Sunteți pe pagina 1din 3

Asasinii Inocentului

dedicat copilului L.B.

Bizar titlul, nu? Ce vă întrebaţi: încă unu’ care nu are ce scrie sau nu ştie ce
vrea şi doreşte să şocheze prin titluri de brand. Din fericire pentru normal, nu este
deloc aşa, dar era oare mai bine să încep cu: „A fost odată ca niciodată….”? Sau cu:
„În vremea aceea….”? Nu, nicidecum nu este potrivit, deoarece aceste începuturi prin
începuturi fără de sfârşit se adresează Inocentului, nicidecum Recentului.
Este vorba despre prezent, fără arheologie incomiastică, sau proscomidie a
viitorului, ci pur şi simplu prezentul care odată gândit, dispare şi face loc altui
prezent, efemer şi el. Dar surprins pe pelicula inimii, este acum ancorat în aici.
Să încep odată, nu? Se face că un părinte a visat începutul Judecăţii universale
şi la acel mirific Amvon celest copacii, păsările, animalele, ideile, visele, şi tot ce ar
mai fi sub cerul pământului…se foiau îngrozitor acuzându-l pe om de fărădelegile
sale: copacii, că de ce au fost scrijeliţi cu pumnale, animalele că de ce au primit un şut
în burta deja goală, păsările că de ce au fost doborâte de praştie…etc…toate cereau
socoteală omului. Mielul ceresc tăcea…cum să facă altceva, când şi la tăiere el tace,
fiind singurul animăluţ care nu-şi varsă năduful otrăvitor în sânge…nu degeaba zice
Evanghelia despre el. Nu ştiu cum s-a terminat visul, dar răvăşitul nostru călugăr din
ziua aceea a fost mai atent la tot ce e în jurul său şi nu s-a mai considerat buricul
universului!
Asasini suntem toţi, care tăcem, care încuviinţăm prin pasul înapoi în mulţime,
atunci când ne ascundem după ceilalţi. Îmi aduc aminte de un desen animat: „Cartea
Junglei”, la un moment dat şeful Patrulei Junglei, un elefant-colonel a întrebat: „un
voluntar pentru a-l găsi pe baieţelul pierdut Mogly”. Atunci, toţi au făcut un pas
înapoi şi a rămas unul mai neatent în faţă, dar trezindu-se din amorţeală a făcut şi el
pasul înainte. Întorcându-se cu faţa, colonelul a zis: „Bravo, aşa vreau, toţi să se ofere
voluntari”. Sau poate preferaţi felul de a fi din şedinţele CC al PCR…când cineva mai
zicea: „Huoo”, dar se ascundea repede în spatele mulţimii, de frică…..! Halal protest!
Asasinii Inocentului sunt toţi laşii pământului, neterminaţii, stricaţii,
prefăcuţii, fariseii, turnătorii, trădătorii, superficialii, mediocrii, materialiştii (în sens
darvinist), neatenţii, mândrii, geloşii, invidioşii, flecarii, urâţii, conformiştii,
disciplinaţii, culturalnicii, plafonaţii, hidoşii cu inima, piloşii, schimonosiţii la suflet,
egoiştii, hâzii, trepăduşii, ageamiii, masonii, ecumeniştii, mondialiştii, zevzecii,
măgarii, profitorii, zeflemiştii, maneliştii, politrucii, securiştii, sioniştii, grosolanii,
nepoliticoşii, răpănoşii, necizelaţii, obraznicii, comuniştii, exploatatorii, interesaţii,
borfaşii, mincinoşii, neşlefuiţii, slugarnicii, neantizaţii, pupincuriştii, lingăii, genul:
„linge-cuminte picioarele”, mâncătorii de sub unghii, acediştii, lăudărosii, molaticii,
blegii, mototolii, torţionarii, moleşiţii, căcănarii, şi alţi cercopiteci fără creier şi inimă.
Asasinăm incontinuu, copilul din noi, prin maturitatea înainte de termen, prin
forţarea seriozităţii şi isteţimii naturale, de pe la şcoli, vrem ca, copilul nostru să fie
geniu, îl ucidem încet, încet, făcând loc la hidoşenia profesiei de pe care să stea liniştit
să-şi roadă ciolanul în faţa Tv-ului, şi să-şi petreacă cât mai multe concedii dincolo de
termopanele casei refăcute şi a maşinii de lux. Dar el, copilul, zglobiul, nevinovatul
unde l-am pierdut? Unde a rămas în urmă? Nu mai contează într-o lume de business-
mani, nu? Cravata s-a substituit fraudulos jucăriilor nevinovate din cârpe, hârtie, beţe
etc. Mingea, acest bol magic care sare până la soare şi se mai întoarce la odihnă în
asfinţit cu obrajii îmbujoraţi, e înlocuită cu tastatura laptopului şi cu ecranul LCD care
depersonalizează şi înroşeşte stupid ochii. Ursuleţul de pluş rămâne prăfuit, la fel şi
maşinuţa de plastic care ne alintă singurătatea în detrimentul sclifositului şi
pretenţiosului „service bun”, plătit cu sânge şi amintiri de copil. Ce proşti suntem cu
toţii, de la un capăt la altul, fără noimă şi har!
Ucidem arta, prin ne-artă, promovând nulităţi cu pile…cu scălămbături sau
