Sunteți pe pagina 1din 23

CAPITOLUL I SERII FOURIER

§l. PROD US SCALAR



Fie (X, +, R, .) un spatiu vectorial real, en operat ia iutema notata ell ,,+" si operatia eu elemente din corpul R not ata eu ".".

Def in itia 1. 0 Iunctionala s definita pe X X X, en valori in H se numeste produs scalar, d aca ~i numai d aca e a este biliniara, simetrica si strict pozitiv definita. Avem deci :

51' s (a:rl+~x2' y)=as (xv y)+~s (X2' y), orieare ar fi a, ~ E R,

orieare ar fi Xl' X2, Y E X

53' S (X, y)=s (y, X), orieare ar fi x, y EX.

S3' S (x, x»O, orieare ar fi x EX, x¥Ox·

Daca s este 0 functionalii cu proprieta tile Sl, S2, S3, atunei are loe inegalitatea:

(s (x, y»2~S (x, :t)·s (y, y), orieare ar fi x, y EX

(1 )

care po arta nurnele de inegalitatea lui Cauchy-Schwartz-Buniakovski.

Intr-adevar, d aca y¥Ox, functionala s fiind pozitiv definita, avem:

s (x+ay, x+ay)·s (y, y) ~ 0, orieare ar ti a En, orieare ar fi x EX. Folosind proprieta tile 51, 52, 53, putem serie

s (x, x)·s (y, y)+2as (z, y)·s (y, y)+a2 (s (y, y»2~0, oricare ar fi a E H. Daea luam

a= - s (:1:, y), rezulta s Cr. x).s (y, y) ~ (.5 (x, y»2, s (y, y)

adica inegaIitatea (1).

Daca y=Ox, atunei s (y, y)=O si s (x, 0)=0.

Prin urmare, inegalitatea (1) este satisfacuta ;;i in acest caz.

1

§.2. SPATII HILBEHT BEALE

Daca (X, +, It .) este Ull spatiu vectorial real, iar s un produs scalar pe X, atuu ci f un ctia cp : X -;>- U. ;

este 0 norma pc X.

lntr-adevar, nol.ind cp (:r)= II :;e II, avern :

NI· II X II =0 - Js (:r, x)=o ",*:; (x, :r)=O ._ X= Ox.

N2• II x+y II = Js~.i=y~x-1-YT=Js (a, x)-I-s (y: y)+25 (x, y) =

= JITXlf2+11 y 112 + 2-;: (:1;, yf ~ VII:1: 112 + II !l 112+_ 2 ,is (:~~ :r) s (ii, y) '"= = ~/n x 112 +- II y 112 =f-2Ii :t;T~lyTI = J(ll;r II + II!J 11)2=

= II :r II + II n II, oricare ar fi .r, y E X.

N3· II eu: 110= ,/s7ux, ax)= JfZ2:S Cx, :t:)= I u I . J~(x:-X)=

= I a I • II z II, oricare ar fi a E R, oricare ar Ii x E X.

Proprietatile Nv N2, Na ale normei pe un sp atiu vectorial fiind verif'icate de Iunctia cp, sp atiul X devine un spatiu vectorial normat.

Definitia 2. Se numcste spaiiu Hilbert real, Ull sp atiu Banach real 111 care norma este generata de un anurnit produs scalar.

Daca X este un spatiu Hilbert fa~a de produsul scalar s, se va uota-r z, il > in Joe de s (x, y).

Pu tern deci scrie

Inegalitatea lui Cauchy-Schwartz-Buniakovski se scrie In acest caz I <x, s> I ~ II x II . II y II, oricare ar Ii x, Y EX.

Teorema 1. Produsul scalar este 0 Iunctie continua pe X >< X. Demonstretie. Fi e :1'0' Yo EX s i sirurii e (:Tn) " EN, (Yn)"EN conveigetite in norma generata de produsul scalar, catre :ro respectiv yO'

Putern atuuci scrie :

I <x"' Y.,.>- <xo' Yo> I "'= I <x,,-:1:o' !In>+ <xo' Yn-Yo> I ~

~ I <.1:/1-:1'0' u«> I + I <:t:o' Yn-Yo> i ~ II Xn-Xo II . II!J" II + + II :1'0 II . II Yn-Yo II

de unde tinind seam a de marginirea In norma a sirurilor convergente, rezulta :

lim <xn, y,,>= <XQ' Yo>

(l-4QO

2

§.3. FAMILII DE ELE:'IIENTE ORTOGONALE DINTR-UN SPATIU HILBERT REAL

Fie (X, <', » un spatiu hilbertian # {O}.

Definltia 3. 0 familie {adiEI de clemente ale spatiului X se numeste ortogonala, daca si numai daca <ai' a;>=O, oricare ar fi i, j E J, i#j.

Daca In plus II a, II = 1, oricarc ar fi i E I, sc spune ca familia {adiEl estc ortimormalii.

Definijia 1. Familia {at}iEI de elerncnte diu sp atiul X se numeste lolalii, daca ~i nuuiai d aca relatia <x, ((,>=0, oricare ar Ii i E I, implica x=Ox·

Teorema 2. Daca multimea A= {adiEI este densa * in X, atunci ca esLe 0 multime totala in X.

Demonslraiie. Fie x EX, astfel ea <x, ai>=O, oricare ar fi i E I. Deoarece A este densa In X, exista Xn E 11, /1 EN, X= lim x". Cum insa <::r, xn>=O,

n__,..co

oricare ar fi ti EN, avem si <x, limxn>=O <=> <x, x>=O. Accasta atragc

H--) 00

x=Ox, ceea ce demcnstreaza af'irmatiaLeoremei.

Teorema 3. Daca {ad.iEI este 0 familie ortogcnala de clemente din spatiul Hilbert X, a, #Ox, i E 1, atunci accasta Iorrneaza 0 multime liniar independenta.

