Radioul Modern

IRENE JOANESCU RADIOUL MODERN
CUPRINS
INTRODUCERE ...............................................................................................................................
5
SA STĂM DE
VORBA ..................................................................................................................9
1.1. Cuvinte auzite, nu
vazute .......................................................................................12
1.2. O audienta mare... de
indivizi ...............................................................................16
1.3. Claritate, simplitate, concizie. ...............................................................................19
1.4. Reguli de compozitie ................................................................................................25
1.4.1. Diateza
activa ...........................................................................................25
1.4.2. Vocabularul ................................................................................................27
1.4.3. Pronumele personale .................................................................................33
1.4.4. Constructive negative .............................................................................34
1.4.5. Timpul verbelor ...............................................................................……….36
1.4.6. Titulaturi si functii ...................................................................................43
1.4.7. Cifre si
abrevieri .......................................................................................46
1.4.8. Cuvinte de tranzitie si indicatii vocale ..............................................47
1.5.
Ritmul ...........................................................................................................................50
1.6. Culoarea ....................................................................................................................52
Concluzii...............................................................................................................................53
ATI AFLAT ULTIMA NOUTATE? ..........................................................................................55
2.1.
Definitie ......................................................................................................................55
2.2. Caracteristicile stirii ..............................................................................................58
2.3. Tipuri de
stiri ............................................................................................................64
2.4. Organizarea si structura stirilor .........................................................................66
2.4.1. Valoarea de stire si prelucrarea informatiei ....................................66
2.4.2. Recunoasterea functiei de
povestire ..................................................70
2.4.3. Tipuri de structura a
stirii .....................................................................72
2.4.4.
Inserturile ..................................................................................................76
2
2.4.5. Lansarile si
anunturile ..............................................................................79
2.5. Scrierea stirilor .......................................................................................................82
2.5.1. Bazele scriiturii unei stiri de radio ....................................................82
2.5.2. Lead-
ul .........................................................................................................83
2.5.3. Tipuri de organizare a corpului stirii ..................................................98
2.5.4. Atribuirea
informatiei ............................................................................99
2.5.5. Nume de
persoane ................................................................................104
2.5.6. Citatele
directe .......................................................................................107
2.5.7. Inserturile
sonore .................................................................................113
2.5.8. Repetitia si redundanta .........................................................................116
2.5.9. Rescrierea stirilor pentru
difuzare…………………………………………………..118
2.5.10. Contra – indicatii
………………………………………………………………………………..124
1.4. Reguli de compozitie
In adancul fiintei lor, jurnalistii radio apreciaza regulile formale ale

compozitiei, chiar daca pot da exemple bune despre cand poate fi fiecare
ignorata.
Una dintre aceste reguli este cea a profesorului englez “William Strunk,
referitoare la folosirea anumitor cuvinte: “Omiteti cuvintele inutile”:
“Scriitura puternica este concisa. O propozitie nu trebuie sa contina
cuvinte inutile din acelasi motiv din care un desen nu rebuie sa aibă linii inutile
si o masina componente inutile. Aceasta nu necesita ca autorul sa-si facă toate
propoziţiile simple, sau sa evite toate detaliile si sa-si trateze subiectele
schematic, ci ca fiecare cuvânt sa spună ceva” (1).
1.4.1. Diateza activa

William Strunk este cunoscut si pentru cum arata studentilor săi
avantajele diatezei active. Ca o regula, propoziţia “Columb a descoperit America”
este mult mai de preferat alternativei pasive “America a fost descoperita de
Columb”. Strunk argumenta ca diateza activa este mai directa, mai puternica si
mai concisa. Pentru jurnalistul radio exista in plus avantajul ca patru cuvinte
pot face treaba altor sase, ceea ce salvează timp preţios.
1
Strunk & White, 1979,p. 17
3
Verbele sunt caii de tracţiune ai textului, doar daca nu-i transformaţi in

ponei încărcându-i cu diateza pasiva. O construcţie la diateza activa, va veţi
aminti, urmează acest model:
Subiect - verb - complement direct.
Elena a scris ştirea.
Subiectul, “Elena”, a realizat o acţiune descrisa de verbul „a scris”. “Ştirea”
este obiectul, sau rezultatul acţiunii ei.
Înlocuiţi cu diateza pasiva si veţi crea acest model:
Ştirea a fost scrisa de Elena.
Noul subiect, “ştirea” nu face nimic. Este receptorul acţiunii Elenei.
Propoziţia a căpătat doua cuvinte suplimentare pe drum, mişcându-se mai încet
cu acest bagaj in plus.
Aceste exemple sunt simplificate, dar principiul rămâne adevărat si pentru
construcţiile mai complexe.
INCORECT: Legislaţia locuinţelor, care a fost aprobata de Senat azi dimineaţa, va
fi promulgata de Preşedinte la sfârşitul acestei săptămâni.
Întreaga fraza este construita la diateza pasiva (si accentuează un unghi
vechi). Trecerea la diateza activa da stirii impresia de mişcare:
MAI BINE: La sfârşitul acestei săptămâni Preşedintele va promulga legea
locuinţelor pe care Senatul a aprobat-o azi dimineaţa.
Este bine sa fim constanţi in grija pentru diateza pasiva - ea îngreunează
textul.
PASIV: Nota a fost aprobata de Parlament.
ACTIV: Parlamentul a aprobat nota.
PASIV: Masina a fost lovita de camion
ACTIV: Camionul a lovit masina.
PASIV: Semnata de primul ministru, ordonanţa se aplica de mâine.
ACTIV: Primul ministru a semnat ordonanţa ce se va aplica de mâine.
PASIV: Suspectul a fost interogat de politic.
ACTIV: Politia a interogat suspectul.
Dar ca orice regula de compozitie putem împinge avantajul prea departe. In
timp ce in mod normal ordinea subiect - predicat - obiect a diatezei active oferă o
utilizare economica a limbajului, exista cazuri cand complementul direct merita
sa fie subiectul propoziţiei. Daca cineva l-a împuşcat pe preşedinte, oricine ar
scrie “Preşedintele a fost împuşcat”. Sau, n-am putea ridiculiza victima unui atac
care striga “Am fost jefuit!” in loc de “Cineva m-a jefuit!”. In aceste cazuri,
obiectul asupra căruia se acţionează este mai important decât un subiect
necunoscut.
Strunk a observat insa ca exista si un caz deosebit pentru structurarea
ideilor astfel încât subiectul discursului este de asemenea subiectul propoziţiei.
Uneori diateza pasiva este inevitabila. Sa luam următoarea propozitie.
PASIV: Pictura anilor '60 nu mat este aproape deloc apreciata astăzi.
Aici diateza pasiva este acceptabila fiindcă in centrul ideii se afla pictura.
Tema propoziţiei si subiectul ei sunt aceleaşi. Dar sa spunem ca tema o
reprezintă preferinţele criticilor de arta contemporani. Putem scrie propoziţia
utilizând oricare dintre forme:
PASIV: Pictura anilor '60 nu mai este apreciata de criticii contemporani.
Sau:
4
ACTIV: Criticii contemporani nu mai apreciaza pictura anilor '60.

Totuşi, in acest al doilea exemplu, diateza activa este mai directa, mai
hotărâtă, mai concisa. Construcţia pasiva este in primul rând purtătoare de
cuvinte inutile. Pentru a evita acest lucru este nevoie de o vigilenta continua.
Într-adevăr, utilizarea diatezei pasive in schiţa iniţiala si in vorbirea improvizata
poate fi reprezentarea prea naturala a modului in care gândurile sunt asociate si
legate de tema si subiect in mintea noastră.
1.4.2. Vocabularul
In sfârşit, William Strunk a fost un adept al limbajului concret. “Este de
preferat specificul, generalului, cuvântul precis celui vag, concretul abstractului”,
spunea el (1). Strunk a argumentat ca marii autori au fost eficienţi fiindcă au
lucrat cu particularităţi si au oferit detaliile ce contau. Prea des jurnalistii
încearcă sa-si lărgească audienta apelând la cazul general in locul celui
particular, angajând mai degrabă termeni abstracţi decât exemple concrete.
Lingvistul S.I.Hayakawa (2) a ilustrat precis aceasta problema prin ceea ce
a numit “scara abstractizării”. Sa luam de exemplu cazul unei vaci numita
Floricica. Urcând scara substantiv cu substantiv, vaca este identificata ca
Floricica (un animal unic), rasa Guernsey, vaca, inventar viu (septel), bun al
fermei, si, in final, avere. La fiecare nivel de abstractizare relaţia dintre Floricica
si fermier este pusa intr-o perspectiva mai larga, dar caracteristicile care o
identifica in mod unic trebuie lăsate deoparte. In timp ce putem sa ne formam o
imagine clara a Floricelei, vaca Guernsey, exista numai o urma slaba a imaginii
sale cand încercam sa ne imaginam o fotografie a averii fermierului. O lecţie
importanta aici este ca detaliile si particularităţile au puterea de a forma imagini
in mintea audientei - observaţie importanta cand scriem pentru radio.
Un jurnalist sensibil la cuvinte la va utiliza pe acelea care au o mai mare
valoare conotativa. Cuvintele sugestive vor trezi asociaţii in mintea ascultătorului
si-i vor stârni imaginaţia. Ele adăuga culoare, căldura si viata unui text.
Formula “Mintea lui înţelege problema” va transporta semnificaţia
intenţionata, dar mai eficient ar fi sa spunem “Mintea lui s-a luminat la
înţelegerea problemei”. Cuvântul “luminat” poarta o conotaţie diferita si o
imagine vizuala care nu doar spune ascultătorului ce s-a întâmplat, dar ii da si
senzaţia întâmplării. Este mai bine sa spunem ca vântul “se văita in coltul casei”,
decât sa spunem ca vântul “bătea”. Daca un cuvânt poate spune nu numai ce s-
a întâmplat, ci si cum s-a întâmplat, cu atât mai bine (3).
Utilizarea cuvintelor descriptive, care sa creeze senzaţii vizuale in mintea
ascultătorului, este in special importanta in scriitura textelor de radio, unde nu
exista un acompaniament vizual al sunetului. Cuvintele si expresiile descriptive
bine alese ajuta ascultătorul sa construiască o imagine mentala a unui
eveniment.
Cuvintele scurte, puternice, sunt in general mai bune decât cele mai puţin
energice.
INCORECT: El a trecut in nefiinţa.
MAI BINE: El este mort.
1
Strunk & White, 1979, p. 19
2
cf. Finn, 1991, p.12
3
cf. Crews, 1946, p.51-52
5
INCORECT: Iţi cer sa-mi predai acel volum.

MAI BINE: Da-mi cartea.
INCORECT: Da-mi o mana de ajutor sa mă ridic.
MAI BINE: Ajuta-mă sa mă ridic.
Stilul oral este marcat, de asemenea, de cuvinte cu o înalta valoare a
efectului sonor. Ar trebui sa folosim onomatopee, cuvinte al căror sunet le
sugerează sensul. Cuvintele dangăt, vâjâit, ronţăială, pocnet, alinare, sunt
cuvinte onomatopeice. Dar, ca orice alta tehnica, onomatopeele pot fi utilizate
excesiv sau utilizate greşit. Folosite cu discernământ sunt un mod eficient de a
adăuga culoare textului.
Stilul literar are nevoie de obicei de un vocabular mult mai larg decât stilul
oral. Vocabularul pe care îl poate înţelege o persoana cu nivel mediu de pregătire
din ceea ce citeşte este de aproape trei ori mai mare decât cel pe care îl foloseşte
in vorbire. Un cititor poate recunoaşte sau este capabil sa-si dea seama de sensul
multor cuvinte pe care le-ar pierde total daca i-ar fi prezentate oral. Un cititor
poate de asemenea căuta semnificaţia unor cuvinte intr-un dicţionar, lucru pe
care un ascultător nu-l poate face.
Cuvintele alese trebuie sa contribuie la claritatea mesajului. Vocabularul
nu trebuie sa deruteze ascultătorii, deoarece confuzia, chiar daca este doar
momentana, va face ascultătorul sa piardă porţiunea imediat următoare a
mesajului. Drept rezultat, el va fi incapabil, sau nu va mai dori sa urmărească
restul comunicării si se va decupla, fizic sau mental, părăsind camera,
schimbând postul, sau închizând aparatul. De aceea trebuie sa alegem cuvinte ce
vor fi uşor recunoscute de ascultător. Ceea ce înseamnă utilizarea unui
vocabular limitat pentru cea mai mare parte a scriiturii de radio, in special daca
ea este dedicata unei audiente foarte largi, precum este un program la o ora de
maxima audienta. Pentru a ajunge la cat mai mulţi oameni posibil, fără ca ei sa
renunţe la audierea unui program, trebuie sa folosim un vocabular direct,
restrâns. Evitaţi deci utilizarea de “cuvinte mari”, cand unele mai simple,
comune, vor transmite aceeaşi idee.
Un corolar important al acestui principiu este evitarea termenilor generali,
abstracţi, in favoarea cuvintelor sau expresiilor specifice care se potrivesc cel mai
sigur si mai corect unei idei. William Strunk insista (1):
“Daca acei care au studiat arta scrisului sunt de acord asupra unui lucru,
acesta este: cel mai sigur mod de a atrage si a menţine atenţia cititorului este sa
fii specific, precis, concret”.
INCORECT: S-a instalat o perioada de vreme nefavorabila.
MAI BINE: A plouat in fiecare zi in ultima săptămână.
INCORECT: Si-a exprimat satisfacţia in timp ce intra in posesia
binemeritatului sau premiu.
MAI BINE: A zâmbit in timp ce punea moneda in buzunar.
Strunk se referea la textul scris, dar sfatul este chiar mai important pentru
radio, unde trebuie sa lucram intre limitele de timp foarte precise ale unui orar si
timpul programat pentru un text este măsurat in secunde, nu in minute.
Fiţi atenţi la elementele de jargon. Puteţi şti ce este un scanner TCA, dar
mulţi ascultători nu vor şti. A spune ca TCA este un acronim pentru tomograf
1
Strunk &White, p.20
6
computerizat axial nu ajuta, din moment ce putini oameni vor cunoaşte chiar si
aceşti termeni. Definiţi-l deci in vorbirea curenta:
Spitalul Municipal a căpătat fonduri pentru a cumpăra un scanner TCA, un
aparat de mai multe milioane de dolari ce vizualizează interiorul corpului uman
fără să folosească razele X.
Feriţi-va de ambiguitate. Deşi puteţi fi experţi in interpretarea termenilor
profesionali, a limbajului ştiinţific sau statisticilor, audienta nu este. De
exemplu, daca un incendiu intr-o pădure a distrus 100 de hectare de copaci, nu
spuneţi: „ Un milion de metri pătraţi de lemn de construcţii s-a transformat in fum”.
Spuneţi: “Destul lemn de construcţii pentru a ridica 40 de case de 8 camere s-a
transformat in fum”. Nu explicaţi lucrurile abstract. Fiţi concreţi. Spuneţi exact
ceea ce gândiţi.
Nu este nevoie sa amintim autorilor ca orice cuvânt trebuie utilizat corect
si gramatica trebuie sa fie corecta in toate formele de scriitura, inclusiv cea
pentru radio, dar este trist ca prea frecvent termenii si gramatica nu sunt
corecte; cand sunt folosite eronat derutează ascultătorul.
Scriitura buna este marcata de precizie in alegerea cuvintelor. Daca exista
doar un cuvânt care are semnificaţia precisa pe care doriţi s-o transmiteţi si
credeţi ca audienta este familiara cu acel termen - folosiţi-l. Pe de alta parte, daca
acel cuvânt poate sa nu fie înţeles de audienţă, va trebui sa rescrieţi textul
pentru a transmite sensul intr-un alt mod.
Multe cuvinte obişnuite sunt folosite greşit de cei care nu au o practica
suficienta in utilizarea precisa a vocabularului. A avea si a folosi un dicţionar
este cea mai buna cale spre a ajunge la precizia dorita.
Folosirea limbii si a regulilor gramaticale corecte este modul in care ne
înţelegem unii cu alţii si reprezintă harta noastră pentru construirea unui
jurnalism bun. Ea da credibilitate. Daca nu credeţi, încercaţi sa folosiţi deliberat
erori gramaticale in emisie. Apoi număraţi telefoanele si scrisorile primite.
Totuşi, “conversaţional” înseamnă ca putem folosi uneori puţin argou si
putem ocoli puţin regulile formale ale gramaticii, de pildă compunând propoziţii
fără predicat sau inversând topica. Dar nu profitaţi prea mult de acest privilegiu.
Multe reguli gramaticale exista pentru a face scriitura mai precisa. Nu trebuie
niciodată sa faceţi ceva ce va face textul mai greu de interes, sau mai ambiguu.
Oricând ceea ce aţi scris poate fi interes altfel decât intenţionaţi, aţi realizat un
lucru prost si trebuie sa rescrieţi materialul. Încălcarea regulilor gramaticii poate
de asemenea cota autorul mai degrabă ca ignorant, decât ca o persoana care
încearcă sa fie conversaţionala. Acest lucru va distruge credibilitatea
programului. Aşa ca încălcaţi regulile gramaticale cu multa cumpătare si fiţi
siguri ca ştiţi ce faceţi oricând vreţi sa violaţi o regula.
Probabil ca cel mai obişnuit mod in care jurnalistii radio violează regulile
gramaticale este folosirea propoziţiilor incomplete. De obicei acestea sunt mici
interjecţii utilizate pentru a personaliza transmiterea unui material.
Exista un nou campion naţional la strigături. Ei bine... aproape.
Aseară...
Frazele incomplete pot servi de asemenea ca tranziţii de la un set de stiri la
altul.
... luna viitoare la Cairo.
Revenind la ştirile locale... Şcolile se vor deschide...
7
Propoziţiile incomplete ar trebui folosite numai cand ele servesc unui scop
si nu reduc din claritate. De obicei o propozitie incompleta este marca unui
jurnalist neatent sau fără experienţa. Exista loc in scriitura de radio pentru
propoziţii incomplete, dar aceasta nu scuza greşeala de a le scrie acolo unde sunt
necesare propoziţii complete.
Folosiţi argoul la fel de rar pe cat de rar violaţi regulile gramaticale.
Utilizarea argoului fără un scop definit poate caracteriza autorul ca ignorant si
textul ca unul ce nu merita ascultat. Un pericol al utilizării argoului este ca
acesta se schimba rapid si folosirea lui este de obicei limitata la subgrupuri ale
societăţii. Nu putem fi siguri ca termenii de argou pe care ii folosim vor fi înţeleşi
de toţi ascultătorii. Jurnalistii radio, a căror audienta este mai diferenţiata pe
posturi decât cea a televiziunii, îşi pot permite sa fie puţin mai liberi cu argoul.
Dar este întotdeauna o afacere riscanta. Suntem conştienţi ca multe posturi
încurajează utilizarea argoului pentru a se potrivi cu “imaginea” postului. Dar
amintiţi-va ca posturile îşi schimba formatele mai rapid decât schimba creatorii
linia modei. Poţi tocmai sa fi reuşit sa faci scriptul stirilor sa se potrivească la
vocabularul si tonalitatea postului ca apoi sa descoperi ca postul îşi schimba
formatul dintr-unul de muzica clasica intr-unul de muzica populara. Daca va
menţineţi scriitura intr-o limba simpla, limpede, oamenii va vor înţelege
indiferent de preferinţele lor muzicale.
Pe de alta parte, este in avantajul dumneavoastră sa învăţaţi cat mai mult
din tipurile de argou curente. Orice scrieţi si poate avea mai mult de un singur
interes este greşit. Deci trebuie sa fiţi permanent conştienţi de posibilele sensuri
duble ale cuvintelor. Din moment ce argoul tinde sa dea noi semnificaţii vechilor
cuvinte, mai degrabă decât sa creeze cuvinte noi, trebuie sa cunoaşteţi sensurile
argotice ale cuvintelor obişnuite. Si ele se schimba constant.
In 1946, intr-un eseu intitulat “Politica si limba engleza”, George Orwell
enumera sase reguli ale utilizării englezei. “Aceste reguli suna elementar si chiar
aşa si sunt”, scria el, “dar ele cer o schimbare profunda a atitudinii oricui a
crescut obişnuit cu scriitura in stilul acum la moda”.
Ce era “la moda” in 1946 nu mai este la moda astăzi, dar ..scriitura la
moda” de astăzi are la fel de multa nevoie de regulile lui Orwell ca si cea de
atunci. De asemenea, limba engleza este mai simpla la nivelul morfo-sintaxei
decât limba romana, ceea ce face ca ultimei sa-i fie si mai necesare aceste reguli.
I) Nu folosiţi niciodată o metafora, comparaţie sau alta figura de stil pe
care sunteţi obişnuiţi s-o vedeţi in materialele tipărite.
II) Nu folosiţi niciodată un cuvânt lung acolo unde se potriveşte unul
scurt.
III) Daca este posibil sa eliminaţi un cuvânt, eliminaţi-l.
IV) Nu folosiţi niciodată pasivul, cand puteţi folosi activul.
V) Nu folosiţi niciodată o expresie străina, un cuvânt ştiinţific sau unul de
jargon daca va puteţi gândi la un echivalent din limba de zi cu zi.
VI) Mai degrabă încălcaţi oricare din aceste reguli decât sa spuneţi un lucru
contrar firii limbii.
1.4.3. Pronumele personale

