ennenul circuiatia generalQ. a atmosferei.

Unii dintre factorii climatogenetici se pot consfitui si in elemente

climatice, total, ca in ca/.nl radiatiei solare, sau partial, cum ar fi
componenta dinamica, sisteinui circulatiei generale a atmosferei, in cazul
vantuiui. Deasupra unor spafii extinse, regimul elementelor climatice se
schimba lent, sub influenta latitudinii, a curentilor oceanic! si acirculatiei
generate a almosferei generand macroclhnateie. Diferentjerile majore ale
suprafetei active, in interferenta cu circuiatia zonala a atmosferei genereaza
mezoclimatele. Neomogenitatea locala a suprafetei active, produce
topoclimateie, complexe, in cazul suprafetelor mai extinse. la nivel de
imitate fizico-geografica si elementare, narurale si antropice, in cazul unor
suprafefe restranse, omogene. ale suprafetei ferestre.
In esen|a, radiatia solara transmite Terrei tin flux energetic
electromagnetic. Acesta este receptat majoriiar pe suprafata terestra si In
mica masura direct, de catre atmosfera. Receptarea acestui tip de enrgie,
transformarea sa in energie caloriea, fluxul spre si dinspre interiorul
stratelor superioare ate Terrei, de diterite naturi, depind in cea mai mare
masuia de caracteristicile suprafetei subiacente active. Acumularea
energetica diferita pe aceasta suprafeta se va transmite atmosferei, care va
deveni neomogena pe verttcalft si orizontala. Se vor genera forte ce vor
pune in miscate masa atmosferica, atat pe orizontala, cat si pe verticala,
asigurand concomitent si transferuri energetice. Circuiatia generala a
atmosferei, prin transfer de masa si energie, va acrUona ca un factor de
echilibtu, otxiogenizator. In final, masa in continua miscare a atmosferei
este retinuta de for|e gravitationale si electromagnetice iar intreaga
canritate de energie priniita din cosmos (de Jn Soare), se va mtoarce, in
timp, Inapoi m cosmos, bilan^ul energetic al,Pamantuiui fsind zero.

1. 1. 2. CLIMAT0LOG1A Si RAMURILE SALE

Climatologia studiaza geneza climatelor prin procesele

climatogenetice si sub actiunea factorilor geografici, clasifica si descrie
climatele si stabileste repartitia lor geograiica.

1
 Prin continut, metodoiogie de studiu, relatii interdisciplinare,
climatologia face parte din grupa disciplinelor geografiei fizice. Ca si alte
discipline aie acesteia si climatologia are doua niari directii complexe: t
-lima to login generala (geneticaO si climatologia aplicala.
Climatologia generala studiaza factorii climatogeni si modul specific
prin care sunt generate diversele climate si variante aie lor, diferentierea si
repartitia lor geografica, variatiile climatelor in timp, pe accista baza
incercandu-se stabilirea unor tendinte ale viitoarelor evolutii, formarea,
deplasarea si transformarea maselor de aer, circuiatia generala a
atmosferei, stabilirea unor metode indirecte de determinare a paramerrilor
unor elemente climatice din ariife in care ltpsesc masurttorile
meteoroiogice sau sirurile lungi de date, stabilirea unor metode de
ameliorare a climatuiui in sensul dorit de colectivitat.i umane etc,
De-a lungul timpului, dezvoltarea climatologiei generale a dus la o
crestere a diversitatii si complexitatii problematicii abordate si la
conrurarea unor direcdi specifice, ce s-au constituit in ramuri cu object
distinct de studiu. Intre principaiele ramuri ale ciitnatologiei generale se
evidentiaza:
- Climatologia hilantului caloric studiaza schirnburile radiativ
calorice-ce an loc la suprafata terestra si in atmosfera, ce constituie sursa
energetica a proceselor climatice.
- Topoclimatohgia studiaza regimurile climatice dez%'oltate sub
influenta conditiilor fizico-geograflce locale.
- Microciimatohgia tudiaza rolul particularitatilor suprafetei active in
geneza microclimatelor (spatiul rnicroclimatic fiind situat liitre suprafata
terestra si nivelul de 2 m) si caracteristicile acestora. Principiile, metodele
si rezultatele acestei ramuri au conotatii practice in numeroase domenii, in
special in agroclitnatologie.
- Climatologia dinamica sau sinopiica studiaza rolul proceselor
circulatiei generale a atmosferei in geneza climatelor. Aceasta ramura a
climatologiei are aplicatii in ...
- Climatologia regionala descrie climatele, geneza si repartitia lor
spatiala.