Demonsiratie. Daca

II

b "'ik aik=O k==l

atunci

n n

0= < b "ik(/ik' -»>: ~ 'Aik<a'J,' (ffj>=AiJ' II a., 112,

k=l k=l

deci Ai}=O, j E G

Uef in itia 5. Dad {a'};EI este 0 Iamilie ortcgon ala de clemente # OX din spatiul Hilbert real X, atunci numerclc reale c, (:1:)= ~:i~i3~ ,i E I se numese coejicientii Fourier ai elementului x E X In rupert. ell familia cousideralaTeorema !i. Dacii {a,hEGt este 0 Ianiilic ortogo nala de clemente

=!= Ux diu spanul Hilbert real X, atunci, diutre toate comhiua tiile liniare

11

b ki a., cea mai midi ahatere III norma de 13 elemeutul x EX, 0 arc eombii=l

11

natia ~ c, ai, unde Ci' i E G s int coeficieutii Fourier ai elernentului x in ;=1

raport eu familia co usideratii.

Demonsiratie. Trehui e sa arata m ca

* }i'=x, unde A este lnchlderea lui A 111 topologia normel lui X.

3

marginea inferioara lu indu-se In raport en toate sistemele de numere rcale {kiheI. !'I'

Scriind expresia normei cu ajutorul produsului scalar, avem :

II 1l 1\2 n 11

x- .~ k.a, =<x-.~ ki((i, x- .~ kt((i>=<X, X>-<X,

I 1=1 I 1=1 .=1

n n n n

~ k.a.>>«: ~ kjCl.j. :r>+< b u,«, ~ kiCli>= Ilx 112-

i=1 i=1 i=1 1=1

n 11 n

-2 1: k,«:», ai>+- 1: k; II at 112 = II x liZ -2 1; kiC; II at II~ +-

i=1 ;=1 i=1

11 11 U

+ 1; k211 a, 112 = L (ki-Ci? II a, 112 +- II x II~ - b c;1I a, W '

i=1 1 i=1 i=1

De aici rezulta ca valo area minima a acestei expresii 0 ohtinem d aca

/I

b (!;i-cilll a, 112 =0,

i=1

adica daca

Obseroaiie. Din demoustraria acestei teoreuie, rczulta peutru ki=~Ci' i E 1, n, ca

fI

II X 112 - b c2 II a, 112 = II X

;=1 L

fl

I; c.a, 112 ~ 0,

i=1

deci

tt

L c2 II a, W ::::; 1I:i; W

. L

1= 1

(2)

Aceasta inegalitate ne conduce Ia urmato arele co nsecin t,e :

Consecinia 1, Daca {all}neN este 0 Iarnilie ortogouala de clemente # Ox, din spatiul Hilbert real X, iar x E X, atunci seria

co

1:. C7t II an 112 ,

11=1

unde Cft> 11 EN, sint coeficieutii Fourier ai elernentului ;t in raport ell familia considerata, este convergenta si are lo c inegalifatea lui Bessel:

eo

~ c2 II an W ::::; II X W kl 11

11=1

(3)

Intr-adevar, folosind inegaiitatea (2), putem scrie:

co n

b cr II a, 112 = lim. L C~ II a, 112 ::::; II X 112,

j"" I n .. co i=1 t

/

4

In particular, dad! familia {an}ItEN este ortonormala, atunci inegalitatea lui Bessel devine

co

~ c;, ~ II x 112

11=1

(3')

:;;i, prin urmare, seria pii tratelor coeficientilor Fourier este convergeuta, Consecinia 2. Diu couvcrgeuta seriei din st inga iuegalitatiii (3) rezulta imediat en

lim Cit II an II =0

n-e co

(4)

Da cil. Iamilia {an} nEN cste ortonoruiula, atunci lim c., =0, adica coefi-

cientii Fourier tind catre zero clnd II -)0 co. 11-'00

§.4. BAZE ORTOGONALE iNTR-UN SPATIU I-IILBERT REAL

Definitia G. Se numestc badl orLo!JunaW a uuui spuliu Hilbert real X. o Iamilie ortogouala ~i tot ala ce llU con tiue originea spatiului,

o Iamilie ortouorrnala sito l ala a spatiului X se va nurni buui orlonornialiiIn cele ce Ul'1l1 'aza ne vorn margini la spatii Hilbert in care exista 0 submultime numar abila si densa in spatiu (vezi teorema 2). Astfel de spatii se nurnesc spaiii Hilbert seporabile.

Obseruaiie. Intr-un spatiu Hilbert scparahil orice sistern ortogo ual de clemente est e eel mult numarahil.

Intr-adevar, fara a restr inge generalitatea, se po ate presupune ea sistemul de clemente {a;}iEI este ortonormal. Atun ei

II ai-aj II = J'f pcntru orice i# j, i, j E I.

Consideram arum, multimea slerelor S (((i; ~), i E I. Aceste slere s int

disjuncte. Fie acum multirnea {X,,}nEN peste tot densa in X. Atunci Iiecare sfera din cele considerate contine eel putin un element din {::C"}nE~' In eonsccinla, multimea acestor slere (~;i deci, multimea elernentelor aj) este eel mult numarabila.

Tcorema 5. Fie {a,,}nEK 0 familie ortogonala de clemente nenule din spatiul Hilbert real X. Co nditia necesara si sufieientii ca familia {an}nEN sa fie 0 baza este ca orice element x E X sa po ata fi reprezentat sub forma

co

:r:=L; kn'a" 1l=1

(5)

Demonstralie. Necesiiaiea. Daca familia {a,,}nEN este 0 baza ortogonala a spatiului Hilbert real X, atunci e a este 0 familie totala.

Fie atunci x E X ~i

co

Xo= L; Cn (x) 'a",

11=1

unde ClI (x) stnt coeficien tii Fourier ai elernentului x in raport eu familia {an}ncN

5

Existents lui Xo se datorcste f'aptului ca seria ~ c"a" estc convergenta

H=l

pe baza inegalitatii lui Bessel (3). Atunei, folosind proprietatile produsului

scalar, avem :

co

<X-Xo, rt,>=<x, a,>-<:1"o, Cii>=<X, (/1>- < ~ C"Cin, (1,>= H=!

n n

=<X, (I;>-<Iim ~ Cj(lj, Cii>=<X, Cii>-lim < 1: Ci(lj, (Ii> =

n .... coj=1 n .... en j=1

n en

=<X, (li>-lim 1: Cj<Cii' a;>=<x, (1;>- 1: Cn<(ln, (I;> =

n->roj=1 11=1

00

=Cillai 112 - 1: cn<a", a.;» =Cj II a, 112 -Ci<ai,(li> = c, II a, 112-

T1=1

en

X = ~ Cn (X) '(I",

11=1

-Ci Ila; 112=0, oricare ar Ii i EN.

