Sunteți pe pagina 1din 3

Cutremurul de Pamint este unul din cele mai inspamantatoare si distrugatoare fenomene ale

naturii de pe Terra. Potentialul enorm de distrugere se datoreaza energiei cutremurului, care la un


seism deosebit de puternic este de zece-douazeci de mii de ori mai mare decat energia primei bombe
atomice aruncate peste Hiroshima.

 Originea cutremurelor:

Distributia geografica neuniforma a seismelor pe suprafata Terrei isi gaseste explicatia in teoria
placilor tectonice. Conform acesteia, invelisul extern rigid al Pamantului este format din
cincisprezece placi tectonice mobile, de 60-100 km grosime, pe unele dintre care se afla si
continentele. Aceste placi litosferice “plutesc” pe astenosfera, stratul de suprafata semitopit al
mantalei Pamantului, si sub actiunea curentilor de convectie din manta se deplaseaza extrem de lent,
cu o viteza de pana la 12 cm pe an. Unele placi se imping reciproc, iar in anumite locuri o placa
aluneca si coboara sub o alta placa, penetrand la adancimi cu temperaturi si presiuni inalte unde se
topeste consumandu-se. Altele se indeparteaza una de alta, spatiul dintre ele fiind completat cu
magma solidificata, care ulterior formeaza crusta noua. Unele blocuri imense de crusta terestra
aluneca unul fata de altul.
La marginile dintre placi miscarea este franata de forta de frecare dintre ele, astfel ca in aceste
locuri se acumuleaza tensiuni enorme. Atunci cand rocile care intra in contact se rup sau aluneca
brusc, se produce o degajare sub forma de unde seismice a energiei acumulate, adica se produce
cutremurul propriu-zis. Intensitatea acestuia depinde de suprafata de rupere, de adancimea la care se
produce si de natura rocilor.

 Undele seismice

Energia eliberata brusc de un cutremur se raspandeste in toate directiile, formand undele


seismice.
Pe masura indepartarii de locul perturbatiei initiale, energia se repartizeaza pe tot mai multe particule
− efectele seismului sunt tot mai mici la distante mai mari. Undele seismice sunt un "amestec" de
unde longitudinale si transversale.

 Producerea undelor seismice

Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in exterior sub
forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de apa radiaza
sub forma unui val. In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.
Undele interioare se deplaseaza in partea interioara a pamantului, iar undele superficiale se
deplaseaza la suprafata acestuia. Undele superficiale – uneori denumite unde lungi sau mai simplu,
unde L – sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor, deoarece cauzeaza
cele mai intense vibratii. Undele superficiale se propaga din undele interioare care ajung la
suprafata.

Se face distinctia intre doua tipuri principale de unde interioare:

referat.clopotel.ro
1. Unde primare (longitudinale), denumite si unde P sau unde de comprimare, se propaga cu o
viteza de aproximativ 1 pana la 5 mile pe secunda (1.6 pana la 8 kilometri/secunda), depinzand de
materialul prin care se deplaseaza. Aceasta viteza este mai mare decat cea a altor unde, astfel incat
undele P ajung inaintea celorlalte la o anumita suprafata. Ele se pot deplasa prin substante solide,
lichide si gazoase, si astfel vor patrunde prin scoarta pamantului. Atunci cand se deplaseaza prin
roca, undele pun in miscare particule minuscule de roca, inainte si inapoi, indepartandu-le si
apropiindu-le, pe directia pe care circula unda. Aceste unde ajung de obicei la suprafata sub forma
unei bufnituri bruste.
2. Unde secundare (transversale), denumite si unde S sau unde de taiere, ajung la suprafata putin
in urma undelor P. In timp ce aceste unde sunt in miscare, ele deplaseaza in afara particule de roca,
impingandu-le perpendicular cu calea undelor. Astfel rezulta prima perioada de ondulare asociata
cutremurelor. Spre deosebire de undele P, undele S nu se deplaseaza direct prin pamant. Ele circula
doar prin materiale solide, astfel incat sunt oprite de stratul lichid din interiorul pamantului.

Ambele feluri de unde interioare se deplaseaza de-a lungul Globului Pamantesc, si pot fi
detectate pe partea opusa punctului din care a plecat cutremurul. In mod constant se produc unde
seismice foarte slabe care se deplaseaza de-a lungul planetei.
Undele superficiale sunt asemanatoare valurilor aparute intr-o suprafata de apa – ele misca
suprafata pamantului in sus si in jos. Acest fapt cauzeaza de obicei cele mai mari pagube deoarece
miscarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om. Undele L sunt cele mai lente dintre toate,
astfel ca cea mai intensa zguduire se produce la sfarsitul cutremurului.

