Cuprins

Editorial
Mihai-Bogdan Iovu....................................................................................................................2

Copilul consumator de droguri: victimă sau infractor

Mihaela Tomiţă..........................................................................................................................5

Factori de rezilienţă la adolescenţii adoptaţi la vârsta mică

Ana Muntean, Violeta Stan, Mihaela Tomiţă, Roxana Ungureanu..........................................13

Implicaţii în plan educaţional ale neglijării emoţionale a copiilor în familie

Ecaterina Porumb, Mihai-Bogdan Iovu, Anamaria Filipaş....................................................26

Direcţii ale participării politice a tinerilor. Rezultate din Germania

şi statele membre UE
Gaiser Wolfgang, Johann de Reijke................................................................................ 34

Maltratare, dizabilitate şi sănătate mentală. Studiu exploratoriu

pe adolescenţii din mediul urban
Mihai-Bogdan Iovu..................................................................................................................46

Experienţele de viaţă timpurii şi provocări ale adolescenţei: studiu de caz

Andreea Bîrneanu....................................................................................................................55

„Clujul Are Suflet”. Responsabilitate socială corporativă şi bune practici

în serviciile sociale pentru adolescenţi
Florina Pop..............................................................................................................................59

Instrucțiuni pentru autori.....................................................................................................66

Anunțuri.................................................................................................................................68

1
 EDITORIAL
Adolescenţa. Perspective
în societăţile în schimbare
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca Facultatea de Sociologie
Deşi provine din latinescul adolescere
(= a creşte), în termeni de „istorie umană”,
conceptul de „adolescenţă” este unul relativ
nou. Până în secolul trecut nu a fost nici măcar
recunoscută ca o etapă distinctă de dezvoltare
umană. „Invenţia” conceptului este legată în
mod tradiţional de scrierile lui J. J. Rousseau
din anii 1760. Acesta a asociat adolescenţa cu
o „a doua naştere”, fiind în special o perioadă
de agitaţie emoţională, ce duce către degene-
rare morală şi sexualitate precoce. În prima
decadă a secolului XX, termenul dobândeşte
credibilitate ştiinţifică prin opera lui Stanley
Hall. Analizând din punct de vedere psiho-
logic (Freud, Piaget, Erikson), adolescenţa
reprezintă un stagiu de dezvoltare, termenul
definitoriu fiind acela de „devenire” (beco-
ming), de regulă plasat între 10/11-17/18 ani,
uneori limita superioară urcând până la 21.
Ulterior, analizând adolescenţa din punct de
vedere sociologic, conceptul este regândit
conform noii paradigme dezbătute de către
James, Jenks şi Prout (1998), Mayall (2002;
2005) sau Corsaro (2005). Copiii şi în par-
2
Drd. Mihai-Bogdan Iovu
şi Asistenţă socială
ticular adolescenţii sunt văzuţi ca fiinţe care
dispun de experienţe şi cunoştiinţe specifice,
ca având abilităţile necesare de a fi compe-
tenţi din punct de vedere social, de a fi actori
sociali activi, deopotrivă modelaţi şi mode-
lând continuu realitatea socială (reproducere
interpretativă).
Dincolo de dimensiunile sale psiho-
logice şi sociologice, „adolescenţa” dispune
astăzi şi de o puternică determinare culturală.
Încercarea de a o plasa strict în anumite in-
tervale este lipsită de validitate întrucât nu ia
în calcul diferenţele culturale, influenţele is-
torice şi experienţele personale de viaţă. Sar-
cina definirii adolescenţei rămâne una destul
de dificilă întrucât adolescenţii înşişi sunt in-
fluenţaţi de o multitudine de factori care de-
termină când se termină „copilăria” şi începe
„viaţa adultă”.
Având în vedere interesul crescut
pentru studiul adolescenţei de către comu-
nitatea ştiinţifică, numărul curent ar revistei
Copiii de azi sunt părinţii de mâine propune
tema Adolescenţa. Perspective în societăţile
în schimbare. Prin intermediul unor cercetări
empirice şi studii de caz ce au adolescenţii
în centru analizei se intenţionează caracteri-
zarea acestei perioade aşa cum apare la ora
actuală.
Încercând o prezentare sintetică a
studiilor acestui număr, le-am grupat în mai
multe categorii. Unele dintre ele sunt într-o
mai mare măsură teoretice precum cel propus
de Mihaela Tomiţă care realizează o analiză
generală a copilului din perspectiva consu-
mului de droguri: victimă sau infractor. Ana-
liza privind consumul de droguri evidenţiază
noi dimensiuni şi tendinţe ascendente ale fe-
nomenului (creşterea numărului consumato-
rilor, a toxicomanilor, escaladarea unor boli
cu transmitere virală, creşterea criminalităţii
asociate), adolescenţii fiind unul din grupu-
rile vulnerabile. Se realizează o analiză a re-
glementărilor existente pe plan naţional, iar
în final se argumentează că „a trata” copiii
consumatori de droguri şi care comit o serie
de infracţiuni având la bază ideea ca victime
în primul rând, reprezintă o abordare realisti-
că şi raţională care totodată ofere şi mai mari
şanse de reabilitare. Se deschide astfel dru-
mul către potenţiale programe de intervenţie
psihosocială adresate adolescenţilor şi famili-
ilor acestora.
O a doua categorie de articole se în-
cadrează în categoria studiilor empirice prin
care se intenţionează descrierea unor experi-
enţe specifice ale adolescentului ce pot avea
serioase implicaţii practice. Primul dintre
acestea, propus de Ana Muntean, Viorica
Stan, Mihaela Tomiţă şi Roxana Ungureanu
se ocupă de o categorie specială de adoles-
cenţi şi anume cei ce au trecut prin situaţii
de adopţie. Articolul abordează problema re-
zilienţei, datele evidenţiind factorii constitu-
tivi şi relevanţi ai rezilienţei tinerilor din lotul
cercetat, care s-au dovedit a avea un ataşa-
ment securizant. Un al doilea articol, propus
de Ecaterina Porumb, Mihai Iovu şi Ana-
maria Filipaş abordează problema neglijării
emoţionale a adolescentului din mediul fa-
milial şi efectele acesteia în plan educaţional.
Rezultatele studiului arată că, deşi neglijarea
emoţională nu reprezintă o experienţă frec-
ventă în viaţa adolescenţilor, atunci când este
prezentă, afectează performanţele şcolare ale
acestora. Având în vedere că adolescenţa re-
prezintă etapa în care copiii sunt cuprinşi în
învăţământul obligatoriu (gimnaziu sau li-
ceu) şi că succesul şcolar mediază succesul
social, rezultatele sunt importante în propu-
nerea programelor de intervenţie pentru co-
pii şi părinţi în vederea asigurării suportului
emoţional necesar prevenirii eşecului şcolar.
Ultimul studiu empiric din această categorie
mută accentul pe o arie destul de slab repre-
zentată, cel puţin în literatura autohtonă. Este
vorba de participarea politică a tinerilor. Din
această perspectivă, Wolfang Gaiser şi Jo-
hann de Rijke de la German Youth Institute
(München) fac o analiză a participării politice
a tinerilor din Germania. Chiar dacă interva-
lul de vârstă analizat depăşeşte „adolescenţa
clasică”, studiul este valoros întrucât de data
aceasta conceptul de „actor social activ” de
care aminteam în introducere nu rămâne la un
nivel pur teoretic, ci capătă relevanţă practică.
Pentru Germania, dacă mulţi tineri utilizează
numeroase oportunităţi de exprimare politi-
că, aceasta acoperă de obicei doar activităţile
ocazionale.
Un ultim articol din categoria celor
empirice se centrează pe o categorie specială
de adolescenţi: cei cu probleme de sănătate
mentală şi cei cu dizabilităţi fizice. Studiul
exploratoriu propus de Mihai Iovu încearcă
să compare aceste loturi speciale cu cei fără
probleme medicale în evaluarea riscului mal-
tratării. Astfel, dizabilitatea/sănătate mentală
determină maltratarea copilului sau maltra-
tarea copilului determină un status medical
precar? Există o a treia variabilă care duce
la creşterea riscului de maltratare, dar toto-
dată şi de apariţie a unei condiţii medicale
(e.g. factori de mediu, genetici?). Rezultatele
prezentate scot în evidenţă riscul mai mare al
acestor copii de a fi abuzaţi sau neglijaţi în
familie şi nevoia pregătirii unor profesionişti
specializaţi în evaluarea riscului la copiii cu
3
 probleme de sănătate mentală sau dizabilita-
te. De asemenea, deşi statistic riscul este mai
mare aceştia par a fi uitaţi din registrele ofi-
ciale.
Ultima categorie de studii mută ac-
centul într-un plan mult mai concret. Andre-
ea Bîrneanu ne prezintă un studiu de caz pe
adolescent, iar Florina Pop prezintă proiectul
Centrul de Zi „Clujul Are Suflet” ca şi mo-
del de responsabilitate socială corporativă,
unul dintre puţinele existente în România. În
contextul actual, dezvoltarea implicării de tip
responsabilitate socială corporativă apare tot
mai mult ca şi o soluţie de finanţare pentru
organizaţiile neguvernamentale din ţară. Pro-
iectul prezentat poate fi luat ca şi un exemplu
de bune practici în domeniul serviciilor soci-
ale pentru adolescenţi.
În concluzie, nr. 26/2010 al revistei
Copiii de azi sunt părinţii de mâine şi-a pro-
pus să adune articole care prezintă cititorilor
aspecte variate ale adolescenţei şi adolescen-
tului de astăzi, incluzând aici pe cele de ordin
psihologic, social, educaţional şi politic. Arti-
colele selecţionate prezintă rezultate recente
4
atât în plan teoretic cât şi practic de interes
pentru psihologi, sociologi, asistenţi sociali
şi profesori. Lucrările primite la redacţie de-
monstrează interesul pentru această temă şi
multiplele ei direcţii de cercetare.
Bibliografie
Corsaro, W. (2005). The sociology of
childhood (2nd edition). Thousand Oaks: Pine
Forge Press.
James, A., Jenks, C., Prout, A. (1998).
Theorizing childhood. New York: Teachers
College Press.
Mayall, B. (2002). Towards a sociolo-
gy for children: Thinking for children’s lives.
Philadelphia, PA: Open University Press.
Mayall, B. (2005). The social condi-
tion of UK childhoods: Children’s inderstan-
dings and their implications. In Mason, J.,
Fattore, T. (eds.) Children taken seriously in
theory, policy and practice (pp. 79-90). Lon-
don: Jessica Kingsley
 Copilul consumator de
droguri: victimă sau infractor
Rezumat
Flagelul drogurilor este unul dintre
fenomenele cele mai complexe, mai profun-
de şi mai tragice ale lumii contemporane.
Condiţiile geo - politice din zona noastră, au
generat intensificarea traficului de droguri şi
pe teritoriul ţării noastre cu destinaţie pentru
occident şi au favorizat o creştere a numă-
rului cetăţenilor români, care prin contact
mijlocit sau nemijlocit cu acest fenomen, au
devenit consumatori, dealeri, traficanţi de
droguri. Analiza privind consumul de droguri
evidenţiază noi dimensiuni şi tendinţe ascen-
dente ale fenomenului (creşterea numărului
consumatorilor, a toxicomanilor, escaladarea
unor boli cu transmitere virală, creşterea cri-
minalităţii asociate), iar ca răspuns la acest
fenomen, au fost concepute diferite programe
şi strategii menite să reducă efectele negative
ale drogurilor, asupra individului, comunită-
ţii şi societăţii în general., de eficienţa aces-
tor măsuri de prevenire şi combatere, depin-
zând consecinţele la nivel social, în special
pentru categoria tineri. La toate acestea, se
adaugă faptul că adevăratele dimensiuni ale
consumului de droguri sunt greu de stabi-
lit nu numai în România, dar şi în ţări unde
acest flagel a căpătat dimensiuni deosebit de
alarmante pentru societate. Lucrarea de faţă
se bazează pe aspectele deja dezbătute în lite-
Lector dr. Mihaela Tomiţă
Universitatea de Vest Timişoara
ratura de referinţă, dar mai ales pe observa-
ţiile şi experienţa practică ca specialist în ca-
drul Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA). „A
trata” copiii consumatori de droguri şi care
comit o serie de infracţiuni având la bază
ideea că aceştia sunt în primul rând victime,
reprezintă o abordare realistică şi raţională
care totodată ofere şi mai mari şanse de re-
abilitare.
Cuvinte cheie: consumator de dro-
guri, nevoile copilului, victimă
Abstract
Scourge of drugs is one of the most
complex phenomena, deepest and most tragic
of the contemporary world. The geo - political
terms in our area, have generated increased
drug trafficking in the country and our desti-
nation for the West and promoted an increase
in the number of Romanian citizens, who
through mediated or direct contact with this
phenomenon, have become consumers, deal-
ers, traffickers of drugs. Analysis on drug and
upward trends highlighted new dimensions of
the phenomenon (increase of consumers, ad-
dicts, escalation transmitted viral diseases,
increased crime related), and in response to
this phenomenon, there were designed various
programs and strategies to reduce adverse
5
 effects of drugs on individuals, communities
and society in general, the effectiveness of the
measures of prevention and control, depend-
ing on the social consequences, particularly
for youth category.  To all this, stress that is
added that the true dimensions of drug use
are difficult to establish not only in Romania
but also in countries where this scourge has
become particularly alarming dimensions to
society. This paper is based both on the is-
sues already addressed in the literature but
especially on the experience and author’s
observations as a practitioner and special-
ist within the National Antidrug Agency. To
“treat” children who use drugs and commit
other antisocial acts, based on the concept
that they are primarily victims, represents an
approach not only extremely realistic and ra-
tional, but also confers a greater chance of
their rehabilitation intervention. This article
is ultimately a plea for this approach and
open range of possible research in the field.
Key words: drug users, child needs,
victim
Résumé
Le fléau de drogues est l’un des phé-
nomènes les plus complexes, plus profondes
et plus tragiques du monde contemporain.
Les conditions géopolitiques de notre région,
ont généré l’intensification du trafic de dro-
gues sur le territoire de notre pays aussi, avec
destination pour l’occident, et ils ont avait fa-
vorise l’augmentation des citoyens roumains,
qui a travers un contact direct ou indirect
avec ce phénomène, sont devenus consom-
mateurs, vendeurs, trafiquants de drogues.
L’analyse sur le consommé de drogues met en
évidence nouvelles dimensions et tendances
ascendants du phénomène (l’augmentation
de nombre de consommateurs, de toxicoma-
nes, l’escalade des maladies avec transmis-
sion virale, l’augmentation de la criminalité
associée), et en réponse sur ce phénomène,
ont été concèdes différents programmes et
stratégies qui visent de réduire les effets né-
gatifs de drogues sur les individus, la commu-
nauté et la société en général. De l’efficacité
6
de ces mesures de prévention et contrôlé dé-
pendent les conséquences au niveau social,
en particulier pour la catégorie jeunesse. Au
tout cela, s’ajoute le fait que les véritables di-
mensions de drogues sont difficiles a établir,
non seulement en Roumanie, mais aussi dans
les pays ou le fléau est devenu très alarmant
pour la société. Cet article est base sur les
aspects déjà discutes dans la littérature de
référence, mais principalement sur les ob-
servations et l’expérience pratique comme
spécialiste de la Agence National Antidrogue
(ANA).”Traiter” les enfants consommateurs
de drogues et qui ont commis une série de
crimes fondes sur l’idée qu’ils sont première
des victimes, est une approche réaliste et ra-
tionnelle qui offre plus grandes chances de
réhabilitation.
Mots-clés: consommateur de drogues,
les besoins de l’enfant, victime
România a devenit treptat o piaţă de
desfacere şi implicit de consum de droguri,
caracteristic fiind faptul că marea majoritate
a consumatorilor a fost şi este reprezentată de
traficanţi şi respectiv distribuitori.
Este dificil de a prezenta o etiologie
clară pentru consumul de droguri în general
şi pentru toxicomanie în special, fiind nece-
sară analiza unor serii de factori care adeseori
coexistă. Aceşti factori, culturali, economici,
sociali, religioşi, etc., sunt grupaţi în două
mari categorii: factori socio-culturali şi fac-
tori individuali.
Factorii socio-culturali se referă la:
căutarea unei plăceri insolite, prin transgrega-
rea interdicţiei şi gustul riscului, apartenenţa
la un grup favorabil utilizării drogului, căuta-
rea unei spiritualităţi în izolarea de lume, un
mod de a protesta, precaritate, izolare socială,
neintegrare, trăirea exclusiv în prezent.
Factorii individuali nu se referă la
existenţa unei personalităţi proprii toxicoma-
nului, ci vizează, cel mai adesea anumiţi in-
divizi “fragilizaţi”, înaintea întâlnirii cu dro-
gul, indivizi care prezintă anumite trăsături
de personalitate ce predispun la consumul
de droguri, trăsături care se constituie deci,
în factori de vulnerabilitate şi care, în esenţă,
sunt următoarele: imaturitate, impulsivitate,
instabilitate emoţională, intoleranţă la frus-
trare, nevoia imperioasă de satisfacţie, ten-
dinţă spre agresivitate, inadaptare, ce poate
merge până la comportamente deviante, tul-
burări psihopatologice de gravitate variabilă:
crize de adolescenţă, psihopatie, schizofrenie
(Chen, Kandel, 1995).
Consumatorii de droguri sunt în mare
măsură copii şi tineri. În funcţie de vârstă,
aceştia consumă cu predilecţie un drog sau al-
tul. Astfel, solvenţii sunt utilizaţi de cei foarte
tineri, între 8-18 ani. În jurul vârstei de 14 ani
copiii încearcă tutunul, la 16 ani alcoolul, iar
la 18 ani canabisul, heroina şi halucinogene-
le.
Tinerii consumă droguri, din mai mul-
te motive: dificultăţi de comunicare (cu părin-
ţii, profesorii, colegii), lipsa modelelor credi-
bile de identificare, teribilism (spargerea bari-
erelor, normelor sociale), pentru a fi acceptaţi
într-un grup (anturajul şi influenţa lui), apre-
cierea nerealistă a realizărilor personale, lipsa
de încredere în sine, în propriile forţe şi capa-
cităţi, lipsa de respect faţă de sine, sentimen-
tul de inferioritate şi inutilitate, apartenenţa la
familii dezorganizate, în care există tensiuni,
conflicte, violenţă, agresivitate, consum de
alcool (droguri), lipsa flexibilităţii şi a capaci-
tăţii de adaptare la schimbări, toleranţă redu-
să la frustrare, imaturitate, capacitate slabă de
a face faţă stresului într-un mod adecvat, altul
decât recurgerea la paleativul de genul: alco-
ol (droguri), din curiozitate - “s-a ivit ocazia,
iar ei nu au făcut altceva decât să încerce, să
vadă cum este”, deoarece este “la modă”, din
plictiseală, din dorinţa de a face ceva nou, pe-
riculos, misterios, drogurile devin ceva inte-
resant, utilizarea lor fiind o dovadă de curaj
şi, în ciuda faptului că adulţii vorbesc despre
pericol, tinerii o fac tocmai pentru riscurile pe
care consumul lor le implică. Drogurile sunt
ilegale, deci consumul lor pare incitant, din
spirit de frondă faţă de părinţi, adulţi în ge-
neral, pentru a uita de dificultăţile cotidiene,
pentru a “fugi” de problemele de acasă şi de
la şcoală, din incapacitatea de a găsi acestora
soluţii adecvate şi comoditatea dată de uti-
lizarea drogurilor, care îi face să vadă altfel
aceste probleme, lipsa unor scopuri, ţeluri,
idealuri în viaţă (Douglas, 2004).
Dependenţa este o noţiune cu o puter-
nică încărcătură emoţională negativă. O per-
soană dependentă de droguri este stigmatiza-
tă din cauza condiţiei pe care o presupune în
plan social o astfel de problemă. Este aceasta
o boală, sau când vorbim despre dependenţă
vorbim despre ceva distructiv, un tipar învă-
ţat, un comportament imoral ce trebuie con-
damnat? Există o serie de modele explicative
cu privire la dependenţă, însă nici unul nu a
oferit, o explicaţie completă. Astfel, analiza
modelelor: medical, al comportamentului în-
văţat, social, psihiatric, al moralei creştine,
de acceptare sau a celui moral, demonstrează
că fiecare dintre acestea au atât părţi tari cât
şi părţi slabe.
Se subînţelege că dependenţa are ast-
fel dimensiuni medicale, psihologice şi soci-
ale, dar prin aceasta nu trebuie înţeles că per-
soana dependentă este absolvită de responsa-
bilitatea sa directă.
Dacă la început, tratamentul consu-
matorilor de droguri avea în vedere doar de-
pendenţa fizică, actual s-au dezvoltat servicii
care susţin o abordare multifactorială a aces-
tei probleme, evidenţiind atât aspectele biolo-
gice, cât şi cele psihologice şi sociale.
“Varietatea abordărilor în tratament,
reflectă varietatea problemelor legate de abu-
zul de droguri şi varietatea teoriilor legate de
acesta”(Oakley, 1993, p. 68). Într-adevăr, nu
există o singură formă de tratament, destinată
abuzului de droguri. De aceea, tipul de trata-
ment poate să difere în mare măsură de la o
persoană la alta, în funcţie de o serie de fac-
tori precum: tipul de drog consumat, trecutul
persoanei, sănătatea fizică şi psihică, motiva-
ţia personală şi suportul de care dispune.
Succesul unui program de recuperare,
depinde astfel de gradul în care acesta reuşeş-
te să răspundă nevoilor pe care le are o per-
soană dependentă de droguri. Există aşadar
centre de dezintoxicare, centre post cură sau
centre de zi, comunităţi terapeutice, grupuri
de suport reciproc.
Deşi diferă prin metoda folosită, aces-
7
 te programe oferă totuşi o serie de servicii
cheie cum sunt: consiliere, educaţie pentru
sănătate, terapie farmacologică, psihoterapie,
prevenţia recăderii, asistarea şi asigurarea
structurilor de suport.
Se observă tot mai mult o serie de as-
pecte negative în viaţa copiilor, atât în cadrul
activităţilor şcolare, extraşcolare, generate de
lipsa de educaţie, în special, a copiilor prove-
niţi din familii monoparentale ce pun în mai
mare măsură problema de abandon a copilu-
lui, de sărăcie, care la rândul lor generează
copiilor tulburări de comportament, retard în
dezvoltarea psihoafectivă, eşec şcolar, aban-
don şcolar, vagabondaj, delincvenţă juvenilă,
toate generând un lanţ întreg de probleme so-
ciale.
Monoparentalitatea, în special cea re-
zultată în urma divorţului, este corelată cu o
diminuare a activităţii educative datorită fap-
tului că mama este suprasolicitată din toate
punctele de vedere (material, relaţional, emo-
ţional), în plus, copiii care au trăit experienţa
divorţului pot fi marcaţi de o serie de proble-
me psihologice, relaţionale, etc.
Teza carenţelor educative a fost sus-
ţinută cu argumente privind dezvoltarea psi-
hoafectivă a copiilor şi integrarea lor socială.
Asistenţii sociali vorbesc despre problemele
familiilor monoparentale, ca victime ale ,,noii
sărăcii”. Studiile în domeniul sărăciei arată
că printre grupurile cele mai vulnerabile sunt
familiile monoparentale şi familiile cu mulţi
copii (Zamfir, 2000, p.164).
Este de remarcat faptul că, pe măsura
trecerii timpului, scade îngrijorător vârsta ce-
lor care săvârşesc fapte ilicite din cauza con-
sumului de droguri. Tinerii reprezintă catego-
ria cea mai vulnerabilă, aceştia fiind dispuşi
mereu să încerce noi experienţe. Ei sunt gata
să facă orice pentru a-şi înlătura inhibiţiile,
pentru a-şi amplifica senzaţia de calm sau de
îndrăzneală. S-a semnalat creşterea procen-
tului de delincvenţi minori chiar din rândul
familiilor organizate social, cu statut profesi-
onal şi cultural ridicat.
Traficanţii de droguri, persoane lipsite
total de scrupule atunci când este vorba des-
pre câştigurile lor financiare, deseori recru-
8
tează copii aflaţi la o vârstă fragedă. Aceştia
încep prin a anunţa traficanţii despre prezenţa
poliţiei în zonă, apoi sunt trimiţi în stradă să
vândă droguri. Astfel, trăind într-un mediu
social bolnav, ajung a nu mai face diferenţa
între bine şi rău.
Consumatorii de droguri pot fi ob-
servaţi pe stradă, în locuri obscure, în gară,
la metrou, fiind rupţi de realitate. În ceea ce
îi priveşte pe adolescenţi, vagabondajul este
precedat de abateri repetate cărora nu li se
acordă o atenţie prea mare la început, precum
absenţe şcolare, rezultate slabe la învăţătură,
sustragerea de la activităţi extraşcolare, dar
care, prin caracterul lor repetitiv, angajează
conduite ce agravează comportamentul tână-
rului. Vagabondajul duce la sustragerea tână-
rului de la influenţele educative familiale şi la
posibila lui încadrare în bande de infractori .
Consumatorul este conştient de ca-
racterul antisocial al faptelor sale. Pentru el,
tăinuirea devine o necesitate, formându-i de-
prinderi specifice care servesc acestui scop.
Astfel, el lucrează în taină, plănuieşte, obser-
vă, se fereşte de controlul celor din jur şi în
special de controlul autorităţilor. Pentru con-
sumator devine obsesivă strădania de a acţio-
na în aşa fel încât să nu fie descoperit.
Drogul provoacă violenţă împotriva
consumatorului însuşi, apoi împotriva fami-
liei şi, în cele din urmă, împotriva întregii so-
cietăţi.
Chiar dacă această perspectivă se apli-
că în bună măsură pentru adulţi, bazându-mă
pe experienţa practică de specialist în cadrul
Agenţiei Naţionale Antidrog, copiii au nevoie
nu doar de un regim diferit de al adulţilor şi
specific nevoilor lor mentale şi emoţionale, ci
de un sistem care să aibă baze comune. Din
această perspectivă, considerarea tinerilor
consumatori de droguri ce comit acte infracţi-
onale ca victime în primul rând este perspec-
tiva ce oferă şanse reale de reuşită în munca
cu aceştia.
Sistemul instituţional şi juridic în
problema drogurilor
Principala lege care reglementează
traficul şi consumul ilicit de droguri în Ro-
mânia este Legea nr. 143 din 26 iulie 2000,
completată şi modificată de Legea 522 din 24
noiembrie 2004. Astfel, cultivarea, produce-
rea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cumpărarea sau
deţinerea de droguri de risc pentru consum
propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoa-
re de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Potrivit paragrafului de mai sus, con-
sumatorul de droguri este privit mai mult ca
un infractor, şi nu ca o victimă, văzându-se
în pedeapsa cu închisoarea singura soluţie ca
răspuns la consumul de droguri. S-a constatat
că această„ soluţie” de izolare a consumato-
rului de societate este ineficientă pe termen
lung atât pentru consumator, cât şi pentru
comunitatea din care acesta face parte. De
multe ori, închisoarea reprezintă pentru unii
consumatori o „şcoală a infracţionalităţii”.
Prin HG 1489/2002 s-a creat ANA ca
instituţie specializată în acord cu structurile
similare ale statelor membre UE. Instituţia
funcţionează ca şi structură specializată în
subordinea Ministerului de Interne.
Rolul Agenţiei este de a determina
amploarea şi de a coordona, bazat pe stra-
tegia naţională, lupta împotriva traficului şi
consumului de droguri şi de a centraliza şi
monitoriza rezultatele cooperării dintre insti-
tuţiile româneşti şi cele străine şi a organiza-
ţiilor cu activitate în acest domeniu. Având în
vedere cooperarea instituţională la sfârşitul
anului 2004 s-a adoptat legea 522 ce amen-
dează şi completează legea 143/2000. noua
legislaţie introduce câteva schimbări semni-
ficative în ceea ce priveşte adoptarea princi-
piilor justiţiei terapeutice. Elementul cheie al
legii 522/2004 este reflectat în articolul 1 prin
distincţia dintre consumator şi consumato-
rul-dependent, programe integrate de asistare
pentru consumatori şi pentru consumatori de-
pendenţi, programe terapeutice, psihologice
şi sociale.
Mult mai recent, Guvernul a adoptat
OU 6/2010 ce interzice comercializarea şi
consumul de substanţe etnobotanice, acestea
adăugându-se deja listei de droguri existen-
te. Ca urmare a amplorii fenomenului care
tindea să devină o adevărata problemă de să-
nătate publică, statul a fost obligat să aducă
acest ultim amendament la legea 143/2000,
respectiv 339/2005 privind regimul plantelor,
narcoticelor şi substanţelor psihotrope.
Drogurile au pătruns şi în arii sociale
în care este foarte crescută tendinţa de imi-
tare a comportamentelor nonconformiste, şi
anume în licee şi în şcoli generale. De aceea,
există o anumită vulnerabilitate a adolescen-
ţilor faţă de consumul de droguri, cauzată atât
de accesibilitatea drogurilor, cât şi de parti-
cularităţile vârstei care îi face să fie mult mai
deschişi în a încerca lucruri noi, dar trebuie
ţinut cont şi de specificul societăţii româneşti
aflate într-o anumită stare de dezorientare cul-
turală. În acest context, tinerii devin principa-
lele victime ale drogurilor. Pentru un tânăr,
eticheta de infractor poate fi un stigmat care
îl urmăreşte toată viaţa. De aceea, pedeapsa
cu închisoarea, chiar dacă este urmată de eli-
berare la un moment dat, este însoţită de cele
mai multe ori de izolarea definitivă a consu-
matorului de societate. Revenirea în societa-
te dintr-un mediu carceral implică dificultăţi
enorme de adaptare pentru un consumator de
droguri. De cele mai multe ori consumatorii
de droguri sunt persoane care au dificultăţi de
adaptare în mod normal şi de multe ori re-
curg la consum pentru „a-şi rezolva această
problemă”. Cu atât mai mult, eliberarea din
închisoare îi pune din nou în situaţia de a se
readapta din nou la o lume din care se sim-
ţeau oricum excluşi. În acest context, cei mai
mulţi consumatori de droguri, odată eliberaţi
din penitenciar, reiau consumul de droguri
şi pedeapsa cu închisoarea se dovedeşte a fi
doar o întrerupere a consumului.
Fiind persoane vulnerabile, consuma-
torii de droguri, în special copiii, au nevoie în
primul rând de asistenţă, măsurile privative
de libertate dovedindu-şi precaritatea.
În cazul în care un consumator este
condamnat la pedeapsa închisorii pentru să-
vârşirea unei alte infracţiuni decât cele enun-
ţate mai sus, instanţa poate dispune includerea
acestuia într-un program terapeutic derulat în
sistemul penitenciar.
În această lege, problematica consu-
mului este abordată într-o viziune diferită,
9
 punându-se accentul pe asistenţa comprehen-
sivă acordată consumatorului, încercându-se
să se dea astfel consumatorilor de droguri o
şansă de a renunţa la consum şi de a se rein-
tegra în societate. O astfel de abordare a asis-
tenţei reprezintă o componentă strategică a
politicilor de reducere a cererii, prin definirea
sistemului de intervenţii planificate şi moni-
torizate în scopul atingerii eficienţei maxime,
în timpul programat, cu resursele minime po-
sibile şi în modul cel mai puţin restrictiv pen-
tru consumatorul de droguri.
Din perspectiva noii legislaţii penale
în materie,în cazul săvârşirii infracţiunilor
prezentate anterior, procurorul dispune, în
termen de 24 de ore de la începerea urmări-
rii penale, evaluarea consumatorului de că-
tre centrul de prevenire, evaluare şi consili-
ere antidrog, în scopul includerii acestuia în
circuitul integrat de asistenţă a persoanelor
consumatoare de droguri. După primirea ra-
portului de evaluare, întocmit de centrul de
prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în
baza expertizei medico-legale în termen de 5
zile, procurorul dispune, cu acordul învinui-
tului sau inculpatului, includerea acestuia în
programul integrat de asistenţă a persoanelor
consumatoare de droguri.
Dacă, până în momentul pronunţării
hotărârii, inculpatul respectă protocolul pro-
gramului integrat de asistenţă a persoanelor
consumatoare de droguri, instanţa de judeca-
tă poate să nu aplice nici o pedeapsă acestuia
sau să amâne aplicarea pedepsei.
Programele integrate de asistenţă în
care urmează să fie inclus consumatorul de
droguri sunt definite prin Hotărârea nr. 860
din 28 iulie 2005. Astfel, potrivit acestei ho-
tărâri, programul integrat de asistenţă a con-
sumatorilor constă „ într-un ansamblu com-
plex de programe terapeutice, psihologice şi
sociale, complementare, simultane sau sec-
venţiale, care se concretizează într-un plan
individualizat de asistenţă”.
Problema esenţială care se ridică în
cazul noilor reglementări este construirea
motivaţiei consumatorului de droguri astfel
încât acordul acestuia de a fi integrat într-un
program de asistenţă sa nu fie unul formal
10
şi forţat , ci unul autentic în care consumato-
rul să aibă convingerea că serviciile acordate
în cadrul programului de asistenţă îi sunt cu
adevărat benefice şi duc la îmbunătăţirea si-
tuaţiei lui medicale, psihologice, sociale şi
juridice.
Concluziile a numeroase cercetări ara-
tă faptul că sancţionarea consumatorului de
droguri, pentru încălcarea actelor normative
în vigoare devine, în condiţiile unei aplicări
rigide şi orientate numai către efecte juridice,
o adevărată greşeală cu consecinţe grave atât
în ceea ce priveşte recuperarea individului în
sine, cât şi pentru întreaga societate.
În România, se identifică în ultima pe-
rioadă de timp, un curent de modernizare a în-
tregului sistem de aplicare a legii prin adopta-
rea unor forme moderne, flexibile şi racordate
în mod integrat, la toate segmentele sociale
implicate în actul de justiţie. Astfel, rolurile
diferiţilor actori sociali din sistemul de justiţie
penală şi al furnizorilor de tratament se modi-
fică şi se completează, permiţând instanţelor
să judece şi să aprecieze dintr-o perspectivă
complexă, modalitatea de “recuperare socia-
lă” a consumatorului de droguri.
Pentru a putea aprecia în mod con-
structiv şi eficient modalitatea de intervenţie,
sancţionare şi/sau tratament a consumatoru-
lui de droguri, pentru asigurarea succesului în
recuperarea psihică, socială şi morală a aces-
tuia, trebuie luat în considerare întreg setul de
factori sociali, culturali şi individuali deter-
minanţi precum şi problemele colaterale cum
sunt bolile mentale, problemele medicale de
bază, bolile cu transmitere sexuală, lipsa unui
domiciliu, deficienţele educaţionale de bază,
şomajul şi nivelul de calificare, problemele
maritale şi ale familiei, precum şi efectele pe
termen lung ale abuzului fizic şi sexual din
copilărie.
Reacţiile şi intervenţiile faţă de copiii
infractori, dependenţi de substanţe, sunt dez-
voltate pornind de la cadrul legislativ care este
legat direct de controlul şi de modul de sanc-
ţionare al acestora, dar în acelaşi timp trebuie
să recunoaştem tot mai mult că pedepsirea
nu este suficientă şi că se impune punerea în
aplicare a noilor strategii de intervenţie edu-
caţională şi de tratament astfel încât această
problemă să fie gestionată eficient. Cercetă-
rile recente realizate de ANA (www.ana.gov.
ro) demonstrează tot mai clar că, măsurile
singulare nu au eficienţă în cazul infracţiuni-
lor comise pentru consumul şi sub influenţa
drogurilor, iar copiii sunt cei care plătesc într-
un fel sau altul greşelile adulţilor.
Concluzii
Analizaţi la modul general, copiii
delincvenţi se caracterizează prin trei aspec-
te comune: un trecut al violenţei domestice,
consum de droguri şi/sau vulnerabilităţi de or-
din cognitiv sau neurobiologic. Copiii delin-
cvenţi ce au trecut prin experienţe de violenţă
domestică (atât ca martori cât şi ca agresori)
reprezintă unul din factorii de risc în dezvol-
tarea unui comportament infracţional. În mod
cert, violenţa şi infracţionalitatea sunt puter-
nic relaţionate (van Dalen, 2001, p.28). Asta
înseamnă că abuzul şi neglijarea copiilor în
familie aduce cu sine un risc crescut în apari-
ţia comportamentului infracţional mai târziu.
Bineînţeles, relaţia aceasta nu trebuie văzu-
tă la modul determinist. Nu toţi copiii ce au
suferit anumite traume vor deveni infractori.
Există un număr considerabil de variabile
care intervin în relaţia aceasta, cele mai im-
portante ţinând de ataşament, temperament,
disponibilitatea emoţională. Un mediu fami-
lial suportiv, organizat şi deschis ajută copilul
în a deveni independent şi echilibrat (Duclos,
Laporte, Ross, 2009, p.36).
În cazul copiilor care comit anumite
acte infracţionale şi care intră în contact cu
sistemul judiciar, recuperarea ar trebui să ţină
seama de faptul că sunt judecaţi atât în rela-
ţia cu fapta comisă, dar şi cu trauma suferită.
Experienţele traumatizante din copilărie au
efecte atât pe termen lung cât şi scurt şi de
cele mai multe ori devin vizibile de-a lungul
copilăriei, în adolescenţa sau la vârsta adul-
tă. Efectele violenţei familiale sunt vizibile
atât psihologic cât şi fiziologic (Manu, 2009,
p.138). Prin urmare, studiile au arătat că aceş-
ti copii au tulburări comportamentale, dificul-
tăţi de ordin cognitiv, reacţionează violent la
ceilalţi.
Un nivel redus al adaptării sociale de
cele mai multe ori determină comiterea de
acte antisociale însoţite de consum de alco-
ol şi droguri. Corelaţia directă dintre violen-
ţa din copilărie şi consumul de droguri din
adolescenţa ne trimit către aceeaşi concluzie
de bază. Riscul copilului de a dezvolta com-
portamente infracţionale este unul real, „vic-
tima” fiind atât în adolescenţa cât şi la vârsta
adultă.
Bibliografie
Banciu, D., Voinea, M. (2005). Ten-
dinţe actuale ale evoluţiei victimelor delicte-
lor cu violenţă în România. Sociologie Româ-
nească, 1-2.
Chen, K., Kandel, D. (1995). The na-
tural history of drug use from adolescent to
the mild-thirties in a general population sam-
ple. American Journal Public Health, 85, 41-
47.
Van Dalen, A. (2001). Juvenile Vio-
lence and Addiction: Tangled Roots in Child-
hood Trauma. Journal of Social Work Practi-
ce in the Addictions, 1 (1), 25-40.
Duclos, G., Laporte, D., Ross, J.
(2009). Încrederea în sine a adolescentului.
Copilul la vârsta ingrată. Bucureşti: House
of Guides.
Falco, M. (1989). Winning the Drug
War. A National Strategy. New York: Priority
Press Publications.
Manu, B. (2009). Violenţa familială.
Maltratarea femeii şi a copilului. Bucureşti:
Ars Academica.
Neacşu, I., Mareş, T., Nica, M. (2006).
Copilul şi Violenţa. Comportamente şi res-
ponsabilitate. Bucureşti: Semne.
Oakley, R. (1993). Drugs, Society and
Human Behavior. WBC/Mc Grow-Hill.
11
 Peterson, D. (2004). A White Paper.
Teen Challenge International Institute for
Leadership Studies, Costa Mesa.
Pitulescu I. (2000). Criminalitatea
Juvenilă. Bucureşti: Naţional.
Sells, S.P. (2007). Adolescenţi scăpaţi
de sub control. Bucureşti: Humanitas.
Zamfir, C. (coord.) (2000). Politici
Sociale în România. Bucureşti: Expert.

