Workshop - Managementul proiectelor informatice

Bucureşti, 27 octombrie 2004

INGINERIA SISTEMELOR IN MANAGEMENTUL PROIECTELOR IT

Gavril MALOŞ1

Cuvinte-cheie: ingineria sistemelor, management, proiect

1 Obiect şi domeniu de aplicare.

Dacă se pleacă de la ideea formulată de Galileo Galilei că natura este o carte scrisă în
limbajul matematicii, atunci pentru descifrarea ei şi pentru optimizarea sistemelor ce o compun este
nevoie de metode pe care le creează în prezent teoria sistemelor şi le aplică îmbogăţindu-le prin
utilizarea conceptului de ingineria sistemelor. În această idee se face o legătură între ştiinţă, tehnică
şi economie la nivelul unui sistem oarecare.
Ingineria sistemelor (IS) reprezintă o abordare interdisciplinară menită să dezvolte şi să
verifice un set integrat şi echilibrat de decizii la nivel de sistem şi de soluţii ale proceselor care
satisfac cerinţele exprimate de client.
Conceptul de ingineria sistemelor defineşte activităţile interdisciplinare care sunt necesare
pe parcursul ciclului de viaţă al unui sistem pentru a transforma necesităţile, cerinţele şi restricţiile
clientului într-o soluţie de sistem.
Ingineria sistemelor se concentrează pe activităţile de pregatire a suportului pentru deciziile
necesare pentru a îndruma dezvoltarea unui sistem, asigurând că acesta este proiectat corespunzător
pentru a putea fi realizat, instalat la trupe, utilizat în condiţii de siguranţă, întreţinut şi scos din uz
fără a pune în pericol sănătatea sau mediul.
Conţinutul ingineriei sistemelor descrie o abordare integrată pentru dezvoltarea de sisteme
complexe care reprezintă efortul total pentru:
− înţelegerea mediilor şi condiţiilor asociate în care va fi utilizat sistemul şi pentru care
acesta trebuie să fie proiectat;
− definirea cerinţelor sistemului în termeni de cerinţe funcţionale şi de performanţă,
factori de calitate, uşurinţă în utilizare, în producere, în suport, siguranţă şi influenţe
asupra mediului;
− definirea proceselor din ciclul de viaţă pentru proiectare, fabricare, testare, întreţinere,
instruire şi scoatere din uz.
IS stabileşte modul de conducere a unui sistem de la conceptul iniţial, până la dezvoltare,
operare şi scoatere din uz, adică pe întreg ciclul de viaţă al acestuia.
În fig. 1 se prezintă o perspectivă a procesului de ingineria sistemelor şi a rolului său în
cadrul mediului unei organizaţii şi al mediului extern, în scopul de a stabili un proiect al sistemului
asociat unui produs cerut de piaţă. Procesul este aplicat iniţial pentru a identifica cel mai bun
concept sau cea mai bună abordare pentru a satisface oportunitatea de piaţă. Această aplicare
permite dezvoltarea mai detaliată a subsistemelor, componentelor şi elementelor unui sistem total
sau a reperelor specifice dintr-un produs existent care este supus îmbunătăţirii treptate.

1
Universitatea Naţională de Apărare, Bucureşti, prof. univ. dr.ing., gmalos@unap.ro
 Workshop - Managementul proiectelor informatice
Bucureşti, 27 octombrie 2004

Mediul extern
• Legi
• Standarde Restricţii
naturale
• Restricţii induse
• Bază tehnologică
• Produse competitive

Mediul organizaţiei
• Politici şi proceduri
• Standarde, specificaţii generale şi îndrumări
• Resurse
• Tehnologie în domeniu

Mediul proiectului
• Planuri
• Echipe
Oportunitate
• Instrumente
• Controale
de piaţă • Metrici

Procesul de ingineria Procese de fabricare şi

sistemelor testare

Aplicat în mod recursiv Pentru modele, prototipuri Produs

şi concurent la: şi produse finale include: Grad de
• Dezvoltare • utilităţi, echipa- acceptare
Produs ment şi instrumente
• Fabricare pentru client şi
şi
• Verificare • achiziţie public
proces
• Funcţionare • fabricare/
iniţială producţie
• Operare (asamblare/integrare
• Suport • testare/verificare
• Instruire • scoatere din uz • Distribuire
Pachet • Operare
• Scoatere din uz produse secundare
de date • Suport
• ambalare
• Instruire
• Scoatere
din uz

