1 Angrenaje

1.
TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE
1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice
Legatura dintre masina motoare MM si masina de lucru ML (figura1.1 a si b),

efectuata în scopul transmiterii momentului de torsiune, adica a miscarii si a puterii, se poate
realiza direct, prin cuplajul C (figura 1.1.a) sau indirect, printr-o transmisie mecanica TM
(figura1.1.b).
MM
n1 TM
MM ML C
ML
C n2
C
Figura 1.1.a Figura 1.1.b
Utilizarea cuplajului este posibila atunci când arborele masinii motoare si cel al
masinii de lucru pot fi asezati în prelungire (exceptând cazul cuplajului cardanic la care
arborii pot face un anume unghi) si când nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare
ca marime sau/si ca sens de rotatie. De obicei se impune însa modificarea cantitativa a
miscarii, pentru ca masinile motoare au turatii înalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au
turatii reduse. Utilizarea transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare
au caracteristici de putere si de moment de torsiune cvasiconstante, iar masinile de lucru au,
de regula, caracteristici variabile în timp, în functie de procesul tehnologic. Apare deci
necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice pentru a îndeplini rolul de transformator de turatie
si de moment de torsiune (cuplu). În figurile 1.2.a si 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile
unor masini de lucru (masina-unelta - curba a, turbocompresor – curba b) respectiv a unei
masini motoare ideale (curba c).
a
Mt Mt c
t t
Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt:

- turatia la intrarea în TM, n1 ≡ nMM;
- turatia la iesirea din TM, n2 ≡ nML;
Organe de masini. Transmisii mecanice
- puterea la intrarea în TM, P1 ≡ PMM;

- puterea la iesirea din TM, P2 ≡ PML:
- sensurile de miscare la intrarea în TM si la iesirea din TM;
- tipul miscarii (rotatie copleta, rotatie alternanta, translatie).
Parametri derivati:
- raportul de transmitere i1-2 = n1 / n2 sau, dupa caz, i1-2 = v1 / v2 ;
- raportul de transmitere total, când se utilizeaza transmisii mecanice înseriate:
j= n −1;k = n
i total = ∏ i j−k
j =1; k = 2
- randamentul transmisiei mecanice η = P2 / P1 sau η = PML / PMM;

- randamentul total, când se utilizeaza transmisii mecanice înseriate:
i =n
? total = ∏ ? i
i =1
Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii:

a) dupa raportul de transmitere:
- reductoare de turatie (i1-2 = ct.; i1-2 > 1)
- multiplicatoare de turatie (i1-2 = ct.; i1-2 < 1)
- variatoare de turatie (i1-2 ≠ ct.). Modificarea turatiei poate fi continua sau în trepte;
b) dupa modul de transmitere a momentului de torsiune:
- prin forma (roti dintate conjugate = angrenaje, lant, curea dintata)
- prin forta de frecare (curea lata, curea trapezoidala, roti de frictiune conjugate)
c) dupa felul contactului dintre elementele componente
- prin contact direct (angrenaje, roti de frictiune conjugate)
- prin contact indirect (curele, lanturi)
d) dupa numarul gradelor de mobilitate:
- mecanisme desmodroame M = 1
- mecanisme diferentiale M = 2.
Pe lânga transmisiile mecanice exista si transmisii electrice, hidraulice si pneumatice
care fac obiectul altor discipline. Transmisiile mecanice sunt cele mai fiabile.
1.2 Generalitati privind angrenajele
Angrenajul este un mecanism elementar format din doua roti dintate, fiecare rotitoare
în jurul propriei axe, cu pozitie relativa fixa sau mobila, una din roti antrenâ nd-o în miscare pe
cealalta, prin intermediul dintilor aflati succesiv în contact. Transmiterea miscarii se face
direct si fortat, cu schimbarea caracteristicilor de miscare si de cuplu.
Avantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- raport de transmitere riguros constant;
- gabarit redus;
- randament ridicat (70% - 99%, în functie de tipul angrenajului);
- durabilitate ridicata, uneori practic nelimitata;
- exploatare simpla.
Dezavantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- pret de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare masini si scule speciale);
- angrenajele induc în sistem zgomote si vibratii;
10
Transmisii mecanice cu roti dintate
- imposibilitatea preluarii suprasarcinilor;

- imposibilitatea modificarii continue a turatiei (la cutiile de viteza turatia poate fi
modificata numai în trepte).
Performantele angrenajelor:
- puterea maxima transmisa este de 100.000 kW;
- raportul maxim de transmitere este 8 (la reductoare cu o singura pereche de roti
dintate cilindrice sau conice) si de ordinul zecilor sau sutelor, la reductoare
melcate;
- raportul minim de transmitere este 1/8 (la multiplicatoare de turatie cu o singura
pereche de roti dintate cilindrice sau conice);
- angrenajul ofera cea mai ridicata precizie cinematica dintre toate transmisiile
mecanice.
În figura 1.3.a este reprezentarea partiala a unui angrenaj cu roti dintate cilindrice cu
dinti drepti iar în figura 1.3.b un angrenaj de tip roata dintata cu dinti drepti / cremaliera.
O
O1 Mt1 Mt
n
n1
Fn
n2
v
Mt2 F CREMALIERA
O2 (roata cu numar infinit de dinti)
1.3 Clasificarea angrenajelor
Considerând axa instantanee de rotatie (AIR) ca generatoare comuna a rotilor dintate,

