CAPITOLUL | SERIL FOURIER §1. PRODUS SCALAR F cu et Definigia 1. O functionala s definita pe X > cu valori in Ki se numeste produs scalar, daci si numai dac& ea este biliniara, simetrica si strict pozi- tiv definita. Avem deci: (X, +, R, +) un spatiu vectorial real, cu operatia intern’ notata operatia cu elemente din corpul R notata cu . Sys (4y+8ar, y)=as (a, y)+Bs (wz, y), oricare ar fia, BER, oricare ar fi 7, 1, y ¢X So. s(t, y)=s (y. 2), oricare ar fi x, y eX. Sy $(t,2)>0, oricare ar fiveX, 240x ile $1, Sa, Sq, atunci are loe ine- Daca s este o functional cu propriet galitatea : (s(x, y)*0, oricare ar fi a € R, oricare ar fi re X. 8 (x, 2)-8 (y. y)-+2as (x, y)+s (ys ye? (s (ys y)P2O. oricare ar fi ae R. Daca luam es) Suu) rezulta s(x, 2)+s(y, y)>(s (x, y))* adici inegalitatea (1). Daci y=Ox, atunei s(y, y)=0 si Prin urmare, inegalitatea (1) este satisficuta si in acest caz.$2. SPATH WILBERT REALE Daca (X, +, R, +) este un spatiu vectorial real, iar s un produs scalar atunei funetia 2) >R; peX O@= saa), x este o norma pe X. Intr-adevar, notind «p (x)= {la ], avem : Ny Mall =O o/s @ 0) =0 5 (2, 2) =0 2 = 0x. = viet Tat iyi = JOT + Ty} =llall+ lly i, ovicare ar fix, y Ves Ga) = la | eC No lax ll = Js (ax, a: fiaeR, oricare ar fire X. =a} +e, oricare ar Proprietiitile Ny, Vz ale normei pe un spatiu vectorial find verificate de functia g, spaliil X devine un spatiu vectorial normat. Definitia 2. Se numeste spafiu Hilbert real, un spatiu Banach real in care norma este generati de un anumil produs scalar. X este un spafiu Hilbert fafa de produsul scalar s, se va nota <2, y> 8 (2%, y)- Putem deci serie a>. izlay= Inegalitatea lui Cauehy-Schwartz-Buniakovski se serie in acest caz [| | = |

' | < b | | < ty ag lb lye + thay Il ly. —yo Il € | de unde finind seama de marginirea in norma a sirurilor convergente, rezulta : lim =

§.3. FAMILIT DE ELEMENTE ORTOGONALE DINTR-UN SPATIU HILBERT REAL Fie (X, <, >) un spatiu hilbertian ¢ {0}. Definitia 3, O familie {a;},cr de elemente ale spaliului X se numeste ortogonali, daci si numai dack —0, oricare ar fi i, jel, i#j. Daci in plus || a; || =1, oricare ar fi ie 1, se spune ci familia {a;}ier este orfonormali. Deiin familia {ag}er de elemente din spatiul X se numeste total, daci si numai daca relalia <2, @;>=0, oricare ar fi ie I, implica multimea A este o multime total in X. Demonstrafie. Fie xX, astfel ca <: rece A este densi in X, exista x, € J {a}ier este densi * in X, atunci fi ie 1. Deoa- eotaee a0! , orieare a 4. Cum ins orieare ar fi nN, avem si =0 <> =0. Aceasta atrage Ox, ceea ce demonstreazi afirmatia teoremei. 2. Teorema 3. Daci {a;}:er este o familie ortogonala de elemente din spatiul Hilbert X, a; 40x, i ¢ J, atunci aceasta formeaza o multime liniar independenta. Demonstrafie. Daci atunei Bi atige 1y>—= Yb tige yp >— Ayo BP, deci 4;,=0, jeT, a Definigia 5. Daci {a,}ie1 este o familie ortogonali de elemente 4 OX appsenl eee a I> r € X in raport cu familia considerata- din spa{iul Hilbert real X, atunci numerele reale ¢; (x)= se numese coeficien|ii Fourier ai elementul Teorema 4. Daci {a}ieiza este o familie ortogonala de elemente #0Ox din spatm! Hilbert real X, atunci, dintre toate combinaliile liniare ¥Y kj; a; cea mai mici abatere in norma de la elementul 2 € X, 0 are combi- a natia Sc; ai, unde c, ie 1,1 a raport cu familia considerata. Demonstrafic. Trebuie si aritim ei ord vt | sint coeficientii Fourier ai elementului x