2
 - Paleoclimatologia cerceteaza climatele treculului geologic,
preistoric si istoric. scimbarile lor si cnuzeie acestor schimbari.
- Climatologia teoreticu studiaza legitatile generale care
fundamenteaza climatologia generala si ramurile sale, constituind un
sprijin si pentru dezvoltarea ramurilor aplicative.
Climatologia aplicata studiaza influenta conditiilor climatice asupra
diferitelor activitati umane. posibilitatile de utilizare ale potentialului
climatic, efectele modificarilor produse Sa nivelul suprafetei active nsupra
climatuiui si topoclimatelor cat si a posibilitatilor de ameiiorare a
climatelor si topoclimatelor in sensul dorit de comunitatea umana.
Principla ramura aplicativa este hioclimatologiti. cu subramurile sale,
agrociimatologia, climatologia silvica, climatologia medicala,
baineoclimatologia etc. Unneaza climatologia trunsporturilor cu
subramurile climutologiu rramponurilor temstiv, chmaiologia
trdmporturilor maritime fi climatologia transporturilor aeriene, precum si
alte ramuri.
O parte din metodologia de cercetare si intreg fondul feptic (fondul
de dale) utilizat de ch'matologie si de cStre ramurile sale, apartin
meteorologiei. stiintfi cu care clirnatologia este strans legata. Climatologia
asigura asistenta meleorologiei In vedereainibufiStstjrii ampiasamentelor
punetelorde masurare.
Suprafata activa este al doilea ca important dupS radiafia solari, intre
factorii climatogeneticL de aici decurgand apartenenfa climatologiei ia
geografta fizica, acfiunea cliinei asupra invelisurilor geografice este
fundamental^.' Re; langft influenza indirect^ exercitata de atmosfera prin
reactivitatea sa cbimica, atrnosfera asigurS. transferul energetic spre
celelaite invelisuri, cantitatea de energie primita si cedata de atmosfera, de
la radiatia solata, in existenta Pamantului fiind de miliarde de ori mai mare
decat energia interna a Pamantulni. De asemenea, transferurile energetice,
circuital apei cu toate consecintele lor, due Ia o dinamica activa, vizibila.
Peisajul este in mai mare masurt rezultatul climei, decat al factorilor
interni. Schimfaarile climatice din unele teritorii ale Terrei, in timpurile
istorice^ au schimbat rapid si radical peisajele.

3
 Itt cadrul studiilor geografice, in special al celor de geografie fizica,
se efectueaza cercetari climafologice in scopul stabilirii ac^iunii climei
asupra tututor invelisurilor geografice, inclusiv asupra societatii umane ?i
activifitilor desftsurate dc catre ea.

1. 2. FACTORII GENETICI Al CLIMEI

2, 2. 1. RADIATIA SOLARA. BILANTUL RADIATIV CALORIC

$1 COMPONEN-TELESALE

Radiatia soiara
Acfiunea climafogenetica a factorilor radiativi se desfasoara sub
influents factorilor astronomici ce conditioneazft intensitatea radiapei
solare si repartitia sa pe suprafata terestra. Factorii astronomici sunt;
distant^ faf3 de Soare, variatiiJe minore ale activitStii solare pe
parcursiil unui an, sfericirafea PSmantului, inclinarea axei sale fata de
planul de rotatie In jirrul Soarelui, parametrii miscajrilor de rotatie si de
revolufte ale Pamantului (cumul de factor! care poate fi exprimat prin
Jatitudinea geograficft). Cantitatea de enrgie primita de cstie Painnni
este determinate de distata fata de Soare si in foarte mica masura de
fluctuatiiie periodice si neperiodice aie acfivitSfir solare. Totalitatea
fluxurilor radiative ce strabat atmosfera (eresti'S constitute factorii
radiativi, facforii climatogenetici fundamental.
Repartifta radiatiei sclare globule (totals)
Media auaUi a radiatiei glohale inregistreazS valori sub 60 kcal/cm /an
in zonele polare si de 60-80 kcal/cm7an in zonele subpolare Zonele
temperate primesc in medie, anual, circa 80-130 kcal/cm /an. Valoarea
medie anuala a radiatiei solare globale este pentm Romania, de circa
120 kcal/cm". In zonele subtropicale, valorile medii se situeaza tntre
130-150 kcai/cm /an. Cele mai ridicate vaiori se inregistrea23 in zonele
tropicale, cu umezeala sctzuta a troposferei si in special nebulozitate
redusS (150-2(X) kcal/cmVan). In zonele subecuatorisle si ecuatoriale,
umezeala si nebuiozitatea ridicata fac ca radiatia globala medie primita

4
pe parcuxsul unui an, sS fie mai scazuta decat cea receptald in zone!
tropicale (140-170 kcal/cm /an).
Datorita unei suprafete mai man ocupata de uscat, implicit unor umezeli
mai scSzufe a aerului si unei nebulozitati mai scazute decat cele din
emisfera sudica, in emisfera nordicS, vaiorile medii anuale sunt in
general, pentru fiecare zona climafica, cu exceptia zonei polare, mai
ridicate cu circa 10 kcai/cm" decat vaiorile receptate de respectivele
zone climatice ale emtsferei sudice. Cele mni ruiicate nietiii anuaie :\lc
radiatiei solar-.; globale se inrep-..ucny.^i ai xonelc tropicaif si chiar
subiropicalc din Anierjca Centrala si respectiv America de Nord
(Podisul Mexicului si Arizona), cu valori de peste 200 kcal/cm\ iar vn
zonete aride din nordul Africii, Peninsula Arnb'icA si suduJ Podisului
Iranului, de peste 210 kcal/cm^. Recordurile pentru Intreaga pianeta
sunt inregistrate in sud\il Egiptului si nordul Sudanului si in Hedjaz (in
vestul Peninsulei Arabice, in apropierea tarmurilor MSrii Rosii), cu
metlii anuale de peste 220 kcal/crn3/an.
In arii cu permanent ciclonicS, din zonele subpolare si chiar din cele
temperate, cum ar fi cele din nordul oceanetor Atlantic s? Pacific,
valorile medii anuale ale radiariei globale coboarS sub 60 kcal/cm".
Valori mai scdzute decal cele specifice zonei tropicale se inregistreaza
in teritoriile din sudul si sud-estul Asiei, aflate In aria climatului
masonic, unde sezonul cald. In care predominS mu-sanul de varS,
dinspre oceane, este excesiv de umed si cu nebulozitate ridicata.
Umezeala ridicata a aerului si nebuiozitatea ridicatS fac ca in cele mai
umede zone ecuatoriale, cum ar fi Amazonia sau aria Goifului Guineei,
valorile medii anuaje ale radiatiei globale sa coboare sub 150 kcal/cm .
Cele mai mari si cele mai reduse valori medii lunare se Inregistreaza in
lunile in care se produc soistitiile, iunie si decembrie, iuna iunie liind
luna de maxim pentru emisfera nordica si de minim penfru emisfera
sudica, iar decembrie, Iuna a valorilor medii cele mai ridicate pentai
emisfera sudica si a valorilor cele inai scazute, in emisfera nordicd.
Valorile medii ale radiafiei solare globale in lima decembrie este de la 0
kcal/cm"', la nord de latifudinea nordica de 70°, und.e In aceastS Iuna
este noapte polara. Pe oceanele temperate si subpolare sudice, in aceasta

