MATERIALE, STRUCTURI ȘI TEHNOLOGII ÎN CONSTRUIREA UNEI

COLONII PE MARTE

Student: Diaconu Dumitru

Facultate de Inginerie Aerospațială – anul II

1. Introducere

Încadrarea proiectului

Obiectivul major: Construirea unei colonii umane pe planeta Marte, folosind aproape exclusiv
resursele planetare.
Tema proiectului: Identificarea resurselor disponibile și a cerințelor obiectivului propus. Găsirea
unor soluții constructive pentru diverse module și analiza lor din punct de vedere al rezistenței
structurale.

Marte

Planeta Marte este a patra planetă de la Soare, a 7-a ca dimensiune (descrescător), și ultima
dintre planetele telurice (cu suprafața solidă). Are o atmosferă foarte rarefiată, compusă în mare
parte din CO2 (>95%). Deține recordul pentru cel mai întins canion din Sistemul Solar
(Valles Marineris, 4000 km lungime și 11 km adâncime) și cel mai înalt și extins vulcan (Olympus
Mons, 21 km înălțime și 600 km diametru la bază).
Planeta Marte este cea mai apropiată planetă de Pamânt, iar condițiile de pe suprafața acesteia
sunt cele mai tolerabile pentru o colonie umană.

2. Condițiile planetare de interes pentru obiectivul propus

a. Temperatura: Maximul de temperatură atins pe Marte pe partea luminată este de 25˚C, iar
minimul, măsurat pe partea întunecată, este de -125˚C. Acest parametru va influența în
mod evident proprietățile materialului din care va fi construită o structură (metalică), astfel
că având o diferență de 100˚C între cele 2 limite, se vor manifesta contracții și dilatări
succesive ale componentelor structurale ale unei construcții (odată cu mișcarea de rotație a
planetei, adică a alternanței "zi/noapte");

b. Presiunea atmosferică: Valoarea presiunii atmosferice pe Marte este în medie 6 mbar, în

comparație cu 1013 mbar pe Pământ. În condițiile în care în interiorul structurilor va trebui
asigurată presiunea atmosferică specifică Pământului, rezultă o presiune de 1013-6=1007
mbar care acționează de la interior spre exterior, normal, pe pereții structurii;
 c. Mișcarea maselor de gaz din atmosferă: Cele mai intense vânturi măsurate pe Marte, în
interiorul unei furtuni de praf, au viteze cuprinse în intervalul 17-30 m/s. Acest lucru,
combinat cu:
- densitatea atmosferică a planetei de 0,02 kg/m³;
- conținutul de praf din timpul unei furtuni (densitatea prafului 3,75 kg/m³, cu o
concentrație în atmosferă estimată la 20% în timpul unei furtuni)
rezultă o densitate a masei de gaz+praf de 0,77 kg/m³
presiunea pe care o exercită un astfel de vânt va fi (calcul al valorii maxime):
P ~ 0,5 x 0,77 x 30² = 346,5 N/m² (formula folosita in domeniul
meteorologiei);

d. Radiații: Factorii care contribuie la protecția planetei Pământ împotriva radiațiilor cosmice și
solare sunt câmpul magnetic puternic al planetei și atmosfera densă, care atenuează
radiațiile (în special stratul de ozon). Una dintre consecințele dimensiunii reduse a planetei
Marte este faptul că are un câmp magnetic redus seminificativ față de cel al Pământului.
Acest lucru, combinat cu atmosfera foarte rarefiată, fac din suprafața planetei Marte un loc
extrem de nefavorabil vieții, periculos de asemenea și pentru echipamente electronice. Din
această cauză este necesară adoptarea unei metode de protejare împotriva radiațiilor a
întregii colonii. Soluția pentru care s-a optat de către cercetătorii care se ocupă de
pregătirea punerii în practică a proiectului de colonizare (NASA și în paralel o echipă MIT),
este de a folosi un strat atenuator de sol marțian, numit "regolit". Soluția este avantajoasă
din perspectiva faptului că se folosește o resursă locală (nu este necesară o încărcătură
suplimentară pe nava spațială), și eficiența acestui material în a oferi protecție este foarte
ridicată. Stratul necesar este evaluat la minim 1 m grosime.

e. Expunere la micrometeoriți și meteoriți mici: Suprafața planetei este puțin protejată de

impacturi posibile a unor micrometeoriți sau meteoriți de dimensiuni mici, din cauza
atmosferei rarefiate care nu creează suficienta frecare pentru a dezintegra aceste corpuri.
Soluția adoptată de a acoperi modulele coloniei cu regolit va oferi o bună protecție și pentru
aceast factor de risc.

f. Gravitația: Dată fiind dimensiunea mai mică a planetei Marte (raza de 2 ori mai mică decât
a Pământului), atracția gravitațională este mai redusă comparativ cu cea de pe Pământ.
Consecința este că greutatea corpurilor pe Marte este 0.38 din greutatea lor pe Pământ.