12
 Factori de rezilienţă la
adolescenţii adoptaţi la vârsta
mică
Profesor dr. Ana Muntean,
Universitatea de Vest Timişoara, director
Proiect FISAN
Lector dr. Mihaela Tomiţă
Universitatea de Vest Timişoara, membru
al echipei de cercetare
Rezumat
Rezilienţa copilului sau a tânărului
reprezintă cea mai importantă garanţie a
succesului în viaţă, a capacităţii de a face
faţă vicisitudinilor rămânând o persoană
pozitivă, capabilă să se bucure de viaţă şi
capabilă să devină la rândul său un părinte
“suficient de bun”1 cu propriii copii. Într-o
cercetare întreprinsă în perioada septem-
brie2009- ianuarie 2010, pe 24 de familii
române adoptive, ne-am concentrat atenţia
1 Concept dezvoltat de Donald Winnicott
Dr. Violeta Stan
Şef Lucrări, Universitatea de Medicină
şi Farmacie Timişoara, director adjunct
proiect FISAN
Roxana Ungureanu
asistent social, asistent proiect FISAN
asupra copiilor adoptaţi, având vârste în-
tre 11-17 ani. Evaluarea s-a făcut în cadrul
proiectului FISAN (Factori ce asigură succe-
sul adopţiei naţionale), finanţat de UEFISC-
SU, pe perioada 2009-2011. Instrumentele de
evaluare utilizate pentru a investiga factorii
de rezilienţă ai tinerilor adoptaţi au fost un
interviu semistructurat (Friends and Family
Interview, FFI) şi un chestionar (Profilul Suc-
cesului Şcolar, PSS). Rezultatele evaluărilor
evidenţiază factorii constitutivi şi relevanţi ai
rezilienţei celor şapte tineri din lotul cercetat,
13
 care s-au dovedit a avea un ataşament secu-
rizant indubitabil.
Cuvinte cheie: rezilienţă,adolescent,
ataşament, adopţie, coerenţă, succes şcolar
Abstract
The child’s or youth’s resilience is the
most important guarantee of the life’s suc-
cess, of the capacity to face the difficulties
and to remain a positive person and capable
to become a “good enough parent” when the
time will bring this function. The assessment
is done within the Project FISAN (Factors in-
fluencing the success of national adoptions).
The project is planed for 2009-2011. The eva-
luation tools investigating the resilience of
the adopted teenagers were a semi structu-
red interview (Friends and Family Interview,
FFI) and a questionnaire (School Success
Profile, SSP). The results emphasized the
build-in and relevant factors of the resilience
of seven teenagers out of the 24 assessed. The
7 subjects brought into discussions here are
found as being secure attached.
Key words: resilience, adolescent,
attachment, adoption, coherence, school suc-
cess
Résumé
La résilience de l’enfant c’est la
plus importante preuve d’une vie heureuse
aussi bien que de la capacité de l’individu
de confronter les difficultés et de rester une
personne positive, et un «  good enough pa-
rent  » quand les circonstances vont deman-
der la fonctionne parentale. L’évaluation que
nous allons présenter ici a été réalisée dans
le projet FISAN (Les facteurs qui influencent
le succès de l’adoption nationale), un projet
planifié pour la période 2009-2011. Les ins-
truments utilises pour l’évaluation des ado-
lescents adoptés sont un interview semi-struc-
turee (Friends and Family Interview –FFI)
et un questionnaire (School Success Profile-
SSP). Les résultas présentent les facteurs re-
levants de la résilience de sept adolescents
parmi les 24 évalues. Les sept sujets auprès
14
du quels nous allons faire la discutions sont
relevés par l’évaluation comme ayant un at-
tachement sécurisant.
Mots clés: résilience, adolescent, at-
tachement, adoption, cohérence, succès sco-
laire
Introducere
Rezilienţa poate fi definită ca o capa-
citate a persoanei de a face faţă adversităţilor
şi a continua dezvoltarea personală. Este un
concept larg utilizat în psihologia ultimilor
ani, concretizând o viziune pozitivă asupra
fiinţei umane. Rezilienţa, adeseori utilizată
ca substitut al conceptului de “factori de
protecţie” a fost cercetată şi teoretizată în
legătură cu evenimentele traumatice ale vieţii,
evenimente adverse unei dezvoltări sănătoase
a individului şi putând conduce la apariţia
unor manifestări de tipul stresului post trau-
matic sau al unei varietăţi de manifestări
psihopatologice, de tipul depresiei severe, a
alcoolismului, a comportamentelor depen-
dente în general, a unei tristeţi permanen-
te (Dohrenwend, 2000). În faţa evenimen-
telor care-i dau sentimentul pericolului acut
ce-i ameninţă viaţa proprie sau a celor dragi,
apropiaţi, persoana rezilientă face faţă fără ca
ulterior dezvoltarea ei să fie frânată sau chiar
stopată de evenimentul advers şi fără a-şi
pierde bucuria de viaţă. Ceea ce se schimbă
ca urmare a stressului intens (Joseph, Linley,
2006) apare în trei dimensiuni astfel:
1. se întăresc relaţiile cu ceilalţi, familia
şi prietenii devin mai importanţi, şi
creşte compasiunea şi altruismul per-
soanei faţă de ceilalţi;
2. Persoana îşi schimbă viziunea asupra
ei înseşi, capătă un sentiment clar cu
privire la puterea şi înţelepciunea ce le
deţine, dar şi o mai mare conştientizare
şi toleranţă faţă de propria vulnerabi-
litate şi limite;
3. se schimbă filozofia de viaţă, fiecare
zi este preţuită, se schimbă sistemul
de valori, se redefinesc lucrurile care
contează în finitudinea vieţii şi se pot
schimba credinţele.
 Aşadar rezilienţa îţi deschide posibi-
litatea unei dezvoltări în urma confruntării
cu evenimentele de viaţă adverse, vitrege.
Ce stă la baza rezilienţei copilului? Nume-
roase cercetări, făcute din variate perspective
teoretice, sistematizează factorii constitutivi
ai rezilienţei unui copil (Johnson, Wiechelt,
2004; Masten, 1994) astfel:
• să ai părinţi cu bune calităţi paren-
tale, eficienţi ca părinţi;
• să ai conexiuni bune cu alţi adulţi
competenţi;
• să fii interesant ca persoană pentru
alţi oameni, mai ales adulţi care să fie
gata să-ţi acorde atenţie;
• să ai deprinderi intelectuale bune;
• să ai înclinaţii sau talente în anumite
domenii, valori pe care ţi le-ai însuşit
singur şi împreună cu ceilalţi;
• să ai sentimentul eficienţei, al valorii
personale, al încrederii şi speranţei;
• să ai credinţa religioasă sau să ai
relaţii de afiliere, realiere;
• să fii securizat din punct de vedere
socioeconomic;
• să beneficiezi de o şcoală bună şi alte
facilităţi comunitare;
• să fii norocos.
Ce înseamnă să fii un copil adoptat?
Din punctul de vedere al legii, e
simplu! Adopţia, aşa cum apare definită în
legea 273/2004, reprezintă “operaţiunea
juridică prin care se creează legătura de
filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi
legături de rudenie între adoptat şi rudele
adoptatorului”2. Aspectul legal al adopţiei
este bine reglementat prin documente interne
şi internaţionale. Incapacitatea României de a
respecta reglementările internaţionale la care
aderase deja din 19943, a determinat instaura-
rea Moratoriului din 2001, privind adopţiile
internaţionale ale copiilor din România. Ul-
terior adoptării Moratoriului, copiii separaţi
de părinţii lor biologici, declaraţi adoptabili
conform procedurilor legale, pot fi adoptaţi
doar în România. Interdicţia a născut nume-
roase controverse pe plan intern, dar mai ales
2 Art.1 din legea 273/2004
3 Este vorba despre Convenţia de la Haga, din 29 mai 1993,
ratificată în România prin legea 84/1994
pe plan internaţional. Nu întotdeauna aceste
controverse au avut la bază “interesul supe-
rior al copilului”.
Care este interesul superior al unui co-
pil aflat la începuturile vieţii? Acela de a avea
o familie capabilă să-i satisfacă majoritatea
nevoilor impuse de o dezvoltare sănătoasă, o
familie capabilă să-l iubească şi să-l respecte.
Când familia biologică se află în incapacitatea
de a-şi creşte copilul este de datoria societăţii
să preia această dificultate vitală a copilului şi
să găsească o soluţie optimă. Singura soluţie
definitivă este adopţia. Dar adopţia e un pro-
ces liber consimţit şi unilateral al unei familii.
În vreme ce copilul poate fi ‘dat”4 unei fami-
lii adoptive, el nu poate să-şi aleagă familia.
În această situaţie, pe lângă caracteristicile
socio-economice şi educative, motivaţia fa-
miliei şi aspectele culturale, devin caracteris-
tici importante care condiţionează succesul
adopţiei. Caracteristicile socio-economice şi
educative ale familiei vor determina gradul
de înţelegere a nevoilor copilului pentru o
dezvoltare sănătoasă, precum şi posibilităţile
familiei de a satisface aceste nevoi.
Proiectul FISAN
Datele ce le vom discuta aici provin
din cercetarea realizată în cadrul proiectu-
lui Factori ce influenţează succesul adopţiei
naţionale (FISAN). Proiectul FISAN a înce-
put în anul 2009, fiind un proiect de cerce-
tare exploratorie, PNII, finanţat de către UE-
FISCSU. Proiectul se desfăşoară prin Centrul
de Cercetare a Interacţiunii Copil-Părinte
(CICOP), al Facultăţii de Sociologie şi Psi-
hologie, a UVT. În cadrul cercetării având ca
ţintă adopţiile naţionale, condiţiile realizării
adopţiei şi interacţiunea părinţilor adoptivi
cu copilul adoptat, precum şi reprezentarea
comunităţii asupra adopţiei, sunt văzute din
perspectiva teoriei ataşamentului.
Scopul acestei cercetări este de a
cunoaşte condiţiile în care adopţiile pot fi
ferite de riscurile de eşec dar şi acela de a
cunoaşte măsura în care adopţiile pot contri-
bui la dezvoltarea rezilienţei copilului separat
de părinţii săi biologici. Proiectul beneficiază
4 Termenul legal: “încredinţat în vederea adopţiei”…..
15
 de o coordonare şi colaborare din partea De-
partamentului de Cercetare a Universităţii
din Lausanne, condus de Prof. Blaise Pier-
rehumbert. FISAN face parte din reţeaua
internaţională iniţiată de Prof. Blaise Pierre-
humbert, “Adopţie, adolescent, ataşament”,
din care fac parte 12 universităţi din Europa,
Canada, SUA şi Asia.
În cadrul cercetării, colectarea da-
telor se centrează pe adolescenţii adoptaţi
la vârstă mică şi pe familiile lor. Cercetarea
este de tip transdisciplinar, cercetare- acţiune.
Acest lucru face ca beneficiile familiilor par-
ticipante să fie imediate, cercetătorul fiind un
consilier sau făcând referirea familiei sau a
adolescentului către un serviciu de speciali-
tate dacă acest lucru apare ca fiind în bene-
ficiul copilului şi a familiei. Adolescenţii din
proiect vor beneficia de participarea la o
tabără de art-terapie care le va sprijini efortu-
rile de autocunoaştere specifice adolescenţei,
poate mai dificile în cazul copiilor adoptaţi.
S-au iniţiat convenţii de colaborare la nivel
guvernamental şi în teren, cu structurile de
protecţie a copilului. Recrutarea familiilor
adoptive şi a adolescenţilor adoptaţi pentru
această cercetare s-a făcut în baza convenţiilor
de colaborare cu ORA şi cu DGASPC-urile
din judeţele ţintite de proiect. Familiile sunt
contactate mai întâi de către reprezentanţii
DGASPC-urilor şi dacă îşi manifestă acordul
pentru a lua parte la cercetare, ele sunt ulte-
rior contactate de către echipa de cercetare. Se
stabileşte telefonic locul şi momentul întâlni-
rii. De regulă familiile preferă ca întâlnirea şi
evaluarea să aibă loc acasă, pe teren propriu.
Evaluarea durează în medie 3 ore, timp în care
doi cercetători lucrează în paralel, cu copilul şi
părintele (părinţii) utilizând instrumentele de
evaluare ce vor fi descrise mai jos.
Investigarea ataşamentului copilului
adoptat se face cu un instrument specific:
Friends and Family Interview (FFI) (Steele,
2003). Tulburările reacţionale de ataşament
sunt evidenţiate cu Disturbance Attachment
Interview (DAI) (Smyke, Zeanah, 2004)
modificat de echipa din Lausanne, în sen-
sul creării unei perspective cronologice a
evaluării. Atât părinţii cât şi copiii răspund
16
unui chestionar general conţinând itemi
relevanţi pentru tulburările de comportament.
Este vorba de CBCL (Achenbach,1981). Fa-
milia este evaluată prin prisma instrumentului
Parental Development Interview (PDI).
Schimbarea imaginii adopţiei în re-
prezentarea socială de la noi, urmărită în faza
de valorizare a cercetării, face parte dintr-o
importantă schimbare necesară, ţintind imple-
mentarea standardelor europene în sistemul
protecţiei copilului din România. Într-un sens
mai larg, efectul dorit al cercetării noastre va
contribui la ampla schimbare necesară a ati-
tudinii şi a funcţiilor parentale în interacţiune
cu copilul, în ţara noastră.
Întrebările de lucru:
Considerând ca indicator principal al
rezilienţei copilului, ataşamentul securizant
faţă de părinţii adoptivi, întrebările cărora
încercăm să le răspundem aici sunt:
- Care sunt caracteristicile
capacităţii de reflecţie a aces-
tor tineri?
- Ce putem spune despre stima
de sine a tinerilor rezilienţi,
aşa cum rezultă din evaluări?
- Cum apar aceşti tineri în
relaţiile cu colegii?
- Care este eficienţa lor socială
şi şcolară?
-
1. Instrumentele utilizate în apre-
cierea rezilienţei copiilor adoptaţi
Cadrul teoretic al cercetării îl
reprezintă teoria ataşamentului, care aduce
în psihologia dezvoltării umane, o viziune
ecosistemică şi interacţionistă.
Rezilienţa adolescenţilor adoptaţi o
vom explora prin rezultatele evaluărilor cu
FFI şi PSS. Friends and Family Interview
(FFI), este un interviu semistructurat, dezvol-
tat de Howard &Miriam Steel (2003), care
ţinteşte reprezentările ataşamentului la tânăr,
mai ales aspectele de coerenţă în relaţiile de
ataşament. Itemii evaluaţi sunt:
• coerenţa,
• funcţia de reflecţie sau de
mentalizare,
 • înţelegerea trăirilor prezente
în cadrul relaţiilor semnifica-
tive,
• dovezi de paradis securizant în
relaţie cu figuri semnificative,
• dovezi de stimă de sine,
• relaţiile cu colegii,
• anxietăţi şi defense,
• diferenţierea reprezentărilor
parentale,
• clasificarea tipului de ataşa-
ment printr-un scor nuanţat,
• alte elemente înregistrate în
timpul evaluării,
• codificarea limbajului non-
verbal.
Fiecare dimensiune descriptivă pentru
structurarea tipului de ataşament are 4 cate-
gorii de evaluare:
1 = absent;
2 = puţine dovezi;
3 = dovezi medii;
4 = dovezi evidente.
Tipul de ataşament este prezentat pe
două, respectiv patru dimensiuni: ataşament
securizant autonom şi ataşament insecurizant
cu formele: evitant (demisionar), preocupat
(ambivalent), dezorientat/dezorganizat. FFI
nu este doar un instrument de evaluare ci are
şi o componentă de intervenţie terapeutică,
prin momentul de reflecţie ce îl creează pentru
copil, putând declanşa o organizare mentală
a situaţiei de ataşament faţă de familia lui
(Steele, 2005).
Profilul Succesului Şcolar (PSS) face
o evaluare a eficienţei sociale a copilului,
în care se concretizează starea lui de bine şi
dezvoltarea sănătoasă şi se întrevede evoluţia
lui în viaţă. Este un instrument sensibil şi
fidel, validat pe populaţia de adolescenţi de
vârstă şcolară din România, în cadrul proiec-
tului Diagnosticul social al performanţei
şcolare prin scala socială a succesului şcolar
şi proiectarea unor metode de intervenţie va-
lidate prin cercetare5. Teoria care fundează
acest instrument este cea developmentalistă,
ecosistemică şi interacţionistă ( Bowen,
Rose, Bowen,2005) sau altfel spus, eco-
interacţionist-developmentală în care “echili-
5 Proiect tip PN II finanţat prin contractul nr. 91-063/18.09.2007 de
către CNMP, instituţie coordonatoare UBB, parteneri UVT, ULBS,
UPIT, CEMO, CRCR, director de proiect prof. dr. Maria Roth. De-
talii despre proiect se pot găsi pe site-ul http://www.successcolar.ro

Nr. crt Ini!iale Vârsta copilului în Sex Vârsta copilului la

momentul evalu"rii adop!ie
1 A.V. 11 ani M 1 lun"
2 B.A. 11 ani F 36 luni
3 B.I. 11 ani M 48 luni
4 C.C. 11 ani F 10 luni
5 M.F. 11 ani M 1 luna
6 T.S. 11 ani M 7 luni
7 A.I. 12 ani M 24 luni
8 B.T. 12 ani F 24 luni
9 C.P. 12 ani M 36 luni
10 G.A. 12 ani F 9 luni
11 G.C. 12 ani F 5 luni
12 I.M. 12 ani M 2 luni
13 L.S. 12 ani F 48 luni
14 M.A. 12 ani M 11 luni
15 M.G. 12 ani F 48 luni
16 A.F. 13 ani M 16 luni
17 C.D. 13 ani F 48 luni
18 I.I. 13 ani F 24 luni
19 F.K. 14 ani F 32 luni
20 S.I. 14 ani F 15 luni
21 B.G. 15 ani M 36 luni
22 B.M. 16 ani M 48 luni
23 C.I. 16 ani F 36 luni
24 L.C. 16 ani F 36 luni
Tabel 1 Lotul copiilor adopta!i
17
Nr.crt Vârsta la Nr de % Vârsta la Nr de %
evaluare copii adop!ie copii
1 11 ani 6 25% 0-6 luni 4 16,5%
 brul dintre factorii protectivi şi cei de risc din este reprezentativ statistic, datele sunt doar
mediul social al copiilor influenţează succesul orientative.
în şcoală şi în viaţă.” (Bowen, Rose, Bowen, Aşadar în lotul celor 24 de tineri
2005, pp.25). adoptaţi, cu vârste cuprinse între 11-17 ani,
Atât interviul semistructurat, FFI, cât evaluaţi cu FFI şi PSS, 7 tineri au un ataşament
şi chestionarul de eficienţă socială a copilu- securizant. Deşi prezentarea nuanţată a carac-
lui, PSS, sunt congruente din punct de vedere teristicilor ataşamentului, relevată de FFI şi
teoretic.
Nr. crt Ini!iale Vârsta copiluluiprezentată
în în tabelul
Sex de maiVârsta
sus, copilului
evidenţiază
la
o altă grupă interesantă, (grupa celor ce sunt
momentul evalu"rii adop!ie
1 2. Rezultatele A.V.
investigaţiei 11 ani
cotaţi cu 3 la calitatea
M
de ataşament
1 lun"
securi-
2 B.A. 11 ani F 36 luni
3 Prezentăm mai B.I.jos lotul celor 2411de ani zant), ne vom M centra discuţiile 48peluni
categoria
copii 4adoptaţi, care C.C.au fost evaluaţi în 11 ca-ani clară a copiilor Fcu cotă maximă 10 (4)luni
la securi-
drul cercetării,
5 având
M.F.ca factori descriptivi
11 ani tatea ataşamentului.M 1 luna
vârsta în momentul evaluării, sexul copilu-
6 T.S. 11 ani Lotul celor 7 copii prezentând
M 7 luni un
lui şi vârsta în momentul intrării copilului
7 A.I. 12 ani
ataşament securizant este descris din punctul
M 24 luni
8 B.T. 12 ani F 24 luni
în familia
9 adoptivă.C.P.
Aşadar din perspectiva 12 ani de vedere al vârsteiM la momentul 36evaluării
luni şi
cercetării
10 determinantG.A.este momentul în care
12 ani al vârstei la adopţie,
F astfel: 9 luni
începe11viaţa copilului G.C. în familia adoptivă12şiani E de remarcat
F faptul că nici
5 luniunul din
nu momentul în care actele de adopţie, care
12 I.M. 12 ani aceşti copii nu au intrat în familie
M la o vârstă
2 luni
oficializează adopţia, sunt finalizate. Cel mai
13 L.S. 12 ani
mai mare de 3 ani (36 luni).
F 48 luni
14 M.A. 12 ani M 11 luni
adesea15este o perioadă M.G.de cel puţin un an12de ani În interviul
F semistructurat, FFI, capa-
48 luni
zile între
16 aceste două date.
A.F. Vârsta intrării co-
13 ani citatea de reflecţie
M a adolescenţilor
16 luni dată de
este
pilului17în familie am C.D.prezentat-o în luni13iarani coerenţa generală F pe care o manifestă
48 luni pe par-
vârsta la momentul evaluării, în ani.
18 I.I. 13 ani cursul interviului, de perspectiva
F 24 dezvoltării
luni
19
Sistematizând datele, în funcţie de
F.K. 14 ani
(pers dezv) asupra relaţiilor cu ceilalţi (pers
F 32 luni
20 S.I. 14 ani F 15 luni
vârstele
21 copiilor în B.G.
momentul cercetării,15şiani mama, pers tata, M pers prietenii, pers frate,
36 luni
vârstele
22 la adopţie avem
B.M. următorul tabel. 16 ani pers profesori), M precum şi de capacitatea
48 luni de
23Prezentăm mai C.I. jos tipurile 16deani a înţelege sentimenteleF persoanelor
36 lunisemnifi-
ataşament găsite la copiii evaluaţi cu FFI.
24 L.C. 16 ani cative din viaţa lor: înţelegerea sentimentelor
F 36 luni
Ţinând seama de faptul că lotul cercetat nu
Tabel 1 Lotul copiilor adopta!i proprii (sent sine), a sentimentelor mamei

Nr.crt Vârsta la Nr de % Vârsta la Nr de %

evaluare copii adop!ie copii
1 11 ani 6 25% 0-6 luni 4 16,5%
2 12 ani 9 37,5% 6-12 luni 4 16,5%
3 13 ani 3 12,5% 12-18 luni 2 8,4 %
4 14 ani 2 8,4% 18-24 luni 3 12,5%
5 15 ani 1 4,1% 24-36 luni 6 25%
6 16 ani 3 12,5% 36-48 luni 5 21%
Total 24 100 % 24 100%
Tabel 2 Reprezentare procentual" a vârstei copiilor în momentul evalu"rii #i în
momentul intr"rii în familie

Valoare Securizat autonom Insecurizant evitant Insecurizant Dezorganizat

preocupat dezorientat
4 7 29% 2 8% 1 4% 0 0
3 7 29% 5 21% 3 12.5% 1 4%
2 2 8% 7 29% 3 12,5% 3 12.5%
1 8 33% 10 42% 17 71% 20 83%
total 24 100% 24 100% 24 100% 24 100%
Tabel 4 FFI, Prezentarea numeric" #i procentual" a tipului de ata#ament la copiii evalua!i