5
iuna se primeste in medie o cantitate de 10-12 kcal/cm\ iar In
Antarctica, unde predominS regim anticiclonic, cu timp senin, peste 14
kcal/cm", cantitate comparabila cu cea primita de arii temperate
continentale din emisfera sudica, In aceasta Iuna, clar cantitatea de
radiatie globala primita de suprafata Antarcticii se pierde aproape In
totalitate prin reflexie de pe suprafata ghetii si a zapezii. In aceasta Iuna,
in central si nordul Australiei se primeste in medie o cantitate de peste
15 kcal/crrT, iar In sudul Africii, in Desertul Calahari si In America de
Sud, la est de Anzi, in Gram Chaco, se recepleaza in medie, peste 20
kcal/cm'.(IIsi. 49).
Valorile medii ale radiatiei solare globale in luna iunie prezinta o
zonalitate latitudinala ... doar in emisfera sudica. Emisfera nordica, cu
intinse arii continentale, tarmuri cu mare inuozitaie Si predominanta a
unor important curenti oceanici, reci sau caiy.i, cu directie in sens\i!
longitudinii, prezintl o distributie variata, in care se impun relevant si
caracteristicile supr:ii"ctei active.
Ariile cu valori medii lunare de peste 20 kcal/cm' sunt mai numeroase si
mai extinse decat ceie Irrregistrate in Iuna decembrie in emisfera sudioi.
In zona polului nord^se Inregistreazfl pesie 20 kcal/cm", in zoneie
subpolare si temperate se inregistTeaza in jur de 14-16 kcal/cm4, lacand
exceptie ariile ciclonale din Atlanticul de nord si Pacificul de nord, uiide
se Inregistreaza sub 8 kcal/cm", si peste IS kcal/'cni", in ariile centrale,
aride, ale Americii de Nord (Podisi.i Marehii Bazin) si Asiei (Asia
Centrala). In zoneie sublropicale se inregistreaza peste IS kcai/cm". fn
zoneie tropicaie, in nordul Africii. in Asia de sud-vest si in nordul
Podisului Mexican se inregistreaza peste 20 kcal/cm", iar in zoneie
climatului musonic, din Asia de sud si sud-est, datorita musonului de
vara, sub 12 kcal/cm2 . In zona ecuatoriala si subecuatoriala se
inregistreaza cca 12 kcal/cm2,, iar in zone ecuatoriale umede, chiar sub 8
kcal/cm2. In Emisfera Sudica la valorile medii lunare ale radiatiei solare
giobnle ale lunii innie scad constant, din zona tropicals, spre cea polara.
uncle, in conditiile noptii polare, ajung la.0 kcal/cnr .
Repartitia bilantului radiativ caloric al suprafetet rerestre si a
eomponenrelor sale.

6
Bilanjul radiativ al suprafetei terestre reprezinta. raportul dintre
cantitatea de energie radianta primita si cea pierduta. Bilanfui radiativ
este poziriv pe intreaga planeta, cu excepfs'a zonelor continentale
ultrapolare. Valorile sale sunt, pe oceane, cu 25% mai mari decat pe sup
rate tele continentale. Zonele uniede prezinta vatori mari, iar zonele
aride, valori scazute.
Valorile medii anuale ale bilantului radiativ al suprafetei terestre esfe
ridicat In zonele caide, depasind 140 kcal/cmVan, pe suprafata Marii
Rosii, a Marii Arables, a Marii Timor si a Oceamilui Indian, la nord-
vest de Australia, dar fiind sub 60 kcal/crrf/an in teritoriile tropicale
aride, unde aerul lipsit de umezeala si nebulozitatea scazuta, permit
pierderi radiative nocturne marl de pe supraffa terestra (fig. 51). In
mnedie, pentru Romania, valoarea bilantuiui radiativ al suprafetei
terestre este de 50 kcal/cmVan. Pe suprafata calotei glaeiare a Oceanului
fnghetat, valorile medii ale bilantului radiativ se situeazi in jur de 2
kcal/cm2/an, scazand pana la valori -rntre -4 si -5 kcal/cm'/an, iar \n
centrul Antarctica la -7 - -8 kcal/cm'/'an. ValoriJe temperaturii medii
anuale ale suprafetelor acvatice si continentale psstrandu-se In general
constante de la an la an, rezulti cfl valorile medii anuale ale bilantului
caloric, pe total pJaneta, este 0, Bilantul caloric este alcfiniit din bilantul
radiativ, calduxa pieiduta. prin evaporare si caldura cedata aerului prin
flux turbulent.
Caniitutile de caldura consumute in medie, anual, pentru evaporare sunt
foarte mari deasupra suprafetelor acvatice din zona calda; mari,
deasupm suprafefelor acvatice din zonele renipeniia. nnxicnne in arii
continentale si scteute in zone coniinentale aride si in zonele subpolare
si polare. Pe supra let a oceaneior din zonele tropicale, evaporatia este
niai puieniica decat de pe suprafata oceaneior din zonele ecuatoriale,
datorita rudiatiei mai mari si deficiiuiui de saturatie mai ridicat din
zonele tropicale. Pe suprafeteie oceaneior din zona tropicala se consuma
anual. in medie, o cantitate uriasa de caldunl, in procesele de evaporare
(peste 120 kcal/cm'/an). Cnntitati mari de cftidura se consum<l in
procese de evaporare si de deasupra curentilor oceanic: calzi, in zonele
temperate si reci. De pe suprafata uscatului, eel mai nine consuni caloric

