Nume Academia de Studii Economice

Facultatea Comert

Lucrare practică
Analiza formelor de comunicare scrisă în organizaţia învăţământului

COMUNICAREA
,,  presupune asocierea elementelor  cognitive şi afective cu scopul de a transmite informaţii, a
inspira credinţe ,a induce emoţii sau a evidenţia comportamente printr-un proces alternant de
relaţii între scris, vizual, nonverbal, vocal auditiv,  simbolic şi comportamental”
                                                                                                  Level si Galle

Comunicarea este un transfer de informaţie între un emiţă tor si un receptor, în urma că ruia, informaţia
transmisă şi captată este  înţeleasă şi interpretată în acelasi mod de că tre cele doua pă rţi. Dictionarul explicativ
al limbii româ ne ne oferă mai multe sinonome pentru cuvâ ntul comunicare: înştiinţare, stire, veste, raport,
relaţie, legă tură .

            Comunicarea se referă la transmisie şi schimb de informaţii între oameni, la circulaţia de impresii,
tră iri afective, judecă ţi de valoare, comenzi cu scopul de a obţine modifică ri comportamentale la indivizi,
manifestate, în reprezentă rile, cunoştintele acestora.

Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei, gesturi,
stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor. De
exemplu, un profesor care intra în clasa si se aseaza la catedra sau se lipeste de tabla si ramâ ne acolo toata ora,
îsi diminueaza mult din forta discursului. Limbajul nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.
Orice act de comunicare înseamnã educaţie şi orice educaţie este un act de comunicare.
Prin comunicare scrisa se intelege: scrisoare, continutul unei scrisori, schimb de scrisori intre doua sau mai
multe persoane, raport sau legatura intre fapte, lucrari, fenomene si situatii. Este procedeul de comunicare
intre oameni prin scrisori, instiintari sau comunicari scrise. Sunt de parere ca, pentru unele persoane este mult
mai usoara comunicarea in scris fata de cea orala , pt ca uneori ne este mai dificil sa ne exprimam in public,
datorita faptului ca se pot vedea anumite gesturi, anumite emotii, de la caz la caz,dar si pentru ca mesajul nu
poate fi sters,doar rectificat.
In ziua de azi limbajul scris s-a perfectionat din ce in ce mai mult.El joaca un rol destul de important in
pastrarea,mentinerea si raspandirea stiintei si a culturii . Avantajul acestei comunicari o constituie faptul
ca,mesajul scris care vrem sa-l transmitem,il putem sterge si il putem modifica.Dar, ca si in cazul comunicarii
orale,mesajul scris trebuie sa fie adecvat,adapatat la caracteristicile cititorilor.
Deasemenea, si comunicarea scrisa are un rol deosebit de important,mai ales in cazul
intreprinderilor,institutiilor,care astfel de comunicare constituie o activitate continua,o modalitate de lucru.

Caracteristicile comunică rii :

1. Ale profesorului:
- claritatea mesajelor
- precizia acestora
- utilizarea unui limbaj adecvat şi accesibil elevilor
- utilizarea unui limbaj adecvat
- structurarea logică a mesajelor transmise;
- prezentarea interesantă a conţinutului instruirii;
- asigurarea unui climat adecvat comunică rii
 2. Ale elevilor:
- să aibă capacitate de concentrare (pentru a putea recepta şi inţelege mesajul profesorului);
- să posede cunoştinţele anterioare necesare învă ţă rii ce urmează ;
- să fie motivaţi pentru a învă ţa ( in general şi la un anumit obiect
studiu, în particular);
- să cunoască limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta)
Metodele de învă ţă mâ nt sunt un element de bază al strategiilor didactice, în strâ nsă relaţie cu mijloacele
de învă ţă mâ nt şi cu modalită ţile de grupare a elevilor. De aceea, opţiunea pentru o anumită strategie didactică
condiţionează utilizarea unor metode de învă ţă mâ nt specifice.

Sistemul metodelor de învăţământ conţine:

- metode tradiţionale, cu un lung istoric în instituţia şcolară şi care pot fi pă strate cu condiţia
reconsideră rii şi adaptă rii lor la exigenţele învă ţă mâ ntului modern;
- metode moderne, determinate de progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică, unele dintre acestea de
exemplu, se apropie de metodele de cercetare ştiinţifică , punâ ndu-l pe elev în situaţia de a dobâ ndi cunoştinţele
printr-un efort propriu de investigaţie experimentală ; altele valorifică tehnica de vâ rf (simulatoarele,
calculatorul).
În şcoala modernă, dimensiunea de bază în funcţie de care sunt considerate metodele de învă ţă mâ nt este
caracterul lor activ adică mă sura în care sunt capabile să declanşeze angajarea elevilor în activitate, concretă
sau mentală , să le stimuleze motivaţia, capacită ţile cognitive şi creatoare.
Metodele tradiţionale
Verificarea orala = conversatie(individuala, frontala sau combinata) prin care profesorul urmareste
identificarea cantitatii si calitatii instructiei.
Verificarea scrisa - apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate in lucrari de control sau teze.
- elevii isi prezinta achizitiile educatiei fara interventia profesorului
- posibilitatea verificarii unui numar relativ mare de elevi intr-un interval de timp
- raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare
- avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala
- implica feed-back mai slab, in sensul ca unele erori sau neimpliniri nu pot fi eliminate operativ, prin
interventia profesorului
Probele practice - presupun aplicarea cunostintelor teoretice insusite precum si deprinderilor si
priceperilor anterior formate.