in ar Y cy fest int et * ZX, unde A este tnchiderea lui A in topologia normel Ini X.marginea inferioara luindu-se in raport cu toate sistemele de numere reale tks}iet, Seriind expresia normei cu ajutorul produsului scalar, avem : 2 fn n |— ¥ il Y ka, e— Y kay>=- daly atl a ¥ ka> YS ka, e>+< Yka, Y ka>= Vel? — fet a 23 kya, a >+ Y Blac = the? —2 Y kee ll ay PF + a a a a x ila = Y Ge) acl? + el? — Yella lr. I S1 De aici rezult& c& valoarea minima a acestei expresii o obtinem dacé diAke it la, IF =0, adic& daci ef; nr. Observafic. Din demonstralia acestei teoreme, rezulti pentru key, iel,an, Hol — Vetait = tae — ¥ cat 20, a a deci Yetal? 9 now §4, BAZE ORTOGONALE INTR-UN SPATIU HILBERT REAL. Definigia 6. Se numeste baz orlogonalé a unui spaliu Hilbert real X, o familie ortogonala si totala ce nu contine originea spatiuh O familie ortonormala si total a spatiului X se va numi bazit ortonormald- In cele ce urm:azi ne vom miargini Ja spatii Hilbert in care exist o sub- multime numérabili si densi in spatiu (vezi teorema 2). Astfel de spalii se numese spafii Hilbert separabile, Otservafie. intr-un spatiu Hilbert separabil orice sistem ortogonal de elemente este cel mult numirabil. intr-adevar, fara a restringe generalitatea, se poate presupune cA sistemul de elemente {a;};er este ortonormal. Atunci la,—a; ll = 2 pentru orice i#j, i, fel. ie I. Aceste sfere sint Consider’ acum, mulfimea sferelor s(« disjuncte. Fie acum multimea {x,},cx peste tot densa in X. Atunci_fiecare sfera din cele considerate contine cel pulin un element din {a»}nex- In con- secin{i, multimea acestor sfere (si deci, multimea elementelor a,) este cel mult numirabili. Teorema 5. Fie {a,},ex 0 familie ortogonala de elemente nenule din spatiul Hilbert real X. Conditia necesar’ si suficienté ca familia {dp}uen Sa fie o baz este ca orice element x eX sf poata fi reprezentat sub forma Ye kya, 6) Demonstrafie. Necesitatea. Daca familia {a,},en este 0 baz ortogonala a spaliului Hilbert real X, atunci ea este o familie totala. Fie atunei x €X si T= VY Cn (4) iat unde ¢, (x) sint coeficientii Fourier ai elementului x in raport cu familia {a,}nenxistenta Ini ay se datoreste faptului ci seria Y cya, este convergenta itt pe baza inegalitatii lui Bessel (3). Atunci, folosind proprietatile produsului sealar, avem : fy, >= <0, >— <2, a >= = =<2a,a>—=<2, a,>—lim < ¥ cya, a> = nove fat nao fa =—lim Y ¢=— Y ey = now fat cat =erl ag IP —e = erll as IP — =erllacl? — Y en i=l =e; lla: P=0, oricare ar fi i eN. Rezulti ci r—2)=Ox, deci x Asadar Di es (2) aa a iz care este o reprezentare de forma (5) si necesitatea este demonstrata. Suficienja. Dac& {d,},ex este o familie ortogonali de elemente nenule ale spatiului Hilbert real X si are loc (5), atunci fie x ¢X, astfel ca <2, d,>=0, oricare ar fine N. Aceasta este echiyalent cu Y ka, a,>=0, ovieare ar fi neN a De aici rezulta k,—0, oricare ar fin €N si deci ~=Ox, Cu definilia 3.4, fami- lia {dg}uen este totala si deci este o bazi a spatiului Hilbert real X. Observalie. Reprezentarea (5), dack exist, ea este unick si k,—e,, oricare ar fine N. Intr-adevar, ky lla,IP=k, Y hit ag >= fa eee Prin urmare, seria Fourier a unui element 2, relativa la 0 familie ortogonal sitotali {a,},en » dy#Ox, nN, are ca suma elementul respectiv. Teorema 6. Fie {a,},cy 0 familie ortogonali de élemente nenule ale spatiului Hilbert real X. Pentru ca familia {a,},en s& fie 0 bazi ortogonala a lui X, este