O conversaţie este conversaţie numai daca implica doua părţi. In difuzare
acestea sunt individul ascultător din audienta si vocea de la celalalt capăt al
8
liniei - prezentatorul. Utilizarea pronumelor la persoana I si a II-a face textul sa

sune mai personal, mai informal si mai conversaţional decât daca autorul a
folosit numai substantive si pronume la persoana a III-a.
Daca aveţi probleme in căutarea acelui cadou special pentru ziua persoanei
îndrăgite, avem unele sugestii...
Suntem pregătiţi pentru o vreme rece...
Cheltuielile noastre vor creste drastic daca se aproba mărirea preţului la
benzina...
Cei mai mulţi dintre noi au admis ca soarele va răsări in fiecare dimineaţa,
dar un bărbat...
Desigur, orice instrument stilistic poate fi utilizat in exces si anumite tipuri
de conţinut se adaptează mai uşor la folosirea pronumelor decât altele, dar ca o
regula generala, atenţia fiecărui ascultător va fi captata mai uşor de un text care
pare sa-l implice direct. Utilizarea lui “voi” si “noi” si a pronumelor similare ajuta
la realizarea acestei implicări. Totuşi, asiguraţi-va ca referinţele pronominale
sunt clare. O referire derutanta in textul difuzat va pune pe gânduri ascultătorul
si îl va face sa piardă informaţia care urmează. Probleme de acest tip apar
frecvent in textele jurnaliştilor fără experienţa:
El a pus vaza pe poliţă, care fusese reparata. (Ce a fost reparata, vaza sau
poliţă?)
Copiii mei au prea mulţi pantofi, aşa ca i-am aruncat. (Copiii?)
Americanii au ales câţiva preşedinţi slabi, dar Congresul i-a ferit de a ruina
tara. (Pe americani, sau pe preşedinţi?)
1.4.4. Construcţiile negative

William Strunk a arătat ca este mai bine sa exprimam ceva negativ intr-o
forma pozitiva. Astfel, “mort” este o alegere mai buna decât “nu este viu” si “a
uitat” mai bine decât “nu si-a adus aminte”.
In general, frazele negative sunt un obstacol in calea clarităţii. Ele sunt mai
greu de interes pentru audienta. Sunt mai puţin descriptive si oferă mai putina
informaţie.
INCORECT: Puiul de maimuţa n-a fost hrănit de mama sa.
In gravitaţia mare a lui Jupiter, n-ai putea arunca o minge prea
departe.
Prima lucrare publicata a lui Schubert n-a fost bine primita de
marele public.
Nu ştie daca e sigur ca tatăl sau n-a dorit sa-si arate
sentimentele.
Primele trei construcţii sunt vagi: ele oferă putina informaţie. A patra, care
este multiplu negativa, este si confuza. Cand mintea umana primeşte informaţie
negativa, doreşte si încearcă sa convertească acea informaţie intr-o forma
pozitiva; mintea vrea sa ştie si ce este, nu numai ce nu este un lucru.
MAI BINE: Puiul de maimuţa a fost hrănit cu lapte praf, mai bine decât cu
laptele mamei sale.
In gravitaţia mare a lui Jupiter poţi arunca o minge numai doi
sau trei metri.
Prima lucrare publicata a lui Schubert a fost primita cu ezitări
de marele public.
9
El se întreabă daca tatăl sau a dorit cu adevărat sa-si ascundă

emoţiile.
Pe de alta parte, “nu” este potrivit ca mijloc de exprimare a negaţiei, sau ca
un contrast:
Statul roman nu va avea un buget astăzi. Deşi legea cere ca bugetul sa fie
votat înainte de 1 iulie in fiecare an, parlamentarii nu vor termina dezbaterile
astăzi - si nici nu par ca vor cădea de acord prea curând.
Exista insa un pericol, in special in stiri: acela ca ascultătorul sa piardă
cuvântul negativ din cauza ca un alt sunet ii distrage atenţia, iar atunci va
interpreta greşit informaţia. De aceea repetiţia ajuta. In ştirea de mai sus sunt
folosite trei negaţii pentru a evita o neînţelegere.
Mai multe propoziţii negative succesive la începutul unei stiri pot suna
anost. Este ca si cand aţi spune ascultătorului ca nu se întâmpla nimic. Încercaţi
sa transformaţi negativul in pozitiv.
INCORECT: Preşedintele a spus astăzi ziariştilor ca nu se va opune încercării
Parlamentului de a schimba condiţiile de votare ale cetăţenilor
din satele izolate.
MAI BINE: Preşedintele a spus astăzi ziariştilor ca va accepta încercarea...
INCORECT: Surse interne spun ca Tribunalul Judeţean nu va acuza cele 12
persoane arestate săptămâna trecuta pentru diferite motive.
MAI BINE: Surse interne spun ca Tribunalul Judeţean va anula capetele de
acuzare ale celor 12 persoane...
INCORECT: Ministrul de Externe a dezvăluit ca nu va pleca la Washington pentru
a cere sprijinul preşedintelui Clinton.
MAI BINE: Ministrul de Externe a dezvăluit ca si-a anulat planurile de plecare la
Washington...
Evident, este imposibil si deloc intelept sa convertiti toate frazele negative
in fraze pozitive. Ramane sa judecati singuri unde acest lucru este necesar, dar
in general transformarea poate fi facuta eficient.
1.4.5. Timpul verbelor

Acum o suta de ani, cand ziarele calatoreau cu postalionul sau cu
vagoanele de tren pline de praf, era ceva obişnuit sa treaca zile intregi înainte ca
amanuntele unui eveniment sa ajunga de la Bucuresti la Iasi.
Aceasta intarziere forta ziarele sa accentueze elementul timp, folosind in
lead un rând care preciza locul si data redactarii (dateline 1) - “Bucuresti, luni 8
decembrie” - pentru a spune cititorului cand a fost expediata ştirea, astfel încât
el sa poata şti cat de veche este povestea. Facilitatile de transport si comunicatii
s-au imbunatatit intre timp, dar traditia dateline-ului continua in cele mai multe
stiri pregatite de diferitele agentii de presa.
Ziarele nu pot si nu vor putea niciodată, in forma curenta, sa fie un mijloc
de comunicare de masa care sa permita receptarea imediata a mesajului. Nu
exista nici un mod pentru ca ele sa se adapteze vitezei confratilor lor electronici
si, prin natura lor, nici nu-si doresc acest lucru. Jurnalistii radio nu sunt insa
1
Dateline = prima linie a textului, numita si origine, care contine
locul, data si sursa informatiei.
10
dependenti de un proces care sa consume timp, cum este cel al publicarii

ziarelor. Fiindcă ei nu trebuie sa astepte următoarea aparitie a presei scrise, pun
accent pe capacitatea canalului de a prezenta ce se întâmpla “acum”. Ei oferă
audientei un aer de “actual”, o calitate ce le creste popularitatea facand oamenii
sa se intrebe intre ei in mod regulat - “Ce mai e nou?”. Astfel, pentru a pastra
textul aşa încât sa sune actual, jurnalistii radio folosesc timpul prezent oricând
este posibil. Daca de exemplu primarul, intr-o conferinta de presa de dimineaţa,
a facut apel la o cooperare totala in mentinerea curateniei orasului, buletinul de
seara poate prezenta astfel:
„Primarul ne cere tuturor sa menţinem curatenia in locurile publice pe care le
frecventam. El spune... “.
Conferinta de presa, desi incheiata, recomanda un efort continuu. Sensul
informatiei este un ghid simplu in folosirea timpurilor. Persoana care castiga o
cursa de maraton in acelasi moment in care primarul îşi tine conferinta de presa
trebuie sa aiba prezentarea realizata diferit. Ar fi caraghios sa anuntam ca atletul
“castiga” maratonul la opt ore dupa ce cursa a luat sfârşit. Regula manuirii
timpurilor ar putea fi ca, in afara faptului prezentat care in esenta sa prevede
finalitate, este mai indicat sa folosim prezentul.
De exemplu, o stire aparuta in editia de marti dimineaţa a unui cotidian
local poate contine urmatorul subiect:
Consiliul Primariei, la sfârşitul sedintei de luni seara, si-a exprimat
suportul unanim pentru propunerea facuta de Mişcarea Ecologista, care a cerut o
ordonanţa de interzicere a focurilor deschise in lunile de vara, o perioada de mare
poluare a aerului.
Ca jurnalişti radio, putem trata acelasi subiect astfel in dimineaţa
următoare:
Consiliul Primariei sprijina propunerea Mişcării Ecologiste, care cere o
ordonanţa de interzicere a focurilor deschise in lunile de vara... o perioada de mare
poluare a aerului. Consiliul a luat aceasta hotarare la sfârşitul sedintei de aseara.
Veţi observa ca, desi actiunea Consiliului a avut loc in trecut (luni seara),
versiunea radio nu accentuează acest aspect al stirii si, in loc, o aduce mai in
actualitate prin folosirea verbului la prezent “sprijina”. Timpul exact al acţiunii
este amanat pana in finalul subiectului.
Aşa cum am arătat, presa tiparita trebuie sa utilizeze trecutul pentru
majoritatea stirilor, fiindcă ele sunt datate. Dar cum in transmisiunile radio data
nu este atât de importanta si deci poate lipsi, ceea ce este corect cand este citit
suna prostesc cand este vorbit. De exemplu, sa consideram afirmatia:
Preşedintele a spus ca a crezut ca primul ministru facea o treaba buna.
Citita cu voce tare, ne face sa ne intrebam daca presedintele inca mai crede
acest lucru. Desigur ca da, deci spuneţi:
Preşedintele spune ca el crede ca primul ministru facea o treaba buna.
Daca exista cineva care crede ceva la trecut, putem presupune, daca nu
stim contrariul, ca el crede acelasi lucru si acum.
lata cateva exemple care ilustreaza cum sa faceţi ştirile mai actuale pentru
radio:
O stire de agentie arata ca presedintele a parasit Bucurestiul pentru
petrecerea vacantei in Predeal. Ziarul trebuie sa scrie ştirea la trecut din motivele
deja discutate.
11
Dar radioul este mult mai rapid, deci poate prezenta ştirea in timp ce
presedintele este inca pe drum:
“Preşedintele se îndreaptă câtre Predeal pentru a-si petrece vacanta “.
Sau, poate folosi trecutul, accentuând apropierea temporala:
“Preşedintele tocmai a parasit Bucurestiul pentru a-si petrece vacanta in
Predeal”.
Sau, poate privi in viitor:
“Presedintele va ajunge la reşedinţa sa din Predeal, la doua ore dupa ce a
parasit Bucurestiul in aceasta dimineaţa “.
Puteţi accentua senzaţia de imediat prin timpul verbelor sau prin
conectarea ei la o anumita referinta temporala, precum:
Cu cateva minute înainte...
Chiar înainte de intrarea in emisie...
La aceasta ora...
In acest moment...
Dar folosirea in exces a acestor expresii ar trebui evitata, altfel ele se vor
banaliza si-si vor pierde impactul.
O alta precautie: ocazional, textul unui discurs este comunicat mediilor de
informare pentru a-l utiliza înainte ca el sa fie cu adevărat rostit. Ganditi-va cum
ar suna daca citati un vorbitor care “a spus” ceva, bazandu-va pe discursul
tiparit, iar mai tarziu veţi descoperi ca in timpul discursului el a facut unele
modificari si nu a mai spus acel lucru. Aceasta situatie necesita in mod clar
folosirea timpului viitor:
Senatorul X, intr-un discurs pe care îl va prezenta diseara... va cere
cresterea sprijinului pentru programele educationale.
Sau:
Intr-un discurs pregatit pentru a fi rostit asta seara, senatorul X va acuza...
Pentru a va proteja impotriva schimbarilor in textul pregatit al vorbitorului,
trebuie sa aratati clar in stire ca informaţia provine dintr-o versiune dinaintea
rostirii discursului.
Uneori este necesar sa combinati trecutul cu prezentul pentru a evita
confuzia in ordinea logica a stirii, din care unele evenimente pot fi incheiate, pe
cand altele sunt tratate ca subiecte in desfasurare.
De exemplu, in urmatoarele trei versiuni ale aceleiasi stiri observati ca
versiunea la trecut este cea mai puţin imediata, cea la prezent cea mai actuala,
iar combinatia celor doua clarifica pentru ascultător ce acţiune se continua si
care este cea incheiata:
TRECUT: Presedintele Emil Constantinescu a anuntat astăzi ca se va
adresa miercurea viitoare Parlamentului in legatura cu legea
salarizarii. El a spus ca va prezenta pozitia oficiala a
Presedintiei cu privire la propunerea noului sistem de
calculare a salariilor.
PREZENT: Presedintele pregateste un text de luare de pozitie asupra
problemei legii salarizarii, text pe care îl va rosti in Parlament
miercurea viitoare. Intr-un anunt facut azi dimineaţa,
presedintele spune ca va prezenta reactia oficiala a institutiei
pe care o reprezintă referitor la propunerea pentru noul sistem
de calculare a salariilor.
12
AMESTEC: Presedintele Emil Constantinescu pregateste un text de luare

de pozitie asupra problemei legii salarizarii, text pe care îl va
rosti in Parlament miercurea viitoare. Presedintele a spus
astăzi ca discursul va prezenta reactia oficiala a institutiei pe
care o reprezintă referitor la propunerea pentru noul sistem de
calculare a salariilor.
Ultima versiune accentuează actualizarea informatiei in text, apoi trateaza
anuntul la trecut, fiindcă actiunea s-a incheiat.
Un avertisment - nu va lasati purtati de dorinta de a pune totul la prezent.
Nu folosiţi verbe la prezent pentru evenimente care apartin in mod logic
trecutului. In unele stiri, acuratetea si claritatea cer utilizarea verbelor la trecut.
Este ilogic si confuz sa folosiţi verbe la prezent pentru a descrie o situatie ce s-a
terminat si nu are nici o sansa sa se continue in prezent.
De asemenea, poate exista o anumita lipsa de acuratete in utilizarea lui “a
spune” la prezent, flindca ceea ce a spus cineva ieri nu este in mod necesar ceea
ce spune astăzi. Puteţi folosi . ”spune” in cele mai multe cazuri, dar daca veţi cita
o declaratie controversata, sau una legata de un moment particular, utilizati ..a
spus”.
Senatorul X spune ca oponentul sau este un escroc si un mincinos.
Mai bine fixati aceasta afirmatie intr-un loc si un timp, pentru ca senatorul
X poate sa nu mai facă aceeaşi declaratie a doua zi.
Senatorul X — intr-un discurs tinut aseara la banchetul anual al veteranilor
de razboi - a spus ca oponentul sau este un escroc si un mincinos.
De asemenea, folosiţi “a spus” daca declaratia este plasata in timp si
spatiu, indiferent de natura ei:
Stand in fata multimii de Ziua Nationala, primul ministru a spus ca temerile
privind o retrasare a granitelor Romaniei trebuie eliminate —pentru totdeauna.
Exista si o alta problema cu “spune” si “a spus”. Ne-am plictisit sa le tot
scriem. Presupunem ca oamenii s-au saturat sa le auda, dar exista pareri diferite
referitoare la ideea ca audienta observa cu adevărat acest lucru. Cautam deci
alternative.
“Pretinde” este un cuvânt total diferit de “spune”. El implica un grad de
scepticism, faptul ca o persoana sau un grup face o afirmatie nedovedita. Intr-o
declaratie de fapte, “pretinde” poate crea suspiciune.
Decanul facultatii pretinde ca numarul candidatilor inscrsi in acest an a
depasit capacitatea de corectare a corpului profesoral.
Poate exista suspiciunea ca minte? Daca da, atunci “pretinde” este in
regula, dar daca nu, el adăuga o nedorita doza de insecuritate stirii. Astfel, desi
este tentant sa utilizam “pretinde”, “se pronunta”, “susţine”, s.a.m.d., “spune”
este in general cea mai buna opţiune.
Mai este ceva de care trebuie tinut seama în folosirea timpurilor verbelor.
Nu schimbaţi timpurile astfel încât schimbarea sa provoace o fraza ilogica sau o
distorsiune a realităţii.
Un om moare in aceasta după-amiaza, dupa ce s-a sinucis azi dimineaţa.
Sau:
O femeie este împuşcata mortal... iar politia continua vanatoarea
agresorului.
13
Lipsa lui “a fost” conduce la interpretarc eronata, fiindcă femeia a fost

