Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap 1 Introduce Re
Cap 1 Introduce Re
etrica-Ginecologia
- Ştiinţa Feminitãţii Şi A Reproducerii
Umane
utie in evolutie
interferenţe: ştiinţifice, economice, socio-politice, culturale, mediatice, conceptuale, etc.
contradicţia:
1. A evoluat obstetrica-ginecologia pe un teren adinamic sau şi noi ne-am
schimbat?
2. A fost, evoluţia specialitãţii, deteminatã de dezvoltarea cunoaşterii şi a
tehnologiei sau a fost ea, de asemenea, forţatã sã se adapteze la evoluţia
noastrã naturalã ?
Obstetrica este ramura medicinii care are ca obiect de activitate asistenţa şi tratamentul
gravidei înainte şi dupã naştere, implicând conduita în timpul sarcinii, travaliului şi a
lehuziei - atât în condiţii normale cât şi patologice.
Ginecologia studiazã condiţiile normale sau anormale ale tractului genital la femeie, în
afara sarcinii.
• Obstetrica şi ginecologia - 2 ramuri surori - aceiaşi specialitate. aceleaşi noţiuni
de anatomie, fiziologie şi patologie.
• Demersurile diagnostice şi conduitele medicale, inclusiv cele chirurgicale, se
suprapun.
• Situaţiile clinice sunt adesea intricate
• diagnosticul diferenţial şi tratamentul necesitã deseori asistenţã competentã
adaptatã şi imediatã de cǎtre o echipǎ familiarizatã în ambele arii.
• orice femeie de vârstã reproductivã poate fi însãrcinatã.
Obiectivele OG :
o evoluţie personalã sãnãtoasã (fizicã şi mentalã) spre o copilãrie - pubertate -
adolescenţã - maturitate - menopauzã împlinite, pentru o viaţã de cuplu armonioasã, cu o
atitudine rezonabilã faţã de sexualitate, concepţie (şi contracepţie), sarcinã, naştere, nou
nãscut şi, în final, educaţia copilului.
Orice sarcinã ar trebui sã fie doritã, fãrã evenimente negative, bine aceptatǎ, având ca
rezultat un copil normal, sãnãtos, care deschide ochii într-un mediu familial adecvat,
1
V. Tica Curs de Obstetrica si Ginecologie. Obstetrica-ginecologia - ştiinţa feminitãţii şi a reproducerii umane.
struaţia
În societatea primitivã menarha apãrea probabil dupã 15 ani, iar prima naştere dupã 19
ani (datoritã ciclurilor anovulatorii prealabile). Alãptarea nou-nãscuţilor era impusã de
lipsa unor resurse alternative. Numãrul de copii per familie era în jur de 5. Pubertatea
tardivã, numãrul mare de sarcini, amenoreea gestaţionalã şi de lactaţie sunt câţiva dintre
factorii care explicã de ce menstruaţia nu reprezenta, pentru acele femei “normalitatea”.
O altã consecinţã logicã este aceea cã patologia legatã de ciclul menstrual
(dismenoreea, algia ovulatorie, sindromul premenstrual) era foarte rarã. Exita, pe de altã
parte, protecţia progesteronicã - indusã de numãrul mare de sarcini - împotriva bolilor
estrogen-dependente.
Astãzi menarha apare mai devreme (în jurul vârstei de 12-12,5 ani), probabil datoritã
creşterii ţesutului adipos corporal. Amenoreea de lactaţie este mai scurtã datoritã
disponibilitãţii alimentaţiei artificiale alternative. Eficienţa metodelor de planning familial a
determinat scãderea numãrului de naşteri. Iatã, deci, cã unul dintre cele mai “fiziologice”
procese - ciclul menstrual, aşa cum îl cunştem noi astãzi - este rezultatul unei hipo-
sau infertilitãţi voliţionale.
rapopularea
În trecut mortalitatea neonatalã era ridicatã. Infertilitatea era rarã. Timpul estimat de
dublare a populaţiei era de 300 ani. Astãzi mortalitatea neonatalã a fost semnificativ
diminuatã. Acest lucru, împreunã cu prelungirea duratei medii de viaţã, ne pune în faţa
uneia dintre cele mai serioase probleme ale civilizaţiei noastre: suprapopularea. Într-o
societate contemporanã care nu utilizeazã mijloace contraceptive, timpul de dublare a
populaţiei este estimat la 16 ani. La începutul acestui nou mileniu, provocarea este
adresatã nu numai rasei umane - ci, odatã cu diminuarea resurselor naturale şi
modificarea mediului înconjurãtor, planetei întregi.
