Implementarea şi aplicarea acquis-ului comunitar

de mediu cu accent pe gestiunea deşeurilor menajere

Proiectul de înfrăţire dintre România, Spania şi Olanda de la ARPM

Bacău
pentru Regiunea 1 Nord-Est/Moldova , Faza II

Activitatea nr: 3.7.2

Ghid pentru optimizarea sistemului de informaţii despre substanţele

periculoase, inclusiv compoziţia chimică a amestecurilor
comercializate, în special pentru transmiterea informaţiilor despre
toxicitate

1
Autori: Annet Sluer şi Erwin Theelen
Ghid pentru optimizarea sistemului de informaţii despre substanţele periculoase, inclusiv
compoziţia chimică a amestecurilor comercializate, în special pentru transmiterea informaţiilor
despre toxicitate.

1. Introducere

În perioada 17 – 21 noiembrie 2008 a avut loc o instruire de cinci zile pe tema legislaţiei substanţelor
chimice, mai precis abordând unele aspecte ale Regulamentului REACH. În timpul instruirii au avut loc
discuţii cu privire la problemele cu care participanţii s-au confruntat în activitatea lor profesională. Un
subiect de discuţie a fost nevoia specifică de a crea un organism public (de pildă Centrul de informare
toxicologică /Poisons Information Centre, PIC) care colectează şi diseminează date despre toxicitatea
substanţelor şi amestecurilor care sunt comercializate în România. Datele trebuie să fie uşor accesibile în
cazuri de urgenţe sau accidente. În general, inspectorii trebuie să se bazeze pe informaţiile din Fişa tehnică
de securitate, care nu este întotdeauna completă sau fac referinţă la o adresă din afara României. Apariţia
Regulamentului privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor (CLP) (EG. nr
1272/2008) introduce obligaţii în acest sens pentru statele membre. Regulamentul CLP, care reprezintă
implementarea „GHS” (Sistemul Armonizat Global de clasificare şi etichetare a chimicalelor), va
armoniza notificarea produselor la nivel UE. Articolul 45 al Regulamentului stipulează obligaţia statelor
membre de a desemna un organism resposabil cu primirea informaţiilor de la furnizori. Aceste informaţii
includ compoziţia chimică a amestecurilor comercializate şi clasificate sau considerate ca fiind
periculoase din cauza efectelor lor asupra sănătăţii umane sau a efectelor lor fizice. Informaţiile trebuie să
includă şi identitatea chimică a substanţelor în amestec pentru care un producător, importator sau utilizator
din aval au cerut folosirea unui nume chimic alternativ. Motivul pentru aceasta este facilitarea solicitărilor
cu caracter medical prin formularea măsurilor cu caracter preventiv şi curativ, în special în cazurile de
urgenţă. În jurul datei de 20 ianuarie 2012, Comisia Europeană va efectua o evaluare a posibilităţilor de
armonizare a informaţiilor ce urmează a fi trimise de firme, inclusiv stabilirea unui format unitar de
transmitere a informaţiei de la importatori şi utilizatori din aval la organismele desemnate. Pe baza acestei
examinări şi în urma consultărilor cu factorii interesaţi semnificativi, precum Asociaţia Europeană a
centrelor anti-otrăvire şi a toxicologilor clinici (EAPCCT), Comisia va adopta probabil un regulament şi
o anexă la acel regulament.

Acest document conţine îndrumări despre cum poate fi organizată notificarea produselor de către
Guvernul României. Ghidul se bazează pe un studiu precedent efectuat pe această temă de RIVM [1] şi pe
informaţii din cadrul Programului internaţional pentru siguranţa chimică (IPCS) [2].
Următoarele aspecte for fi trecute în revistă:
- Rolul autorităţii competente
- Cerinţe în cazul notificării produselor
- Metoda de notificare

2. Rolul autorităţii competente

Conform Regulamentului CLP, statele membre vor desemna un organism responsabil cu primirea de
informaţii de la furnizorii de substanţe chimice. Regulamentul nu specifică autoritatea dar în general acest
organism poate fi o autoritate guvernamentală (de exemplu un departament de siguranţă a produselor sau o
agenţie de sănătate publică) sau un Centru de informare toxicologică (PIC). Un PIC este o unitate
specializată care îndrumă sau acordă asistenţă în prevenirea, diagnosticul şi managementul otrăvirii.
Structura şi funcţionarea centrelor toxicologice diferă de la un stat la altul. Un centru toxicologic
reprezintă cel puţin un serviciu de informare. Unele centre toxicologice pot include şi laboratoare de

