Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE:
Industria automobilelor este industria producatoare de automobile si alte vehicule care
folosesc benzina pentru a merge cum are fi autobuze, camioane si motociclete. Industria
automobilelor este una din cele mai importante industrii din lume care afecteaza nu numai
economia dar si cultura lumii. Asigura slujbe pentru milioane de oameni, genereaza milioane de
dolari in profituri globale. Automobilele au revolutionat transportul in secolul 20, schimband pentru
totdeauna modul in care oameni traiesc, calatoresc si muncesc.
Automobilul i-a ajutat pe oameni sa calatoreasca si sa transporte bunuri mai repede si mai
departe. Industria automobilelor a redus costul per total al transportului folosind metode noi
precum: productia in masa(realizarea mai multor produse in acelasi timp si nu unul de la inceput la
sfarsit intr-un timp), marketing dezvoltat(vanzarea de produse la nivel national nu numai la nivel
local). Intre 1886 si 1898, erau cam 300 de automobile construite, deci nu era dezvoltata o industrie
adevarata. Un secol mai târziu, datorita cresterii cererii clientilor, constructia de masini a devenit
cea mai mare activitate industriala, cu aproape 54 de milioane de masini sunt construite anual.
Ca rezultat al unei transportari mai usoare si mai rapide economia Americii si a lumii a
devenit dependenta de mobilitatea pe care o ofera automobilele, camioanele si autobuzele. Aceasta
mobilitate a facut posibila interactionarea dintre cele mai îndepartate si celelalte tinuturi, sporind
comertul si permitand dezvoltarea de noi culturi hibride. Transportul de marfa la consumator si de
la consumator a devenit o industrie. Automobilul a adus cu el o serie de probleme cum ar fi
poluarea aerului, aglomeratii de trafic si accidente rutiere soldata cu multe victime (raniti si morti).
Totusi, industria automobilelor continua sa fie una din cele mai importante surse de lucru si de
transport pentru milioane de oameni oriunde pe glob.
Fabricile constructoare de masini formeaza una din cele mai importante industrii din lume.
Aceste companii sunt multinationale care produc in propriile sectii sau importa partile componente
necesare realizarii de automobile. Industria de automobile americana este constituita din trei
companii mari americane si alte noua companii ori germane sau japoneze care produc vehicule
usoare, plus alte 100 de companii care produc masini comerciale(cum ar fi autobuze sau camioane
mari). Aceste fabirici, impreuna, au produs 12. 1 milioane de autovehicule in 1997. Sunt trei mari
companii care produc masini in America - General Motors Corporation, Ford Motor Company,
Chrysler Company(in vorbirea de zi cu zi ele sunt denumite cele "Trei Mari") -care asigura trei
patrimi din angajarile directe din America de Nord.
Producatorii de componente sunt o alta mare sectiune in America, sectiune alcatuita din aproape
5000 de firme, incluzând firme din companii japonese, europene si canadiene. Aceste firme asigura
piata de echipamente originale (pentru asamblare) si pentru piese de schimb (pentru reparatii si
intretinere). Numeroase alte industrii sustin industria automobilelor. Acestea includ asigurari,
protectie, produse petroliere, proiectari de autostrazi si strazi si industria de constructii. Si alte
industrii precum motelurile, cinematografele (cu acess cu masina) si fast foodurile, isi datoreaza
existenta mobilitatii asigurate de automobil.
Intr-un an industria de automobile genereaza aproape 17% din livrarile de bunuri durabile
(proiectate sa tina cel putin 3 ani). Productia de automobile consuma cantitati mari de fier, otel,
aluminiu si cauciuc natural, precum si: cupru, zinc, geam, piele, plastic, plumb si platina consumand
astfel mai mult decat orice alta industrie din America. In 1997, vanzatorii de automobile au realizat
un venit de peste 284 mil $, cam 3.5% din PIB (produsul intern brut).
In secolul 15 inventatorul italian Leonardo Da Vinci a fost primul care s-a gandit la vehicule
care mergeau cu o anumita energie. Tarziu in secolul 17, fizicianul Sir Issac Newton a propus
construirea unui vehicul care mergea cu abur, insa acesta a fost construit tarziu in secolul urmator
de comandantul de armata francez Nicolas – Joseph Cugnot. Pe la mijlocul anilor 1800,
popularitatea vehiculelor care mergeau cu abur a scazut drastic datorita periculozitati de a fi
conduse si greutatea de a fi intretinute. Cam tot in acelas timp, inventatorii au devenit interesati de
motorul cu combustie interna.