7
pentru evaporare se produce in zonele ecuatoriale umede (circa 60
kcni/crnVan. cantitnte sutlcieniil penttu c.ap^-area unui strat de apa cu
grosiinea de 1 m). iar in zonelc polare coniinentale. consumui caloric
pentru evaporatie e.ste aproape 0. Pe anotimpuri, consumui caloric
pentru evaporatie este in.xim in vara fiecdrei emisfere, pe suprafctele
continentale si toamna deasupra oceaneior. iar \alorile minime se
inregistreaza in iarna fiecaxei emisfere. de pe suprafetele continenfale si
primavarn. dc pe suprafetele oceanice.
Prin Jlux caloric turbulent, supra fata teresira eedeaza atmoisferei mari
cantitati de caldura. De pe suprafata Terrei. doar suprafete continentale
din zonele polare, cum sunt Groenlanda si Antarctica, sau cele in care
atmosfera este mai caida in tot timpul anului, decat suprafata terestra, nu
tranmit atmosferei caldura prin flux caloric turbulent. Supmfetele
oceanice transmit valori ce variaza de la 0 kcal/cm7an, in zona marilor
Rosie, Arabiei si Golfului Persic, crescand la peste 30 kcal/cm /an, in
ariile curentilor calzi din zonele temeperate ale oceaneior. atingand
recordul pe suprafata Golfstream-ului, in zona subpolara si in jurui
arhipeiagului Svalbard, in zona polara, unde transimisia terriiicS catre
atmosaferil, prin flux turbulent, depaseste 40 kcal/cm7an, cantitate
aproape la fel de mare ca si fluxul radiatiei soiare globale in aceasta arie,
putat spime ca aria mai berieficiaza de inca un Soare. din adancuri.
Suprafafa uscatului transmite atmosferei, prin flux caloric turbulent, in
medie anuaia, cantitan de caldura care variaza de la 0 kcal/crn7an in
zonele polare, la 20 kcal/cm7an, pentru teritoriul Romaniei, pana la
peste 60 kcai/cm'Yan in Sahara, in zonele ecuatoriaie, piertderiie de
caldura ale supafetei terestre, ciltre atmosfera, prin flux caloric
turbulent, sunt sub 20 kcal/cmVan, aici caldura fiind transmisa
atmosferei ca temperatura potentiaka, sub forma de vapori. Zona calda
este un urias receptor de caldura, care odata preluara, este transmisa pe
intregu] glob, prin curenti oceanici, sau prin imermediul circulaiiei
atmosferice, care transports spre zone mai reci, aerul incalzit prin flux
turbulen si vaporii de apa ce contin caldura latenta de condensare. In
zonele subtropicale, temperate si subpolare, temperatura troposferei
inferioare este rezultatul unor procese radiative si tennice propriii

8
acestor zone, dar si preluarii de caldura de catre masele de aer, direct de
la suprafateie curentilor oceanici calzi, sau transmitand spre interiorul
continentelor caldura latenta de vaporizare, continuta de cantitati imense
de vapori de apa, caldura care in urma inevitabilelor condensari
deasupra continentelor, se va transforma in caldura latenta de
condensare. In zonele polare, aportul caloric ai curentilor calzi nu mai
poate fi transmis la suprafata, deasupra banchizei polare. Cnlitatea de
vapori care poate fl continuta de aerul rece este redusa, precipitaniie
reduse, nu sexista un aport caloric substantial, eliberat la condensari,
deci aportul termic crre face ca in aceste arii temperatura medie sa nu
coboare sub -90° C, este datorat circulatiei generale a atmosferei.

