Sunteți pe pagina 1din 2

CHIRITA IN PROVITIE

Caracterizare

Chirita este sotia unui boier de tara, Grigore Barzoi ot Barzoieni, cu pretentii, dornica de marire
si de a fi la moda, o combinatie de parvenitism si snobism.

Chirita este un personaj ridicol prin contrastul inte ceea ce este si ceea ce vrea sa para.
Comportamentul Chiritei ocazioneaza satira unor moravuri specifice epocii : falsa cultura, negarea
traditiei, imitarea modei cu orice pret, cosmopolitismul.

Cele trei scopuri ale Chiritei sunt: sa ajunga ispravniceasa, sa isi insoare fiul natang, Gulita, cu
Luluta, o orfana care va mosteni o mare avere si sa introduca la Barzoieni moda timpului.

Aceste scopuri sunt evidentiate inca din primul act al comediei, in scena 3. De la inceput,
boieroaica de provincie, recent intoarsa de la Iasi, vrea sa impuna moda vremii la mosie. De aceea
calareste imbracata in „armazoanca”, fumeaza „ca un caporal” tigari de „halva” si cocheteaza cu barbatii
mai tineri (musiu Sarl, Leonas), motivandu-si mondenitatile cu expresia „daca-i moda?”. Din acelasi
motiv, ca e la moda, il plateste pe profesorul Sarl sa il invete franceza pe fiul sau, Gulita, un gogoman
prost crescut , care ii batjocoreste pe tarani, le omoara viteii ca vanat si le aprinde bordeiele cu
„ciubucul cel de hartie”. Desi nu este in stare sa retina prima fraza din poemul scriitorului francez
Féleon, Gulita trece cu brio examinarea facuta de mama, in prezenta profesorului, oferind drept
corespondent in franceza cuvinte inventate : „furculision”, „fripturision”, „invartision”. Scena comica
este memorabila ca dovada a falsei culturi.

Ca sa devina ispravniceasa, il trimite pe Barzoi la Iasi. In discutia cu Safta, Chrita isi expune
„temeiurile” ridicole ale pretentiei ca Barzoi sa obtina functia de ispravnic. Parvenitismul, demagogia si
falsul patriotism care ii definesc monologul, anticipeaza personajele caragialiene precum Dandanache
sau Catavencu.

Imitarea cu orice pret a modei, faptul ca vrea sa introduca la Barzoieni eticheta caselor mari de
la oras, se infatiseaza magistral prin situatia comica din scena 4 a primului act. Desi este nerabdatoare sa
afle de numirea in functie a lui Barzoi, nu deschide ravasul primit de la Iasi, pana cand Ion, feciorul din
casa, nu i-l aduce pe o tava cu servet. Ion, buimacit insa de noile reguli, nu intelege ordinea asezarii
obiectelor pe tava si le incurca de fiecare data, spre nemultumirea stapanei sale, sustinatoarea
provinciala a unui fel de „civilisation... cu serviette”.

In personajul Chirita al lui V. Alecsandri, parvenitismul si snobismul sunt inseparabile. Pentru


atingerea unui scop (material sau social) este necesar un anumit comportament. Parvenitismul isi
schimba existenta, de la vestimentatie si limbaj, la relatii de familie. Femeie voluntara, Chirita se
foloseste de Barzoi, comod si lipsit de initiativa, ca sa parvina pe scara sociala si il obliga sa isi schimbe
obiceiurile culinare si vestimentare dupa moda.

Caracterizarea Chiritei se realizeaza prin moidalitati specifice textului dramatic: directe, prin
didascalii si autocaracterizare, si indirecte, prin realtiile cu celelalte personaje.
In relatia cu fiul sau, Chirita aminteste de cele trei dame care il educau pe d-l Goe, rasfatandu-l.
Ca o mama buna, aceasta vrea sa ii faca lui Gulita o educatie in franceza si sa il capatuiasca cu zestrea
Lulutei. Numai ca dorintele ii raman neimplinite, in parte din cauza prostiei fiului, dar si a iubirii fetei
pentru Leonas.

In portretizarea Chiritei, comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda
cu orice pret. Chirita ii marturiseste lui „monsiu Sarla” ca a invatat franceza singura, cu volubilitatea unui
jargon romano-francez care amesteca ciudat graiul neaos moldovenesc cu „frantuzisme”, de fapt
decalcuri comice construite de Chirita si urmate de expresia „nous disons comme ça en moldave”.

S-ar putea să vă placă și