împuşcata cu o zi înainte ca ştirea sa fie difuzata. Lead-ul face ca oamenii care
au ascultat ştirile de ieri sa creada ca o alta femeie a fost împuşcata azi. Cand
ceva important s-a întâmplat, nu va jucati cu timpurile. Spuneţi doar ca s-a
întâmplat si cand s-a întâmplat.
Nu ne propunem sa dam o lista de situatii ce necesita utilizarea timpului
trecut. Fiecare jurnalist trebuie sa-si folosească bunul simt si experienţa pentru
a determina cand este cerut trecutul si cand prezentul; citirea textului cu voce
tare va releva aria acestor probleme.
Sa consideram urmatorul subiect, prezentarea unui incendiu care a ucis
12 persoane si a ranit 3, in termenii utilizării verbelor la trecut sau la prezent.
Un incendiu care a izbucnit aseara intr-un bloc din centrul orasului a ucis
12 persoane si a ranit alte 3.
Ar fi ridicol sa folosim prezentul pentru aceasta stire:
Un incendiu care izbucneste intr-un bloc din centrul orasului ucide 12
persoane si raneste alte 3.
Totuşi este posibil sa dam stirii o mai mare senzatie de imediat folosind
forma de gerunziu a verbelor. De exemplu:
Un incendiu a izbucnit aseard intr-un bloc din centrul orasului ucigand 12
persoane si ranind alte 3.
Ştirea nu este doar mai actuala, dar am si salvat un cuvânt, “care”, si am
facut fraza sa curgă mai uşor.
1.4.6. Titulaturi si functii

Cand prezentarile includ titulaturile surselor la un loc cu numele lor,
titulatura precede întotdeauna numele. Aceasta, in general, este inversul stilului
utilizat pentru identificare in versiunile tipărite ale aceleiasi stiri. Trebuie notat
totusi ca si prezent ştirile scrise devin mai flexibile in metodele lor de identificare
a persoanelor. Observati următoarea fraza, aparuta intr-un cotidian:
Robert A. Benson, un ostatic din Iran, a trimis scrisori “aproape identice” lui
Clinton si la Washington Post, a spus joi seful biroului de presa al Casei Albe, Jody
Powell. (1).
Numele omului nu va avea nici o semnificatie pentru ascultătorii romani,
dar termenul “ostatic”, folosit intr-un moment cand interesul lumii se focaliza
asupra celor 50 de americani retinuti impotriva vointei lor in Iran, l-a plasat
imediat pe Benson intr-un context ce starnea simpatie. Indivizii pentru care
lectura ziarului este o activitate principala, vor merge inapoi sa verifice numele
imediat ce acesta este legat de cuvântul “ostatic”. Ascultătorul radio, pe de alta
parte, poate fi distrat si neatent pana aude cuvântul “ostatic”. Ascultătorii nu se
pot “intoarce” sa verifice ce au auzit. Ei depind de prezentator si o scurta
expunere sau o referire trecatoare poate sa nu mai fie repetata in buletin. Astfel,
am putea sa reformulam fraza in acest mod:
Unul dintre ostaticii americani din Iran, Robert A. Benson, a trimis doua
scrisori in capitala, una adresata preşedintelui Clinton, cealalta ziarului
1
Exemplu adaptat dupa Willis & D'Arienzo, 1993, p.150
14
Washington Post. Seful biroului de presa al Casei Albe, Jody Powell, intr-o
declaratie transmisa joi, a descris documentele ca aproape identice.
Punerea titulaturii in fata numelui face textul sa devina mai fluent si face
identificarea mai usoara, in special cand numele sursei nu spune nimic
ascultătorului:
ZIAR: Ion M. Popescu, director al Regionalei de Cai Ferate Mures, a spus
astăzi...
RADIO: Directorul Regionalei de Cai Ferate Mures, Ion Popescu, a spus
astăzi...
ZIAR: Deputatul Cristian Badea (PA, lasi)...
RADIO: Deputatul democrat de Iasi, Cristian Badea...
ZIAR: Alexandru Iliescu, director la filiala Constanta a Bancii Ion
Tiriac, a spus astăzi in Mangalia...
RADIO: Directorul filialei Constanta a Bancii Ion Tiriac - Alexandru
Iliescu a spus astăzi in Mangalia...
Dar amintiţi-va ca, uneori, asezarea titulaturilor sau functiilor inaintea
numelui face propoziţia sa sune complicat. Daca acest lucru se întâmpla, puneti
mai intai numele. Scopul principal este claritatea, nu credinta oarba intr-un set
de reguli.
Cand este vorba de repetare, la o a doua referire la persoana respectiva,
jurnalistii radio elimina titulaturile, cu cateva exceptii.
In general, utilizati o titulatura pentru Presedintele Romaniei de fiecare
data cand este folosit numele. Numiţi-l presedintele Constantinescu sau domnul
Constantinescu. Acest privilegiu nu este acordat in mod normal nimanui altcuiva
din administratie, cu exceptia situatiilor in care practica locala hotaraste altceva.
O alta exceptie este numirea clericilor. Este o practica obisnuita sa folosiţi
un titlu pentru membrii clerului de fiecare data cand este utilizat numele lor.
Exemplul 1: Un militar din Chiajna, Ilfov, capitanul Stefan Iancu, a fost acuzat
oficial de dezertare... Iancu este retinut la Unitatea 02536...
Exemplul 2: Chirurgul timisorean Victor Asavei a fost ales preşedinte al Camerei
Federative a Medicilor din România in timpul adunarii anuale a
grupului de la Vatra Dornei. Asavei este membru al Colegiului...
Exceptia 1: Presedintele Emil Constantinescu si-a criticat aspru oponenţii,
numindu-i politicieni naivi. Domnul Constantinescu a facut remarca
in timpul unui dejun la Palatul Cotroceni. Presedintele reacţiona la...
Exceptia 2: Un preot din Târgu Mures, părintele Augustin Cornea, a pledat vinovat
pentru instigare la revolta dupa ce a fost arestat pentru conducerea
unui marş impotriva retrocedării bisericilor ortodoxe credincioşilor
greco - catolici. Părintele Cornea a fost amendat cu...
Uneori este mai bine sa inlocuim numele cu titulatura. Acest lucru este
indicat cand numele este obscur, greu de pronuntat, sau inutil pentru
intelegerea stirii, si mai ales cand ştirea priveste mai degrabă institutia decât pe
reprezentantul sau. Bunul simt vă va spune ca este aproape fără sens sa plictisiti
ascultătorii cu numele functionarilor guvernamentali din tari straine, cand este
probabil ca ei nu vor tine oricum minte numele. Acelasi lucru poate fi adevărat si
pentru numele micilor functionari locali.
15
Deci, pe cand editorii ziarelor insista sa tipareasca numele si titulaturile

complete ale tuturor oficialilor, jurnalistii radio pot si trebuie sa renunţe la
numele obscure:
ZIAR: Julio Jimenez, directorul Centrului de Conservare a Mediului din
Mexico City a spus ca smogul ameninta orasul...
RADIO: Directorul Centrului de Conservare a Mediului din Mexico City spune
ca smogul ameninta orasul...
ZIAR: Sir Malcom Smith, subsecretar al primului ministru al Noii Zeelande
a anuntat un nou acord comercial cu tarile Europei de Est.
RADIO: Subsecretarul premierului Noii Zeelande a anuntat...
Nu inlocuiti numele cu titulaturi fără a va asigura mai intai ca numele in
sine nu va insemna ceva pentru ascultător si ca titulatura este mai importanta
decât numele.
Fiţi atenţi la asezarea prea multor nume si titulaturi la un loc. Observati
textul urmator:
Purtatorul de cuvânt al Guvernului, Razvan Popescu, a anuntat ca Sorin
Dimitriu, presedintele Fondului Proprietatii de Stat va fi nominalizat pentru functia
de ministru al Privatizarii, in locul lui Ilie Serbanescu.
Nu numai ca este o propozitie greu de citit, dar este confuza cand este
auzita.
Multe titulaturi pot si ar trebui reduse la esential. Astfel, “Presedintele
Comisiei Senatoriale pentru Privatizare” devine
“Presedintele Comisiei pentru Privatizare”, iar la o a doua referire poate fi doar
“Presedintele”.
Evitaţi cliseele. Cele familiare sunt uşor de identiflcat si de eliminat. Dar
oricat aţi incerca, atunci cand va asteptati cel mai puţin, unul mai puţin comun
se strecoara in text.
Etichetele se uzeaza in timp. “Conservatorul” deputat X, “controversatul”
fotbalist Y. Daca aceste etichete sunt folosite prea des in legatura cu persoanele
respective, ele devin aproape o parte a numelui lor.
Nu va referiti niciodată in textul pe care îl scrieţi la “primul” si “ultimul”.
Aceste cuvinte sunt utile numai in presa tiparita, unde cititorul poate privi inapoi
sa vada la ce va referiti. In scriitura de radio acest lucru este imposibil si a cere
ascultătorului sa retina ordinea in care aţi enumerat niste nume va duce doar la
confuzie si frustrare.
1.4.7. Cifre si abrevieri

Unele caractere clare in limba romana scrisa pun probleme unui
prezentator care trebuie sa le citeasca la microfon. Cifrele, simbolurile si
abrevierile pot fi greu de pronuntat sau pot lua o secunda - doua pentru a fi
decodate, aşa încât jurnalistii radio au construit unele conventii specifice pentru
a le trata (1).
Cifrele. De obicei puteţi rotunji cifrele mari. Un buget de “aproximativ
70.000 de miliarde de lei” este destul de corect daca numarul exact este 71 047
895 463 299 de lei. De asemenea, puteţi rotunji distantele. “O excursie de 200 de
km” este corect chiar daca ştiţi ca distanta este de fapt de 201,5 km.
1
cf. Hausman, 1992, p. 118
16
Dar nu rotunjiti exprimarea unor fapte importante unde numerele

marcheaza diferente. De exemplu, nu veţi rotunji cifra victimelor dintr-un
dezastru aviatic (cu exceptia cazului cand sunt numai estimari, dar atunci
spuneţi ca sunt estimari).
Simbolurile si abrevierile distrag atenţia in textul ce trebuie citit. De
exemplu, simbolul „s” este mai bine sa nu fie folosit; scrieţi “500 de dolari”.
Abrevierile nefamiliare va pot crea probleme. Fiţi in special atenţi cand
scrieţi pentru oameni din afara zonei unde va gasiti. ..I.S.M.G.R.” poate fi o
abreviere foarte cunoscuta a “Întreprinderii de Strunguri si Maşini de Găurit
Rotative” in localitate, dar cei din afara ei pot sa nu aiba idee despre ce
înseamnă.
1.4.8. Cuvinte de tranzitie si indicatii vocale

Scriitura dedicata ochiului foloseşte semne de punctuatie, care sunt
indicatii vizuale pentru structura si accent. Asezam textul in paragrafe pentru a
marca fiecare etapa in dezvoltarea unei succesiuni de idei si utilizam punctuatia
in interiorul frazelor pentru a da claritate constructiei acestora. Folosim italice si
aldine pentru a scoate in evidenta anumite cuvinte sau idei.
Pentru a face acelasi lucru in textul ce se adresează auzului, ascultătorul
este condus prin structura materialului de cuvinte de tranzitie, inflexiuni vocale
si pauze.
Un grup de indicatii sau cuvinte de tranzitie (cuvinte care fac legatura intre
idei) este legat de succesiunea temporala. El include cuvinte ca acum, apoi, inca,
tocmai, cand, in sfârşit. De asemenea, ieri, azi, mâine, săptămâna trecuta, s.a.m.d.
Aceste cuvinte sunt de ajutor in special in construirea unui text in care este
necesara o cronologie clara a evenimentelor pentru ca acestea sa fie intelese:
In San Francisco trei ostatici sunt inca tinuti intr-o cladire din centru de
catre o persoana inarmata neidentificata. Ei se afla acolo de la ora 3 ieri după-
amiază, cand o incercare de jaf a iesit prost. Politia a reconstituit evenimentele
astfel. Puţin dupa ora 3, doi barbati au intrat in birourile Bancii Cracker, la Fifth
& Oak. Au mers la un ghiseu si au cerut ca banii sa fie pusi intr-o punga de hartie
pe care o tineau ei. In procesul luarii pungii de la jefuitori funcţionarul a reuşit sa
activeze o alarma silenţioasa, si cand bărbaţii au incercat sa paraseasca banca,
au descoperit gardieni blocandu-le iesirea. In acel moment, unul din barbati a
scos pistolul si a impins trei clienti ai bancii intr-un ascensor, urcandu-i la ultimul
etaj al cladirii de 18 nivele. Al doilea jefuitor a disparut in timpul cursei
ascensorului, dar un bărbat si ostaticii sunt inca inchisi intr-un birou nefolosit de la
ultimul etaj. Au avut loc negocieri intre barbatul inarmat si politie, dar nu a fost
anuntat pana acum nici un rezultat.
Alte cuvinte de tranzitie indica relatii cauza-efect sau altele similare -
pentru, fiindcă, din moment ce, prin urmare. Alt grup ajuta la fixarea contrastelor
intr-un text: totusi, pe de alta parte, dar. Si exista conectorii standard: si, de
asemenea, in plus, pe langa. Totusi, fiţi atenţi la toţi acestia, fiindcă mulţi
incepatori ii folosesc pentru a formula fraze complexe si amestecate acolo unde
doua fraze simple separate ar fi mai bune.
Modificarile in inflexiunea vocii utilizate de prezentatori oferă de asemenea
indicii orale ascultatorilor. Ele ajuta la accentuarea anumitor cuvinte sau
expresii din interiorul unui text. Scriitorul poate indica in script unde se doreşte
17
o inflexiune prin folosirea punctuatiei uzuale, si prin subliniere pentru a indica

accentul. Totusi, inflexiunea reala trebuie sa fie data de “vocea” textului -
prezentatorul.
In fraza anterioara, de exemplu, utilizarea ghilimelelor in jurul cuvantului
“vocea” va indica unui prezentator ca acestui cuvânt i-ar trebui data o inflexiune
speciala care îl separa de restul frazei prin felul cum se aude.
Un alt exemplu bine cunoscut despre cum diferentele de inflexiune pot
schirnba sensul unui text este urmatorul rând. Încercaţi sa-l cititi cu voce tare,
notand diferitele inflexiuni.
 Unde an disparut toate florile?
 Unde au disparut toate florile?
Si acest exemplu, in care schimbarile de accent adăuga mult capacitatii
audientei de a înţelege intentia autorului:
Presedintele a insistat ca fortele armate romane trimise in Albania vor fi
folosite numai pentru scopuri de mentinere a pacii.
Accent pe “Presedintele” - ca pus in opozitie cu un alt oficial care ar fi
putut face aceeaşi declaratie; accentuează credibilitatea sursei.
Accent pe “a insistat” - face din actiunea lui, cheia catre fraza.
Accent pe “romane” - fortele altei tari ar putea fi folosite diferit, dar nu cele
romane.
Accent pe “numai” - nici o alta activitate nu este propusa.
Accent pe ..mentinere a pacii” - in opozitie cu, posibil, actiuni de razboi.
In sfârşit, textul difuzat pe calea undelor utilizeaza frecvent pauze, pentru
a da timp ascultătorului sa prelucreze informaţia anterioara înainte de a
continua cu o noua informaţie. Amintiţi-va ca in lectura textului tiparit cititorul
îşi fixeaza propriul ritm, dar acest lucru nu este posibil in difuzare. Deci cel care
scrie textul pentru radio va utiliza semnele de punctuatie ce indica
prezentatorului pauzele. Virgulele, cratima si punctele de suspensie vor aparea
mai frecvent intr-un text radiofonic decât intr-unul tiparit, si mai frecvent decât
este cerut de regulile stricte ale gramaticii.
18
2.5. Scrierea stirilor
2.5.1. Bazele scriiturii unei stiri de radio