2
analize toxicologice şi/ sau o unitate de tratament clinic (în caseta text de mai jos sunt informaţii
detaliate).
Şi PIC şi autoritatea guvernamentală prezintă avantaje şi dezavantaje. Numirea unui departament
guvernamental ca autoritate competentă (CA) pentru a primi informaţii de la furnizori s-ar putea dovedi a
fi un avantaj în cazul în care o ţară are mai multe de un singur PIC.

Având o autoritate centrală care distribuie informaţiile sau partajează cu unităţile PIC o bază de date
accesibilă, se reduce considerabil efortul de raportare din partea furnizorilor de substanţe care pot utiliza
doar un singur portal în loc de mai multe.

De asemenea nu mai este necesar pentru fiecare unitate PIC să întreţină o bază de date şi să se implice în
consultări prelungite cu furnizorii sau asociaţiile comercianţilor. Pe de altă parte, când este desemnat un
departament guvernamental există riscul ca schimbul de informaţii despre substanţe şi amestecuri dintre
departamentul guvernamental şi PIC să nu aibă loc. Există de asemenea riscul ca PIC să primească
informaţii insuficiente despre substanţele şi amestecurile periculoase (detalii pe această temă în secţiunea
a doua). Deci, în cazul că un departament guvernamental este numit CA, sunt necesare acorduri stricte pe
tema schimburilor de informaţii dintre acesta din urmă şi unitatea (unităţile) PIC de la nivel naţional.
Întocmirea de acorduri cu putere de lege poate fi o opţiune prin includerea unor astfel de modele în
legislaţia naţională.

Desemnarea PIC ca autoritate competentă pare o alegere logică pentru că informarea personalului medical
(medici, veterinari, farmacişti) cu privire la simptomele şi tratamentul intoxicaţiilor acute cu substanţe şi
amestecuri periculoase este principala sarcină a unităţilor PIC. În caz că există mai multe unităţi PIC,
aspectul schimbului de informaţii necesită de asemenea o atenţie specială. Este necesară existenţa unei
infrastructuri care să canalizeze fluxul informaţional dintre unităţile PIC, cum ar fi alcătuirea unei baze
centrale de date la care să aibă acces toate unităţile PIC.

Ce este un centru toxicologic?

Un centru toxicologic este o unitate specializată care îndrumă sau acordă asistenţă în prevenirea, diagnosticul şi managementul
otrăvirii. Structura şi funcţionarea centrelor toxicologice diferă de la un stat la altul. Un centru toxicologic reprezintă cel puţin un
serviciu de informare. Unele centre toxicologice pot include şi laboratoare de analize toxicologice şi/ sau o unitate de tratament clinic

Ce face un centru toxicologic?

Un centru toxicologic furnizează în regim de urgenţă servicii de informare cu privire la otrăvuri. Poate de asemenea furniza un serviciu
de analize toxicologice şi un serviciu clinic. Pe lângă aceasta centrul toxicologic poate juca un rol important în alcătuirea planurilor
pentru situaţii de urgenţă şi reacţie rapidă în cazul dezastrelor chimice, precum şi în monitorizarea efectelor negative faţă de
medicamente şi în gestionarea problemelor de abuz de substanţe. Centrul poate fi implicat şi în cercetare, educaţie şi instruire.