Fig. 1 Mediul pentru ingineria sistemelor în cadrul unei organizaţii

În fig. 1 se observă că ingineria sistemelor este reprezentată ca fiind efortul total

responsabil cu stabilirea proiectului sistemului, precum şi cu stabilirea concurentă a proceselor de
dezvoltare, testare, fabricare, suport, operare, instruire, distribuire şi scoatere din uz.
Procesul de ingineria sistemelor stabileşte proiectul sistemului şi infrastructura suport a
ciclului său de viaţă.
Mediul de dezvoltare al proiectului, folosind conceptul de ingineria sistemelor, sprijină
dezvoltarea sistemului prin faptul că defineşte obiectivele, criteriile de succes, punctele de decizie şi
priorităţile managementului care vor ţine sub control activităţile integrate.
Organizaţia care aplică conceptul de ingineria sistemelor (IS) trebuie să stabilească
politicile şi procedurile prin care să ţină sub control activităţile proiectului, care trebuiesc asociate
cu dezvoltarea produsului.
 Workshop - Managementul proiectelor informatice
Bucureşti, 27 octombrie 2004

De regulă, managementul organizaţiei alocă resursele pentru a îndeplini activităţile de

ingineria sistemelor, în sprijinul stabilirii proceselor de proiectare, fabricare, testare, operare, suport,
distribuire, instruire şi scoatere din uz a produsului.
Activităţile organizaţiei includ instruirea personalului, stabilirea tehnologiilor esenţiale de
aplicare şi implementarea infrastructurii de informare pentru controlul proiectelor la nivel de
organizaţie.
De asemenea, tehnologiile specifice unui domeniu restricţionează disponibilitatea şi
utilizarea instrumentelor, alternativele de proiectare şi soluţiile de proces.
Mediul extern furnizează consideraţiile sau restricţiile politice şi sociale care afectează
eforturile organizaţiei de a comercializa produse noi.
În acelaşi timp trebuie să ne asigurăm că produsul este proiectat pentru a fi în conformitate
cu restricţiile social-politice aplicabile. Aceste restricţii constituie climatul socio-politic în care sunt
reglementate activităţile comerciale şi industriale şi includ: reglementări privind protecţia mediului
şi a factorilor umani, reglementări privind siguranţa, restricţii tehnologice şi alte reglementări
stabilite de organismele internaţionale guvernamentale centrale şi locale care protejează interesele
clienţilor.
O altă restricţie asupra soluţiilor privind produsul este furnizată de mediile naturale sau
induse în care produsul operează. Impactul acestor medii, precum şi impactul pe care un produs dat
îl are asupra acestor medii, stabileşte în mare măsură gradul de acceptare a produsului pe piaţă din
partea clientuluui.
Un interes fundamental al unei organizaţii este de a lansa pe piaţă produse care satisfac
aşteptările clientului şi care sunt acceptate de public. Gradul de acceptare include serviciile de
distribuire, instruire, suport şi scoatere din uz, disponibile atunci când sunt necesare pentru a susţine
utilizarea produsului.
Ingineria sistemelor este responsabilă cu efortul total de dezvoltare necesar pentru a stabili
un proiect al sistemului care poate fi testat, fabricat, susţinut, operat, distribuit şi scos din uz.
Fig. 2 prezintă domeniul problemei care trebuie să fie investigat şi bine înţeles pentru a
începe elaborarea unei soluţii de sistem/produs.
La nivel general, există sisteme tehnice, biologice, politice, juritice, financiare,sisteme
ecologice etc. Astfel, un sistem poate fi văzut ca un element al unui sistem mai mare şi apare
problema de a înţelege limitele sistemului care este centrul efortului de dezvoltare, precum şi
relaţiile şi interfeţele între acest sistem şi alte sisteme.

Procesul de ingineria sistemelor

Procesul de ingineria sistemelor este un proces generic de soluţionare a problemelor care

furnizează mecanismele pentru identificarea şi elaborarea definirilor de produs şi de proces ale unui
sistem.
Procesul de ingineria sistemelor se aplică pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului pentru
toate activităţile asociate cu dezvoltarea, verificarea/testarea, fabricarea, instruirea, operarea,
suportul, distribuirea, scoaterea din uz a produsului şi pentru ingineria sistemelor umane.
În fig 3 se descriu elementele procesului de ingineria sistemelor şi se prezintă modul în care
acestea se repetă pentru a produce un set compatibil de cerinţe, combinaţii funcţionale şi soluţii de
proiectare.
Se observă că procesul de ingineria sistemelor este un proces iterativ, iar elementele care
interacţionează pot avea diferite valenţe în cadrul acestui proces.
Permanent trebuie avute în vedere contradicţiile între cerinţe şi restricţiile specifice sistemului care
trebuie dezvoltat.
 Workshop - Managementul proiectelor informatice
Bucureşti, 27 octombrie 2004