Procesul scrierii pentru radio poate fi adunat in cateva directii de baza.
Invatarea acestora nu va face automat un expert in stiri, dar avand aceste
cunostinte fundamentale veţi putea obtine un punct de plecare.
Vom incepe cu enuntarea a sapte puncte care vor fi relevante pentru
intreaga scriitura a stirilor, indiferent cat de avansata va deveni sarcina:
1. Scriitura pentru ştirile audio este scurta si conversaţionala.
2. Fiecare stire incepe cu cel mai important fapt, desi stilul audio permite
variatiuni pe aceasta tema.
3. In radio, ştirile sunt deseori scrise astfel încât sa poata incorpora interviuri
înregistrate ale surselor. Încercam sa scriem ştirea aşa încât sa nu repete
cuvânt cu cuvânt ceea ce spune interlocutorul, sau, invers, înregistrarea sa
repete ceea ce spune ştirea.
4. Vom compune un text ce poate fi citit uşor cu voce tare. Aceasta înseamnă
ca nu vom folosi un “lead rezumativ”, cum apare in ziare, in care cine, ce,
unde, cand, cum sunt deseori înghesuite in prima fraza - nimeni nu poate
19
citi cu uşurinţa atâta informaţie. De asemenea, ne asiguram ca toate

cuvintele pe care le scriem se pronunta uşor.
5. Ştirile radio sunt scrise pentru a fi auzite, deci trebuie sa fie absolut clare.
Ascultătorii nu se pot intoarce sa descifreze ceva ce nu au interes.
6. Ştirile radio urmează unele conventii standard privind structura frazei -
inclusiv plasarea numelui sursei, indicarea acesteia, la începutul frazei in
loc de sfârşit.
7. Ştirile audio se concentrează pe cele mai noi întâmplări. Trebuie sa ne
înnoim scriptul frecvent pentru a fi siguri ca nu rămânem in urma cu
evenimentele. Ascultătorii doresc sa ştie ce se întâmpla acum. De aceea,
cele mai multe stiri sunt scrise la prezent.
Vom vedea acum cum sunt puse in practica aceste principii prin cateva
exemple. Nu vom lua in considerare principiile exact in ordinea in care le-am
prezentat mai sus, deoarece vom incerca sa oferim materialului o secvenţa logica.
2.5.2. Lead-ul
Cand porniţi intr-o excursie trebuie sa faceţi un prim pas. Acelasi lucru se
aplica si in cazul stirilor. Primul lucru pe care trebuie sa-l scrieţi este lead-ul.
Daca nu obţineţi interesul audientei cu primele doua fraze, aţi pierdut-o pentru
intreaga stire.
Lead-ul este semnalul ca audienta sa înceapă sa asculte, de aceea nu
trebuie sa contina detalii importante. Nu este lead-ul “Cine - ce - cand - unde -
cum - de ce?” din presa scrisa. La una sau doua din aceste întrebări tradiţionale
se poate răspunde, dar nu la toate. Orice detalii includem intr-un lead difuzat pe
calea undelor, ele ar trebui plasate spre finalul acestuia. Trebuie sa presupunem
ca audienta nu va da atenţie primelor cateva cuvinte ale lead-ului. Pe aceste
cuvinte de început nu trebuie sa contam cand transmitem o informaţie
importanta.
De fapt, utilizarea termenului lead in jurnalismul radio este înşelătoare.
Termenul provine din presa scrisa. A fost dezvoltat sa se potrivească mecanicii
acestui suport. A fost o metoda specializata si cumva artificiala de a introduce in
primul para-graf al stirii de ziar toate informaţiile esenţiale despre eveniment.
Acest lucru a avut ca scop atragerea atenţiei cititorului si posibilitatea ca editorii
sa taie ştirea la sfârşitul primului paragraf păstrând totusi “miezul” subiectului.
Prezentatorul reţelei NEC, John Chancellor, descrie lead-urile ca “ideile
fundamentale, uverturile, loviturile la tinta ale scriiturii stirilor. Compus corect,
lead-ul răspunde la întrebări înainte ca ele sa fie puse si promite mai multe
raspunsuri in continuare” (1). Pentru jurnalistul incepator, compunerea lead-ului
este o sarcina dificila. De obicei, jurnalistii de presa scrisa sunt instruiti sa
rezume ştirea oferind cele sase întrebări intr-o singura fraza de introducere. Aşa
cum va puteţi imagina, rezultatul este deseori o afirmatie greoaie, voluminoasa,
ce goleste plamanii de oxigen daca se încearcă sa fie rostita dintr-o rasuflare.
Prin urmare, esenta scrierii unui lead pentru o stire redio este stabilirea unui
context ce evoca un scenariu fundamental in mintea audientei si anuntarea celei
mai evidente si semnificative devieri de la regula care a aparut. Printre sarcinile
cele mai importante ale jurnalistului este selectarea si accentuarea intrebarilor
specifice cine, ce, unde sau cand, care fac din eveniment o stire. Aşa răspunde
1
Finn, 1991, p.83
20
lead-ul difuzat la întrebări “înainte de a fi puse”, in timp ce recunoaşte faptul ca

“promite alte raspunsuri in continuare”: intrebarile secundare si mereu
importantul de ce?.
In primele zile ale difuzarii stirilor de radio prezentarile insemnau pur si
simplu citirea literala a ziarelor locale, o practica ramasa si astăzi in multe
posturi cu o audienta restransa. Dar prezentatorii au realizat curând ca era
imposibil sa citesca lead-urile ticsite de fapte si stilul incomod al ziarului. Textul
scris pentru ochi nu poate fi transmis pentru urche intr-o maniera inteligibila.
De aceea, jurnalistii radio si-au dezvoltat propriul lor stil de scriere a lead-
ului, unui ce a atras atenţia ascultătorului, l-a introdus uşor in subiect cu unui
sau doua fapte importante si l-a pregatit pentru alte fapte care urmau.
Filosofia lead-ului pentru radio este simpla. Capacitatea creierului uman
de a receptiona si înţelege informaţia audio este limitata in termenii unei cantitati
de informaţie ce poate fi asimilata intr-o perioada data de timp. Si, mai
important, creierul trebuie atentionat si pregatit sa “auda” aceasta informaţie.
Este functia lead-ului de a atentiona ascultătorul ca se va spune ceva
important. Dar aceasta atentionare trebuie mentinuta simpla si facuta sa
stârnească si sa păstreze interesul.
Exista si un alt motiv important pentru utilizarea acestui tip de lead.
Ascultarea radioului, spre deosebire de citirea unui ziar, este deseori facuta intr-
un mod subconştient. Oamenii asculta in timp ce sunt ocupaţi cu o alta
activitate. Ascultătorii pot visa, conduce o masina, manca sau chiar citi un ziar.
Ei asculta doar pe jumătate pana cand este spus ceva care le stârneşte interesul
si ii face sa dorească sa-si dedice intreaga atenţie acelui lucru.
Consumatorii de mass-media - tipărite si difuzate - aleg ceea ce vor sa
citeasca sau sa auda pe baza propriilor nevoi sau interese. Indiferent cat de
importanta vi s-ar părea o stire, daca ascultătorul nu aude in ea nimic care sa îl
implice intr-un fel, nu-i va da atenţie.
Ştirile radio concurează pentru atenţia ascultatorilor. Dar, pentru a obtine
aceasta atenţie, ştirile trebuie sa fie interesante, colorate, uşor de interes si, mai
presus de toate, puse in termeni ce vor face subiectul important si semnificativ
pentru ascultători, din punctul de vedere al nevoilor proprii.
Singurul mod de a determina aceste nevoi este de a cunoaşte audienta
pentru care scrieţi. Daca audienta este in principal rurala, veţi selecta si edita
textul in termenii intereselor agricultorilor. Pe de alta parte, audienta poate fi
compusa mai ales din functionari locuind intr-o zona urbana. Aceasta necesita o
abordare diferita a stirilor fata de cea pentru audienta rurala. Fiecare audienta
este diferita si pentru ca o emisiune de stiri sa aiba succes ea trebuie pregătita
cu gândul la audienta ei.
In timp ce scrieţi o stire amintiţi-va de ascultători si întrebaţi-va: “Ce exista
in acest eveniment care sa-i intereseze?”, ..Ce considera ascultătorii important,
ce au nevoie sa ştie despre evenimentul acesta?”
Din moment ce oamenii, in cea mai mare parte, asculta radioul fără prea
mult entuziasm, este esential sa obţineţi atenţia nedivizata a ascultatorilor, fără
sa le daţi fapte de care vor avea nevoie mai tarziu pentru a înţelege ştirea.
Autorul de stiri de ziar poate înghesui toata informaţia in lead si sa se
bazeze pe titlu pentru atragerea privirii cititorului; si daca n-a interes ceva,
cititorul se poate intoarce si reciti ştirea. Jurnalistul radio trebuie sa-si
21
amintească insa mereu ca ascultătorii pot sa nu auda acele cateva prime cuvinte,
fiindcă nu sunt atenţi. De aceea este esential sa va “încălziţi” audienta
spunandu-le ce va urma.
Dar nu trebuie doar sa atrageti atenţia ascultatorilor, ci trebuie si sa faceţi
ştirea suficient de interesanta pentru a-i face sa vrea sa fie atenţi. Daca nu
reusiti acest lucru, v-ati pierdut publicul pentru ştirea respectiva si poate pentru
intreaga emisiune.
Fraza de început intr-o stire radio este asemanatoare unui titlu de ziar. Ea
cere atenţie si pregateste pentru ce urmează.
Ganditi-va la lead ca initiind o conversaţie intre prezentator (sau reporter)
si audienta. Imaginati-va ca este un apel telefonic catre un prieten. Nu spuneţi:
“Auzi, un incendiu a maturat centrul orasului azi dimineaţa devastand trei
magazine si cauzand pagube estimate la 30 de milioane de lei”. Spuneţi “Hei, ai
auzit despre incendiul care a fost azi in oras?”. Revenind, putem converti
intrebarea intr-o afirmatie de genul “Un puternic incendiu a avut loc azi in centrul
orasului”. Si acesta este lead-ul radiofonic.
Din cele sase întrebări, cele doua la care este cel mai probabil sa
raspundem in lead sunt “Ce?” si “Unde?”. Un lead radio ne da o idee generala
despre ce s-a întâmplat (a fost un incendiu) si destul de des spune unde s-a
întâmplat (in centrul orasului). Exista un motiv serios pentru aceasta.
Programele celor mai multe posturi ajung in mai multe localitati. Ascultătorul are
întotdeauna nevoie sa i se spună unde se petrece actiunea. A pune aceasta
informaţie in lead - de preferinta spre sfârşit - ajuta ascultătorul sa hotarasca
daca sa se conecteze la stire sau s-o ignore. Presupunerea logica, daca localizarea
nu este specificata, este ca actiunea avut loc “chiar aici”, ceea ce înseamnă in
localitatea unde traieste ascultătorul, sau intr-una apropiata, unde se afla cea
mai mare parte a posturilor locale. Reporterii fără experienţa omit uneori aceasta
presupunere si vin cu lead-uri de acest tip:
Un bolnav psihic furios, inarmat cu un pistol, a evadat astăzi din spital.
Barbatul a ucis trei persoane si a ranit alte sase înainte de a fi calmat.
Politia italiana l-a impins intr-o strada ingusta din Milano si...
Audienta trebuie sa astepte aproape 10 secunde pentru a afla ca ucigasul
se gaseste in Milano, Italia, si nu in orasul lor. “Unde” al stirii trebuia sa se
gaseasca in lead.
In ştirile de ziar sau de agentie, “unde” apare in dateline. Ştirea de mai sus
poate aparea astfel:
MILANO, ITALIA - Un bolnav psihic furios, inarmat cu un pisto…..
Putine posturi de radio utilizeaza dateline-uri in stiri. Pentru cele care o fac
este doar o problema de stil. Cele mai multe posturi omit dateline-ul. Aceasta
înseamnă ca lead-ul trebuie deseori rescris.
[TIMISOARA] Senatorul X a declarat in fata unui grup de ziaristi adunati
aici...
Daca eliminam dateline-ul si citim ştirea aşa cum am primit-o, audienta
are tot dreptul sa presupuna ca senatorul s-a adresat ziariştilor in orasul lor,
pentru ca acest lucru este sugerat de cuvântul “aici” din stire. Lead-ul trebuie
transformat pentru a fi citit, astfel:
In Timisoara, astăzi, senatorul X a declarat unui grup de ziaristi...
22
Acesta nu este inca un lead bun. Exemplul arata numai care este
schimbarea minima ce trebuie facuta in textul primit de la agentia de presa
pentru a-l face uşor de interes pentru audienta.
O problema poate aparea in referirea la persoane sau locuri care urmează
dupa dateline. De exemplu:
<Hirlau, jud. Iasi> Prefectul a tinut astăzi aici un discurs la inaugurarea celei
mai mari ferme de porcine din tara.
Daca inlaturam pur si simplu dateline-ul, ascultătorii pot presupune ca
prefectul este din orasul lor si ca cea mai mare ferma de porcine se construieste
in apropiere. Ascultatorilor nu le va placea. Nici prefectului. Deci, in schimb,
ştirea va trebui sa înceapă astfel:
Prefectul comunei Deleni a afirmat ca doreşte sa detina recordul in privinta
cresterii porcinelor. Prefectul a tinut azi un discurs in Hirlau, judetul lasi.
Pot exista mai multe comune Deleni in tara, precum si mai mulţi prefecti
cu nume similare. De aceea, adaugarea catorva cuvinte ne poate ajuta sa evitam
ambiguitatea.
“Ce”-ul unui lead poate insemna mai multe lucruri. Deseori el este o
simpla precizare a principalului punct al stirii.
Costul vietii continua sa creasca.
Prabusirea unui avion a pus capăt vietii unui star al cinematografului mut.
Va incepe o ancheta pentru descoperirea vinovatilor de la Petrosani.
Un alt tip de lead “ce?” - unui bun - este cel care se concentrează asupra
efectelor pe care evenimentul prezentat le va avea asupra membrilor audientei.
Aceasta abordare implica ascultătorii in stire si are mai multe sanse sa atraga
atenţia. De pildă, “Pretul benzinei creste din nou” este un lead foarte bun, dar
“Posesorii de autoturisme vor plati mai mult pentru benzina luna viitoare” este si
mai bun. Sau, un lead care poate fi chiar mai bun, este cel care îl include pe
prezentator in audienta: “Luna viitoare vom plati mai mult pentru benzina”.
“Cine” al stirii n-ar trebui dat in lead, cu exceptia cazului cand este vorba
despre o persoana foarte cunoscuta. Numele nefamiliare n-ar trebui sa apara in
lead. Cand un nume celebru face el insusi ascultătorii sa se conecteze la stire,
orice alt tip de nume va crea confuzie. Totusi, aceasta nu înseamnă ca oamenii-
cheie ai stirii nu trebuie mentionati in lead. Ei pot fi identificati si prin ceea ce
fac, nu numai prin nume. lata unele exemple:
Papa va vizita Parisul...
Nu e nici o problema cu acest lead. Cea mai mare parte a audientei ştie
cine este Papa. Dar in acest lead:
„ Gertrudl Schmuecker va sosi in România...
Audienta se va intreba “Cine...?” - pana vom adăuga:
Campioana naţional a Elvetiei la strigături va concura...
Este clar ca inceperea stirii cu un nume necunoscut va marca audienta.
Daca numele apare in lead, sau mai tarziu in stire, trebuie sa stim ce face
persoana înainte de a afla numele. Numele celebre sunt o exceptie pentru ca stim
deja ce fac. Lead-ul de mai sus ar trebui rescris:
Campioana Elvetiei la strigături va sosi azi in România. Gertrudl
Schmuecker a invins peste 500 de barbati si femei in competitia anuala a tarii sale
si acum va concura...
23
Jurnalistii tineri supraestimeaza deseori faima persoanelor importante.

Exista destul de putini oameni in lume ale căror nume pot fi utilizate in
siguranta fără a se indica ceea ce fac. Putem presupune ca oamenii cunosc
numele preşedintelui tarii, probabil al primarului orasului unde locuiesc, poate si
numele catorva parlamentari mai mediatizati. Dincolo de acestia, putini sunt
cunoscuti. Presedintele Camerunului, primarul unei comune din vecinatate, un
deputat local - acestia, din nefericire, nu sunt nume pe care sa ne putem astepta
sa le cunoasca toţi membrii audientei. La fel se întâmpla cu personalitatile
considerate staruri de fanii lor. Întotdeauna e bine sa fim prevazatori.
Nu incepeti deci niciodată o stire cu un nume nefamiliar. In multe cazuri,
titlul sau rolul unui individ este mai important decât numele sau in stabilirea
cadrului de baza ce face ştirea uşor de interes si valoroasa.
In toate cazurile este mai bine ca un nume sa fie precedat - indiferent ca
este cunoscut sau nu - de o formula de identificare.
In loc de: Octav Teodorescu canta astăzi la Sala Palatului.
Vom spune: Solistul rock Octav Teodorescu canta azi la Sala Palatului.
In multe cazuri putem reusi si fără a folosi un nume nefamiliar. Descrierea
a ceea ce face persoana este suficienta. De exemplu:
Un inventator englez a realizat o farfurie care se spala singura. Inventatorul
a spus...
Numele inventatorului nu adăuga nimic stirii. Este ceva in plus pentru
audienta sa-si amintească, si vrem sa mentinem aceste lucruri la nivelul minim.
Recomandam de asemenea sa nu incepeti ştirea cu statistici. Din moment
ce ascultătorii nu sunt gata pentru informaţie, o vor pierde complet si vor petrece
restul stirii intrebandu-se despre ce vorbiti.
SLAB: 12 persoane au murit si alte 30 au fost grav ranite in urma
ultimei izbucniri de violenta din regiunea sarba Kosovo.
MAI BINE: Ultima izbucnire de violenta din regiunea sarba Kosovo a
provocat 12 morti si 30 de raniti.
SLAB: 10OO de voluntari liceeni au sunat la 10.000 de usi aseara si
au colectat peste 35 de milioane de lei pentru UNICEF.
MAI BINE: Elevii liceelor bucurestene si-au facut aseara datoria. Cei 1000
de voluntari au sunat la 10.000 de usi si au adunat peste 35 de
milioane de lei pentru UNICEF.
“Cand”-ul unei stiri nu apare des in lead-urile difuzate si, intr-adevar,
jurnalistii tind sa-l omita si din restul stirii. Aşa cum audienta va presupune,
daca nu i se spune altceva, ca o intamplare a avut loc “aici”, tot astfel ea va
presupune ca evenimentul s-a petrecut “astăzi”.
Ziaristii din presa scrisa trebuie sa se descurce cu decalajul inevitabil
dintre aparitia unui eveniment si momentul cand publicul lor va citi despre
eveniment. Este deci esential ca momentele sau datele specifice sa fie incluse in
stire. Ceea ce ziarele pierd in rapiditate compenseaza prin oferirea de detalii, care
deseori trebuie ignorate in ştirile de radio. Astfel, jurnalistii radio accentuează
ceea ce pot oferi cel mai bine: ştirile de astăzi.
Cum spuneam, referinţele la timp sunt de multe ori omise din ştirile
difuzate, sau cel puţin pastrate in afara lead-ului. Nu ne supraincarcam
materialele mentionand ca fiecare eveniment a avut loc “astăzi”. De fapt, pentru a
evita excesul de amanunte, ignoram de obicei si momentele exacte. In loc sa
24
scriem: “Focul s-a declansat la ora 4.58 a.m.”, vom spune “focul s-a declansat in
zori”.
Totusi, cuvântul “astăzi” nu este atât de rau. Sunt momente cand este
necesar. Dar e bine sa încercam sa-l folosim doar cand este necesar. De multe ori
el poate fi amanat si tinut in afara lead-ului.
In loc de: Primarul a anuntat astăzi o campanie antifumat.
Scriem: Primarul lanseaza o campanie antifumat. La ceremonia de la
Primarie...
Daca ar fi vreun motiv ca membrii audientei sa presupuna ca actiunea nu
a avut loc astăzi, putem insera “astăzi” dupa ..Primarie” in a doua fraza. Dar
ştirea este clara si fără referire la un anumit moment.
Una din principalele tehnici folosite de jurnalistii radio pentru a evita
referirea in lead la timp este scrierea la prezent.
In loc de: Directorul general al RENEL a declarat astăzi reporterilor ca îşi va lua
doua săptămâni de concediu.
Spunem: Directorul RENEL îşi ia concediu.
Prezentul elimina necesitatea de a spune “astăzi”.
Exista desigur situatii cand prezentul nu poate fi folosit si ere necesar
trecutul. Daca un dig s-a spart si jumătate din ascultători stau deja cu picioarele
in apa, nu mai are sens folosirea prezentului. Ei stiu ca digul a cedat si putem sa
spunem cand. Cand un eveniment s-a incheiat in mod evident nu mai are rost
evitarea mentionarii timpului.
“De ce” este o intrebare la care nu se răspunde aproape niciodată intr-un
lead radio. Motivul este simplu. Înainte de a ajunge la “de ce” trebuie de obicei sa
spunem audientei “ce” si odata ce am spus “ce”, am incheiat, in general, lead-ul.
Dorim sa pastram lead-ul cat mai simplu si mai ordonat posibil si “de ce” poate fi
amanat aproape întotdeauna pentru corpul stirii. De exemplu, acest lead este
bun pentru presa scrisa:
Senatorul X l-a atacat intr-un discurs in Parlament pe deputatul opozitiei, Y,
deoarece acesta nu a fost de acord cu proiectele senatorului privind Legea
Invatamantului.
Totusi, desi tolerabil in radio, acest lead este mult prea lung si
supraincarcat de amanunte. Ar fi mult mai bine sa prezentam “de ce” intr-o fraza
ulterioara:
Senatorul X l-a atacat intr-un discurs in Parlament pe deputatul Y. Senatorul
a declarat ca a pornit atacul deoarece Y nu a fost de acord cu planurile sale
privind Legea Invatamantului.
In general, cu cat este mai semnificativa o stire, cu atât este mai uşor de
scris un lead satisfacator. Cele mai semnificative stiri sunt deseori bazate pe
institutii, persoane si situatii cu care audienta este familiarizata. Astfel, contextul
poate fi stabilit apoape fără efort: “Presedintia anunta...”. Dar uneori, intrebarile
cine, ce, unde sau cand nu au o anvergura prea mare. In acest caz putem selecta
lead-ul mai degrabă pe baza interesului, decât dupa semnificatie. Daca
ambasadorul Austriei in România tine o noua conferinta, care este cel mai
interesant lucru pe care l-a spus? Acesta va fi lead-ul.
Pentru ştirile foarte complexe sau pe teme specializate, lead-ul poate
necesita cel puţin doua propoziţii. Prima stabileste contextul, a doua da
informaţia noua. Astfel, pentru stiri care trateaza, de exemplu, evenimente
25
economice, stiintifice sau Internationale in care România nu este direct