necesar si suficient ca oricare ar fi re izP=¥ ia ellDemonstrafie. Necesitatea, Dack familia {dy}sen este 0 bazi ortogonala a spatiului Hilbert X, atunci conform teoremei si observatiei precedente, avem a= Veg @) ty net Putem deci serie Wa P==< Y eat, Y eat >= Y ch = YC llaglh eee mA im Suficienta. Fie pentru suma partial de rang na seriei Yc? | ay |P, egalitatea net tol ¥ ellalP= | i adevirali pe baza observatiei la teorema 3.4. Dac& egalitatea (6) are loc, atunci prin trecere Ja limita in (7), deducem 2 ¥ cam, br [2 im Y} 2 Way (Pl 2— lim Seva, P= nese f=1 eg ceea ce implici a= Yi cay a Folosind leorema precedenti, rezulta ci familia {a,},en este 0 bazk ortogonala a spatiului Hilbert real X. Cu aceasta teorema este complet demonstrata, Egalitatea (6) din teorema precedent se numeste ecuafia de inchidere a familie {a,},en Sau conditia de completitudine a lui Parseval. ERIL TRIGONOMETRICE. §.5. SPATIUL 12 (D). § Fie D un domenin compact si misurabil Jordan din R sau RY. Si notim cu £2 (D) — familia tuturor functiilor reale definite pe D si de pitrat integrabil. In aceast& multime introducem relatia de echivalenta .,~“ definita astfel : hyxf oh @=f(e) apt Multimea cit 22 (D)/~ o vom nota cu L} (D), iar elementele ei, pentru a nu complica scrierea, le yorn nota cu aceleasi simboluri ca si ale Ii £2 (D). Multimea L3,(D), cu operatiile de adunare a functiilor si inmultire cu scalari reali, devine un spatiu vectorial real. Fie acum functia: < >: 128 D)x12 (D) > R, © f@)=fa (2) a-p-t (aproape peste tot) <= misura Jordan a multimii M={xe Di Vf, (@)Afy (2)} este mula,definita de egalitatea : = ie £ (x) ¢g (x) dv 8) Aceasti funcfie este un produs scalar pe LR(D), fati de care acesta devine un spatiu Hilbert real. Intr-adevir, folosind proprietatile integralei, avem : Sp — J), (ah (@)+Bte (2) g (2) dv— , f2) 8 (a) vac 4 a), 1 @)g @) av4p ‘e g>+8 Va, BER, Vhy lg ek? (D) =| t@ge@jdv=J my & F(a) dv cn) oricare ar fi f, g ¢ L2,(D) Se = J, F(a) £@) dv= Nee (a) dv>0, oricare ar fi fe L2 (D), (40 clementul nul find 0 funetie egala cu zero ,aproape peste tot in D). Inegalitatea lui Schwartz-Cauchy-Buniakoyski se va serie atunei sub forma (\n£@# (0) av /'< (|, @@) ay|({),, 8 @ av), si pentru g(2)=1, oricare ar fi x¢D, ne conduce la urmiitoarea inegalitate ; iy F@ay| 0, exist me €N :orieare ar fi p,q>me; p,qeN> = ilf,—f, llme Pentru p>me si pentru k>k,. Spy He @)— fay @OP dv - frie (x) de (10')patiul Hilbert real L4 (D) (D —domeniu compact si masurabil Jordan, din R®) cu produs scalar >= Woof oe (oy) de ay 10”) S& aplicim acum unele rezultate obtinute in paragrafele precedente ale acestui capitol, in cazul spatiului LA({—2 1). In spatiul L3 ({—L 1]), multimea functiilor continue este o multime densa. De aici rezulta ca si mulfimea polinoamelor este densi. Intr-adevar, daca f este o functie de patrat integrabil, atunci pentru orice €>0, exist o functie continua g:[—l, I] — R, astfel ca llf—g ll < >: Acesta deoarece functia f find de patrat integrabil, putem acoperi mul- fimea punctelor de discontinuitate eu intervale astfel ca suma integralelor functiei {* pe aceste intervale si fie mai micd ca aie Fie acum functia o:[—L +R, egali cu f in afara intervalelor de mai sus si egaki cu zero in interiorul lor. acoperim acum punctele de discontinuitate ale functiei @ cu intervale a ciror lungime total h si satisfaci conditia 4Mth< <-, unde M= guy || Vom putea acum alege drept funcfie g, functia continua