3. Resurse

Substanțele predominante în solul marțian sunt SiO2 si FexOy, acestea fiind și cele care dau
culoarea roșie ruginie specifică planetei. Aceasta este o listă mai extinsă a elementelor din sol, și a
procentelor în care acestea se găsesc:

O2 42.5% Ca 4% K 0.6%
Si 20% Na 3% Ti 0.6%
Fe 15% S 2% Mn 0.3%
Mg 5% P 1% Cr 0.2%
Al 5% Cl 0.8%

O altă resursă importantă a planetei este atmosfera sa, care are urmatoarea compoziție:

CO2 95.32%
N2 2.7%
Ar 1.6%
O2 0.13%
CO 0.08%
 Folosind aceste resurse primare, se pot obține substanțe, materiale metalice, compozite și
polimerice esențiale pentru dezvoltarea coloniei.
Din punt de vedere structural, pentru construcția de module (incinte), este posibilă obținerea
următoarelor materiale metalice:
Oțel
Fontă
Aluminiu
Aliaje mai complexe, cu Fe majoritar (cu Mg, Cr, Mn, Si, Ti)

Pentru a putea realiza o analiză realistică a situației de încărcare a unei structuri, în continuare va
fi folosit ca material de construcție al barelor și grinzilor, un oțel de calitate medie. Pentru
realizarea panourilor (pereți), se va folosi aluminiu. În realitate, din motive practice, pentru
construirea pereților modulelor se va folosi o spumă metalică din aluminiu stabilizat cu celule
închise (fig.1). Proprietățile acesteia o fac ideală pentru scopul
vizat, întrucat este extrem de ușoară, foarte rezistentă și
acționează ca izolator termic și electromagnetic. De asemenea,
absoarbe șocurile foarte eficient, și nu prezintă slăbiciuni majore
atunci când o porțiune este găurită.
Specificațiile unei astfel de spume metalice sunt următoarele:
Denumire: Spumă de aluminiu Alulight
Densitate: 0.35 g/cm³
Rezistență la compresiune: 13 N/mm²
Modulul lui Young: 12x10³ MPa
Rezistență la tracțiune: 30 N/mm²
Fig.1: Secțiune printr-o piesă din
spumă de aluminiu cu celule
închise

4. Structuri

Cerințe ale proiectului:

- realizarea construcțiilor folosind o cantitate cât mai mică de material (economisirea
resurselor);
- obținerea unor structuri care să ofere maximul posibil de rezistență la sarcinile prevăzute;
- spațiul interior cât mai extins pentru a permite desfășurarea activităților coloniștilor;
- construcțiile să fie modulare, pentru a permite extinderea treptată a coloniei, prin
adăugarea de noi compartimente;

Alegerea unor forme geometrice ca bază structurală pentru construirea diverselor module
(incinte)

Pentru o arie dată, se cunoaște că cercul este forma geometrică cea mai "economică" pentru a o
delimita (perimetrul cel mai mic – material cel mai puțin folosit), iar pentru un volum, în mod
asemănător, sfera este preferată. Dacă se are în vedere o extindere longitudinală mai mare a
modulului, forma cilindrică este cea mai bună soluție. Ținând cont și de intenția de a folosi în mod
inteligent spațiul interior, pentru a mări baza (podeaua) incintelor, geometria se va altera astfel:
secțiunea ideal circulară va fi turtită pe verticală, iar sfera va deveni o semisferă.

Alegerea formei secțiunii unei grinzi

 Folosind programul AxisVM v9, am creat o situație generică de încărcare (comprimare 5 kN și
sarcină distribuită 5 kN/mm²) pe 3 grinzi de aceeași lungime și aproximativ același volum, fabricate
din oțel OL52, fiecare având o secțiune de formă diferită (fig.2).

Fig.2: Diagramă a deformărilor

celor 3 grinzi, și secțiunile lor,alăturat

Concluzia care poate fi trasă, judecând după criteriul deformării minime, este că secțiunea de
formă "I" este cea mai eficientă.

Propunerile de modele de construcție ale modulelor sunt următoarele:

Forțele și presiunile care vor acționa asupra structurilor sunt:
- greutatea proprie:
pentru 1 m³ de oțel: G0 = ρoțel x V x gMarte = 7850 Kg/m³ x 1 m³ x (0,38 x 9,81 m/s²)
G0 = 29,26 KN
- greutatea stratului de regolit:
un strat de 3 m înălțime, 1 m² suprafață:
Gr = ρregolit x V x gMarte = 3750 Kg/m³ x 3 m³ x (0,38 x 9,81 m/s²)
Gr = 41,94 KN
- presiunea vântului (calculată anterior) : P = 346,5 N/m²
- presiunea atmosferică interioară : P = 1007 mbar = 0,1007 MPa = 100,7 KN/m²

Diagrame și calcule ale diferitelor structuri și combinări de sarcini:

a. Modul de formă semi-cilindrică 10 m lățime x 15 m lungime x 5 m înălțime incărcat cu

sarcină uniform distribuită pe întreaga structură (fig.3.1) – exemplu de modificare a
momentelor și deformărilor la adăugarea unor elemente structurale suplimentare (realizat

în MultiFrame4D)

Fig.3.1 – cadru și încărcări Fig.3.2 – distribuția momentelor

Deformarea maximă are loc pe
grinda superioară, la mijlocul
acesteia, și are o valoare de
70,32 cm (fig.3.3).