Serviciile de informare toxicologică 
Serviciul de informare toxicologică se ocupă cu evaluarea riscurilor, diagnoza, managementul şi prevenirea expunerii la substanţe, pe
orice cale, în cazul pacienţilor de orice vârstă şi în orice circumstanţă, cum ar fi accidentală, intenţionată sau ocupaţională etc. Pe lângă
aceastea, centrul toxicologic poate furniza informaţii generale despre substanţe, proprietăţile şi toxicitatea lor.
Toate centrele toxicologice răspund la solicitările telefonice de informaţii, majoritatea vor răspunde şi la solisitările adresate în scris iar
unele dintre ele oferă posibilitatea adresării de întrebări în mod direct, permitând accesul solicitanţilor în sediul centrului. În genere,
solicitările telefonice de informaţii despre intoxicaţii acute sau cazurile suspecte de otrăvire primesc răspunsuri de urgenţă. În modul
ideal, serviciul de informaţii telefonice ar trebui să fie disponibil non-stop, deşi în cazul unor centre resursele proprii nu permit acest
lucru şi orarul de funcţionare este mai redus.
Acest serviciu poate fi disponibil publicului larg sau doar specialiştilor din domeniul sănătăţii. Alţi beneficiari ai serviciilor unui astfel
de centru pot fi serviciile medicale de urgenţă, ministerele din cadrul guvernului, agenţiile de reglementare, serviciile de educaţie ş.a.

De obicei, ne adresăm unui astfel de centru pentru că avem un pacient sau un membru al familiei despre care credem că
a suferit de o expunere la substanţe toxică. Rolul unui centru toxicologic este de a afla ce s-a întâmplat de la apelant şi
apoi de a îndruma apelantul cu privire la riscul unei intoxicaţii sau dacă pacientul prezintă deja semne clare de intoxicare
şi ce măsuri pot fi luate dacă este cazul. Centrul toxicologic poate furniza informaţii despre toxicitatea substanţei în
discuţie, efectele toxice şi tratamentul necesar. Pentru a putea răspunde la genul acesta de solicitări, centrul toxicologic
trebuie să deţină o serie completă de informaţii despre chimicale, medicamente, produse, plante şi animalele veninoase.

3
Personalul angajat în centrele toxicologice este format în genere din doctori, asistenţi, cercetători, farmacişti sau o combinaţie de
astfel de specialităţi. Acest lucru depinde mult de condiţiile locale.

Serviciul de analize toxicologice 
Unele centre toxicologice deţin şi un laborator specializat care furnizează servicii de analize toxicologice. Un astfel de serviciu
poate avea un aport la diagnisticarea, evaluarea şi tratarea intoxicaţiilor. Analizele pot fi efectuate pe probe biologice şi
nebiologice, precum urină, păr, unghii sau materiale suspecte aflate în apropierea pacientului pentru a identifica şi cuantifica
substanţele toxice. În unele cazuri unele analize trebuie efectuate de urgenţă pentru a determina managementul potrivit în cazul
unei intoxicaţii, de exemplu, cu paracetamol (acetominofen), fier sau metanol. Pentru alte tipuri de intoxicare este necesară o
confirmare prin analize cu un grad mai redus de urgenţă. Unele centre toxicologice includ o unitate clinică pentru tratarea
pacienţilor intoxicaţi. Pacienţii pot fi transferaţi la această unitate de la spitalele din apropiere.