în functie de pozitia acesteia fata de axa geometrica de rotatie se disting categoriile: angrenaj
cilindric exterior cu dinti drepti (figura 1.4.a), angrenaj cilindric interior cu dinti drepti
(figura 1.4.b) si angrenaj conic cu dinti drepti (figura 1.4.c).
r (AIR)
?1 r
?1
r
(AIR) ?2
r
?1
r
?2
r
(AIR) ?2
Figura 1.4.a Figura 1.4.b Figura 1.4.c
11
În cazul angrenajelor cilindrice si conice, AIR contine toate punctele cu viteza relativa
nula; cele doua suprafete cilindrice, respectiv conice fictive au rostogolire pura, fara
alunecare.
La angrenajele cu axe încrucisate, AIR contine toate punctele care au viteza relativa
nula dupa normala la axa. În acest caz, între suprafetele de rostogolire (hiperboloizi) nu exista
o miscare de rostogolire pura decât într-un singur punct (figura 1.5).
Angrenajul I este hiperboloidal central; practic, acesta se poate simplificat, obtinându-
se un angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dantura înclinata (figura1.6.a). Angrenajul II este
hiperboloidal oarecare; acesta poate fi simplificat, devenind un angrenaj cu roti dintate conice
cu dantura curba (figura1.6.c). Din angrenajul hiperboloidal central I se obtine si angrenajul
cilindric încrucisat, cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1.6.b).
r
?1
r
?2
(AIR)
ROTI
I
ELICOIDALE
I II II ROTI
HIPOIDE
Figura 1.5
1.4 Procesul angrenarii
Procesul angrenarii este continuu, datorita faptului ca fiecare roata dintata are o
familie de flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, omoloage; pentru inversarea miscarii
exista o a doua familie de flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, antiomoloage.
Contactul a doua flancuri (curbe de profil) se constituie într-o cupla cinematica superioara de
clasa a IV-a. Elementele geometrice de baza ale angrenajului si ale unui dinte sunt prezentate
în figura 1.7.a respectiv figura 1.7.b.
12
Dintele este delimitat de o curba omoloaga C′1 si de una antiomoloaga ?′1 ; aceste
curbe constituie profilul dintelui. Pentru angrenajul spatial, curbele C′1 si C′2 devin suprafete
reciproc înfasurate. Rotile dintate corespunzatoare se numesc roti conjugate.
Se defineste suprafata de divizare ca fiind aceea pentru care grosimea dintelui este
egala cu arcul corespunzator golului dintre dinti. Cercul de divizare se obtine prin sectionarea
suprafetei de divizare cu un plan normal. Cercul de divizare este asociat fiecarei roti dintate,
fara ca acesta sa fie obligatoriu în angrenare. Cercul de rostogolire este cel care, conform
denumirii, se rostogoleste fara alunecare pe cercul de rostogolire conjugat; cele doua cercuri
de rostogolire au o tangenta comuna. Mentionam ca cercul de divizare nu coincide totdeauna
cu cercul de rostogo lire.
Linia
Capul flancului
dintelui
γ′1 c1′
rw2
n1 n2
c′2
O1 γ′1′c′′ O2
1
flanc
rw1
c ′2′
Flancul dintelui
Profilul dintelui
Piciorul dintelui
rw1,2 – razele cercurilor de rostogolire
1.5 Legea fundamentala a angrenarii
Presupunând ca angrenajul nu are erori si ca rotile sunt perfect rigide, se pot stabili
conditiile pe care trebuie sa le îndeplinesca profilurile flancurilor pentru ca raportul de
transmitere al angrenajului sa ramâna constant. În figura 1.8 este prezentat contactul
flancurilor conjugate într- un punct oarecare Q în care profilurile conjugate C1 ’ si C2 ’ au
r r
vitezele v Q1 si v Q2. Este evident ca vQ1 = R 1 ⋅ ω1 si vQ2 = R2 ⋅ ω2 care au componente dupa
directia normala la ambele flancuri N – N si dupa directia tangentiala comuna la ambele
flancuri T – T.
Pentru continuitatea angrenarii, prin reducere la absurd, rezulta ca absolut necesara
conditia vQ1n = vQ2n , adica vQ1⋅ cosϕ1 = vQ2 ⋅ cosϕ2 . De aici rezulta R 1 ⋅ ω1 ⋅ cosϕ1 = R2 ⋅ ω2 ⋅
cosϕ2 . Dar, R 1 ⋅ cosϕ1 = O1 K1 si R 1 ⋅ cosϕ2 = O2 K2 , adica ω1 ⋅ O1 K1 = ω2 ⋅ O2 K2 . Pentru ca
raportul ω1 / ω2 sa fie constant, apare necesar ca O2 K2 / O1K1 = ct. Din triunghiurile asemenea
O1K1C si O2 K2C obtinem relatia O1 K1 / O2 K2 = O1 C / O2C. Deci, pentru ca ω1 / ω2 sa fie
constant, trebuie ca O2 C / O1C = ct. Putem conchide ca, pentru ca raportul de transmitere i1 -2
sa fie constant, punctul C, numit polul angrenarii, nu trebuie sa-si schimbe pozitia pe linia
centrelor O1 – O2 . Punctul C se mai numeste si centrul instantaneu de rotatie relativ al rotilor
(CIR). Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire, au razele rw1 si rw2 si
proprietatea ca nu au alunecare relativa ci doar rostogolire pura. În C, viteza de alunecare este
nula; în oricare alt punct vQ1t - vQ2t ≠ 0. Cu vQ1t si vQ2t au fost notate componentele
tangentiale ale vitezelor absolute ale punctului Q. Se poate formula acum legea fundamentala
a angrenarii dupa cum urmeaza. Pentru a se transmite miscarea în mod continuu, cu raport de
transmitere constant, este necesar ca profilurile dintilor sa fie construite din astfel de curbe
13
încât normala comuna în oricare punct de contact al lor sa intersecteze linia centrelor în
acelasi punct C adica în polul angrenarii.
Observatii si consecinte:
1. Rotilor dintate li se asociaza cercuri de rostogolire fictive care au o tangenta
comuna si care satisfac relatia ω1⋅ rw1 = ω2⋅ rw2 ⋅ De aici rezulta r w2 / rw1 = constant, respectiv
rw2 + rw1 = O1 O2 .
2. Doua roti angreneaza între ele când normala comuna la profilurile dintilor în
punctul de contact curent trece prin polul angrenarii.
3. Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Curba 2 (figura1.9) este înfasuratoarea
pozitiilor succesive ale curbei 1. Rezulta ca profilurile dintilor sunt curbe reciproc
înfasuratoare. Pe aceasta proprietate se bazeaza generarea dintilor: scula taietoare (cu muchie
dreapta) are pozitii relative succesive (prin rostogolire fara alunecare) a caror înfasuratoare
este profilul dintelui. În timpul rostogolirii sculei pe viitorul profil, se realizeaza si miscarea
alternativa perpendiculara pe planul profilului, pentru a se realiza aschierea. În acest mod se
asigura interschimbabilitatea rotilor. Cu aceeasi scula se pot realiza roti cu numere diferite de
dinti.
O2
ω2
T vQn 1 = v nQ2
N
rω2 R2
ϕ2 v tQ2
K2
Q ϕ2 ϕ1 v Q2
v tQ1
v Q1
K1 (C′2 )
(C′1 )
N
T rω1
ϕ1 R1
ω1
N-N Normala comuna a flancurilor
T-T Tangenta comuna la flancuri
O1
Figura 1.8
4. Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a

doua flancuri conjugate. Dreapta care uneste un punct oarecare Q al liniei de angrenare cu
polul angrenarii este normala comuna a flancurilor în punctul de contact Q.
5. Procesul angrenarii poate fi acum mai concret studiat (figura 1.10). Angrenarea
începe în punctul A, când piciorul dintelui rotii cond ucatoare ia primul contact cu vârful
dintelui rotii conduse. Punctul cojugat (dublu) de pe linia de angrenare se deplaseaza în
acelasi timp cu punctele corespunzatoare de pe cercurile de rostogolire ale fiecarei roti.
Segmentul AE se numeste segment de angrenare.
14
rω1 ω1
(1) C′1 A C′1′

(2)
B
C
D
E
ω2 rω2
Figura 1.9 Figura 1.10
Transmiterea miscarii are loc continuu, daca exista în angrenare cel putin o pereche de
dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este pw, adica pasul masurat ca arc pe cercul de
rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C1 ’CC1 ’’ si pw sa fie supraunitar. Notat cu ε,
acest raport se numeste grad de acoperire. Daca ε > 1 exista simultan în angrenare mai multe
perechi de dinti.
6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB - pe care se afla în
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n - 1, BD - pe care se afla în angrenare perechea
de dinti cu numarul n care a intrat în angrenare în punctul A si DE - pe care se afla în
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n + 1.
În E perechea de dinti n si-a încheiat serviciul. Perechea de dinti cu numarul n se afla
deci în serviciu pe lungimea segmentului AE.
Pe segmentul AB angrenarea este bipara, aceasta însemnând ca doua perechi de dinti
se afla simultan în angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este
cunoscuta sub numele de angrenare unipara. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de
asemenea, bipara, la fel ca pe segmentul AB.
A B C D E
(n)
(n-1) (n+1)
angrenare angrenare angrenare

bipara unipara bipara
Figura 1.11
7. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca:

- sa aiba acelasi pas;
- liniile de angrenare sa fie simetrice fata de polul angrenarii;
- înaltimea piciorului unui dinte sa fie mai mare decât capul dintelui conjugat,
pentru ca sa existe un joc functional.
15
1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa
Cerintele pentru curbele de profil sunt:

