INSTALAŢII DE DESFUMARE A CONSTRUCŢIILOR TIP ATRIUM

PETCANA CĂTĂLIN
PIETREANU COSTEL
STRUGARIU ROBERT

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Abstract: Almost people hurt or die because of heavy smoke when the building fires. This is the
reason that the current codes in many countries require that the smoke layer in an atrium be
maintained above the highest means of egress in the space. The smoke exhaust capacity needed to
maintain the smoke layer above the highest level of the means of egress can be substantial if that
level is near the top of a tall atrium. In spite of this, there are a number of situations that may
affect the effectiveness of a mechanical exhaust system used for atrium smoke management and
make this problem to become a real puzzle.

1. Introducere

Atriumurile au devenit foarte răspândite în ultimii ani în special pe segmentul marilor spaţii
comerciale, dar şi în cadrul clădirilor de afaceri şi a ansamblurilor rezidenţiale, datorită spaţiului
deschis şi a iluminării naturale oferite. Aceste spaţii devin însă o adevărată provocare în ceea ce
priveşte securitatea la incendiu, tocmai datorită imposibilităţii de a realiza compartimentări în
vederea limitării propagării incendiului, a fumului şi gazelor fierbinţi. În această situaţie, căile de
evacuare sunt foarte vulnerabile şi pot fi rapid afectate dacă sistemul de desfumare nu este riguros
proiectat .
Principalele cerinţe ce trebuiesc îndeplinite de un sistem de management al fumului din interiorul
unei clădiri tip atrium sunt:
a) Menţinerea unui mediu propice evacuării pe toate căile folosite în acest scop, pe toată
durata preconizată.
b) Crearea unui spaţiu destinat acumulării fumului în atrium.
c) Limitarea deplasării fumului către spaţiile adiacente atriumului.
d) Asigurarea unor condiţii în interiorul atriumului care să permită intervenţia personalului
de urgenţă pentru desfăşurarea operaţiunilor de căutare şi salvare a eventualelor victime
precum şi de localizare şi lichidare a incendiului.
e) Aducerea unui aport în ceea ce priveşte securitatea vieţii utilizatorilor şi minimizarea
pierderilor materiale.
Satisfacerea în exploatarea construcţiei a cerinţei securitate la incendiu poate fi realizată fie prin
îndeplinirea unei singure exigenţe sau a mai multora din cele menţionate anterior. De asemenea,
vom întâlni un număr de "parametri de risc" cu ajutorul cărora putem evalua securitatea la
incendiu, cum ar fi:
• Grosimea stratului de fum
• Vizibilitatea prin stratul de fum
• Concentraţia de monoxid de carbon
În aceste condiţii, un sistem de control al fumului şi gazelor fierbinţi este acceptat dacă menţine
parametrii de risc la un nivel admis, astfel încât securitatea utilizatorilor să nu fie pusă în pericol.
2. Metode şi procedee de control al fumului

• Umplerea controlată cu fum

Această abordare poate fi aplicată în cazul atriumurilor cu volum mare acolo unde defumarea nu
este necesară. Această strategie este însă viabilă în situaţia în care cupola atriumului permite
acumularea şi reţinerea fumului pe toată perioada de evacuare a utilizatorilor. În acest caz,
înălţimea stratului de fum nu trebuie să coboare sub nivelul acceptat înainte de arderea completă
a materialelor combustibile existente. Strategia umplerii controlate a atriumului cu fum
presupune cunoaşterea dezvoltării incendiului şi se foloseşte doar în situaţiile în care proiectantul
poate demonstra matematic că nu se impune echiparea construcţiei cu instalaţii de desfumare.
• Evacuarea fumului post incendiu
Această strategie presupune o ventilare minimă care să permită evacuarea fumului din atrium în
momentul în care incendiul este suprimat, în vederea menţinerii unei bune vizibilităţi pe căile de
evacuare.
• Evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi din atrium
Această strategie are la bază forţa ascensională ce caracterizează fumul şi gazele fierbinţi care se
vor acumula sub cupolă, oferind condiţii optime de evacuare utilizatorilor clădirii. Această
metodă de control a fumului reprezintă nucleul lucrării de faţă şi va fi detaliată ulterior.
• Controlul temperaturii prin intermediul ventilării
Acest procedeu este folosit atunci când înălţimea statului de fum nu reprezintă un parametru de
risc. În acest caz, evacuarea fumului se realizează pentru a menţine temperatura statului de fum la
o anumită valoare şi a permite folosirea unor materiale de construcţii fără proprietate de rezistenţă
la foc. (ex: faţada atriumului, finisaje, etc. ).
• Evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi pe fiecare nivel
Această metodă este recomandată atunci când înălţimea stratului de fum coboară foarte mult şi
afectează vizibilitatea pe căile de evacuare dar şi în cazurile atriumurilor deschise. În această
situaţie se impune folosirea unor bariere de fum pe toată circumferinţa atriumului şi pe toată
înălţimea sa şi asigurarea evacuării fumului pe fiecare nivel în parte.
• Depresurizarea atriumului
Atunci când trecerea din atrium spre spaţiile adiacente se realizează prin intermediul unor
deschideri de mici dimensiuni (goluri neprotejate), este posibilă prevenirea migrării fumului din
atrium spre spaţiile adiacente prin reducerea presiuni în rezervorul de fum. Această metodă este
cunoscută sub numele de depresurizarea atriumului.
• Combinaţii de metode de control a fumului (control hibrid al fumului)
Orice combinaţie de procedee sus-amintite pot fi folosite, un exemplu des utilizat fiind îmbinarea
depresurizării atriumului cu evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi.

3. Sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi (SHEVS)

Aşa cum anticipam, nucleul lucrării de faţă este reprezentat de Sistemele de evacuare a fumului
şi gazelor fierbinţi (SHEVS - Smoke and Heat Exhaust Ventilation Systems) ce deservesc
clădirile tip atrium. Această strategie de control a fumului presupune exhaustarea fumului şi
gazelor fierbinţi la partea superioară a clădirii pentru a crea un strat liber de fum necesar
menţinerii căilor de evacuare în condiţii optime. Pentru ca această soluţie să fie eficientă este
necesar ca temperatura gazelor de ardere să se menţină ridicată la o valoare care să permită
ascensiunea acestora la o înălţime sigură proiectată. Sistemul de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi poate fi unul natural (bazat pe forţa ascensională a gazelor) sau unul mecanic (bazat pe
ventilatoare electrice de evacuare a gazelor).
În figura 1 este prezentat principiul general de ventilare a spaţiilor. La proiectarea unui SHEVS,
trebuie avut în vedere un incendiu caracteristic spaţiului si materialelor ce se află în spaţiul
respectiv. Pentru aceasta se impune ca incendiul să nu poată influenţa funcţionarea în parametrii
optimi a sistemului. Prin urmare, ca parte a strategiei de proiectare, este adesea necesar să se
includă utilizarea sprinklerelor ca metodă de control a dimensiunii incendiului. Fumul degajat de
incendiu se va ridica sub forma unei pene care ulterior va antrena intrarea aerului proaspăt în
incintă. Această antrenare de aer proaspăt va creşte semnificativ volumul de fum produs iar
gazele se vor acumula sub tavan, de unde vor fi evacuate fie pe cale naturală sau pe cale
mecanică. Stratul de fum şi gaze va coborî treptat până ce echilibrul dintre cantitatea de gaze
evacuate şi cantitatea gazelor emise de incendiu va atinge un echilibru.
Pentru ca sistemul să fie eficient este necesar să se prevadă şi să se dimensioneze corect gurile de
admisie a aerului proaspăt ce va înlocui gazele evacuate.

Figura 1: Principiul de funcţionare a unui SHEVS

Performanţele unui SHEVS pot depinde de o sumedenie de factori, precum:

• Temperatura stratului de fum
• Aerodinamica trapelor de evacuare a fumului/volumul de fum extras de ventilatoarele
mecanice
• Efectul vântului
• Geometria, dimensiunea şi poziţia gurilor de admisie a aerului proaspăt
• Geometria, dimensiunea şi poziţia rezervorului de fum

3.1. Înălţimea liberă de fum

Când discutăm despre securitatea la incendiu, un parametru foarte important ce trebuie menţinut
de sistemul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi este înălţimea liberă de fum. Aceasta
reprezintă înălţimea măsurată de la nivelul incendiului până la baza stratului de fum acumulat în
atrium. Înălţimea liberă de fum este calculată prin proiect în vederea asigurării unui strat de aer
curat deasupra căilor de evacuare. Figura 2 exemplifică schematic identificarea înălţimii libere de
fum într-un atrium cu mai multe etaje.

Figura 2: Înălţimea liberă de fum

Standardele naţionale a câtorva ţări impun anumite elemente ce trebuiesc luate în considerare, în
funcţie de destinaţia atriumului, atunci când se doreşte calcularea înălţimii libere de fum. Iată
câteva exemple:
• Amplasarea căilor de evacuare în spaţiul deschis
• Separarea spaţiilor adiacente de golul atriumului
• Factori geometrici
În concluzie, recomandările privind înălţimea liberă de fum ce trebuie asigurată de sistemul de
evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi nu sunt încă armonizate la nivel mondial.