implicata, lead-ul poate fi:
Economia continua sa se relaxeze. Bursa de Valori Bucuresti a inregistrat o
crestere a tranzactiilor cu peste 15%.
Cercetatorii raporteaza o realizare in tratamentul maladiei Alzheimer. Noul
vaccin este testat pe subiecti umani voluntari. Sau Guvernul rus se clatina asta
seara. Presedintele Boris Eltin a anuntat ca primul ministru va fi inlocuit.
In sfârşit, deci, cautam sa obtinem cea mai economica utilizare a
limbajului. Cu un minim de cuvinte trebuie dezvoltat un text potrivit, care pune
in lumina noua informaţie transmisa. Lead-ul nu trebuie sa fie retinut de
ascultători, dar trebuie sa-si atinga scopul.
Aveţi o anumita libertate in crearea unui lead difuzat - mai multa decât aţi
avea in presa scrisa. Aceasta pentru ca stilul radio este o reprezentare a
limbajului vorbit si nu sunteţi limitati de strictetea limbii scrise.
Exista multe tipuri diferite de lead si din moment ce nu exista cu adevărat
categorii definitive, cele mai multe lead-uri pot fi grupate in patru tipuri
fundamentale (Hausman, 1992, r 86): lead-ul standard sau direct, lead-ul de fapt
divers, lead-ul intarziat si lead-ul umbrela. Exista de asemenea si lead-uri pe
care vrem sa le evitam si le vom examina pe scurt puţin mai tarziu.
a) Lead-ul standard (direct)

Este o expunere explicita a faptelor, utilizandu-le pe acelea care vor fi mai
sigure pentru atragerea atenţiei ascultătorului. Este forma cea mai obisnuita de
lead.
Amintiţi-va ca nu aveţi obligatia de a prezenta cat mai multe fapte posibile
in lead, aşa cum face un reporter de presa scrisa. Exista mai multe optiuni, din
care vom descrie cateva.
Uneori nu aveţi de ales si trebuie sa daţi imediat esenta stirii:
Senatorul X a murit in urma unui infarct azi dimineaţa. Atacul s-a produs in
timp ce alerga in apropierea locuintei sale.
Ar fi nepotrivit si insensibil sa alcatuiti un lead amuzant ca:
Dupa ce a alergat intr-o campanie dura, senatorul X a fortat cam tare in
final...
Lead-urile pentru subiectele importante se scriu de la sine. Scrieti-le pe
hartie ca si cand aţi povesti cuiva despre o situatie de urgenta: fără podoabe, fără
ocolisuri, doar o simpla expunere a faptelor, urmata de detaliile necesare. Nu
scrieţi un lead de ziar:
Senatorul X, de 56 de ani, a incetat din viata la ora 7.15 azi dimineaţa din
cauza a ceea ce personalul Salvarii a numit „aparent infarct”, in timp ce alerga pe
bulevardul Primaverii, la doua strazi distanta de locuinta sa.
Nu aveţi nevoie de atatea amanunte intr-un lead radio. In ştirile foarte
importante mergeti la esenta, dar nu inghesuiti informaţia in prima fraza.
b) Lead-ul de fapt divers (soft)
Pentru ştirile cu impact mai puţin serios si imediat pot fi mai multe
posibilitati de alegere in scrierea lead-ului. De pildă, puteţi alege sa folosiţi un
lead ce prezinta un unghi de interes uman al stirii, un unghi de prevedere a
viitorului, sau un lead ce leaga ştirea de alte subiecte. lata cateva lead-uri ce
26
utilizeaza aceste abordari. Toate sunt acceptabile; ele au doar un punct de vedere
diferit. Interes uman general:
Firma Roborom din Bucuresti pretinde ca va poate reduce cheltuielile pentru
caldura si electricitate la jumătate. Un nou computer, poreclit Menajera,
monitorizeaza si controleaza folosirea energiei casnice. Puteţi programa Menajera
sa deschida si sa inchida aparatele, sa scada nivelul temperaturii interioare
noaptea si sa tina o evidenta completa a consumului de energie si combustibil
casnic.
Prezicerea viitorului:
Casa viitorului ar putea fi condusa printr-un microcip. 0 firma producatoare
de computere, Roborom, pretinde ca produsul sau cel mai nou - numit Menajera -
poate controla consumul de electricitate si combustibil casnic, reducand costurile
cu 50%.
Legatura cu alte subiecte din jurnal:
Fiindcă pretul benzinei creste vertiginos prin dezvoltarea tarilor din Orientul
Mijlociu, o firma din Bucuresti pretinde ca are o solutie de înalta tehnologie.
Roborom va va vinde un computer ce controleaza consumul de energie si
combustibil al casei... Directorial firmei spune ca Menajera electronica poate
reduce la jumătate sumele de pe notele de plata.
c) Lead-ul intarziat
Numita uneori si lead aruncat sau structural, aceasta forma reprezintă un
adevărat anunt pentru audienta. El spune puţin despre faptele din stire, dar
introduce o afirmatie sau o intrebare provocatoare, la care audienta răspunde
“Oare despre ce e vorba” si ramane pe receptie.
Lead-ul intarziat este eficient daca ştirea este complexa si un lead standard
poate fi confuz, sau poate reprezenta deformat faptele stirii, sau ar trebui sa fie
prea lung pentru a introduce ştirea corect.
Situatia continua sa fie trepidanta in zona Vrancei. (Lead pentru un
cutremur minor, care nu a provocat nici un fel de pagube).
Avem o veste rea fi una bund de la Palatul Copiilor asta seara. (Lead pentru
o stire despre o greva a angajatilor, dar care nu a impiedicat desfasurarea unui
spectacol international).
In lunga greva a profesorilor din licee, partile au cazut de acord sa nu fie de
acord. (Ştirea despre un impas in care s-a intrat si a fost declarat oficial, si
despre aducerea unui mediator neutru - totul mult prea complicat pentru a fi
inclus intr-un lead direct).
d) Lead-ul umbrela
Uneori doua sau mai multe stiri pot fi strans legate intre ele, sau pot fi de o
asemenea importanta încât fraza lead a jurnalului rebuie sa acopere mai mult
decât o singura stire. In acest caz va fi necesar sa scrieţi un lead umbrela, numit
uneori si trecere in revista.
Furtunile s-au extins in trei judete din centrul tarii in aceasta după-amiaza.
Pagubele au fost mari, dar nu s-au raportat raniti.
Economia a transmis o serie de semnale derutante ieri despre directia in
care se indreapta. Bursa a avut cel mai mare progres in ultimele trei luni. Preturile
aurului si argintului au crescut. iar peste ocean, dolarul a scazut fata de cele mai
multe monede.
27
Acest tip de lead poate fi utilizat de asemenea pentru a lega impreuna mai
multe aspecte ale unei stiri, sa spunem doua reactii - pro si contra - la o decizie a
Curtii Supreme de Justitie, sau o stire nationala urmata de o continuare locala.
Din punctul de vedere al audientei, lead-ul umbrela face din mai multe stiri una
singura.
e) Lead-uri gresite
Chiar daca n-ati retinut nimic din tot ce am explicat pana acum, nu scrieţi
niciodată lead-uri ca acesta:
Consilierii Primariei s-au intalnit aseara.
Acesta este un lead inutil, gol de conţinut, cum scriu de obicei amatorii.
Este inutil fiindcă nu are valoare de stire: ascultătorii nu stiu nimic mai mult
despre eveniment decât ar fi stiut cu o zi înainte. In definitiv, intalnirea a fost
programata si anuntata in avans. Cu exceptia cazului unei catastrofe, s-ar fi
tinut oricum. Si s-a tinut. Si ce daca?
Daca intenţionaţi sa scrieţi un lead standard, el trebuie sa contina ceva
nou, o amplificare a evidentului. Puteţi face din intalnirea consilierilor o stire,
indiferent daca a fost un eveniment major sau o intrunire banala. De exemplu:
Consilierii Primariei au cheltuit mai mult de un miliard de lei din banii nostri
aseara.
Acesta este un lead angajat; el ar putea capata avantaje din constructia la
prezent, dar in acest caz socul a ceea ce s-a întâmplat face trecutul acceptabil.
Consilierii Primariei au bajbait intr-o sesiune de vara de 10 minute aseara.
Nu au hotarat nimic, nu au votat nici o motiune si s-au intrerupt dupa ce primarul
general a intrebat: „ Ce dracu' facem noi aici? “
Puteţi gasi întotdeauna valoare de stire intr-un subiect, chiar daca nu se
întâmpla nimic, precum in exemplul de mai sus. Dar nu folosiţi niciodată un lead
gol de conţinut.
Un început precum: „ Conform unui raport recent foametea in Coreea de
Nord a atins proportii epidemice “ are o substanta valoroasa, dar referirea vaga la
un raport recent diminueaza senzaţia de actual. Sau: „Foametea este o problema
epidemica, conform unui raport al Comisiei de Cercetare a Foametei din Coreea de
Nord”. Desigur, aici se incalca regula care interzice plasarea sursei la sfârşitul
frazei. Dar chiar daca o asemenea regula nu ar fi existat, autorul tot ar fi trebuit
sa fie sensibil la posibilitatea ca ascultătorul sa piardă primul cuvânt al stirii -
foametea - si sa nu ştie despre ce fel de epidemie este vorba.
In sfârşit, trebuie sa fiţi atenţi la lead-urile senzationaliste sau care
pacalesc ascultătorii. Ele pot face mai mult rau decât bine. Un autor a incercat
sa adauge interes incepand cu o intrebare: „ Va simtiti flamand in ultima vreme?
Nu sunteţi singurul”. Cat de potrivit vi se pare acest ton pentru o asemenea stire?
Intrebarile adresate direct audientei sunt folosite rareori in ştirile radio, fiindcă
ele sunt atât de frecvente in reclame. Nici un jurnalist nu doreşte ca audienta sa
confunde ştirea cu un mesaj publicitar.
In alt caz, un autor a început ştirea astfel: „ Coreea de Nord moare de
foame. Aceasta este ceea ce a descoperit raportul „Foametea in Coreea de Nord” al
unui cercetator din Comisia de Cercetare a Foametei... “
In primul rând ne putem intreba daca un raport poate “descoperi” ceva. In
plus, structura lead-ului este indoielnica. Aceasta combinatie a unui lead scurt,
emfatic, urmat de propoziţia calificativa “Aceasta este...” apare mult prea des in
28
ştirile difuzate. Pe scurt: luaţi-o de la început daca aceasta fraza stereotipa va

rasare in minte in timp ce scrieţi.
2.5.3. Tipuri de organizare a corpului stirii

Lead-ul va fi urmat de corpul stirii. Va trebui sa studiati intreaga colectie de
fapte si opinii care fac ştirea, sa decideti ce va fi utilizat si apoi sa gasiti un model
secvential in care sa prezentati aceste informatii. Orice aranjament logic ce va
prezenta ştirea clar si corect, in timpul alocat, este bun. Exista cateva abordari
folosite in mod obişnuit (1), si va vom oferi trei exemple, dar multe stiri nu pot fi
incadrate intr-un tipar prestabilit.
I) Succesiunea cronologica
Acesta structura este cea mai usoara si mai buna pentru ştirile in care
exista o succesiune a evenimentelor. Este in special comuna pentru ştirile despre
crime, dezastre, accidente si alte situatii similare.
Audienta va fi ajutata sa parcurga seria complicata de evenimente prin
folosirea frecventa a unor cuvinte de tranzitie temporale: apoi, dupa aceea,
azi, ieri, dupa mai puţin de, in timp ce, in primul rând, in sfârşit, acum, intre
timp, etc.
II) Succesiunea efect-cauza
Suntem obişnuiţi sa auzim aceasta expresie invers - cauza si efect - dar
ştirile sunt mai degrabă un efect, o intamplare, orice confera evenimentului
valoare de informare, si acest lucru este primul in secvenţa. Apoi ne putem
intoarce sa explicam cauza ce a dus la acţiune si sa dam semnificatie efectului.
Cuvintele de tranzitie frecvent folosite sunt pentru ca, pentru a,din moment ce.
III) Succesiunea acţiune-reacţiune
Aceasta abordare este similara cu cea efect-cauza. Este deseori folosita in
ştirile in care exista mai mult de un singur punct de vedere. O persoana sau o
institute efectueaza o acţiune, care este prezentata in stire, urmata de reactii -
ale altor persoane sau institutii.
Cand utilizati o abordare acţiune-reacţiune puteţi ajuta la conducerea
audientei prin tranziţii cu cuvinte si expresii ca totusi, pe de alta parte, prin
contrast, dar. Insa fiţi atenţi sa nu oscilati înainte si inapoi printre diferitele parti
ale conflictului, aşa cum fac ziarele cand folosesc piramida inversata. In loc de
aceasta, acoperiti declaratiile, argumentele, pozitia unei parti, cu cat de multe
amanunte necesita ştirea (sau permite timpul) si apoi folosiţi o tranzitie pentru
trece la pozitia cealeilalte parti.
2.5.4. Atribuirea informatiei