Hezulta di x-xo=Ox, deci x=xo.

Asadar

care este 0 reprezentare de forma (5) si necesitatea este dernonstrata.

Suficienta. Daca {an}nEN este 0 Iamilie ortogonala de elemente nenule ale spatiului Hilbert real X si are loe (5), atunei fie x EX, astfel ca

<1;, a,,>=O, oricare ar fi n EN.

Aceasta este echivalent ell

co

< 1: kia'i, a'll>=O, oricare ar fi n EN i=1

De aici rezulta k,,=O, oricare ar fi n EN ?i deci x=Ox. Cu definitia 3.4, familia {an}nEN este totala ~i deci estc 0 baza a spatiului Hilbert real X.

Obsetuaiie. Reprezentarea (5), dadi exista, ea este unica ~i kn=c", oricare ar fi n EN. 1 ntr-adevar,

C,,=

Prin urrnare, seria Fourier a unui element x, relativa la 0 familie ortogo nala si totala {an}"EN , a,,:FOx, n EN, are ca suma elementul respectiv.

Teorema 6, Fie {a,,}nEN 0 familie ortogonaUi de clemente ncnule ale spatiului Hilbert real X. Pentru ca familia {an}l1EN sa fie 0 baza ortogorrala a lui X, este necesar ~i suficient ca oricare ar fi x E X, sa avem

00

Ii :r W= 1: c;, II a"W

11=1

(6)

6

Demonsiraiie. Necesiiatea. Daca familia {an}nEN este 0 haza ortogonala a spatiului Hilbert X, atunci conform teorernei ~i observatiei precedente, avem

co

x= ~ Cn (x) -a.;

n=1

Putem deei scrie

co co co co

IlxIl2=<x,x>=< ~ C,lln' ~ cllan>= ~ c~<af"a1l>= ~ c~llallI12.

11=1 n=1 n=1 n=1

00

Suficienia. Fie pentru sum a par tiala de rang II a seriei 1; c~ II an W,

egalita tea 11=1

11 II 11 112

II x II ~- ~ ('~ II (/;112= x- ~ c.a, ,

1=1 . 1=1

(7)

adevarata pe baza observatiei la teorema 3.4.

Daca egalitatea (6) are loc, atunci prin trecere la limita in (7), deducem

0= IIx 112_ lim ~ c; II a, 112=11 x- lim .~ Cia; 112= II x- .~ c.a, 112,

n~oo 1=1 n-s co 1=1 1=1

ceca ce implied

co

x= ~ c,/aj. i=l

Folosindteorema precedenta, rezulta ea familia {all}nEN este 0 baza ortogoriala a spatiului Hilbert real X.

Cu aceasta teorema este complet demonstrata.

Egalitatea (B) din teorema precedenta se nurneste eel/alia de inchidere a familiei {an}nEN san conditia de completitudine a lui Parseval.

§.5. SPATIUL L~ (D). SERJI TRIGONOMETRIC£.

Fie D un domcniu compact ,~i masurahil Jordan din R san }l2.

Sa notam eu J2~ (D) - familia tuturor Iunctiilor reale definite pe D si de patrat integrabil.

In aceasta multime introducem relatia de echivalenta ,,-" definita astfel :

fl - f2 ¢;o f1 (x) =f2 (x) a 'P ·t*

Multirnea cit ..eit (D)/ - 0 vorn nola cu Lit (D), iar elementele ei, pentru a nu complica scrierea, Ie vorn nota ell aceleasi simboluri ca ~i ale lui ..e~ (D).

Muitimea Lit (D), eu operatiile de adunare a Iunctiilor ~i Inmultire eu scalari reali, devine un spatiu vectorial real. Fie aeum functia :

<. > : Li, (D) xL~ (D) -r R,

7

* fdl:)=fdx)a'll't (apruape peste tot) _masura Jordan a mult lrntt M={XEDI I tl (X);=f2 (x)} este nula.

<I, g>= ( f (x)·g (x) dv J(D)

(8)

definita de egalitatea :

Aceasta functie este un produs scalar pe L~ (D), fata de care acesta devine un spatiu Hilbert real.

Intr-adevar, folosind proprietatile integralei, avern :

S]. <ufd .. ~f2' s> = ~(D) (afl (X)+~f2 (x» g (x) dv=

=U ~(D) II (x) g (x) dv+~ ~(n) f~ (x) g (x) dv=u<fl, g>+~<f2' g> Va, ~ E R, VII' [2, g E 1.1~ (D)

<f, g>= ( [(x) g (x) dv = ( g (x) I (:r) dy=<g, f>

J(O) J(O)

oricare ar fi f, g E L1 (D)

< I, f> = ( f (x) f (x) dv= ( f2 (x) dv r-O,

J(O) J(O)

oricare ar fi I E Lft (D), f of 0

clerncntul nul fiind 0 Iun cl ic egaUi ell zero "aproape peste Lot." in D).

Inegalitatea lui Schwartz .. Cauchy .. Huniakovskise va serie atunci sub forma

! ( f (x) g (x) dv )2 ~ I' r f2 (x) dV) I ( g2 (x) dV) ,

\ J(O) J\D) ~ J(ll)

si pentru g (x) == 1, oricare ar Ii xED, ne conduce la urrnato area inegalitate:

l ~(D) [ (x) dv t :-;: v (D) ~(D) f2 (x) ely (D)

Folosind produsul scalar (8), spatiul Lit (D) devine spatiu vectorial normat, pun ind

Ilfll = V~(D)f2(X)dV, oricare ar Ii fEL~(D) (10)

Sa aratam acum ci'i spatiul Li, (1) este complet. Fie (J,,)nEN un sir Cauchy din L~ (D), adica

oricare ar Ii 8>0, existii me EN: oricare ar fi p, q?;;m!,; p, q EN = = iI fp-fq II « e

Pe baza relatiei (0), avern atunci

( I r, (x)-fg(x) I d'\!·,;; (v (n»)1/2 VC- _ [fp(x)-fq (xWd'\' ~ e- (v (D»1/2

3(D) - l(D)-

8

1

Lu ind 8= 2k ' existji un sir crescator de ind ici (J1'.)hEN, astfcl ca

co

Deducem deci ci'i seria:E· II [lik+l-f,,)1 este corrvergenta si prin urm are

~i seria ];=1

ex>

~l ~(D) 1["1:+1 (x)-fnk (z) I dv

este convergenta.