3. Cerinţe în cazul notificării produselor

Ca şi în cazul legislaţiei precedente (Directiva 1999/45/CE privind preparatele) Regulamentul
CLP nu stipulează cu exactitate care furnizor de chimicale trebuie să notifice informaţiile despre
produs şi în ce mod. Conform precizărilor din introducere, Comisia are intenţia de a armoniza
notificarea informaţiilor despre produse. Astfel, având în vedere acest obiectiv şi discuţiile
preliminare pe această temă, statele membre pot demara construcţia infrastructurii. În cadrul unui
studiu efectuat de RIVM[1] se menţionează că furnizorul va transmite informaţii suficiente astfel
încât unităţile PIC să-şi îndeplinească îndatoririle în mod corespunzător. De asemenea, RIVM
recomandă alcătuirea unui format comun (electronic) pentru notificare, care să fie potrivit pentru
sectorul industrial şi CA. Formatul fişelor tehnice de securitate (SDS) (o obligaţie derivată din
Regulamentul REACH (1907/2007) pentru substanţe şi amestecuri periculoase) pare a fi un bun
punct de plecare, deşi specialiştii sunt de părere că informaţiile din SDS nu sunt suficiente pentru
a efectua evaluări de risc adecvate. Pentru a face acest lucru, o unitate PIC are nevoie de mai
multe date. RIVM se referă la o iniţiativă utilă a EAPCCT, de a alcătui un ghid (1989) cu privire
la cerinţele referitoare la compoziţia produsului şi concentraţiile ingredientelor [1]. Pe lângă
acesta, Organizaţia mondială a sănătăţii a făcut de asmenea ghiduri pe această temă.
Pentru a face o evaluare adecvată, baza de date va conţine informaţii despre (nivel minim):
- Caracteristicile fizice ale substanţei chimice (aceasta influenţează modalitatea de dispersie în
mediul natural şi cum intră în organism);
- teste biologice disponibile pentru detectarea expunerii şi/sau a efectelor negative asupra
sănătăţii;
- tehnici de prelevări de moste din mediu şi echipamentele necesare;
- liste cu antidoturi şi proceduri de decontaminare;
- semne şi simptome medicale, metode de tratament;
- compoziţia tuturor componentelor din amestec;
- numele substanţei/ substanţelor, folosirea numelor de grup sau clasă este acceptată doar când
toate substanţele din grup au proprietăţi similare;
- concentraţiile reale de componente foarte toxice, toxice şi corozive;
- specificarea grupelor de concentraţii pentru alte componente: 0-1%, 1-5%, 5-10%, 10-20%,
20-30%, 30-50%, 50-75%, >75%.
În cazul substanţelor, producătorii şi importatorii vor produce o parte din informaţiile menţionate mai sus,
(cum ar fi informaţiile despre caracteristicile fizice) prin îndeplinirea obligaţiilor lor în sistemul REACH
(alcătuirea fişei tehnice de securitate, procesul de înregistrare şi de autorizare). În acest caz, informaţiile
tot trebuie transmise unităţii PIC. Autoritatea competentă în domeniul REACH poate juca un rol important
în schimbul de informaţii. În alte cazuri, în care informaţia nu este generată în cadrul REACH (amestecuri,

4
nivel de tonaj < 1 tonă/an) producătorii şi importatorii au obligaţia de a notifica organismul special
desemnat pentru implementarea Regulamentului CLP.
Deoarece este în intenţia Comisiei Europene să acţioneze împreună cu EAPCCT în cadrul procesului
viitor de armonizare, ghidul EAPCCT poate constitui un punct de plecare pentru discuţiile viitoare.
Consultaţi anexa acestui document pentru o imagine de ansamblu a agestui ghid [1].

4. Metoda de notificare
De exemplu în cazul unui incident, este vital să existe posibilitatea de acces rapid la date despre o
substanţă chimică. Prin urmare, accesul neintrerupt la bazele de date despre substanţe este important.
Pentru a completa baza de date, furnizorii trebuie transmită informaţii către autoritatea competentă, de
preferinţă în format electronic. Aceasta determină scurtarea perioadelor de timp alocate procesării
informaţiilor, diminuarea costurilor, diminuarea ratelor de eroare şi creşterea gradului de securizare a
datelor[1]. Totuşi, pentru că nu există un format electronic standard pentru notificarea şi transferul datelor
de la furnizor către baza de date, pot apărea probleme. Acesta va fi cazul în special pentru firmele care
activează pe piaţa europeană şi care se confruntă cu situaţii diferite de la un stat membru la altul. Comisia
Europeană poate rezolva această problemă dacă decide să armonizeze procesul de notificare în cadrul
Regulamentului CLP. În prezent, ar fi convenabil să fie promovată o bază de date (de preferat bazată pe o
tehnologie internet) către care transferul de date să poată fi efectuat în format XML. După de autoritatea
competentă va recepţiona datele, ea o poate converti într-un anumit format. XML reprezintă un standard
electronic de uz general pentru facilitarea schimbului de date între sistemele informatice actuale.

Bibliografie
1. R. de Groot, P.J.A.M. Brekelmans, J. Meulenbelt, ‘Articolul 17 din Directiva privind preparatele
199/45/EC este implementat în mod diferit în statele membre U.E., un studiu despre cum sunt
informate Centrele de informare toxicologică despre preparatele periculose, raport al RIVM nr.
233900001/2007.
2. Programul internaţional de securitate chimică (IPCS), „Prevenirea şi managementul intoxicărilor”,
http://www.who.int/ipcs/poisons/.
3. Ghid al OMS/IPCS privind sănătatea publică şi incidentele chimice pentru factorii naţionali şi
regionali de decizie în domeniul sănătăţii publice şi a mediului (1999) disponibil la adresa
http://www.who.int/ipcs/poisons/.