Ştirile radio se disting nu numai prin utilizarea lead-urilor, ci si prin modul
de atribuire a informatiei unor surse. Jurnalistii nu creeaza informaţia. Ei o
aduna. Si o portiune semnificativa din fiecare stire este dedicata revelarii surselor
de informatii pe care se bazeaza ştirea. Daca afirmam ca primul ministru
demisionează neasteptat, atunci informaţia trebuie atribuita unei surse de
incredere: el insusi, presedintele, un purtator de cuvânt al Guvernului sau chiar
un oficial renumit din administratie. In sens general, atribuirea permite audientei
sa verifice afirmatiile dintr-o stire. Ea înseamnă ca prezentarea este corecta si
atesta atitudinea obiectiva a reporterului.
1
cf. Walters, 1988, p.306
29
Ce este adevărat in presa scrisa este de doua ori mai important in radio.
Ştirile de ziar sunt tipărite negru pe alb, dar ştirile radio sunt comunicate
folosind vocea umana. Un ascultător poate obiecta foarte uşor la o afirmatie
facuta de un prezentator. In afara cazului in care afirmatia este atribuita unei
anumite surse, iritarea ascultătorului sau scepticismul asupra stirii se pot
strecura in evaluarea sa asupra credibilitatii prezentatorului. Faptele
incontestabile nu au nevoie de atribuire, nici nu cauzeaza prejudicii, dar, daca
exista o licarire de indoiala, partizanat, subiectivitate sau incercare de anticipare
a unor situatii viitoare intr-o afirmatie, atunci ea are nevoie de atribuire. Altfel
cineva din audienta s-ar putea supara pe prezentator pentru infiltrarea propriilor
opinii in stire.
O problema legata de atribuire este ca ea face propoziţiile mai complexe. Ea
adăuga un strat suplimentar de ambalaj. Nu este suficient sa spunem ca un
candidat taranist pentru postul de primar conduce in topul preferintelor inaintea
candidatului pedeserist. “Conform ultimului sondaj al IRSOP” trebuie adaugat.
Totusi, presa scrisa si cea difuzata au ajuns la concluzii diferite despre locul in
care trebuie plasata atribuirea informatiei intr-o fraza. Jurnalistii de presa scrisa
prefera sursa la sfârşit:
Incendiul din depozit a izbucnit intr-un birou de la etajul intai si s-a intins de
acolo, au spus investigatorii infractiunii.
Jurnalistii radio considera ca ea trebuie sa fie plasata la începutul frazei:
Investigatorii cazului spun ca incendiul a izbucnit intr-un birou de la etajul
intai si s-a extins de acolo.
Dar ambele categorii au motivele lor.
Jurnalistii din presa scrisa, foarte sensibili la formele gramaticale, doresc
ca tema frazei - “Incendiul din depozit” - si subiectul gramatical al propoziţiei sa
fie unul si acelasi. Acest lucru focalizeaza atenţia cititorului asupra temei
principale a stirii.
Jurnalistii radio, insa, au trei motive majore pentru a ignora aceasta
regula. Primul este cel la care tocmai ne-am referit. Atribuirea informatiei
aminteste audientei ca afirmatiile surprinzatoare, incredibile sau controversate
facute de prezentator nu sunt ale sale, ci ale altor autoritati sau parti interesate.
Al doilea este ca atribuirea la sfârşitul frazei nu intra in normele conversaţional.
Cand vorbim cu prietenii vom plasa mai degrabă sursa informatiei, daca exista,
la începutul unei afirmaţii: “Doctorul mi-a spus ca fumatul îmi ia trei ani din
viata”. Si, in sfârşit, fiindcă valabilitatea unei afirmaţii poate fi dependenta de
sursa de informare, poate fi eronat sa pastram acel element pana la sfârşitul
frazei. De exemplu, daca afirmatia este ca premierul nu poate evita mărirea
impozitelor pentru a reduce deficitul bugetar, evaluarea ascultătorului va fi
substantial diferita in functie de cui ii este atribuita: premierul, un consilier sau
un lider al partidelor de opozitie. In continuare, a face o afirmatie controversata
sau incredibila si apoi a amana sursa de informaţie pana la sfârşitul frazei
forteaza ascultătorul sa reinterpreteze afirmatia in cadrul noului sau context. Pe
cand cititorii de ziar se pot opri sa prelucreze textul in orice moment, ascultătorii
trebuie sa ignore urmarea, daca vor si-si limpezeasca gândurile generate de o
sursa nesigura.
A spune audientei sursa exacta a informatiei este vital pentru credibilitatea
stirii. Ascultătorii au dreptul si ştie daca Jurnalistii vorbesc pentru ei insisi sau
30
dintr-o sursa. Modul in care oamenii aud ştirile dicteaza amplasarea atribuiri.
Iată deci cateva exemple care ilustreaza diferentele dintre amplasarea atribuirii in
cazul presei scrise si al radioului:
SLAB: - a incadra sursa in interiorul propoziţiei:
Creaturi extraterestre, dupa cum afirma Bogdan Toma, un baiat de zece ani,
se ascund intr-o cladire abandonata din cartierul Rahova.
SLAB: - inceperea cu o afirmatie uluitoare, urmata de numele sursei:
Creaturi extraterestre se ascund intr-o cladire abandonata din cartierul
Rahova, sau cel puţin aşa afirma un baiat de zece ani din vecinatate.
SLAB: - impingerea sursei la sfârşitul propoziţiei:
Creaturi extraterestre se ascund intr-o cladire abandonata din cartierul
Rahova, a spus astăzi tandrul de zece ani, Bogdan Toma.
MAI BINE: - identificarea sursei la începutul stirii:
Tanarul de zece ani Bogdan Toma spune ca intr-o cladire din cartierul
Rahova se ascund creaturi extraterestre.
Atribuirea clara si din timp a informatiei descurajeaza o tehnica
indoielnica, folosita de unii reporteri - crearea unui sentiment inutil de pericol
prin prezentarea unei afirmaţii uluitoare. Puteţi vedea acest lucru in al doilea
exemplu oferit mai sus. Desi este adevărat ca tonul vocii prezentatorului poate
nega factorul teama, nu trebuie sa ne bazam pe el, in special daca nu sunteţi si
autori si prezentatori in acelasi timp.
Diversitatea este esentiala. Dar in acelasi timp exista cateva erori ce
trebuie evitate.
O tehnica buna in numirea surselor pentru citate, in loc de repetarea
numelui, este utilizarea fiecărui citat ca o oportunitate de a oferi informatii
suplimentare. Exemplul urmator arata un mod de a o aplica:
Unul dintre cei mai cunoscuti antropologi ai Americii, Margaret Mead, a spus
comitetului pentru narcotice din Senatul american ca marijuana ar trebui
legalizata.
Pioniera investigarii societatilor primitive, in varsta de 79 de ani, a avertizat
senatorii ca, si acestea sunt exact cuvintele ei: “Continua prohibitie a marijuanei
provoaca mai multe pagube natiunii decât efectele negative ale drogului insusi”.
Doctorul in stiinte Margaret Mead... care are o reputatie internationala
pentru munca sa in problemele moderne de sanatate... simte ca acuzatia ca
utilizarea marijuanei duce la folosirea heroinei este o absurditate.
Veţi observa ca ascultătorii nu numai ca au aflat care sunt parerile
antropologului despre utilizarea marijuanei, ci au descoperit si ceva din
calificarile sale.
Aceasta tehnica este una la indemana oricui, dar exista anumite capcane
care trebuie evitate. Observati următoarea fraza ce urmareste diversitatea in
numirea sursei, dar sfarseste prin a deruta ascultătorul:
Presedintele subcomitetului a ordonat ca sala de audiente sa fie golita de
protestatarii galagiosi. Senatorul X a spus audientei ca nu va mai tolera alte
intreruperi.
Nu este necesar ca toţi ascultătorii sa ştie ca senatorul X este, de fapt,
presedintele subcomitetului; este foarte probabil ca cei mai mulţi dintre ei sa nu
ştie. Astfel, o fraza ca aceasta va ajunge doar sa frustreze, nu sa informeze. De ce
sa nu încercaţi astfel, daca doriţi diversitate?
31
Presedintele subcomitetului a ordonat ca sala de audiente sa fie golita de

protestatarii galagiosi. Presedintele X... care a început investigatia la cererea
sefului Senatului... a spus audientei ca nu va mai tolera alte intreruperi.
Un alt exemplu va poate ajuta sa clarificati orice confuzie: Un purtator de
cuvânt al sindicatelor din minerit a fost tinta unui atac violent al preşedintelui
Curtii Supreme. X a spus ca s-a saturat sa asculte marturiile...
In acest moment întrebaţi-va cine este X ? Este purtatorul de cuvânt sau
presedintele Curtii? Daca sunteţi derutati, ganditi-va la bietii ascultători - ei
trebuie sa fie complet pierduti. De ce sa nu scrieţi aceeaşi fraza astfel încât sa
inlaturati ambiguitatea:
Un purtator de cuvânt al sindicatelor din minerit a fost violent atacat de
presedintele Curtii Supreme, X, care a spus ca s-a saturat sa asculte marturii...
Vedeţi ce simplu este acum sa urmariti ştirea - nu mai este nici o indoiala
in ceea ce priveste identificarea lui X.
Prea multe atribuiri incetinesc ritmul stirii. Ele iau locul acţiunii, culorii, si
adeseori mai degrabă derutează decât clarifica.
Cel mai evident loc pentru renuntarea la atribuire este in scrierea
declaratiilor “oficiale” ale birourilor guvernamentale. Ca exemplu, iata o stire aşa
cum ar putea aparea intr-un ziar:
Secretarul de stat, Z, a spus astăzi ca tara sa va sprijini o rezolutie ce va fi
introdusa săptămâna viitoare de Franta in Consiliul de Securitate al Natiunilor
Unite pentru dezarmarea totala in Orientul Mijlociu. Z a facut anuntul azi
dimineaţa in timpul conferintei sale saptamanale de presa din Washington.
Fiindcă acesta este un anunt oficial, poate fi scris fără atribuire in lead:
Statele Unite vor sprijini rezolutia Frantei cu privire la dezarmarea totala in
Orientul Mijlociu, ce va fi introdusa in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite,
săptămâna viitoare. Secretarul american de stat, X, a facut anuntul azi dimineaţa
in timpul conferintei sale saptamanale in Washington.
Jurnalistul radio ar trebui sa amane atribuirea intr-o stire numai cand nu
exista nici o indoiala despre credibilitatea sursei. De exemplu, daca presedintele
anunta ca va tine un discurs in Parlament, nu este necesar sa scrie in lead:
Presedintele spune ca va... Este suficient sa spună: Presedintele se va adresa
Parlamentului...
Aşa cum am arătat mai devreme, numele sursei (in special in ştirile
externe) este deseori mai puţin important decât titulatura sau pozitia ei.
SLAB: Sir Georges Avedon, subsecretar la Ministerul Apararii din Marea
Britanie, a spus astăzi ca tara sa va...
MAI BINE: Marea Britanie va...(lasand sursa subinteleasa).
Daca este permis sa omiteti sursa pentru ştirile “oficiale”, este esential in
schimb sa atribuiti toate opiniile - mai ales cand poate exista un dubiu in
privinta credibilitatii.
SLAB: Producatorii romani de automobile sunt principalul obstacol in
stabilirea unui control eficient al poluării in tara noastră.
MAI BINE: Presedintele Partidului Ecologist a acuzat astăzi producatorii romani
de automobile ca sunt principalul obstacol in stabilirea unui control
eficient al poluarii in tara noastră.
In a doua fraza ascultătorul nu se mai întreabă daca atacul asupra
producatorilor de automobile este comentariul jurnalistului sau opinia altcuiva.
32
In plus, numirea sursei poate face deseori diferenta in valoarea de stire a

subiectului. Daca Dacia Pitesti este acuzata de control de calitate slab de catre
un membru al grupului consumatorilor, ştirea este mai puţin importanta decât
daca aceeaşi acuzatie vine de la presedintele tarii.
2.5.5. Nume de persoane

“Numele fac stiri” este o axioma banala pentru jurnalişti, dar adevarata
pentru toate tipurile de stiri - fie ele pentru ziare, reviste, radio sau televiziune.
Toata lumea este interesata de ceea ce fac alti oameni. Si daca acea alta
persoana este cunoscuta de cititor sau ascultător, interesul este si mai mare.
Data viitoare cand veţi citi ziarul, remarcati cum ochii si atenţia vor fi atrase de
titlurile ce afiseaza numele cuiva, de un lucru sau un loc cu care sunteţi
obişnuiţi. Acelasi lucru este valabil si pentru radio, doar ca regulile utilizării sunt
puţin diferite.
In textul de ziar numele din lead este cel care atrage atenţia. Dar in ştirile
radio, daca incepeti cu un nume, ascultătorul nu este “gata” sa-l auda si probabil
nu-l va auzi, petrecand restul timpului stirii intrebandu-se despre cine vorbiti.
De aceea este esential sa “indicati” ascultătorului ca va aparea un nume in
stire. Faceţi acest lucru folosind o expresie (fraza) descriptiva inaintea numelui.
Sa luam urmatorul subiect de ziar despre o descindere a politiei narcoticelor care
a dus la arestarea fiului primarului:
Ionut Toduta, 23 de ani, fiul primarului Leontin Toduta din Sercaia, judetul
Brasov, a fost printre cei 25 de studenti arestati aseara de politia locala intr-o serie
de raiduri in cateva campusuri universitare. Ionut a fost trimis azi dimineaţa
inaintea judecatorului Adrian Vlaicu de la Tribunalul Judeţean Brasov si acuzat de
detinerea a trei pachete de marijuana. Ceilalti studenti...
Nu este nimic in neregula cu acest subiect, aşa cum este prezentat in ziar,
dar daca ar trebui sa-l cititi intr-un buletin de stiri radio, mulţi ascultători vor
pierde numele fiului primarului, din moment ce n-au fost “pregătiţi” sa-l auda.
Aceasta problema poate fi rezolvata prin rescrierea textului, care include de
asemenea o schimbare de evenimente pentru “innoirea” stirii.
Fiul primarului Leontin Toduta din Sercaia a fost acuzat de detinerea a trei
pachete cu marijuana. Tanarul de 23 de ani lonut Toduta a aparut in fata
judecatorului Adrian Vlaicu de la Tribunalul Judeţean Teleorman pentru audiere,
dupa ce a fost arestat aseara in timpul unui raid in numeroase campusuri
universitare. lonut a fost printre cei 25 de studenti arestati pentru violarea legii
narcoticelor... nici unui dintre ceilalti nu a fost inca acuzat formal.
Observati ca am amanat oferirea numelui dupa fraza de identificare, apoi l-
am repetat ca masura de siguranta.
Regula generala este deci amanarea celor mai multe nume sau denumiri
(de oameni, locuri sau lucruri) pana in a doua sau a treia fraza. Desigur, daca
numele este larg cunoscut si este un instrument de atragere a atenţiei prin el
insusi, atunci este posibil ca el sa înceapă ştirea. De exemplu ar fi absurd sa
amanam numele in subiectul urmator:
Presedintele Emil Constantinescu va discuta asta seara cu membrii
Guvernului pentru a decide noul sistem de privatizare a intreprinderilor mari.
33
Rescrierea pentru amanarea numelui ar da: Presedintele Romaniei va

discuta asta seara cu membrii Guvernului. Emil Constantinescu va decide noul
sistem de privatizare a intreprinderilor mari.
Dar, daca incepeti cu un nume, asiguraţi-va ca el este cunoscut bine de
toţi ascultătorii. Acei care cunosc numele nu se vor simti frustrati de intarzierea
sa, dar cei care nul cunosc se vor supara daca îl pierd.
Uneori este mai bine sa nu utilizati nume deloc, mai ales cand ştirea nu
include persoane locale. De pilda, prezentarea unui accident aviatic in Florenta,
care a ucis 125 de pasageri este importanta, dar numele lor nu are nici o
semnificatie pentru ascultătorii care nu sunt din Florenta. Este suficient sa daţi
numarul lor. Desigur, trebuie sa verificati lista de pasageri pentru a fi siguri ca
nu este nici o persoana din vecinatate implicata. Daca intamplator este vorba de
o cursa Tarom, acest lucru este probabil. Daca unul sau mai mulţi romani apar
pe lista, numele lor va fi dat, fiindcă reprezintă o informaţie importanta.
Ziarele, in dorinta lor de a fi corecte, dau numele si chiar adresele intregi
ale tuturor persoanelor implicate in stire, mai ales in ştirile locale. Pe de alta
parte, radioul utilizeaza numele complete si titulaturile diferit. Folosiţi termenii
pentru ceea ce sunt, adica pentru identificarea corecta a persoanelor. Evitaţi sa
va rataciti intr-un labirint de titulaturi si nume confuze. Ştirile de radio omit
numele multiple, cum sunt Decebal Traian Remes sau Alina Mungiu-Pippidi, ele
fiind folosite numai cand persoana este identificata in mod normal in aceasta
maniera.
Totusi, folosirea numelor multiple in direct invalmaseste textul si incurca
ascultătorul, si nu este deloc necesara pentru o buna identificare. Dimpotriva, ea
cere ascultătorului sa dea mai multa atenţie detaliilor.
2.5.6. Citatele directe
In scriitura radio, citatele care apar in script - nu cele înregistrate - sunt in
general parafrazate. Aceasta înseamnă ca ele sunt rescrise, dar reflecta cu
acuratete ceea ce a spus persoana implicata in eveniment. Exista doua motive
principale pentru a face acest lucru (1):
In primul rând este dificil de citit un text care contine citate exacte. Cititi
cu voce tare in stilul de a vorbi al altcuiva. Pe langa aceasta, citatele sunt de
obicei prea lungi pentru a fi incorporate cuvânt cu cuvânt.
In al doilea rând nu exista un mod convenabil de a indica un citat.
Ghilimelele nu servesc la nimic in textul difuzat. Nu spuneţi “citez” si “am
incheiat citatul” sau alte astfel de indicatii pe post, cu exceptia cazului cand
citatul este atât de important, sau atât de bizar încât vreţi sa va asigurati ca
ascultătorii inteleg perfect ca acestea sunt cuvintele interlocutorului si nu ale
prezentatorului.
Sa presupunem ca aţi luat un interviu unui functionar public despre
inceperea unei lucrari pe o artera principala. L-ati vizitat la serviciu, aţi
inregistrat interviul si planuiti sa-l folosiţi ca baza pentru o stire. Functionarul v-
a spus, cuvânt cu cuvânt:
Ne asteptam sa începem montarea conductei de apa in iunie. Ştiţi, chiar
trebuie s-o facem. Nu avem de ales. Aceasta conducta pierde zeci de mii de litri pe
zi, si unde nu pierde, strangularea interna a compromis fluxul apei intr-atât încât
încercam sa împingem fluxul unui rezervor principal printr-o conducta cu diametrul
1
cf. Hausman, 1992, p.89
34
intern al unui furtun de gradina. Aşa ca bulevardul Carol va fi închis pe doua

benzi, una in fiecare direcţie, incepand cu 15 iunie si pana probabil spre începutul
lui august.
Ce faceţi cu un citat ca acesta? Puteţi folosi o portiune înregistrata ca parte
a stirii. Aceasta este cunoscuta sub numele de element de realitate, sau insert
sonor.
Dar puteţi alege sa construiti o stire “povestita”, parafrazand citatul, in loc
sa-l difuzati exact. Un lead anunt ar merge bine. lata un mod in care puteţi scrie
ştirea si parafraza citatul.
Alte dureri de cap pentru conducatorii auto din Bucuresti... Bulevardul Carol
va fi ingustat la numai doua benzi din 15 iunie până la 1 august. Echipe ale RGAB
sunt pe cale sa repare o conducta sparta de apa. Un functionar al Primariei, Ion
Lungu, spune ca problema nu mai poate fi amanata — conducta batrana pierde
zeci de mii de litri pe zi, iar partea care nu curge este atât de ingustata, încât este
mai mica in interior decât un furtun de gradina.
Ceea ce am facut a fost sa luam un citat lung si complicat si sa-l
simplificam, astfel încât sa se potrivească bine intr-un text scurt. Remarcati ce
greu ar fi de citit ştirea daca aţi incerca sa utilizati un citat direct, in stilul presei
scrise:
Alte dureri de cap pentru conducatorii auto din Bucuresti... Bulevardul Carol
va fi ingustat la numai doua benzi din 15 iunie pana la 1 august. Echipe ale RGAB
sunt pe cale sa repare o conducta sparta de apa. Un functionar al Primariei, Ion
Lungu, spune ca problema nu mai poate fi amanata. „Aceasta conducta pierde zeci
de mii de litri pe zi”, spune el, “si unde nu pierde, strangularea interna a
compromis fluxul apei intr-atât încât încercam sa împingem fluxul unui rezervor
principal printr-o conducta cu diametrul interior al unui furtun de gradina “.
Cititi acest text cu voce tare. Veţi descoperi ca suna ciudat. Daca veţi
incerca sa utilizati stilul conversaţional folosind cuvintele functionarului, acest
lucru nu va merge. Cum nu putem descrie modul de tratare al fiecarei situatii in
parte, exista totusi unele linii de orientare generale, care va vor ajuta in
manevrarea citatelor directe cu minimum de efort (1):
1. Nu folosiţi citate directe lungi. Este imposibil pentru un ascultător sa
urmărească o afirmatie lunga, complexa. Este mult mai eficient sa le rupeti
in citate indirecte prin parafrazarea sursei.
2. Daca este necesar sa folosiţi un citat lung, rupeti-l prin numirea sursei de
mai multe ori in timpul citatului
3. Indicati întotdeauna exact audientei cand incepe si cand se termina citatul.
Dar evitati, daca este posibil, utilizarea lui “citez... am incheiat citatul”.
Sa ne uitam la fiecare dintre aceste directionari in detaliu.
Utilizarea citatelor directe lungi este mai potrivita pentru presa scrisa. In
scriitura pentru radio, aceasta practica poate duce la construirea de texte
complicate si derutante. Urmatorul exemplu ar provoca un dezastru in mintea
ascultatorilor:
ZIAR: Marian Strungaru, rectorul Politehnicii din Arad, a spus: “Principala
problema cu care ne confruntam in cazarea studentilor nostri este
lipsa de garantii pentru a-i asigura ca spatiile si caminele pe care le
inchiriaza pe parcursul anului scolar vor corespunde cel puţin
1
cf. Hall, 1978, p.41
35
standardului minim de igiena si siguranta, aşa cum a fost stabilit de