Aceasta atrage c5 seria

00

J~1 I [n1;+1 (x)-(nl> (x) I

converge aproape peste tot pe n.

Cum

k-l

{nk=t7'1+ .I: [[ni+l-f7lIJ

1=1

sirul «(11k (X»kEN converge apro ape peste tot pe D.

Fie f : D -+ R, definita astfel :

pentru x E r. c: D

pentru :r E D-C

uncle C este multime a de r-o nvergcuta a sirului (f"khEN' Evident v (D-C)=O.

Fie acu m 1'-0 E N asa ca J1J.,>me. Pentru p>me si pentru k>ko' avem

~(J)) [Ip (x)-tlll; (X)]2 clv<f.2

De aid se deduce d\ Up (:1.')-[ (x)f estc inlegrabil )i cil

Functiile f1) )i fp-f [lind de patral. iutegiahil pe U, deducern cit si f es!e de patrat integrabiI pe D, iar ultim a inegalit.ate ne demo nstreaza ca ~ir111 Cauchy (f")"EN con tine un suhsir convergent, ceea ce inse amna ca el este convergent.

Cu aceast a Leorem a este complet demorisl rata.

In cele ce urmeaza vom f'olosi sp atiul Hilbert real 1.~ ([a, b)) eu produsul scalar

b

<f, g>= ~a f (1') g (.t) (1:<:

(10')

9

~i spatiul Hilbert real Lit (D) (D - dorneniu compact ~l masurabil Jordan, din R2) cu produs scalar

, .

<f, g > = E(D) f (x, y) g (x, y) 'dx dy

(10")

Sa aplicam acum unele rezultate obtinute in paragrafele precedente ale acestui capitol, in cazul spatiului Lit([ = l, 1]).

In spatiul L~ ([ -I, ll), multimea Iunctiilor continue este 0 multime densa.

De aiei rezulta di si m ul timea polinoamelor ' este densa,

Intr-adevar, daca f este 0 Iunctie de patrat integrabil, atunci pentru

o~ice 8 >0, exista 0 Iunctie continua g : . [-l, l] _,; R, astfel ca.ll f.:__'" g il <; .

Acesta deo arece functia f fiind de patrat integrahil, putem aeoperi multimea punctelor de discontinuitate cu intervale astfel ea suma integralelor

functiei f2 pe aceste intervale sa fie mai mica ca : . Fie aeum Iunctia ep : [-l, l] ~ R, egala cu f in afara intervale lor de mai sus ~i egala cu zero in interiorul lor.

Sa acoperim acum punctele de .discontinuitate ale Iunctiei ep cu intervale a carer lungime tot.ala h sa satisfaca conditia

4M2h ~ 48 , unde M = sup I ep(x) I

- xe[-I, I] -

Yom putea acum alege drept Iunctie g, Iunctia continua pe [-l, I] egall1 ell <p in afara intervalelor de mai sus si liniara in: interiorul fiecaruia dintre ele,

Avem atunci

I r

5_z [f,(x.)-g (x)F dx = Ll [f (x)-ep (x)+'P (x)-g (X)]2 dz s;

Z ·1

~ 2 LI [f (x)-ep (X)]2 dx+2 Lz [ep (x)-g (x)]2.dx<e

In baza unei ~unoscllte teoreme a lui ,Weierstras,s, exista un polinorn P (z) a~a ea

, e '

I g (x)--"P (z) I < . /- . z.ru

Rezulta atunci

II g-P II = V (zl g (x)-P (x) 12 dx~ V ~~I :~ dx=

deci

8 8

II f-P II ~ II f-g II + II g-J;> II <:2 +:2 =8

8 - Matem atici speciale

10

Vom arata acum ca multimea polinoamelor trigonometrice de forma

f [ ks: . k:rt ]

k~O ale cosZ x+blesm TX •

este dens a in Lt ([ -1, I]).

Intr-adevar, daca f E L~ ([ -I, 1), atunci pentru orice 8>0, exista 0 functie g: [-1, 1] -+ R, continua, astfel ca

Functia g fiind continua pe intervalul compact [-1, 1], este marginita pe acest interval. Exista deci M>O, astfel ca

I g (x) I ~ M, oricare ar fi x E [-1, I].

Fie 0<e<8M.J2i ~i 6>0, astfel ca

6< (8~ r

Sa consideram Iunctia continua h: [-1. I] -+ R, definita astfel:

{ 9 (-1+g)-g (1) x + (6-1)g(/)~1 g(-1+6) _ x E [-1,-1+6]

h (x)= g (x) . daca x E [-1+6. I]

Observind ca h (-I)=g (l)=h (1), deducem

I h(x) I ~ M, oricare ar fi x E [-1, 1].

Putem atunci scrie

I -1+6 ( )2

II g-h 112= Ll [g (x)-h (X)]2 dx = Ll [g (x)-h (x)j2 d~ ~ (2M)26< : •

de unde

Pe de alta parte, folosind a doua teorema de aproximare a lui Weierstrass, exista un polinom trigonometric P (x), astfel ca

e

I h (x)-P (x) I < 4.J2i '

de unde rezulta

rl 82 82

II h-P 112 = Ll [h (x)- P (xW dx < 16.21 ·21= 11f

Vom avea atunci

38 8

II f-P II ~ II f-h II + II h - P II < 4 + 4" =8

11

Am aratat astfel eli multimea polinoamelor trigonometrice este densa in

L~ ([ -i. lD.

Fie acum in spatiul L~ ([ -Z, l]) familia de Iuactii

{ nn . nn }

1, cos -l- x, sm -l- x nEN

(11)

Aeeasta familie este ortogonala.

Intr-adevar, prin cal cuI se stahileste cii, folosind pentru produsul scalar formula (10')' avem:

1 1

~_I cos n~ x dx= ~_I sin n~ x dx=O, oricare ar fi n EN

1

~ 1 cos PlJt X cos q~ x dx=O, oricare ar fi p, q E N, Pi' q,

1

r . pn . qn dO' f' N

LI sm T x sm -z- x X= , oncare ar I p, q E ,p i' q,

1

~_I sin Pt x cos ~Jt X dx=O, oricare ar fi p, q EN

Familia (11) este si totals.