pe [~I, I] egala cu @ fn afara intervalelor de mai sus si liniard in interiorul fiecdruia dintre ele. Avem atunei ’ {L, (@-s @r a= @—9 @)+9 @-g @l arc <2), (6 @)—9 wp az+2)), fg @—g @Par0, existd 0 fune- tie g:[—L IR, continua, astfel ca e It-gl<3. Funetia g find continua pe intervalul compact [—l, lJ, este marginiti pe acest interval. Exist’ deci M>0, astfel ca |g (@)| 0, astfel ca bale 8<(=¢). Sa consideram functia continud h:[{—/, [| R, definita astfel : — 2480, S—DEOHERH) ety ray o- 3 dact ae re[-l46, UJ Observind e& h (—)—g ()—h (), deducem {h()| (cxcos!™# 240, in ™ 2) (12) #1 unde nn Tone eC nr ot cos 2 5 , oricare ar fineN Re sin = nm T ‘Jinind seama de expresia produsului scalar (10’), avem ec nm TS f@des a= +f t@ cos 7 dz; . a3) but f_t(2)sin ede; ovicare ar fi nN 2Seria (12), fn care ao, dy, by 3 n €N sint calculati cu formulele (13), se numeste seria Fourier trigonometric a functiei f pe intervalul [—l, []. Convergenta seriei se intelege in sensul normei spafiului L2,({—d, ]), adic&’ dack s@= 243 (a cos 2} ty sin As J, ved 7 lim V4 IE (@)—s, (2) dz=o. n=0 so Datorita acestei expresii, se mai spune cA convergenta seriei (12) este in medie pitratica. Evident, sistemul (11) fiind 0 baz& ortogonala a spatiului Hilbert real L2 (Ll), conform teoremei 6., este verificati ecuatia de inchidere (6), care se traduce prin egalitatea : 1 he £ (a) dr= fat 1 x (@.+ 02). a4) Consecinta 2 din paragraful 3 ne conduce la 1 1 tim f 1@) cos “* rax=tim | 1G) sin “* 2 dx=0, sau si mai general = b b im § 1@) cos “* z dz—lim £(@) sin" caro eh T es 7 pentru orice [a, 4] < [—L J. Intr-adevar, fie Aas {f £(@),- we [a,b] ze[—l a) U (6, Funetia g este evident eu pitrat integrabil pe [—J, J] si conform formulei (4), avem : 1 lim j g(a) cos OF xda—lim , g (2) sin xdz=0 eet no Pe de alta parte, din definifia functiei g rezulta ci f g (2) cos edr= fre) cos. Pade 1 a si ' ° de unde deducem g (2) sin a gdr— { f(z) sin ae dz, . . lim \ £ (x) cos 8% dz—lim ) £ (2) sin 2 a2—0 nova L no a T 13,Fie: acum’ f: RR, periodick de perioatti’ 21 si de patrat integrabil pe [-L]}. Atunci seria Fourier atasata functiet f, este tot de forma (12), coeti- cientii putind fi calculati’si cu formule : aot f £ (2) cos rae neN v {0} (15) a42t te +f f(a) sin Pade deoarece pentru functii periodice de perioads 21, intervalul de integrare [— J poate fi inlocuit prin orice alt interval de lungimea 2I. Pentru astfel de functii, putem atunci serie : if e nit lim fr @rye08 Fe de=iim {re sin” 2 aro, oricare ar fi a, 6é Re Observam din cele de mai sus ci- unei furtctii'date i se poate ataga o serie trigonometric& -atunci cind se pot determina .coeficientii sai, Four Desigur, in acest caz se pune intrebarea:.scria trigonometrica. dtasata. functiei f:[—J, I] + R este convergenta ? Daca’ da, atunci cé legitura exist intre suma acestei seri si functia £2 Deoarece in multe probleme de tehnici sint necesare dezvoltari in seri Fourier a functiilor monotone pe portiuni, respectiv continue pe portiuni, dim in incheierea acestui paragraf nofiunile necesare si criterii de conver- genti a unor astfel de seri, Detinitia 7. Functia f: [a,b] R se numeste monoton& pe portiuni pe intervalul (a, b], dac si numai daci ea este continua in punctele acestui interval cu excepfia eventual a unui numér finit de puncte in care insd are limite laterale finite, si intervalul [a, 6] poate fi descompus intr-un numar finit de subintervale pe care f si fie