2. 2. 2. SUPRAFATA SUBIACENTA ACTrVA

Factorii tVico-gcografici desemnati sub acest generic sum constituiti de

varietatea insusirilor suprafetei terestre, care are un rol decisiv in
imprimarea trasaturflor Jlzice ale atmosferei inferioare. Caracteristicile
import.inte, cu rol climatogenetic major, ale acesteia, constau In natura
sa, apa sau uscat, ca si in alte caracteristici. intre care, relieful. in special
prin parametrul altitudine, exerciln modificart majore.
Influenta usratului <ji a niiirii asupra ciimatului
Intre cele doua tipun majore dc suprafata activa exista deo.scbin
tansante-. In capaeitaica lor de a ahmenta troposlera cu caldura si vnpon
de apa.
Tra.nsmisia calorica spre atmosfera, de pe cele doua tipuri dc suprafete
esie at at de diferita, dafontS deoscbinlor man chntrc caractenstscde !or
calorice. Astfel, apa arc un aibedou rnediu mai redus cu 10-20 °<> decat
uscatul lipsit de strat de zapada. Spre deosehire de sol, mediul acvatic
este transparent, radtatiile patrund la adancinn mari, lar mobilitatea
mediului acvatic asigura o posibihtate in plus de transmitere spre adanc,
sau dinspre adanc, a fluxurilor calorice. Suprafeteie acvatice cedea^a
atmosferei in mod direct, doar 10% din cantitatea de caldura primita,
fata de suprafata uscatului. care cedeazi circa 40-50%, ccildnra
primita de ape fiind consnmata ?nsa prsponderenl in procese e'e

9
Deasupra oceaneior, radiatia difuza creste in detrimentul eelei directe,
radiatia giobaia este mai scilzuta deasupra oceaneior, ca si radiatin
efectivfi.
Deasupra uscatului, trasatunie climntelor oceanice pot fi transmise in
interior la mari distante. dacS sistemul curentilor atmoslerici este
indteptat majoritar spre continent si daea mari lanturi montane nu
blocheaza accesul spre interior. Asttel, chmatul oceanic se e.\tin.de In
C'ampia Germano-Poloneza. la peste 1000 km de tarmurile Marii
Nordului.
In ciiniateie oceanice, inertia tertmea este mare, prirnavara este mai rece
decat toamna, lunile cu temperatura medie cea mai ndicata sunt august
in emistera nordica si t'ebruane. in emisfera sudica, iar lunile cu
temperaturile medii ceie mai seizure stint februarie In emisfera nordica
si august in emisfera sudica.'" TemeperaruriJe maxime si minima anuale
se inregistreaza in general, cu douil luni intarziere fata de datele'
solstitiilor. Deasupra oceaneior. amplitudinea medie anuaJa" a
temperaturii aeaiiui creste de la 2-3" C. la ecuaror, ■ la 10-12° C, In
zonele subpoiare. Valorile sunt mat crescute pentai teritoriiie in care
uscaful este majoritar, pentru toate zonele ciimatice. In zonele
temperate si subpoiare oceanice, amplitudinea medie anuala a
temperaturii aenilui ajunge s3 fie dfi 6-7 ori mai rnicH. decaf deasupra
uscarului, in climate excesiv continentale. De exemplu, valoarea medie
a acesteia este de 54 ° C la Oimeakon si de doar 8" C In Insufele
Shetland. Ainpiirudinile zilnice ale temperaturii aerului, nu depiJsesc
deasupra oceaneior valorile de i-2°C.
Caracteristicile termice diferite ale apei si uscatuiui se rssfrang si in
caracteristicile barice diferite. larna se inregistreaza maximele barice
deasupra continentelor., iar vara deasupra oceaneior, din aceasta
rezultand circulatia musonica, pe teritorii intinse. sou vanruri locale
prodiise de variatiiJe barice diume dintre ape si uscat (brixele de mare-
uscat).
Datorita reducerii fortei de frecare, deasupra oceaneior viteza vnnruJui
esie crescuta, camparativ cu anile continentale, directia este aproape
paralela cu izobarele, fata de ariile continentale, undc este oblict fata de

10
izobare, iar difererrtieriie barice se anuleazSt mult mai repede decat pe
oceane. Acesta este unuf dintre motivele pentni care depresiuni barice
foarte adanci, cum sunt cicionii tropicaii, se distrug rapid, cand ajung
deasupra uscarului.
Difeiitii parametri ai umezelii aerului au valori mai ridicate deasupra
suprnfetelor acvatice, decat deasupra uscatuiui, cu exceptia deficitului
de saturatie. Astfel, umezeala absoluia si umezeala relative sunt mai
ridicate cu mult deasupra suprafetelor oceanice. Datorita acesrui fapt,
ceata este mai frecventa deasupra suprafetelor oceanice, iar
nebuiozitafea este mai ridicatA decat deasupra uscatuiui. Valorile medii
multianuale ale precipitatiilor atmosferice-sunt mai mari deasupra
oceaneior si a tSrmurilor, decat in interiorul continentelor. Survin si
modificiri majore ale regimuiui. Astfel, daca ciimatul temperat
continental se caracterizeaza printr-un semestru cald si pioios, in
ciimatul ternperat oceanic, valorile cantitatiior de precipitatii din cele
douil semestre esfe asemSoator, uneori fiind cu putin mai mari
cantitdtile cflzute in semestrul rece.
Datoriia acestor diferentien puternice dintre parametrii tuturor
elementelor si fenomenelor ciimatice, intie suprafetele oceanice si ceie
ale continentelor. sunt generate doufi tipuri fundamentale de ciimat.
oceanic si continental.
Infiuenta reliefului asupra climatului
Dinlre factorii climatogenetici apartinand suprafefei uscatuiui, relieful,
ca factor local de actiune. se . impune eel mai putemic, mai ales prin
altitudine. FatA de alte forme de relief, in cazul muntilor. intluenta
nliitudinii devine pregnantt, generand diferentieri majore ale tuturor
elemenfelor si fenomenelor ciimatice, conturandu-se \'arianta de ciimat
de munte, ciimat care isi exercitd influenta si asupra regiunilor
invecinate. Pe langS altitudine, actiunea climatogeneficl a reliefului se
manifests si prin expozitb si inclinarea versantilor Si prin morfologie.
Relieful major ai continentelor, prin modificarea circulatiei generale a
atmosferei, poate iniluenta caracteristicile si distributia mezoclimatelor.
iar formele de relief cu n'lltudini si extinderi mai reduse, Isi imprimfl
influenta la nivel topociimatic.