Metode complementare (moderne de evaluare)

Observarea sistematică a comportamentului elevilor în timpul activită ţii didactice furnizează profesorului o
serie de informaţii utile, diverse şi complete, greu de obţinut astfel prin intermediul metodelor de evaluare
tradiţionale.
- profesorul foloseste: - fişa de evaluare (calitativă )
- scara de clasificare
- lista de control/verificare

Povestirea constă în nararea unor fapte, evenimente, într-o formă expresivă , menită să declanşeze stă ri
afective la elevi. Se foloseşte cu prioritate la clasele primare.
Descrierea urmă reşte evidenţierea pă rţilor componente sau caracteristicilor unui obiect sau fenomen,
de cele mai multe ori în prezenţa obiectului descris.
Explicaţia constă în clarificarea unui adevă r ştiinţific, pe baza unui şir de argumentaţii.
Prelegerea constă în transmiterea unui volum mare de informaţii, selectate şi organizate pe baza unui
plan de idei. Pe parcursul prelegerii, profesorul recurge la argumentă ri, definiţii, comparaţii, exemple, concluzii
în vederea prezentă rii accesibile şi convingă toare a temei propuse.
Prelegerea-dezbatere: cadrul didactic expune ideile principale, apoi urmează o dezbatere în care
cursanţii analizează, exemplifică , aplică aceste idei în conformitate cu experienţa personală .
Exerciţiul: Metoda se referă la executarea conştientă , sistematică şi repetată a unei acţiuni.
 Metoda proiectelor. Această metodă se bazează pe anticiparea mentală şi efectuarea unor acţiuni
complexe, legate de o temă impusă sau aleasă de elevi. Activitatea elevilor se desfă şoară în mod independent,
individual sau în grup, într-un timp mai îndelungat (o să ptămâ nă , o lună etc.), presupune un efort de informare,
investigare, proiectare sau elaborare şi se soldează în final cu prezentarea unui produs finit (dispozitiv, model,
referat etc.), care va fi evaluat (de aceea, proiectul se întâ lneşte şi ca metodă complementară de evaluare).
Metoda studiului de caz este metoda care valorifică în învă ţare „cazul”, adică o situaţie reală,
semnificativă pentru un anumit domeniu şi care se cere a fi analizată şi rezolvată . „Cazul” ales trebuie să fie
autentic, reprezentativ, accesibil, să conţină o problemă de rezolvat prin adunare de informaţii şi luarea unei
decizii.
Metoda activităţii cu fişele este o metodă de învă ţare care presupune utilizarea fişelor elaborate în
prealabil de că tre profesor, conţinâ nd sarcini de lucru pe care elevii le rezolvă individual.
Referatul - permite o apreciere nunanţată a învă ţă rii şi identificarea unor elemente de performanţă
individuală a elevului, care îşi au originea în motivaţia lui pentru activitatea desfă şurată .
- două tipuri de referate :
a. referat de investigaţie ştiinţifică, bazată pe descrierea demersului unei activită ţi desfă şurate în clasă şi pe
analiza rezultatelor obţinute
b. referat bibliografic, bazat pe informarea documentară , bibliografică .
Investigaţia oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoştinţele însuşite în situaţii noi şi
variate, pe parcursul unei ore sau a unei succesiuni de ore de curs.
- presupune definirea unei sarcini de lucru cu instrucţiuni precise, înţelegerea acesteia de că tre elevi înainte
de a trece la rezolvarea propriu-zisă, prin care elevul demonstrează şi exersează totodată , o gamă largă de
cunoştinţe şi capacită ţi în contexte variate.
- se poate formula şi sub forma unor teme pentru acasă , dar definitivarea se va face în clasă, prin
comentarea concluziilor.
- presupune parcurgerea cel puţin a urmă torilor paşi :
 enunţarea sarcinii de lucru (de că tre profesor)
 identificarea modalită ţilor prin care se pot obţine datele/informaţiile necesare (de că tre elev,
dar şi cu îndrumarea profesorului)
 strâ ngerea datelor/informaţiilor (de că tre elev)
 stabilirea strategiei de utilizare a datelor/informaţiilor ( de că tre elev cu îndrumarea
profesorului)
 scrierea unui raport privind rezultatele investigaţiei (de că tre elev)
- pune în valoare : • creativitatea şi iniţiativa
• cooperarea şi participarea la lucru în echipă
• constanţa şi concentrarea atenţiei
• perseverenţa
• flexibilitatea gâ ndirii şi deschiderea că tre noi idei
Proiectul - metodă complexă de evaluare individuală sau de grup, recomandată pentru evaluarea sumativă .
-subiectul este stabilit de că tre profesor, dar după ce se obişnuiesc cu acest tip de activitate, elevii însişi vor
putea propune subiectele.
- presupune parcurgerea cel puţin a urmă torilor paşi :
 enunţarea sarcinii de lucru
 repartizarea responsabilită ţilor în cadrul grupului
 colectrea datelor, a materialelor
 realizarea produsului
 prezentarea
- evaluează : - capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru
- capacitatea de a masura şi de a compara produsele (rezultatele)
- capacitatea de a utiliza corespunză tor bibliografia
- capacitatea de a manevra informaţia şi de a utiliza cunoştinţe
- capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple
- capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul
- capacitatea de a realiza un produs.
 Portofoliul - o metodă de evaluare complexă, longitudinală , proiectată într-o secvenţă mai lungă de timp,
care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate.
- poate contine:
- lucră ri scrise
- teste
- chestionare
- compuneri
- fişe
- proiecte
- informaţii despre activită ţile extraşcolare la care elevul a participat
Eseul structurat este o compunere ce tratează o anumită temă, indicată în cerinţă . Tema la râ ndul ei
presupune un numă r variabil de cerinţe, ce vor fi dezvoltate în cuprinsul eseului. Ordinea integră rii cerinţelor
nu este obligatorie, eseul structural vizâ nd atâ t cunoştinţele punctuale ale elevului, câ t şi creativitatea şi
originalitatea.
Eseul liber este o compunere în care se indică tema ce va fi tratată , elevul fiind cel ce decide asupra
parcursului, aşadar asupra aspectelor pe care este necesar să insiste, precum şi asupra ordinii în care acestea
vor fi integrate în cuprinsul textului.
Autoevaluarea presupune:
• prezentarea sarcinii de lucru, a obiectivelor curriculare şi de evaluare pe care trebuie să le atingă elevii
• încurajarea elevilor pentru a-şi pune întrebă ri legate de modul de rezolvare a unei sarcini de lucru
• încurajarea evaluă rii în cadrul grupului sau al clasei
• completarea la sfâ rşitul unei sarcini de lucru importante a unui chestionar
- are efect numai dacă este folosită în mod constant 