monotoni. Deiinijin 8. Functia : [a, 0] R se numeste continud pe portiuni pe intervalul [a, 5], dac& si numai daca ea este continua in punctele acestui inter- val cu exceptia eventual a unui numar finit de puncte in care tnsa are limite laterale finite. Teorema 7. (Dirichlet). Daci functia £:R—>R, periodici de perioada 21, este monotona pe portiuni pe intervalul [—l, |], atunci seria trigonometricd atagat& functiei f converge in fiecare punct x ¢ R catre media aritmetio& a limi- telor laterale ale funcfiei f in punctul a, adic& ea 2+ 5 (e« cos by sin") (16) De asemenea, seria Fourier a functiei f converge uniform pe orice interval [a, }] & R pe care functie este continua. Teorema 8. Daca functia f: [—l, I] > R si derivata sa f’ sint continue pe portiuni, atunci seria trigonometric& ‘atasati functiei f converge’ in’ fiecare punct x¢[—I, /] catre media aritmetici a limitelor laterale ale functiei f in punctul x si converge uniform pe orice interval, [a, b] < [—l, l] pe care f este continua. 14Evident, daci f: R > R este periodica de perioada 2/ si satistace pe inter- valul [1 J] condifiile din teorema 8, atunci seria trigonometricd atasati funetiei f este convergenta si are loc formula (16) pentru orice x ¢ R. Subliniem faptul ci ipotezele celor dou teoreme, in general vorbind, nu sint echivalente. Astfel exista functii care satisfac conditiile teoremei 7 dar, nu satisfac condifiile teoremei 8, si reciproc. Exemplu, funetia f definita pe intervalul [—x, x] prin 1 x sin f@= > pentru «40 0 , pentru x=0 si indeplinind conditia £ (v-+-2n)=f (2), oricare ar fi x eR, satisface condi- fille teoremei 8 si nu satisface conditille teoremei 7. Pe de alta parte existi functii continue si monotone pe portiuni pe intervalul [—sx, a], care nu au derivata intr-o infinitate de puncte ale intervalului [ aj, adic& nu satisfac conditiile teoremei 8, dar satisfac conditiile teoremei 7, daca bine- Infeles f (x-+27)=f (2), oricare ar fi xe R. Aplicatic. Sa se dezvolte tn serie Fourier functia { de perioada 2x, defi- nit pe intervalul (—2, x), prin: i x, O c. Plecind acum de la o serie trigonometricd a, o nit ai +h (2. cos = x+5, sin one t se poate demonstra ci daca coeficientii a, si , satisfac relatiile : {nva,| 2, M=constant) de perioada 20, ‘adn éa termen eu termen atunci suma seriei date este o functie continu’ derivate continue care pot fi objinnte prin der §6. SERII FOURIER ALF PHILOR PARE $I IMPARE ma 9, Dacd f:[—l, atasati are coeficien 2 ( r a,=5 cr) cos ne? b,=0 Demonstrafie. Intr-adeyar, conform formulelor (13), avem + J! Jf es oT diem A Fa) 00s iit nt yi nat ape madr= Wm de eNu {0} gi fens 7 tat= 5 {) 112 00s pede neNu {0} Aceasta deoarece f si cosinus sint funetii pare pe intervalul [—l J. Pro- cedind analog pentru caleulul coeficientilor b, si tinind seama c& ] > R este o functie para, atunei seria trigo- neNu {0} (7) sin(— we )-- sin mh ovicare ar fi fe [—h Obtinem : 1 1 = +h £(Osin rare ool £ (2) sin “™ 4 dx=0, 0 U Ud T oricare ar fi n¢NU {0} at.Teorema 10. Daci f:[—l, I] R este o functie impari, atunci seria trigonometric’ atasata are coeficientii 0 2 ¢) 4 at b= +f, f(a) sin "rae a neN U {0} (18) Intr-adevar, procedind prin calcul direct pe baza formulelor (13) si {inind cont c& f este impara, adicd f(—t)—f (0), oricare ar fi f¢[—L, J], obtinem formulele (18). Observafie. Formulele (17) si (18). ne simplified. mult, volumul.de calcul al eoeficienjilor Fourier in cazul cind functia