NFPA 101 impune ca "înălţimea liberă de fum să fie de cel puţin 1.85 m deasupra căilor de
evacuare de la ultimul etaj ce comunică cu atriumul, pe o perioadă 1.5 * timpul normat pentru
evacuare sau 20 de minute, în funcţie de valoarea mai mare".
Normativele britanice impun însă o înălţime liberă de fum în funcţie de destinaţia atriumului, şi
anume:

Destinaţia atriumului Înălţimea minimă

liberă de fum (m)
Clădiri cu utilizatori nefamiliarizaţi cu
geometria acesteia (ex: centre comerciale - 3.0
ll i)
Clădiri cu utilizatori familiarizaţi cu geometria
acesteia (ex: clădiri de birouri, apartamente) 2.5
Dacă temperatura preconizată a fumului şi gazelor depăşeşte cu 50°C temperatura mediului
ambiant , înălţimea liberă de fum indicată în tabel va trebui mărită cu 0,5 m.
În Noua Zeelandă, normativele impun o înălţime liberă de fum de cel puţin 2.0 m deasupra celei
mai înalte căi de evacuare ce comunică cu atriumul.

3.2. Eficacitatea sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi

Studiile au demonstrat că pot apărea anumite situaţii ce pot influenţa drastic eficacitatea
sistemului de evacuare mecanică a fumului şi gazelor fierbinţi din interiorul unui atrium. Un
aspect care a atras atenţia multor proiectanţi şi cercetători este posibilitatea ca aerul proaspăt
să fie extras de ventilator prin ruperea pernei de fum, atunci când aceasta este subţire. Acest
fenomen este cunoscut sub denumirea de "plugholing" şi influenţează negativ eficacitatea
SHEVS-ului, datorită faptului că se extrage aer proaspăt în dauna fumului şi gazelor fierbinţi
care se vor acumula şi vor coborî punând în pericol securitatea căilor de evacuare:

Figura 3: Fenomenul de „plugholing”

Pentru a evita sau cel puţin pentru a minimaliza efectele acestui fenomen se vor folosi mai multe
exhaustoare mici în locul unuia mai mare. De asemenea, volumul de aer viciat extras va fi limitat
în funcţie de grosimea pernei de fum acumulate sub exhaustoare. Tot în sensul de sporire a
eficacităţii sistemului se va ţine cont ca distanţa dintre exhaustoare să fie în de ajuns de mare
încât fluxurile de aer viciat extras să nu interacţioneze.
Pe lângă fenomenul de „plugholing”, „ceiling jet”-ul este un alt fenomen cu impact negativ asupra
eficacităţii sistemului mecanic de desfumare, acesta apărând la contactul penei de fum cu tavanul.
NFPA 92B (2000) recomandă ca perna de fum acumulată să fie groasă îndeajuns încât să nu
permită antrenarea fumului într-un mişcare circulară sub tavan. Pentru aceasta se recomandă ca
sistemul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi să permită acumularea unei perne de fum cu o
grosime de 10 până la 20% din înălţimea atriumului.
 Figura 4: „Ceiling jet”-ul în interiorul unui atrium

4. Concluzii

Pentru atriumurile în care rezervorul de fum nu permite acumularea unui strat de fum suficient de
gros sub tavan este necesară o proiectare riguroasă a sistemului de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi în vederea minimalizării efectelor fenomenelor de „plugholing” şi „ceiling jet”. În acest
sens NFPA 92B oferă ecuaţii algebrice în vederea estimării unor parametrii ai pernei de
(temperatura, vizibilitatea prin stratul de fum, concentraţia toxică). De asemenea, pentru atriumurile cu
volume generoase ce implică o acumulare mare de fum şi gaze fierbinţi este necesară o comparaţie
între concentraţiile de fum şi gaze toxice preconizate şi cele normate în vederea asigurării
securităţii utilizatorilor.

Bibliografie:
[1] National Fire Protection Association - NFPA 101, Life Safety Code - Quincy, Massachusetts
2000
[2] National Fire Protection Association - NFPA 10 1B, Code for Means of Egress for Buildings and
Structures - Quincy, Massachusetts 1999
[3] National Fire Protection Association - NFPA NFPA 92B, Guide for Smoke Management Systems
in Malls, Atria, and Large Areas - Quincy, Massachusetts 2000
[4] ASHRAE - Commissioning Smoke Management Systems – 2001
[5] Lougheed G.D., G.V. Hadjisophocleous - The smoke hazard for a fire in high spaces – 2001
[6] ASHRAE Chas E. Magdanz – An Overview to Designing Smoke-Control Systems – 2002
[7] Gary Lougheed - Smoke Management Research at NRC
[8] Roger Harison – Smoke Control In Atrium Buildings – Fire Engineering Research Report -
2004