Sunteți pe pagina 1din 1

Crezul marturie a sfinteniei

Pogorarea Duhului Sfant, sfintenia, care a fixat pentru totdeauna


verticalitatea creatiei spre Dumnezeu, si a incropit sinaxa tuturor celor ce traiesc
in Duhul Sfant, este cea mai inalta manifestare a Transcendentului, si temei al
marturisirii de credinta. Actul sobornicesc si unitar al sfinteniei, nu este o
problema accidentala, ci sfintenia este lucrata de Hristos in via Tatalui, prin
Duhul Sfant.
Simbolul credintei, dincolo de sensul principal al marturisirii unei realitati
existente, este rodul unor marturii vii a trairilor unitare si sobornicesti, a tuturor
celor ce au ajuns la maturitate spirituala dobandita prin lupta; este marturie a
manifestarii frapante a Transcendentului, care plineste toate deopotriva si fara
partinire, intru toti. Crezul este realitatea vie si incontestabila despre care
madularele alese ale Trupului lui Hristos – Biserica, au dat marturie numai in
fondul experientei. Credinta, crezul are ca fundament neclintit experienta; si
experienta in Duhul Sfant, dovedeste sacrificiu, sobornicitate si unitate un cuget
si traire. Valorificarea experientei si a crezului se face pentru si in cel care-l
marturiseste in viata sa. Esenta vietii spirituale, a sfinteniei, este redata cu
claritate mai ales de expresia Apostolului „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in
mine”(Ga 2,20) – acesta fiind crezul lui, fondat tot pe experienta trairii.
Simbolul de credinta este radacina din care creste, infloreste si rodeste tot ceea
ce Hristos a asezat in cuvinte, de aceea conditia esentiala pentru dobandirea
sfinteniei, a virtutii este oglindirea crezului in fapte. Marturisirea de credinta este
elementul care sfinteste si uneste madularele intr-un singur trup – Biserica. Acolo
unde individualizarea, autonomizarea devine modalitatea principala de vietuire,
marturisirea de credinta devine un amvon fara jertfelnic, fara esenta. In actul
marturisirii, simbolul de credinta inceteaza sa mai fie exclusiv crezul meu, ci
devine un crez indispensabil al tuturor. De aceea marturisirea presupune unitate
in credinta, care aduce in mod sigur sfintenia pe care Hristos a propus-o si
lucrat-o in umanitatea asumata.
Tot cel ce se angajeaza in lupta de a marturisi un Domn, o credinta si un botez,
este mucenic(Ef. 4,5).

Intocmit de elevul, Elisei Marius

S-ar putea să vă placă și