5
ANEXĂ: Informare periodică a EAPCCT, aprilie 1996 (p. 5-14)

Asociaţia Europeană a centrelor anti-otrăvire şi a toxicologilor clinici

(EAPCCT)

Oslo, 13 iunie, 1989.

Către Centrele toxicologice din Europa şi membrii EAPCC.

Informaţii despre produsele chimice de la producători către Centrele toxicologice.

In anexă veţi găsi formularul de transmitere de informaţii despre produs din partea unui operator
industrial către centrele toxicologice şi ghidul de utilizare a acestuia, împreună cu o scrisoare din
partea preşedintelui EAPCC care prezintă efortul care a stat la baza acestui ghid.

O variantă de lucru a acestui formular a fost trimisă prin poştă centrelor toxicologice în toamna
trecută şi am discutat aceste aspecte cu câteva dintre centre.

Pentru momentul actual, trebuie făcute următoarele precizări:

Informaţiile despre compoziţia produselor este vitală pentru centrele toxicologice şi nu

trebuie să fie mai puţin detaliate decât nivelul indicat în ghid.

În multe ţări producătorii trebuie să furnizeze o fişă tehnică de securitate pentru operatorii
industriali care le utilizează produsele. Aceste fişe de date sunt destinate angajaţilor care
lucrează cu produsele respective. Aceste fişe dau rareori multe informaţii despre compoziţia
produselor şi nu trebuie confundate cu formularul de informaţii care ar trebui transmis
centrelor toxicologice. Odată ce centrul toxicologic a primit informaţiile despre compoziţia
produselor, ele vor evalua produsul cu privire la orice toxicitate sau pericol şi îl vor include în
fişierele proprii.

Evaluarea se efectuază pe baza datelor pe care centrul le deţine deja despre componentele
produsului şi pe baza propriei experienţe.

Totuşi, în cuprinsul formularului se regăseşte un articol numit “Toxicologia aferentă

produsului (conformdatelor disponibile)”. Aceasta denotă dacă producătorul are cunoştinţă de
orice intoxicare, pericol sau daună produsă de acel produs, el ar trebui să informaze Centrul
de toxicologie despre acest lucru în cadrul acestui articol.

Trebuie subliniat că centrul de toxicologie are nevoie de informaţii despre toate produsele de
pe piaţă indiferent dacă ele se află sun incidenţa reglementărilor naţionale pentru clasificarea
şi etichetarea chimicalelor sau nu. Criteriile de clasificare şi etichetare sunt determinate

6
 adesea de o necesitate administrativă şi nu de faptul că există delimitări stricte între
chimicalele şi/sau concentraţiile dăunătoare şi cele inofensive. Centrele toxicologice nu pot
evalua un produs decât în cazul în care au suficiente informaţii detaliate despre compoziţia sa.
Asta include şi produsele care sunt inofensive.

Pe lângă acordarea de consultaţii cu privire la produsele toxice şi periculoase, este important

pentru întreaga comunitate ca centrul toxicologic să poate indica imediat dacă un produs este
inofensiv. Aceasta conduce la evitarea neliniştii, transportului şi spitalizării inutile.

Toţi producătorii trebuie să transmită centrelor toxicologice informaţiile necesare despre

compoziţia produselor lor. Fără acest lucru ar putea exista îndoieli cu privire la siguranţa
chiar şi a unui produs inofensiv în cazul unei urgenţe. Şi medicii şi publicul larg se aşteaptă
ca centrul de toxicologie să aibă informaţiile, iar dacă producătorul nu le-a furnizat, aceasta
condue la o imagine negativă a firmei respective.

Sperăm ca acest formular standardizat va fi de folos atât centrelor toxicologice cât şi sectorului
industrial.