f este para sau impara. Seria Fourier a unei astfel de funetii confine in dezvoltarea sa numai cosinusuri sau numai sinusuri. Dac& functia f: [0, !] > R este de patrat integrabil sau satisface conditiile din teoremele 7 sau 8, atunci se poate pune problema de a dezvolta aceasta functie in serie de cosinusuri sau in serie de sinusuri. Acest: Iueru este posibil, prelungind mai intii functia de pe interyalul {0+] pe intervalul {—1,.0] prin paritate, respectiv prin imparitate, iar apoi pentra noua functie obtinuta si facem dezvoltarea-in. serie Fourier, folosind ‘pentru calculul coeficientilor Fourier formulele (17) respectiv (18). Cuni ins’ In’ for- mulele (17) si (18) vor figura numai valorile-funetiei f dat gmentul [0, l. in apli je practice prelungirile respective-ntr se Vor th, efectiv. cemplu. Si se dezvolte in serie Fourier de cosinusuri funelia f definita pe intervalul [0, =] prin f (a Rezolvare: Vom prelungi functia pe [—2, 0] prin paritate iar apoi prin periodicitate pe toati axa Ox ca in figura 2. Notam functia periodied din figura 2. eu g. Functia g satisface conditiile teoremei lui Dirichlet si va avea. in con- secin}i, dezvoltarea : 8 @)= e + yo cos nex Coeficientii ay si a, (n EN) vor.fi dati de formulele (17). Avem asadar ae tC edegg i 0, pentru n-par 250 2 ‘. aa {) 2 cos nee d= a ((—1)" 1] = 4 3 aq? Pentru n impar 18si deci 4 & cos(2n—1)x x 8@)= > — FY, nap Pe intervalul [0, =] funetia g coincide cu f si prin urmare, putem scrie : 4 ae ae (0, a] §7. FORMA COMPLEXA A UNEI SERII TRIGONOMETRICE. Fie fe Li ({—L, 1) si seria ei trigonometric’ bie nw 1 #45 (a cos Fab, sin 2 J. unde ayia); b, (nN) sint cocticientii> Fourier: dati. de. formulele (13). © Suma partial de rang na acestei serii se'va-putea scrie sub o- form’ mai condensata, daci folosim formulele Jeger: gle cosa= ——5——, sina=-—5-—, (19) deduse din identitatea Iui Euler, et cos a-+i sina. Intr-adevar, mat 2 Notind qe St a aetibn | im eN, (20) 2 atunci suma parliali de rang n a seriei Fourier considerate, va fi (21) Cu aceasta, f (x) se poate scrie sub forma Site Kwa Sec,etd ~, (22) care poarti numele de forma complextt a seriei trigonometrice a lui f (2). 19Coeficientii c, dati de formulele (20) se numese cveficien{ii’ Fourier com- plecsi_ai funcfiei f. Exprimind coelicienfii Fourier reali ai funcfiei f, dup& formulele (13), obfinem pentru coeficientii Fourier complecsi formulele = 1 1 tr => v i a i Zz. s eo 5 f_f@e dz, orieare ar fi ne Z. (23). Observafie. Coeficientii c, si c_,, (n €N) sint Humere complex conjugate Aceasta rezulta imediat din (20). §8. INTEGRALA FOURIER Fie {:R +R, de pitrat integrabil pe orice inter Atunci, pe un astfel de interval, f poate fi dezvoltata si avem : al compact [—I, l]- in’ serie trigonometrica S (ee cost até,sin te), : unde dp, dq si b, sint coeficientii Fourier dati de formulele (13). tnlocuind expresiile coeficientilor to seria trigonometric’, putem serie ( +0 pres Daca presupunem acum ed) | f(x) | dx exist, alunei, considerind pe x fix, vom avea as f@= P+ F() cos Tl ax) dl 2 2 { (x)= i 5 ro da+y = fat 1 Homer o nx f (x)= tim & 7 \ 1 (0) cos (1-2) dt. (24) na ae Notind u,— Si A tty —te= Ff Suma de mai sus devine suma integrali a funetiei Gee 2 g(u ZS £ (1) cos u (t—2x) al, formata pentru intervalul [0, +00). Prin urmare, limita din membrul doi al, formulei (24), devine tog eU res = f, du Ne £ (0 cos u (ta) dl, cea ce ne conduce la formula (a= tau ie f (f) cos u (t—z) dt, (25) Aceast% formuli se numeste formula integraldt a lui Fourier, iar integrala din membrul doi se numeste integrala Fourier. 