Intr-adevar daca un element f E Lit ([ -I, Z]) este ortogonal familiei(11), atunci el este ortogonal ~i oricarui polinom trigonometric si, cum multimea polinoamelor trigonometrice este peste tot densa, rezulta f == 0.

Familia (11), fiind ortogonala ~i totala, este 0 baza a spatiului Hilbert real L~ ([ -I, I]) si conform teorernei 5. orice element f E L~ ([ -I, l]) se

poate scrie sub forma

00 ( )

a nn. nrr

f (x)= <1 + n~l an cos -l x+ s; SID 'T X

(12)

unde

ao 2

<f (x). 1> 111 112

nn

< f (X). COS -Z X>

<f (X), sin TX >

II sin nZn x 112

• oricare ar fi n E N

Tin lnd seam a de expresia produsului scalar (10'), avem

1 ~ 1 ~

ao= 'T J f (x) dx; an = -Z J f (X) cos nZJt X dx ;

-1 -I

1

bn= + ~-l f (X) sin ~n x dx; oricare ar fi n EN

(13)

12

Seria (12), in care ao, am bn; n EN stnt calculati cu Iormulele (13), se numeste seria Fourier triqonometricii a Iunctiei f pe intervalul [-f. f]. Convergenta seriei se lntelege in sensul normei spatiului L~ ([ =l, fl), adica daca

" ,

ao f ( ks: . ks: )

s,. (x)= 2" + k~l a" cos -f- x+ b" sin -f- x ,

avem

lim .. If [f {X)-Sn (X)]2 dx=o.

n-see V -1

Datorita acestei expresii, se mai spune ca convergenta ,serie,i (12)

in medie patratica. '

Evident, sistemul (11) fiind 0 baza ortogonala a spatiului Hilbert Li ([ -t. l]), conform teoremei 6., este verificasa ecuatia de inchidere

care se traduce prin egalitatea :

este

real

(6),

~1 I Q) ,

, f2 (x) dx= -·_a2 + I ~ (a2+ b2).

-i 2 0 n=l n n

(14)

Consecinta 2 din paragraful 3 ne conduce la

,

1 1

lim r f (x) cos nzrt xdx=lim ~ f (x) sin nzrt x dx= 0,

n->Q) J_1 n->OQ -1' '

sau '~i maigeneral

'~ "Inn -ff(X} ~os nz~ x dilimrf(X)~in nlrt xdx "0

nrtco a. __ . _. __ .. n-.'!O ~ _. .

pentru orice [a, b] c [-I, I].

Intr-adevar, fie

g'(X)t~:X),: :.~a, ~]a) U (b, I]

Functia g este evident cu patrat integrabil pe [-1, l] ~i conform formulei (4),

avem:

, ,

Jl " ~'

lim g (x) cos nlrt xdx=lim J g (x) sin nlrt x dx=O

n->OQ -1 n->OQ -1

Pe de alta parte, din definitia functiei g: rezulta ca

1 "':. b

~ g (x) c~s nzrt x dx= ~ f (x) cosHt x dx

-1 a

1 . Q'

~-lg (X) sin ~rt X d~=: £ f (z) sin nt-x dx,

-,

de unde deducem

b b

lim ( f (x) cos nrtl '" dx=lim ~ f (x) sin nlrt,x dx=O

n~oo)a n~oo a

13

'" Fie acum.'f": R -+ R, .' periodicade pericada 2l~i de patrat integrabil pe [~l,-l} .. Atune! seria Fourier atasata functiei f; oeste tot de forma (12), coeficientii put.ind Ii-calculatrsi cu Iormule :

" f' l' (,a+21 ' nrc.

an= -l- Ja f (x) cos 'T xdx

\ b. ~+ C" f(X)~i~ ~nxdx W'" ~{Q}

_ .. (15)

deo arece pentru Iunctiiperiodicerle perio ada 2l, i'~t~rvalul de integrare [-l, l] poate fi inlocuit prin orice alt interval de lungimea 2l.

Pentru astfelde f'unctii, putern atunci scrie :,

f(x+O)+f (x-O) _ ~ ~ ( . nn b . nn )

2 - 2 +n~1 ancos l z-} ,.sm,Z x

(16)

oricarear fi a,b'ER; , : .,'

Observam din cele de mai sus ca' unei fuuctiidate isepoate atasa 0 serie

trigonOmetr.icii,atul1ci cind se pot.idetermina .coeficientii si:ii,FourieL .

'. . Desigur, I' n iicest' caz se' pUlie' Intreharea.: .seria' trjgonometr.ica~· ata~a,ta functiei f : [-l, l] -+ R este convergenta ? Dacii' 'da,' atunci ce ' legiitu.'ra eXIsf~'

intre suma acestei serii si ftmctia f? ,

Deo arece in multe probleme de tehnica -stnt necesare dezvoltari in serii Fourier a Iunctiilor monotone pe portiuni, respectiv continue pe portiuni, dam in incheierea acestui paragraf no tiunile necesare ~i criterii de convergents a unor astfel de serii.

Definitla 7. Functia f: [a, b] -+ R se numeste monotona pe portiuni pe intervalul [a, b], daca si numai daca ea este continua in punctele acestui interval Cll exceptia eventual a unui numar finit de puncte in care ins a are limite laterale finite, si intervalul [a, b] poate fi descompus intr-un numar Iinit de sub intervale pe care f sa fie monotona.

Dellnitia 8. Functia f: [a, b] -+ R se numeste continua pe portiuni pe intervalul [a, b], daca si numai daca ea este continua in punctele acestui interval cu exceptia eventual a unui numar finit de puncte in care ins a are limite laterale finite.

Teorema 7. (Dirichlet). Daca functia f: R -+ R, pericdica vde perio ada 2/, este monotona pe portiuni pe intervalul [-l, l], atunci seria trigonometrica atasata Iunctiei f converge in fie care punct x E R catre media aritmetiea a limitelor laterale ale Iunctiei f in punctul x, adica

De asemenea, seria Fourier a functiei f converge uniform pe orice interval [a, b] c R pe care Iunctie este continua.

Teorema 8. Daca functia f: [-l, I] -+ R ~i derivata sa ff s int continue pe portiuni, atunci seria trigonometrica ratasata functiei f converge in fie care punct x E [-I, l] catre media aritmetica a limitelor laterale ale functiei f in punctul x !;li converge uniform pe orice interval! [a, b] c [-I, l] pe care f este

continua. !