- sa fie respectata legea fundamentala a angrenarii, inclusiv în cazul unor mici
variatii a distantei între axe datorate erorilor de executie sau de montaj;
- realizarea profilurilor dintilor sa se faca prin procedee tehnologice simple;
- marimea si directia fortei care actioneaza asupra dintelui sa nu se modifice;
- curbura flancurilor sa fie redusa, pentru ca tensiunile hertziene de contact sa fie cât
mai mici;
- vitezele de alunecare relativa a flancurilor sa fie reduse, pentru ca angrenajul sa
aiba randament ridicat.
Cerintele de mai sus sunt satisfacute total sau partial de curbele ciclice (cicloida,
epicicloida, hipocicloida si evolventa).
Geometria evolventei poate fi prezentata cu ajutorul notatiilor din figura 1.12.
Evolventa este descrisa de un punct al unei drepte care se rostogoleste fara alunecare peste un
cerc fix numit cerc de baza a carui raza este rb.
Dreapta trasata cu linie întrerupta se numeste ruleta (cerc de raza infinita); aceasta se
rostogoleste fara alunecare pe cercul de baza.
N T
X
αx
T
rx
X0
ruleta
θx
T
αx
rb
O
Figura 1.12
În figura, ruleta este reprezentata în doua pozitii: tangenta la cercul de baza în punctul
Xo si tangenta la cercul de baza în punctul T.
16
În coordonate polare, un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare
rx si prin unghiul de pozitie θx . Relatia de definitie a razei vectoare este:
rb
rx = (1.1)
cos a x
Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X0 T) este egal cu segmentul XT. Rezulta:
rb ⋅ (? x + a x ) = rb ⋅ tga x (1.2)
? x = tg a x − a x (1.3)
Relatia (1.3) se mai poate scrie si altfel, utilizând notatia “inv”, de la functia numita
involuta:
inv a x = tg a x − a x (1.4)
Relatiile (1.1) si (1.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei.

Ruleta este normala la evolventa în oricare punct al acesteia si este simultan tangenta
la cercul de baza.
Cu α x se noteaza unghiul de presiune care este format de tangenta la profil T–T si raza
vectoare rx (figura 1.12). În figura 1.13, N – N este normala comuna la flancurile conjugate.
px
t
Fn rx
rω1
N N
C αx rω2
pb rb
În cazul angrenajului, unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine

unghi de angrenare, notat cu α w.
Se remarca faptul ca unghiul dintre directia fortei pe dinte si directia vitezei
instantanee t – t este variabil. Daca unghiul de presiune corespunzator se apropie de 90°,
angrenajul se blocheaza. Se observa, de asemenea, ca raza de curbura a evolventei, adica TX,
este variabila:
? x = TX = rb ⋅ tg a x (1.5)
Cu cât unghiul de presiune creste, cu atât scade curbura evolventei si, deci, scad
tensiunilor hertziene de contact; ca urmare, se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai
departate de cercul de baza. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala
comuna (figura 1.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza.
17
Din (1.1) se poate scrie:
pb
px = (1.6)
cos a x
Caracteristicile angrenarii în evolventa determinate si cu ajutorul reprezentarii din

figura 1.15 sunt urmatoarele:
O1
rω1 N
rb1
αω
K1
αω
C
t t
X
K2
αω
rb2
N rω2
O2
Figura 1.15
a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice în contact în punctul X. Normala comuna a

evolventelor trebuie sa fie tangenta atât la un cerc de baza cât si la celalalt; rezulta ca aceasta
coincide cu tangenta interioara comuna la cercurile de baza având deci o directie unica, iar
unghiul de angrenare este constant. Avantajul este acela ca solicitarea dintelui se face pe
aceeasi directie.
b) Oricare ar fi punctul de contact al celor doua flancuri în timpul angrenarii, el se
situeaza pe normala comuna, respectiv pe tangenta interioara comuna la cercurile de baza.
Rezulta ca locul geometric al punctelor succesive de contact dintre cele doua flancuri în
timpul angrenarii se confunda cu normala comuna N – N. Ca urmare, linia de angrenare este o
dreapta; segmentul K1 K2 se numeste segment de angrenare.
c) Profilurile în evolventa satisfac legea fundamentala a angrenarii, deoarece normala
comuna în punctul de contact este unica si intersecteaza linia centrelor într-un punct fix.
e) Raportul de transmitere este constant, relatiile de calcul ale acestuia fiind:
? 1 r w 2 rb 2
i 1−2 = = = = ct . (1.7)
? 2 rw1 rb1
Pe de alta parte,
rb1 rb 2
cos a w = = (1.8)
rw1 rw 2
Rezulta ca, la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie, montajului
gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica; se schimba însa
unghiul de angrenare.
18
1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti
Principalele elemente geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti sunt
reprezentate în figura1.16. Se definesc marimile geometrice:
- pasul unghiular corespunzator unui dinte cu golul alaturat χ = 2 ⋅ π / z;
- z – numarul de dinti;
- po – pasul masurat pe cercul de divizare;
- m – modulul danturii.
B
hoa
pO s
e
ho
hof
χ
df
d
da
Figura 1.16
Modulul m poate fi obtinut din relatiile po ⋅ z = π ⋅ d, respectiv m = p / π si m = d /z.

Valorile modulului sunt standardizate prin STAS 822 – 82. Modulul standardizat permite
reducerea numarului sculelor de danturat si asigura interschimbabilitatea rotilor dintate.
La roti dintate cilindrice cu dantura dreapta si la cele cu dantura înclinata, modulul
standardizat se regaseste într-un plan normal pe dinte.
La roti conice, modulul standardizat este modulul maxim.
La angrenaje melcate, modulul axial este cel care se standardizeaza.
Având aceasta marime se mai pot calcula:
- diametrul de divizare d = m ⋅ z;
- diametrul de cap da = d + 2 ⋅ hoa;
- diametrul de picior df = d - 2 ⋅ hof;
- înaltimea capului dintelui hoa = hoa* ⋅ m;
- înaltimea piciorului dintelui hof = hof* ⋅ m;
- înaltimea dintelui ho = hoa + hof;
- înaltimea de referinta a capului dintelui hoa* = 1;
- înaltimea piciorului dintelui hof* = 1,25.
Cercul de divizare este un cerc de rostogolire la prelucrare.
Elementele geometrice ale danturii drepte sunt definite de profilul standardizat numit
cremaliera de referinta (STAS 821 – 82). Negativul acestui profil se numeste cremaliera
generatoare care se materializeaza prin taisul activ, drept, al sculelor de danturat. Ambele
cremaliere sunt reprezentate în figura 1.17.
19
În figura 1.17 identificam urmatoarele elemente geometrice importante:
po
po /2 po /2
cremaliera
αo generatoare
hoa
linia de referinta
ho
ro
hof
co
cremaliera
de referinta
Figura 1.17
- unghiul profilului de referinta α o = 20°;