Cu stimă,
Elsa Wickstrøm
Secretar general

În amexă la scrisoare

7
 SCHIMBUL DE INFORMAŢII DINTRE CENTRELE EUROPENE DE TOXICOLOGIE ŞI
SECTORUL INDUSTRIAL (AIS:FIFE:FEA)
CU PRIVIRE LA PRODUSELE DE CURĂŢARE, DEZINFECTANTE ŞI DE ÎNTREŢINERE
(INCLUSIV AEROSOLII ÎN CAZURI CARE JUSTIFICĂ ACEST LUCRU)

Sumar
I. Cadru general
II. Informaţii despre produs
1. Aspecte generale
2. Câteva definiţii
3. Confidenţialitate
III. Ghid de completare a formularului standard cu informaţii despre produs
IV. Formular cu informaţii despre produs pentru centrele toxicologice

I. CADRU GENERAL

De când au fost înfiinţate pentru prima dată, centrele toxicologice au solicitat cu regularitate de la
sectorul industrial informaţii suficient de detaliate despre produse cu scopul de a întreţine o bază
de date actualizată pentru situaţii de urgenţă, capabilă să furnizeze:

- consiliere medicală corespunzătoare în cazul intoxicaţiilor

Din motive practice se impune folosirea de către producători a unui formular standard cu
informaţii care să fie utilizat în mai multe ţări. Un astfel de formular este cuprins în acest
document care conţine de asemenea ghidul de completare a acestui formular. Informaţiile
reprezintă un set minim de date considerate ca fiind esenţiale pentru evaluarea corectă a efectelor
de toxicitate acută, dar de asemenea ele permit furnizarea de date suplimentare atunci când
circumstanţele necesită acest lucru.

Informaţiile precise permit centrului toxicologic nu doar să recunoască riscurile reale, ci şi să

identifice cu rapiditate cazurile care nu prezintă niciun risc.

Pe lângă acestea, poate apărea ocazional nevoia de informaţii mai amănunţite pentru a furniza

- informaţii mai generale, mai puţin urgente, cu privire la toxicitatea produsului, cum ar fi
efecte cronice sau proprietăţi alergenice

- evaluarea siguranţei produsului şi nevoii posibile pentru luarea de măsurilor preventive.

8
II. INFORMAŢII DESPRE PRODUS

1. Aspecte generale

- Informaţiile despre produs ar trebui completate şi transmise imediat ce un nou produs este
comercializat1 sau un produs existent suferă schimbări semnificative (a se consulta recomandările
din ghid referitoare la compoziţie pentru detalii) sau dacă orice informaţie din formularul
completat anterior nu mai este valabilă.

- Sunt necesare informaţii despre toate produsele, inclusiv cele considerare a fi inofensive.

- Sunt necesare informaţii despre toate ingredientele/componentele din amestec, despre

cantitatea lor, inclusiv despre cele considerate inerte sau inactive.

- În unele cazuri centrul de toxicologie poate solicita, sau producătorul va dori să furnizeze,
informaţii suplimentare. Cererea standard nu are intenţia de a împiedica un astfel de schimb de
informaţii, ci doar de a-l facilita prin transformarea schimbului de informaţii de bază într-unul
mai direct.

2. Câteva definiţii

Următoarele definiţii pot fi diferite de la o ţară la alta dar sunt recomandate pentru uz general în
vederea armonizării terminologiei.

(i) DEFINIRI JURIDICE

SUBSTANŢE:
(conform Directivei Consiliului 79/831/CEE din 18 septembrie 1979 care modifică pentru a şasea
oară Directiva 67/548/CEE privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor
administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO L
259/10 din 15.10.1979))

Elemente chimice și compușii lor în stare naturală sau obținuți printr-un proces de producție.
Astfel de substanţe pot conţine aditivi indispensabili pentru producerea sau menţinerea substanţei
într-o anumită stare fizică sau chimică.

Observaţie
O substanţă pură înseamnă o entitate definită din punct de vedere chimic care poate prezenta
impurităţi, dar nu şi aditivi.

PREPARATE: (ibid)

Amestecurile sau soluțiile de două sau mai multe substanțe.

1
În acest context acest lucru presupune mostre şi produse gratuite pentru a fi testate de către consumatori; dacă apar
probleme de interpretare a informaţiilor contactaţi cel mai apropiat centru toxicologic pentru informaţii suplimentare

9
ARTICOL:
(conform documentului Comisiei „Cum se raportează către EINECS”)

Un obiect căruia i se dă, în cursul fabricaţiei, o formă, o suprafaţă sau un aspect special care îi
determină funcţia în întregime sau parţial şi care nu prezintă nicio modificare a compoziţiei
chimice pe parcursul utilizării sale finale sau doar acele modificări ale compoziţiei care nu au un
scop comercial separat de cel al articolului.