Stilurile de notare/apreciere a rezultatelor pe care le promoveaza profesorii sunt :

a) Stilul sever apare atunci câ nd profesorul pune mai mult de jumatate din note sub nota de trecere sau la
limita acesteia. Din punctul meu de vedere, această notare este gresită , deoarece scade moralul elevilor, iar
aceştia nu mai au un randament bun din pricina faptului că prind frică de profesori.
b) Stilul generos este situatia inversa a celei de mai sus.

Deoarece comunicarea reprezintã un schimb de replici verbale, într-o structurã de tip dialog, elevul trebuie
sã dobâ ndeascã deprinderea de a fi alternativ şi vorbitor şi ascultã tor. Învã ţarea limbii şi literaturii româ ne se
realizeazã pe baza modelului comunicativ-funcţional, conform cã ruia tot ceea ce elevii învaţã trebuie sã fie util
şi funcţional în activitatea de comunicare verbalã interumanã. În conformitate cu modelul comunicativ-
funcţional, nu este important ceea ce se predã , ci ceea ce rã mâ ne din ceea ce se predã , adicã ceea ce se învaţã.

Comunicarea nu este o disciplinã şcolarã, ci o activitate didacticã. Procesul de învã ţãmâ nt, prin lecţie, forma
cea mai uzualã de organizare, pune învã ţã torul şi elevul în situaţia unui act de comunicare. Câ nd unul vorbeşte,
ceilalţi ascultã , iar ascultarea se realizeazã în vederea înţelegerii mesajelor spuse de ceilalţi. Ca sã existe o bunã
şi eficientã comunicare didacticã este nevoie de asigurarea unor condiţii care sã evite disfuncţionalitã ţile,
bruiajele care ar putea îngreuna schimbul de mesaje.

Din pã cate, comunicarea dintre indivizi este adeseori blocatã de incapacitatea vreunei pã rţi a relaţiei
comunicative de a vorbi corect, de a construi un discurs, de a gâ ndi o situaţie. Alteori, vreun partener de
conversaţie nu are educaţia ascultã rii, vorbind neîntrerupt, sau nefiind atent la mesaj. Iatã de ce este nevoie de
un exerciţiu al comunicã rii prin limbaj, care se realizeazã în primul râ nd în şcoalã . Prin exerciţiul comunicã rii,
elevii învaţã rolurile sociale, modul de interacţiune verbalã, statuarea unor relaţii democratice, în conformitate
cu noul ideal educaţional. Comunicarea şcolarã presupune învã ţarea ascultã rii şi a dezvoltã rii vorbirii.