- pasul de referinta po = π ⋅ m;
- înaltimea capului de referinta hoa = hoa* ⋅ m;
- înaltimea piciorului de referinta = hof* ⋅ m;
- jocul de referinta la cap co = co * ⋅ m;
- înaltimea dintelui de referinta ho = hoa + hof,
în care: hoa* = 1; hof* = 1,25; co * = 0,25. Se remarca faptul ca muchiile sculelor aschietoare
sunt drepte, ceea ce înseamna ca sunt cele mai ieftine cu putinta.
1.8 Deplasarea danturii
În procesul de prelucrare a danturii unei roti dintate, linia de referinta a cremalierei

generatoare se pozitioneza ca tangenta la cercul de divizare. Pe acest cerc, grosimea dintelui
(ca arc) va fi egala cu arcul deschiderii golului dintre dinti, ca si la cremaliera generatoare.
Dantura astfel obtinuta se numeste dantura nedeplasata sau dantura zero.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este retrasa spre exterior
fata de pozitia anterioara, adica fata de cercul de divizare, se obtine dantura plus deplasata sau
dantura cu deplasare pozitiva de profil.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este pozitionata prin
apropierea de cercul de baza, sectionând cercul de divizare, se obtine dantura minus deplasata
sau dantura cu deplasare negativa de profil.
Deplasarea se face deci cu marimea ± x ⋅ m, în care x este deplasarea specifica de
profil, caracteristica geometrica a fiecarei roti. Daca x1 = x2 , se obtine angrenajul zero; daca
x1 = − x2 , este vorba de angrenajul zero deplasat; daca x1 + x2 ≠ 0, angrenajul este deplasat.
În figura 1.18 sunt prezentate, comparativ, elementele geometrice care definesc
dantura zero si danturile cu deplasare de profil.
Pentru dantura plus deplasata, pentru dantura zero si pentru dantura minus deplasata
formulele de calcul ale elementelor geometrice sunt prezentate, comparativ în Tabelul 1.1.
Se observa ca dintele plus are o grosime la baza mai mare decât la celelalte variante
constructive, având deci rezistenta maxima la încovoiere. În acelasi timp, dintele plus este mai
ascutit la vârf ceea ce face mai vulnerabila ruperea acestuia.
Dintele minus are cea mai slaba rezistenta la încovoire, dar prezinta avantajul unei
elasticitati mai ridicate cu efecte favorabile pentru dinamica angrenajului.
20
+
d +a
0
h +a
d oa + xm
d a−
- xm
h oa h +f
h −a h of Linia de referinta
h −f
a cremalierei generatoare
+ d
d
− d of f
df
db
Figura 1.18
Curbura dintelui plus este mai mica, astfel încât tensiunile hertziene de contact sunt
mai reduse în comparatie cu celelalte variante constructive prezentate.
Fata de elementele prezentate în Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele
constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii
dintre doi dinti. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus,
marimile mentionate sunt:
p
s0 = m ⋅ (1.9)
2
− − p 
s = s 0 − 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 ; s = m ⋅  − 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  (1.10)
2 
+ + p 
s = s 0 + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tg a 0 ; s = m ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tga 0  (1.11)
2 
p
e0 = m ⋅ (1.12)
2
− − p 
e = e 0 + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 ; e = m ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tga 0  (1.13)
2 
+ +  p 
e = e 0 − 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 ; e = m ⋅  − 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  (1.14)
2 
Tabelul 1.1
DANTURA PLUS DANTURA ZERO DANTURA MINUS
ha+ = m ⋅ (hoa* + x) hoa = m ⋅ hoa* = m ha- = m ⋅ (hoa* - x)
hf+ = m ⋅ (hof* - x) hof = m ⋅ hoa* = 1,25 ⋅ m hf- = m ⋅ (hof* + x)
h+ = ha+ + hf+ =2,25⋅m ho = m ⋅ (hoa* + hof* ) =2,25⋅m h- = ha- + hf- =2,25⋅m
d=m ⋅z d=m ⋅z d=m ⋅z
dw+ = d ⋅ cosα o / cosα w dw = d dw- = d ⋅ cosα o / cosα w
da+ = d + 2 ⋅ ha+ da = d + 2 ⋅ hoa da- = d + 2 ⋅ ha-
df+ = d - 2 ⋅ hf+ df = d - 2 ⋅ hof df- = d - 2 ⋅ hf-
Asa cum s-a aratat, hoa* = 1 si hof* = 1,25.
21
1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire
Pentru ca întreg flancul dintelui sa fie evolventic este necesar ca dintele sculei sa
începa aschierea în interiorul segmentului de angrenare K1 K2 (figura 1.19 a).
hoa
αo
K1 F
αo d1
r1 =
2
rb1
O1
Figura 1.19.a
Aceasta înseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu

dreapta de angrenare trebuie sa fie în interiorul segmentului CK1 iar la limita chiar în K1 .
Deci, segmentul O1 K1 va reprezenta raza minima a cercului de baza al rotii dintate care se
poate prelucra fara subtaiere, adica fara a se decupa din materialul de la baza dintelui, asa cum
s-a întâmplat la dintele prezentat în figura1.19.b la care s-a produs subtaierea.
Din triunghiul CK1 F rezulta:
a 20 a2
h 0a = CK1 ⋅ sin a 0 = d1 ⋅ sin = m ⋅ z1 min ⋅ sin 0 (1.15)
2 2
*
h 2 h 2
z 1min = 2 ⋅ 0a ⋅ sin a 0 = 2 ⋅ 0a 2 = (1.16)
m sin a 0 sin a 20
Pentru unghiul de referinta α o = 20° standardizat, se obtine numarul minim teoretic de

dinti al unei roti care se poate prelucra fara subtaiere si anume:
z 1min ≅ 17 dinti (1.17)
Practic:
5
z 1min practic = ⋅ z 1min ≅ 14 dinti (1.18)
6
Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete, conducând la diminuarea

segmentului de angrenare si a gradului de acoperire. Dintele cu subtaiere are rezistenta redusa
la încovoiere.
22
evolventa
non-
evolventa
Dinte subtaiat
Figura 1.19.b
Interferenta este fenomenul care apare în functionare atunci când intrarea în angrenare
are loc în afara segmentului teoretic optim K1 K2 . Acest lucru face imposibila functionarea
angrenajului sau conduce la functionare fortata, în timpul careia vârful dintelui rotii conduse 2
sapa la baza dintelui conducator 1.
Cu notatiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din
angrenare dA1, respectiv dE2.
O1
αw d b1
2
K1
dE 1 dA2
2
d
A1,2
C
E1,2
a
dE2
2
K2
dA2
2
d b2
2 αw
O2
Figura 1.20
23
Astfel, conform figurii 1.20 si relatiei (1.1) rezulta:
d b1
d A1 = (1.19)
cos a A1
db2
d E2 = (1.20)
cos a E 2
în care:
(e a − e 2 )
tga A1 = 2 ⋅ p ⋅ (1.21)
z1
(e − e 2 )
tga E 2 = 2 ⋅p ⋅ a (1.22)
z2
Referitor la gradul de acoperire total ε α care caracterizeaza angrenajul cilindric cu

dinti drepti, facem precizarea ca:
e a = e1 + e 2 − e a (1.23)
în care:
(d )
1
− d 2b1 2
2
e1 = a1 (1.24)
2 ⋅ p ⋅ m ⋅ cos a 0
(d )
1
− d 2b 2 2
2
(1.25)
e2 = a2
2 ⋅ p ⋅ m ⋅ cos a 0
sin a 0
ea = a ⋅ (1.26)
p ⋅ m ⋅ cos a 0
unde a este distanta dintre axele rotilor.