18
 Nr. crt Ini!iale Vârsta copilului în Sex Vârsta copilului la
momentul evalu"rii adop!ie
1 A.V. 11 ani M 1 luna
2
Nr. crt B.A.
Ini!iale 11 ani
Vârsta copilului în Sex F 36 lunila
Vârsta copilului
3 A.I. 12 ani
momentul evalu"rii M adop!ie luni
24
1 4 G.A.
A.V. 12
11 aniani M F 9 luni
1 luna
Nr.5
2 crt I.M.
B.A.
Ini!iale 12
11 ani
Vârsta ani
copilului în M
F Sex 2copilului
36 luni
Vârsta luni la
3 6 F.K.
A.I. 14 ani
12 ani evalu"rii
momentul M F 32
24 luni luni
adop!ie
471 S.I.
G.A.
A.V. 1214
aniani
11 ani F FM 15
9 luni luni
1 luna
5Tabel
2 3 Descrierea
B.A. lotului celor 12
I.M. 7 copii
ani ani cu ata#ament securizant,
11 M F în func!ie 36de
2 luni vârsta
luni
6la F.K.
3 evaluare, sex 14 12
#i vârsta în momentul
A.I. ani ani
intr"rii în familieF M 32 luni
24 luni
74 S.I.
G.A. 14 12
ani ani F F 15 luni9 luni
Tabel
5 3 Descrierea
I.M. lotului celor 7 copii cu ata#ament securizant,
12 ani M în func!ie de 2vârsta
luni
la6 evaluare, sex F.K.
#i vârsta în momentul14 intr"rii
ani în familie F 32 luni
7 S.I. 14 ani F 15 luni
Nr.1
Tabel 3 Descrierea lotului celor 7 copii cu ata#ament securizant, în func!ie de vârsta
Coer Pers Pers Pers Pers Pers Pers Sent Sent Sent Sent Sent Sent
Crt. la evaluare,
gen dezv sex #imama
vârsta tataîn momentul
priet frateintr"riiprof
în familie
sine mama tata priet frate prof
1 4 3 4 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3
Nr.21 Coer4 Pers4 Pers4 Pers3 Pers4 Pers - Pers 4 Sent 4 Sent 4 Sent 4 Sent 4 Sent - Sent 4
Crt.3 gen4 dezv 4 mama 4 tata- priet4 frate4 prof 4 sine 4 mama4 tata 4 priet 4 frate 4 prof 4
14 44 33 43 33 3 3 3 3 3 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3
25 1 44 43 44 34 4 4 - 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 - 4 4 4
3Nr.
6
Coer
4 3 4Pers
3 4Pers - Pers 4 Pers 4 Pers 4 Pers 4 Sent 4 Sent 4 Sent
4 - 3 - 3 3 3 - 4 priet
Sent 4 Sent 4 Sent
3 - 3
Crt.
47 gen
44 dezv
33 mama
33 33tata priet
3 2 frate
3 3 prof
2 2 3 3 sine mama
3 4 3 3 3 4 3 frate
tata 3 prof
51 4
427 3233 4264 4 163 4 233 4 173 4 3 4 3 4 25 3 4 3 4 3 4 3 4 23 2
Total 22 24 21 25 16- 23
62 34 34 4 4 - 3 3 4 - - 3 4 3 4 3 4 - 4 3 4 - 3 4
Tabel
7 3 5:FFI,
4 4 Capacitatea
3 4 3 4 de 3 reflec!ie:
- 2 4 Coeren!a,
3 4 2 4 perspectiva
3 4 4 dezvolt"rii
4 3 4 4#i în!elegerea
4 2 4 2 4
tr"irilor
Total4 274 23 3 26 3 16 3 23 3 17 3 22 2 24 3 25 3 21 3 25 3 16 3 23 3
Tabel5 5:FFI, 4 Capacitatea
3 4 de reflec!ie:
4 4 Coeren!a,
4 4
perspectiva 4 dezvolt"rii4 4#i în!elegerea
4 4 4
6 3 3 4 - 3 - 3 3 3 - 3 - 3
tr"irilor
7 4 3 3 3 2 3 2 3 4 3 4 2 2
Total 27 23 26 16 23 17 22 24 25 21 25 16 23
Nr.crt Stima de sine Rela!ii cu prieteni
Tabel 5:FFI, Capacitatea
Comportam.so de reflec!ie:Identific
Comportam Coeren!a, perspectiva
Imagine Referiredezvolt"rii
frecvent #i în!elegerea
calitatea
tr"irilor
Nr.crt cial #colar Stima de sine de gen corporal la p"r!i de Rela!ii cu prieteni
Comportam.so Comportam Identific Imagine Referirecorp frecvent calitatea
1 cial3 #colar4 de gen 4 corporal4 la p"r!i de4 4 3
2 4 4 4 4 corp 4 4 4
13
Nr.crt 3 4 4 4 4
Stima de4 sine 4 4 4 4 4
4 Rela!ii cu 3prieteni 4
24 4 3
Comportam.so 4 3
Comportam 4 4
Identific 4 4
Imagine -
4Referire 4
4frecvent 4
4calitatea
35 4
4cial 4
4#colar 4de4gen 4 4
corporal 4 4
la p"r!i de 4 4 4 4
46 34 33 4 4 4 4 4
- corp 4 4 4 4
571 4 33 4 34 4 34 4 24 4 24 4 44 4 23
Total
62 4254 3 254 4 274 4 264 4 224 4 28
4 4 25 4
7
Tabel 3
3 6: FFI, Stima4 3 3
de sine #i4rela!iile cu prietenii 4 2 4 2 4 4 4 2 4
Total 4 25 3 25 3 27 4 26 4 22 - 28 4 25 4
(sent 5mama), a 4sentimentelor 4tatălui ( sent4
Tabel 6: FFI, Stima de sine #i rela!iile cu prietenii ne aşteptăm
4 ca discursul
4 tinerilor
4 să fie 4marcat
tata), a sentimentelor prietenilor ( sent priet),
6 4 3 4 de această caracteristică. Importanţa coerenţei
4 4 4 4
7 3 3 3 2 2 4 2
a fratelui (acolo unde e cazul: sent frate), a nu este doar circumstanţială, aici şi acum, ci
Total 25 25 27 26 22 28 25
sentimentelor profesorilor (sent prof). se proiectează asupra evoluţiei adulte a per-
Tabel 6: FFI, Stima de sine #i rela!iile cu prietenii
Remarcăm cotele înalte la care se soanei, fiind un garant al capacităţii parentale
situează răspunsurile copiilor cu ataşament de a promova un ataşament securizant la copil
securizant. Cu excepţia unui subiect, ceilalţi (Steele, 2005). Coerenţa ţine în cel mai înalt
copii cu ataşament securizant, se plasează prin grad de rezilienţa persoanei căci, conform
răspunsurile lor, la cota maximă de coerenţă. afirmaţiilor documentate ale lui Howard
Coerenţa este un indicator esenţial al capacităţii Steele (2005) ea este un însemn al distanţării
de reflecţie şi este în acelaşi timp “însemnul adultului faţă de o posibilă experienţă proastă
central al securităţii ataşamentului la vârsta cu cei care l-au îngrijit în copilărie. În cazul
adultă”(Steele, 2005, pp.140). Coerenţa se copilului cu cota 3, remarcăm absenţa tatălui,
leagă de capacitatea de gândire a copilului şi precum şi a unui frate, din familie. Acest lu-
în acord cu stadialitatea dezvoltării gândirii cru aminteşte de afirmaţia făcută de Francoise
(Piaget, 1965), începând cu vârsta de 11 ani, Dolto, conform căreia, dezvoltarea sănătoasă,
19
 cognitivă şi emoţională, a copilului în fami-
lie, necesită nu neapărat prezenţa tatălui, dar
cel puţin prezenţa unei “a treia voci” (Dolto,
1987) faţă de care copilul să se poată relaţiona
şi să-şi relativizeze poziţia.
Buna dezvoltare socială a copilului
depinde în cea mai mare măsura de priete-
niile pe care copilul şi le face înafara familiei.
Constatăm că atât în ceea ce priveşte perspec-
tiva cognitivă a dezvoltării asupra relaţiilor
cu prietenii (pers priet) cât şi capacitatea de
a înţelege trăirile prietenilor (sent priet), cei 7
copii se plasează la cotele superioare ( 3 sau 4).
Înţelegerea sentimentelor celorlalţi semnifică
decentrarea tânărului şi capacitatea lui de a
mentaliza, de a înţelege ceea ce se petrece în
mintea celuilalt6. Aceasta este capacitatea ce
stă la baza conectării cu ceilalţi, a funcţionării
în reţeaua socială. Tinerii din lotul investigat
se situează din nou, la cote superioare, ceea
ce ne îndreptăţeşte presupunerea că ei reuşesc
să aibă relaţii de colegialitate şi prietenie cu
grupuri de peer, aşa cum apare în tabelul de
mai jos, la coloanele relative la frecvenţa şi
calitatea relaţiilor cu prietenii (tabel 3).
Evaluată prin eficienţa comporta-
mentelor sociale (comportam. Social), prin
adecvarea comportamentelor şcolare (com-
portam şcolar), identificarea cu genul căruia
aparţine copilul (indentific de gen), imagi-
nea corporală (imagine corporal) şi referirea
la părţile de corp, stima de sine a copiilor cu
ataşament securizant se dovedeşte a fi, cu
două excepţii, la imagine corporală şi referiri
la corpul propriu, la cote superioare. Howard
Steele (2009, p.4) ia în considerare separată:
sinele social, cel cognitiv (achiziţii şcolare),
sinele ce ţine de identificarea de gen, şi si-
nele relevat de imaginea corporală pe care o
are tânărul. Cotele superioare (3 şi 4) relevă
o orientare “robustă, plină de speranţă şi op-
timism” (Steele, 2009,p.4) a tinerilor. Stima
de sine reprezintă un important motor pentru
căutarea soluţiilor în situaţiile problematice
şi chiar pentru idealul de viitor al tinerilor. O
6 Majoritatea testelor pentru copiii autişti investighează capacitatea
copilului de a înţelege ceea ce se petrece în mintea unei alte persoa-
ne. Absenţa acestei capacităţi este definitorie pentru copilul autist şi
caracterizează şi acele categorii de autism care relevă un bun coefi-
cient general de inteligenţă.
20
bună stimă de sine conduce la o orientare mai
ambiţioasă în viitor, ceea ce va apărea ilustrat
şi în rezultatele obţinute la evaluarea cu PSS,
unde toţi tinerii noştri optează pentru continua-
rea studiilor la nivel superior, de universitate
(vezi tabelul nr.6). Aşadar stima de sine este un
pilon important al rezilienţei atât în prezent cât
şi pentru proiectarea în viitor a tinerilor.
Aspectul anxietăţilor şi al defense-
lor este interesant din perspectiva rezilienţei
deoarece mecanismele defensive (Ionescu,
Jacquet, Lhote, 2002) , cum ar fi cele de
idealizare a părinţilor, sunt mecanisme ce
împiedică structurarea bunei stime de sine
a copilului. Copilul apare strivit de imagi-
nea importantă a mamei sau a tatălui. Ade-
seori în familii în care părinţii au cariere cu
un mare succes socio-profesional, copiii apar
astfel, incapabili de a-şi găsi propriul drum.
Dar o idealizare a părinţilor poate conduce
şi la acceptarea unor comportamente abu-
zive ale acestora, şi în continuare, la riscul
integrării în propria conduită parentală a unor
astfel de comportamente abuzive faţă de co-
pii. Inversarea rolurilor, cunoscută şi prin
conceptul larg utilizat în domeniul prevenirii
maltratării copilului, acela de “parentalizare”,
este urmărită atât faţă de mama cât şi faţă de
tata. Anxietatea faţă părinţi poate conduce co-
pilul la dezvoltarea unor comportamente de-
fensive de preluare a unor sarcini parentale,
cum ar fi aceea de a oferi protecţie şi îngrijiri
copilului şi chiar de a inversa rolurile, copi-
lul devenind o sursă de îngrijiri şi protecţie
a părinţilor. Prinşi în astfel de relaţii, copiii
nu-şi mai pot utiliza energia şi resursele pen-
tru propria dezvoltare (Killen, 1998). Aşa
cum ne-am aşteptat, ţinând seama de
ataşamentul securizant pe care îl au, tine-
rii investigaţi, se plasează la limitele infe-
rioare în privinţa anxietăţii şi a defenselor,
cu bune comportamente adaptative (reacţie
la supărare) şi cu sentimente de frică şi frus-
trare, minime.
Tinerii nu manifestă sentimente de fu-
rie faţă de nici unul dintre părinţi (furie mama,
furie tata), ceea ce, ţinând seama de lipsa de
idealizare cu care-şi privesc părinţii (idealiz
mamei, idealiz tatălui), denotă confortul şi
 relaxarea pe care copiii le trăiesc în raportu-
rile cu părinţii adoptivi. Reacţiile tânărului
la supărare (reacţii supărare) primeşte cote
maxime (4) însemnând că tânărul “îşi caută
reconfortare la alţii ( de ex. părinţi, prieteni
sau fraţi) sau se angajează în activităţile favo-
rite (redirecţionare/resoluţionare) ceea ce le
uşurează nefericirea ( de ex. ascultă muzică,
plimbă căţelul, ori pur şi simplu gândindu-
se din nou la toate lucrurile ce l-au supărat)”
(Steele, 2009, p.5). Capacitatea de a cere ajuto-
rul celorlalţi ca şi capacitatea de a dezvolta
anumite activităţi cu conotaţii pozitive, re-
energizante, sunt caracteristici recunoscute
ale rezilienţei. Poate la o vârstă anterioară,
copiii s-au confruntat cu ambivalenţă senti-
mentelor în raport cu părinţii, dar la vârsta ce
o au, la maturitatea intelectuală şi emoţională
atinsă, sentimentele lor faţă de părinţii adop-
tivi s-au clarificat (Bowlby, 1979). Ei au
ajuns la reglarea conflictelor de “ură si dra-
goste” (Steele, 2005, p.146) ceea ce e un ga-
rant al capacităţii lor de a face faţă în mod
sănătos sentimentelor de vinovăţie, anxietate,
frustrărilor de tot felul. Ultimele coloane ale
tabelului 4, captează tocmai această capaci-
tate a tinerilor, manifestată prin limbajul non-
verbal din timpul interviului, aşa cum apare
el notat de echipa de cercetare sau de benzile
video. Frica sau anxietatea persoanei sunt
manifestări emoţionale ce relevă starea de
ameninţare pe care o trăieşte sinele în raport
cu ameninţarea coeziunii interne şi sociale (
Steele, 2005, p. 146).
Profilul succesului şcolar al celor 7
tineri are un ridicat grad de congruenţă cu
datele interviului semistructurat FFI. Am
selecţionat din multitudinea celor 220 de
itemi, grupaţi în 6 categorii mari: despre
tine, despre şcoală, despre prieteni, despre
familia ta, despre sănătatea ta şi despre co-
munitate) itemii relevanţi pentru întrebările
noastre cu privire la rezilienţa tânărului: A14
(Cum apreciezi veniturile familiei tale?), B1
(ce medii ai obţinut la disciplinele studiate în
anul şcolar precedent?), în tabel 5, B9c (Mi
se pare interesant să merg la şcoală), B19
(Vrei să îţi continui studiile?), B23b (Ştiu că
voi avea succes în viitor), B23e (Simt că sunt
pe drumul cel bun), în tabel 6, C1a (Pot să
am încredere în prietenii mei), D1a (Membrii
familiei mele se sprijină şi se ajută unii pe
alţii), D2d (Te-au făcut să te simţi o persoană
deosebită, specială), E14 c (De multe ori mă
simt trist\a), în tabel 7.
Am considerat că sentimentul de
bunăstare materială a familiei este important
pentru starea de relaxare a tânărului faţă de
nevoile materiale dar şi pentru integrarea lui
în grupurile colegilor şi ale prietenilor (Mas-
ten, 1994). În vreme ce doi copii afirmă că
beneficiază de un trai decent, fără lipsuri deşi
fără surplus, un copil recunoaşte că “ reuşim
să cumpărăm şi lucruri mai scumpe’, iar

Cum apreciezi veniturile familiei tale? Ce medii ai ob!inut la disciplinele studiate în

A14 anul #colar precedent? B1
Nr. Nu ne Ne Ne Reu#im Reu#im La La La La La La La
crt ajung ajung ajung s" s" maj maj maj maj maj maj maj
nici pt numai pt un cump avem 10 9 si 8 si 7 si 6 si 5 si 4 si
strictul pt trai #i tot ce 10 9 8 7 6 5
necesar strictul decent lucruri ne treb
necesar mai
scumpe
1 x x
2 x x
3 x x
4 x x
5 x x
6 x x
7 x x
Total 0 0 2 1 4 3 2 0 2 0 0 0
Tabel 8. Profilul Succesului $colar: starea material" a familiei a#a cum e perceput" de
copil #i rezultatele #colare ale copilului
21
Nr crt Mi se pare interesant Vrei sa iti continui studiile? B19 $tiu c" voi avea succes în Simt c" sunt pe drumul cel
s" merg la #coal" B9 viitor B23 b bun B23 e
c
 6 x x
7 x x
Total 0 0 2 1 4 3 2 0 2 0 0 0
Tabel 8. Profilul Succesului $colar: starea material" a familiei a#a cum e perceput" de
copil #i rezultatele #colare ale copilului

Nr crt Mi se pare interesant Vrei sa iti continui studiile? B19 $tiu c" voi avea succes în Simt c" sunt pe drumul cel
s" merg la #coal" B9 viitor B23 b bun B23 e
c
Deloc Pu!i Mult Nu cred Nu voi Poat Da, Deloc Pu!i Mult Foart Deloc Pu!i Mult Foart
n c" voi merge e c" sigur n e n e
termina mai da voi mult mult
nici departe conti
ciclul nua
acesta
1 x x x x
2 x x x x
3 x x x x
4 x x x x
5 x x x x
6 x x x x
7 x x x x
Total 0 3 4 0 0 0 7 0 2 2 3 0 1 3 3
Tabel 9. PSS: $coala #i proiec!ia viitorului

Nr crt Pot s" am încredere Se sprijin" #i se ajut" Te-au f"cut s" te sim!i o De multe ori m" simt
în prietenii mei C1 a unii pe al!ii D1 a persoan" deosebit", trist\a E14 c
special" D2 d
Deloc Pu!in Mult Deloc Pu!in Mult Niciodat" O De Deloc Pu!in Mult
dat", 3
de 2 ori
ori sau
mai
des
1 x x x x
2 x x x x
3 x x x x
4 x x x x
5 x x x x
6 x x x x
7 x x x x
Total 0 2 5 0 0 7 1 2 4 4 3 0
Tabel 10. PSS: încrederea în prieteni, rela!ii în familie, pre!uirea familiei #i triste!ea
copilului

majoritatea (4) au sentimentul reconfortant şi îi permit aspiraţii şi construirea unui ideal

că “reuşim să avem tot ceea ce ne trebuie”.
Cu siguranţă că dorinţa de a adopta un copil
se leagă strâns şi are la bază o bună situaţie
materială care îngăduie părinţilor adoptivi să
se creadă capabili de a creşte un copil asigu-
rându-i cele necesare. În special în cultura
noastră, în care nevoile materiale ale copilu-
lui, chiar dacă nu sunt unic recunoscute, sunt
în primul rând sesizate de către părinţi (Mun-
tean, Bârneanu, Negrea, 2009).
Reuşitele şcolare ale copiilor adoptaţi,
cu ataşament securizant, se plasează de la 7 în
sus, majoritatea (3) obţinând nota 10, la ma-
joritatea materiilor studiate în şcoală. Reuşita
şcolară este un bun indicator al rezilienţei co-
piilor dar şi o sursă permanentă de rezilienţă,
căci buna imagine a copilului cu privire la
performanţele şcolare îi sporesc stima de sine
de viaţă înalt.
Tinerii privesc în majoritate cu interes
şcoala (4) şi deşi 3 dintre ei sunt mai puţin
entuziasmaţi, niciunul nu respinge şcoala.
Şcoala este un important punct de sprijin al
rezilienţei, atât prin capitalul de formare şi
informaţie pe care îl reprezintă cât şi prin
capitalul social (Almedon, 2005) pe care îl
creează pentru copil. Dată fiind importanţa
reţelei sociale în viaţa noastră, şcoala este
după familie, dar în măsură mai mare decât
familia, sursa de relaţii sociale pentru prezent
dar şi pentru viitorul tânărului (Muntean,
Roth, Iovu, 2010). Concretizarea încrederii
în viitor a tinerilor precum şi a sentimentului
de încredere în sine ce îi sunt ilustrate în co-
loana :”Da, sigur îmi voi continua studiile”,
de la B19. Evaluarea încrederii în succesul

22
în viitor (B23b) colectează un optimism ge-
neral exprimat prin: nicio opţiune pentru “de
loc”, doar două opţiuni pentru “puţin” şi cinci
opţiuni pentru “mult”(2) şi pentru “foarte
mult” (3). Aceste rezultate sunt congruente
cu B23e, unde se înregistrează sentimentul
că “sunt pe drumul cel bun”, la care nu avem
opţiuni pentru “de loc”, doar o opţiune arată
nesiguranţa (“puţin”), iar marea majoritate se
plasează la “mult” (3) şi “foarte mult” (3). În
cazul opţiunii pentru “puţin”, congruenţa de
altfel cu răspunsurile la întrebările anterioare
din acelaşi tabel 6, este vorba despre o tânără
nemulţumită de şcoala pe care o frecventează
la sat, unde locuieşte împreună cu familia.
Nemulţumirea ei se adresează mai ales pers-
pectivei dorite de părinţi, de a-şi continua stu-
diile la aceeaşi şcoală, în vreme ce opţiunea ei
este de a schimba şcoala şi a continua într-o
altă şcoală, la oraş.
În vreme ce rezilienţa tânărului pre-
supune capacitate de a dispune de persoane
cu potenţial de a-i veni în ajutor la nevoie
(Manciaux, 2001), prietenii sunt la vârsta
adolescenţei cele mai importante resurse
(Steele, 2005). În grupul de prieteni, tânărul
îşi consolidează sentimentul de încredere în
celălalt, în lume, în capacităţile proprii de a
face faţă şi a rezolva problemele. În grupul
prietenilor este mai uşor de exersat şi antre-
nat capacitatea de a cere ajutorul, de a-ţi ex-
prima nevoia. Aceasta este o caracteristică
recunoscută a rezilienţei (Johnson, Wie-
chelt, 2004). În vreme ce doi copii au un
grad redus de încredere, cinci copii se încred
“mult” în prietenii lor. Cu privire la calitatea
relaţiilor în familia adoptivă, între membrii
familiei, toţi cei 7 tineri, au familii în care
membrii familiei se ajută “mult” unii pe alţii.
Această afirmaţie unanimă relevă în cel mai
înalt grad şansele de care au beneficiat copiii
pentru dezvoltarea ataşamentului securizat
a cărui dovadă au făcut-o prin evaluarea cu
FFI. Familia este prima sursă de capital so-
cial a copilului (Almedon,2005), o sursă cu
care copilul se identifică internalizându-şi
relaţiile cu membrii familiei în primul rând
şi apoi cu reprezentanţii capitalului social,
capitalul de relaţii sociale, al familiei. Majo-
ritatea tinerilor (6) s-au simţit în ultima lună
“speciali, importanţi” în ochii membrilor fa-
miliei, fie “odată sau de două ori” (2) fie “de
trei ori şi mai mult”(4). Tânăra care afirmă
că “niciodată” în ultima lună nu a beneficiat
de o astfel de “privire pozitivă” din partea
familiei, este aceeaşi cu persoana ce se află
într-o situaţie curentă de conflict cu familia
pe tema şcolii. Am putea crede că frustrarea
ei în situaţia dată, colorează negativ toate
răspunsurile, atât în cazul interviului cât şi al
self-report-ului solicitat la PSS.
Tinerii adoptaţi, având un ataşament
securizant, se lasă prea puţin copleşiţi de
sentimente de tristeţe. Majoritatea (4) afirmă
că nu sunt “de loc” trişti iar 3 dintre ei, sunt
“puţin” trişti. Este important să consemnăm
că în cazul copiilor “puţin trişti” avem de-a
face cu motive precise, clar delimitate în
viaţa lor ( conflict pentru şcoală, conflict cu-
rent cu tata, tristeţe pentru mama biologică ce
l-a părăsit fără explicaţii) şi nu de o tristeţe
generalizată, depresivă.
Discutarea rezultatelor
Pentru a evidenţia rezilienţa copiilor
adoptaţi, am plecat de la identificarea în lotul
celor 24 de copii evaluaţi, copiii cu ataşament
securizant. În acord cu toată literatura de spe-
cialitate, copiii cu un ataşament securizant,
de tip B, sunt mai bine echipaţi pentru a se
bucura de viaţă, a se confrunta eficient cu
dificultăţile, cu încredere în puterile propriii
dar şi în ceilalţi şi în lume. Modelul interna-
lizat de funcţionare a lumii lor (Killen, 2007)
este larg, eficient şi flexibil îngăduindu-le să
exploreze încrezători lumea şi viaţa. Iată de
ce ataşamentul securizant construit în relaţie
cu figura de ataşament, este baza sigură a unei
rezilienţe bune ce te face să nu te simţi singur
în faţa dificultăţilor, să nu intri în panică, să
nu disperi. Putem spune că în lucrarea de faţă,
concentrându-ne pe tinerii adoptaţi, având
un ataşament securizant, noi am dezvoltat
un raţionament şi un discurs tautologic: Co-
piii adoptaţi sunt rezilienţi în măsura în care
sunt ataşaţi sigur dar am avut în vedere doar
aceşti copii. Cu toate acestea credem că este
interesantă, mai ales pentru profesionişti, des-
23
 crierea modului în care se manifestă aceşti
copii, la itemii selectaţi ca relevanţi pentru
rezilienţă. O continuare a investigaţiei, prin
realizarea unei comparaţii, pe aceeaşi itemi,
cu tinerii adoptaţi dar neavând un ataşament
securizant, ar putea aduce preţioase clarificări
temei de faţă. Întrebările ce le-am formulat
în legătură cu manifestările reziliente ale ti-
nerilor au primit un răspuns detaliat, nuanţat
în evaluarea realizată şi prezentată în tabe-
lele din lucrare. Care sunt caracteristicile
capacităţii de reflecţie a acestor tineri? Toţi ti-
nerii dovedesc o gândire şi capacitate de a-şi
exprima ideile cu o înaltă coerenţă. Sunt ca-
pabili de o perspectivă developmentală asu-
pra relaţiilor cu ceilalţi şi dovedesc înţelegere
faţă de trăirile persoanelor semnificative din
viaţa lor.
În privinţa stimei de sine, tinerii
adoptaţi demonstrează o bună stimă de sine,
construită dintr-o bună imagine de sine aflată
în confruntarea cu o bună imagine transmisă
de părinţi, fraţi, prieteni, profesori. În relaţiile
cu colegii, cei şapte tineri sunt încrezători
şi au sentimentul preţuirii de care se bucură
în ochii colegilor. Eficienţa lor şcolară şi
socială este clar ilustrată atât de note şi rezul-
tate şcolare cât şi de dorinţa de a-şi continua
studiile şi încrederea în viitorul lor.
Bibliografie
Almedom, A.M. (2005), Social capi-
tal and Mental Health, An Updated and In-
terdisciplinary Review of Primary Evidence.
Social Science & Medicine, 6.
Bowen, G., Rose, R.A., Bowen, N.
(2005). The Reliability and Validity of the
School Success Profile, Xlibris Corporation
Philadelphia, P.A.
Bowlby, J. (1973). Attachment and
Loss, vol.2: Separation: anxiety and anger.
London: Hogarth Press.
Dohrenwend, B.P. (2000). The Role
of Adversity and Stress in Psychopatho-
24
logy: Some Evidence and Its Implications
for Theory and Research. Journal of Health
and Social Behavior, 41 (1), 1-19. Publicat
de American Sociological Association Stable
URL: http://www.jstor.org/stable/2676357
Dolto, F. (1987). Tout est language.
Paris: Vertiges-Carrere.
Ionescu S., Jacquet, M.-M., Lhote, C.
(2002). Mecanismele de apărare, teorie şi as-
pecte clinice. Iaşi: Polirom.
Joseph, St., Linley, P.A. (2006).
Growth following adversity: Theoretical
perspectives and implications for clinical
practices. Clinical Psychology Review, 26,
1041-1053. Publicat Elsevier, www.science-
direct.com
Johnson,J.L., Wiechelt, S.A. (2004).
Introduction to the Special Issue on Resi-
lience. Substance Use & Misuse, 39 (5), 657-
670. Publicat de Marcelk Dekker, Inc. www.
dekker.com
Killen, K. (1998). Copilul maltratat.
Timişoara: Eurobit.
Manciaux, M. (2001). Maltraitance,
resilience, bientraitance. Les enfants
d’auhourd’hui sont les parents de demain, 7,
42-46 
Masten, A.S. (1994), Resilience in
individual development: Successful adapta-
tion despite risk and adversity. În M. Wang,
E. Gordon (Eds), Risk and resilience in in-
ner city America: Challenges and prospects
(pp.3-25).Hillsdale, NJ:Erlbaum.
Muntean, A., Roth, M., Iovu M.B.
(2010. The role played by the social environ-
ment within the future’s plans (projects) of
youth. Review of research and social inter-
vention, 26, 7-21
Muntean, A., Bârneanu, A., Negrea
C.,(2009), Reprezentarea socială specifică
societăţii româneşti cu privire la adopţia
copiilor. În curs de apariţie în volumul
conferinţei „Educaţie şi schimbare socială”.
Piaget, J. (1967). La psychologie de
l’intelligence. Paris: Armand Colin.
Steele, H., Steel, M. (2005), The
Construct of Coherence as an Indicator of
Attachment Security in Middle Childhood.
În K. Reins şi R. Richardson, Attachment in
Middle Chilhood. New York/London: The
Guilford Press
Steele, H., Steel, M. (2009). Friends
and Family Interview. Center for Attach-
ment Research, New School for Social Re-
search
Steele, M., Hederson, K., Hillman, S.
(2009). Experience of Parenting Coding Sys-
tem. Center for Attachment Research New
School for Social Research
Winnicott, D.W. (1964). The child,
the Family and the Outside World. Har-
mondsworth: Penguin Books
25
 Implicaţii în plan educaţional
ale neglijării emoţionale a
copiilor în familie1
Ecaterina Porumb
doctorand, Universitatea Babeş-Bolyai
Cluj-Napoca, Facultatea de Sociologie
şi Asistenţă socială
Anamaria Filipaş
doctorand, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-
Napoca, Facultatea de Studii Europene
Rezumat
Obiective: examinarea relaţiei dintre
expunerea la neglijare emoţională a adoles-
cenţilor în cadrul familiei şi performanţele
şcolare ale acestora. Metoda: cercetarea s-a
derulat pe un eşantion reprezentativ de 2465
elevi din mediul urban şi rural, înscrişi în în-
văţământul obligatoriu gimnazial şi liceal.
Instrumentul utilizat este reprezentat de va-
rianta românească a School Success Profile
<?> Cercetarea a fost finanţată prin grantul de cercetare Diagnos-
ticul social al performanţei şcolare prin scala Socială a Succesului
Şcolar şi proiectarea unor metode de intervenţie validate prin cer-
cetare, finanţat de CNMP prin programul PNII (nr. 91063/2007)
26
Mihai-Bogdan Iovu
doctorand, Universitatea Babeş-Bolyai
Cluj-Napoca, Facultatea
de Sociologie şi Asistenţă socială
(SSP-Ro), ce îşi propune identificarea şi eva-
luarea celor mai relevante aspecte sociale ale
succesului şcolar la copii şi tineri. Una din
dimensiunile instrumentului priveşte supor-
tul emoţional acordat copiilor în ultima lună.
Rezultate: s-au identificat asocieri semnifica-
tive între expunerea la neglijare emoţională
şi comportamentul şcolar precum angajarea
şcolară, evitarea problemelor. În toate cazu-
rile se pare că cu cât copiii beneficiază de
mai puţin suport emoţional în cadrul fami-
liei, cu atât implicarea lor şcolară este mai
redusă. Concluzii: expunerea la neglijare
emoţională are efecte semnificative în plan
educaţional pentru copii şi tineri. Implicaţii
practice: programele de intervenţie ce au în
vedere îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale
copiilor ar trebui să ia în calcul şi consilierea
părinţilor în vederea pregătirii acestora pen-
tru a răspunde adecvat din punct de vedere
emoţional nevoilor copiilor lor.
Cuvinte cheie: neglijare emoţională,
adolescenţi, educaţie
Abstract
Objective: examining the relation be-
tween emotional neglect of adolescents by
their parents and subsequent educational
outcomes. Method: the research was carried
on a representative national sample of 2465
students, both from urban and rural areas and
enrolled in secondary and post-secondary
schools. The instrument is the Romanian ver-
sion of the School Success Profile (SSP-Ro)
which aims to identify and to assess the ef-
ficient ways for influencing the social aspects
of the school success. One of the analyzed
dimensions regarded the parental behaviors
like emotional support within the last month.
Results: data show significant association
between exposure to emotional neglect and
a series of educational outcomes like school
engagement, attendance and grades. For all
outcomes there were clear and linear rela-
tions, stating that more exposure to emotional
neglect in the family ultimately leads to de-
creased educational achievement in all areas.
Conclusions: exposure to emotional neglect
as defined by adolescents does have serious
educational outcomes. Practical implica-
tions: future intervention programmes for im-
proving the academic achievement of students
should also take into consideration counsel-
ing parents in order to respond adequately to
the emotional needs of their children.
Key words: emotional neglect, ado-
lescents, education
Résumé
Objectif: examiner la relation entre
la négligence affective des adolescents dans
la famille et de leurs résultats scolaires. Mé-
thode: La recherche a été effectuée sur un
échantillon national représentatif de 2465
élèves, dans les zones urbaines et rurales et
qui sont inscrits dans le gymnase et lycée.
L’instrument est la version roumaine du Pro-
fil de Réussite Scolaire (SSP-Ro) qui vise à
identifier et à évaluer les moyens efficaces
influençant les aspects sociaux de la réussite
scolaire. L’une des dimensions analysé consi-
déré les comportements parentaux comme le
soutien affectif, au cours du dernier mois.
Résultats: Il y a une association significative
entre l’exposition à la négligence affective et
une série de résultats scolaires, comme l’en-
gagement scolaire, éviter les problèmes et les
grades. Pour tous les résultats étaient clairs
et linéaires relations, indiquant que plus ex-
position à la négligence affective dans la fa-
mille finalement conduit à une participation
scolaire diminué dans tous les domaines.
Conclusion: L’exposition à la négligence af-
fective telle qu’été définie par les adolescents
a des effets significatifs sur l’éducation des
enfants et des jeunes. Les implications pra-
tiques: Les programmes d’intervention qui
visent à améliorer le rendement scolaire des
élèves devraient également prendre en consi-
dération les parents des conseils afin de ré-
pondre adéquatement aux besoins affectifs de
leurs enfants.
Mots-clés: la négligence affective,
adolescent, éducation
Introducere
Maltratarea copilului în familie nu
mai reprezintă un subiect de discuţie nou. La
20 de ani de la adoptarea Convenţiei ONU cu
privire la drepturile copilor (CDC), aceasta
se află încă pe agenda publică şi de cerceta-
re din întreaga lume. Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS) estimează că aproape 40 de
milioane de copii din întreaga lume cu vâr-
sta mai mică de 14 ani trec printr-o forma
de abuz sau neglijare, necesitând intervenţii
sociale şi medicale de specialitate (WHO,
2006). Aceasta înseamnă aproximativ 1.8%
din 2.213.456.000 copii sub 18 ani (UNICEF,
27
 2009). Studi din SUA şi alte state puternic in-
dustrializate estimează o rată a maltratării de
1:5 pentru fete şi de 1:12 pentru băieţi (Fin-
kelhor, 2008), în timp ce date din ţările aflate
în curs de dezvoltare estimează o rată mult
mai mare (Mulinge, 2002; Sugue-Castillo,
2009). O estimare conservatoare ar fi că 1:15
copii din întreaga lume (150 milioane apro-
ximativ) sunt victime ale maltratări în fiecare
an, deci mai mult de 4 ori rata oferită de OMS
(Svevo-Cianci, Hart, Rubinson, 2010).
Cercetarea de faţă se centrează pe
efectele pe care comportamentele parentale
de tip neglijare le au în plan educaţional. Su-
biecţii sunt reprezentaţi de copii şi tineri, în-
trucât succesul şcolar reprezintă un indicator
de bază al succesului social.
Maltratare şi succes şcolar
Neglijarea reprezintă forma de maltra-
tare cel mai des trăită de copii, cel puţin con-
form statisticilor oficiale. Cifrele ANPDC-
ului arată că din cele 11641 cazuri din 2008,
7613 (65.39%) au fost de neglijare şi din cele
10960 cazuri de maltratare din cadrul famili-
ei, 7301 (68.81%) au primit acelaşi diagnos-
tic social. Mediul familial nu mai reprezintă
aşadar un mediu cu necesitate propice pen-
tru dezvoltarea armonioasă a copilului, ci în
unele cazuri devine chiar un mediu de risc în
termeni de abuz şi neglijare.
Cercetări anterioare arată că un me-
diu familial abuziv se constituie ca un mediu
vulnerabil în termeni de însuşire a abilităţilor
sociale necesare succesului şcolar (Rosario et
al., 1987). Trickett şi colaboratorii (1991) au
raportat că deşi părinţii abuzivi au aşteptări
şcolare mai mari de la copii lor, nu le asigură
acestora condiţiile necesare în vederea răs-
punderii acestora. Acest conflict dintre cerin-
ţe şi resurse determină în special o motivaţie
extrinsecă a învăţării şi prin urmare şanse mai
reduse de a se adapta corespunzător mediului
şcolar (Barnett, Vondra, Shank, 1996). Studi-
ile au arătat că experimentarea neglijării ob-
ţin în general note mai mici, iar performanţa
lor şcolară tinde să se deprecieze de la an la
an. Scăderea este semnificativă la limba ma-
ternă (Kendall-Tackett, Eckenrode, 1996; So-
28
lomon, Serres, 2007), dar în ele din urmă di-
ficultăţile din planul limbajului se vor regăsi
şi la celelalte discipline ce presupun citirea şi
înţelegerea unui text. Efectele sunt cumulati-
ve în cele din urmă copilul aflându-se în situ-
aţie de corigenţă, repetenţie sau exmatriculare
pe motive disciplinare. Copii care beneficiază
de suport din partea părinţilor au o probabili-
tate mai mică de a trece prin astfel de situaţii
(Kendall-Tackett, Eckenrode, 1996; Boden,
Horwood, Fergusson, 2007). Interesant este
că abilităţile matematice par a nu fi afectate
de experimentarea agresiunii verbale (Solo-
mon, Serres, 2007). Se pare că acestea sunt
mai reziliente la acţiunea unor factori externi.
În mod similar, Eckenrode şi colaboratorii
(Eckenrode, Laird, Doris, 1993) au descoperit
că în cazurile de maltratare copiii înregistrea-
ză de regulă performanţe şcolare mai scăzute
decât cei din grupul de control. De asemenea,
Wodarski şi colegii (Wodarski, Kurtz, Gau-
din, Howing, 1990) raportează că incidenţa
problemelor şcolare este mai mare la copii
abuzaţi. În acelaşi timp, nu numai experimen-
tarea violenţei în familie are consecinţe în
plan educaţional. Trăirea violenţei în mediul
şcolar se asociază de asemenea cu reducerea
performanţelor academice ale copiilor(Holt,
Finkelhor, Kaufman Kantor, 2007).
Studiul de faţă prezintă rezultatele
unei cercetări transversale privind relaţia din-
tre trăirea unor comportamente de tip neglija-
re emoţională în familie şi rezultatele şcolare.
Obiectivele studiului sunt:
1. examinarea relaţiei dintre raportările
copiilor u privire la neglijare emoţi-
onală şi posibilele efecte educaţio-
nale;
2. controlarea relaţiei pentru o serie de
variabile confundate precum statutul
socio-economic şi variabile indivi-
duale.
Metoda
Eşantion
Datele au fost culese în 2008 de la
un eşantion reprezentativ la nivel naţional de
2608 elevi de gimnaziu şi liceu, aparţinând
unor etnii diferite, din medul urban şi rural din
 au fost codificate ca şi dummy şi incluse ulte-
Tabel 1 Descrierea e!antionului (N=2465)
rior în analiza de regresie. Tabelul 2 prezintă
Caracteristic" Procent (n)
Gen
datele descriptive ale variabilelor utilizate.
Feminin 55.5 (1362)
Masculin 44.5 (1092) Variabile independente
Nivel educa#ional Neglijarea emoţională (EN) a fost
Gimnaziu 44.1 (1079)
Liceu 55.9 (1367)
măsurată printr-un index cu 5 itemi. Copiii
Primesc burs" social" erau rugaţi să spună dacă în ultimele 30 de
Da 7.4 (182) zile părinţii le-au arătat suport şi sprijin sau
Nu 92.6 (2283) au petrecut timpul liber împreună. Răspunsu-
Mediu de reziden#"
Urban 74.4 (1834) rile variau de la niciodată (1) la o dată sau
Rural 25.6 (631) de două ori (2) şi mai mut de trei ori (3).
11 judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Galaţi, Prin adunarea scorurilor individuale, un scor
Iaşi, Mureş, Neamţ, Sibiu, Timiş, Vâlcea şi total a fost obţinut ce variază de la 5 la 15
Bucureşti). Dateledescriptive
Tabel 2 Statistici sunt parte!iacorela#i
proiectului PNIIpentru(M=12.60,
bivariate m"sur"torile
AS= 2.59). cu cât scorul este mai
Diagnosticul social
incluse în analiz" al performanţei şcolare
(N=2465) mic cu atât copiii declară că au trecut prin mai
prin scala Socială a Succesului
M"sur" Interval Şcolar
Medie şi AS multe situaţii
Corela#i tip EN. Valoarea Alpha pentru
bivariate
proiectarea unor metode de intervenţie validate această
1 scală
2 este de
3 .85.
prin cercetare. Obiectivul proiectului constă
Variabile
în 1.
dependente
identificarea şi evaluarea3factorilor sociali Variabile dependente
Angajare !colar" la 11 7.27 1.42
relevanţi ai succesului
2. Evitarea problemelor şcolar.
11Sunt
la 33 evaluate
28.89 27 3.55 .254*** Trei indecşi ai comportamentului şi
de 3.dimensiuni
Note de la nivel individual
3 la 15 şi social
11.11 2.19 performanţei
.157*** .404***şcolare au fost utilizaţi. Anga-
variabile independente
(Hărăguş, Dămean, Roth, 2009). Din 12.60
cei 2608 jarea şcolară a fost măsurată prin întrebări ce
4. Suport parental 5 la 15 2.59 vizau
.164*** măsura
.161*** în.143
care elevi percep şcoala ca
***