(ii) DEFINIŢII DE UTILIZAT CÂND INTRAŢI ÎN LEGĂTURĂ CU CENTRELE

TOXICOLOGICE

PRODUSE:

Substanţele sau preparatele comercializate, în genere sub o denumire unică sau un nume de
marcă.

COMPOZIŢIE:

Lista şi proporţia constituenţilor prezenţi într-un produs.

CONSTITUENŢI:

Substanţele, clasa de substanţe sau preparate prezente într-un produs.

INGREDIENTE (SAU MATERII PRIME):

Substanţe şi preparate utilizate de producător pentru a fabrica un produs. Un ingredient este

adăugat în timpul procesului de producţie dar nu apare întotdeauna în compoziţie ca şi constituent
(de ex. poate reacţiona in situ cu un alt ingredient).

FORMULARE:

Proporţia în care fiecare ingredient este folosit de producător pentru a fabrica un produs.

Formularea reprezintă lista de ingrediente utilizate în procesul de producţie, spre deosebire de

compoziţie care reprezintă lista constituenţilor ce se află în produsul final.

Exemplu ce demonstrează diferenţa dintre ingrediente şi constituenţi:

Produs Săpun

Formulare Compoziţie
Ingrediente: acizi graşi Constituenţi: săpun
sodă caustică apă

10
3. CONFIDENŢIALITATE

Centrele toxicologice garantează că asigură confidenţialitatea informaţiilor referitoare la

compoziţia produselor. Informaţiile furnizate de către unităţile industriale sunt folosite doar
pentru evaluarea riscului toxic potenţial şi pentru formularea de recomandări medicale.

Centrele toxicologice consimt să nu răspundă la niciun fel de solicitare legată exclusiv de

compoziţia unui produs fără acordul prealabil al producătorului (sau a sursei informaţiei)
responsabil de produs.

III. GHID PENTRU COMPLETAREA UNUI FORMULAR CU INFORMAŢII DESPRE

PRODUS

IDENTITATE

Numele mărcii Complet şi definitiv

În toate limbile reprezentative
Menţionaţi toate numele alternative

Când acelaşi produs este comercializat sub nume diferite în aceiaşi

ţară (de ex. limbi diferite) sau sub nume diferite în ţări diferite, vă
rugăm să specificaţi toate aceste denumiri pe acelaşi formular cu
informaţii despre produs.

Categoria produsului Descrie utilizarea intenţionată în cazul produsului

Sectorul industrial va defini categorii de produse (cf. listei anexate)
Menţionează utilizări intenţionate alternative

Producător/ Nume şi adresă

Importator/Distribuitor numere de telefon şi telex/fax

Punct(e) de contact Pentru informaţii suplimentare centrele toxicologice au nevoie de

numele persoanei sau departamentului (şi adresa/ numărul de
telefon) pentru contact direct rapid.
Companiile ar trebui să stabilească proceduri interne pentru
interaţionarea cu centrele toxicologice care pot fi necesare în
situaţii de urgenţă, precum şi în situaţii ce nu prezintă urgenţă.

AMBALAJ

Tip(uri) Tipul şi mărimea ambalajului pot influenţa pericolul toxic.

Marime(mărimi)

Descriere Culoare, formă, orice fraze/ recomandări de securitate.

Furnizaţi etichete dacă este posibil, în special dacă produsul este
clasificat ca fiind foarte toxic, nociv, coroziv sau iritant.

11
CARACTERISTICI FIZICE

solid, granule, praf Cunoaşterea proprietăţilor fizice ale produsului poate favoriza
pastă, gel identificarea şi evaluarea riscului.
fluid sau lichid vâscos
aerosol, gaz,
foarte volatil,
altele

Culoare

pH: la furnizare şi
diluat pentru utilizare

COMPOZIŢIE:

12
Constituents Sunt necesare informaţii calitative şi cantitative. Menţionaţi
toţi constituenţii (indiferent de toxicitatea lor) cu denumirile
lor acceptate la nivel internaţional.

Utilizarea numelor de grupă sau clasă este aceptabilă când

toate substanţele din grup prezintă proprietăţi toxicologice
similare (de ex. surfactanţi anionici, surfactanţi non-ionici,
(dar nu surfactanţi cationici), enzime, (clasa) polimeri, parfum,
culori....

