PASCU ION-LEONARD

DREPT ANUL II ZI

UNIVERSITATEA HYPERION
FACULTATEA DE DREPT

CONTRAVENTIA IN
DREPTUL ADMINISTRATIV

COORDONATOR :
Conf. Univ. Dr GABRIEL MOINESCU

BUCURESTI
2010
 I.Specificul Contraventiei

Definiţia legală actuală renunţă la referirea la gradul de pericol social

şi la compararea acestuia cu gradul de pericol social al unei infracţiuni
marcînd în acest fel separarea faţă de ilicitul penal, distanţare ce se regăseşte
ca soluţie şi la nivelul sancţiunilor principale prin abrogarea dispoziţiilor
referitoare la sancţiunea cu închisoarea contravenţională.
Concret, constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita
si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz,
prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al
sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucuresti1.
Definiţia menţionată scoate în evidenţă următoarele trăsături ale
contravenţiei : necesitatea existenţei unei fapte prevăzută de lege ca fiind
ilicită iar săvîrşirea acesteia să se producă cu vinovăţie.
Legat de primul element, fapta, se impune observaţia că legea trebuie
să o prevedă în mod explicit ca fiind contravenţie iar sancţiunea aplicabilă
fiecăreia să fie prevăzută expres de aceasta.
Cel de-al doilea element cerut este vinovăţia, într-una din formele
intenţiei sau culpei.
Semnificaţia vinovăţiei, ca element subiectiv, legată de discernamînt
şi libertatea alegerii unei conduite în raport de un scop conştient asumat, au
fost analizate la începutul capitolului privind răspunderea administrativă.
Vinovăţia se stabileşte în mod specific în cazul persoanelor juridice,
după cum

1
Art. 1 din Ordonanţa nr. 2 din 12 iulie 2001 (*actualizata*) privind regimul juridic al
contraventiilor.
acestea sînt de drept privat sau de drept public.Pentru persoana juridică de
drept privat vinovăţia se stabileşte, prin raportare la acţiunea sau inacţiunea
organului (administratorului), faţă de sarcinile ce revin organului
(administratorului) prin statut (act de constituire), pe când, în cazul
persoanei de drept public, vinovăţia se determină prin raportare la atribuţiile
autorităţii (competenţă), adică la drepturile şi obligaţiile stabilite de lege2.
Contravenţiile pot fi stabilite şi sancţionate prin legi, ordonanţe sau
hotărari ale Guvernului în toate domeniile de activitate, prin hotărari ale
autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene în limitele
competenţelor acestora în măsura în care în domeniile respective nu sunt
stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărari ale Guvernului.
Indiferent de tipul actului normativ prin care sînt stabilite şi sancţionate
contravenţiile, acestea trebuie să respecte regulile generale de tehnică
legislativă privind descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea
ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii cu
amenda se vor stabili limita minima şi maxima a acesteia sau, dupa caz, cote
procentuale din anumite valori. Pot fi deasemenea stabilite şi tarife de
determinare a despagubirilor pentru pagubele pricinuite prin savarsirea
contraventiilor.
Termenul general de intrare în vigoare a normelor contravenţionale
este de 30 de zile, iar în czuri deosebite, într-un termen mai scurt, dar nu mai
puţin de 10 zile. Hotărarile autorităţilor administraţiei publice locale sau
judeţene prin care se stabilesc şi se sancţioneaza contravenţii vor fi aduse la
cunostinţă publica prin afişare sau prin orice alta forma de publicitate în
conditiile Legii nr. 215/2001.

2
A.Iorgovan, op. cit. vol II, pag. 386.
 II.Subiectii raspunderii contraventionale

Subiectul activ al răspunderii contravenţionale, acesta poate fi statul

sau comunitatea locală, printr-o autoritate publică sau un funcţionar public,
iar în condiţiile legii calitatea de subiect activ al răspunderii contravenţionale
poat să o aibă şi o persoană juridică de drept privat, dacă este implicată în
realizarea unui serviciu public, sau persoane fizice ce nu sînt funcţionari
publici, de regulă ca agenţi constatatori.
Ca subiect pasiv al răspunderii contravenţionale apare persoana, fie
luată individual, ca persoană fizică, fie în colectiv, ca persoană juridică3.