Pentru asigurarea continuitatii angrenarii este necesar ca ε α ≥ 1,1 pentru angrenajele
precise apartinând claselor 5, 6 si 7.
Pornind de rezultatele obtinute mai sus, suntem în masura sa înregistram diametrele
începutului profilului evolventic; aceste marimi depind de procedeul tehnologic folosit la
executia danturii.
Pentru cazul utilizarii frezei melcate care, ca scula, are profilul cremalierei
generatoare, relatiile de calcul pentru diametrele începutului profilului evolventic sunt:
(1 − x1,2 ) 
2 2
  
d l1, 2 = d b1,2 ⋅ 1 + tg a 0 − 2 ⋅   (1.27)
  z1, 2 ⋅ cos a 0 ⋅ sin a 0  

Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile:
dA1 ≥ dl 1 (1.28)
24
dE2 ≥ dl 2 (1.29)
Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fara demonstratii, poate fi urmarita în
figura 1.21.a si b. Linia punctata din figura1.21.b reprezinta curba dupa care se produce, prin
interferenta, uzarea dintelui conducator.
Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri:
- construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de
vârful dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la
încovoiere);
- modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu
profilul dintilor rotii conducatoare (procedeu scump);
- utilizarea unor scule cu unghiul α o marit (scule nestandardizate deci mai scumpe),
ceea ce ar conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj, respectiv din lagare;
- scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de
angrenare si scaderea gradului de acoperire);
- realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual
si ieftin) cu valoarea:
(z min − z )
x nec = ; z < z min si z min = 17 (1.30)
z min
O1
rl1 K1
rA1
A
E
K2 rE2
r12
curba dupa care se

produce uzarea daca
exista interferenta
O2
Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z1

foarte mic, numar ales astfel pentru cresterea raportului de transmitere, adica pentru obtinerea
unui ansamblu cu gabarit minim. La angrenarea fara interferenta, capul dintelui rotii conduse
trebuie sa înceapa angrenarea cu piciorul dintelui rotii conducatoare într-un punct situat pe
profilul evolventic al acestuia; în caz contrar, nu vor exista în angrenare curbe reciproc
înfasuratoare, se va produce uzarea piciorului dintelui conducator si eventual ruperea acestuia.
25
1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al

angrenajelor cu dantura deplasata
Cu ajutorul notatiilor din figura1.22 poate determina arcul sx corespunzator grosimii

unui dinte la raza rx . Au fost facute notatiile: rv raza cercului de vârf; ra - raza cercului de cap;
r w - raza cercului de rostogolire; r – raza cercului de divizare si rb - raza cercului de baza.
(coarda) gx sx cerc de vârf

cerc de cap
s swd
sa
oarecare
E
cerc de
F rostogolire
δx
cerc de
G divizare
sb cerc de
αv baza
αa
r
αx rw rx ra
rb rv
αo
inv α v
inv α x
Figura 1.22
Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG; în acelasi timp, arcul EF este
egal cu arcul sx / 2; se poate deci scrie succesiv:
sx
= rx ⋅ inv a v − rx ⋅ inv a x (1.31)
2
s d = 2 ⋅ r ⋅ (inv a v − inv a 0 ) (1.32)
Cunoscând ca: rx = rb / cosα x , r = rb / cosα o si rw = rb / cosα w, rezulta:
cos a 0
rw = r ⋅ (1.33)
cos a w
cos a 0
rx = r ⋅ (1.34)
cos a x
Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva, se vor reproduce pe cercul de

divizare arcele plinului, respectiv golului dintre dinti cu valori inegale; astfel, arcul plinului
dintelui (“grosimea”) are expresia de calcul:
+ + p0 p 
sd = s = + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tg a 0 = m ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  (1.35)
2 2 
26
Având în vedere (1.32) si punând conditia sd+ = sd , rezulta:
p 
2 ⋅ r ⋅ (inv a v − inv a 0 ) = m ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  (1.36)
2 
Cum r = m ⋅ z / 2, se obtine expresia:
1 p 
inv a v = ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  + inv a 0 (1.37)
z 2 
Cu aceasta determinare, expresia generala pentru sx devine:
p  
  + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  
2  
s x = 2 ⋅ rx ⋅  + inv a 0 − inv a x  (1.38)
 z 
 
în care, dupa ce se face se face substitutia 2 ⋅ rx = 2 ⋅ r ⋅ cosα o / cosα x = m ⋅ z ⋅ cosα o / cosα x ,

obtinem relatia generala pentru calculul arcului grosimii dintelui cu o deplasare oarecare de
profil. Relatiile prezentate pentru deplasare pozitiva de profil sunt aplicabile si în cazul
deplasarii negative de profil daca în loc de (+ x) se va înlocui (- x):
p  
  2 + 2 ⋅ x ⋅ tga 0  
  + inv a − inv a 
 0 x
 z  (1.39)
 
s x = m ⋅ z ⋅ cos a 0 ⋅
cos a x
Pentru particularizare, cu rx = ra si ra = r ⋅ cosα o / cosα a , din (1.39) va rezulta sa.

Pentru controlul fabricatiei rotii este necesara cunoasterea marimii corzii gx :
sin (inv a v − inv a x )

g x = 2 ⋅ r x ⋅ sin d x = 2 ⋅ rb ⋅ (1.40)
cos a x
Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este
deplasata pentru fiecare roata în parte fata de cercul de divizare corespunzator. Cele doua roti
au acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator α d = α o ; aceasta
înseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Montarea rotilor pentru
angrenare se face astfel încât grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al
unei roti sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al
celeilalte roti, tangent la primul, adica sw1 = ew2 sau, sw2 = ew1. Cum pasii pe cercurile de
rostogolire sunt egali, iar unghiul de angrenare α w este acelasi la ambele roti, se poate scrie
succesiv:
cos a 0 cos a 0
p w1 = p w 2 = p w = p 0 ⋅ = p ⋅m⋅ (1.41)
cos a w cos a w
27
 p  
  + 2 ⋅ x1 ⋅ tg a 0  
 2   1 (1.42)
s w1 = m ⋅ z1 ⋅ cos a 0 ⋅  + inv a 0 − inv a w  ⋅
 z1  cos a w
 
p  
  − 2 ⋅ x 2 ⋅ tga 0  
2   1 (1.43)
e w2 = m ⋅ z 2 ⋅ cos a 0 ⋅  − inv a 0 + inv a w  ⋅
 z2  cos a w
 
Egalând sw1 cu e w2, rezulta în final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil:
(inv a w − inv a 0 )
x1 + x 2 = (z1 + z 2 ) ⋅ ⋅ tga 0 (1.44)
2
Daca suma (x1 + x2 ) este cunoscuta, se poate calcula unghiul de angrenare α w.

Se poate calcula mai departe distanta dintre axele rotilor fara deplasare de profil
conjugate (ao ), respectiv cu deplasare de profil conjugate (a) astfel:
(z1 + z 2 )
a 0 = r1 + r2 = m ⋅ (1.45)
2
( z1 + z 2 ) cos a 0
a = rw1 + rw 2 = m ⋅ ⋅ (1.46)
2 cos a w
Jocul la picior c se determina pe baza reprentarii din figura 1.23, astfel:
c = a − (ra1 − rf 2 ) sau c = a − (ra 2 − rf 1 ) (1.47)
Cu notatiile deja utilizate se obtin apoi relatiile:
 cos a 0 
c = a 0 ⋅  − 1 + c 0 − m ⋅ (x1 + x 2 ) (1.48)
 cos a w 
Daca α w = α o si x1 + x2 = 0, atunci c = co ; daca x1 + x2 > 0, jocul la picior scade. Pe de