de** p<.01
respondenţi s-au colectat 2465 chestionare
valide. Tabelul 1 prezintă datele descriptive fiind incitantă, măsura în care simt că învaţă
Tabel 1 Descrierea e!antionului (N=2465)
ale eşantionului lucruri noi şi dorinţa de a merge la şcoală. In-
Tabel 3 Mediile !ifinal. Se observă
abaterile standard opentru
distribuţie
EN
relativ
Caracteristic" Procent (n) dexul variază de la 3 la 11, în care scorul mare
Gen egală între băieţi şi fete. Mai mulţi copii EN
sunt înscrişi
Femininla liceu şi mai puţin de 10% declară AS înseamnă un nivel mai bun al angajării în acti-
M(1362)
55.5
căGenprimesc
Masculinbursă socială din partea44.5 statului
(1092)şi vitatea şcolară. Valoarea alpha a fost de .675.
Masculin
Nivel
aproape
educa#ional
75% provin din mediul urban.
12.39a Evitarea problemelor reprezintă un index ce
2.61
a
Feminin
Gimnaziu 12.76
44.1 (1079) măsura frecvenţa cu care copiii au întâmpinat
2.55
NivelLiceu
educa#ional 55.9 (1367)
13.22 a
în ultimele 30 de zile dificultăţi. Răspunsurile
Primesc Instrumentul
burs" social" de lucru şi procedura
Gimnaziu
a
2.18
(niciodată=3, o dată sau de două ori=2, mai
Liceu
Da 12.13
7.4 (182) 2.75
Mediu Nu Patru
de măsurători,
reziden#" incluzând o varia-
92.6 (2283) mult de trei ori=1) au fost adunate obţinându-
bilă independentă
Rural
Mediu de reziden#" şi trei dependente au a fost 2.41
12.83 se astfel un scor variind între 11 şi 33, pentru
incluse în analiză. Fiecare variabilă a fost 2.63
a
Urban
Urban 12.53
74.4 (1834)
care scorul mare reprezintă un comportament
constituită
NivelRural sub forma unui index cu25.6
al s"r"ciei indicatori
(631)
a adecvat la şcoală (alpha=.802). Pentru note
Doar pentru strictul necesar 11.60 2.83
multiplii. În plus, patru variabile
Suficient pentru un trai decent demografice
12.04 b
s-a creat un scor compozit ce măsura numă-
2.75
Ne permitem !i lucruri mai 12.94 a, b 2.41 rul de medii sub 5
scumpe
Tabel 2 Statistici descriptive !i corela#i bivariate pentru m"sur"torile
Etnie 12.65 2.56 pe care le-au avut,
incluse în analiz" (N=2465)
Român"M"sur" 12.30 AS 2.59 Corela#i bivariate
Interval Medie
percepţia mediilor
Maghiari 12.72 2.82 1 2 3 primite şi autopozi-
Roma ţionarea comparativ
Variabile dependente cu colegii de clasă.
1. Angajare !colar" 3 la 11 7.27 1.42 Răspunsurile au fost
2. Evitarea problemelor 11 la 33 28.89 3.55 .254***
3. Note 3 la 15 11.11 2.19 .157*** .404***
ultrior adunate şi s-a
variabile independente obţinut un scor ge-
4. Suport parental 5 la 15 12.60 2.59 .164 ***
.161 ***
.143 ***
neric variind de la
**
p<.01 3 la 15, unde cu cât
Tabel 3 Mediile !i abaterile standard pentru EN 29
EN
M AS
Gen
a
 2. Evitarea problemelor 11 la 33 28.89 3.55 .254***
3. Note 3 la 15 11.11 2.19 .157*** .404***
variabile independente
4. Suport parental 5 la 15 12.60 2.59 .164*** .161***
**
p<.01
scorul este mai mare cu atât perfor- Tabel 3 Mediile !i abaterile standard pentru EN
manţa copilului este mai bună (Alpha EN
= .615). M AS
Gen
Variabile demografice de Masculin 12.39a 2.61
control Feminin 12.76 a 2.55
Nivel educa#ional
Cele patru variabile demogra- Gimnaziu 13.22 a 2.18
fice au fost introduse în analiză pen- Liceu 12.13 a 2.75
tru a clarifica relaţia dintre neglijare Mediu de reziden#"
emoţională şi succes şcolar. Genul, Rural 12.83 a 2.41
Urban 12.53 a 2.63
nivelul educaţional, mediul de rezi- Nivel al s"r"ciei
denţă şi venitul sunt variabile ce co- Doar pentru strictul necesar 11.60 a 2.83
relează semnificativ cu performanţa Suficient pentru un trai decent 12.04b 2.75
şcolară. Autoevaluarea veniturilor fa- Ne permitem !i lucruri mai 12.94 a, b 2.41
scumpe
miliei a fost utilizată ca indicator al Etnie 12.65 2.56
sărăciei. Variabilele demografice au Român" 12.30 2.59
fost recodificate ca dummy şi introdu- Maghiari 12.72 2.82
se în analiza de regresie. „Masculin” Roma
a reprezentat variabilă de referinţă (0) ce. Contribuţia individuală a fiecărei variabi-
pentru gen. Pentru nivelul educaţional, „gim- le este discutată în modelul final.
naziu” a fost variabila de referinţă. “Rural”
pentru mediu de rezidenţă şi „suficient pentru Rezultate
un trai decent” au completat lista variabilelor
dummy. Pasul 1: Compararea mediilor
Analiza statistică Tabelul 3 prezintă rezultatele primului
Analiza statistică a presupus două eta- pas al analizei. Diferenţe semnificative s-au
pe utilizând softul SPSS 11.0. în prima etapă, identificat pentru toate variabilele demografi-
testul t şi ANOVA univariat au fost utilizate ce în ceea ce priveşte EN. Acestea permit de-
pentru a determina diferenţele semnificative scrierea profilelor copiilor care primesc mai
în experimentarea neglijării emoţionale în puţin suport emoţional din partea părinţilor.
funcţie de variabilele demografice. Valoarea Trebuie notat că abaterile standard tind să fie
pragului de semnificaţie statistică a fost setat mai mici decât mediile, deci există o variabi-
la .05. litate intragrupală redusă .
Regresii multiple ierarhice au fost re- Datele din tabel permit extragerea ur-
alizate în etapa a doua în prezicerea fiecărei mătoarelor concluzii: (a) fetele trec mai frec-
variabile dependente. Două block-uri de va- vent prin astfel de situaţii; (b) copiii din ciclul
riabile au fost incluse în analiză: demografice gimnazial sunt mai expuşi; (c) mediul rural
şi EN pentru fiecare din variabilele de inte- se constituie ca mediu de risc crescut pentru
res (angajare şcolară, evitarea problemelor astfel de comportamente din partea părinţilor;
şi note). Strategia aceasta este considerată a (d) copiii ce provin din familii în care îşi per-
avea o putere explicativă mai mare întrucât mit şi lucruri mai scumpe trec mai frecvent
permite evaluarea identificarea efectului par- prin situaţii de neglijare emoţională decât cei
ticula a fiecărei variabile independente utili- ce îşi permit doar strictul necesar; (e) nu exis-
zate (Bowen & Chapman, 1996). Analiza de tă diferenţe semnificative ale suportului pa-
regresie a presupus la rândul ei doi paşi: în rental în funcţie de etnie.
primul pas au fost introduse cele patru vari-
abile demografice; ulterior a fost introdusă şi Pasul 2: Analiza de regresie
EN în pasul doi pentru a evalua efectul aces- Pasul 2 a presupus derularea unor re-
teia prin controlarea variabilelor demografi- gresii ierarhice asupra variabilelor dependen-
30
te. Rezultatele sunt prezentate în tabelele 4, prima etapă variabilele demografice (gen,
5 şi 6. nivel educaţional, mediu rezidenţă şi ve-
nit) au avut un efect semnificativ asu-
Tabel 4 Regresii multiple ierarhice în explicarea pra angajării şcolare explicând 4.6%
angaj"rii !colare (N=2364) din varianţă. Datele din pasul 2 sunt
Variabil" Step 1 Step 2 obţinute în urma introducerii EN.
B Beta B Beta Se obţine astfel un plus 2% în expli-
V. demograf carea varianţei. Întregul model a expli-
Gen (0 = masc) -0.33 -.11*** -0.29 -.10***
Nivel cat of 6.7% din angajarea şcolară (F5,
-.01 2358=33.70, p=10 ).
* -32
educa#ional (0 = -0.12 -.04 -0.03
g) În modelul final este posibilă
Mediu reziden#" -0.52 -.16*** -0.52 -.16*** evaluarea contribuţiei particulare a fie-
(0 = rural)
Venit (0=strict -0.06 -.02 -0.10 -.03 cărei variabile din ecuaţia de regresie.
necesar) Valorile beta sunt mari pentru mediul
Neglijare 0.08 .14*** de rezidenţă (β=-.166), gen (β=-.105)
emo#ional" şi EN (β=.147). În timp ce angajarea
şcolară scade pe măsură ce copiii ex-
R2 .046*** .067
F 28.74 33.70 perimentează EN, se pare că cei din
df 4, 2359 5, 2358 mediul rural şi băieţii raportează nivele
R2 change .020 mai ridicate ale implicării pe plan edu-
F change 51.13 caţional.
df 1, 2358
*
p<.05, **p<.01, ***p<.001
Evitarea problemelor
Tabelul 5 prezintă analiza de
Tabel 5 Regresii multiple ierarhice în explicarea regresie pentru prezicerea evitării pro-
evit"rii problemelor (N=2272) blemelor. În primul pas, cele patru va-
Variabile Step 1 Step 2 riabile demografice au avut un efect
B Beta B Beta semnificativ 11% din varianţa acesteia.
V. demograf În pasul final, prin adăugarea EN ca va-
Gen (0 = masc) -1.74 -.24*** -1.67 -.23***
Nivel
riabilă explicativă, puterea explicativă
educa#ional (0 = -1.72 -.24*** -1.58 -.22*** creşte la 12% (F5, 2266=61.99, p=10-60).
g) Valoarea beta în modelul fi-
Mediu reziden#" 0.35 .04* 0.33 .04* nal pentru EN a fost de .102. aceasta
(0 = rural)
Venit (0=strict -0.41 -.05*** -0.50 -.06**
înseamnă că cu cât copilul simte mai
necesar= puţin suport emoţional din partea pă-
Neglijare 0.13 .10*** rinţilor cu atât devine mai puţin obedi-
emo#ional" ent la regulile şcolare. Toate variabilele
demografice au un efect semnificativ în
R2 .110 .120
F 70.37 61.99
model: gen (β=-.237), nivel educaţional
df 4, 2267 5, 2266 (β=-.222), mediu rezidenţă (β=.041) şi
R2 change .010 venit (β=-.064). Relaţiile sunt în direc-
F change 25.42 ţiile aşteptate.
df 1, 2266
*
p<.05, **p<.01, ***p<.001 Note
Tabelul 6 prezintă rezultatele
analizei de regresie pentru note. Încă o dată,
Angajarea şcolară variabilele demografice au avut un efect sem-
Tabelul 4 prezintă rezultatele obţi- nificativ (F4, 2383=38.56, p=10-30) explicând
nute în urma prezicerii angajării şcolare. În 6.1%. Prin adăugarea EN, R2 atinge .074. mo-

31
 delul este semnificativ statistic (F5, 2382=37.97,
p=10-36).
Valoarea beta din modelul final a in-
dicat încă o dată rolul EN în notele elevilor.
Copiii ce trec prin astfel de situaţii obţin note
mai mici (β=.118). Dintre variabilele demo-
grafice, cele mai importante par a fi genul
(β=-.192) şi nivelul educaţional (β=-.067).
Băieţii şi elevii din gimnaziu raportează note
mai mari.
Discuţii
Studiul de faţă a încercat să aborde-
ze una din temele destul de puţin dezbătute
în literatura autohtonă: relaţia dintre maltra-
tarea copilului şi rezultatele acestuia pe plan
educaţional. Centrarea de această dată doar
pe neglijarea emoţională a permis extragerea
următoarelor concluzii: în primul rând, există
corelaţii semnificative între EN şi o serie de
efecte educaţionale precum angajarea şcola-
ră, evitarea problemelor şi notele. Pentru ori-
care din aceste măsurători, relaţiile sunt evi-
dente în direcţia aşteptată – cu cât expunerea
este mai mare la neglijare emoţională cu atât
comportamentul şcolar şi performanţele co-
pilului sunt mai afectate. În al doilea rând,
s-au identificat o parte din variabilele demo-
grafice ce contribuie semnificativ la această
relaţie.
Rezultatele analizei de regresie sunt
în general consistente cu studii anterioare
(Kendall-Tackett, Eckenrode, 1996; Boden,
Horwood, Fergusson, 2007). Totuşi, cea mai
bună metodă prin care poate fi analizată mai
eficient această relaţie este un studiu longitu-
dinal, care să ia în calcul şi factori familiali şi
relaţionali. O astfel de cercetare este extrem
de greu de realizat la ora actuală. În aceste
condiţii, în ciuda limitărilor de ordin meto-
dologic şi procedural, studiul de faţă este o
încercare de a umple un gol de cunoaştere în
spaţiul românesc. Copiii sunt expuşi la mal-
tratarea, iar expunerea la maltratare poate
duce la eşec şcolar pe diferite paliere. Progra-
mele de intervenţie ar trebui să ia în calcul în
primul rând nevoile emoţionale ale copiilor
şi adolescenţilor şi să pregătească părinţii să
răspundă adecvat acestora.
32
Bibliografie
Barnett, D., Vondra, J., Shonk, S.
(1996). Self-perceptions, motivations, and
school functioning on low-income maltreated
and comparison children. Child Abuse and
Neglect, 20 (5), 397-410.
Boden, J., Horwood, L., Fergusson,
D. (2007). Exposure to childhood sexual and
physical abuse and subsequent educational
achievement outcomes. Child Abuse and Ne-
glect, 31 (10), 1101-1113.
Bowen, G. L., Chapman, M. V.
(1996). Poverty, neighborhood danger, social
support, and individual adaptation among at-
risk youth in urban areas. Journal of Family
Issues, 17 (5), 641-666.
Eckenrode, J., Laird, M., Doris, J.
(1993). School performance and disciplinary
problems among abused and neglected chil-
dren. Developmental Psychology, 29 (1), 53-
62.
Finkelhor, D. (2008). Child victimiza-
tion: Violence, crime, and abuse in the lives
of young people. New York: Oxford Univer-
sity Press.
Hărăguş, P., Dămean, D., Roth, M.
(2009). Proprietăţi psihometrice ale unui nou
instrument de evaluare a performanţelor şco-
lare: Profilul Succesului Şcolar. In Roth, M.,
Dămean, D., Iovu, M. (Eds.), Succesul şcolar
la intersecţia factorilor sociali (pp. 23-40).
Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Holt, M., Finkelhor, D., Kaufman
Kantor, G. (2007). Multiple victimization
experiences of urban elementary school stu-
dents: Associations with psychosocial functi-
oning and academic performance. Child Abu-
se and Neglect, 31 (5), 503-515.
Kendall-Tackett, K., Eckenrode, J.
(1996). The effects of neglect on academic
achievement and disciplinary problems: A
developmental perspective. Child Abuse and
Neglect, 20 (3), 161-169.
Kurtz, D., Gaudin, J., Wodarski, J.,
Howing, P. (1993). Maltreatment and the
school-aged child: school performance con-
sequences. Child Abuse and Neglect, 17 (5),
581-589.
Mulinge, M. (2002). Implementing
the 1989 United Nations’ Convention on the
Rights of the Child in sub-Saharan Africa:
The overlooked socioeconomic and political
dilemmas. Child Abuse & Neglect, 26 (11),
1117–1130.
Solomon C., Serres, F. (1999). Effects
of parental verbal aggression on children’s
self esteem and school marks. Child Abuse
and Neglect, 23 (4), 339-351.
Sugue-Castillo, M. (2009). Legal out-
comes of sexually abused children evaluated
at the Philippine General Hospital Child Pro-
tection Unit. Child Abuse & Neglect, 33 (3),
193–202.
Svevo-Cianci, K., Hart, K., Rubinson,
C. (2010). Protecting children from violence
and maltreatment: A qualitative comparati-
ve analysis assessing the implementation of
U.N. CRC Article 19. Child Abuse & Neglect,
34 (1), 45-56.
Trickett, P., Aber, J., Carlson, V., Cic-
chetti, D. (1991). Relationship of socioecono-
mic status to the etiology and developmental
sequelae of physical child abuse. Develop-
mental Psychology, 27, 148-158.
United Nations Children’s Fund (UNI-
CEF) (2009). The state of the world’s children
2009. New York: UNICEF. Descărcat la data
de 01.06.2009 de pe adresa: http://www.uni-
cef.org/sowc09/docs/SOWC09 Table 6.pdf
Wodarski, J., Kurtz, P., Gaudin, J.,
Howing, P. (1990). Maltreatment and school-
aged child: Major academic, socioemotional,
and adaptive outcomes. Social Work, 33 (6),
506-513.
World Health Organization (WHO)
(2006). Global Estimates of Health Con-
sequences Due to Violence against Children.
Background Paper to the UN Secretary-
General’s Study on Violence against Chil-
dren. Geneva, World Health Organization.
33
 Direcţii ale participării
politice a tinerilor.
Rezultate din Germania
şi statele membre UE
cercetător German Youth Institute (DJI), München
Rezumat
Dacă e să vorbim despre participarea
politică a tinerilor, cel mai adesea se folosesc
termeni precum nerbdăre, plictiseală sau in-
dividualizare. Rezultatele studiilor arată însă
un tablou mult mai complex. În rândul tine-
rilor exista dorinţa fundamentală de a deveni
implicaţi politic şi de a-şi exprima opiniile
politice: mulţi tineri folosesc oportunităţi nu-
meroase şi variate de a se exprima din punct
de vedere politic; cu toate acestea acest fapt
nu acoperă decât activităţile ocazionale. În-
tr-un mod deloc suprprinzător, gardul de par-
ticipare în diferitele organizaţii tradiţionale a
scăzut. Pe de altă parte afinitatea şi angaja-
mentul faţă de mişcările sociale noi au ramas
aproximativ aceleaşi. Modelele de participa-
re diferă în funcţie de gen, educaţie şi rezi-
denţă (state federale ale fostei RFG). Acestea
sunt rezultatele principale ale follow-up-uri-
le realizate de German Youth Institute. Dacă
comparaţiile între estul şi vestul Germaniei
sunt analizate într-un context european mai
larg, relaţiile complexe dintre cultura politi-
34
Dr. Wolfgang Gaiser
Dr. Johann de Rijke
German Youth Institute (DJI), München
că şi participarea politică a tinerilor devine
evidentă.
Cuvinte cheie: participare politică, ti-
neri, Europa, Germania, studiu de trend
Abstract
Impatience with politics, weariness
with political commitment, and individualisa-
tion are labels frequently used to characterise
the political involvement of young people. Em-
pirical analyses show a rather more complex
picture. A basic willingness to become politi-
cally involved and to express one’s political
opinion is apparent: Indeed, many young
people use numerous and varied opportuni-
ties to express themselves politically; howev-
er, this usually covers only occasional activi-
ties. Not surprisingly, participation in some
traditional associations has become lower.
On the other hand, affinity and commitment to
new social movements remain fairly consist-
ent. Participation patterns differ according to
gender, education level, and the youth’s place
of origin (federal states of the former Federal
Republic, or former GDR). These are some of
the key results of the follow-up youth surveys
carried out by the German Youth Institute. If
the comparison between eastern and western
Germans is seen in a European perspective,
the complex interconnections between the
institutionalised political cultures of nations
and the participation patterns of young peo-
ple become apparent.
Key-words: political participation,
youth, Europe, German, trend study
Résumé
Quand on parle de la participation
politique des gens jeunes, le plus souvent
on utilise des mots comme manque de la pa-
tience, l’ennui, ou individualisation. Mais
les résultats des études montent un tableau
plus complet que ça. Parmi les jeunes gens
on trouve un désire fondamentale de devenir
impliquées de point de vue politique, de d’ex-
primer leurs opinions politiques ; beaucoup
d’entre eux trouvent des opportunités multi-
ples et variées pour s’exprimer ; quant même
ce sort d’occasion sont plus souvent isolée.
Assez surprenant, le degré de participation
dans différentes organisations traditionnelles
s’est abaissé. D’autre cote l’affinité et l’en-
gagement envers les nouveaux mouvements
sociaux sont restées pareilles. Les modèles
de participation diffèrent en rapport du gen-
dre, éducation et la résidence (dans différents
états de l’ancienne République Fédérale Al-
lemande). Ceux sont les résultats d’une étude
faite par L’Institut Allemand des Jeunes. Si
on fait la comparaison entre l’Est et l’Ouest
de l’Allemand dans un cadre européen, plus
large, on remarque les relations complexes
entre la culture politique et la participation
des jeunes gens.
Mots cles: participation politique, je-
unes gens, l’Europe, L’Allemande, etude des
tendances
Întrebări
În ce fel de instituţii şi în ce măsură ti-
nerii cu vârste cuprinse între 16-26 se implică
tinerii din Germania? Ce diferenţe există în-
tre statele federale vechi şi noi? Există vreun
trend al participării politice la nivelul acesto-
ra? În ce măsură intervin genul, niveleul edu-
caţional sau statusul social precum şomajul
în implicarea politică a tinerilor? Având la
bază rezultatele unei cercetări empirice, vom
încerca să răspundem la aceste întrebări de
cercetare.
În ceea ce urmează vom analiza di-
ferenţele dintre Germania de Est şi de Vest,
evoluţia nivelului de participare de-a lungul
timpului, precum şi variaţiile înregistrate la
subiecţi de sub şi peste 30 de ani. Măsura în
care schimbările de la nivel instituţional au
influenţat atitudinile (politice) ale oamenilor
poate fi cel mai bine analizată prin interme-
diul cvasi-experimentului derulat la nivelul
Germaniei. Totuşi, aspecte suplimentare pot
apărea prin compararea tinerilor din statele
memmbre UE. Prin urmare, vom lua în dis-
cuţie şi acest aspect comparativ.
Introducere
Problema participării tinerilor repre-
zintă un subiect de interes pe agenda publică a
societăţii civile. Elementele cheie ale partici-
pării privesc angajamentul civic, participarea
politică şi voluntariatul. Adunarea Generală
ONU a declarat 2001 ca „anul internaţional
al voluntariatului”.
Eurobarometrul Tinerilor Europeni
din 2001 şi 2007, Carta Albă a Comisiei Eu-
ropene privind Politicile Europene pentru
Tineri şi concluziile consiliului de miniştri ai
UE din 25 noiembrie 2003 ce fac referire la
Carta Albă, consideră participarea un element
important. Cu toate acestea, complexitatea
relaţiei dintre integrare şi controlul tot mai
crescut din partea instituţiilor statului rămân
subiecte puţin abordate.
Participarea tinerilor capătă relevanţă
în contextul integrării sociale a generaţiilor
următoare. Totodată, participarea intervine
şi în problematica procesului dezintegrării
raportată la cele trei modele: statul bunăstă-
rii (prin trecerea la un model plural), piaţa
muncii (prin procesul de liberalizare) şi insti-
35
 tuţii democratice (prin participarea comuni-
tară) (apud. Braun, 2001). Pentru tineri, toate
acestea înseamnă noi provocări. Nu mai este
doar o problemă de adaptare la sarcinile soci-
ale „tipice” privind dobândirea independenţei
socio-culturale şi economice. La ora actuală
tinerii trebuie să facă faţă şi dinamicii schim-
bărilor sociale în trecerea lor spre vârsta
adultă (cerinţe suplimentare şi flexibilitate în
raport cu piaţa muncii, autoîncredere privind
sistemul bunăstării sociale, cerinţe privind
implicarea în procesul democratic). Toate
aceste cerinţe suplimentare sunt cuprinse în
„participarea politică”. Prin urmare, partici-
parea politică înseamnă atât implicarea în or-
ganizaţii cât şi participarea în grupuri infor-
male şi participarea în activităţi publice (e.g.
demonstraţii, petiţii)1.
Rezultate empirice ale participării
tinerilor în Germania
De multe ori definirea implicării este
imprecisă. Pentru studiul de faţă, trei forme
ale implicării au fost utilizate2: prima formă
de participare se regăseşte la nivelul contex-
tului instituţionalizat ale „sistemului interme-
diar” din cadrul organizaţiilor şi asociaţiilor
mari. Aceste organizaţii adună laolaltă inte-
rese comune, sunt funcţional structurate şi
se definesc ca instituţii în care calitatea de
membru e esenţială. Calitatea de membru şi
participarea sunt văzute ca o participare pe
termen lung (loialitate faţă de...). Relaţiile in-
strumentale sunt puternice. O altă formă de
implicare priveşte participarea în grupuri in-
formale precum grupuri de iniţiativă (grupuri
ecologiste, mişcări de eliberare, iniţiative ale
cetăţenilor, reţele de auto-suport). Aceste gru-
1 Rezultatele empirice se referă la studiul DJI al Institutului pentru
tineri din Germania. Principalul scop al acestui studiu a constat în
înregistrarea orientării politice ale tinerilor, nivelul de participare
precum şi analiza condiţiilor de viaţă ale acestora. Studiul s-a bazat
pe interviuri directe faţă în faţă cu tineri cu vârste cuprinse între 16-
29 ani din Germania. Ambele valuri ale studiului (1992 şi 1997) sunt
reprezentative la nivel naţional şi fiecare include aproape 7000 de
respondenţi (4500 în Germania de Vest şi 2500 în Germania de Est).
În 2003 un al treilea val a fost aplicat, extinzând populaţia cercetării
şi la cei 12-15 ani, ajungând la un eşantion de 9000 de respondenţi.
Pentru rezultatele primului val consultaţi Hoffmann-Lange, 1995;
pentru cel de-al doilea val Gille, Krüger, 2000; pentru cel de-al
treilea Gille et al., 2006.
2 Aceste forme de implicare sunt mai mult relaţionate cu „capitalul
social” (vezi Robert D. Putnam 2000) şi nu cu conceptul de „anga-
jare civică”.
36
pări, văzute adeseori ca „mişcări sociale noi”
s-au dezvoltat începând cu anii 70-80 în afara
grupurilor politice şi parlamentare şi au sta-
bilit agende în acord cu situaţii concrete ale
vieţii de zi cu zi. O a treia categorie priveşte
implicarea în acţiuni particulare. Acestea sunt
acţiuni politice concrete, dar pe termen scurt
care sprijină anumite scopuri politice.
Apartenenţa în organizaţii şi asoci-
aţii tradiţionale
Apartenenţa la o organizaţie sau aso-
ciaţie este importantă pentru tineri din per-
spectiva dezvoltării identităţii, a relaţiilor so-
ciale şi în formularea propriilor cerinţe. Apar-
tenenţa instituţională are un rol important atât
pentru integrarea socială a individului, cât şi
pentru dezvoltarea sistemului social ca în-
treg. La ora actuală, instituţiile şi asociaţiile
consideră că cea mai mare problemă constă
în păstrarea membrilor în structurile (apud.
Weßels, 2001).
Nivelul scăzut de participare în noile
state federale arată evoluţii specifice. Pe de-o
parte, calitatea de membru este puţin disemi-
nată la nivelul populaţiei şi de asemenea are
o istorie mai scurtă. Pe de altă parte, oamenii
din aceste state rămân oarecum sceptici cu
privire la uniunile şi asociaţiile despre care
cred că sunt puternic influenţate de cultura
vestică.
Deşi calitatea de membru reprezintă
o formă esenţială de participare, aceasta nu
înseamnă cu necesitate şi participarea activă
în acţiunile grupului. Relaţia dintre membru
activ şi pasiv este diferită în funcţie de tipul
de organizaţie. În timp ce o mare parte din
membrii asociaţilor comerciale, profesionale
şi politice sunt într-o mai mare măsură pasivi,
în cadrul asociaţiilor sportive, de tineret sau
studenţeşti, gradul de „activism” este mai
mare..
Calitatea de membru al unei asociaţii
politice este extrem de importantă în con-
textul participării politice. Partidele politice
reprezintă în ultimă instanţă cel mai impor-
tant mediator în procesul politic incluse şi în
Constutuţie (apud. Niedermayer 2005). Deşi
numărul membrilor de partid este oarecum
 Tabel 1Apartenen!a în organiza!ii "i asocia!ii tradi!ionale în 1992, 1997 "i 2003 (procente)
Membru* 1992 1997 2003
Asocia!ii sportive/cluburi sportive 35 31 36
Asocia!ii tradi!ionale locale "i cet#!ene"ti 2 8 10
Alte asocia!ii/grupuri, cluburi 8 7 9
Alte organiza!ii sau grup#ri sociale (club de bowling etc.) 8 10 9
Uniuni de comer! 17 7 8
Asocia!ii "i uniuni religioase 9 6 8
Asocia!ii de tineri sau studen!e"ti 5 5 5
Asocia!ii profesionale sau de comer!/organiza!ii 4 3 4
Partide politice 2 3 2
Institu!ii caritabile 1 2 1
Grupri de ac!iune ale cet#!enilor/ini!iative civice 2 1 1
Membru în cel pu!in o organiza!ie 58 49 57
Sursa: DJI-Jugendsurvey 1992, 1997 "i 2003
*NOTĂ:întrebarea
*NOT$: întrebareaviza:
viza:„Exist#
„Existămulte
multemodalit#!i
modalităţiprin
princare
cares#
săfi!i
fiţi activi
activi în
în timpul
timpul liber.
liber. Una
Una dintre
dintre aces-
acestea
tea priveşte implicarea în anumite organizaţii, asociaţii, cluburi. Vă rugăm alegeţi din lista de
prive"te implicarea în anumite organiza!ii, asocia!ii, cluburi. V# rug#m alege!i din lista de mai mai jos celejos
în cele
care în
sunteţi activ la ora actuală”. Baza: toţi tinerii 16-29 ani (Germania)
care sunte!i activ la ora actual#”. Baza: to!i tinerii 16-29 ani (Germania)