Dacă denumirea chimică sau cea obişnuită nu sunt cunoscute

de către cel care face notificarea, constituentul poate fi numit
cu ajutorul denumirii sale comerciale la care se adaugă numele
producătorului.

Indicaţi concentraţiile reale ale oricărui constituent foarte

toxic, toxic sau coroziv.

Indicaţi concentraţiile tuturor celorlaltor constituenţi în % pe

intervale de concentraţii:
0 la 1% 20 la 30%
1 la 5% 30 la 50%
5 la 10% 50 la 75%
10 la 20% peste 75%

Dacă produsul este reformulat dar numele rămâne neschimbat

şi nu mai sunt adăugaţi noi contituenţi iar concentraţiile
(aceloraşi) constituenţi rămân în aceleaşi intervale de
concentraţii, nu este necesar să retrimiteţi formularul către
centrele toxicologice.

Indicaţi aciditatea/ alcalinitatea de rezervă2 a produsului unde

aceasta este semnificativă.

TOXICOLOGIE Dacă pot fi accesate cu uşurinţă în interiorul firmei, transmiteţi

informaţiile semnificative despre toxicitatea produsului.

CERINŢE OBLIGATORII
DE SECURITATE cu ar fi:
- menţionaţi dacă produsul este clasificat ca fiind foarte toxic,
toxic, nociv, coroziv, iritant,

2
Rezerva acidă/alcalină. În cazul preparatelor acide, aceasta reprezintă cantitatea (g) de hidroxid de sodiu/
100g de preparat necesară pentru a obţine un pH specificat. În cazul preparatelor alcaline, aceasta reprezintă
cantitatea (g) de hidroxid de sodiu echivalent cu o cantitate în grame de acid sulfuric/ 100g de preparat
necesară pentru a obţine un pH specificat.

Măsurarea rezervei acide/alcaline. În cazul prafurilor/solidelor şi lichidelor această rezervă se determină prin
titrare/ ajustare treptată a dozei (de ex. cu hidroxid de sodiu 2 N sau cu acid sulfuric 2 N) pentru
substanţe/preparate acide până la un pH de 4 şi pentru substanţe/preparate alcaline până la un pH de 10.
Rezerva acidă/alcalină se exprimă în grame de hidroxid de sodiu (echivalent)/ 100g de praf/solid sau lichid
necesare pentru ajustarea pH la valoarea potrivită.

13
 - menţionaţi dacă produsul necesită ambalare specială (de ex.
sisteme de închidere care împiedică manipularea lor de către
copii).

CONFIDENŢIAL
Informaţii depre produs pentru centrele toxicologice

(a se vedea ghidul)

IDENTITATE

Numele mărcii

Categoria produsului (utilizare intenţionată)

Producător nume: telefon:

telex/fax:
adresă:

Distribuitor/ nume: telefon:

telex/fax:
Importator adresă:

14
 Punct de contact nume: telefon:
telex/fax:
adresă:

AMBALAJ

Tip/ tipuri:

Mărime/ mărimi:

Descriere:

Ataşaţi mostre de etichete dacă este cazul

PROPRIETĂŢI FIZICE

solid □ aerosol □ granule □ fluid □ la furnizare

pH:
gel □ praf □ pastă □ vâscos □ diluat pentru
utilizare

foarte □ gaz □ altele: culoare:

volatil

COMPOZIŢIA

Constituenţi

TOXICOLOGIA produsului (dacă este disponibilă)

15
CERINŢE DE SIGURANŢĂ OBLIGATORII

APROBARE

Societate data completării formularului: data primei comercializări a

produsului:
nume:

semnătură: nr. de ordine al produsului:

Centru nume: acest produs înlocuieşte:

toxicologic
semnătură:

APROBARE

De către societate Data primei comercializări a produsului

Data completării formularului şi semnătura
autorizată
Numărul de ordine al produsului
Denumirea produsului înlocuit de această
formulare
(dacă este cazul).

De către centrul toxicologic Semnătura persoanei care a primit formularul şi

este
responsabilă de păstrarea sa

16
 Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene.

Pentru mai multe informatii si comentarii referitoare la Proiectul Phare: cfcu.phare@mfinante.ro

Phare National 2006

Ministerul Mediului si
dezvoltarii Durabile

17