11
Rudiatin solura. Cresterea altitudinii duce la sciderea grosimii
troposferei (uiide se atla majoritatea masei atmosferei), la scaderea
concentra?iei In vapori de apa si inirnpuritafi, ceea ce duce la cresierea
transparentei, rezultand o creste re a fluxului radiatiei solare directe. In
ariile montane de medie si mare altitudine, cresterea cantitiltii de
radiatie directi este mai evidenta iarna, cand aceste ani se alia de multe
ori deasupra norilor din etaju! inferior. In Alpi, intre altitudinile de
20OO-3OCK) m, radiaiia directa este mai mare In comparatie cu ariile
joase inconjuratoare. cu 30 "«, vara si cu 50 "«, inrnn. Tot in Alpi, la
altitudinen de 1800 m.
radiatia ultravioleta este de 2,5 ori mai intensa iarna si de 2 on mai
intensa vara, fata de altitudinea ...
altttudinea de 3000 m, in zona temperad. radiatia difuzA este de 2,5 ori
mai mic.l decat in \;li. In eiajul ?i\pezilor pennanente, datorita
numeroaselor procese de reilexie, radiatia difuza creste. in urma
proceselor mentionate. pe total, radiatia globala este mai ridicata, la
altitudinea de 3CKK) nv cu 20-30 "<> fata, de ariile joase invecinate.
Expozitia si panta versantilor este important;) mai ales in cazul radiatiei
direefe si ylobale La nltirudine. radiatia efectiva es(e mare, mai ales in
noptile serune, radiatia terestra stcabstand tisor o atmostenl mai subtire.
mai uscata $i mai cumtS, i:n contraradiatin alinosferei, xtiziitA, nu
produce efecfe compensator!! Valorile bilanfului radiativ se reduc odata
cu altitudinea.
Temperattira aentlui. Tempcratuni .icrului scade odatA cu alfitudinea
dupti gradienru! fernuc vertical de 0.5-0,6" G'KX) m. Valorile medii nle
acesuu gradient sun! diferite, fiind in ariiie connnentale ale zouei
temperate. In medie. mai mari de 0.8° C /100 m. vara si ziua si mai rmei
de 0.4l> ('." ■' 100 m, iarna si noaptea. Aceste scilderi sunt produse de
radiatia efectiva, mai mare in zonele de altitudine si cie ct*ntacrul
mai bun al aril lor inalie, cu masele de aer ale atmosferet iibere, reci,
datorita depanilri i lor de sursa principals de incaizire a atmosferei.
suprafata terestra. In ariile montane, in formele negative de relief,
depresiuni si vai, mai ales in regim anticiclonic, toamna si iarna, noaptea
si dimineata, se creeaza conditii favorabile instalarii inversiunilor

12
termice. Datorita contactului mai facil cu sfratele mai inalte ale
atmosferei Iibere, o parte din trasaturile termice ale muntilor, sunt
influentate, intr-un grad ce creste cu altirudinea, de caracteristicile
termice ale atmosferei Iibere. Asrfel. comparativ cu ariile joase, unde in
ariile temperat-continentale, mediile lunare cele mai ridicate se
inregistreazS in iulie, jar cele mai- scazute In ianuarie, in ariile montane
inahe, creste inertia termicfi, valorile medii lunare cele mai ridicate
Inregistrandu-se in august, iar valorile medii lunare cele mai scazute, in
luna februarie. Amplitudinile termice scad cu altirudinea. De asemenea,
momentele maximei absolute si al minimei absolute, sunt inlarziate fata
de ariile joase. Contacrul mai dificil sau mai facil cu masele de aer ale
atmosferei Iibere. face ca amplitudinile termice zilnice si anuale sa fie
mai ridicate in formele concave de relief si mai scazute deasupra
formelor de relief convexe. Nebulozitatea mai crescutS din muntii josi si
mijlocii reduce mult ampiitudinea termica medie anuaissi la jumarate,
ampiitudinea zilnica.
Presiunea atnwsferics. Influenta directs, sesizabila senzorial, apresiunii
atmosferice asupra climatului este scSzutS, fiind simtita doar la
ascensiuni sau coborari rapide, pe un ecart mare de altitudine, fiind
restrictive pentru dezvoltarea societatii omenesti, la altitudini mai man
de 3000 m, praguJ superiuor al asezarilor umane fiind in zona caldfl, in
Anzii peruvieni, de 5200 m. Prin rarefierea masei atmosferice se
produce o crestere a fhixuiui radiativ, jar diferentele barice genereazft
circularia atmosfericS., generala si locals, cu sistemul de van tun si de
formafii barice mobile, care ac{ioneaza ca factor moderator, atat termic,
cat si pentru umezeaia. Influenta sa este sesizabila aproape asupra
tuturor elementeior si fenomenelor climatice.
Umezeaia uerului. Umezeaia absolute scade cu altirudiea, dart mai meet
decat in atmosfera libera, deoarece suprafata terestra asigura un plus de
vapori de apS, prin evaporari, desi aceestea scad putemic odata cu
cresterea altttudinit, iar schimburile cu atmosfera libera, mai uscata, sunt
foarte intense. Maximele anuale se produc vara, iar minimele iarna,
indiferent de altitudine.