scăzut şi în continuă scădere, aceasta se apli- mijlocul continuumului dintre organizaţii cu

că în special pentru generaţiile
Tabel 2 Participarea în grupuritinere.
informale membrii
Acest1992, 1997 "i 2003şi(procente)*
entităţi sociale
16 - 29 informale.
ani Dato-
trend descendent duce către „scăderea Grupuri vitali- rită conţinutului lor,
1992 scopurilor,
1997 activităţilor,
2003
tăţii” partidelor politice (Wiesendahl, 2001).
Grupuri ecologiste posibilităţilor flexibile 13 de participare,
11 8grupu-
„Îmbătrânirea” partidelor poate fi explicată şi
Activi"ti pentru pace rile informale sunt extrem de atractive8 pentru
10 6
Ini!iative pentru lumea a treia 5 6 6
prin apariţia noilor modalităţi de participare. tineri.
Activi"ti pentru drepturile omului 5 4 4
Din această perspectivă, tineri se angajează Încă de la primul val al studiului din
Grupuri de auto-ajutor 4 4 3
într-o mai mare măsură în activităţi „necon- 1992, tinerii din Germania de Est au manifes-
Grupruri ale femeilor/b#rba!ilor 4 2 2
venţionale”. În orice caz, tinerii au mari difi- tat aceeaşi atitudine faţă de acestea ca şi cei
cultăţiActiv"ti
în a seanti-nucleari
adapta la cultura şi tradiţia mo- din Vest (apud. Schneider 5 4
1995). 2
În 2003, ti-
nolitică a partidelor
Activi în cel pu!intradiţionale.
un grup nerii din Est şi din Vest 21 manifestă
19 aceeaşi
19 ac-
ceptare largă a acestora1992,
Sursa: DJI-Jugendsurvey atât 1997
pe dimensiunea
"i 2003
Grupuri informale cu noi modali- emoţională, cât şi pe cea referitoare la con-
*NOT$: întrebarea viza: ”în societatea prezent# exist# o serie de grupuri care nu cer calitatea de membru
tăţi depermanent.
participare Acestea sunt grup#ri mai pu!in stabileţinut. Grupurile
în care ecologiste
pute!i participa”. Dateleşi prezint#
activiştiurm#toarele
pentru
Asociaţiile
r#spunsuri: Ӕmipolitice informale,
place, particip Ӕmi place, pace
activ“ "icunos- seuneori
particip bucură de cea mai marealeacceptare,
la manifest#ri/activit#!i acesteia”.
cute iniţial ca şi „mişcări sociale noi” ridi- urmate fiind de iniţiativele pentru drepturile
că în discuţie aspecte noi, accentuând astfel omului. La modul general, tineri din Ger-
participarea orientată pe acţiune. Ele apar ca mania sunt într-o mai mare măsură atraşi de
reacţie la organizaţiile supra-raţionalizate şi grupurile ce au pe agenda lor politică aspecte
militează pentru noi forme comunitare şi de ecologiste şi sociale (pace, drepturile omului,
construcţie a semnificaţiei. Elementul specific iniţiative pentru ţările lumi a treia, activişti
al acestor grupuri constă în proximitatea rela- anti-nucleari etc.).
ţiilor sociale dintre membrii şi în mobilizarea Participarea efectivă, definită ca nive-
lor în acţiunea orientată pe un anume proiect. lul de implicare în designul şi implementarea
Aceasta diferă de formele clasice caracteriza- activităţilor este mai puţin dezvoltată (tabel
te printr-o relaţie pe termen lung, existentă în 2). Cu toate acestea, proporţia activiştilor eco-
organizaţiile mari (apud. Roth, 1999). logişti şi pacifişti este cât de cât echilibrată cu
Prin urmare, în funcţie de gradul de cea a participărilor în alte asociaţii bazate pe
organizare, grupările informale se află la calitatea de membru.
37
 *NOT$: întrebarea viza: „Exist# multe modalit#!i prin care s# fi!i activi în timpul liber. Una dintre acestea
prive"te implicarea în anumite organiza!ii, asocia!ii, cluburi. V# rug#m alege!i din lista de mai jos cele în
care sunte!i activ la ora actual#”. Baza: to!i tinerii 16-29 ani (Germania)

Tabel 2 Participarea în grupuri informale 1992, 1997 "i 2003 (procente)* 16 - 29 ani
Grupuri 1992 1997 2003
Grupuri ecologiste 13 11 8
Activi"ti pentru pace 10 6 8
Ini!iative pentru lumea a treia 5 6 6
Activi"ti pentru drepturile omului 5 4 4
Grupuri de auto-ajutor 4 4 3
Grupruri ale femeilor/b#rba!ilor 4 2 2
Activ"ti anti-nucleari 5 4 2
Activi în cel pu!in un grup 21 19 19
Sursa: DJI-Jugendsurvey 1992, 1997 "i 2003

*NOTĂ:întrebarea
*NOT$: întrebarea viza:
viza: Ӕn
Ӕn societatea
societatea prezentă
prezent# există
exist#ooserie
seriededegrupuri
grupuricare nunu
care cercer
calitatea de de
calitatea membru
membru
permanent. Acestea sunt grupări mai puţin stabile în care puteţi participa”. Datele prezintă următoarele
permanent. Acestea sunt grup#ri mai pu!in stabile în care pute!i participa”. Datele prezint# urm#toarelerăspunsuri:
”îmi place, particip activ“
r#spunsuri: şi ”îmi
”îmi place, place,activ“
particip particip
"i uneori la manifestări/activităţi
”îmi place, ale acesteia”.
particip uneori la manifest#ri/activit#!i ale acesteia”.

Tabel 3 Participare politic# – disponibilitate politic# 1992, 1997 "i 2003 (procent)* 16 - 29 ani
Participare Disponibilitate 1992 1997 2003
Participare conven!ional#
Participarea la vot** 93 92 92
Scrisori c#tre politicieni 28 31 31
Dona!ii în scopuri politice 31 28 23
Scrisori c#tre pres# 35 39 31
Participare neconven!ional#
Strângerea de semn#turi 79 79 80
Demonstra!ii legale 65 62 60
Greve 56 49 41
Demonstra!ii ilegale 29 27 21
Sursa: DJI-Jugendsurvey 1992, 1997 "i 2003

* întrebarea
întrebarea era:
era:„presupunând
„presupunândcăc#vrei să s#
vrei influenţezi sau sau
influen!ezi să îţis#exprimi opiniaopinia
î!i exprimi politică cu privire
politic# la un su-
cu privire la un
biect important
subiectpentru tine”.pentru
important În primul
tine”.rând (urmează
În primul rândo (urmeaz#
listă de teme caredeintroduc
o list# următoarea
teme care introduc întrebare:
urm#toarea„laîntrebare:
care
din următoarea
„la caremodalităţi ai apelamodalit#!i
din urm#toarea şi la care ai
nu?“.
apelaApoi:
"i la „te
carerugăm
nu?“.revezi
Apoi:toate posibilităţile
„te rug#m revezide acţiune.
toate În care de
posibilit#!ile
ac!iune.
din acestea În careşidin
ai participat la acestea
care nu?“ ai participat "i la care nu?“
**doar tinerii
**doar tinerii 18-29
18-29 de de ani
ani au
au fost
fost luaţi
lua!i în
în calcul
calcul la
la acest
acest item.
item.

Deşi grupurile informale sunt capabile Astfel de forme de participare sunt cât
.
a mobiliza aproximativ 1:10 oameni, propor- de cât populare. În Germania, aproape doua
ţia membrilor activi în cel puţin unul dintre treimi din tineri au strâns semnături pentru
Tabel 4 Participare politic# – disponibilitate politic# "i activit#!i politice 2003 (procent)*16 - 29 ani
acestea este mare. Participare
cel puţin o dată,Youth
în timp ce o treime au parti-
Survey 2003
cipat la manifestări
Disponibilitate şi demonstraţii legale.
Implicare efectiv#
Dezvoltarea
Participare participării politice în
conven!ional# În orice caz, discrepanţa intenţia
Germania Participarea la vot** participării şi participarea
92 efectivă este 80
evi-
Pentru c#tre
Scrisori a asigura o imagine generală a
politicieni dentă (tabel 4). 31 În timp ce 41% din respon- 8
tabloului participării politice, trebuie luate în
Dona!ii în scopuri politice denţi îşi declară intenţia de a participa la gre-
23 7
considerare
Scrisorişi c#tre
comportamente
pres# specifice lega- ve, manifestări, nici
31 măcar 5% nu au partici- 7
te de activitatea
Participarepolitică (tabel 3) .
neconven!ional# 3
pat la aşa ceva.
Strângerea de semn#turi Aproape o80zecime din tinerii cu 60 vâr-
3 Asupra Demonstra!ii
participării la votlegale
a tinerilor – Putman, 2000: 35: „nu un
mod tipc de participare politică”, dar nu vom detalia aici.
sta 16-29 au participat
60 la cel puţin o activitate
32
Greve 41 5
38 Demonstra!ii ilegale 21 7
Sursa: DJI-Jugendsurvey 1992, 1997 "i 2003

*întrebarea era: „presupunând c# vrei s# influen!ezi sau s# î!i exprimi opinia politic# cu privire la un subiect
 **doar tinerii 18-29 de ani au fost lua!i în calcul la acest item.

Tabel 4 Participare politic# – disponibilitate politic# "i activit#!i politice 2003 (procent)*16 - 29 ani
Participare Youth Survey 2003
Disponibilitate Implicare efectiv#
Participare conven!ional#
Participarea la vot** 92 80
Scrisori c#tre politicieni 31 8
Dona!ii în scopuri politice 23 7
Scrisori c#tre pres# 31 7
Participare neconven!ional#
Strângerea de semn#turi 80 60
Demonstra!ii legale 60 32
Greve 41 5
Demonstra!ii ilegale 21 7
Sursa: DJI-Jugendsurvey 1992, 1997 "i 2003
*întrebarea era: „presupunând că vrei să influenţezi sau să îţi exprimi opinia politică cu privire la un su-
biect*întrebarea
important era: „presupunând
pentru c# vrei
tine”. În primul s# (urmează
rând influen!ezio sau
listăs#deî!iteme
exprimi
careopinia politic#
introduc cu privire
următoarea la un subiect
întrebare: „la care
important pentru tine”. În primul rând (urmeaz# o list# de teme care introduc urm#toarea întrebare: „la care
din următoarea modalităţi ai apela şi la care nu?“. Apoi: „te rugăm revezi toate posibilităţile de acţiune. În care
din urm#toarea modalit#!i ai apela "i la care nu?“. Apoi: „te rug#m revezi toate posibilit#!ile de ac!iune. În
din acestea ai participat şi la care nu?“
care din acestea ai participat "i la care nu?“
**doar tinerii 18-29 de ani au fost luaţi în calcul la acest item.
**doar tinerii 18-29 de ani au fost lua!i în calcul la acest item.

politică prin trimiterea de scrisori către media
sau politicieni sau prin donaţii. De asemenea,
nu mai puţin de 10% erau la un moment dat
atât de convinşi de opţiunile lor politice încât
erau capabili de a trece în câmpul ilegalităţii
în manifestarea acestora.
Posibilităţi de explicare
Până acum participarea socială a tine-
rilor a fost reprezentată prin trei modalităţi:
- calitatea de membru în organizaţii sau
asociaţii tradiţionale
- participarea în grupuri informale ce
presupun o definiţie mai largă a po-
liticului
- implicarea în acţiuni politice limitate
în timp şi relaţionate cu subiecte spe-
cifice
Ce relaţii există între indicatorii socio-
economici, indicatorii valorici ai orientării
politice pentru implicarea în structuri
tradiţionale şi în cele informale?
Regiunea: în privinţa calităţii de mem-
bru, există o diferenţă clară între mediul urban
şi rural în favoarea celui rural. Activităţile
orientate social şi local sunt mai pregnante în
mediul rural. La fel se poate spune şi despre
cluburile sportive (asociaţiile cu cel mai mare
număr de membrii). În contrast, participarea
în forme selective (precum demonstraţiile)
este mai mare în mediul urban. În ceea ce pri-
veşte participarea generala la nivelul ONG-
urilor, ne există diferenţe semnificative între
urban şi rural
Diferenţe gender se întâlnesc la par-
ticiparea în grupuri informale în Germania
de Vest, unde femeile obţin scoruri mai mari.
Totuşi, relaţia se inversează când vine vorba
de asociaţii tradiţionale în care bărbaţii sunt
mai activi decât femeile. Aceasta contrazice
trendul priveşte implicarea ambelor genuri în
ambele tipuri de asociaţii
Efectul educaţiei devine vizibil de ase-
menea. Tinerii cu „Abitur” (calificare educa-
ţională terţiară) se implică mai frecvent decât
cei cu un nivel inferior de educaţie. Aceasta
este valabil pentru ambele tipuri de partici-
pare.
Orientările post-materialiste joacă
un rol important în orientarea valorică, deşi
efectul este mai puţin vizibil: persoanele cu
o orientare post-materialistă se implică mai
degrabă decât cei cu orientări materialiste (în
maniera definită de R. Inglehart).4
4 Conform teoriei lui R. Inglehart, persoanele orientate materialist
tind să ţină la valorile tradiţionale, în timp ce post-materialiştii acor-
dă o importanţă mai mare devenirii personale şi participării politice
(Inglehart, 1998).