20Se demonstreazi ci : daci functia f: R-+R si derivata f’ sint continue pe portiuni pe orice segment finit, iar f este absolut integrabil& pe toat& axa Oz, atunci formula integral a Iui Fourier are loc pentru orice xR: In formula integral a Tui Fourier, integrala interioar’ este 0 functie pari de u, ceca ce permite scrierea formulei sub forma : $0 ate au £(0) cos u (2) dl (26) 1 f(a) Pe de alti parte, +2 FP ro sin uta) a este.o functie impara de u si deci oer Sw FO sin (t—2) dt=0, Putem atunci serie doaceiyseiabesh” Gh Holsanait i fF (Qemiwt-ay ae (27) Lit? are Ir Io Aceasta egalitate se numeste formula complexa a lui Fourier. Analog ca si la serii Fourier ne punem problema, ce devine integrala Fourier in cazul functiilor pare sau impare. Dezvoltind in formula (25) cos u(l—z), se obtine fie) (x)= oa auf £ (8 (cos ul cos ux-+sin ul sin ux) dt = 0 1 (@ = —\ cosurdu at Jo nt De aici deducem ca daca f este o functie para, formula integralé a lui Fourier se reduce la L(t) cos ul dt+- +00 sin ux du j {()sinutdt ° = = § cos ux auf £ (0).cos ut dt, (28) 0 o F (x)= mv iar dac& { este o functie~impar’, atunci = 2 f@)= eS f; sin ut du is £(f) sin ut dt (29) 241§9. TRANSFORMATA FOURIER Formula ‘integrala a lui Fourier poate fi reprezentata sub forma a doud egalititi. Notind tate yk (O e-iut ar (30) atunci aS 1@= 5 § “a (weit du (1) Remareim c& formula (27) are sens pentru toate functiile absolut inte- grabile f. Ea defineste o aplicatie numita fransformata Fourier, care face si corespunda fiecirei functii feL (—co, +0) 0 functie bine determinata g definita pe toati axa reala. Formula (31) care exprim& funefia f prin transformata sa) Fourier se numeste formula de inversare a transformatei Fourier. Pentru a objine o exprimare mai simetric& a celor dou formule, se obis- nuieste a defini functia g prin formula: oe - g@= zs! i‘ f(a) enter dx (30’) Atunei formula de inversare se va serie t@= g (u)e™ du (1) Tas Funofiile g si f definite ca mai sus se nuinese una transformata Fourier a celeilalte. In ipoteza ci functia f este o functie pari, din (28), obtinem formulele analoage g(y= aay 1 (x) cos ux de (32) f@= ve5, g(u);c0s ua du 33) Funefiile g si f se numese in acest caz una transformata Fourier prin cosinus a celeilalte. In ipoteza c& f este o functie impari, din (29), obtinem: g@= V2 y f(z) sin uz dx (34) f@)= y= (vs (u) sin'ux du (35) Funefiile g si f se numesc in acest caz una transformata Fourier prin sinus a celeilalte. 2Observafie. In formulele (30') (31') (32), (33), (34) si (35), dac se consider’ c& functiile ce figureazi sub semnul de integrala sint necunoscute, atunci aceste formule pot fi privite ca niste ecuatii numite ecuafii integrale de tip Fourier. Solutiile acestor ecuatii sint date de formulele de reciprocitate cores- punzitoare. Astfel solutia ecuafiei (30’) este data de formula (31’) si reciproc. Analog se intimpla cu egalitatile (32) si (33) respectiv (34) si (35). Exemplu. Sa se rezolve ecuatia integrala , pentru 0<2<1 0, pentru x>1 a g (u) cos ux du=h (a), unde h (2) Putem serie ecuatia dati sub forma rage a entru O<2<1 V25 g (u) cos ux du=t (2) eu f (2) = pone OT x 0, pentru ¢>1 Observam ed in acest caz ecuatia este de forma (33) si prin urmare solutia este data de formula (32). Avem deci ro 1 gQ= V2 Ns 1 (2) cos ur de = > ( cos ux d= 23