alta parte, daca c ≥ 0,1 ⋅ m, angrenajul functioneaza fara riscul de a se bloca. În situatia în care
c < 0,1 ⋅ m, angrenajul se poate bloca; situatia poate fi evitata doar prin scurtarea
corespunzatoare a capetelor dintilor. S-a mai facut deja observatia ca nu este totdeauna
recomandata scurtarea dintilor pentru ca acasta conduce la scaderea gradului de acoperire.
1
c
Figura 1.23
28
1.11 Alunecarea flancurilor
În figura 1.24 segmentul K1 K2 face parte din normala la flancurile dintilor aflati în
contact în punctul oarecare Q si în toate punctele succesive de angrenare aflate între A si E.
ra1
rw1
O1 rf1
rb1 v Q1 vQ2
αω
t
v tQ 2 v Q1
ω1
A C Q E
K1 K2
v nQ1 = v nQ2
v Q1 ⊥ O1Q
v Q2 ⊥ O 2 Q
rb2
rf2 q
ra2 rw2 αω
ρ1 ω2
ρ2
a⋅sinαω
O2
v tC1 + (v )
t
Q1 max
(v )
t
Q 2 max − v tC 2
Figura 1.24
Vitezele absolute ale punctului Q sunt: vQ1 = O1 Q ⋅ ω1 si vQ2 = O2Q ⋅ ω2 . Pentru ca

angrenarea sa fie corecta este necesar ca proiectiile pe normala ale vitezelor sa fie egale, adica
vQ1n = vQ2n . Dar componentele tangentiale ale acelorasi viteze nu sunt egale (vQ1t ≠ vQ2t ) astfel
încât apare alunecarea relativa a flancurilor. Componentele tangentiale ale vitezelor sunt:
v tQ1 = K 1Q ⋅ ? 1 = ? 1 ⋅ ? 1 (1.49)
v tQ2 = K 2Q ⋅ ? 2 = ? 2 ⋅ ? 2 (1.50)
În punctele K1 si K2 , componentele vitezelor tangentiale au valori maxime, de o parte

si de alta a polului angrenarii. În polul angrenarii, punctul C, vQ1t = vQ2t , ceea ce înseamna ca
29
alunecarea relativa este nula. În toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare, diferenta
dintre componentele tangentiale ale vitezelor vQ1 si vQ2 conduce la viteza de alunecare va :
v a = v Qt 1 − v tQ2 ; va = ?1 ⋅ ? 1 − ? 2 ⋅ ? 2 (1.51)
Stiind ca ρ1 = K1 C + CQ si ρ2 = K2C – CQ si ca K1C ⋅ ω1 = K2 C ⋅ ω2 , rezula expresia

finala pentru calculul vitezei de alunecare:
va = ± q ⋅ (ω1 + ω2 ) (1.52)
în care q = CQ. Semnul ± arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare
are sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele
mai mari valori, apare pericolul uzarii prin gripaj. Fortele de frecare sunt îndreptate de la
cercul de rostogolire spre vârf, respectiv spre picior, de-o parte si de alta a punctului C, la
dintele rotii conducatoare si de la picior, respectiv de la vârf, de-o parte si de alta a punctului
C, la dintele rotii conduse; în polul angrenarii forta de frecare îsi schimba sensul pentru ambii
dinti aflati în angrenare.
1.12 Modificarea danturii
Modificarea danturii consta în schimbarea geometriei acesteia în scopul maririi unor

performante functiona le fata de geometria standard obtinuta cu linia de referinta a cremalierei
generatoare (scula de danturat) tangenta la cercul de divizare.
Modalitatile de a modifica dantura sunt:
- schimbarea pozitiei liniei de referinta a cremalierei generatoare fata de cercul de
divizare prin deplasare spre centrul acestuia (deplasare negativa) sau în exteriorul acestuia
(deplasare pozitiva);
- scurtarea capetelor dintilor;
- utilizarea unor scule nestandardizate caracterizate prin α o ≠ 20°, hoa* ≠ 1 si/sau
co ≠ 0,25. Daca αo < 20°, rezulta dinti elastici si nivel redus al zgomotului angrenajului; daca
αo > 20°, creste portanta si scade numarul de dinti la care apare subtaierea. Cresterea lui α o
are ca efect si cresterea fortelor din angrenaj. Daca dintele este scurtat, creste rezistenta
acestuia la încovoiere, dar scade gradul de acoperire.
∆a
∆ha
∆hf
∆f
dA
Figura 1.25.a Figura1.25.b Figura 1.26
- prelucrarea danturii în lungul acestora, operatie numita flancare. Aceasta prelucrare

are ca scop atenuarea socurilor la intrarea în angrenare datorate abaterilor de pas si
deformatiilor dintilor sub sarcina. În figura 1.25.a si b sunt schematizate posibilele variante de
flancare a danturii, respectiv flancarea capului si flancarea piciorului. Curbele de flancare
sunt, de obicei, evolventice de la vârf pâna la punctul de pe flanc corespunzator începerii
30
angrenarii singulare, punctul D. Adâncimea de flancare este egala cu deformatia dintelui sub
sarcina.
- bombarea dintelui (figura 1.26) are ca scop marirea capacitatii de încarcare a danturii
prin eliminarea concentratorilor de tensiune care se formeaza la capetele dintilor sub sarcina
ca urmare a erorilor de directie a dintelui, a celor de montaj sau a deformarii arborilor.
1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil
1. Realizarea unei roti dintate cu numar de dinti z inferior numarului zmin , fara a se
produce fenomenul de subtaiere. Deplasarea necesara pentru realizarea acestui scop este data
de relatia:
z min − z
x min = (1.53)
z min
unde zmin = 17 dinti.

2. Realizarea distantei dintre axe impuse (standardizate), pentru care este necesara
executia rotilor care sa îndeplineasca conditia:
(inv a w − inv a 0 )
x1 + x 2 = (z1 + z 2 ) ⋅ (1.54)
2 ⋅ tga 0
în care α w se deduce din relatia:
a 0 ⋅ cos a 0
cos a w = (1.55)
a
Distanta dintre axe a0 = m ⋅ (z1 + z2 ) / 2 este o distanta de obicei nestandardizata, iar a

este o valoare indicata de STAS 6055 – 82.
3. Marirea capacitatii portante a flancurilor prin deplasari pozitive ale profilului,
utilizându-se arce de evolventa mai îndepartate de cercul de baza (figura 1.27) deci cu raza de
curbura mai mare.
În acest fel, solicitarea de contact se reduce. Deplasarea de profil pozitiva este însa
limitata de necesitatea unei anumite grosimi a vârfului dintelui:
a) sa min = 0,4 ⋅ m, pentru dantura dreapta, respectiv sa min = 0,4 ⋅ mn , pentru dantura
înclinata, daca dantura este realizata din oteluri durificate;
b) sa min = 0,25 ⋅ m, pentru dantura dreapta, respectiv sa min = 0,25 ⋅ mn , pentru dantura
înclinata, daca dantura este realizata din oteluri de îmbunatatire.
Prin aceste masuri se evita ruperea vârfurilor dintilor. În unele cazuri, se poate accepta
o mai mare deplasare a profilului danturii, simultan cu scurtarea capetelor dintilor, pentru ca
sa poata fi respectate conditiile de mai sus. Scurtarea capetelor dintilor conduce la
obligativitatea verificarii gradului de acoperire care scade prin deplasarea pozitiva a
profilului; gradul de acoperire trebuie sa îndeplinesca conditia ε α min = 1,1…1,3.
Nerespectarea acestei conditii are ca efect cresterea segmentului de angrenare unipara BD.
Este evident faptul ca, pe perioada angrenarii unipare, forta din angrenaj revine unei singure
perechi de dinti.
4. Prin deplasari pozitive de profil se mareste capacitatea portanta si prin faptul ca
acestea conduc la cresterea grosimii piciorului dintelui si, implicit, la cresterea rezistentei la
încovoiere.
31
5. Diminuarea pericolului de gripare a angrenajului, reducerea uzarii flancurilor si

cresterea randamentului se obtin, de asemenea, prin deplasari pozitive de profil. Se poate
demonstra ca prin deplasarea pozitiva a profilului danturii vitezele relative de alunecare de la
capetele segmentului de angrenare scad. Deplasarile pozitive de profil au ca urmare si
scaderea jocului la picior c. Este necesar ca sa fie îndeplinita totusi conditia c ≥ 0,1 ⋅ m.
(sa)min
ρ”
ρ’
ρ→∞ ρ’>ρ”
rb
Figura 1.27
6. Cresterea gradului de acoperire ε α se poate obtine prin deplasari negative de profil.