39
 Mai mult, există o tendinţă a membri-
lor grupurilor informale să se plaseze la stânga
pe o scală stânga-dreapta a valorilor. Aceasta
corespunde mai degrabă auto-percepţiei celor
mai multor grupuri ce aparţin „mişcării noi”.
Această poziţionare nu are niciun efect în ca-
zul celor ce se implică în organizaţii tradiţi-
onale.
Cel mai mare efect asupra participării
îl are interesul politic. Aceasta este din nou
valabil pentru ambele tipuri de participări.
Evident, interesul politic motivează acţiunea
implicării.
Controversată este însă problema de-
privării şi efectul pe care aceasta îl are asupra
participării. Aceasta declanşează mobilizarea
având la baza motivaţia schimbării? Blo-
chează acţiunea politică întrucât deprivarea
devine sinonimă cu marginalizarea politică?
Din acest punct de vedere în măsura în care
comparăm grupul celor ce au un loc de mun-
că cu alte categorii, există asocieri semnifi-
cative pentru asociaţiile tradiţionale: şomerii
sunt mai puţin activi decât cei ce au un loc de
muncă.
Sumarizând, este posibil a identifica
anumiţi indicatori ai tendinţei centrale în ceea
ce priveşte participarea politică..
Genul: fetele şi tinerele participă în-
tr-o măsură mai mare în organizaţi informale.
Băieţii şi tinerii arată un interes mai crescut
pentru grupurile convenţionale.
Educaţie: un nivel crescut al educa-
ţiei – indiferent că aceasta înseamnă resurse
mai multe, principii – determină un nivel mai
crescut al implicării.
Interesul politic determină un nivel ri-
dicat al participării sociale şi politice. Chiar
şi o persoană cu un nivel scăzut de educaţie
este capabilă a se implica în astfel de activi-
tăţi dacă are un interes specific.
Rezultate parţiale
Participarea politică şi socială a ti-
nerilor şi a adultului tânăr este un fenomen
complex, o parte din aceste aspecte fiind
deja dezbătute. Participarea activă în orga-
40
nizaţii tradiţionale (asociaţii, partide politice
etc.) este într-o oarecare măsură în scădere.
În altă ordine de idei, aceste structuri tradi-
ţionale sunt într-o continuă schimbare. Prin
urmare nu putem vorbi de un refuz categoric
de participare în acestea. Participarea în gru-
puri informale se menţine la nivele constante.
Aceasta indică apropierea mai mare faţă de
grupuri neconvenţionale, flexibile, descentra-
lizate şi care ăşi determină singur modalităţi-
le de acţiune. Aceasta priveşte de asemenea
şi formele de acţiune pe termen scurt. Aceste
acţiuni, de obicei pe teme relevante pentru
oameni sunt capabile să mobilizeze mai mulţi
participanţi. Mijloacele de comunicare media
moderne au potenţialul de a intensifica aceas-
tă mobilizare.
Aceste lucruri ar trebui luate în calcul
mult mai serios în măsura în care organizaţii-
le sunt interesate de a mobiliza cât mai mulţi
participanţi, în special din generaţiile tinere.
De exemplu, s-ar putea preocupa mai mult de
îmbinarea obiectivelor necesare cu acţiuni in-
formale pe o perioadă limitată de timp, ceea
ce corespunde într-o mai mare măsură aştep-
tărilor tinerilor.
Tinerii şi adulţii nu văd nicio contra-
dicţie între auto-dezvoltare şi atitudini pro-
sociale.
Pusă faţă în faţă cu complexitatea ne-
cesităţilor şi posibilităţilor, participarea este
în descreştere pe o scală a timpului. Aceasta
este relaţionată mai degrabă cu un nivel mai
scăzut al implicării, din moment ce participa-
rea înseamnă nu numai decizia de a face ceva,
ci şi cea de a te opune cuiva. Viaţa personală,
prietenii, parteneriatul, familia pe de-a parte,
educaţia, cariera pe de altă parte sunt extrem
de valorizate. Din această perspectivă, viaţa
tinerilor este modelată de organizaţii şi parti-
cipare. Biografiile de viaţa devin din ce în ce
mai individualizate: legăturile sociale devin
tot mai slabe. Legătura dintre angajat şi parti-
ciparea la o grevă este slabă.
Pe de altă parte, nemulţumirea cu pri-
vire la posibilităţile de influenţare a deciziilor
politice şi co-determinarea acţiunilor educaţi-
onale sau ale celor legate de muncă sunt aspi-
raţii neîmplinite.
 Aspecte ale participării în context
european
În această ultimă parte a lucrării ne
vom uita la contextul european.
Cum arată imaginea la nivelul celor
27 state membre UE? Există variaţii între
cele 15 state membre şi cele 12 noi admise în
UE? Paternurile sunt similare celui din Ger-
mania?
Prin compararea ţărilor europene pu-
tem identifica variaţii. În orice caz, nu este
simplu a interpreta aceste variaţii. Pe lângă
discutarea disimilarităţilor în ceea ce priveşte
participarea politică, o serie de alţi factori tre-
buiesc luaţi în calcul atunci când se operează
cu astfel de comparaţii complexe.
Prin urmare, e nevoie de evaluări de-
taliate. La modul general însă, este posibil a
identifica un „nivel naţional” (ţinând cond de
influenţele asupra acţiunilor şi atitudinilor
politice – un nivel instituţional precum siste-
mul de vot sau constituirea instituţiilor poli-
tice), un nivel cât se poate de concret (apud.
Westle 1994, Braun/Mohler 2003) şi nu vom
merge mai în detaliu de atât. Mai întâi vom
oferi o descriere în funcţie de itemii lui Ga-
briel (1994).
Analizând diferenţele de cultură poli-
tică – definită pe scurt ca orientările cu privi-
re la input, output şi sistemul politic – putem
distinge trei grupuri de ţări ce arată nivele
diferite de cultură cetăţenească democratică
(apud. Gabriel, 1994).
Din această perspectivă, Germania
este alături de Danemarca, Olanda şi o parte
a Marii Britanii unde nivelul culturii politice
este dezvoltat. Franţa este alături de Spania,
Italia şi Belgia, ţări în care relaţia populaţiei
cu elita socio-politică este mai degrabă carac-
terizată prin neîncredere. În plus, sprijinul re-
gimului politic este la un nivel mediu de dez-
voltare. Există vreo diferenţă între Germania
şi Franţa în ceea ce priveşte acţiunea politică?
În privinţa participării la vot (până în 1990),
pot fi desprinse următoarele aspecte: Repu-
blica Federală Germană se caracteriza prin-
tr-un nivel foarte ridicat al participării la vot
în timp ce Franţa înregistrează nivele scăzu-
te (similare celor din Spania sau Portugalia).
Aceasta se menţine deşi după 1980 intervine
o scădere a participării la vot în aproape toa-
te ţările (apud. Westle, 1994). Deşi datele (de
exemplu cele privind participarea la alegerile
europene din 1999) arată variaţii mari între
ţările UE, nu mai sunt înregistrate aceleaşi
discrepanţe mari între Germania şi Franţa.
(Schmitt/van der Eijk, 2003).
Rezultatele privind acţiunile politice
confirmă discrepanţele dintre Germania şi
Franţa (informaţiile sunt după Westle 1994,
ce utilizează date din 1989). Westle vorbeşte
despre verfasster şi unverfasster ce corespun-
de de fapt distincţiei făcute şi de noi între par-
ticiparea politică convenţională şi neconven-
ţională. Disponibilitatea de a participa este
mai mică în Germania şi participarea efectivă
este mult mai mică decât în Franţa, iar asta se
menţine şi prin compararea cu alte ţări euro-
pene.
Mai mult, disponibilitatea participă-
rii în asociaţii colaborative este de asemenea
scăzută. Franţa se caracterizează prin nivele
ridicate de participare în activităţi neconven-
ţionale. Totuşi, acceptarea formelor necon-
venţionale a fost scăzută, deşi implicarea în
grupuri pentru drepturile omului este ridicată,
dacă luăm în calcul cele două-treimi din vo-
tanţi (Muxel 2001: p. 134).
În secţiunea următoare ne vom cen-
tra pe diferenţele semnificative pentru tineri.
Vom utiliza datele Flash Eurobarometrului
din 2007. În 2007 Comisia Europeană Com-
mission a derulat Falsh Eurobarometrul ca
parte a Eurobarometrului general. Aceasta a
presupus chestionarea a peste 19000 tineri
aleşi aleator cu vârsta 15-30 din cele 27 state
membre (European Commission 2007). Pro-
blema participării politice se regăseşte parţial
în acesta. De aceea ne vom orienta analiza pe
aspectele ce ţin de „membru într-o organiza-
ţie”, „implicare în viaţa politică”, „măsuri în
vederea îmbunătăţirea nivelului de participa-
re”.
Mai întâi câteva remarci privind con-
ceptul de apartenenţă la o organizaţie în Eu-
ropa. Calitatea de membru voluntar sau alte
forme de asociere poate fi un indicator al
integrării sociale. Poate fi testat relativ uşor
41
 prin chestionare în mai multe ţări ce permit
identificarea diferenţelor. În această idee, Van
Deth şi Kreuter se referă la ţările europene în
cadrul World Values Surveys. Aceştia obser-
vă procentul respondenţilor (cu vârsta egală
cu 18 şi peste) membrii în cel puţin o orga-
nizaţie în ţara lor de origine. Ca şi rezultat,
ei alcătuiesc o listă 16 organizaţii mai mult
sau mai puţin structurate. Pe această bază este
posibil a determina diferenţele naţionale: cel
mai mare nivel de implicare este înregistrat în
ţările nordice – Suedia, Danemarca şi Norve-
gia, dar şi în Olanda (fiecare cu peste 80%).
Un grup de mijloc este alcătuit din Irlanda,
Marea Britanie, Belgia, Austria şi Germa-
nia (statele federale vechi) – cu un nivel al
implicării de 50-60%. Un al treilea grup de
state cuprinde ţările din sdul Europei – Italia,
Spania (23%), Portugalia dar şi Franţa (38%)
(apud. van Deth, Kreuter 1998: 137f.).
Aceste diferenţe dintre ţări pot fi par-
ţial descrise făcând apel la context (e.g. spe-
cificul naţional şi cultural, tradiţia politică).
Totuşi, Van Deth şi Kreuter expun proble-
ma din perspectiva sumarizării indicatorului
de participare, încercând astfel să surprindă
structura membrilor dintr-o organizaţie. Ei
Tabel 5 Procentul tinerilor (15- 30) care sunt membrii în cel pu!in o oragniza!ie în UE15
Danemarca
Germania
Suedia
Austria
Olanda
Finlanda
Belgia
Luxemburg
Irlanda
EU15
Fran!a
Marea Britanie
Portugalia
Italia
Spania
Grecia
Sursa: Flash Eurobarometer. Young Europeans 2007
42
concluzionează ca o comparaţie internaţiona-
lă a participării în asociaţii voluntare necesită
conceptualizări teoretice şi empirice com-
plicate şi că metoda aditivă este insuficientă
(van Deth/Kreuter 1998). Cu toate acestea,
datele pot fi luate în calcul cel puţin ca punct
de pornire.
În Eurobarometrul falsh „Tinerii eu-
ropeni 2007” tinerii sunt „eşti membru într-o
organizaţie?”.
Datele privind calitatea de membru
pentru UE27 (European Commission 2007,
pp. 20-26) arată: în general tinerii din UE27
nu sunt foarte activi în asociaţii şi organizaţii;
doar 22% din europeni sunt membrii. Clubu-
rile sportive sunt printre cele mai populare
fiind menţionate de aproape jumătate din res-
pondenţii ce sunt membrii într-o organizaţie.
Procente mai mici (sub 10%) menţionează
că sunt membrii în asociaţii de tineri precum
Cercetaşii, asociaţii culturale sau artistice,
asociaţii legate de hobby sau cluburi de inte-
res; aproape 5% sunt membrii într-un partid
politic, organizaţie religioasă, organizaţie mi-
litând pentru protecţia animalelor, protecţia
mediului sau organizaţie de consum. 1:5 res-
pondenţi sunt membri în cel puţin o organi-
47
46
45
43
42
38
35
29
28
26
23
21
14
13
12
11
zaţie din cele de mai sus. Comparând cei din
UE15 (state membre fără cele 10 admise în
2004 şi 2 în 2007) sunt implicaţi mai mult în
anumite organizaţii decât cei din UE12.
Dacă ne centrăm analiza doar pe cele
15 state UE, se observă o diferenţe între
nord şi sud, cele din nord înregistrând pro-
cente mai mari în ceea ce priveşte calitate de
membru (tabel 5). Cel mai mare procent se
înregistrează în Danemarca (47%), urnată de
Germania (46%) şi Suedia (45%). Portugalia
(14%), Italia (13%), Spania (12%) şi Grecia
(11%) înregistrează cele mai mici valori.
În privinţa noilor state membre, Malta
are cel mai mare procent de respondenţi ce
sunt membrii într-o organizaţie (25%). Cele
mai mici procente se înregistrează în Polonia
(9%), România (7%) şi Bulgaria (7%).
În general, bărbaţii au o rată mai mare
de implicare decât femeile.
Dacă ne uităm la asemănările şi deo-
sebirile dintre ţări în privinţa tipului de orga-
nizaţie în care sunt membrii, cluburile spor-
tive şi asociaţiile sunt cele mai populare în
rândul tinerilor din toate ţările UE. 49% din
tinerii ce sunt membrii în cel puţin o organi-
zaţie menţionează aceste tipuri de organizaţii.
Următorul este reprezentat de asociaţiile cul-
turale de tineret (8%). Procentul responden-
ţilor ce raportează a fi membrii într-o asoci-
aţie sportivă este cel mai ridicat în Germania
(71%). În Danemarca şi Finlanda, uniunile
de comerţ sunt printre cele mai populare în
rândul tinerilor; 55% din danezi şi 32% din
finlandezi ce sunt membrii într-o organizaţie
nominalizează uniunile de comerţ. Aceste
sunt de asemenea populare şi în Marea Bri-
tanie şi Suedia.
Diferenţe de vârstă sunt de asemenea
înregistrate pentru unele organizaţii: respon-
denţii mai tineri ce sunt membrii nominali-
zează cel mai frecvent cluburile sportive şi
cluburile de tineret. Respondenţii mai în vâr-
stă nominalizează cel mai adesea uniunile de
comerţ şi asociaţiile culturale şi artistice.
Întrebaţi fiind „desfăşuraţi vreo ac-
tivitate voluntară?”, doar 16% din tineri au
răspuns afirmativ. Interesant este că aproape
75% din aceştia declară de asemenea că e ne-
voie de mai multe activităţi voluntare (vezi
sfârşitul secţiunii). Deşi s-au înregistrat dife-
renţe mari între statele UE15 şi UE12 în ceea
ce priveşte implicarea în organizaţii, în ceea
ce priveşte activitatea voluntară diferenţele
sunt nesemnificative: 17% din tinerii UE15 şi
13% din UE12.
În raportul Fash Eurobarometer 202,
tinerii au fost întrebaţi despre modalităţile
de implicare în viaţa politică din ultimul an
(European Commission 2007: pp. 47-49). Re-
zultatele arată că 28% din tineri au semnat o
petiţie în ultimul an, 24% şi-au prezentat opi-
niile pe un forum online de discuţii şi 20% au
luat parte la o demonstraţie publică. Procente
mai mici declară desfăşurarea unor activităţi
în ONG-uri (11%), declară că au fost impli-
caţi în uniuni comerciale (8%) sau au mun-
cit pentru un partid politic (5%). Diferenţe
în participarea politică dintre UE15 şi UE12
sunt evidente: cei din vechiul bloc UE sunt
mai implicaţi decât membrii noilor state.
Din nou, în general băieţii sunt mai
activi decât fetele. Cei cu un nivel educaţional
mai mare sunt de asemenea mai activi în viaţa
politică decât cei cu un nivel mai scăzut.
Anumite aspecte ale participării se ex-
primă în implicarea în organizaţii tradiţionale
şi asociaţi şi munca voluntară. Bineînţeles că
spectrul participării este mult mai larg şi se
extinde de la instituţii de stat şi educaţiona-
le până la sisteme private centrate pe individ
sau familie. Dacă până acum am analizat doar
participarea efectivă, vom analiza în continu-
are şi anumite aspecte legate de prioritatea
anumitor măsuri, canalele intermediare de
acţiune şi structura tinerilor. Eurobarometrul
2007 i-a întrebat pe tineri „măsurile şi nor-
mele pe care le consideră cele mai importante
pentru a spori participarea tinerilor”, aceştia
legând dintr-o listă predefinită.
Întrebarea era care măsură va spori
participarea tinerilor în viaţa socială (Euro-
pean Commission 2007: pp. 36-38). Cei mai
mulţi respondenţi (81%) sugerează consulta-
rea tinerilor înainte de orice dezbatere publi-
că pe subiecte de interes pentru ei. Aproape
3:4 (74%) cred că o măsură oportună ar fi
disponibilitatea mai multor programe de vo-
43
 luntariat şi 70% din tineri europeni cred că
introducerea unui modul educaţional obli-
gatoriu privind cetăţenia va spori gradul de
participare. Scăderea vârstei de vot este men-
ţionată de mai puţin de 1 din 5 respondenţi
(19%). Aceasta nu este în sprijinul unor ţări
ce au luat în discuţie această chestiune, pre-
cum Germania (de fapt, aici valoarea este
chiar mai mică de 19%).
Consideraţii finale
Într-o secţiune anterioară am identifi-
cat diferenţele dintre ţările europene. Toţi, la
modul general este aproape imposibil a iden-
tifica o ierarhizare constantă a rezultatelor sau
diferenţe clare, contrastante.
Prin urmare, explicaţiile rămân la ni-
velul supoziţiilor. Cum am menţionat şi mai
înainte, pentru a face analize complexe, anu-
miţi factori instituţionali, evenimentele istori-
ce sau cultura politică trebuie luate în consi-
derare (apud. Gerhards,Hölscher 2003).
Dacă se intenţionează testarea empiri-
că a acestor întrebări, atunci toate aceste vari-
abile ar trebui incluse în analiză. În acest sens,
Eurobarometrul reprezintă o sursă limitată de
informaţii. La ora actuală, cercetările vizea-
ză mai multe distincţii pe tema participării şi
factorilor explicativi. La nivel european exis-
tă două proiecte complexe ce răspund acestor
considerente. Unul dintre acestea este Euro-
pean Social Survey project ce se bazează pe
rezultate din peste 20 de ţări (primul val s-a
derulat în 2002, al doilea în 2004 şi al treilea
în 2006 apud. http://www.europeansocialsur-
vey.org). Celălalt, pune accent mai mult pe
participarea tinerilor: “EUYOUPART - Poli-
tical Participation of Young People in Europe
– Development of indicators for Comparative
Research in the European Union”. Primul val
din 204 a urmărit chestionarea tinerilor cu vâr-
ste 15-24 din 8 ţări membre UE şi candidate
(http://www.sora.at/wahlen/EUUOUPART /).
Acesta ia în considerare două aspecte în pla-
nificarea unui studiu pan-European şi în com-
pararea ţară cu ţară: pe de-o parte indicatorii
utilizaţi trebuie dezvoltaţi din cauza noilor
forme de informare, mobilizare, influenţare,
precum Internetul şi telefonia mobilă; pe de
44
altă parte e vorba de noi strategii de articulare
(rolul consumatorului, consumul etic, boico-
turi ale produselor şi producătorilor) (apud.
de Rijke, Gaiser, Waechter, 2007). Utilizând
o perspectivă comparativă, prin interviurile
derulate cu participanţii proiectul ia în calcul
şi perspectiva culturală diferită de la ţară la
ţară.
Bibliogarfie
Braun, M., Mohler, P. Ph. (2003).
Background Variables. In  Harkness, J.A.,Van
de Vijver, F. J.R., Mohler, P.Ph. (Eds.) Cross-
cultural Survey Methods. New Jersey : John
Wiley & Sons, pp. 101-115.
Braun, S. (2001). Bürgerschaftliches
Engagement - Konjunktur und Ambivalenz
einer gesellschaftlichen Debatte. Leviathan,
1, 83-109.
de Rijke, J., Gaiser, W., Wächter, F.
(2007). Zur Stabilität poliischer Orientie-
rungen und Partizipation. In Gille, M. (Ed.)
Lebensverhältnisse, Orientierungen und die
gesellschaftliche Partizipation von Jugendli-
chen und jungen Erwachsenen im Wandel.
Wiesbaden: VS Verlag für Sozialwissen-
schaften (forthcoming).
European Commission (2007). Direc-
torate-General for “Education and Culture”
(“Youth” Unit): Flash Eurobarometer 202 –
The Gallup organisation. Young Europeans.
A survey among young people aged betwe-
en 15-30 in the European Union. Analytical
Report: http://ec.europa.eu/public_opinion/
flash/fl_202_en.pdf.
Gabriel, O.W. (1994). Politische Ein-
stellungen und politische Kultur. In Gabriel,
O.W., Brettschneider, F. (Eds.) Die EU-Sta-
aten im Vergleich. Strukturen, Prozesse, Po-
litikinhalte. Opladen : Westdeutscher Verlag,
pp. 96-133.
Gille, M., Sardei-Biermann, S., Gai-
ser, W., de Rijke, J. (2006). Jugendliche und
junge Erwachsene in Deutschland. Lebens-
verhältnisse, Werte und gesellschaftliche Be-
teiligung 12- bis 29-Jähriger. Schriften des
Deutschen Jugendinstituts: Jugendsurvey
3. Wiesbaden: VS Verlag für Sozialwissen-
schaften.
Gille, M., Krüger, W. (Eds.) (2000).
Unzufriedene Demokraten. Politische Orien-
tierungen der 16- bis 29jährigen im vereini-
gten Deutschland. Opladen: Leske + Budri-
ch.
Gerdards, J., Hölscher, M. (2003).
Kulturelle Unterschiede zwischen Mitgli-
eds- und Beitrittsländern der EU. Das Beis-
piel Familien- und Gleichberechtigungsvor-
stellungen. Zeitschrift für Soziologie, 32 (3),
206-225.
Hoffmann-Lange, U. (Ed.) (1995).
Jugend und Demokratie in Deutschland. DJI-
Jugendsurvey 1. Opladen: Leske + Budrich.
Inglehart, R. (1998). Modernisierung
und Postmodernisierung. Frankfurt/Main und
New York: Campus.
Muxel, A. (2001). L’expérience poli-
tique des Jeunes. Paris : Presses de Sciences
Po.
Niedermayer, O. (2005). Bürger und
Politik. Politische Orientierungen und Ver-
haltensweisen der Deutschen. Wiesbaden:
VS Verlag für Sozialwissenschaften.
Putnam, R.D. (2000). Bowling Alone.
The Collapse and Revival of American Com-
munity. New York: Simon & Schuster.
Roth, R. (1999). Neue soziale Bewe-
gungen und liberale Demokratie. In Ansgar
K., Hans-Josef, L., Thomas L. (Eds.) Neue
soziale Bewegungen. Impulse, Bilanzen und
Perspektiven. Opladen: Wiesbaden.
Schmitt, H., van der Eijk, C. (2003).
Die politische Bedeutung niedriger Beteili-
gungsraten bei Europawahlen. Eine empiris-
che Studie über die Motive der Nichtwahl.
In Brettschneider, F., van Deth, J., Roller, E.
(Eds.) Europäische Integration in der öffent-
lichen Meinung. Opladen  : Leske+Budrich,
pp. 279-302.
Schneider, H. (1995). Politische Par-
tizipation – zwischen Krise und Wandel. In
Hoffmann-Lange, U. (Ed.) Jugend und De-
mokratie in Deutschland. DJI-Jugendsurvey
1. Opladen: Leske + Budrich.
Van Deth, J.W., Kreuter, F. (1998).
Membership of Voluntary Associations.
In Van Deth, J.W. (Ed.) Comparative Politics.
The Problem of Equivalence. Londres, New
York : Routledge, pp. 135-155.
Weßels, B. (2001). Vermittlungsinsti-
tution und Interessenvertretung: Zur Perfor-
manz von Mitgliederorganisationen in Deut-
schland. In Koch, A., Wasmer, M., Schmidt,
P. (Eds.) Politische Partizipation in der Bun-
desrepublik Deutschland. Opladen: Leske +
Budrich, pp. 221-246.
Westle, B. (1994). Politische Partizi-
pation. In  Gabriel, O.W., Brettschneider, F.
(Eds.) Die EU-Staaten im Vergleich. Struktu-
ren, Prozesse, Politikinhalte. Opladen : West-
deutscher Verlag, pp. 137-173.
Wiesendahl, E. (2001). Keine Lust
mehr auf Parteien. Zur Abwendung Jugendli-
cher von den Parteien. Aus Politik und Zeit-
geschichte, 10, 7-19.
45
 Maltratare, dizabilitate fizică
şi sănătate mentală. Studiu
exploratoriu pe adolescenţii
din mediul urban
doctorand, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie
Rezumat
Obiective: identificarea prevalenţei
comportamentelor tip abuz şi/sau neglijare
asupra copiilor ca o funcţie a prezenţei unei
dizabilităţi sau a unei probleme de sănătate
mentală. De asemenea ne-am propus identifi-
carea riscului relativ la aceste categorii spe-
ciale de copii ca indicator al vulnerabilităţii
mai mari de a experimenta comportamente
de tip maltratare în cadrul familiei. Metoda:
ICAST-CH, chestionar propus de ISPCAN
s-a aplicat asupra a trei eşantioane de copii:
fără probleme medicale de ordin fizic sau psi-
hiatric, cu probleme de sănătate mentală şi
cu o dizabilitate fizică. Copiii au vârsta în-
tre 10-18 ani şi domiciliul în mediul urban
din judeţul Vâlcea. Rezultate: 85% din co-
piii fără niciun fel de problemă medicală au
raportat experienţe de maltratare în ultimul
an şi 100% din cei cu probleme psihiatrice
sau fizice. De asemenea există diferenţe în-
tre cele trei grupe şi privind formele particu-
lare de maltratare prin care trec. Conclu-
zii: copiii cu probleme medicale se confrun-
tă riscuri mai mari de a fi maltrataţi decât
46
Mihai-Bogdan Iovu
şi Asistenţă socială
copiii fără probleme. E nevoie ca profesio-
niştii să ia în calcul acest risc suplimentar
adăugat de condiţia lor medicală în propu-
nerea unor programe de prevenţie/interven-
ţie pentru aceştia şi pentru familiile lor. De
asemenea, dizabilitatea şi sănătatea mentală
ar trebui incluse ca şi variabile de interes în
raportarea cazurilor de maltratare de la nivel
naţional.
Cuvinte cheie: maltratare, dizabilita-
te, sănătate mentală, copii
Abstract
Objective: identifying the incidence
of behaviors like abuse/neglect of children
as a function of disability or mental health
problems. Also, we aimed to evaluate the
relative risk for these children as a measure
of their vulnerability to maltreatment. Meth-
od: ICAST-CH, a questionnaire designed by
ISPCAN was applied to three subsamples:
without any recorded medical problem, with
mental health problems and with physical
disability. Children are aged 10-18 and live
in urban areas in Vâlcea County. Results:
85% children without medical problems have
reported maltreatment behaviors from their
parents in the last year, while 100% of those
with medical problems have experienced
such behaviors. Also, there are differences
among those three groups regarding the par-
ticular forms of maltreatment they experi-
enced. Conclusions: Children with medical
problems have a greater risk of being mal-
treated than their counterparts. There is a
need of special trained professionals in tak-
ing into consideration this supplemental risk
added by medical condition. Disability and
mental health should be listed as variables
in official reports regarding child abuse and
neglect.
Key-words: maltreatment, disability,
mental health, children
Résumé
Objectif: déterminer la prévalence
des comportements d’abus et / ou de la né-
gligence envers les enfants en fonction de la
présence d’une invalidité ou des problèmes
de santé mentale. En outre, nous avons cher-
ché à évaluer le risque relatif pour ces en-
fants comme une mesure de leur vulnérabilité
aux mauvais traitements. Méthode: ICAST-
CH, un questionnaire proposé par ISPCAN
a été appliquée à trois échantillons d’en-
fants: pas de problèmes médical enregistrés,
des problèmes de santé mentale et avec une
déficience physique. Les enfants sont âgés
de 10-18 et vivent dans les zones urbaines
du comté de Valcea. Résultats: 85% des en-
fants sans problèmes de santé ont signalé
des expériences de violence de leurs parents
dans la dernière année et 100% des per-
sonnes ayant des problèmes médicaux ont
connu de tels comportements. En outre, il y
a des différences entre ces trois groupes au
sujet des formes particulières de mauvais
traitements qu’ils ont vécus. Conclusions:
Les enfants ayant des problèmes médicaux
ont un plus grand risque d’être maltraités
que les enfants sans problèmes. Il ya un
besoin de professionnels formés dans les
spéciales en tenant compte de ce risque
supplémentaire ajouté par l’état de santé.
Handicap et santé mentale devraient être
inscrits comme variables dans les rapports
officiels concernant les enfants maltraités et
négligés.
Mots-clés: l’abus, le handicap, la san-
té mentale, les enfants
INTRODUCERE
Maltratarea copilului a reprezentat
unul din subiectele ce a suscitat interesul
cercetătorilor şi practicienilor întrucât are se-
rioase consecinţe pe plan psiho-social (Smi-
th, Ireland, Thornberry, 2005). La acestea
se adaugă şi cele din plan neurobiologic, ce
au început să fie studiate în ultima perioadă
(Iovu, 2005). Privită ca şi o problemă globa-
lă de sănătate publică de către Organizaţia
Mondială a Sănătăţii (OMS)1, tot aceasta es-
timează că anual 40 de milioane de copii sub
14 ani sunt victime ale abuzului şi neglijării
(WHO, 2006), adică aproximativ 1.8% din
cei 2.213.456.000 copii sub 18 ani din întrea-
ga lume (UNICEF, 2009). Studii din SUA şi
alte ţări puternic industrializate estimează că
1 din 5 fete şi 1 din 12 băieţi vor experimenta
o formă de maltratare (Finkelhor, 2008), în
timp ce studii din ţări în curs de dezvoltare
estimează o rată mult mai mare (Mulinge,
2002; Sugue-Castillo, 2009). O estimare con-
servativă ar fi că 1 din 15 copii din întrega
lume, adică aproximativ 150 de milioane de
copii sunt maltrataţi într-o formă sau alta în
fiecare an, deci cu peste 4 ori mai mult decât
estimarea OMS (Sveco-Cianci, Hart, Rubin-
son, 2010). În aceste condiţii, la 20 de ani de
la adoptarea Convenţiei ONU cu prvirire la
Drepturile Copilului (CDC)2, ideea protejării
copilului este mai mult decât oricând pe agen-
da politică şi de cercetare din întreaga lume.
Şi în România, Guvernul şi Parlamentul au
adoptat o serie de acte normative având drept
1 PR-99-20/WHO
2 La 20 noiembrie 1989 prin rezoluţia 44/25 a Adunării Generale
ONU. Singurele state care nu au ratificat-o sunt Somalia (din cauza
nerecunoaşterii guvernului pe plan internaţional şi SUA, deşi aceas-
ta a ratificat Protocoalele opţionale asociate)
47
 obiectiv protecţia copilului. Cu toate acestea,
se poate spune despre copil că este una dintre
categoriile sociale care încă se confruntă cu
multe probleme rămase nerezolvate din cau-
za perioadei de tranziţie prin care trece ţara
noastră (Ursa, 2000). În categoria copiilor-
victime, copiii cu dizabilităţi se confruntă cu
un risc de maltratare de 3.8 ori mai mare de
a fi abuzaţi fizic sau neglijaţi, un risc de 3.9
ori mai mare de a fi abuzaţi fizic şi de 3.1 ori
de a fi abuzaţi sexual în comparaţie cu copiii
fără dizabilităţi (Sullivan, Knutson, 2000). În
funcţie de tipul dizabilităţii, Sullivan (2003)
arată că cei cu tulburări de comportament sunt
mai frecvent abuzaţi fizic, iar cei cu tulburări
de limbaj se confruntă în special cu neglijrea.
În aceeaşi măsură nu există diferenţe în ceea
ce priveşte formele cele mai frecvente între
copiii cu dizabilităţi şi cei fără: neglijare, ur-
mată apoi de abuz fizc şi sexual (Sullivan,
Knutson, 2000). Deşi studiile demonstrează
existenţa unei relaţii între maltratare şi dizabi-
litate, ipoteza asocierii rămâne controversată
de mai mult de 10 ani (Benedict et al., 1990).
Studiile viitoare însă vor trebui să clarifice şi
problema cauzalităţii. Maltratarea cauzează
dizabilitatea sau dizabilitatea cauzeaza mal-
tratarea? Sau intervine o a treia variabilă ce
creşte atât riscul de maltratare cât şi pe cel
de apariţie a unei dizabilităţi (ex. factori de
mediu, genetici)?. În orice caz, procentul mai
mare de copii cu dizabilităţi ce trec prin situ-
aţii de tip maltratare are o importanţă practică
şi aduce în discuţie nevoia serviciilor sociale
specializate şi pe această componentă (Kend-
all-Tackett et al., 2005)
În lipsa unor date concrete pentru spa-
ţiul românesc cu privire la procentul de co-
pii cu dizabilităţi (sau cu proleme medicale
de orice natură) ce experimentează forme de
maltratare în familie, în comunitate sau la
şcoală, lucrarea de faţă îşi propune mai mult
conturarea unor studii de caz privind riscul
maltratării în copilărie pentru copiii cu pro-
bleme medicale şi nu testarea unor ipoteze
specifice; aceasta deoarece studiile de până
acum privesc „dizabilitatea” şi „boala menta-
lă” ca variabile individuale ce cresc riscul de
a fi abuzat şi/sau neglijat.
48
METODA
Sursa datelor
Datele au fost colectate între noiem-
brie 2008 şi ianuarie 2009 în judeţul Vâlcea,
ca parte a tezei de doctorat. S-au în vedere
două subeşantioane: învăţământ secundar
(clasele V-VIII) şi secundar superior (clasele
IX-XII). Din totalul localităţilor urbane al ju-
deţului (11) au fost alese cele două municipii
(Rm. Vâlcea şi Drăgăşani) şi alte 6 oraşe în
funcţie de profilul economic al acestora (Că-
limăneşti şi Băile Olăneşti – oraşe cu profil
turistic-balnear), Horezu (profil turistic-agro-
turism), Brezoi (profil industrial - forestier),
Berbeşti (profil industrial - minier) şi Băbeni
(profil industrial – chimic, petrolier), încer-
când astfel să cuprindem persoane din diver-
se structuri socio-economice şi o acoperire
cât mai uniformă a judeţului – tabel 1.
Din raţiuni pragmatice am planificat
un volum al eşantionului de elevi care să se
apropie de 1440, dar să nu fie depăşit cu mult.
Numărul exact nu a putut fi prevăzut cu exac-
titate având în vedere tehnica eşantionării care
îmbină procedeul stratificării cu cel multista-
dial, a fost aleasă astfel încât ultimul pas al
selecţiei să cuprindă clasa de elevi. După cum
se observă, în final am ajuns la un volum de
1142 de elevi, numărul prevăzut neputând fi
atins din cauza absenţei elevilor de la ore sau
a invalidării unor chestionare. Cu toate aces-
tea, considerăm că datorită grilei de criterii
ce a stat la baza alegerii, eşantionul reprezin-
tă corect populaţia şcolară din mediul urban
la nivelul claselor V-XII din judeţul Vâlcea.
Alegerea şcolilor s-a făcut pe tipuri de licee şi
pe gradul de centralitate al şcolilor genera-
le, asigurându-se astfel prezenţa în eşantion
a elevilor de diverse profile sociale, etnice
sau performanţe şcolare. În oraşele unde a
fost posibil (Rm. Vâlcea şi Drăgăşani) au fost
evitate şcolile de elită, iar acolo unde există o
singură unitate de învăţământ au fost evitate
clasele de elită. Eşantionul este reprezentativ
pentru elevii claselor V-XII din mediul urban,
având o eroare maxim admisă de +/-.02 la un
prag de 95% şi de +/-.03 la un prag de 99%.
Deşi cercetarea noastă s-a focusat în
principal pe populaţiile tipice de copii, am
 Tabel 1Modul de grupare a !colilor !i claselor selec"ionate
Nr. Localitate (profil de Tip de !coal# !i Num#r de clase !i Cifra Cifra
crt dezvoltare) num#rul de !coli nivelul acestora estimat# realizat#
1. Râmnicu-Vâlcea liceu – 4 8 clase IX-XII 240 186
(municipiu) !c. gen – 4 8 clase V-VIII 240 213
TOTAL 8 16 480 399
2. Dr"g"!ani liceu – 2 4 clase IX-XII 120 71
(municipiu) !c. gen – 2 4 clase V-VIII 120 121
TOTAL 4 8 240 192
3. Horezu (ora! servicii) liceu – 1 2 clase IX-XII 60 48
TOTAL !c. gen – 1 2 clase V-VIII 60 54
2 4 120 102
4. Brezoi (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII 60 24
industrial forestier) !c. gen – 1 2 clase V-VIII 60 38
TOTAL
2 4 120 72
5. B"beni (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII 60 48
industrial petrol, !c. gen – 1 2 clase V-VIII 60 54
gaze)
TOTAL 2 4 120 102
6. C"lim"ne!ti (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII 60 46
turism) !c. gen – 1 2 clase V-VIII 60 45
TOTAL 2 4 80 91
7. B"ile Ol"ne!ti (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII 60 46
turism) !c. gen – 1 2 clase V-VIII 60 48
TOTAL 2 4 120 95
8. Berbe!ti (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII 60 40
industrial minerit) !c. gen – 1 2 clase V-VIII 60 54
TOTAL 2 4 120 94
TOTAL 24 48 1440 1142

considerat deosebit de importantă aplicarea 48% din oraşe. În funcţie de profilul de dez-
unor chestionare suplimentare unor loturi spe-
Tabel 2 Indicatori statistici a dimensiunilor utilizate voltare urbană, 8.9% provin din oraşe cu pro-
Dimensiune Media Ab. std. Itemi Alpha Cronbach
ciale, tocmai pentru a suplimenta o eventua- fil agro-turistic, 22.6% din oraşe industriale
AF 9.64 3.36 7 0.76
lă AP
slabă prezenţă20.49
în eşantionul
6.43
iniţial
14
a unor şi 16.5% din orale cu profil balnear. Peste ju-
0.83
categorii
NGL de copii6.96 considerate
2.34 ca fiind
6 „vul- mătate
0.78 din respondenţi (55.4%) sunt înscrişi
nerabile”
AC pentru fenomenul
30.10 studiat
8.99 şi
21 pentru în şcoala generală, restul de 44.6% fiind în-
0.88
a putea
MC genera o37.05 cunoaştere10.63în profunzime
27 a scrişi
0.90 la liceu. 77.7% din respondenţi provin
fenomenului. Am avut în vedere 2 grupuri de din structuri familiale în care ambii părinţi
risc în apariţia fenomenului de abuz: copiii prezenţi (fie că sunt căsătoriţi,fie în relaţie de
cu dizabilităţi şi copiii internaţi în Clinica de concubinaj). Restul de 22.3% se confruntă cu
Neuropsihiatrie Infantilă. Mărimea loturilor situaţii de monoparentalitate în diferite forme:
nu a fost stabilită a priori, ci s-a urmărit mai părinţi divorţaţi, un părinte plecat la muncă
degrabă schiţarea unor studii de caz relevante în străinătate, părinte adoptiv sau cu un pă-
pentru fenomenul cercetat. În final s-a ajuns rinte decedat. Lotul de copii cu probleme de
la un lot de 14 copii cu probleme de sănătate sănătate mentală are vârsta între 10-18 ani
mentală şi 25 de copii cu dizabilitate fizică. (M=15.43), un CI de minim 85 conform eva-
luării psihologice şi ca şi criteriu suplimen-
Descrierea loturilor tar de selecţie au fost excluse diagnosticul de
Din punctul de vedere al caracteristici- psihoză. 64.3% (9) dintre aceştia au fost de
lor demografice, din totalul celor 1142 de res- gen masculin, iar 35.7% (5) fete. Două treimi
pondenţi fără probleme medicale certificate, dintre aceştia (64.3%) erau înscrişi în şcoala
554 (48.51%) au fost băieţi, iar 588 (51.49%) generală. Copiii cu dizabilitate fizică dispun
fete. 52% din aceştia provin din municipii şi de un certificat de încadrare într-un rad de

49
 handicap şi frecventează Centrul de Recupe- fost operaţionalizat în comportamente care
rare Fizică din cadrul DGASPC Vâlcea. Au descriu deprivarea de demnitate, terorizare şi
vârste cuprinse între 10-18 ani (M=14.64), izolare. Frecvenţa acestuia a fost măsurată pe
64% copii au fost de gen masculin, iar 36% o scală de tipul „de multe ori”, „uneori”, „nu
fete, iar majoritatea (64%) erau înscrişi în în ultimul an, dar s-a întâmplat”, „niciodată”.
şcoala generală. Fiecărui răspuns i s-a asociat un cod de la 4 la
1. Prin adunarea scorurilor s-a obţinut un scor
Măsurători total, pentru care cu cât valoarea e mai mare
Datele au fost colectate utilizând cu atât subiectul a experimentat mai frecvent
chestionarul ICAST-CH (The ISPCAN Child aceasta formă de abuz. Valoarea Cronbach’
Abuse Screening Tool - Child Version). In- alpha pentru scala AP este de 0.8368.
strumentul este utilizat în cadrul proiectului
internaţional BECAN (Balkan Epidemiologi- Abuzul fizic (AF) a fost definit ca şi
cal Study on Child Abuse and Neglect) . BE-
3
acţiunea intenţionată din partea adultului care
CAN reprezintă un studiu epidemiologic cu răneşte fizic copilul şi a fost operaţionali-
scopul de a identifica rata abuzului şi neglijă- zat în comportamente de tipul împins, lovit
rii în rândul copiilor cu vârsta între 11-16Tabel cu mâna,
ani 1Modul piciorul,
de grupare pedepsit.
a !colilor Frecvenţa
!i claselor aces-
selec"ionate
Nr. Localitate (profil de Tip de !coal# !i Num#r de clase !i
din 8 ţări din zona balcanică (Grecia, Alba- crt tuia a fost măsuratănum#rul
dezvoltare) pe o scală de tipul
de !coli „de acestora
nivelul
nia, Bulgaria, Croaţia, Rep. Fed. Macedonia,1. multe ori”, „uneori”, „nu înliceu
Râmnicu-Vâlcea ultimul
– 4 an, dar 8 clase IX-XII
s-a întâmplat”, „niciodată”,
România, Serbia şi Turcia). Pentru facilitarea (municipiu) !c. fiecărui
gen – 4 răspuns 8 clase V-VIII
analizei statistice s-a optat pentru 6 catego- asociindu-i-se iniţial un cod de la 4 la 1. Prin
TOTAL 8 16
2. Dr"g"!ani liceu – 2 4 clase IX-XII
rii conceptuale, fiecare fiind măsurat prin adunarea scorurilor s-a obţinut un scor total,
(municipiu) !c. gen – 2 4 clase V-VIII
mai mulţi indicatori (modalitatea de grupare pentru TOTAL
care cu cât valoarea e mai mare 4 cu atât 8
a acestora este prezentată în tabelul de 3.mai Horezusubiectul a experimentat mailiceu
(ora! servicii) frecvent
–1 aceas-
2 clase IX-XII
jos şi anexa). Menţionăm însă că itemii din ta formă de abuz. Valoarea
TOTAL !c.Cronbach’
gen – 1 alpha
2 clase V-VIII
chestionarul iniţial referitori la abuzul sexual pentru scala AF este de 0.7676. 2 4
4. Brezoi (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII
au fost eliminaţi întrucât pentru aceştia nu s-a industrial forestier) !c. gen – 1 2 clase V-VIII
obţinut acceptul ISJ Vâlcea. Abuz asupra copilului (AC) reprezin-
TOTAL
Şase măsurători, incluzând o variabilă tă o variabilă cantitativă alcătuită 2din aduna- 4
independentă şi cinci dependente au fost uti-
5. rea scorurilor la variabilele AP şi AF. Valoa-
B"beni (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII
industrial petrol, !c. gen – 1 2 clase V-VIII
lizate pentru a identifica riscul de maltratare gaze)rea Cronbach’ alpha pentru scala AC este de
pentru copiii cu dizabilităţi şi cei cu proble- 0.8802.TOTAL 2 4
me de sănătate mentală. Chestionarele au6.fost C"lim"ne!ti (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII
completate de către copii. turism) Neglijarea copilului!c.(NGL)gen – 1 a fost de-
2 clase V-VIII
TOTAL 2 4
7. finită
B"ile ca şi (ora!
Ol"ne!ti eşecul în a asiguraliceucopilului
–1 resur-
2 clase IX-XII
Variabila independentă sele necesare în vederea dezvoltări
turism) !c. gen – 1lui optime
2 clase V-VIII
Starea de sănătate (SS) a fost operaţi- TOTAL
din punct de vedere fizic, psihic şi2 social. A 4
onalizată printr-o variabilă nominală de tipul:
8. fost operaţionalizată prin neglijarea hranei,
Berbe!ti (ora! liceu – 1 2 clase IX-XII
industrial minerit) !c. gen – 1 2 clase V-VIII
fără probleme medicale (1), cu probleme de TOTAL îmbrăcămintei, neglijare medicală 2şi educaţi- 4
sănătate mentală (2) şi cu dizabilitate fizică TOTAL onală. Frecvenţa acestuia a fost măsurată 24 pe 48
(3). o scală tipul „de multe ori”, „uneori”, „nu în

Variabile dependente Tabel 2 Indicatori statistici a dimensiunilor utilizate

Abuzul psihologic (AP) a fost Dimensiune Media Ab. std. Itemi Alpha Cronbach
AF 9.64 3.36 7 0.76
definit ca acţiunile intenţionate din
AP 20.49 6.43 14 0.83
partea adultului care interferează ne- NGL 6.96 2.34 6 0.78
gativ cu structurile psihologice cog- AC 30.10 8.99 21 0.88
nitiv-afective de bază ale copilului. A MC 37.05 10.63 27 0.90

3 Detalii despre proiect se pot obţine pe adresa http://www.becan.eu

50
ultimul an, dar s-a întâmplat”, „niciodată”. probabilitate de RR mai mare de a avea pro-
Fiecărui răspuns i s-a asociat un cod de la 4 la blema decât cel neexpus la acel FR:
1, iar prin adunarea scorurilor s-a obţinut un
scor total, pentru care cu cât valoarea e mai
mare cu atât subiectul a experimentat mai
, unde
frecvent neglijarea. Valoarea Cronbach’ alpha
dacă:
pentru scala NGL este de 0.7804.
• RR = 1→ nu există legătură cu FR;
• RR < 1→ asociere negativă cu FR
Maltratarea copilului (MC) reprezin-
(factorul e este protector);
tă o variabilă cantitativă compusă prin aduna-
• RR > 1→ asociere pozitivă cu FR
rea itemilor de la scalele AC şi NGL. Valoa-
Pentru aceasta s-a apelat la softul
rea Cronbach’ alpha pentru scala MC este de
MedCalc.
0.9006.
Tabelul 2 sintetizează aceste rezultate
REZULTATE
pentru variabilele dependente luate în calcul.
Pentru loturile speciale luate în calcul,
rata maltratării şi a abuzului (ca scoruri gene-
Analiza datelor
Tabel 3 Factori de risc rice) este de 100% în cazul acestor categorii
Pentru aceasta s-a apelat la conceptul
Grup Problem# prezent# (comparativ cuTotal
Problem# absent# 85% pentru populaţia gene-
deFactor
risc relativ
Tabel
(RR). Utilizat
3 Factori de risc
în special în stu- B
de
Grup risc A
Problem# prezent# Problem#rală). Pentru a testa
absent# Totalexistenţa unor diferenţe
A+B
diile clinice, acesta reprezintă raportul dintre
prezent
Bsemnificative în rata
C+D maltratării şi a abuzului
Factor de risc A A+B
incidenţa
Factor de(riscul)
risc unei boliC la expuşi şi inci- D
prezent s-a utilizat ANOVA univariat şi scorul total al
denţa
absent(riscul) aceleiaşi boli la neexpuşi. În
Factor de risc C D C+D
Total A+C B+Dvariabilelor luateNîn calcul. S-a identificat o
ştiinţele
absentsociale raportul indică faptul că un
diferenţă statistic
Sursa: Fraser,semnificativă
1997: 41 în ceea ce pri-
individ expus la un factor A+C
Total de risc (FR) are o B+D N
Sursa: Fraser, 1997: 41 veşte maltratarea
Tabel 3 Factori de risc (F 2,1123 =40.51,
, unde dac":
p<.01) şi abuzul
¥Grup RR = 1#Problem#
nu exist" prezent#
leg"tur" cuProblem#
FR; absent# Total
Factor de risc A , unde dac": B A+B (F 2,1135 =36.49,
¥ RR < 1# asociere negativ" cu FR (factorul e este protector);
prezent¥ RR = 1# nu exist" leg"tur" cu FR; p<.01) între cele
Factor¥ ¥deRR RR > <1#
risc 1#asociere C pozitiv"
asociere negativ"cucuFRFR (factorul
D e este protector);
C+D trei grupuri de
Pentru¥ aceasta
absent RR > s-a
1#apelat
asocierela softul MedCalc.
pozitiv" cu FR
Total A+C la softul MedCalc. B+D N
copii. Media
Pentru aceasta s-a apelat
Sursa: Fraser, 1997: 41 obţinută pentru
Tabel 4 Analiza de varian"# pentru comportamentele de maltratare !i abuz comportamente-
Categorii de copii df Suma p#tratelor Media p#tratelor
Tabel 4 Analiza de varian"# pentru comportamentele de maltratare !i abuz -15 F p le tip maltratare
MC Categorii de copii df ,Suma undep#tratelor
dac": Media p#tratelor 40.513
F 10 p variază între 4.88
Intergrupal" 2 1622.674 811.337
MC¥ RR = 1# nu exist" leg"tur" cu FR; 40.513 10-15 şi 15.71, iar pentru
Intragrupal" 1123 22489.579 20.026
¥Intergrupal"
Total RR < 1# asociere
1125
2 negativ" 1622.674
cu FR (factorul e811.337
24112.253 este protector); abuz între 4.43 şi
¥Intragrupal"
RR > 1# asociere 1123 pozitiv" 22489.579
cu FR 20.026
13.14. Post-hoc-ul
Total 1125 24112.253
Pentru
AC aceasta s-a apelat la softul MedCalc. 36.49 10-16 Tukey HSD indică
Intergrupal" 2 1061.813 530.907
AC
Intragrupal" 1135 16509.417 14.546
36.49 10 -16
faptul că scorurile
Intergrupal"
Total
2
1137 pentru17571.230
1061.813 530.907 diferă semnifica-
Tabel 4 Analiza de varian"#
Intragrupal" 1135 comportamentele
16509.417 de maltratare
14.546 !i abuz
Categorii
Totalde copii df1137Suma p#tratelor
17571.230Media p#tratelor F p tiv între grupul de
MC 40.513 10 -15 copii cu probleme
Intergrupal" 2 1622.674 811.337 de sănăta-
Intragrupal" 1123 22489.579 20.026
Tabel 5 Mediile !i abaterile standard pentru cele trei categorii de copii te mentală
Total 1125 24112.253
N AF AP
Tabel 5 Mediile !i abaterile standard pentru cele trei categorii de copii NGL şi cei din
AC N M AS
AF M AS M
36.49 10-16 NGL
AP AS populaţia
Copii cu dizabilit"$i
Intergrupal" 2 1061.813 M
9.60 3.57
AS 23.32
530.907M
6.60
AS M6 AS g e n e r a l ă
.00
Copii cu probleme de s"n"tate mental" 16.42 3.95 41.35 7.64 11.14 1.02
2.34 ( p < . 0 1 ) ,
Intragrupal"
Copii cu dizabilit"$i1135 16509.417 9.60 3.5714.546 23.32 6.60 6 .00
Copii din popula$ia general" 9.61 3.36 20.49 6.43 6.96
Total
Copii cu probleme 1137 17571.230 16.42
de s"n"tate mental" 3.95 41.35 7.64 11.14 1.02
Copii din popula$ia general" 9.61 3.36 20.49 6.43 6.96 2.34
51