Fig.4.2 – distribuția
momentelor

Fig.3.3 – cadrul
deformat
 Fig.4.1 – cadrul modificat

Adăugând la această structură încă 2

arce-suport la distanțe egale (fig.4.1),
rezultă o situație mult îmbunătățită:
distribuția momentelor este mai uniformă
(fig.4.2), iar în consecință, deformarea
maximă are loc la jumătățile celor 2 grinzi
care definesc lățimea bazei, și are o valoare
de numai 5,7 cm pe fiecare (fig.4.3).

Fig.4.3 – cadrul deformat

b. Modul semisferic sub încărcările prevăzute pentru suprafața planetei Marte (lucrat în
AxisVM v9)

Fig.5.1 – forma modulului Fig.5.2 – acțiunea presiunii Fig.5.3 – acțiunea vântului

Am proiectat un modul de formă

semisferică (fig.5.1), având raza de
5 m. Structura este construită din
bare de secțiune "I" (180 mm
înălțime x 166 mm lățime x 23 mm
grosime) din oțel OL44 și panouri din
aluminiu (100 mm grosime).
Încărcările la care este supus
modulul sunt: presiunea interioară
(fig.5.2), presiunea vântului (fig.5.3),
presiunea stratului de regolit
acoperitor, greutatea proprie a
structurii și contracțiile termice.
Diagramele sunt reprezentate cu
vedere de deasupra.
Fig.6.1 – deformarea pe verticală
a structurii, datorată presiunii
interioare
 Presiunea atmosferică interioară determină o deformare maximă în panourile de la baza
structurii, cele
care au suprafața cea mai mare. Zona deformării maxime are forma unui inel în jurul structurii,
care se prelungește pe fiecare panou pe axa sa mediană către bază (fig.6.1). Valoarea deformării
maxime pe direcția verticală este de 0,53 mm. Tensiunea maxima apare în grinzile verticale de la
bază, și atinge o valoare maximă de σmax=48,98 N/mm².
Fig.6.2 – deformarea datorată
vântului
Forța vântului determină o deformare maximă pe flancul de incidență, de 0.009mm, iar distribuția
deformărilor, conform amplitudinii
lor, scade către flancul ferit al
structurii (fig.6.2). Tensiunea
maximă apare în grinzile care
fixează panourile din planul pe care
vântul are incidență aproape
normală, și în panourile
corespondente de pe partea opusă:
σmax=0,19 N/mm². Influența atât de
redusă a vântului se explică cu
ușurință datorită rarefierii mari a
aerului, care înseamnă masă mică,
și deci, forță redusă.
Fig.6.3 – deformarea verticală
datoratăcucontrac
Solicitarea cea maiției termice
mare
influență asupra structurii este cea
datorată contracției termice. S-a
definit o temperatură interioară de 25˚C si una exterioară de -125˚C. Deformarea maximă are loc
în polul semisferei, care coboară cu 7,74 mm. Grinzile inferioare ale arcelor se comprima cu 3,34
mm.

Aplicând simultan solicitările

anterioare, împreună cu
presiunea stratului de regolit si
greutatea proprie a structurii,
obținem o deformare precum
cea din fig.6.4, cu o coborâre a
polului semisferei cu 7,47 mm.
La verificarea structurii,
programul a oferit valoarea
maximă a tensiunii echivalente
σe=256 MPa. După cum am
demonstrat anterior, adăugarea
unor arce suplimentare va
îmbunătăți distribuția
momentelor și va reduce Fig.6.4 – deformarea verticală totală, mărită
considerabil valoarea tensiunii, grafic de 100x
aducând-o într-un domeniu de
admisibilitate.

5. Concluzii

a. Planeta Marte are resursele necesare pentru construirea unei colonii umane pe suprafața
acesteia;
b. Poate fi făcută o evaluare relativ cuprinzătoare a comportării structurilor în condițiile pe care
le presupune situarea pe planeta Marte;
c. Structurile ideale sunt cele care prin forma lor distribuie sarcinile cât mai uniform pe toate
componentele lor;
d. Încărcarea termică este de un impact major asupra deformării structurilor într-un mediu
precum cel de pe Marte;
e. Stratul de regolit care acoperă modulele are, prin greutatea sa, o influență pozitivă asupra
ansamblului de sarcini, întrucât acționează pe aceeași direcție cu presiunea interioară din
module, dar în sens opus, reducându-i considerabil din magnitudine;
f. În ceea ce privește latura de structuri și rezistență, omenirea posedă tehnlogia necesară
construirii unei colonii pe Marte.

Bibliografie

1. Mars Homestead Project: http://www.marshome.org/

2. “A Permanent Settlement on Mars: The Architecture of the Mars Homestead Project” –
Architect Georgi Petrov
3. MIT SM Architecture Thesis of Georgi Petrov
4. “Potential Resources of Mars” – lecture of Harrison H. Schmitt
5. “Metal foams: A survey” Michael F. Ashby & LU Tianjian

Cercul ştiinţific studenţesc – secţia Rezistenţa materialelor