Robert Street din Anglia a patentat 1774 un design prin care schita functionarea un astfel de
motor, insa inventatorul francez (belgian din nastere) Jean Joseph Etienne Lenoir a fost primul care
a construit primul motor comercial cu combustie interna in 1859. Motorul lui Lenoir avea
carburator care mesteca lichid hidrocarbonic si producea vapori. In 1876, germanul Nickolaus
August Otto a imbunatatit motorul lui Lenoir, si motorul Otto a devenit modelul motoarelor de azi.
Germanii Gottlieb Daimler si Karl Benz au atasat motoare cu combustie la triciclete si automobile,
construind astfel primele autoturisme moderne 1885-1886.
Henry Ford si productia in masa:
Câteva ateliere produceau automobile si înainte de 1900, insa Americanul Henry Ford a
ajutat popularizarea ideii precum care fiecare american poate avea o masina. Ford a avut initial
succes facând masini in cantitati mari pentru a reduce costul, si facându-le simple astfel încât
oricine ar fi putut sa le conduca. Ford a standardizat unele parti si a reorganizat fabricile pentru a
maximaliza eficienta construind robustul Model T cu productia in masa, cel mai economic mod de a
maximaliza numarul de copii din acea masina. El a inteles ca productia in masa va scadea pretul
unui automobil, facând astfel masina accesibila oricui, generând o piata mare. Din 1910 pana in
1924, masinile Ford scadeau in cost si cresteau in calitate. Modelul F in 1904 cântarea 630kg
(1400lb) si avea un motor de 2 cilindri si se vindea cu 1200$. In 1924 Modelul T a fost mai greu
680kg (1500lb), avea un motor mai puternic de 4 cilindri si includea un porbagaj exterior si un
parbriz si coasta doar 290$. Ford nu a facut multe modificari la Modelul T aproape doua decenii, si
mai mult de jumatate din masinile vândute in acea perioada erau Ford (in SUA).
FORMULAREA PROBLEMEI:
Se cere ca, plecand de la contextual de piata actual, sa se modeleze si sa se simuleze o
fabrica de automobile. Se vor trata implicatiile pe care le are producerea unui automobil,
eficientizarea productiei, factorii externi ai mediului in care urmeaza a fi construita fabrica, precum
si restrictiile impuse de acesta cu privire la spatiul disponibil care este relative mic.
PREZENTAREA SOLUTIEI:
Un automobil, sau mai familiar maşină, este un vehicul cu patru (rar, trei, şase) roţi,
acţionat de un motor cu ardere interna, cu abur, electric sau cu aer comprimat. Are scaune pentru
conducător şi pentru cel puţin un pasager. Părţile principale ale oricărui automobil sunt motorul,
şasiul şi caroseria.
Fig.1 Automobil
Motorul este sistemul fizic de generare a energiei mecanice care pune în mişcare sistemul de
transmisie al automobilului. Un motor este compus din două părţi: mecanismul motor şi instalaţiile
auxiliare.
Fig. 2 Motor de automobil
Şasiul automobilului este amsamblul organelor şi instalaţiilor care efectuează preluarea şi
transmiterea energiei mecanice de la motor la roţile motoare, conducerea automobilului, susţinerea
şi propulsia lui. Se compune din transmisie, sistemul de conducere, organele de susţinere, organele
de propulsie şi instalaţiile auxiliare.
Fig. 3 Sasiu
Sistem de transmisie
Transmisia sau sistemul de transmisie preia, transmite, modifică şi distribuie momentul motor la
roţile motoare ale automobilului.
Sistem de conducere
Sistemul de conducere asigură deplasarea automobilului pe traseul dorit.Este compus din
mecanismul de direcţie şi sistemul de frânare.
Sistem de susţinere
Organele de susţinere suportă greutatea automobilului şi preiau forţele rezultate din propulsie
frânare şi rezistenţele ce apar în deplasarea pe drum a utomobilului.Cuprind cadrul, carterele
punţilor şi organele de suspensie.
Sistem de propulsie
Sistemul de propulsie tansformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie şi ajută automobilul să
se sprijine pe drum sau pe sol.
Instalaţii auxiliare ale şasiului
Instalaţiile auxiliare asigură confortul, siguranţa circulaţiei şi controlul exploatării
automobilului.Ele sunt instalaţia de iluminat, instalaţia de semnalizare, instalaţia de încălzire,
instalaţia de aerisire, ştergătoarele de parbriz, etc.
Caroseria este partea principală a automobilului care are rolul de purtător al persoanelor sau
mărfurilor sau instalaţiilor montate pe automobil, asigurând izolarea şi autonomia încărcăturii faţă
de restul automobilului şi de mediul înconjurător.
Compunerea caroseriilor este dependentă de destinaţia automobilului comportând diferenţe
conforme scopului pentru care sunt făcute.În general caroseriile automobilelor au o parte inferioară
bazală, orizontală (platformă), o parte laterală şi o parte superioară (acoperiş).În plan orizontal se
împarte în partea anterioară, destinată conducăturului automobilului şi partea posterioară destinată
încărcăturii (instalaţii, persoane, mărfuri).