DOMENIUL PROBLEMEI DOMENIUL SOLUŢIEI

PERSPECTIVA
NATURAL OPERA-
ŢIONALĂ
MEDIU DE
3 PERSPECTIVE PERSPECTIV
UTILIZARE PRIVIND FUNCŢIO-
INDUS NALĂ
CERINŢELE
PERSPECTIVA
ALOCĂRI DE
PLATFORMĂ PROIECTARE
CERINŢE DE
PERICOLE PERFOR-
ARHITECTURA MANŢĂ
FUNCŢIONALĂ
SCENARII SISTEME Componentă ALOCĂRI
OPERAŢIO- EXTERNE
Subsistem
NALE
ALOCĂRI CERINŢE
MĂSURI Sistem FUNCŢIO-
DE OPERARE NALE
EFICACITATE

DEVOLTARE INTERFEŢE
CAPABILITATE ARHITECTURA EXTERNE INTERFEŢE
OPERAŢIONALĂ PROIECTULUI INTERNE
CERUTĂ

CĂDERI ALE FABRICARE SISTEM/

ARBORE DE SUBSISTEME
SISTEMULUI ÎN
SPECIFICAŢIE COMPO- ELEMENTE
EXPLOATARE
PONENTĂ ALE
STRUCTURA SISTEMULUI
DISTRIBUIRE VERIFICARE DIVIZATĂ
A PRODUSULUI HARDW ARE
IEŞIRE:
SOFTW ARE
SUPORT
PACHET DE PERSONAL
LOGISTICĂ DATE UTILITĂŢI
ARHITECTURA MATERIALE
INSTRUIRE AL
SISTEMULUI PRODUSULUI DATE
ŞI SERVICII
SCOATERE PROCESULUI TEHNICI
DIN UZ ALTELE

Fig. 2 Domeniul problemei şi domeniul soluţiei pentru ingineria sistemelor

Ingineria sistemelor este responsabilă cu efortul total de dezvoltare necesar pentru a stabili
un proiect al sistemului care poate fi testat, fabricat, susţinut, operat, distribuit şi scos din uz. De
asemenea, trebuie să fie luată în considerare instruirea pentru operare, suport, distribuire şi scoatere
din uz.
 Workshop - Managementul proiectelor informatice
Bucureşti, 27 octombrie 2004

Contradicţii între cerinţe şi restricţii

INTRĂRI ÎN
PROCES
Optimizări şi
Analiza influenţe ale Studii
cerinţelor cerinţelor comerciale şi
Referenţialul cerinţelor evaluări ale
cerinţelor
Verificarea Alternative de
cerinţelor descompunere şi Analiza
Referenţialul cerinţelor validate alocare cerinţe

Optimizări şi
Analiza influenţe ale Studii
funcţională descompunerilor/ comerciale şi
alocărilor evaluări
Arhitectura funcţională
funcţionale
Verificarea Cerinţe şi
funcţională alternative ale sistemelor
Arhitectura funcţională verificată soluţiilor de

Optimizări şi
influenţe ale Studii
Sinteza soluţiilor de comerciale şi
Arhitectura fizică
evaluări pentru
Verificarea proiectare
proiectului
Arhitectura fizică verificată

Control
IEŞIRI DIN PROCES

Fig. 3 Procesul de ingineria sistemelor

In cazul cel mai general în procesul de ingineria sistemelor, pentru fiecare etapă din ciclul de viaţă
se disting mai multe subprocese.
Procesul de IS implică următoarele activităţi importante:
• analiza cerinţelor;
• validarea cerinţelor;
• analiza şi repartizarea funcţională;
• sinteza;
• verificarea proiectului;
• analiza sistemului
• controlul sistemului.
Cerinţele de intrare pot cuprinde: condiţii impuse de beneficiar (misiune, mediu de
utilizare), limitări, măsuri de eficacitate, de standardizare, etc.
Mărimile de ieşire specifice rezultate în urma procesului de IS pot fi: specificaţii,
documente de control pentru interfeţe, pachete de date tehnice, planuri de conducere, strategii de
dezvoltare, etc.
Procesul de ingineria sistemelor este considerat un proces generic de soluţionare a problemelor care
furnizează mecanismele pentru identificarea şi elaborarea definirilor de produs şi de proces ale unui
sistem.
 Workshop - Managementul proiectelor informatice
Bucureşti, 27 octombrie 2004

