Pogorarea Duhului Sfant, sfintenia, care a fixat pentru totdeauna
verticalitatea creatiei spre Dumnezeu, si a incropit sinaxa tuturor celor ce traiesc in Duhul Sfant, este cea mai inalta manifestare a Transcendentului, si temei al marturisirii de credinta. Actul sobornicesc si unitar al sfinteniei, nu este o problema accidentala, ci sfintenia este lucrata de Hristos in via Tatalui, prin Duhul Sfant. Simbolul credintei, dincolo de sensul principal al marturisirii unei realitati existente, este rodul unor marturii vii a trairilor unitare si sobornicesti, a tuturor celor ce au ajuns la maturitate spirituala dobandita prin lupta; este marturie a manifestarii frapante a Transcendentului, care plineste toate deopotriva si fara partinire, intru toti. Crezul este realitatea vie si incontestabila despre care madularele alese ale Trupului lui Hristos – Biserica, au dat marturie numai in fondul experientei. Credinta, crezul are ca fundament neclintit experienta; si experienta in Duhul Sfant, dovedeste sacrificiu, sobornicitate si unitate un cuget si traire. Valorificarea experientei si a crezului se face pentru si in cel care-l marturiseste in viata sa. Esenta vietii spirituale, a sfinteniei, este redata cu claritate mai ales de expresia Apostolului „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”(Ga 2,20) – acesta fiind crezul lui, fondat tot pe experienta trairii. Simbolul de credinta este radacina din care creste, infloreste si rodeste tot ceea ce Hristos a asezat in cuvinte, de aceea conditia esentiala pentru dobandirea sfinteniei, a virtutii este oglindirea crezului in fapte. Marturisirea de credinta este elementul care sfinteste si uneste madularele intr-un singur trup – Biserica. Acolo unde individualizarea, autonomizarea devine modalitatea principala de vietuire, marturisirea de credinta devine un amvon fara jertfelnic, fara esenta. In actul marturisirii, simbolul de credinta inceteaza sa mai fie exclusiv crezul meu, ci devine un crez indispensabil al tuturor. De aceea marturisirea presupune unitate in credinta, care aduce in mod sigur sfintenia pe care Hristos a propus-o si lucrat-o in umanitatea asumata. Tot cel ce se angajeaza in lupta de a marturisi un Domn, o credinta si un botez, este mucenic(Ef. 4,5).