III.Clasificarea sanctiunilor contraventionale

Sancţiunile contravenţionale sînt prevăzute de legea cadru a

răspunderii contravenţionale, OG 2/2001 şi sunt principale şi
complementare. Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale
sau complementare în domeniile specifice de reglementare.
Răspunderea contravenţională are un caracter personal, astfel încît în
cazul în care la săvarsirea unei contraventii au participat mai multe persoane,
sanctiunea se va aplica fiecareia separat.Pentru o contravenţie poate fi
aplicată numai o singură sancţiune principală şi una sau mai multe sancţiuni
complementare în functie de natura si de gravitatea faptei.

3
Art. 6 al. 1 din Ordonanţa nr. 2 din 12 iulie 2001 (*actualizata*) privind regimul juridic al
contraventiilor.
Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravenţionala;
c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;
Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din
contravenţii;
b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a
autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
c) închiderea unităţii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activităţii agentului economic;
f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori
pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţiala4.
Trebuie mentionata si existenta de sanctiuni contraventionale si alte
masuri adminsitrative specifice in domeniul circulatiei pe drumurile publice
reglementate prin OG nr. 195/2002 dar care nu sunt tratate in acest
document.

IV.Cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei

Cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei sînt în mare

parte similare celor prevăzute de legea penală, iar aplicarea se face prin
analogie cu acestea.
Art 11 din OG 2/2001, prevede că faptele săvîrşite în condiţiile :
4
Art. 5 din Ordonanţa nr. 2 din 12 iulie 2001 (*actualizata*)
 • legitimei aparari,
• starii de necesitate,
• constrangerii fizice sau morale,
• cazului fortuit,
• iresponsabilitatii,
• betiei involuntare complete,
• erorii de fapt,
• infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsită, înlătură
caracterul contravenţional al faptei şi în consecinţă răspunderea
contravenţională şi implicit sancţionarea făptuitorului nu mai pot fi atrase.
Existenţa cauzelor care înlatura caracterul contraventional al faptei se
constată numai de instanţa de judecată.

V.Constatarea contraventiei

Contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de

persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza
contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod
obligatoriu următoarele menţiuni: data si locul unde este încheiat; numele,
prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator;
datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal,
ocupatia si locul de munca ale contravenientului; în cazul în care
contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele,
prenumele si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori
legali ai acestuia ; în situatia in care contravenientul este persoana juridica în
procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul,
numarul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia,
precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta ;descrierea
faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost
savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea
gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea
actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;
indicarea societatii de asigurari, în situatia în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii în termen de 48
de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca
acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac
si organul la care se depune plangerea.
Lipsa unora din aspectele menţionate mai sus, considerate de lege
esenţiale, atrag nulitatea procesului-verbal.

VI. Concluzii

Analiza contraventiei presupune prezentarea atat a faptei ilicite ca

atare, a sanctiunilor, cat si a a raspunderii contraventionale. In aceasta
privinta toti autorii de drept administrativ opereaza cu aceste concepte insa
ceea cea ce este discutabil se refera la denumirea tematicii abordate.
O greseala in acest domeniu ar fi examinarea intregii problematici a
contraventiei sub aspectul raspunderii deoarece ar ramane inafara studiului
problemele privind fapta ilicita si sanctiunile contraventionale5.

5
Drept Administrativ, Gabriel Moinescu, ed. Sitech, Craiova 2009, pag. 76
VII.Bibliografie

1. „Drept Administrativ”, Gabriel Moinescu, editura Sitech, Craiova 2009

2. „Tratat de drept administrativ roman”, Valentin I Prisacaru, Editura All 1996
3.”Drept Administrativ”, Antonie Iorgovan, editura Proarcadia 1993
4“Drept Administrativ-Suport de curs universitar”, Dacian Cosmin Dragos, 2005