 Analiza originii cutremurului

In timp ce viteza exacta a undelor P si S variaza in functie de compozitia materialului prin care
se deplaseaza, raportul dintre vitezele celor doua unde va ramane relativ constant in orice cutremur.
Undele P se deplaseaza in general de 1,7 ori mai rapid decat undele S.
Folosind acest raport, seismologii pot calcula distanta dintre orice punct de pe suprafata
pamantului si epicentrul cutremurului, mai exact punctul unde vibratiile isi au originea. Seismologii
reusesc acest lucru prin intermediul seismografului – un aparat care inregistreaza undele. Pentru a
afla distanta dintre seismograf si epicentru, seismologii trebuie sa cunoasca de asemenea si
momentul in care au ajuns vibratiile. Pe baza acestor informatii, ei pur si simplu noteaza cat timp a
trecut intre aparitia celor doua unde iar dupa aceea verifica un tabel care le arata distanta pe care
undele au parcurs-o, bazandu-se pe intarzierea undelor.
Adunandu-se aceste informatii din trei sau mai multe puncte, se poate localiza epicentrul, prin
procesul numit trilateratie. Acest proces consta in desenarea unei sfere imaginare in jurul locatiei
fiecarui seismograf, cu punctul de masurare drept centru si raza egala cu distanta masurata (notata cu
X) de la acel punct pana la epicentru. Aria cercului reprezinta toate punctele aflate la X mile
departare de seismograf. Atunci epicentrul trebuie sa se afle undeva pe aceasta sfera. Daca sunt
desenate doua sfere, pe baza informatiilor provenind de la doua seismografe diferite, se va obtine un
cerc bidimensional in punctul de concurenta al sferelor. Deoarece epicentrul trebuie sa se gaseasca in
aria ambelor sfere, toate punctele epicentrale posibile sunt localizate pe cercul format prin
intersectarea acestor doua sfere. O a treia sfera va intersecta doar de doua ori acest cerc, stabilind
drept posibile doar doua puncte de epicentru. Si deoarece centrul fiecarei sfere se afla pe suprafata
pamantului, iar unul dintre aceste puncte posibile se va gasi in a
er, ramane o singura locatie logica pentru epicentru.
Energia eliberata in focarul unui cutremur se propaga in toate directiile prin unde seismice de
volum si de suprafata. Din undele seismice de volum fac parte undele longitudinale P si transversale
S. Cele mai rapide sunt undele P care strabat zonele lichide si solide din interiorul Pamantului.
Miscarea particulelor se produce in acelasi mod ca si in undele sonore, adica prin comprimari si
referat.clopotel.ro
dilatari succesive ale mediului pe directia propagarii undei. In rocile tari se propaga undele S, in care
particulele mediului se deplaseaza perpendicular pe directia de propagare a undei. Viteza undelor P
este de 1,73 ori mai mare decat a undelor S, ambele fiind dependente de densitatea rocilor prin care
se propaga.
Pe suprafata libera a Pamantului se propaga undele Love si Reyleigh, care se formeaza prin
reflexia repetata a undelor de volum in straturile geologice superficiale. Undele de suprafata au
viteza mai mica si la un cutremur puternic fac de cateva ori inconjurul Pamantului. Acest fapt
permite statiilor seismice sa inregistreze cutremure care se produc chiar si pe partea opusa a
Globului. Diferenta dintre momentele de sosire la o statie seismica a undelor S si P serveste la
determinarea distantei epicentrale. Desi undele seismice provoaca numeroase distrugeri si pierderi de
vieti omenesti, anume ele au oferit informatii pretioase despre structura interna a Pamantului.

 Intensitatea cutremurelor

Intensitatea cutremurelor este reprezentata in diferite scale. Cele mai des utilizate sunt:
-scala Richter, care exprima logaritmic energia eliberata la o anumita distanta epicentrala, este o
scala logaritmica ce se exprima in numere zecimale cuprinse intre 1-9
-scala Mercalli modificata, care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale in
epicentru.
Instrumentarea seismica

Pentru inregistrarea cutremurelor s-au construit seismografe speciale, care inregistreaza direct
acceleratia, viteza sau deplasarea terenului pe trei directii: Nord-Sud, Est-Vest si pe verticala.
Seismografele moderne genereaza semnale electrice, care se amplifica de mii sau chiar milioane de
ori si se inregistreaza pe hartie sensibila, banda magnetica sau suport digital. In urma prelucrarii
acestor inregistrari care se numesc seismograme, se determina parametrii cutremurelor: timpul
producerii, momentele de sosire a undelor, coordonatele geografice ale epicentrului, adancimea
focarului, magnitudinea etc.
Monitorizarea seismica globala este realizata de o retea de statii seismice, in care intra si retelele
nationale ale multor tari. Informatia despre producerea unui cutremur este transmisa la centrele
mondiale: Centrul Euromediteranean, Franta; Centrul International Seismic din Newbury, Anglia;
Centrul Informational al CSI din Obninsk, Rusia.
Pentru fiecare zona seismica sunt alcatuite cataloage ce cuprind informatii despre cutremurele
produse, inclusiv cele care au avut loc cu mult inainte de existenta instrumentelor de inregistrare. Cel
mai vechi catalog este cel chinezesc (3000 ani) si japonez (1600 ani). Cataloagele cutremurelor
pentru zona noastra au fost elaborate de seismologii romani C. Radu, L. Constantinescu si V. Marza
si contin date incepand cu anul 984.
Aceste cataloage sunt utilizate in studiul relatiilor dintre seismicitate si geologia planetei, la
alcatuirea hartilor seismice, la evaluarea hazardului seismic pe teritoriul unor tari, la evaluarea
riscului seismic al constructiilor etc.

referat.clopotel.ro