14

Evident, daca f : R -+ R este periodica de perio ada 21 ~i satisface pe intervalul [-l, l] conditiile din teorema 8, atunci seria trigonometrica atasata functiei f este convergenta si are loc formula (16) pentru orice x E R.

Subliniem faptul ca ipotezele celor doua teorerne, in general vorbind, nu sint echivalente. Astfel exists Iunctii care satisfac conditiile teoremei 7 dar, nu satisfac conditiile teorernei 8, ~i reciproc.

Ezemplu, functia f definita pe intervalul [-n, n] prin

f (x)= { X4 sin !, pentru x f= °

° ,pelltru x=O

si indeplinind conditia f (x+2n)=f (x), oricare ar fi x E R, satisf'ace conditiile teoremei 8 si nu satisf'ace conditiile teoremei ,7. Pe de alta parte exista Iunctii continue si monotone pc portiuni pe intervalul [- rr, rr], care nu au derivata intr-o infinitate de puncte ale intervalului [-n, :IT], adica nil satisfac conditiile teoremei 8, dar satisfac conditiile teoremei 7, d aca bineinteles f (x+2n)=f (x), oricare ar fi x E R.

Aplicatie. Sa se dezvolte In serie Fourier functia f de perioada Zit, definit? pe intervalul (-n, rr), prin :

"

f,( ')' {' :1:,

'}; -

. - 0,

O~:r<Jt -n<x<O

Rezoloare. f arc reprezentarea graf'ica din figura 1.

y

Fig. 1.

Conditiile lui Dirichlet slut indep linite, d aca in punctele de discontinuitate, x=(2k+l) n, k E Z, atribuim Iun ctici f valoarca

) n f«2k+l)n = 2 .

Atuuci seria Fourier a Iunctiei f converge pentru orice x E R ~i putem scrie :

eo

f(x)= a20 + ~ (an cos n:r+un sin nx)

n=!

Coeficientii aD, an, b ; (n EN) slut dati de formulelc (13)

1 ~n 1 rn n

([0= - f (x) dx= -) x dx= -2

JC -n JC 0

15

1 rl't 1 rl't ( -1 t-l

a,,= - J f (x) cos nx dx = - J x cos nx dx = n2n

n -n n 0

{ 0,

= . 2

-:- n2n-'

pentru n-par

pentru it impar

b' 1 ~n ".,.). . 1 ~l't • . d. (--,.1 )n+l .'

,,= -. f (x sm nx dx= .- x SIn nx X= '----'---

rt -;t non

(n .1, 2, ... )

In consecinta, dezvoltarea ceruta este

n ( 2· ..) - sin 2x .

f(x)= - + - -- cos z-l-sin X - -,- +

4 n· .' _ ... 2 .

( 21. ) . sin 4x

+ -: 9:rt :c.os 3x.+ y sin 3:r _~ ~ +

+ (-·2:n cos 5x + ~. sin5x) + ;~ : . _ Pentru x~O, ohtinem

16

de unde

Observam din acest exemplu ca, folosind dezvoltarea in serie Fourier a unor Iuuctii, putem afla sumele anumitor serii numerice convergente.

Intruclt in multe probleme de tehnica modelarea matematica a Ienomenelor conduce la ecuatii diferentiale a carer solutionare este legata de folosirea seriilor trigonometrice ~i a operatiilor de derivare a acestora; vorn incheia aces t paragraf cu prezentarea conditiilor in care converg derivatele seriilor trigonometrice ale unei Iunctii date.

Fie f 0 functie continua de perio ada 2[, admitind derivate p ina la ordinul p. din care primele p -1, continue, iar a p - a absolut integrabila. Atunci au loc urrnatoarele :

1) seriile trigonornetrice ale celor p derivate pot fi obtinute prin derivarea termen cu .termen a seriei trigonometrice a Iunctiei f ~i toate aceste serii, in af'ara eventual de ultima, converg catre derivatele corespunzatoare.

2) pentru coeficientii Fourier ai Iunctiei f au loc relatiile

lim nP an=lim nP bn=O

n-s co rr-s co

Pentru a demonstra prima afirmatie vorn observa ca pentru coeficientii Fourier ai lui f', avem :

, 0 ' nn b . b' nn

ao=, an= T n ~l n=- Tan

Aceasta ne dovedeste di seria tngonometrica a lui f' (x) va fi =

~ nrt ( nrt . nn )

,t;;;11 s, cos 1 x-an Sill T x

adica seria obtinuta prin derivarea terrnen cu termen a seriei Fourier a.functiei f.

In mod analog se dernonstreaza afirmatia 1) pentru dcrivatele PIna la ordinul p ale lui f.

Convergenta tuturor seriilor ob tinute prin derivari termen cu terrnen, III 'afata eventual de ultima, catre derivatele corespunzatoare, rezulta din derivabilitatea aeestor serii (p ina la ordinul p-1 inclusiv).

Cea de-a doua afirrnatie se verifica imediat daca tinern seam a clefaptul ca f (P) este absolut integrabila ~i deci coeficientii sai Fourier converg la zero dud 11 -+ co.

Plecind acum de la 0 serie trigonornetrica

ao ~ '(' . mt",' . nn ,)

'f -I- n-:1 an cos T x+ b« sin T :1.

se poate dernonstra di data co,eJ.iciel1tii .a.; si b ; satisfac relatiile : : I1P([n I « st, I nP s, I :r;;M (p~2, M~constant)

atunci suma seriei date este 0 Iunctie continua de ],lei;ioa(ni: 2l,~ldn1itll)d :p-2 derivate continue care pot. Ii ob tinuteprin derivarca tcrmcn en terrnen a scriei,

§ G. SERII FOURIER ALE FUNCTIILOR PARE ~I IMP ARE

Tcorema .9. Daca f : [-Z, Z] -+ R este 0 functie para, atu 11 ci seria trigon ometrica atasata are coeficien+ii :

f 2 rl " nn

a ; = '-l-) f (x) co'S -Z- x d.r

\ 0

, bn=O

Demonsiralie. Intr-adevar, conform Iormulelor (13), avcm : .