Ministerul Sanatatii anul trecut”.
RADIO: Rectorul Politehnicii din Arad Marian Strungaru a spus ca principala
problema cu care se confrunta institutia este lipsa de garantii in ceea
ce priveste asigurarea standardului minim de igiena pentru spatiile de
cazare inchiriate de studenti. El a arătat ca acest standard a fost
stabilit anul trecut de Ministerul Sanatatii.
Observati cum am parafrazat citatul lung (regula 1) si l-am rupt in doua
fraze legate de o a doua identificare a sursei (regula 2).
Dar, daca nu puteţi utiliza “citez...am incheiat citatul”, cum puteţi spune
audientei ca cititi un citat direct dintr-o a doua sursa? O faceţi la fel pentru radio
cum o faceţi in conversaţie. Cand vorbiti cu cineva nu spuneţi “citez...” cand
treceti la o afirmatie a unei alte parti. Folosiţi expresii precum “cuvintele lui au
fost”, “aşa cum spunea” sau “ceea ce numea”. Lista este foarte lunga, dar aceste
expresii, plus inflexiunea vocii, indica unde incepe si unde se termina citatul. Un
exemplu poate face aceasta tehnica mai clara:
SLAB: Directorul intreprinderii Dacia Pitesti a spus, citam - compania noastră
cheltuie miliarde incercand sa rezolve problema poluarii aerului
cauzata de motoarele cu benzina - am incheiat citatul.
MAI BINE: Directorul intreprinderii Dacia Pitesti a spus, cestea fiind cuvintele lui:
Compania noastră cheltuie miliarde incercand sa rezolve problema
poluarii aerului cauzata de motoarele cu benzina.
Este chiar mai bine sa evitati folosirea citatelor directe. In exemplele de mai
sus nu exista un motiv real pentru a-l cita direct pe directorul Dacia Pitesti – deci
este mai simplu sa-i parafrazati afirmatia. Citatele directe ar trebui utilizate
numai cand este esential sa redati audientei limbajul exact al afirmatiei.
SI MAI BINE: Directorul intreprinderii Dacia Pitesti a afirmat ca aceasta
companie cheltuie miliarde incercand sa rezolve problema
poluarii cauzata de motoarele cu benzina.
Ocazional puteţi introduce un citat direct ce pune o eticheta cuiva sau
unui lucru. De pilda, un senator poate numi mesajul preşedintelui de Ziua
Nationala un “document istoric”, pe cand altul îl poate eticheta ca “o declaratie
evaziva ce evita confruntarea cu problemele natiunii”. In loc de utilizarea citatelor
directe este posibil sa scrieţi ştirea astfel încât ascultătorii vor înţelege ca citati o
sursa, nu exprimati o opinie personala.
Senatorul X a numit mesajul preşedintelui “un document istoric”. De cealalta
parte a culoarului, totusi, un alt senator a descris discursul ca „o declaratie
evaziva”, declaratie care - in cuvintele senatorului - „evita confruntarea cu
problemele natiunii “.
Cand sunteţi obligati sa folosiţi un citat lung care este imposibil de
parafrazat, este esential sa inserati o expresie care identifica sursa la fiecare trei
sau patru fraze pentru a aminti audientei ca cititi un citat direct. De exemplu:
Senatorul a continuat spunand...
Senatorul a mai arătat...
Trecand la un alt subiect, Senatorul a spus...
Senatorul a adaugat...
36
Mai exista un lucru pe care trebuie sa vi-l amintiti cand lucrati cu citate.
Fiţi atenţi unde le plasati. Utilizati-le in fraze complete sau nu le utilizati deloc.
Daca sunteţi neatenti, puteţi crea fraze confuze ca aceasta:
Senatorul a spus ziariştilor „ Voi face exact ce am facut - nimic mai mult,
nimic mai puţin “.
Cititi fraza cu voce tare si veţi auzi imediat confuzia care poate aparea.
Audienta, incapabila sa “vada” ghilimele, se poate gândi ca “voi face” se refera la
jurnalist, nu la senator. Utilizarea de jumatati de citate de acest fel este numai
scriitura lenesa. De ce sa nu scrieţi astfel, si sa clarificati orice confuzie posibila:
Senatorul a spus ziariştilor ca va face exact ceea ce a facut - nimic mai mult,
nimic mai puţin.
Uneori folosirea jumatatilor de citate atinge ridicolul. A existat un jurnalist,
care a citit o stire despre marturisirea unui criminal. Scriptul citit: El a spus “Eu
am facut-o “.
“A spus” si sinonimele sale.
Jurnalistul incepator va avea mai devreme sau mai tarziu problema prea
multor “a spus” in ştirile sale. Ingrijorat de folosirea permanenta a aceleiasi
expresii, el va căuta sinonime. Aceasta cautare poate duce la confuzii fiindcă,
indiferent ce spun unii experţi, exista un numar de cuvinte care nu au aceeaşi
semnificatie cu “a spus”.
Verbul “a spus” este foarte des cel mai bun pe care îl puteţi folosi si nu
ezitati sa-l repetati daca este necesar. Utilizarea lui a devenit o conventie
acceptabila si putini ascultători vor obiecta la folosirea lui continua, in special
daca sinonimele umbresc adevarata semnificatie a stirii.
De multe ori veţi simti imboldul de a utiliza verbe ca a declarat, a adaugat,
a sustinut, a intarit, s.a.m.d. ca substitute pentru a spus”. N-o faceţi. Ele nu au
acelasi interes. A spune ca un vorbitor „a pornit sa spună” sau “a adaugat” indica
ascultătorului ca afirmatia a fost ca un gand intarziat.
Daca simtiti ca trebuie sa folosiţi un substitut pentru „a spus”, alegeti unul
ce da o descriere corecta, sau da culoare stirii.
SLAB: Primarul a spus astăzi intr-un discurs catre lucratorii REBU ca va
sprijini campania orasului pentru strazi mai curate.
MAI BINE: Primarul a promis lucratorilor REBU ca va sprijini campania orasului
pentru strazi mai curate.
Substituirea cu verbe puternice, cum am facut in exemplul de mai sus
este o tehnica buna, dar trebuie exersata pentru a nu schimba semnificaţia
frazei. In a doua propozitie n-am dorit sa utilizam „a dezvăluit” in loc de “a
promis” fiindcă are un alt interes. El indica faptul ca primarul a revelat o
informaţie secreta sau da sentimentul ca nu a admis public acest lucru înainte.
“A adăuga” ar trebui folosit in locul lui “a spus” numai cand a doua
afirmatie amplifica, extinde sau pune in lumina prima afirmatie.
SLAB: Seful IGP a declarat <de ce nu ”a spus” ,”declarat” este mai formal) ca
statisticile infractiunilor in oras arata o descrestere a numarului de
jafuri. Proprietarii de magazine a adaugat el, au suferit mai putine
pierderi in ultima luna decât in aceeaşi perioada a anului trecut.
“A adaugat” este nepotrivit folosit in acest exemplu. Ultima fraza nu
adăuga nimic primei, este doar o continuare. Deci de ce sa nu scriem astfel:
37
MAI BINE: Seful IGP a spus ca statisticile infractiunilor in oras arata o

descrestere a numarului de jafuri. Proprietarii de magazine, a arătat
el, au suferit mai putine pierderi in ultima luna decât in acceasi
perioada a anului trecut.
2.5.7. Inserturile sonore

Aşa cum am mentionat mai sus, o mare parte a scriptului va consta in a
scrie in jurul inserturilor, aşa încât inserturile sa spună ştirea. Un mod bun de a
face acest lucru este de a incepe cu inserturile care sunt prea lungi si a le taia in
timp ce scrieţi - punand o idee in script si lasand alta pentru insert. Aceasta nu
înseamnă ca ar trebui sa reduceti banda la un minimum deformat. Din contra,
este foarte important sa nu intrerupeti vorbitorii In mijlocul ideilor. Inserturile
trebuie sa exprime idei complete, nu fragmente trunchiate. Din acest motiv,
inserturile utilizate Intr-un post de radio naţional sunt mai lungi decât cele ale
unui post comercial. Dar lungimea nu este atât de importanta pe cat continutul.
Unele vor fi lungi, altele scurte. Asiguraţi-va doar ca inserturile se potrivesc cu
scriptul, astfel încât Impreuna sa dea o stire completa si captivanta.
Este mai bine sa utilizam inserturi sonore cand:
- Interviul inregistrat exprima mai mult opinie decât fapte concrete.
Jurnalistii pot transmite faptele de obicei mai bine decât persoana
intervievata. Dar nu pot surprinde savoarea vorbelor cuiva oferind o opinie
sau o observaţie umoristica Intr-o situatie, mai bine decât acela insusi.
Cea mai mare parte a discursului functionarului Primariei, de exemplu,
este factuala.
- Exista altceva in segmentul de interviu care da autoritate sau interes
suplimentar taieturii. Sirene in fundal sau zgomotul unei zone in
construcţie sunt asemenea exemple. In interviul functionarului nu exista
nimic de acest gen. Daca l-aţi fi intervievat pe strada, cu sunetele apei
tasnind din pavaj, aceasta ar fi fost altceva - si insertul ar fi fost unul bun.
- Segmentul de interviu reprezintă drama umana. Banda unui interviu
cu un pompier gafaind, care tocmai a salvat un copil dintr-o cladire in
flacari are mai mult impact decât un script care ii parafrazeaza cuvintele.
Nu este multa drama intr-o stire despre conductele de apa. <Sugestie:
încercaţi sa mergeti inapoi in bulevardul Carol cand traficul este
sugrumat pe o lunga portiune si intervievati soferii blocati in aglomeratie.
Poate nu veţi reusi sa folosiţi toate interviurile intr-un buletin, dar veţi
reusi sa “dramatizati” ştirea>.
Sa revenim totusi la citatul functionarului Primariei. Este marginal si poate
fi folosit intr-o zi cand nu se întâmpla mare lucru. lata cum ar putea arata o
stire, transpusa intr-o forma care sa ilustreze conceptul de integrare a insertului
sonor:
PREZENTATOR: Alte dureri de cap pentru conducatorii auto din Bucuresti... Un
functionar al Primariei Capitalei spune ca bulevardul Carol va fi
intors pe dos in a doua jumătate a lunii si in luna viitoare,
pentru repararea unei conducte de apa. El regreta faptul
ca va incurca traficul, dar spune ca nu are de ales.
FUNCTIONARUL: Aceasta conducta pierde zeci de mii de litri pe zi, si unde nu
pierde, strangularea interna a compromis fluxul apei intr-atât
38
încât încercam sa împingem fluxul unui rezervor principal printr-

o conducta cu diametrul intern al unui furtun de gradina.
Functionarul spune ca bulevardul Carol va fi ingustat la numai
doua benzi din 15 iunie pana la I august.
Observati ca, dupa vocea înregistrata a functionarului, el este din nou
identificat. Amintiţi-va, este vorba despre radio. Oamenii nu pot reveni in stire
pentru a verifica identitatea vorbitorului, si, data fiind natura ascultarii, ei pot sa
nu fi prins aceasta identificare cand a fost facuta prima data. Observati de
asemenea ca am avut grija sa nu repetam in script ceea ce a spus functionarul,
sau sa nu scriem textul astfel încât functionarul sa repete informaţia din script.
Inserturile nu trebuie sa fie cutremuratoare pentru a fi eficiente. Orice
oferă comentariu, un plus de claritate, sau un unghi interesant merita folosit.
Aşa cum am spus, inserturile sunt in special eficiente cand contin sunetele
evenimentului. Jurnalistii radio exploateaza inserturile la maximum atunci cand
lasa sunetul - sunetul singur, cunoscut si ca sunet brut - si vocile sa spună
ştirea. Sunetul brut si inserturile de voce fac situatia reala si actuala - iar acest
lucru reprezintă cheia oricarei stiri bune de radio.
Inca o sugestie referitoare la inregistrarile folosite: nu incepeti si nu sfarsiti
ştirea cu un insert. A incepe cu un insert înseamnă de obicei doar a o lua pe
scurtarura. Exista aproape întotdeauna o cale mai buna. Incepeti cu propria voce
si mutati insertul ceva mai jos in material. A termina o stire cu un insert este de
asemenea o abordare defectuoasa. In scriitura pentru tipar, in special cea de
revista, un citat in final poate fi concluzia perfecta. El poate rezuma intreaga idee
a materialului intr-un mod foarte succint. Dar aceasta tehnica nu functioneaza
la fel de bine in radio. Motivul este ca, tipărite, citatele dau mai multa
credibilitate decât reporterul; reporterul este practic invizibil. In radio se pune
problema apropierii; reporterul are vocea cea mai credibila din stire. Deci chiar
daca insertul este insumarea perfecta pentru material, ar trebui sa mai spuneţi
ceva dupa el. Sau, in unele cazuri rare, puteţi utiliza citatul perfect, dar
parafrazat. “Aşa cum a spus X...” poate fi un final mai puternic pentru o stire,
decât un insert cu X spunand acelasi lucru.
2.5.8. Repetitia si redundanta

Dar ce s-a întâmplat cu hotararea noastră de a pastra ştirea scurta? Sa ne
amintim ce am spus mai înainte: încercam sa scurtam textul taind cuvinte,
numai dupa ce l-am scurtat eliminand fapte. Aceasta nu înseamnă ca putem
folosi cuvinte in exces, dar nu trebuie niciodată sa taiem cuvinte acolo unde ele
sunt necesare pentru a face o afirmatie mai uşor de interes. Cu ani in urma, Paul
White, care a scris una din primele carti importante despre scriitura stirilor
difuzate, a accentual o diferenta cruciala: repetitia nu înseamnă o scriitura rea,
dar redundanta înseamnă (1).
Distinctia dintre repetitie si redundanta n-ar trebui sa fie greu de sesizat.
Repetitia spune un lucru mai mult de o singura data pentru a-l face interes.
Daca ascultati oamenii vorbind, veţi constata ca a repeta cuvinte si expresii este
de fapt conversaţional. Acesta este unul din motivele pentru care repetitia este
frecvent folosita in scriitura stirilor difuzate. Regulile comunicării spun ca daca
dorim ca un lucru sa fie interes de catre ascultători, el trebuie spus de trei ori.
1
in Garvey & Rivers, 1982, p.50
39
Nu ajungem deseori la o asemenea extrema intr-o stire, dar o informaţie poate fi

data de doua ori. Amintiţi-va ca, atât in sens psihologic, cat si in sens fizic,
oamenii se conecteaza tarziu la o stire. Din acest motiv, cuvintele si expresiile
repetate nu sunt atât de suparatoare pentru ureche aşa cum sunt pentru ochi.
Redundanta este altceva. Ea foloseşte mai multe cuvinte decât sunt
necesare pentru a spune ceva. Desi redundanta este si ea conversaţionala, pur si
simplu nu ne-o putem permite in scriitura de radio. Consuma prea mult timp.
Sa privim un exemplu de repetitie:
Mihai a gasit in camara o cutie. Cutia era de marimea potrivita si de
culoarea potrivita.
Desigur, putem inlocui cutia cu “ea” (sau sa omitem complet subiectul) in a
doua fraza, dar vom pierde din precizie facand-o. “Ea” se poate referi la fel de
bine la “camara”. Mai mult, daca cititi exemplul cu voce tare veţi observa ca
repetarea cuvantului “cutie” suna perfect natural.
Ambalajul recipientului era cam de marimea potrivita. Eticheta era de
culoarea potrivita.
Aici noile expresii adăuga amanunte. Totusi, in afara cazului cand detaliilc
sunt necesare, nu le dorim adaugate intr-o stire radio. Repetitia din versiunea
originala este o foarte buna scriitura radiofonica. Dar aceasta:
Mihai s-a trezit la ora 7 a.m. azi dimineaţa.
Am spus deja ca “a.m.” si “p.m.” nu sunt indicate in radio, dar daca ar fi,
“a.m.” ar fi redundant aici. Este suficient sa spunem “la 7 azi dimineaţa”.
Redundanta dezorganizeaza un text, reducand claritatea. Printre autorii
care au abordat acest subiect se afla si Edwin Newman, reporter si comentator la
NEC News. In cartea sa “A Civil Tongue”, el oferă un capitol despre redundanta,
incluzand acest fragment:
Nu mai avem reguli, si proiecte, si stiri, ci reguli de baza, proiecte de viitor si
întâmplări cu valoare de stire. Angajatii companiilor aeriene ne spun sa citim
instructiunile din buzunarul scaunului din fata noastră nu pentru siguranta
noastră, ci pentru siguranta noastră personala. Companiile nu se dezvolta;
companiile se bucura de o crestere pozitiva <..,> A fost o femeie violata? Nu, ea a
trait experienţa unui viol. Vom face fata realităţii? Putem mai mult decât atât. Vom
face fata realităţii aşa cum este ea. (1).
Redundanta este întotdeauna fără sens. Nimeni nu va spune “a aruncat
mingea rotunda” sau „ a deschis televizorul electronic”. Totusi redundanta are un
fel de a se strecura in limbaj care de multe ori ne pacaleste. “Afara ploua” este
copilaresc. Este suficient sa spuneţi “Ploua”.
2.5.9. Rescrierea stirilor pentru difuzare

Ştirile trebuie sa fie pregatite intr-un mod care sa atraga si sa mentina
atenţia audientei, similar modului in care un titlu si o fotografie retin cititorul de
ziar. Astfel, vom folosi rar structura piramidei inversate. Mai degrabă vom extrage
“inima” stirii si o vom flutura prin fata ascultatorilor la început, pentru a le
atrage atenţia. O relatare de ziar despre un autocar cu elevi care s-a rasturnat pe
sosea la o ora de varf dimineaţa, fără sa provoace ranirea serioasa a vreunui
pasager poate prezenta faptele in ordinea tocmai expusa. Prin contrast, versiunea
pentru radio va incepe mai curând aşa: „Patruzeci de elevi au avut norocul sa
1
Newman, 1976, p. 160
40
supravietuiasca astăzi”. Curiozitatea audientei o data stimulate, vom completa cu

detaliile. Trebuie sa notam aici ca un numar din ce in ce mai mare de jurnalişti
din presa scrisa incorporeaza tehnicile audiovizualului in stilul scriiturii lor. In
consecinta, unele dintre diferentele mai importante dispar.
O stire dintr-un cotidian ar putea incepe cu urmatorul paragraf:
Patru persoane au fost ucise si alte cinci ranite ieri dimineaţa, cand o cearta
intr-o discoteca din Ferentari a explodat intr-o lupta armata, transformand o vesela
aniversare intr-o scena de teroare si masacru, au spus politia si martorii.
Articolul poate fi prea lung pentru a fi citit la radio. Faptele incluse sunt
urmatoarele:
Doua femei nevinovate au fost ucise. Amandoua aveau copii de patru ani.
Martorii au parasit cladirea, mulţi dintre ei sangerand.
Ei au lasat in urma mese si scaune rasturnate, pete de sange, pantofi
desperecheati si un ursulet alb de plus.
Politia crede ca drogurile ar fi putut fi un catalizator pentru violenta, dar nu
si ca ele au fost legate direct de aniversare.
Zona invecinata este cunoscuta pentru activitati de contrabanda si specula.
Rudele si prietenii îşi exprima mahnirea si revolta fata de macelul general.
Sunt multe feluri de a spune aceasta intamplare; multe unghiuri diferite de
urmarit. Ceea ce urmează reprezintă doar o abordare posibila.
Ceea ce a început ca o petrecere de aniversare intr-o discoteca din Ferentari
s-a incheiat ca o lupta armata a unor criminali neinvitati. Celebrarea vietii a facut
loc panicii, pericolului si mortii.
Politia si martorii spun ca participantii asistau la un spectacol ad-hoc cand
au început impuscaturile. Pistoalele artizanale au ranit cel puţin cinci oameni si au
ucis patru. Doua din victime erau tinere mame. Celelalte erau barbati implicati in
lupta.
Martorii si vecinii se plang ca zona este tiranizata de contrabandisti si
speculanti. Luptele cu arme albe sunt ceva obişnuit printre bandele rivale, dar nu
s-au mai auzit focuri de arma.
In timp ce politia continua investigatia, amintiri nedorite ii bântuie pe cei care
au mers la aniversare: impuscaturi, tipete, mese si scaune rasturnate, pete de
sange si pantofi desperecheati, un ursulet alb de plus si doi copii de patru ani care
se întreabă unde sunt mamele lor.
Rescrierea pentru localizare.