Fig. 4 Caroserie
Tinand cont de restrictiile de spatiu care s-au impus in cerinta, fabrica de aumobile modelata
in aceasta lucrare va fi formata dintr-o linie de asamblare a componentelor care nu vor fi produse in
unitatea proprie ci vor fi cumparate de la alti producatori, respectandu-se conditiile de performante
necesare pentru ca automobilul construit sa atinga nivelul de calitate dorit.
Fabrica de automobile
O sectia de asamblare este alcatuita dintr-o instalatie tehnologica formata dintr-o banda
transportoare principala, pe care sunt amplasate diferite lifturi care plaseaza pe conveier produsul
cand prelucrarea lui la un post de asamblare a fost incheiata sau la inceputul procesului de
asamblare, benzi transportoare secundare pentru fiecare post in parte care transporta componentele
ce trebuie asamblate la produsul de pe banda principala la postul respectiv, roboti care executa
asamblarea propriu-zisa la fiecare post de asamblare in parte si la finalul fiecarei sectii este un robot
care preia produsul de pe banda transportoare a sectiei si il aseaza pe o alta banda transportoare care
face legatura cu urmatoarea sectie, cu excetipia ultimei sectii in care iese produsul finit care este
asezat in stive speciale pentru a fi transportat catre testare. Intreg procesul este supervizat de un
operator uman care are putere de decizie asupra calitatii produsului asamblat (daca nu este atinsa o
anumita calitate, sau esueaza fara provocari de daune materiale, operatorul uman scoate de pe banda
produsul/ partile componente si sa le refoloseasca dupa caz) si poate opri trecerea produsului la
urmatoarea sectie(opreste banda transportoare catre urmatoarea sectie daca obeserva defect).
Banda trasportoare principala are rolul de a deplasa produsul de la un post de asamblare la
altul. Banda functioneaza in permanenta de la pornirea ei. Produsul este “coborat ” pe banda de
catre lift daca asamblarea realizata de postul curent a fost terminata si postul urmator este liber.
Initial banda transportoare este pornita manual, operatorul uman asigurandu-se ca pe banda se afla
componentele ce urmeaza a fi asamblate (componente ce ajung pe banda cu ajutorul unei macarale).
Liftul reprezinta o suprafata de sustinere a produsului curent la care trebuie asamblata o
componenta sau mai multe fiecare post in parte, si dupa ce procesul de montare se finalizeaza, liftul
coboara lasand produsul la nivelul benzii pentru ca aceasta sa il deplaseze catre urmatorul post.
Cand produsul paraseste ultimul post este “ridicat” de catre un lift de pe care este preluat de o
macara si asezat pe banda transportoare dintre sectii.
Benzile transportoare secundare au rolul de a deplasa componentele ce urmeaza a fi
asamblate la produsul de pe conveierul principal. Aceste benzi sunt alimentate de o macara care ia
piese dintr-o stiva si le pozitioneaza pe banda la distante egale una de cealalta, atata timp cat camera
amplasata pe ea nu detecteaza componenta pe banda in pozitia curenta. Banda rulanta secundara
este oprita atata timp cat nu este detectata prin senzorul de prezenta de la postul respectiv o
componenta. Initial benzile trasportoare secundare se pornesc odata cu banda principala.
Robotii care realizeaza asamblarea propriu-zisa la posturi sunt dotati cu o camera video care
sesizeaza cand produsul ajunge in dreptul postului respectiv. In acel moment robotul ia cu ajutorul
sistemului propriu de prindere componenta ce urmeaza a fi asamblata de pe banda transortoare
corespunzatoare si o monteaza dupa o procedura prescrisa prin program de operatorul uman. Daca
robotul trebuie sa monteze mai multe piese pe produsul de pe conveierul principal, el asambleaza
componentele in ordinea prescrisa in program. Initial robotii se pornesc o data cu pornirea benzii
principale, dar ei stau in stare de “veghe” pana cand camera proprie sesizeaza produsul la postul lor.
Robotul de la sfarsitul sectiei are rolul de a lua produsul de pe banda transportoare
principala si a-l pune pe banda transportoare dintre sectii, banda ce va fi pornita de acelasi robot
daca acesta, dupa ce scaneaza produsul pentru a vedea anumiti parametrii, constata ca sunt in limite
normale deci ca produsul nu a fost avariat in urma procesului de asamblare de la sectia respetiva.
Daca robotul detecteaza avarie el semnaleaza sonor acest lucru si muta produsul pe o stiva de unde
va fi preluat de operatorul manual care va decide daca se poate refolosi sau nu.