Tabel 5 Mediile !i abaterile standard pentru cele trei categorii de copii

N AF AP NGL
 Tabel 6 Analiza de varian"# pentru comportamentele de abuz fizic, pentru aceste cate-
psihologic !i neglijare gorii. Astfel, copi-
Categorii de copii df Suma p#tratelor Media p#tratelor F p ii cu probleme de
Abuz fizic 28.220 10-11
Intergrupal" 2 642.288 321.144
sănătate mentală se
Intragrupal" 1159 13189.475 11.380 confruntă cu un risc
Total 1161 13831.763 relativ de 1.09 [95%
CI =.99-1.20] de a
Abuz psihologic 74.056 10-30
Intergrupal" 2 6174.964 3087.482
fi maltrataţi, cu un
Intragrupal" 1142 47611.153 41.691 risc de 1.10 [95%
Total 1144 53786.117 CI =.99-1.21] de a
fi abuzaţi şi cu un
Neglijare 24.953 10-10
Intergrupal" 2 266.381 133.190
risc de 1.14 [95%
Intragrupal" 1151 6143.616 5.338 CI = 1.03-1.26]
Total 1153 6409,997 pentru abuz psiho-
logic şi 4.08 [95%
scorurile mari fiind pentru primul grup în ca- CI = 3.55-4.69] pentru neglijare comparativ
zul MC. În mod similar, aceleaşi diferenţe ale cu cei din populaţia generală. Copiii cu diza-
mediilor sunt identificate şi pentru abuz utili- bilităţi înregistrează un risc de 1.10 [95% CI
zând testul Games-Howell (p<.01). = 1.04-1.17] pentru maltratare, 1.11 [95% CI
Următorul pas a constat în testarea di- =1.05-1.18] pentru abuz şi 1.16 [95% CI =
ferenţelor pe tipuri specifice de abuz şi mal- 1.09-1.23] pentru abuz psihologic raportaţi
tratare. la populaţia generală. Comparând grupurile
Din această perspectivă, s-au consta- de risc între ele, singurele riscuri semnificati-
tat diferenţe între copiii cu dizabilităţi, cei cu ve statistic sunt: cei cu probleme de sănătate
probleme de sănătate mentală şi cei din popu- mentală au un risc relativ de 3.31 [95% CI =
laţia generală atât pe abuz fizic (F2,1159=28.20, 1.97-5.56] pentru abuz fizic şi de 50.26 [95%
p=.000), pe abuz psihologic (F2,1142=74.05, CI = 3.22-783.70] pentru neglijare faţă de cei
p=.000), cât şi neglijare (F2,1151=24.95, cu dizabilităţi.
p=.000). Post-hoc-ul Tukey HSD plasează
aceste diferenţe între copiii cu probleme de CONCLUZII
sănătate mentală şi cei cu dizabilităţi şi cei Înainte de a elabora concluziile trebuie
din populaţia generală pentru AP şi NGL, iar subliniat încă o dată caracterul în primul rând
testul Games-Howell pentru AP. exploratoriu al studiului de faţă. Există câteva
limite metodologice pe care ni le asumăm ca
Cele de mai sus permit extragerea a atare şi care ne împiedică a testa ipoteze spe-
două concluzii: cifice: e vorba de mărimea eşantioanelor spe-
1. dizabilitatea şi sănătatea men- ciale care nu au permis luarea în considerare
tală reprezintă factori de risc şi a unor variabile confundate precum statu-
în maltratarea copilului, cei sul socio-economic sau cel familial. Studiul
aparţinând acestor grupuri fi- nu face altceva decât să accentueze ceea ce în
ind mai expuşi riscului la toate ţările occidentale este deja acceptat (Sullivan,
formele de maltratare; Knutson, 1998; 2000). Dizabilitatea reprezin-
2. dintre aceste categorii vulne- tă o problemă cu multiple consecinţe pe plan
rabile, copiii cu probleme de social. Universul social al acestora este o
sănătate mentală se dovedesc funcţie directă a condiţiei lor medicale (Iovu,
a fi cei mai vulnerabili. 2007). Copiii cu probleme de sănătate menta-
lă şi cei cu dizabilităţi se confruntă cu un risc
Pentru a identifica această „vulnera- mai mare de a fi abuzaţi sau neglijaţi în com-
bilitate” mai mare s-a calculat riscul relativ paraţie cu cei ce nu au o astfel de problemă

52
certificată. Pe ceastă direcţie rezultatele noas-
tre nu fa altceva. Din păcate însă aceştia sunt
„invizibili” în rapoartele oficiale (Kendall-
Tackett, 2005). Rezultatele studiului nostru
poate avea numeroase implicaţii practice în
câmpul cercetării, în activitatea clinică sau la
nivelul politicilor publice. Având numeroase
limite metodologice pe care ni le asumăm ca
atare, acesta nu şi-a propus identificarea cau-
zalităţii în relaţia dizabilitate/sănătate menta-
lă – maltratare, dar totuşi atrage atenţia asupra
contextului specific în care maltratarea poate
dobândi valori de frecvenţă mai mari. Studii
ulterioare vor trebui să analizeze mai în deta-
liu starea de sănătate a copilului atât ca factor
de risc cât şi ca efect al maltratării. În mod
similar însă, procentul mai mare de copiii cu
probleme de sănătate mentală sau cu dizabi-
litate (fizică) ce raportează comportamente
de tip abuz şi/sau neglijare şi riscul relativ
mai mare în cazul acestora aduc suport empi-
ric pentru includerea acestor copii în datele
oficiale privind incidenţa ANE. Marea ma-
joritate a copiilor cu dizabilităţi beneficiază
de servicii de recuperare iar persoanele din
aceste centre joacă un rol important în iden-
tificarea, prevenirea şi intervenţia primară în
situaţia unui abuz. Rezultatele prezentului
studiu oferă informaţii cu privire la riscul de
maltratare pentru loturi speciale, dar care sunt
angrenaţi în sistemul de învăţământ. Drept
urmare, profesioniştii ce lucrează cu aceste
categorii speciale de copii, indiferent de do-
meniu, ar trebui să devină mult mai vigilenţi
şi mai responsabili (Orelove, Hollahan, My-
les, 2000).
Bibliografie
Benedict, M., White, R., Wulff, L.,
Hall, B. (1990). Reported maltreatment in
children with multiple disabilities. Child
Abuse & Neglect, 14, 207–217.
Finkelhor, D. (2008). Child victimiza-
tion: Violence, crime, and abuse in the lives
of young people. New York: Oxford Univer-
sity Press.
Fraser, M. (ed.) (1997). Risk and resi-
lience in childhood. Washington DC: NASW
press.
Iovu, M. (2005). Abuzul psiho-emoţi-
onal şi efectele acestuia asupra SNC. Revista
de cercetare şi intervenţie socială, 9: 314-
1321.
Iovu, M. (2007). The social universe
of adolescence in the context of physical di-
sability, Lumen: Iaşi.
Kendall-Tackett, K., Lyon, T., Talia-
ferro, G., Little, L. (2005). Why child mal-
treatment researchers should include
children’s disability status in their mal-
treatment studies. Child Abuse & Neglect, 29,
147–151.
Mulinge, M. (2002). Implementing
the 1989 United Nations’ Convention on the
Rights of the Child in sub-Saharan Africa:
The overlooked socioeconomic and political
dilemmas. Child Abuse & Neglect, 26 (11),
1117–1130.
Orelove, F.P., Hollahan, D.J., Myles,
K.T. (2000). Maltreatment of children with
disabilities: training needs for a collaborati-
ve response. Child Abuse & Neglect, 24 (2),
185–194.
Smith, C., Ireland, T., Thornberry, T.
(2005). Adolescent maltreatment and its im-
pact on young adult social behavior. Child
Abuse & Neglect, 29, 1099-1119.
Sugue-Castillo, M. (2009). Legal out-
comes of sexually abused children evaluated
at the Philippine General Hospital Child Pro-
tection Unit. Child Abuse & Neglect, 33 (3),
193–202.
Sullivan, P. M., Knutson, J. F. (1998).
The association between child maltreatment
and disabilities in a hospital-based epidemio-
logical study. Child Abuse & Neglect, 22 (4),
271–288.
53
 Sullivan, P. M., Knutson, J. F. (2000).
Maltreatment and disabilities: A population-
based epidemiological study. Child Abuse &
Neglect, 24 (10), 1257–1274.
Sullivan, P.M. (2003). Violence
against children with disabilities: Preven-
tion, public policy, and research implications.
Con-ference Commissioned Paper for the
National Conference on Preventing and In-
tervening in Violence Against Children
and Adults with Disabilities (May 6-7,
2002), SUNY Upstate Medical University,
NY.
Svevo-Cianci, K., Hart, K., Rubinson,
C. (2010). Protecting children from violence
and maltreatment: A qualitative comparati-
ve analysis assessing the implementation of
54
U.N. CRC Article 19. Child Abuse & Neglect,
34 (1), 45-56.
United Nations Children’s Fund
(UNICEF) (2009). The state of the world’s
children. New York: UNICEF. Descărcat la
data de 01.06.2009 de pe adresa: http://www.
unicef.org/sowc09/docs/SOWC09 Table 6.pdf
Ursa, E. (2000). Conştientizarea drep-
turilor copiilor ca metodă de prevenire a abu-
zului. Calitatea vieţii, XII (1-4), 143-158.
World Health Organization (WHO)
(2006). Global Estimates of Health Con-
sequences Due to Violence against Children.
Background Paper to the UN Secretary-
General’s Study on Violence against Chil-
dren. Geneva: World Health Organization.
 Experienţele de viaţă timpurii
şi provocări ale adolescenţei:
studiu de caz
Prep.univ.drd., Universitatea de Vest Timişoara
Rezumat
Acest articol se bazează pe descrierea
unui studiu de caz în care doi membri ai fami-
liei studiate au primit grave diagnostice psi-
hiatrice: o mama cu tulburare schizofrenică, o
fiică cu tulburare de personalitate depresivă,
şi un tată alcoolic. Ipoteza de bază a acestui
studiu a fost aceea că aceste tulburări psihia-
trice au fost legate de modalităţile specifice
în care obstrucţionarea cultivării relaţionale
şi emoţionale au influenţat istoria turbulentă
a familiei. Terapia de familie a fost menită să
redeschidă canalele emoţionale şi cultivarea
comportamentului rezilient. Am decis să pre-
zint acest caz, cu care am lucrat timp de un
an, pentru a ilustra ideile mele despre cum
carenţele de îngrijire şi dragoste primite în
viaţa timpurie a copilului generează ulterior
daune psihologice şi, ulterior, psihopatolo-
gice.
Cuvinte cheie: studiu de caz,
adolescenţă, experienţă de viaţă
Abstract
This article is based on the
description of a case study in which two
Andreea Bîrneanu
members of the family had been given a
serious psychiatric diagnosis: a mother
with schizophrenic disorder, a daughter
with depressive personality disorder, and an
alcoholic father. The underlying hypothesis
was that these disorders were related to
the specific ways in which the obstruction
of relational and emotional nurturing had
influenced the turbulent history of the family.
The family therapy aimed to reopen channels
of emotional and behavior nurturing. I
have chosen to tell the story of my 1 year
relationship with Diana to illustrate my ideas
about how the obstruction of care and love in
early life generates psychological harm and,
subsequently, psychopathology.
Key-words: case-study, adolescence,
life experiences
Résumé
Cet article est base sur la description
d’une étude de cas dans lequel deux membres
de la famille étudiée ont reçu des graves dia-
gnostics psychiatriques: une mère souffrante
d’une trouble schizophrénique, une fille souf-
frante de personnalité dépressive et un père
55
 alcoolique. L’hypothèse de base de cette
étude était que ces troubles psychiatriques
ont été liées a des moyens spécifiques dans
lesquels l’obstruction de la culture relation-
nelle et émotionnelle avaient influence l’his-
toire turbulente de la famille. La thérapie fa-
miliale était destine pour rouvrir les canaux
émotionnais et pour encourager un compor-
tement élastique. J’avais décidé de présenter
ce cas, j’ai travaille avec pendant une année,
pour illustrer mes idées sur les lacunes des
soins et amour que l’enfant a reçu a son dé-
but de la vie, génère ensuite des dommages
psychologiques et ensuite des dommages psy-
chopathologiques.
Mots clés: étude de cas, l’adolescen-
ce, expérience de vie
Introducere
Faptul că adolescenţa este concep-
tualizată ca o perioadă a crizelor de identitate
se datorează în mare parte scrierilor lui Erik
Erikson (1965,1968). Aşa cum spunea Erik-
son, adolescenţii sunt conduşi spre concluzia:
,,nu sunt ce ar trebui să fiu, nu sunt ceea ce
voi fi, dar nu sunt nici ceea ce am fost (Erik-
son apud. Schaffer, 2007). Luând în conside-
rare aceşti factori stresori, putem înţelege de
ce adolescenţa este adesea numită perioadă de
criză. Aşa cum a fost subliniat de către Rutter
şi Rutter (1993), de fapt nu se modifică mult
cantitatea totală a problemelor psihiatrice,
ci se schimbă mai degrabă tipurile particu-
lare de probleme. Tulburările psihice însă,
ca un fel de ecou mental al prefacerilor fizice
care au loc în zorii pubertăţii, nu sunt o parte
inevitabilă a adolescenţei. Revenind în satul natal, Diana a su-
Privarea prelungită a copilului mic de
îngrijirea maternă are efecte grave şi profunde
asupra caracterului şi a întregii lui vieţii, fiind
de mult timp demonstrat că îngrijirea maternă
este esenţială pentru sănătatea mentală a co-
pilului (Bowlby, 1951). Boala mentală a ma-
mei este unul dintre cei mai comuni factori
care conduc la dependenţa copilului, chiar
dacă mama este sau nu internată într-un spital
de boli mintale.
56
Prezentarea cazului
Acest articol îşi propune să descrie
istoria de viaţă a unei adolescente, fiica cea
mare a unui cuplu în care mama este bolnavă
de schizofrenie iar tatăl alcoolic.
Diana s-a născut întru-un sat din
judeţul Timiş fiind fiica cea mare unui preot
şi a unei mame casnice diagnosticată de peste
20 de ani cu schizofrenie paranoidă dar care a
refuzat mereu atât tratamentul medicamentos
cât şi alternativa de a se interna într-un spi-
tal de psihiatrie. Aceasta mai are un frate în
vârstă de 15 ani, care în prezent este elev în
clasa a IX-a.
Diana îşi aminteşte cu tristeţe de
copilăria sa, folosind un tot grav. Aceasta
afirmă că a avut o copilărie foarte nefericită,
datorată în principal bolii psihice a mamei
sale. Atmosfera familială a fost una tensionată
şi presărată cu conflicte frecvente între cei doi
părinţi. Mama Dianei l-a părăsit frecvent pe
tatăl acesteia când cei doi fraţi erau mici ple-
când împreună cu cei doi copii să locuiască
la o rudă într-un alt sat. Diana povesteşte că
acele perioade au fost a fost cele mai groaz-
nice din viată ei, fiind nevoită să se adapteze
mereu unui alt mediu în care figura maternă
juca un rol marginal. Diana crede că viaţa ei
ar fi fost alta dacă ar fi avut posibilitatea să
crească într-o familie normală şi cu toate că îşi
iubeşte părinţii foarte mult uneori îi consideră
vinovaţi pentru problemele ei prezente. Dia-
na a fost abuzată sexual la vârstă de cinci ani
de către un vecin din sat iar mama acesteia nu
a luat nicio atitudine, nici măcar nu i-a spus
soţului ei despre această problemă, Diana
fiind obligată să se poarte ani de-a rândul ca
şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
portat ani de zile vorbele răutăcioase ale co-
piilor din sat care strigau după ea ,,nebuna”,
spunândui-se mereu că o să ajungă nebună ca
şi mama ei. Conflictele maritale persistă şi
în prezent iar uneori trec şi câteva săptămâni
fără ca cei doi soţi să îşi vorbească.
Atmosfera familială a fost una foarte
tensionată, mama spunându-le mereu celor
doi copii că tatăl vrea să îi otrăvească pe toţi,
că el este capul tuturor răutăţilor din familie.
Diana se gândeşte cu amărăciune că mama sa
nu i-a oferit niciodată suport emoţional având
mereu o atitudine indiferentă faţă de nevoile
şi sentimentele celorlalţi membrii ai fami-
liei. Diana trece în prezent printr-o situaţie
foarte delicată din punct de vedere social şi
emoţional deoarece tatăl ei are probleme se-
rioase cu alcoolul, familia ei fiind obligată să
părăsească casa parohială în care au locuit
până în prezent.
Diana a absolvit ciclul de învăţământ
primar şi gimnazial în satul natal, obţinând
mereu rezultate şcolare excelente, fiind o
adevărată autodidactă, ea nefiind sprijinită
şi îndrumată în demersul şcolar de către nici
unul dintre părinţi ei . Mama acesteia nu s-a
interesat niciodată de rezultatele şcolare ale
fiicei, uitând de-a lungul timpului în ce clasă
mai este. Diana îşi aminteşte că mama ei îi
reproşa mereu că pierde timp cu învăţatul, in-
sistând spre sfârşitul clasei a VIII a că ar fi
mai bine să abandoneze şcoala şi să se mărite.
Aceasta a suferit foarte mult datorită lipsei
de înţelegere din partea mamei ei, trebuind
să înveţe pe ascuns, deoarece mama îi punea
cărţile şi caietele pe foc.
Diana a fost pasionată de limba şi
literatură română, limba franceză şi engleză,
participând la olimpiade şi la numeroase
concursuri de poezie. În clasa a-X-a, a publi-
cat un volum de poezii, câştigând aprecierea
şi respectul tuturor profesorilor iar visul său
a fost să urmeze Facultatea de litere, profilul
franceză-engleză. Diana este în continuare
pasionată de poezie, lectură şi de muzică,
făcând parte din corul bisericii din sat. Are
puţini prieteni adevăraţi pe motivul că ma-
joritatea celor de vârsta ei nu îi împărtăşesc
pasiunile. Nu a avut niciodată o relaţie de
prietenie cu o persoană de sex opus, caracte-
rizându-se drept o persoană timidă şi stânga-
ce în ceea ce priveşte relaţiile cu băieţii. Şi-ar
dori să întâlnească un băiat cu care să aibă
ce discuta şi cu care să se plimbe prin parc,
dar o relaţie care să nu implice şi intimitatea.
I-ar plăcea să se căsătorească peste câţiva ani,
dar crede că nu va reuşi deoarece băieţii din
ziua de azi sunt superficiali, iar ea nu este o
persoană atractivă şi nu în ultimul rând crede
că nu ar fi capabilă să facă faţă unei vieţi
de familie datorită problemelor sale. Speră ca
odată cu vârsta, acest sentiment de singurătate
să-i dispară şi să nu mai dorească apropierea
de un băiat.
În prezent Diana locuieşte într-
un cămin studenţesc şi este bucuroasă că
datorită rezultatelor şcolare bune beneficiază
de bursă. În general, veniturile familiei sunt
insuficiente, pentru a putea acoperii decent
cheltuielile de întreţinere a celor doi copii şi
a gospodăriei. Diana mărturiseşte că tatăl său
se descurcă greu şi face mari eforturi pentru
a-i întreţine la şcoală, iar mama lor nu le dă
nici un ban deoarece toată pensia o cheltuieşte
cumpărând ,,haine second hand”.
Diana a fost internată cu aproximativ
un an în urmă, timp de două luni de zile sub
diagnosticul de depresie pentru tentativă de
suicid. Depresia Dianei a corelat strâns cu
părăsirea casei părinteşti şi mutarea într-un
oraş nou în vederea continuării studiilor su-
perioare. Diana s-a confruntat cu probleme
de adaptare, simţindu-se singură, tristă şi
vinovată de eforturile pe care le face tatăl pen-
tru a o întreţine la Timişoara. În acea perioadă
Diana simţea că nimeni nu îi este alături, că
nimeni nu o înţelege, că nimeni nu o iubeşte
şi că este o povară pentru toţi. Datorită puter-
nicului sentiment de singurătate aceasta mer-
gea în fiecare weekend acasă pentru a fi mai
aproape de familia ei, sperând să găsească
puţină înţelegere. Cu toate că se simţea foarte
rău, Diana nu a le-a vorbit niciodată părinţilor
despre stările ei. Diana mărturiseşte că şi în
prezent o urmăresc frecvent gândurile negre
şi nu ar putea face faţă exigenţelor sociale
fără medicamente dar speră să găsească pute-
rea să termine facultatea.
Diana s-a îngrăşat circa 16 kg în
perioadă pre şi post depresivă. Este îngrijorată
de greutatea ei actuală (83 kg, 1.66 înălţime)
şi îşi doreşte foarte mult să slăbească căci
foarte multe din stările ei depresive actuale
se datorează şi acestui aspect. Diana afirmă
că de când era mică se simţea tristă şi nu se
considera ca şi ceilalţi copii de vârsta ei. Fiind
o persoană sociabilă şi plăcută a fost mereu
agreată în cercul de prieteni dar în perioada
57
 episodului depresiv s-a distanţat de toţi prie-
tenii, dorind să evite cât mai mult posibil
contactul cu ceilalţi oameni.
Ea este o persoană introvertită,
hipercontrolată, care îşi cenzurează excesiv
şi permanent trăirile şi sentimentele, prezen-
tând conflicte afective recente şi vechi care
îi periclitează adaptarea eficientă la mediu.
Comportamentul şi conduita sa este carac-
terizat de sobrietate şi decenţă în spatele lor
ascunzându-se un spirit reţinut, contemplativ,
subtil cu un caracter şi o simţire profundă şi
rafinată. Diana prezintă o puternică teamă de
a se ataşa de persoanele de sex opus cu toate
că prezintă o nevoie marcantă de afecţiune şi
tandreţe, de cele mai multe ori recurgând la
refularea acestor nevoi. Cu toate că ţine foarte
mult la membrii familiei sale aceasta nutreşte
sentimente de excludere şi de înstrăinare faţă
de propria familie.
Discuţii
În calitate de terapeut familial cât
şi de asistent social am lucrat cu această
adolescentă timp de un an. Acest caz mi-a fost
trimis de către medicul psihiatru care a lucrat
cu ea încă de la prima ei tentativă de sinuci-
dere. La nivel profesional, intervenţia a fost
axată pe terapie familială sistemică, o dată pe
săptămână, timp de un an, cu întreruperi mi-
nore. În acest timp ea a fost şi sub tratament
medical psihiatric. La începutul terapiei, ea a
vrut foarte mult să facă ceva pentru părinţii,
fiind foarte integrată în conflictul familial,
58
acest fapt făcând munca mea şi mai dificilă,
dar am reuşit să o ajute să găsească noi meto-
de de a face faţă problemelor. Din acest studiu
de caz rezultă că manifestarea ataşamentului
emoţional nerezolvat faţă de părinţi apare în
adolescenţă. Principala manifestare a rup-
turii emoţionale este negarea intensităţii
ataşamentului emoţional nerezolvat faţă
de părinţi, comportându-se şi pretinzând
că este mult mai independent decât în rea-
litate iar distanţa emoţională este dobândită
prin mecanisme interne sau distanţă fizică.
Cursul vieţii indivizilor este determinat de
ataşamentele emoţionale nerezolvate, de ni-
velul anxietăţii care rezultă din acestea şi de
modul în care indivizii trec peste această an-
xietate.
Bibliografie
Bowlby, J. (1951). Maternal care and
mental health. Geneva: World Health Orga-
nization.
Erikson, E.(1950). Childhood and So-
ciety. New York: W.W. Norton.
Rutter, M., Rutter,M. (1193). Deve-
loping Minds. London: Penguin.
Schaffer, H.R.(2007). Introducere în
psihologia copilului.Cluj Napoca: Editura
ASCR.
 „Clujul Are Suflet”.
Responsabilitate socială
corporativă şi bune practici
în serviciile sociale pentru
adolescenţi
doctorand, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de
Rezumat
Introducere: Dezvoltarea implicării
de tip responsabilitate socială corporativă
(corporative social responsability) apare tot
mai mult ca şi o soluţie de finanţare pentru
organizaţiile neguvernamentale din România
în contextul subfinanţării de la bugetul de stat,
retragerea surselor de finanţare externă şi
dificultatea în a atrage finanţări prin proiecte
ale Uniunii Europene. Metoda: Articolul
încearcă să prezinte un model de bune practici
atât în ceea ce priveşte responsabilitatea
socială corporativă, cât şi în ceea ce priveşte
serviciile sociale pentru adolescenţi şi a oferi
un exemplu prin intermediul studiului de caz.
Rezultate: Raportul de activitate pe anul 2008
sprijină de ideea de bună practică pentru
proiectul „Clujul are Suflet”. Concluzii:
Centrul de zi „Clujul are Suflet” reprezintă un
model atât în privinţa serviciilor profesionale
precum şi de implicare comunitară. Există
încă numeroase aspecte asupra cărora mai
trebuie insistat precum tipul de proiecte ce
Florina Pop
Sociologie şi Asistenţă socială
pot fi finanţate sub această metodologie,
ce caracteristici stimulează finanţatorul să
dezvolte iniţiative de responsabilitate socială.
În orice caz, articolul prezintă însă aspecte
practice ale unui astfel de proiect ce pot sta
la baza unor iniţiative ulterioare în cadrul
comunităţii.
Cuvinte cheie: Responsabilitate
socială corporativă, adolescenţi, „Clujul Are
Suflet”, servicii sociale pentru adolescenţi
Abstract
Introduction: In the context of sub
financing from the state budget, withdrawal
of external funds and difficulty in contracting
European funds through projects, the deve-
lopment of corporative social responsibility
appears more and more to be a financing
solution for nongovernmental organizations
in Romania. Method: Provide an example
through the case study method by describing
the same social project as good practice in
59
 working with teenagers on the one hand, and
corporative social responsibility initiative on
the other hand. Because of local scarcity of
social services for this age group, efforts are
needed in order to establish a standard and
to influence further development of services.
In this context, it is important to stress that
adolescence represents a very important de-
velopmental stage, characterized by drastic
psychical, cognitive and psycho-social chan-
ges and for teenagers at risk it can represent
a major turning point which leads to the idea
of the importance of support services in this
period. Results: the evaluation report for the
services provided in 2008 support the idea
of “Clujul Are Suflet” being a model of good
practice. Conclusion: “Clujul Are Suflet» day
center provides a model of professional ser-
vices as well as a model of commitment from
the local community. There are still things to
be researched in this area about what kind of
projects are being financed through this kind
of initiatives, what are their characteristics
and what is it that determines the financers
to develop corporative social responsibility
initiatives, but nevertheless, the article offers,
throughout its content, practical directions
for a sustainable social project inside the lo-
cal community.
Key-words: Corporative Social Res-
ponsibility, Adolescents, “Clujul Are Suflet”,
Social services for teenagers.
Résumé
Introduction: Le développement de
la participation de type responsabilité d’en-
treprise sociale (corporative social responsa-
bility) apparait plus comme une solution de
financement pour les ONG de Roumanie dans
le contexte du sous-financement du budget de
l’Etat, le retrait des sources de financement
extérieures et la difficulté d’attirer des fonds
par des projets de l’UE. Méthode: L’article
tente de présenter un modèle de meilleures
pratiques tant en termes de responsabilité
sociale d’entreprises, tant en termes de servi-
ces sociaux pour les adolescents et a donner
un exemple par l’étude de cas. Résultats: Le
60
rapport d’étape pour 2008 prend en charge
l’idée de bonne pratique pour le projet “Clu-
jul are suflet”. Conclusions: La garderie “
Clujul are suflet ” représente un modèle tant
en termes de services professionnels, tant en
termes d’implication communautaire. Il y a
encore des nombreuses aspects sur lesquels
doivent être insiste, comme le type de projets
que peuvent être finances dans le cadre de
cette méthodologie, quelles caractéristiques
stimule le promoteur d’élaborer des initia-
tives de responsabilité sociale. Dans tous le
cas, l’article mais présenté des aspects prati-
ques d’un tel projet que peut être la base des
initiatives par la suite dans la communauté.
Mots-clés: Responsabilité sociale
des entreprises, les adolescents, “Clujul are
suflet”, services sociaux pour les adolescents
Responsabilitatea socială corpora-
tivă în România
Uniunea Europeană defineşte respon-
sabilitatea socială corporativă (corporative
social responsability) ca fiind acele programe
prin care „companiile decid în mod voluntar
să contribuie la o societate mai bună şi la
un mediu mai curat” (Commission of the
European Comunities, 2001, p.5).
În România, conceptul de responsa-
bilitate socială corporativă a fost utilizat pentru
prima dată în 1990, o dată cu dezvoltarea
organizaţiilor neguvernamentale şi când
marile companii internaţionale şi-au început
activitatea în România. Doar după anul
2000 au început să se dezvolte însă proiecte
de responsabilitate socială corporativă în
parteneriat public-privat. Responsabilitatea
socială corporativă, conform statisticilor, a
cunoscut o dezvoltare rapidă în România,
iar un factor determinant a fost apariţia
companiilor multinaţionale care au dezvoltat
proiecte şi programe la nivel global. Al doilea
factor ca şi importanţă a fost retragerea
marilor donatori şi finanţatori externi pentru
organizaţiile neguvernamentale, ceea ce a
condus la responsabilizarea acestora pentru a
atrage finanţări din partea comunităţii locale
şi a sectorului public şi de afaceri (Udrea,
Ionescu, 2007).
În contextul actual, în care finanţarea
organizaţiilor neguvernamentale din surse
guvernamentale este foarte redusă, un sector
insuficient exploatat din punct de vedere al
strategiilor organizaţiilor neguvernamentale
este atragerea resurselor din domeniul aface-
rilor prin iniţative de responsabilitate socială
corporativă. Prognozele pentru dezvoltarea
acestui sector arată o creştere rapidă, iar acest
lucru reprezintă o resursă importantă pentru
organizaţiile neguvernamentale româneşti
care şi-au pierdut în ultimii ani finanţările ex-
terne (Udrea, Ionescu, 2007).
Pe lângă accesarea de fonduri prin
proiecte europene, promovarea activităţii şi
atragerea implicării companiilor prin activităţi
de responsabilitate socială corporativă
reprezintă un factor important în asigurarea
sustenabilităţii organizaţiilor neguvernamen-
tale. Un studiu realizat în România de către
Asociaţia pentru Relaţii Comunitare susţine
ideea necesităţii atragerii de iniţiative de res-
ponsabilitate socială corporativă în colabo-
rare organizaţii neguvernamentale - mediu
de afaceri ca şi orientare a atitudinii societăţii
civile. Astfel, 66% dintre români făcuseră o
donaţie în ultimul an, 89% consideră că fir-
mele ar trebui să se implice în cauze sociale,
iar jumătate dintre consumatori sunt dispuşi
să plătească mai mult pentru un produs sau
un serviciu, dacă o firmă donează o parte
din preţ pentru o cauză bună. De asemenea,
aproape 60% consideră că organizaţiile ne-
guvernamentale au o contribuţie pozitivă in
societate. Nu în ultimul rând, organizaţiile
neguvernamentale se bucură de mai multă
încredere decât autorităţile locale, Guvernul
sau Parlamentul (Asociaţia pentru Relaţii Co-
munitare, 2003).
Responsabilitatea socială corpora-
tivă în practică
Centrul de zi pentru adolescenţi „Clu-
jul Are Suflet” funcţionează în Cluj-Napoca
începând cu anul 20081. Este un proiect im-
plementat de Fundaţia Română pentru Copii,
1 http://www.clujularesuflet.ro/
Comunitate şi Familie, cu finanţare Banca
Transilvania, prin „Fundaţia Clujul Are Su-
flet” şi reprezintă pentru Banca Transilvania
cea mai importantă iniţiativă de responsabi-
litate socială corporativă din ultimii doi ani.
Proiectul a primit premiul pentru responsa-
bilitate socială la Galele Media în mai 2008,
în urma unei campanii realizată pe una dintre
paginile de internet specializate în promova-
rea şi susţinerea iniţiativelor de responsabili-
tate socială corporativă2.
Din perspectiva Băncii Transilvania,
în cadrul unui interviu realizat cu directorul
executiv al Băncii Transilvania, Tiberiu Moisă,
având ca şi temă punctele tari ale proiectului,
acesta vorbeşte de faptul că este un proiect
derulat în Cluj-Napoca, ceea ce reprezintă
home market pentru Banca Transilvania. De
asemenea, proiectul înseamnă concentrarea
unor fonduri importante într-un singur
proiect şi se creează astfel premisele unei
implicări eficiente şi de durată, cu rezultate
pe măsură. Parteneriatul cu Fundaţia Română
pentru Copii, Comunitate şi Familie în
managementul proiectului este considerat tot
un punct tare al proiectului, la fel şi alegerea
segmentului de vârstă 14-20 de ani care pare
să fie neinteresant pentru majoritatea actorilor
din această piaţă, iar extremele (copiii şi
vârstnicii) sunt în general categoriile alese cel
mai frecvent pentru astfel de acţiuni, consideră
reprezentantul instituţiei finanţatoare.
Banca Transilvania s-a gândit că poate face
o diferenţă alocând sume consistente unui
proiect în beneficiul unui segment aflat
într-un con de umbră. Potenţialul pe care
îl reprezintă adolescenţa ca şi perioadă de
intervenţie socială şi posibilitatea schimbării
în bine a traseului de viaţă al tinerilor prin
sprijinul acordat prin intermediul centrului de
zi este de asemenea un punct tare, conform
interviului cu aceeaşi tematică realizat cu
Adela Dărăban, coordonatorul centrului de
zi. Faptul că fondurile majoritare sunt pentru
servicii educaţionale şi nu pentru alimente sau
bunuri este considerat un alt punct tare pentru
finanţatorii acestui proiect. „Clujul Are Suflet”
2 http://www.responsabilitatesociala.ro/proiecte-castigatoare-in-
2008.html
61
 este pentru Banca Transilvania o acţiune
de responsabilitate socială corporativă, cu
promovare în interiorul băncii şi în exterior.
„Clujul Are Suflet”- model de bune
practici în domeniul serviciilor sociale
pentru adolescenţi
Proiectul „Clujul Are Suflet” are ca şi
scop protecţia drepturilor copilului, dezvol-
tarea capacităţii relaţionale, emoţionale şi
de integrare socio-profesională în cazul
adolescenţilor (14-20 de ani) care provin din
medii defavorizate. Obiectivele proiectului
sunt integrarea şcolară şi/sau profesională,
orientarea/reorientarea şcolară bazată pe
autocunoaştere, dezvoltarea emoţională
adecvată nivelului vârstei, depăşirea perioa-
dei de criză de identitate specifică vârstei
adolescenţei.
Grupul ţintă al proiectului este for-
mat din adolescenţi aflaţi în risc de abandon
şcolar şi/sau familial, cei care au renunţat
la şcoală şi nu au nici o perspectivă de vii-
tor (adolescenţi care absentează nejustificat
de la şcoală, sunt corigenţi sau repetenţi, au
abandonat şcoala, provin din familii nume-
roase sau monoparentale cu venituri scăzute,
au părinţi cu probleme/boli psihice, cu ni-
vel educaţional scăzut, trăiesc în familii în
care există situaţii conflictuale, sunt izolaţi,
marginalizaţi social, provin din sistemul de
protecţie a copilului), adolescenţi care sunt pe
cale să finalizeze o formă de învăţământ pro-
fesional/şcoală de ucenici sau învăţământ li-
ceal, dar nu sunt mulţumiţi, nu li se potriveşte
meseria respectivă, tineri care au absolvit
şcoala şi nu lucrează, sau lucrează ocazional,
fără forme legale.
În urma studierii rapoartelor de
activitate, a chestionarelor de evaluare a
serviciilor aplicate beneficiarilor centrului, a
proiectului propriu-zis, dar şi în urma analizei
interviurilor desfăşurate cu reprezentantul
instituţiei finanţatoare şi cu coordonatorul
centrului de zi, consider că acest centru
reprezintă un model de bune practici
prin prisma următorilor factori: model de
parteneriat, utilitate, servicii specializate la
standarde de calitate şi rezultate.
62
Model de parteneriat
Clujul Are Suflet este un proiect iniţiat
şi finanţat de către Banca Transilvania şi im-
plementat de Fundaţia Română pentru Copii,
Comunitate şi Familie. Este pentru prima dată
când în Cluj-Napoca se alocă un sprijin finan-
ciar atât de masiv pentru un singur proiect,
în cadrul unei iniţiative de responsabilitate
socială corporativă. Proiectul îşi propune să
implice societatea civilă, iar lansarea proiec-
tului a însemnat un număr de peste 100.000
de semnături din partea comunităţii clujene
prin care a fost susţinut proiectul şi peste 100
de voluntari implicaţi în promovarea, dar şi
în implementarea proiectului. Reprezentanţii
instituţiei finanţatoare consideră necesar par-
teneriatul cu experţi în furnizarea de servicii
sociale, iar Fundaţia Română pentru Copii,
Comunitate şi Familie consideră că acest
parteneriat a permis asistarea în cadrul unui
centru de zi adaptat nevoilor lor unei catego-
rii sociale defavorizate pentru care oferta de
servicii în Cluj-Napoca este redusă.
Parteneriatul în acest caz mai înseamnă
şi parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Jude-
ţean Cluj, numeroase şcoli clujene, organizaţii
neguvernamentale din Cluj-Napoca şi
alte instituţii care pot colabora în pro-
cesul de informare a tinerilor defavorizaţi so-
cial cu privire la serviciile centrului şi asis-
tarea lor în cadrul proiectului „Clujul Are
Suflet”.
Utilitate
Anterior demarării proiectului, Fun-
daţia Română pentru Copii, Comunitate şi
Familie a realizat un studiu în familiile care
beneficiază de serviciile fundaţiei, iar rezulta-
tele arată că la sfârşitul anului 2006 erau 553
de adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi
20 de ani în familiile pe care le asista, iar 41
dintre aceştia nu erau şcolarizaţi. La nivelul
judeţului Cluj, serviciile pentru adolescenţi
vizează mai degrabă adolescenţii cu nevoi
speciale, cu diverse tipuri de deficienţe şi
dizabilităţi sau sunt insuficiente pentru ne-
voile identificate în rândul adolescenţilor3.
Astfel, serviciile oferite în cadrul proiectului
3 http://www.copii.ro/directieServiciu.aspx?judet=Cluj
”Clujul Are Suflet” completează serviciile so-
ciale existente în comunitate, fără a se supra-
pune cu acestea.
În cadrul centrului, specialiştii şi-au
propus să asiste 1000 de adolescenţi pe par-
cursul a trei ani. Adolescenţii sunt selectaţi
cu sprijinul Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţie a Copilului Cluj, Inspec-
toratului Şcolar Judeţean Cluj, organizaţiilor
neguvernamentale active în domeniul
protecţiei copilului, societăţii civile din
judeţul Cluj. Echipa de lucru este formată din
15 specialişti: 5 asistenţi sociali, 2 psihologi,
1 psihoterapeut, 1 psihopedagog, 1 animator
socio-educativ, 1 consilier medical, 3 profe-
sori şi un coordonator de proiect.
Servicii specializate la standarde de
calitate
Conform Ordonanţei nr. 68 din 28
august 2003 privind serviciile sociale, servi-
ciile sociale specializate au ca scop refacerea
sau dezvoltarea capacităţilor pentru depăşirea
unei situaţii de nevoie socială, iar printre
funcţii se numără combaterea marginalizării
sociale, găzduirea, îngrijirea, recuperarea,
reabilitarea şi reinserţia socială a persoanelor
cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor
dependente de alcool sau droguri, persoanelor
victime ale violenţei în familie sau ale traficu-
lui de persoane, asistenţă şi suport pentru o
viaţă autonomă pentru persoanele cu handi-
cap şi pentru persoanele vârstnice, găzduirea
tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a
copilului pe o perioadă determinată, inserţia
socială şi profesională a tinerilor, găzduirea
persoanelor fără adăpost, diminuarea violenţei
în familiei, combaterea consumului de drogu-
ri, furnizare de măsuri de suport pentru inte-
grarea în muncă, altele decât cele prevăzute
de legislaţia în vigoare.
Standardele de calitate sunt certificate
de acreditarea serviciilor în baza Ordinului
383 din 6 iunie 2005 pentru aprobarea stan-
dardelor generale de calitate privind serviciile
sociale şi a modalităţii de evaluare a îndepli-
nirii acestora de către furnizori.
Serviciile furnizate prin proiectul
„Clujul Are Suflet” sunt următoarele:
a. servicii educative: meditaţii,
asistenţă psihopedagogică, orientare şi
reorientare şcolară.
b. servicii de consiliere şi sprijin:
asistenţă socială, consiliere psihologică,
psihoterapie, consiliere profesională/
vocaţională, medierea muncii, consi-
liere medicală şi educaţie pentru
sănătate.
„În cadrul serviciului de asistenţă
socială asistenţii sociali, împreună cu ceilalţi
specialişti realizează evaluarea iniţială a
adolescenţilor, concep planurile personali-
zate de intervenţie şi planurile educaţionale,
sprijină adolescenţii în identificarea proble-
melor şi nevoilor şi împreună cu aceştia şi
părinţii/tutorii găsesc resursele necesare pen-
tru depăşirea problemelor.
Se vor identifica toate serviciile so-
ciale existente în comunitate şi se va asi-
gura folosirea eficientă a tuturor resurselor
aflate la dispoziţie pentru atingerea obiecti-
velor. Asistenţii sociali vor ghida beneficia-
rii spre serviciile de specialitate existente în
cadrul centrului sau în comunitate şi vor fi
mediatori între aceşti beneficiari şi furnizo-
rii de servicii. Asistenţii sociali vor fi parte
integrantă a echipei multidisciplinare, având
rolul de manager de caz” (Proiectul „Clujul
Are Suflet”).
c. servicii de socializare: gru­
puri de dezvoltare personală, mentori-
zare, activităţi sportive şi recreative.
Rezultate
Rezultatele proiectului înregistrate în
anul 2008, conform raportului de evaluare a
serviciilor pentru anul 2008, susţin modelul
de bune practici:
• 261 de adolescenţi au fost sprijiniţi
la „Clujul Are Suflet”.
• 626 de adolescenţi au fost
informaţi despre existenţa cen-
trului de zi şi despre beneficiile
participării la activităţile acestuia
prin intermediul celor 39 de şcoli
şi 10 instituţii şi organizaţii negu-
vernamentale clujene din dome-
niul asistenţei sociale, prin mass-
63
 media şi prin pagina de internet a
proiectului.
• 57 de adolescenţi din cei 65 în pe-
ricol să abandoneze şcoala au pro-
movat anul şcolar 2007-2008.
• 6 tineri care aban-donaseră şcoala
şi-au reluat studiile.
• În urma consilierii primite, 14
adolescenţi s-au transferat la şcoli
care li se potrivesc aptitudinilor
şi intereselor pe care le au, iar
77 de tineri ştiu ce profesie li se
potriveşte.
• 44 adolescenţi care au terminat o
formă de învăţământ au fost ajutaţi
să treacă la următoarea (liceu,
şcoală profesională, facultate).
• 7 tineri sunt în curs de calificare
profesională, ceea ce le va permite
găsirea unui loc de muncă.
• 46 de adolescenţi au reuşit să îşi
găsească un loc de muncă.
• Dintre cei 80 de ado-lescenţi şi 17
adulţi cu probleme de relaţionare
sau cu probleme psihice care au
primit sprijinul psihologilor şi
al psihoterapeutului, 43 au mai
puţine probleme în relaţia cu fa-
milia sau cu prietenii.
• Toţi beneficiarii îşi cunosc drep-
turile.
Centrul de zi reprezintă un cadru im-
portant pentru socializare adecvată vârstei şi
răspunde nevoilor identificate de adolescenţi
în fişele de înscriere iniţială şi în chestio-
narele de evaluare a serviciilor aplicate
adolescenţilor în anul 2008. Interpretarea
rezultatelor chestionarelor confirmă rolul im-
portant pe care centrul de zi îl are în facilita-
rea integrării sociale a adolescenţilor aflaţi în
dificultate. La întrebarea „Ce ţi-ar lipsi mai
mult dacă nu ai veni la centru?”, cei mai mulţi
au răspuns „prietenii” şi „nu ar avea cine să
mă înţeleagă”. La întrebarea „Care este mo-
tivul pentru care ai venit la centru?”, acelaşi
număr de răspunsuri au fost pentru varian-
tele „aveam rezultate slabe la învăţătură” şi
„să îmi fac prieteni noi”. Întrebaţi „Care este
cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de
64
când vii la centru?”, adolescenţii au acordat
o mare importanţă responsabilizării („să fiu
responsabil de faptele mele”, „să nu las deo-
parte un lucru nerezolvat”, „să nu mai lipsesc
de la şcoală”), respectului şi toleranţei („să
fiu punctual, generos, respectabil”, „respectul
şi onoarea”, „ trebuie să îi acceptăm şi pe cei
diferiţi de noi”, „respectul, prietenia”), dar
au oferit şi răspunsuri care privesc educaţia
şi pregătirea pentru un loc de muncă („cum
să îmi caut de lucru”, „nu am mai rămas
corigentă, ştiu să mă comport”, „am învăţat
că dacă vrei să obţii ceva trebuie să lupţi pen-
tru a obţine”, „operare pe calculator”, „limba
engleză”).
În concluzie, Centrul de zi ”Clujul
Are Suflet” răspunde prin serviciile sale ne-
voilor adolescenţilor şi reprezintă un model
de bune practici din perspectiva parteneria-
telor, a utilităţii sale, a serviciilor şi a rezul-
tatelor obţinute. De asemenea, mobiliza-
rea comunitară pentru o problemă socială
dată de iniţiativa de responsabilitate socială
corporativă care a dus la naşterea proiectului
reprezintă un model de implicare a comunităţii
locale, model care ar putea asigura sustenabi-
litatea unor organizaţii neguvernamentale din
România.
Bibliografie
*** Ordinul MMSSF nr. 383 din 6
iunie 2005 pentru aprobarea standardelor ge-
nerale de calitate privind serviciile sociale şi
a modalităţii de evaluare a îndeplinirii aces-
tora de către furnizori. Publicat în M. Of.
709/5.08.2005
*** Ordonanţa nr. 68 din 28 august
2003 privind serviciile sociale. Publicat în M.
Of. 619/30.08.2003
Asociaţia pentru Relaţii Comunitare
(2003). Tendinţe ale comportamentului filan-
tropic în România: donatori individuali şi
companii. Asociaţia pentru Relaţii Comunita-
re, Tendinţe ale comportamentului filantropic
în România: donatori individuali şi companii.
ARC-Allavida.
 Buzducea, D. (2009). Sisteme mo-
derne de asistenţă socială. Tendinţe glo-
bale şi practici locale. Iaşi: Editura Po-
lirom
Commission of the European Co-
munities (2001). Green Paper. Promoting
a European Framework for Corporate So-
cial Responsability. Comission of the Euro-
pean Communities. Descărcat în 14.01.2010
de pe adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUri-
Serv/site/en/com/2001/com2001_0366en01.
pdf
CSR Europe (2009). A Guide to CSR
in Europe. Country Insights by CSR Europe’s
National Partner Organizations. CSR Eu-
rope. Descărcat în 14.01.2010 de pe adresa:
http://www.cseurope.org/pages/en/a_guide_
to_csr_in_europe_2009.html
Udrea, C., Ionescu, A.C. (2007). CSR
and Competitiveness. European SME’s Good
Practice - National Report Romania. CSR
Europe. Descărcat în 14.01.2010 de pe adre-
sa: http://www.wirtschafts.info/de/Projekte/
CSR/Report%20Romania.pdf
65
 INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI
Tipuri de contribuţii aşteptate:
Vor fi luate în discuţie doar articole
care nu au mai fost publicate anterior şi nici
nu au fost admise spre publicare de către o
altă publicaţie.
Contribuţii originale, teoretice şi
empirice: Prezentarea trebuie să fie conformă
cu normele APA (Manualul de Publicare al
American Psychological Association), cu un
rezumat între 100-280 de cuvinte. Articolul
trebuie să includă o frază introductivă pri-
vind scopul; o scurtă prezentare a literaturii
existente în domeniu, acolo unde e cazul; de-
scrierea metodei şi a domeniului investigat; o
prezentare completă a rezultatelor; scurte co-
mentarii/discuţii a semnificaţiei rezultatelor şi
corelaţii cu alte date din literatură; o secţiune
cu interpretări şi relevanţa sau implicaţiile
posibile; un sumar prescurtat ce poate inclu-
de discuţiile. Este obligatorie secţiunea de bi-
bliografie.
Comunicări scurte: Articole scurte
de 5- 7 pagini (cu rezumate şi bibliografie,
opţionale).
Articole din practica clinică: Au-
torii vor face o scurtă prezentare a teoriilor
clinice cunoscute, într-o manieră organizată
şi adusă la zi, distinctă de materialul clinic
privind cazul în discuţie. Materialul privind
cazul clinic, nu va ocupa mai mult de o trei-
me din articol. Prima treime a materialului va
include doar teoriile relevante din domeniu,
iar ultima treime, va discuta datele descripri-
ve ale materialului cazului clinic pe fundalul
teoriilor existente precum şi modificarile ne-
cesare pentru creşterea adecvării materialului
clinic.
Revederea textelor: O primă reve-
dere va fi făcuta rapid de către secretariatul
revistei. O a doua revedere a rezumatelor va
fi făcută de către Comitetul Ştiinţific al revi-
stei. Acceptarea materialului în aceste două
instanţe va conduce la expedierea lui către
evaluatorii textelor. Fiecare material va fi
evaluat de către 1-2 evaluatori care îşi vor ex-
66
prima opiniile în cadrul formularului specific
acestei operaţii. Materialele nu pot fi trimise
direct de către autori către evaluatori, dacă
acest lucru nu este cerut de către Comitetul
Ştiintific al revistei.
Cerinţe de prezentare:
Articolul trebuie să prezinte un re-
zumat şi să aibă în întregime între 15-20 de
pagini. În acord cu interesul pentru subiectul
prezentat, articolul poate depăşi această lun-
gime. Pentru a facilita munca evaluatorilor,
autorii sunt sfătuiţi să pregătească o primă
pagină cu datele de identificare ale autorului
şi să nu includă aceste date în manuscriptul ce
va fi trimis evaluatorilor.
Se preferă articole trimise prin e-mail.
Vă rugăm să trimiteti un manuscript electro-
nic la adresa: anamuntean25@yahoo.com.
Întreaga corespondenţă, inclusiv anun-
ţurile făcute de coordonatorul numărului de
revistă dat, precum şi cele privind revederea
articolului, are loc pe cale electronică.
Manuscriptul poate fi trimis în una
din limbile: română, franceză, sau engleză.
Autorul va fi anunţat cu privire la limbile de
publicare a numărului dat din revistă şi i se
va solicita sprijinul pentru traducerea artico-
lului.
Când autorii includ în articolele lor
materiale din alte publicaţii, ei trebuie să
obţină dreptul de copyright pentru acesta.
Editorul îşi rezervă dreptul de a refuza
orice manuscript şi de a face sugestii privind
modificările necesare în vederea publicării.
Autorii au obligaţia de a prezenta materialele
într-o formă finală, pentru a fi publicate; ma-
terialele care nu se conformează regulilor, vor
fi inapoiate autorilor pt a fi reluate şi prezen-
tate conform normelor cerute.
Rezumatele: Rezumatul va avea
o structură (obiective, metode, rezultate,
concluzii, aplicaţii practice) şi nu va depăşi
280 de cuvinte. Va fi prezentat în fraze com-
plete iar acronimele vor fi scrise explicit, de-
numirea completă, la prima menţiune.
 Referinţe bibliografice: Stilul şi for-
matul bibliografiei citate în text sau prezen-
tate la sfârşitul articolului se vor conforma
normelor APA. Bibliografia va fi prezentată
în ordine alfabetică. Nu se admit abrevieri ale
titlurilor de reviste, în bibliografie.
Tabele/Figuri: Se numerotează clar
în text fiecare tabel sau figură. Tabelul trebuie
prezentat pe o singură pagină având un titlu
clar, ce să poată fi înţeles fără a lectura între-
gul text. Figurile din text trebuie să fie reali-
zate de calculator şi să nu fie mai mult de una
pe o pagină, cu legenda explicativă aferentă.
Tabelele şi figurile vor fi prezentate ca fişiere
separate: tabele şi figure.
Citări în text:
Citările în text trebuie făcute cu
maximă corectitudine. Se vor menţiona toţi
autorii, dar dacă sunt mai mulţi de şase, în
prezentarea bibliografiei, după numele celui
de al şaselea autor se poate completa cu “et.
al”, incluzându-i astfel şi pe ceilalţi autori ai
lucrării. În text, se va menţiona primul autor
adăugându-se “ et al.” şi anul (Jones et al.,
2009) atât pentru prima referire cât şi pentru
cele ulterioare.
Pentru citarea din lucrări cu trei sau
patru autori se listează prima data toţi autorii
iar la citările ulterioare doar primul autor şi
“et al.”. Când sunt doi autori ai lucrării aceştia
vor fi menţionaţi de fiecare dată când se fac
citările. Dacă se fac citări multiple din aceiaşi
autori şi acelaşi an, se listează atâţia autori cât
e necesar pentru a se diferenţia citările şi apoi
se continuă cu “et al.”.
Când sunt două sau trei citări cu
aceeaşi autori, în aceeaşi ordine, din acelaşi
an, se vor folosi: 2009a, 2009b, etc. pentru
a respecta corectitudinea referinţelor biblio-
grafice.
Dacă referinţa e în paranteză, folosiţi
“&” cu semnificaţia de “şi”. Dacă citarea nu e
în paranteză se foloseşte “şi”.
Citări în Referinţele bibliografice:
Utilizarea lui “et al.” nu e permisă
la capitolul bibliografie. Nu se permite
abrevierea numelui revistelor. Acestea se
menţionează integral. Citările vor apărea în
ordine alfabetică. Atenţie la punctuaţie şi
iniţiale, mai ales în cazul unei şiruiri de au-
tori, sau a volumului revistei, apariţia, dacă e
cazul tema revistei, numărul paginii.
Exemple de menţionări bibliogra-
fice la capitolul Bibliografie ( sau Referinţe
Bibliografice):
Articole de reviste:
Egeland, B. (2009). Taking stock:
Childhood emotional and developmental
psychopathology. Child Abuse and Neglect.
Vol. 33, Nr 1, pp. 22-27
Cărţi de autor:
Sroufe, L. A., Egeland, B., Carlsson,
E A. & Collins, W. A. (2005). The Develop-
ment of the Person. The Minnesota Study of
Risk and Adaption from Birth to Adulthood.
New York: The Guilford Press.
Cărţi cu editori:
George, C. & Solomon, J. (2008). At-
tachment and caregiving behavioral system.
In J. Cassidy & P.R. Shaver (Eds.), Hand-
book of attachment: Theory, research, and
clinical applications.Second edition. New
York: Guilford Press.
Capitole în cărţi:
Cicchetti, D. & Valentino; K. (2006).
An Ecological-Transactional Perspective on
Child Maltreatment: Failure of the Average
Expectable Environment and Its Influence
on Child development I D. Cicchetti & D.,J.
Cohen (Eds.). Developmental Psychopatho-
logy. Volume 3: Risk, Disorder and Adapta-
tion. Second Edition. New York: John Wiley
& Sons, Inc.
Citări on-line:
Ascione, F. R. (2001). Animal abuse
and youth violence. Juvenile Justice Bulletin.
Washington, DC; Departement of Justice. Of-
fice of Juvenile Justice and Delinquency Pre-
vention. Retrieved September 26, 2003 from
http://www.ojjdp.ncjrs.org
Prezentări la conferinţe:
Lundén, K. (2007). To identify child-
ren at risk for maltreatment Paper presented
at the Second International Forum on Psy-
chological safety, Resilience and Trauma,
September 2007, Timişoara, România.
67
 ANUNȚURI
XVIII ISPCAN International Congress
26-29 September 2010
Honolulu, Hawai’i
One World, One Family, Many Cultures: Strengthening Children and Families affected by
Personal, Intra-Familial and Global Conflict
http://www.ispcan.org/congress2010