imitaţii idioate rău. Dacă aţi mai fost în ultimul secol prin vreo galerie de artă să
vedeţi ce ciudăţenii aninate pe pereţi. Imitaţii şi kischciuri second-hand ce înfioară şi
pereţii, dară-mi-te artă adevărată, care este creaţie, nu imitaţie. Adevăraţii artişti,
creatorii nu au dreptul, nu-i aşa, la expunere şi stau în umbra voastră…sau cel puţin
aici!
Aţi ucis literatura, indiferent de asociaţie şi uniune a scriitorilor…pun pariu că
nici nu bănuiţi cât de mediocrii sunteţi, şi habar nu aveţi ca sunt alţii mult mai
talentaţi ca voi, anonimi, la care nu veţi fi vrednici să le descheiaţi nici măcar
sandalele de la picioare. Dar e vremea voastră, ce putem face?
Aţi ucis filmul…prin tembelele seriale ce nu se mai sfârşesc (credeam că
numai universul este infinit, dar văd că şi telenovelele şi…prostia), în lacrimogenele
creiere de gospodine post-decembriste frustrate. Tarkovschi, acest zeu al filmului, ca
rugăciune se întoarce plictisit pe partea ailaltă…ce bine că a plecat…să nu mai vadă!
Ucideţi presa…tot prin ceea ce convine celui mai mare. Oriunde întorci capul,
de la mare la zare, vezi Cotidiene, reviste, Periodice, etc…care publică nimicuri sau
sunt axate pe teoria chibritului stins de mult. În fiece agenţie de presă e unu’ acolo
domnule care taie totul, cenzurează ca să placă şefului sau plebei, dar peste tot e unu’,
nu-i aşa că ştiţi în oraşul vostru cel puţin unu’? Ia duceţi-vă domnilor la ei şi luaţi-i
pur şi simplu de guler şi daţi-i un şut în dos!
Aţi schimonosit hâd Biserica, mireasa lui Dumnezeu, aproape aţi violat
imacularea ei. Ce har, ce iertare, vă jucaţi domnilor cu focul sacru…şi culmea, tot voi
daţi verdicte…ticăloşire fără margine, prostime fără măsură. Adaptăm neadaptatul,
Iconomisim, Acrivia şi Pogorâm, Nepogorâtul! Suntem mai de plâns ca ultimul
animal de pe lume, schimbăm, modernizăm, adaptăm, comentăm scălâmb canoane,
de-a valma, promovăm şi ne complacem cu lăturile şi scursurile…pe cine credeţi că
înşelaţi? Cu penseta domnilor se scoate neghina din grâu, nu cu cizmele!
Ucidem fără scrupule familia…prin familie! Familia e sfântă, familia e celula,
etc…da, da, să o credeţi voi, care familie monşer? Vedeţi voi vreuna? Sau poate că
„este”, dar nu prea multe! Ticăloşiţii de azi sunt şi ei părinţi, vă închipuiţi cum va
arăta lumea mâine, când aceştia vor creşte mari?
Ucidem cuvântul prin vorbărie, cât mai multă, fără noimă…s-a scris în ultimul
eon, enorm, mai este ceva de spus…nu cred, totul este zis…dar nici un cuvânt care să
mişte piatra, să zidească…nimic! Veri naivitas!
Ucidem moştenirea dăruită nouă…natura, pământul, universul prin mândrie,
căpoşenie, poluare spirituală şi materială, egoism feroce, ce…nu-i aşa? De câte ori aţi
scuipat spre cer şi v-a căzut scuipatul pe faţă? De câte ori aţi aruncat o hârtie pe jos
sau aţi fumat în aer…cât credeţi că va mai suporta acestea?
Ce mai este de ucis…să ucidem!
Acum unii se opintesc ca dracu’ să mişte frunza din Pateric….să-L omoare pe
Hristos, făcându-L mai uman, auzi de te umflă râsu’, când vezi sprâncenele stufoase şi
albe ale aşa zişilor profesori universitari, femei şi bărbaţi, care de după ochelarii
auriţi, de la amvoanele iudaico-sioniste (gen: Geographic Chanel, Discovery Chanel)
propagă în eter elucubraţiile agramate şi diabolice. Cum o fi ajuns dracul aşa de prost
în ultimul eon, încât să creadă că-L poate ucide pe Cel neucis, pe Tatăl şi al lui, din
începuturi? Eu nu sunt de părere că e mai deştept în ultimul veac, ci mai nebun!
Să mai zic…mai bine tac…şi aşa fac valuri…ce păcat că numai în pahar…
pentru voi!
Lăsaţi Inocentul din tot ce vă înconjoară să iasă, să se descopere, să trăiască şi
vă sigur că vă va da, mai mult decât puteţi duce, şi vă veţi minuna fericit! Să învăţăm
sau să ne dezvăţăm de limbaj matur, să gângurim ca şi copiii, să ne jucăm ca ei, să ne
îmbrăcăm ca ei, să se facă şcoli unde să ne dezveţe de toate apucăturile hâde ale
oamenilor mari, din toate domeniile…nu ar fi frumos? O lume guvernată după placul
copiilor, cu fluturaşi mai albi care zboară, cu dulciuri sănătoase peste tot, cu căţei
pufoşi şi pisicuţe blânde, cu jucării…Orice aţi zice, alternative nu avem, a zis-o chiar
El: „De nu veţi fi ca şi copiii nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu”, şi ce le place
copiilor? De astea! Na!

Iulian Gavriluta