Procesul de ingineria sistemelor se aplică pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului pentru

toate activităţile asociate cu dezvoltarea, verificarea/testarea, fabricarea, instruirea, operarea,
suportul, distribuirea, scoaterea din uz a produsului şi pentru ingineria sistemelor umane.
În fig. 4 se descriu elementele procesului de ingineria sistemelor şi se prezintă modul în
care acestea se repetă pentru a produce un set compatibil de cerinţe, combinaţii funcţionale şi soluţii
de proiectare.
Ingineria sistemelor este o modalitate interdisciplinară de dezvoltare şi verificare a unor
produse integrate şi acceptabile ( din punct de vedere al ciclului de viaţă ) şi a unor soluţii ale
proceselor care satisfac nevoile precizate ale beneficiarului.
Un proiect total al sistemului se caracterizează în principal prin unitatea elementelor
esenţiale ale hardului, softului şi resurselor planificate pentru logistică în interconexiunea lor.
Rezultatul obţinut va fi întotdeauna un echilibru între soluţiile sistemului total care îndeplinesc
nevoile operaţionale şi alte obiective ale programului. Procesul ingineriei sistemelor poate şi trebuie
folosit pentru a transforma nevoile operaţionale ale utilizatorilor în cerinţe şi cerinţele în proiecte
care satisfac performanţele, costurile şi obiectivele programului.
Procesul ingineriei sistemelor urmăreşte o înşiruire logică, de sus în jos, a dezvoltării şi
perfecţionării proiectului prin folosirea unui proces iterativ în care cerinţele operaţionale sunt
transformate în cerinţe de performanţă pentru elementele funcţionale ale unui sistem. Pentru fiecare
element în parte sunt identificate şi analizate variantele de proiectare urmând a fi selectată cea mai
bună combinaţie a proiectelor elementelor în scopul realizării obiectivelor sistemului.
Cerinţele de performanţă sunt rafinate pe baza alternativelor selectate şi a cerinţelor
actualizate şi în continuare sunt descompuse la următorul nivel al funcţiei performanţă. Încă o dată
alternativele sunt identificate şi analizate procesul repetându-se în mod analog.
Este foarte posibil ca, în derularea acestui proces, să apară neîndepliniri, situaţii în care se
procedează în continuare la descompunerea funcţională a cerinţelor către nivelul cel mai de jos al
unei funcţii de performanţă. În acest fel structura piramidală a proiectului realizată pe nivele
ierarhice „de sus în jos” devine o construcţie temeinică, viabilă.
Sinteza unui proiect fizic începe când articolele „hard” sunt alese pentru a furniza
performanţele identificate şi sunt aranjate într-o relaţie fizică de compatibilitate şi funcţionalitate
unul în raport cu celelalte. Pe timpul acestei etape de dezvoltare a proiectului analiza este folosită
pentru a verifica în ce măsură elementele şi subsistemele adăugate progresiv corespund satisfacerii
celui mai ridicat nivel al cerinţelor. Estimările făcute sunt verificate direct prin demonstrări, teste şi
evaluări.
Consideraţiile generale ale ingineriei sistemelor se referă la un întreg ciclu de dezvoltare a
proiectului dar concepţia şi modul de abordare poate fi aplicat şi punctual numai anumitor cerinţe.
Aceasta oferă avantaje reale (reducerea timpului, costului şi riscului asociat oricărei noi activităţi de
proiectare) puse în evidenţă prin folosirea proiectelor disponibile pentru hardul şi softul produsului
şi pentru resursele şi serviciile suportului logistic.
 Workshop - Managementul proiectelor informatice
Bucureşti, 27 octombrie 2004

Intrările procesului

Analiza cerinţelor Sistemul de analiză

şi control
Bucla
cerinţelor
Analiza funcţională /
Alocare
Modelare

Bucla de
Simulare proiectare

Verificare Testare
Sinteza

Ieşirile
procesului

Fig. 4 Procesul generic de ingineriei sistemelor

Principiile ingineriei sistemelor.
Acestea sunt:
‰ Documentează-te asupra problemei şi asupra beneficiarului. Gândeşte în permanenţă ca şi
cum ai fi reprezentantul acestuia în dezvoltarea şi implementarea soluţiei; formulează problema
în termeni imparţiali.
‰ Utilizează criteriile de eficienţă în luarea deciziilor; selectează criterii măsurabile
(cuantificabile).
‰ Stabileşte cerinţele; asigură-te că beneficiarul a înţeles şi a acceptat cerinţele.
‰ Identifică şi evaluează alternativele astfel încât acestea să conducă la o soluţie; utilizează o
metodă de proiectare sistemică.
‰ Verifică şi validează cerinţele şi performanţa soluţiei; urmăreşte asigurarea calităţii
proiectului şi estimează rezultatele aşteptate înaintea testării.
‰ Menţine unitatea şi integritatea sistemului; asigură utilizarea ingineriei sistemelor.
‰ Foloseşte un proces articulat şi documentat; utilizează sistemele informatice şi automate
disponibile.