Stimaţi colegi,
Avem deosebita plăcere să vă invităm la al XVIII-lea Congres Internaţional organiyat de
Societatea Internaţională pentru Prevenirea Abuzului şi Neglijării Copilului (ISPCAN), ce se va
desfăşura Honolulu, Hawai’i în perioada 26-29 septembrie 2010.
Congresul este organizat de Societatea Internaţională pentru Prevenirea Abuzului şi
Neglijării Copilului în colaborare cu Kapi’olani Child Protection Center şi un consorţiu de
peste 20 de organizaţii din Hawai’i.
Hawai’i este locaţie unică în mijlocul Pacificului şi reprezintă o locaţie ideală pentru
a discuta probleme importante precum: competenţe culturale necesare în practică, migraţie,
efectul conflictelor armate şi a crizei economice asupra copiilor şi familiilor, traficul sexual,
contexte ale abuzului asupra copilului, precum şi multe altele.
Congresul oferă o şansă profesioniştilor din întreaga lume să se întâlnească, să discute
despre interesele lor, să înveţe unul de la altul şi să se sprijine reciproc în activitatea lor. Şi toate
acestea într-un cadru în care spiritul Aloha va reîmprospăta energiile celor devotaţi muncii de
prevenire a abuzului şi neglijării copilului.
Dincolo de prevenirea abuzului şi neglijării copilului, tema congresului este „O lume, o
familie, mai multe culturi: sprijinirea copiilor şi familiilor afecate de conflicte personale, intra-
familiale şi globale”.
Programul ştiinţific se adresează atât celor ce au intrat de puţin timp în acest câmp
social, cât şi celor ce au o experienţă vastă în domeniu. Numeroasele sesiuni de comunicare va
oferi participanţilor şansa de a-şi prezenta lucrările şi de a împărtaşi din experienţa lor bazată
pe dovezi. Invităm toţi colegii să trimită abstractele pe site-ul conferinţei: www.ispcan.org/
Congress2010 până la data de 28 februarie 2010. programul social al congresului va sigura
participanţilor şansa de a cunoaşte şi a se familiariza cu cultura locală. Aşteptăm cu nerăbdare
să vă întălnim în Honolulu şi să construim împreună un eveniment remarcabil.

Yours sincerely,

Dr. Jon R. Conte, MSW, PhD Dr. Steven J. Choy, PhD

Professor, School of Social Work
University of Washington
Congress Co-chair (ISPCAN)
Director & Clinical Psychologist
Kapi’olani Child Protection Center-
Kapi’olani Medical Center for Women &
Children
Congress Co-Chair (Hawai’i Host
Committee) 

68
 Temele congresului:
• Perspective culturale în consolidarea familiilor şi protecţia copilului
• Identificarea, tratarea şi prevenirea violenţei sexuale şi familiale
• Efectul conflictelor armate asupra familiilor şi copiilor
• Consolidarea familiilor: cheia către prevenirea abuzului şi neglijării copilului
• Acordarea de putere tinerilor ca şi modalitate de prevenire a abuzului şi neglijării inter-
genreaţionale

XIIth European Congress of Psychology

4-8 iulie 4-8 2011
Istanbul, Turcia
Understanding and Embracing Diversity
http://www.ecp2011.org

Stimaţi colegi, 
În numele Comtetului Executiv al Asociaţiei Turce de Psihologie (ATP) şi a
membrilor comitetuli de organizare, avem deosebita plăcere să vă invităm la al XII-lea
Cogres European de Psihologie ce se va desfăşura în Istanbul, în perioada 4-8 iulie 2011.
Conferinţa va fi găzduită de ATP sub auspiciile EFPA. Ne propunem să adunăm profesionişti
pentru a intra în contact cu cele mai recente descoperiri din arealul psihologic. Comitetul
realizează la ora actuală un program ce va consta din diferite sesiuni ce vor permite atât
prezentări orale cât şi postere, prezentări în plen şi discuţii panel. Va fi un forum extraordinar
pentru prezentarea şi discutarea celor mai recente rezultate
Ca şi gazdă a evenimentului, oraşul Istanbul este cel mai mare din Turcia. Istanbulul
este deopotrivă un centru cultural şi financiar alături de alte capitale europene. Situat pe malul
Bosforului, Istanbulul leagă Asia de Europa. În acest spaţiu participanţii vor avea ocazia de a-şi
împărtăşi ideile cu colegi din întreaga Europă.
De-a lungul anilor, Congresul European de Psihologie a fost un forum extraordinar şi
pentru sociologi. De aceea sperăm că şi aceştia ni se vor alătura şi de această dată.
Detalii ulterioare cu privire la congres vor fi anunţate pe site.

Prof. dr. Canan ERGIN prof. dr. Gonca SOYGUT

Chair of Local Organizing Committee President of Turkish
Psychological Association

69
 Universitatea din Oradea – Facultatea de ŞtiinŞe Socio-Umane, Centrul de Studii asu-
pra Transformărilor Sociale în colaborare cu Casa Corpului Didactic Bihor
28-29 mai 2010
Oradea, România
Cercetare şi politici sociale
https://sites.google.com/site/socioumane2010/

Secţiuni:
1. Familia românească în schimbare. Coordonator: Floare Chipea
2. Educaţia și valorile societății Coordonator: Adrian Hatos
3. Seminar internaţional: National, Regional, European and Global Identity: Convergences
and Divergences (în limba engleză). Coordinator: Sergiu Bălţătescu
4. Demografie şi economie. Coordonator: Florica Ştefănescu
5. Protecţia socială a grupurilor vulnerabile. Teorii, aspecte practice şi tendinţe actuale.
Coordonatori: Simona Bodogai, Claudia Oşvat
6. Orientări inovative în educaţia formală şi nonformală Coordonatori: Cecilia Sas, De-
nisa Boroş
7. Problematica diversității umane în societatea contemporană. Coordonatori: Ioan Che-
lemen, Raluca Onicaş
8. Inovaţie, transformare, integritate: realităţi şi provocări pentru universităţile româneşti.
Coordonator: Ionel Cioară
9. Cercetarea psihologică între dinamica socială şi modificările paradigmatice.
Coordonatori: Marius Cioară, Monica Secui
10. Consilierul și psihoterapeutul, avocaţi ai justiţiei sociale. Coordonatori: Mihai
Marian, Simona Trip

70
 TALON DE ABONAMENT
Abonaţi-vă la revista COPIII DE AZI SUNT PĂRINŢII DE MÂINE, revistă
tematică de specialitate, editată de
Societatea Naţională pentru Copilul Abuzat şi Neglijat ( SN-CAN)
şi
Centrul de cercetare a interacţiunii copil-părinte (CICOP)
Universitatea de Vest Timişoara

Costul abonamentului: 35 euro/persoană juridică

25 euro/persoană fizică

Revista apare de trei ori pe an şi conţine informaţii la zi în domeniul preve-

nirii violenţei împotriva copilului.

La cerere, puteţi obţine de la redacţie numere tematice anterioare abona-

mentului.

ABONAMENT

COPIII DE AZI SUNT PĂRINŢII DE MÂINE

NUME………………………………………………………………..
ADRESA POSTALĂ (pt expedierea revistei) :
..............................................................................................................................
..........................................................................................................
TAXA (35 euro sau 25 euro)..........................................................

Cont SN-CAN: Banca Comercială Română, Timişoara

RO22RNCB0255008315690001

SEMNATURA...................................................................................

Expediaţi talonul completat, împreună cu copie după ordinul de plată, la adresa:

Prof.univ.dr.Ana Muntean
Centrul de Cercetare a Interacțiunii Părinte-Copil (CICOP)
Universitatea de Vest Timişoara
Calea Bogdăneştilor, nr.32/A, Timişoara
anamuntean25@yahoo.com

71