2
V. Tica Curs de Obstetrica si Ginecologie. Obstetrica-ginecologia - ştiinţa feminitãţii şi a reproducerii umane.
tilitatea
În contrast cu suprapopularea şi cu apelul frecvent la planificarea familialǎ infertilitatea
sau subfertilitatea atinge 10 sau, respectiv, 20% din cupluri - iar tratamentul actual s-a
dovedit a fi cu rezultate limitate. Noţiunea implementeazã o altã, diferitã, dilemã pentru
supravieţuirea speciei.
F. Menopauza
Durata medie de viaţã a crescut semnificativ faţã de începuturile civilizaţiei umane şi nu
am greşi prea mult dacã am spune cã aceasta s-a dublat. Femeia contemporanã trãieşte
1/3 din viaţã sa în menopauzã. Pe de altã parte, posibilitatea terapiei hormonale cu
substitutive a reuşit, în mare parte, sã modifice legile naturii.
G. Paradoxul genetic
Ne aflãm astãzi la numai câteva sute de generaţii de la începuturile speciei umane - o
perioadã prea scurtã pentru apariţia unor schimbãri genetice semnificative. În
contradicţie cu aceasta, evoluţia femeii civilizate (evoluţie intelectualã, fiziologicã -
menstruaţie, reproducere, lungimea vieţii, menopauzã) este semnificativã şi în
acceleraţie.
3
V. Tica Curs de Obstetrica si Ginecologie. Obstetrica-ginecologia - ştiinţa feminitãţii şi a reproducerii umane.
4
V. Tica Curs de Obstetrica si Ginecologie. Obstetrica-ginecologia - ştiinţa feminitãţii şi a reproducerii umane.
5
V. Tica Curs de Obstetrica si Ginecologie. Obstetrica-ginecologia - ştiinţa feminitãţii şi a reproducerii umane.
• sexologia.
Uroginecologia este şi ea pe cale de a se înscrie în aceastã categorie.
Cu efecte reciproc benefice, s-a accentuat interrelaţia cu celelalte ramuri medicale:
chirurgie, endocrinologie, anatomie patologicã, histologie, anatomie clinicã, fiziologie,
geneticã, farmacologie, oncologie, boli infecţioase - pentru a menţiona doar câteva dintre
ele. În mãsura în care majoritatea specialitãţilor medicale au influenţat obstetrica-
ginecologia în evoluţia lor comunã, disciplina noastrã şi-a adus contribuţia proprie în
dezvoltarea acestora. Din creuzetul reacţiei cu pediatria a apãrut noul concept al
neonatologiei.
Noi provocãri s-au profilat de curând în aria noastrã de activitate. Reproducerea
asistatã medical şi manipularea geneticã / embrionarã sunt în centrul unei aprinse
dezbateri ştiinţifice şi publice, cu conotaţii largi etice şi juridice. Câteva alte provocãri sunt
infecţia HIV, sarcina nedoritã (în special la adolescente), violul, precum şi violenţa
familialã - psihologicã, sexualã şi emoţionalã.
Deşi democraţia ştiinţificã şi informaţionalã determinã existenţa unor unghiuri de vedere
diverse în diferitele comunitãţi sau şcoli, standarde unifrome sunt concepute, sprijinite,
încurajate şi folosite de cãtre experţi şi organismele profesionale. Aceste criterii de
calitate oferã nu numai un ghid bazat pe studii largi (“evidence - based medicine”) dar
servesc, de asemenea, ca referinţã comunã, ca bazã de comunicare între practicieni, cu
alte specialitãţi şi cu sfera legalã.