Sunteți pe pagina 1din 2

Farmacologie – an universitar 2010-2011 1

Doze suprafiziologice de glucocorticoizi – indicații, efecte adverse,


contraindicații
Glucocorticoizii sunt indicaţi în doze fiziologice în terapia de substituţie din afecţiuni
endocrine (de exemplu, boala Addison, insuficienţa hipofizară, sindrom adrenogenital).
Indicarea de doze mari, suprafiziologice, este instituită într-un număr mare de situaţii clinice,
datorită efectelor lor antiinflamatoare sau imunosupresoare. La instituirea tratamentului trebuie să se
ţină cont întotdeauna de riscurile şi beneficiile acestuia pentru pacientul respectiv. Dacă este posibil, ar
trebui utilizate medicamente din alte grupuri terapeutice (de exemplu, antiinflmatoare nesteroidiene
pentru tratamentul afecţiunilor reumatismale). O singură doză suprafiziologică sau chiar un tratament
cu durata de până la o săptămână sunt considerate a avea un risc minim pentru pacient, în absenţa
contraindicaţiilor. Cu cât creşte durata terapiei, cu atât creşte riscul apariţiei de efecte adverse.
Întreruperea bruscă a administrării de glucocorticoizi determină insuficienţă corticosuprarenală, care
poate fi fatală, de aceea oprirea administrării trebuie să se realizeze gradat.
Administrarea glucocorticoizilor se realizează: p.o., spray, parenteral, soluţii topice, unguent
medicamentos.

Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt indicate pentru efectul antiinflamator


foarte puternic, dar și imunosupresor, în afecţiuni reumatismale (poliartrită reumatoidă, reumatism
articular acut, polimiozită, lupus eritematos, periarterită nodoasă, artrite temporale etc). Pentru
tratamentul acestor afecţiuni se asociază cu medicamente cu efect imunosupresor (Ciclofosfamidă,
Metotrexat etc). Pentru tratamentul inflamaţiilor osteoarticulare (artrite, bursite, tenosinovite),
glucocorticoizii se preferă în administrare topică sau locală;
Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt indicate pentru efectul antialergic în
cazul reacţiilor alergice severe: reacţii alergice la medicamente, dermatite de contact, edem
angioneurotic, rinite alergice, urticarie, şoc anafilactic etc.
Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt indicate pentru efectul antiinflamator
foarte puternic, în boli oculare: uveite acute, conjunctivite alergice, choroidite, nevrite optice.
Administrarea se realizează topic, dar, adesea, este necesară şi administrarea sistemică. Administrarea
de glucocorticoizi topic, post-operator, pentru a reduce inflamaţia, are, însă, ca efect, prelungirea
perioadei de vindecare.
Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt indicate pentru efectul antiinflamator
foarte puternic, în boli gastro-intestinale (boli inflamatorii intestinale - colită ulceroasă, necroze
hepatice subacute), în boli renale (sindrom nefrotic), boli pulmonare (pneumonii de aspiraţie, astm
bronşic, sindrom de detresă respiratorie la nou-născut).
• Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt terapia de elecţie pentru bolile
inflamatorii intestinale (colită ulceroasă) – forma moderată sau severă, dar tratamentul
cu glucocorticoizi nu trebuie continuat pentru perioade îndelungate din cauza faptului
că există un risc mare de apariţie a efectelor adverse şi a faptului că nu se menţine
remisiunea terapeutică.
• În astmul bronşic, efectele antiinflamatoare determinate de glucocorticoizi includ:
modularea producţiei de citokine şi chemokine, inhibarea sintezei de eicosanoizi,
inhibarea acumulării de bazofile, eozinofile şi alte limfocite circulante, scăderea
permebilităţii vasculare. Datorită acestor efecte, glucocorticoizii reprezintă terapia cea
mai eficientă în astmul bronşic, deşi nu prezintă efecte bronhodilatatoare.
Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt indicate pentru efectul antiinflamator
şi imunosupresor foarte puternic, în afecţiuni dermatologice: dermatite atopice, dermatoze, dermatite
seboreice, pemfigus vulgar, psoriazis, mycosis fungoides, eczeme etc;
Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt indicate pentru efectul imunosupresor
foarte puternic, în boli hematologice: purpură trombocitopenică idiopatică, anemie hemolitică
autoimună, leucemii, mielom multiplu.
Şef lucr. Dr. Cristina Mihaela Ghiciuc
Farmacologie – an universitar 2010-2011 2
Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt indicate pentru tratamentul unor
infecţii: septicemie cu Gram negativi.
Dozele mari, suprafiziologice de glucocorticoizi sunt indicate pentru tratamentul
hipercalcemiei, crizei acute de gută; tratamentul leziunilor posttraumatice, al edemului cerebral;
şocului cardiogen şi endotoxic.

În terapie se folosesc:
 Glucocorticoizi naturali: Cortizon; Hidrocortizon.
 Glucocorticoizi de sinteză:
• cu durată scurtă / medie de acţiune: Hidrocortizon (acetat sau hemisuccinat),
Prednison, Prednisolone, Metilprednisolone, Meprednison;
• cu durată intermediară de acţiune: Triamcinolon, Parametazon, Fluprednisolon;
• cu durată lungă de acţiune: Betametazon, Dexametazon.

Efectele adverse determinate de administarea continuă de doze mari, suprafiziologice de


glucocorticoizi sunt:
 modificări caracteristice hipercorticismului: facies în "lună plină", hirsutism, acnee,
vergeturi, depunerea ţesutului adipos pe trunchi, dar nu pe membre;
 osteoporoză (deoarece glucocorticoizii cresc eliminarea renală şi scad resorbţia
intestinală de Ca2+);
 pierderea masei musculare (datorită catabolismului proteic intens);
 amenoree;
 hipertensiune, agravarea insuficienţei cardiace (din cauza retenţiei de apă şi Na+);
 dislipidemii;
 agravarea leziunilor cartilajului articular, degenerarea franjurilor sinoviali;
 hiperglicemie (determină apariţia diabetului steroidian);
 ulcere gastro-intestinale (deoarece inhibă sinteza de prostaglandine);
 creşterea susceptibilităţii la infecţii (din cauza imunosupresiei);
 manifestări psihotice;
 atrofia CSR;
 oprirea creşterii la copil.
La oprirea bruscă a administrării glucocorticoizilor se poate produce insuficienţă renală acută
deoarece o terapie îndelungată cu glucocorticoizi suprimă activitatea axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian.

Contraindicaţii
 ulcer peptic;
 diabet zaharat;
 dislipidemie;
 osteoporoză;
 hipertensiune arterială cu/fără insuficienţă cardiacă;
 unele infecţii (leziuni corneene herpetice);
 glaucom;
 psihoze;
 copii la care nu s-au osificat cartilajele de creştere.

Şef lucr. Dr. Cristina Mihaela Ghiciuc