1 rl. nrr 1 rO, n:n

a,,= T Ll £ (x) cos I x dx= T LI t (:t;) cos T x dz-}

n EN U {O}

(17)

1 r' nn 2 r' nn

+ T J f (x) cos T x dx= T J f(x) cos T X dz

o ' 0

n EN U {O}

Aceasta deo arece f si cosinus s int Iunctii pare pe intervalul [-l, Z]. Pr6- cedind analog pentru calculul coeficientilor b ; ~i [irrind seam a di

sin (- ~nt )=_ sin l~nl" Obtinem :

bn= - ~~: f (t) sin l;n t dt+ +- ( f (x) sin ~n x dx=O, oricare ar fi 11 EN U {O}

oricare ar fi I E [-l, ZJ

17

Teorema 10. Daca f: [-l, l] ~ R este 0 functie impara, atunci seria trigonometrica atasata are coeficieutii

{a .. =o '

, bn= "~. t f (x) sin n; z dz

Intr-adevar, 'proced ind prin calcul. direct pe baza Iormulelor (13) ~i tin ind cont ca f este impara, adica f (~t)=-f (t), oricare ar fi t E [-l, l], ohtinem Iorrnulele (18).

Observa/ie:Forri:niIele (17) $i(18) ne simpJifica mult volurnul v de calcul al coeficientilor Fourier In cazul cind functia f este para sau impara. Seria Fourier a unei astfel de functii contine indezvoltarea sa num airosinusuri sau num ai sinusuri.

Daca functia f : [0, I] ~ R este de patrat integrabil sau satisf'ace couditiile din teorernele ,7 sau - 8;atullci se poate puneproblem a dea dezvolt a aceasta functie 111 serie de cosinusuri sau in serie desiuusuri.

Acest lucrueste posibilvpreluugtnd rn ai .Intli Iurrctia d.e pe iutervalul lO;lJ pc intervalul {-:-l,:O]prin paritate, respectivprin imparitate, .iarapoi pcntrll noua functie obtinuta sa Iacem dezvoltarea .luscrie .Fcurier, Iolosind pentru calculul coelicientilor Fourier Iorrnulele (17) respectiv (18),' CUi1i iilsain'for~ mulele (17) si (18) vor figura nurnai valorilefuncnei f d ate pe scgmentul [0, lJ, Iii. aplica pile practice prctungirile rcspcctjYCllnSC\'ol:' rn ai race ctecl.iv.

Exeniplu, Sa se dezvolte in scrie Fourier de cosinusuri Iuuctia f del'iuil.a

pe intervalul [0,:11] prin f (x)=x. . .

Rezolvare: Yom prelungi Iunctia pe [-:11, 0] prin p aril atc iar apoi prin periodicitate pe toata axa Ox ca in figura 2.

nEN U {O}

(18)

x

y

Fig. 2.

Notam Iunctia periodica din figura 2. cu g.

Functia g satisface conditiile teoremei lui Dirichlet ~i va avea, in consecinta, dezvoltarea :

18

ee

g (x)= ~o +~1 an cos nx -.

Cceficientii ao si an (n E IV) VOl' fi dati de formulcle (17). A vern asadar

2 ~n

ao=- xdx=:J1

:J1 0

1t {O, pentru n-par

2 r 2 .

an=-J xcosnxdx=-2-[(-1)n-l]= 4

:J1 0 n :J1 -, n2Jt ' pentru 11 impar

~i deci

g (x)= ~ _ i_ ~ cos (2n-1) x

. 2 n n-l (2n-1)2

Pe intervalul [0, n] functia g coincide cu f si prin urmare, putem scrie :

:rt 4 co cos (2n -1) x

X=-. --b

2 :rt n=! (2n-1)2

X E [0, n]

§ 7. FORMA COMPLEX A A UNEI SERII TRIGONOMETRICE

Fie f E L~ ([ -l, lJ) si seria ei trigonometrica

. ao ~ .. ( . ·.mt .: nn .) .

f (x):=2"+'n71 . an COS Tx+b",Slll T~' .

undeao,;a";b,, (tl EN) stnt coeficientii. Fourier dati de Iormulele (13).-

: Suma partiala de rang 11 a acestei serii sevaputeascrie sub 0 forma mal

condensata, daca folosim formulele . ... .. .

e'(l-lt e':'io: eio: _ e-io:

cos a= _. *--, sin a= -----

2 2i '

(19)

deduse din identitatea lui Euler,

eio:=cos a+i sin a.

lutr-adevar,

S,,= ~; + ~ (am cos InZ:rt :t+ i; sin ml:rt x) =

- 111=1

( . ll11t. ru1t . . mJt . . mJt

11 IT x +e-IT,r I[ x -e-I[ x

ao ~ e . e

= 2 + k.I am +bm --.--

1Il=! ,2 21

1'1 ( • b ) - mn + - b - mn

ao ~ am -1 m I "T X am 1 '" -) "T x

=-+ k.I ---- e +---e

2 1Jt=! 2 2

Notind

ao cO=2'

am+ibm N

C-m = 2 ; mE,

(20)

atunci suma partiala de rang n a seriei Fourier considerate, va fi

mn i-X em e 1 .

(21)

m=-n

Cu aceasta, f (x) se poate scrie sub forma

Q)

f (x)= L

. nn I-X

e" e; I ,

(22)

n=-Q)

care poarta numele de forma complexd a said trigonometrice a lui f (x).

19

Coeficientii Cn dati de Iorrnulele (20) se numesc coefieienii: Fourier complecsi ai [unciiei f.

Exprim ind coeficientii Fourier reali ai functiei I, dupa Iormulele (13),

ohtinern pentru coeficientii Fourier complecsi Iormulele :

1 {" .m! ..

ClI= 2f J_1 f (x) e -I T x dz, oricare ar fi n E Z.

(23).

Obseroaiie. Coeficientii Cn si C_n, (n EN) sint iiumere complex conjugate Aceasta rezulta imediat din (20).

§ 8. INTEGRALA FOURIER

Fie f: R -+ R, de patrat integrabil pe orice interval compact [-I, I].

Atunci, pe un astfel de interval, f poate fi dezvoltata "in serie-trigollomcti-icii si avem :

f (x)' ~ -~ 1~1 (an cos nF:r+i" Sill nr'x ),

uncle ao, an ~i bit stat coeficientii Fourier dati de Iormulele (3). Iulocuind expresiile coeficientilor in seria trigonometrica, putem scric

1 rl 0:> 1 rl

f (x)= 2Z J f (l) dl+ ~ -Z- J f (i) cos /lZn (i-x) dl

-I Il-I-I

Dad! presupunem acum cft )+co I f (;1:) I dz cxista, atunci, considerind pc x

fix, vom avea -co

. co 1 {'I [lJt

f (:r)~ l!ll1.~ "i J f (i) cos -l (i-x) dl.