O astfel de realizare constructiva are însa si efecte nedorite: scaderea grosimii piciorului
dintelui si aparitia pericolului de rupere a acestuia si cresterea tensiunilor hertziene de contact,
datorita faptului ca din profilul evolventic se utilizeaza arce mai apropiate de cercul de baza
cu raze de curbura mai mici.
Trebuie facuta precizarea ca depla sarea profilului este o operatiune curenta, realizata
pe baza proiectarii, prin care se obtine dantura. Deplasarea danturii nu este o operatiune care
se face dupa danturare ci este chiar danturarea însasi.
Limitele deplasarii de profil sunt date de:
- evitarea subtaierii la generare;
- evitarea ascutirii excesive a vârfului dintelui;
- evitarea scaderii gradului de acoperire sub limita admisa;
- evitarea aparitiei fenomenului de interferenta în timpul angrenarii;
- evitarea scaderii excesive a jocului la piciorul dintelui.
Recomandarile general acceptate pentru suma deplasarile de profil sunt:
a) pentru danturi cu viteze de alunecare relativa egalizate la ambele capete ale
segmentului de angrenare x1 + x2 = 0…0,6;
b) pentru danturi de mare portanta x1 + x2 = 0,6…1,2;
c) pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat x1 + x2 = - 0,4…0.
d) în general, x1 + x2 ≅ 1 si x1 > 0. Aceasta recomandare este cvasiobligatorie, având
în vedere ca dintele pinionului trebuie sa aiba o rezistenta mecanica superioara
dintelui rotii conduse întru-cât are o frecventa de rotatie mai mare, în cazul
reductoarelor de turatie.
Repartizarea sumei (x1 + x2 ) pentru pinionul cu z1 dinti (roata conducatoare) si pentru
roata condusa (cu z2 dinti) se face dupa diferite criterii.
32
În exemplul prezentat în figura 1.28 repartitia sumei deplasarilor de profil se face dupa
criteriul capacitatii portante maxime.
x,
x1 + x2
2
2
x2 portanta creste
xm
x1
1 ε creste
zm
z1 z2 z, ze
0 10 z1 + z 2
2
-1
Figura 1.28
1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura înclinata
Angrenajul provine dintr-un angrenaj hiperboloidal central (figura1.29), prin

simplificare; rotile dintate sunt cilindrice si au dantura înclinata. Înclinarea danturii β w
(figura1.30) este aceeasi pentru ambele roti conjugate; axele rotilor sunt paralele. Spre
deosebire de angrenajul cilindric cu dantura dreapta, rotile acestui angrenaj intra progresiv în
angrenare, ceea ce aduce dupa sine urmatoarele avantaje:
- în angrenare exista simultan un numar mai mare de dinti, angrenajul prezentând un
grad de acoperire mai mare;
β w1
d w1
β w1=β w1=β w
d w2
β w2
- functionarea este mai silentioasa, iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa. Ca
urmare, angrenajele cu dantura înclinata sunt recomandate pentru turatii mari;
- rigiditatea perechii de dinti aflati simultan în angrenare are o mai mica variatie de-a
lungul segmentului de angrenare, angrenajul având o comportare dinamica mai favorabila;
33
- lungimea fâsiei de contact este mai mare fata de dantura dreapta, la aceeasi latime de
roata, ceea ce conduce la tensiuni de încovoiere si la tensiuni hertziene de contact ma i mici
(figura 1.31).
l=B/cosβ w
β w1
Figura 1.31
Prelucrarea danturii înclinate se face cu aceleasi scule si pe aceleasi masini ca si

dantura dreapta, prin simpla pozitionare a sculei fata de semifabricat, fara costuri
suplimentare.
Dezavantajul danturii înclinate este acela ca, în comparatie cu dantura dreapta, forta
normala pe dinte are, pe lânga componentele tangentiala si radiala si o componenta axiala care
duce la solicitarea suplimentara a lagarelor pe care se sprijina arborii. Ca urmare unghiul β w
este maxim 24°; pentru un unghi β w sub 8°, avantajele danturii înclinate sunt neglijabile.
Elementele geometrice ale danturii înclinate sunt definite în planul normal pe dinte,
plan în care se regasesc elementele cremalierei de referinta. Profilul normal al cremalierei
generatoare face unghiul β 0 (la dantura nedeplasata), unghi corespunzator cercului de
divizare, cu planul frontal t – t al rotii. În planul normal pe directia dintelui se reproduc
elementele standard ale cremalierei, inclusiv modulul normal mn . În planul normal n – n se
distinge pasul normal pn , iar în planul frontal – pasul frontal pt (figura1.32.a si b).
Cu notatiile din figura1.32 se deduc relatiile:
pn
pt = (1.56)
cos ß 0
mn
mt = (1.57)
cos ß 0
pn p
h 0n = h 0t = ⋅ tg a 0n = t ⋅ cos ß 0 ⋅ tga 0 n ; a 0 n = a 0 = 20° (1.58)
2 2
tg a 0n
tga 0t = (1.59)
cos ß 0
βo
n
hon αon = 20º

pn
B
f f
t n t
pt B/tgβ o
pn /2
34
Se mai fac precizarile:
h 0a = h *0 a ⋅ m n ; h *0a = 1 pentru x = 0 (1.60)

h 0f = h *0f ⋅ m n ; h *0f = 1,25 pentru x = 0 (1.61)
h 0 = h 0a + h 0f (1.62)
Prin sectionarea unei roti dintate reale cu un plan n – n, perpendicular pe directia

dintilor, se obtine o elipsa cu dantura dreapta în care se regasesc elementele geometrice ale
cremalierei de referinta (figura 1.33). Modulul danturii rotii eliptice este mn . Raza de curbura
a elipsei este ρ. Considerând o roata dintata cilindrica cu dinti drepti, echivalenta de raza ρ, se
poate afla numarul de dinti zech corespunzator acesteia, astfel:
b2 d z
?= = ; ? = mt ⋅ (1.63)
a 2 ⋅ cos 2 ß 0 2 ⋅ cos 2 ß 0
z ech
? = mn ⋅ (1.64)
2 ⋅ cos 3 ß 0
z
z ech = (1.65)
cos 3 ß 0
Rezulta ca numarul minim de dinti la care nu se produce subtaierea este