13
Umezeaia relativa. La altitudini mijlocii si mari, valorile medii lunare
cele mai ridicate se produc vara, iar cele mai coborate, iarna, invers
decat in ariile joase.
In ariile joase, vara, datorita evaporSrilor intense, tensiunea vaporilor
creste. dar incalzirea puternica a aerului duce la cresterea si mai rapida a
valorii tensiunii de saturatie. in plus, vara, vaporii de apa capata densititi
mult mai mici, la temperaturi ridicate, comparativ cu aeni! uscat avand
aceleasi temperaturi, generandu-se conditiile unei puternice convectii in
masele de aer cald si umed. Aceste mase se vor deplasa pe verticals, atat
In atmosfera libera, cat si pe versanti montani, unde vanturile de vale,
din sistemul circulatiei periodice locale, vor accentua umezirea printr-un
contact dinamic cu suprafata vSilor. cu un potential mare de
evapotranspiratie. Aerul umed din ariile jose, deplasat pe altitudine, va
fi Inlocuit de aer cu continut mai scazut in vapori, provenit din
descenden?a din strate inalte ale troposferei. Temperaturile ridicate,
ridicand valoarea iensiunii de saturatie, vor accentua scSderea valorilor
In ariile jose, iar temperaturile scazute din ariile inalte, vor soldea
valorile tensiunii de safuratie, ma rind valorile umezelii relative.
Iarna, umezeaia relativa este sczuta In ariile montane, datorita aportului
scazut de vapori de a pa de pe suprafata terestra locala, cat si de un aport
redus dinspre vai, predominand miscari descendente. iar in vai, aerui
umed este rcUnut sub stratele de inversiune, in situatia unor frecvente si
intense inversiuni termice. cauzte de regimuri barice anticiclonice. dar si
cu alte cauze. Scflderea valorii tensiunii de saturatie. datorata scflderii
tempcrafurii, nu poate cotnpensa sca'derea si mai rapida a tensiunii
vaporilor de apS.
Regimul diurn al umezelii relative a aerului in ariiie montane este
deasemenea invers celui din ariile joase, mecanismele de actiune ce
produc aceastfl situatie fiind asemSnatore celor care genereaza
panicutnritfltile regimului anual. Valorile cele mai ridicate se produc la
amiazS, in intervalul de maxim al convectiei. iar \-alorile cele mai
scazute, in partea a doua a noptii. in perioada de mxima dezvoliare a
miscarilor descendente. circulatia periodic^ locals, vanturile de munte-
vale avand un rol important in conturarea unei astfel de distributii

14
Aceasta imversare a tipului de regim fata de situatia prezenta in ariile
joase si muntii inalti din zonele aride si semiaride
. Acolo,schimburile de umezeala dintre altitudinile redusesi cele ridicate
suntlimitate, tensiunea vaporilor de apa avand un rol
ai redus, schimbariie de temperatura, care modifica valorile tensiunii de
saturatie fiind hotaratoare.
Nebulozitaiea. Dacil in ariiie joase, valonren nebulozitatii este in special
rezultatul regimului circulatiei generale a atmosferei, in munti inten'in
numerosi faciori iocali, cum ar fi rolul de baraj exercitat de lanturiie;
montane, orienfarea versantilor fat3 de radhitin solarfl si
directia \'anturilor, altinidine etc. In zonele temperate, pe veranii cu
expozUie sudic-5, cu pante : jduse. se creeaza conditii ideaie pentru
dezvoltarea convectiei term ice .si npariiia norilor cumuliformi.
Nebuiozitatea redusi caracterizeza muntii main dm zonele aride si
semiaride (miintii Asiei Centrale, Pamir. Tibet, Podisul Marelui
Fiazin. Podisul Mexicului etc.). Pe flancurile dinspre ocean, ale
lantunlor montane, sail pc directi;i wmHniior doinirunte. se produc nori
conxectivi orogralici si precipitatii mai ridicate dcc:ii in regiunile
Inconjuraioare. Pe fhncurile interne dinspre comment, ca si pe cele
adapostite fa$ de circuiatia dominant:!, se produc miscari catabatice,
foehn. care due !a uscarea aeruiur si scaderea nebulozhatii- In muntii
inaiti. in corelotie cu regirnui umezeiii relative a aen.il ui, nebulozitatea
cresre \ara» scazand iania, cand aceste arii se art a deasupra nonlor
inferiori. Aici, ia disianta de sursele de umezire, nebulozitatea este
minima la amiaza si maxima noaprea, tac ton.il de control tlind in
principal femperarura aemluL a dire i crestere ia nniiaza. duce la
cresterea \alorii tensiuni: de snturatie. scaderea fernperaturii noaptea.
diicand ia scaderea tensiunii de snturatie.
Ceata este foarte frecventa m regiuniie montane, la sol si in ina.ir.ime,
aceasta din urrn3 Hind adesea greu de deosebit fata de nori- Faciorii
favoriznti sum generati de turbulenta mare si amestecul freceni al
nuselor de aer cu umezeli si tempera tun dilerite. de valorile reduse ale
tensiunii de saruratie in cltmat rece, de frecventa si intensitatea mare n