1_00 11=1 -I

(24)

NT t l d : - I1n N' A n I 111'11' S Ie .

o Il1 11,,-[,11 E ~I Ll U,,=Lln+1-lln=Z' suma ue , sus uevme

suma integrala a Iunctiei

1 ~+oo

g (u)= - f (t) COS.ll (i-x) ell,

n -(X)

Iormata pentru intervalul [0, + r:JJ).

Prin urrnare, limita din membrul doi at forrnulei (24),devine

1 rco \+00

- J du J f (l) cos 11 (i-x) eli,

no-co

ceea ce ne conduce la formula

1 ('" r+co

f (:1:)= - J elu J f (t) cos u (i-x) ell.

no-co

(25)

Aceasta formula se numeste formula integrald a lui Fourier, iar integrala din membrul doi se numeste integrala Fourier.

20

Se demonstreaza ea : daca: Iunctia f:R ~ R ~i derivata f'slut continue pe portiuni pe oriee segment finit, iar f este absolut integrabila pe toata axa Ox,

.atunci formula integraIaalui Fourier are Io c pentru orice xEB:. .

in formula integrala aIui Fourier, integrala interloara este o functie para de u, ceea ce perrnite scrierea formulei sub forma: .

1 \+CO +00' ..

f (x).~ .2",l du ~ f(Deos U ,(t-::x)dt

~"-co - QO . I . .•

(26)

Pe de alta parte,

r+OO f (t) sin Ll ~(l":'_ft·) ell . i.,

este. o functie imparade 11 9i deci

1 rf-<b r+co

i-): J . du J f (t) sin u (t}-:r)t1i=O

.' _Jt .. .,.,co.. . , .. Q> •. :, • .._... ...... , .'.

PUte111 atunei scrie

.....• '. . ':.', : " .•.. r,

(27)

Aceasta egalitate se numeste formula complexii a lui Fourier.

Analog casi la serii Fourier ne punern problema, ee devine integrala.Fourier in eazul Iunctiilor pare sau imp are.

Dezvoltind in formula (25) cos u (l-x), sc obtine

f (x)= 2_ ~oo elu roo f (t) (cos ui cos llx+sin Lit sin ux) df =

rt 0 -00

1 ('j \+00

= _._.) cos ux du J r (l) cos ul dt+

Jt 0 -00

1 CCO r+oo •

+ - J sin ux du J f (t) sin Ll f df

Jt 0 -00

De aici deducem ca daca f este 0 Iunctie para, formula integrala a lui Fourier se reduce la

') ~co '. ~oo

f (x) = .::-..... cos ux du f (f) cos lit dl,

Jt 0 0

(28)

iat' daca f este 0 . Iun ctiEdmp ara, atunci .

2 ~oo ~Q) ,

f (x)= - sin ux du f (t) sin lit dt

Jt 0 0

(29)

21

g (u)= (+00 f (t) ~-iut dl Lex>

(30)

. § 9. TRANSFORMATA FOURIER

Formula integraHialui Fourier poate fi reprezentata subforrna a doua egalitati,

Notind

atunci

1 r+ro

f (x)= - l g (u) eiux du i 2n .-ex>

r

i

(31)

; .

Bemarcam ell. formula (27) are sens pentru toate Iunctiile absolut integrabile f. Ea defineste 0 aplicatie numita transformata Fourier, care face sa corespunda Iiecarei Iunctii f ELk (- 00, + (0) 0 functie bine determinata g

definita pe toata axa reala, r . . . ,

Formula '(31) care exprfma Iunctia f prin transformata sar: Founer se

numeste formula de inuetsare a' transjormaiei Fourier.'" \i

Pentru a obtine 0 exprimare mai simetrica a eelor doua formule, se obisnuieste .a defini functia g prin formula:

1 ~+ex>

g (u)= -= f (x) e-iux dx(30/)

.J 2n -ex>

Atunci formula de inversare se va serie

. ..

, 1 teo ! .

f (x) = .---=- \ g (u»)lUX du .J2n;.Loo

g (u)= ... 'r2 \0:> f (x) cos uX,dx

, ,Vn-Jit .

(32)

(31/)

Functiile g ~i f definite ea mai sus se numesc una transform at a Fourier a celeilalte.

In ipoteza ea functia f este 0 Iunctie para, din(28), obtiueJ:.Q formulele analoage

Functiile g ¢ f se numesc in acest caz una transformata Fourier prin coslnus .a celeilalte.

In ipoteza ell. f este 0 functie impara, din (29), ohtinem :

, .' ", g (u)= v' ~' ~~f (x) sin ux dz (34)

f (X)=V-~ S;: (u) sinuxdu .

. (35)'

.. Functiile g~i f se numesc in aeest caz una transforrnata Fo'urie'r prin sinus aceleilalte.

22

Obseruatie. In formulele (30') (31') (32), (33), (34) si (35), daca se considerii cii functiile ce figureaza sub semnul de integrala slut necunoscute, atunci aceste formule pot fi privite ca niste ecuatii numite ecuaiii integrale de tip Fourier.

Solutiile acestor ecuatii sint date de formulele de reciprocitate corespunziitoare. Astfel solu tia ecuatiei (30') este data de formula (31') si reciproc.

Analog se inttmpla cu egalitatlle (32) si (33) respectiv (34) ~i (35). Exemplu. Sa se rezolve ecuatia integrala

~.. {X pentru O<x~l

• g (u) cos ux du=h (x), unde h (x)= 0',

pentru x>l

Putem scrie ecuatia data sub forma

Y- (V2

2 • - x, entru O<x ~l

n t g (u) cos ux du=f (x) Cll f (x) = 1t P

0, pentru x>l

Observam ca in acest caz ecuatia este de forma (33) si prin urmare solutia este data de formula (32).

Avem deci

g (u)= V ~ ~~ f (x) cos ux dx = ~ ~: x cos llX dx=

2(1. ;T; 1)

= - - sm II + ~. cos u - -

'-l,1t U • u2 u2

23