Nu este bine sa ne bazam pe textele de agentie si sa le citim cuvânt cu
cuvânt aşa cum vin ele din telex. De fapt, ar trebui sa fie o regula principala in
orice redactare a stirilor, ca textele de la agentiile de presa sa nu fie niciodată
citite ca atare. Ele nu ar trebui considerate nimic mai mult decât materialul brut
din care reporterii croiesc o stire pentru a se potrivi necesitatilor si intereselor
locale.
Daca timpul limitat si personalul puţin fac imposibila rescrierea tuturor
stirilor de agentie, trebuie incercat ca macar sa cititi materialul înainte de
intrarea in emisie, pentru a va asigura ca are sens atunci cand este citit cu voce
tare. Acest avertisment este un imperativ din mai multe motive:
In primul rând, materialul de agentie este scris pentru termenele de
aparitie ale ziarelor si exista mereu un termen de predare undeva in lume.
41
Aceasta preocupare pentru orele-limita ale ziarelor înseamnă ca agentiile de stiri

trebuie sa innoiasca in mod constant ştirile pe parcursul zilei. Ele nu sunt
preocupate sa se asigure ca ştirile sunt intr-o oarecare ordine logica; mai precis
un subiect despre preşedinte nu va dubla o stire anterioara, o stire despre
droguri va fi la distanta de cinci stiri fata de o prezentare similara dintr-o alta
parte a lumii, sau partea dintr-o stire de cea mai mare importanta pentru o
anumita audienta se poate afla in ultimul paragraf si nu in lead.
In al doilea rând, serviciile radio ale agentiilor de presa sunt deseori tratate
ca fii vitregi. Din nefericire, de cele mai multe ori ele plaseaza, in departamentul
pentru radio, jurnalişti mai puţin experimentati. Putini dintre acestia ies in teren
pentru a pregati materiale la prima mana. ştirile pentru radio, in multe cazuri,
nu sunt altceva decât texte standard de agentie mutate pe biroul responsabilului
radio spre a fi rescrise si transmise catre posturi. Rezultatul este deseori
dezamagitor. Nefamiliari cu nuantele scriiturii radio, jurnalistii agentiilor
pregatesc textul cu o mana pe un manualul de radio si cu cealalta pe masina de
scris. Aceasta formula de abordare produce o scriitura deseori stereotipa si
greoaie, care solicita munca in plus in redactiile radio.
In ultimul rând, agentiile de presa pregatesc texte pentru clienti din toata
lumea. Ele trebuie sa accentueze aspectele de interes general ale stirii. Ar fi
imposibil pentru ele sa “localizeze” fiecare stire pentru a se potrivi cu fiecare
zona. De aceea, intra in atributiile postului local sa rescrie textul de agentie si sa-
l rescrie utilizând unghiul local care va spune ascultatorilor ce este important
pentru ei.
Aceasta cautare pentru a unghiului local este probabil cel mai important
motiv pentru rescriere. Nevoile unei audiente difera de la zona la zona, de la post
la post. si ca un buletin sa reuseasca in prezentarea informatiei despre lume, el
trebuie pus in termenii pe care audienta sa ii va înţelege si ii va vedea ca
relevanti. Rareori exista o situatie, indiferent de originea geografica, sa nu poata
fi localizata si pusa in context.
Preluarea literala a materialelor de agentie va poate face sa pierdeti stiri
locale importante. Sa spunem ca postul nostru de radio din Bucuresti primeşte
un material de la Associated Press. Preluarea literala va ingropa un nume local
atât de adanc in stire încât nu va fi remarcat aproape de nimeni.
(Accidente)
(Croatia) - Comandamentul Fortelor de mentinere a pacii a anuntat numele a
25 de militari ucisi in prabusirea avionului C-145 langa Zagreb. Ele includ
urmatoarele persoane din tarile participante la operatiune:
Sergentul William A. Boots Junior, sotul doamnei Elizabeth Boots, din
Brighton, Marea Britanie.
Capitanul Robert Ang, sotul doamnei Angela Ang, din Coventry, Marea
Britanie.
Sergentul Pierre Leval, fiul sotilor Leval din Nantes, Franta.
Soldatul Julien Breton, fiul sotilor Jacques Breton, din Dijon, Franta.
Capitanul Bogdan Popescu, sotul doamnei Livia Popescu, din Bucuresti.
România.
…
Rescrierea pentru audienta locala va transforma lead-ul astfel:
42
Un militar din Bucuresti, capitanul Bogdan Popescu de la unitatea 03548

este inclus pe ultima lista a victimelor provocate de prabusirea avionului C-145
langa Zagreb.
Rescrierea nu da numai o stire orientata local, ci face si alte lucruri care
ajuta la imbunatatirea prezentarii: (1) da postului un “stil” diferit - din moment
ce mai multe posturi se aboneaza la aceeaşi agentie, toate prezentarile suna
asemanator; rescrierea oferă o versiune noua; (2) da posibilitatea de a corecta
eventualele greseli sau omisiuni pe care le poate face agentia; (3) permite innoirea
stirilor, plasand cel mai nou aspect in lead; si (4) da sansa de a ingloba diferite
subiecte sub un singur lead umbrela cuprinzator.
Jurnalistul care citeşte ziarele din alte zone va gasi ocazional o tema
ce poate fi rescrisa pentru consumul local:
ORIGINAL: O campanie de propaganda nationala pentru ajutorarea copiilor
handicapati a fost lansata astăzi aici <Cluj>. Obiectivul campaniei a fost stabilit ca
fiind colectarea unui milion de dolari. Doctorul Iulian Iacob din Cluj a fost ales
preşedinte de campanie. Alti membri sunt: Marian Iuga din Buzau, care va fi
coordonator tehnic, Adriana Lungu din Bucuresti, consilier psiholog si Alexandru
Albu din Bucuresti, director de publicitate.
RESCRIERE (pentru un post din Bucuresti): Un bucurestean de la Agenda de
publicitate Graffitti... Alexandru Albu... a fost desemnat director de publicitate
pentru campania de propaganda in ajutorul copiilor handicapati. El a fost ales intr-
o ceremonie de lansare sustinuta recent la Cluj. Obiectivul anuntat al campaniei
este strangerea unui milion de dolari. Un alt cetatean al orasului, doctor Adriana
Lungu a fost aleasa consilier pe problemele de psihologie.
Este întotdeauna important sa va lasati ascultătorii sa ştie lucrurile care ii
pot afecta. Ceva apropiat de casa, ca inchiderea unui drum principal pentru
reparatii, oprirea curentului electric intre anumite ore, apropierea unei furtuni -
toate acestea sunt evenimente ce afecteaza oamenii si trebuie anuntate. Cu cat
scrieţi ştirile astfel încât ele sa accentueze efectul evenimentului anuntat asupra
ascultatorilor, cu atât audienta ii va da o mai mare atenţie.
Rescrierea pentru innoire
Exista si un alt motiv important pentru rescrierea stirilor - plictiseala
ascultatorilor. Spre deosebire de ştirile de ziar, ştirile radio sunt prezentate de
mai multe ori intr-o zi. Deseori, un post de radio va oferi stiri de doua ori pe ora;
adica 48 de transmisii in 24 de ore. Daca unele din subiecte vor fi noi, in schimb
multe din ele vor fi completari ale prezentarilor anterioare. Cum majoritatea
audientei tinde sa asculte acelasi post intreaga zi, daca nu faceţi o incercare de
reimprospatare a vechior texte pentru fiecare buletin, veţi pierde mulţi ascultători
numai din cauza ca se vor plictisi.
Observati următoarea situatie dintr-un punct de vedere strict comercial. Sa
presupunem ca intr-un oras exista doua posturi de radio. Ambele au buletine de
stiri in interval de o ora. Postul X se bazeaza pe agentiile de presa pentru
prezentarile sale, dand putina atenţie problemei repetarii. Pe de alta parte, postul
Y se straduie sa-si improspateze textele in fiecare ora, dand prioritate noilor
aspecte aparute intr-un subiect. Care credeţi ca va avea mai mult succes pe
termen lung?
Frecvent rescrierea se va face dintr-o versiune anterioara a stirii, care
trebuie rearanjata pentru un buletin ulterior Daca s-au primit informatii noi intr-
43
un eveniment cu continuitate, acest material nou ar trebui pus in lead si

accentual in rescriere.
Totusi, trebuie sa fiţi atenţi cand rescrieţi pentru a innoi o stire, sa nu
uitati sa includeti ceva din informaţia de baza care a facut ştirea la început. Nu
puteţi presupune ca toţi ascultătorii au auzit versiunea iniţiala si sunt
familiarizati cu ştirea. Pe de alta parte, probabil ca nu veţi avea timp pentru o
recapitulare completa, si acei din audienta care au auzit ştirea nu vor dori toate
amanuntele din nou. Exista un echilibru delicat intre prea putina si prea multa
recapitulare a faptelor anterioare.
Ziarele cotidiene lucreaza intr-un ciclu de 24 de ore. Ştirile difuzate pot fi
innoite in fiecare ora. Pentru un jurnalist de presa scrisa nu este nimic
stanjenitor in a incepe o stire cu un eveniment care s-a întâmplat in ultimele 24
de ore. Dar, pentru jurnalistul de radio, exista mereu nevoia de a face ştirea cat
mai actuala posibil, din informaţiile cele mai recente care ar fi putut aparea cu
doar o ora in urma. Ştirea trebuie sa fie scrisa intr-un stil ce pune in lumina cea
mai recenta situatie. Ca rezultat, frazele din lead sunt aproape întotdeauna
exprimate la prezent sau la viitor.
Daca un foc izbucneste intr-un depozit luni noaptea, atunci marti
dimineaţa lead-ul va trata inevitabil operatiunile de curatire, estimarile pagubelor
sau investigatiile echipei, oricare dintre ele ar prezenta o perspectiva mai actuala
asupra intamplarii. Daca un lider politic face un anunt important, atunci lead-ul
difuzat îl va prezenta aproape întotdeauna la prezent: “Presedintele spune ca ...”
Si, daca acest lead devine plictisitor, ştirea innoita poate incepe cu reactia la
anunt, oferita de asemenea la prezent.
Desigur, acest accent pus pe actualizare poate fi facut artificial si atunci
diminueaza credibilitatea. Secventele de timp ale evenimentelor reale nu trebuie
distorsionate dincolo de intelegere. De fapt, odata ce lead-ul este transmis,
succesiunea evenimentelor poate fi relatata la trecut. Dar in cadrul de timp
limitat al stirilor radio, faptele potential semnificative sunt excluse. Căutarea
unei legaturi intre eveniment si prezent va poate ajuta sa descoperiti un amanunt
important sau o perspectiva pe care nu aţi vazut-o cand ştirea era in faza
primara.
2.5.10. Contra-indicatii
Exista cateva “nu”-uri care ar trebui invatate in scriitura stirilor ( 1):
1. Nu incepeti o fraza cu propoziţii secundare lungi:
SLAB: In ciuda plangerilor grupurilor studentesti si a imboldurilor fortelor
conservatoare la actiuni mai severe impotriva violentei din campusuri,
ministrul Educatiei refuza sa emita o declaratie politica.
MAI BINE: Ministrul Educatiei refuza sa emita o declaratie politica in privinta
violentei din campusuri, in ciuda plangerilor grupurilor studentesti si a
imboldurilor fortelor conservatoare la actiuni mai severe.
2. Nu lasati atribuirea informatiei sa “atarne” la sfârşitul frazelor:
SLAB: Exista acum mai mult de un aparat de radio pentru fiecare bărbat,
femeie sau copil din România, conform unui raport emis recent de
Comisia Nationala de Statistica.
1
cf. Hall, 1978, p.48
44
MAI BINE: Un raport emis recent de Comisia Nationala de Statistica arata ca

exista mai mult de un aparat de radio pentru fiecare roman.
3. Nu plasati multe propoziţii derutante intre subiect si predicat:
SLAB: Presedintele, evident suparat de refuzul Parlamentului de a aproba
săptămâna trecuta masivul sau program de reforma si de reducerile
din programul de compensare a somajului, spune ca va aparea la
televiziunea nationala asta seara pentru a pleda pentru sprijinul
public.
MAI BINE: Presedintele va aparea in aceasta seara la televiziunea nationala
pentru a pleda pentru sprijinul public, dupa ce Parlamentul a refuzat
săptămâna trecuta programul sau de reforma si a aprobat reduceri in
programul de compensare a somajului.
4. Nu folosiţi siruri de propoziţii subordonate. Construiti fraze separate:
SLAB: Primarul orasului Adjud, care a preluat postul cu mai puţin de un an
in urma, i-a surprins pe reporteri anuntand ca nu va Candida pentru o
re-alegere fiindcă simte ca publicul si-a pierdut increderea in
administratia sa, dupa cum a arătat recenta greva a functionarilor
municipali.
MAI BINE: Primarul orasului Adjud i-a surprins pe reporteri in aceasta dupa -
amiaza spunandu-le ca nu va Candida din nou pentru acest post. El a
spus ca s-a decis sa nu incerce un al doilea mandat, deoarece crede
ca publicul si-a pierdut increderea in administratia sa. Primarul a
spus ca publicul este suparat din cauza modului cum a tratat recenta greva
a functionarilor municipali. Actualul primar al Adjudului a ocupat
acest post mai puţin de un an.
45

Radioul Modern

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Radioul Modern

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IRENE JOANESCU RADIOUL MODERN

1.4. Reguli de compozitie

In adancul fiintei lor, jurnalistii radio apreciaza regulile formale ale

1.4.1. Diateza activa

Verbele sunt caii de tracţiune ai textului, doar daca nu-i transformaţi in

ACTIV: Criticii contemporani nu mai apreciaza pictura anilor '60.

INCORECT: Iţi cer sa-mi predai acel volum.

1.4.3. Pronumele personale

liniei - prezentatorul. Utilizarea pronumelor la persoana I si a II-a face textul sa

1.4.4. Construcţiile negative

El se întreabă daca tatăl sau a dorit cu adevărat sa-si ascundă

1.4.5. Timpul verbelor

dependenti de un proces care sa consume timp, cum este cel al publicarii

AMESTEC: Presedintele Emil Constantinescu pregateste un text de luare

Lipsa lui “a fost” conduce la interpretarc eronata, fiindcă femeia a fost

1.4.6. Titulaturi si functii

Deci, pe cand editorii ziarelor insista sa tipareasca numele si titulaturile

1.4.7. Cifre si abrevieri

Dar nu rotunjiti exprimarea unor fapte importante unde numerele

1.4.8. Cuvinte de tranzitie si indicatii vocale

o inflexiune prin folosirea punctuatiei uzuale, si prin subliniere pentru a indica

2.5. Scrierea stirilor

2.5.1. Bazele scriiturii unei stiri de radio

citi cu uşurinţa atâta informaţie. De asemenea, ne asiguram ca toate

lead-ul difuzat la întrebări “înainte de a fi puse”, in timp ce recunoaşte faptul ca

Jurnalistii tineri supraestimeaza deseori faima persoanelor importante.

economice, stiintifice sau Internationale in care România nu este direct

a) Lead-ul standard (direct)

ştirile difuzate. Pe scurt: luaţi-o de la început daca aceasta fraza stereotipa va

2.5.3. Tipuri de organizare a corpului stirii

2.5.4. Atribuirea informatiei

Presedintele subcomitetului a ordonat ca sala de audiente sa fie golita de

In plus, numirea sursei poate face deseori diferenta in valoarea de stire a

2.5.5. Nume de persoane

Rescrierea pentru amanarea numelui ar da: Presedintele Romaniei va

intern al unui furtun de gradina. Aşa ca bulevardul Carol va fi închis pe doua

standardului minim de igiena si siguranta, aşa cum a fost stabilit de

MAI BINE: Seful IGP a spus ca statisticile infractiunilor in oras arata o

2.5.7. Inserturile sonore

încât încercam sa împingem fluxul unui rezervor principal printr-

2.5.8. Repetitia si redundanta

Nu ajungem deseori la o asemenea extrema intr-o stire, dar o informaţie poate fi

2.5.9. Rescrierea stirilor pentru difuzare

supravietuiasca astăzi”. Curiozitatea audientei o data stimulate, vom completa cu

Rescrierea pentru localizare.

Aceasta preocupare pentru orele-limita ale ziarelor înseamnă ca agentiile de stiri

Un militar din Bucuresti, capitanul Bogdan Popescu de la unitatea 03548

un eveniment cu continuitate, acest material nou ar trebui pus in lead si

MAI BINE: Un raport emis recent de Comisia Nationala de Statistica arata ca

S-ar putea să vă placă și