15
inversitmiior rermice, aerul umed fiind acumulat la sol, sub sfrarul de
inversiune e!c
Precipitatiiie atmnsferice. Convectia oroizrafica delermina cresterea
cantitatilor de precipitatii. desigur, in anumite conditii si pana la anumiie
iimite. Cresierea este direct proporuonaia cu inaiuinea barierei montane,
insa. de la o limits in si is, intensificarca condensariii produsa de
scaderea temperaturii odata cu altitudinea, rut mai poate concura cu
scSderea tensiunii vaporiior de apa, intensitatea condensarilor scade.
scazand caniifatea do precipitatii, Nivelul de altitudine !a care
precipifatiile ating vaioarea maxima, se mimeste nivelul optimului
pluviomefric, care este o valoare medie niuitiamiala. Acesta este diferit
de la o zona ia aita. deptnzand de tensiunea vaporifor si de Eeniperatura.
fiind dilerii si pe plan local, in functie de expozitia versantilor Earn de
circuiafiile cu diverse caracteristici ale tensiunii \aporilor si de expozitia
versantilor. Regimul sail diurn si anuai esie deasemenea determinat de
regimul diurn si auu.il a! tensiunii vaporiior si temporatiirii aerului. De
reguia. vaiorile acestiiia sun! mai scAziHe in zonele umede si mai
ridicate in zonele calde. In zonn tempcrata, la latituJin; asemanatoare.
valorile optimului plu\ iometric sunt in iunil altitudinii de 2000 in. in
Carpati. la 220*3 m. in Cnucaz, la 2500 m, iar in muntii Asiei
<""enirale. la 3000 in. Maximele pluviometrice ale Terrei inre^istre:i/a '.
::;ori medii multiamiale de peste i J 500 nun (C hernif)undji .si
Mawsynram, in India de nord-esi h\ U'aiaieak'. din Hawaii), fiind de
nauira. orograilca. Pc \ersa:itii ..suh vant". hi depresiuni si in podisunle
interio.in-. mconjurafe de lantiiri rnonlnne. cantiMtiJe de precipitatii
sum scizute.
Datorita scaderii temperaturilor odanl cu aliiiudinea, creste procentui
prectpitatiilor solide, care p«>r deveni exclusive. Astfel. in zona
teniperat:!. in Alpii fiKepei, la poalc, in medie, do;ir 5-10 "o din
cantitalea onunli de precipitatii este sub forma soltdi, iar ia ahitudinile
de peste 3500 m. precipitatiile sunt cxc!u.si\ .sub k>rma solida.
Dnrata medie a straiului dc zapacLi create in zona lemperata, cu 3-4
zile, ia o crestere a airinidinii c\i !00 m. Disfributia pe Terra a str.iruhu
de ?;lpadl csie Ibnrte vnriabila. tijnd in functie de mmiL-rosi facior;,

16
inlrc care doi sunt decisivi: temperaiura aerului si region' siUi. cantilatea
si regimul precipitain'ior arniosfericu Lmr'ta giieturilor si a zapezilor
permanenfe este at;ir cliniaiicn cai si orografica. Limita oroyrallca csie
deienniraia de ;:itiu;dme. orieniarea cuimilor si expo?iria \ersnntiior. ca
si de mortblouia reliefuhii. in eseiua de niodui m jre acesn factori,
impreuna cu natura prcdorninanta a suprnJelei active, actioneaza in
corclatie cu radiatia soianl Si cu camcleristicile circulatiei gerieraL* a
afnio.sferei. deci/and vaiorile si regirnui temperaturii aeruiui si a
precipitatiilor atmosferice. AstJel. inlre iatimdinile de 0-i0", limita
zapezilor pcrmanente poate coboain la .'iltitiidmea de 4600 m. in
emisfera nordica si pana la 5000 in, in emisiera sudica; intre Intitiidinile
de 2O-30'\ la 5MX) m. in einisfera nordica si In 5600 m, in emisfl-ra
sudica; intre latitudinile de 40-50", ia MXX) m, in eniislera nordid si la
1500 m, in emisfera sudica: intrc latitudinile de 60-70", ia 1 100 m. in
emisfera nordica si la 0 m, in emis'era sudica. DntoriUI prccipit;niik>r
bogate, irniita zapezilor permanente coboara uneon si sun latitudirjca
l^tuennei de 0°. Dependenta limitei intenoare la care coboara zipeziie
permanent^, fata de cantiraiva de precipitatii, este mai puremica dec at
dependenta faUl de regimul tennic Acest fapt este demonstrat de
situatia din Caucazul Vestic, unde, pe versantul sudic bogat in
precipitatii. dar calditros, hmbiic ghelanlo: pot col-ora pana la
altitudinea de 2800 its, pe cand. pe versaniul nordic, rnai rece, dar mai
uscat, ghetarii pot cobori doar pana la altitudinea de 3400 m
Vantul. Specificul ariilor montane este dat in special de frecventa si
intensitatea mare a circulatiei periodice locale, vanturile de miunte-vale,
proces sesizabil pe versanti si predominant pe vai Se adnugA canalizari
si chiar schimbari de directie in caz:ul unor curenti ai circulatiei
generale ai atmosferei pe vai, stoparea unor curenti de cat re lanturile
montane inalte, sau devieri ale acestora spre sectoarele laterale sau spre
ariile mai joase ale acestor lanturi montane, prin care se va realiza
traversarea, intensificari ale vitezelor la nivelul culmilor, depasind chiar
vitezele de la aceeasi altitudine din atmosfera libera. Se adauga
incetiniri ale vitezei, pe pantele pe care se face ascensiunea,

17
18