zmin = 17 ⋅ cos3 β0 . Aceasta proprietate conduce la un alt avantaj important al rotilor dintate cu
dantura înclinata, comparativ cu dantura dreapta.
Roata dintata echivalenta rotii cu dantura înclinata permite, prin elementele sale,
definite mai sus, ca întreg calculul de rezistenta sa se faca cu aceleasi relatii ca pentru dantura
dreapta; la roata echivalenta vor fi adoptate pentru calculul de rezistenta modulul normal,
elementele cremalierei de referinta, numarul de dinti zech si deplasarea specifica de profil xn .
n
elipsa
cerc
d/2
βo
ρ n
d 1
⋅ =b
2 cos β 0
d
=a
2
Figura 1.33
Relatiile pe care le prezentam mai jos caracterizeaza complet geometria si

functionalitatea cinematica pentru angrenajele cilindrice cu dantura înclinata cu deplasare de
profil nula, pozitiva sau negativa. Relatiile sunt scrise pentru deplasare pozitiva de profil.
Pentru deplasare negativa de profil semnul (+) din fata termenilor care îl contin pe x se va
35
înlocui cu semnul (-) sau dupa caz, semnul (-) din fata termenilor care îl contin pe x se va
înlocui cu semnul (+). Pentru dantura înclinata nedeplasata x = 0. Pentru dantura dreapta
β0 = 0. Ca urmare, formulele care urmeaza sunt valabile pentru toate tipurile de angrenaje
cilindrice.
Date de intrare pentru calculul angrenajului: z1 si z2 ; mn (standardizat, dupa ce a
fost predimensionat din calculul la obosela prin încovoiere la piciorul dintelui); β 0 ; aw
(valoare impusa prin standardizare, dupa predimensionarea la solicitarea de oboseala
superficiala de contact); h0a* =1; c0* = 0,25; α0 n = 20°.
Marimi calculate:
• Distanta de referinta dintre axe pentru angrenajul fara deplasare de profil:
(z1 + z 2 )
a = mn ⋅ (1.66)
2 ⋅ cos ß 0
• Unghiul de presiune de referinta în plan frontal:
tg a n
a t = arctg (1.67)
cos ß 0
• Unghiul real de angrenare în plan frontal, cu respectarea distantei impuse dintre axe
(aw), necesitând deplasarea danturii:
a ⋅ cos a t
a w t = arccos (1.68)
aw
• Numerele de dinti ale rotilor echivalente:
z1, 2
z n1,2 = (1.69)
cos 3 ß 0
• Suma coeficientilor deplasarilor de profil în plan normal:
(
x n1 + x n 2 = inv a w t − inv a t ⋅ ) 2z1⋅ tg+ az 2 (1.70)
n
• Coeficientii minimi ai deplasarilor de profil în plan normal, pentru evitarea

subtaierii:
(17 − z n1 ) (17 − z n 2 )
x n1 min = si x n 2 min = (1.71)
17 17
cu verificarile:
xn 1 ≥ xn 1 min , respectiv xn 2 min ≥ xn 2. (1.72)
• Diametrele cercurilor de divizare:
d1,2 = mn ⋅ z1 ,2 (1.73)
36
• Diametrele cercurilor de baza:
db 1,2 = d1,2 ⋅ cosαt (1.74)
• Diametrele cercurilor de rostogolire:
cos a t
d w 1, 2 = d1, 2 ⋅ (1.75)
cos a w t
• Diametrele cercurilor de picior:
 z1, 2
d f 1,2 = m n ⋅  ( 
− 2 ⋅ h *0 a + c *0 − x n1,2  ) (1.76)
 cos ß 0 
• Diametrele cercurilor de cap:
 z1, 2
d a 1,2 = m n ⋅  ( 
+ 2 ⋅ h *0 a + x n 1,2  ) (1.77)
 cos ß 0 
• Arcul dintelui pe cercul de divizare în plan normal si în plan frontal:
sn 1,2 = mn ⋅ (0,5 ⋅ π + 2 ⋅ xn 1,2 ⋅ tgα n ) (1.78)

st 1,2 = sn 1,2 / cosβ 0 (1.79)
• Unghiul de presiune al profilului pe cercurile de cap în plan frontal:
 cos a t 
a a t 1, 2 = arccos d1,2 ⋅ (1.80)

 d a1,2 
• Unghiul de înclinare a danturii pe cilindrii de cap:
 tg ß 0 
ß a 1, 2 = arctg  d a 1, 2 ⋅  (1.81)
 d 1,2 
 
• Arcul dintelui pe cercul de cap în plan normal si în plan frontal:
 p ± 2 ⋅ x ⋅ tg a 
2 1, 2 n 
s a n1, 2 = d a 1, 2 ⋅  ± (inv a t − inv a n ) (1.82)
 z 1,2 
 
s a t 1, 2
s a n1, 2 = (1.83)
cos ß a 1,2
• Pentru a nu se produce ruperea vârfurilor dintilor este necesar ca:
s an1,2 ≥ s an min (1.84)
37
în care sa n min = 0,25 ⋅ mn , pentru oteluri de îmbunatatire si sa n min = 0,4 ⋅ mn , pentru oteluri
durificate.
• Verificarea gradului de acoperire:
[( ) ( )
e a = d 2a 1 − d 2b 1 + d a2 2 − d 2b 2 − 2 ⋅ a w ⋅ sin a wt ⋅ ] 2 ⋅ p ⋅cos ß 0
m ⋅ cos a
(1.85)
n t
sin ß 0
eß = B ⋅ (1.86)
p ⋅ mn
e ? = ea + eß (1.87)
εγ ≥ 1,1…1,3 (1.88)
• Latimea rotii conduse si a rotii conducatoare:
B2 = ψ d ⋅ d1 (1.89)
B1 = B2 + (5mm…30mm) (1.90)
• Diametrul începutului evolventic:
d l1, 2 = d b1,2
 
 
⋅ 1 +  tga t −  2 ⋅
(1 − x n1,2 )    2

2
(1.91)
 z ⋅ sin a ⋅ cos a  
   1, 2 t t   

• Diametrul începutului angrenarii si diametrul sfârsitului angrenarii:
d b1 db2
d A1 = si dE 2 = (1.92)
cos a A1 cos a E 2
(e a − e 2 )
în care: tga A1 = 2 ⋅ p ⋅ (1.93)
z1
(e a − e1 )
tga E 2 = 2 ⋅ p ⋅ (1.94)
z2
a w ⋅ sin a w t
ea = (1.95)
p ⋅ m t ⋅ cos a t
( )
1
d a21 − d b1
2 2
(1.96)
e1 =
2 ⋅ p ⋅ m t ⋅ cos a t
( )
1
d 2a 2 − db 2
2 2
(1.97)
e2 =
2 ⋅ p ⋅ m t ⋅ cos a t
• Cu aceste precizari, verificarea interferentei devine:
dA 1 ≥ dl 1 (1.98)
dE 2 ≥ dl 2 (1.99)
dl 1,2 ≥ 0 (1.100)
38
• Verificarea jocului la picior:
c1, 2 = a −
(d f 1(2) + d a 2 (1) ) (1.101)
2
c1,2 ≥ 0,1 ⋅ mn (1.102)
1.15 Angrenaje conice
Angrenajele conice servesc la transmiterea miscarii între doi arbori cu axe concurente.
Suprafetele de rostogolire sunt doua conuri cu vârful comun în punctul de intersectie al axelor
rotilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal (δ = 90°), dar pot fi realizate si variante
constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreapta sau curba. Rotile cu dantura
dreapta se executa mai usor, dar pot fi utilizate numai pâna la viteze de maximum 5 m/s.
Dantura dreapta a rotilor conice induce în angrenaj zgomote si vibratii; orice eroare de
executie sau de montaj a rotilor conice cu dantura dreapta poate conduce la ruperea danturii,
dat fiind faptul ca, în aceste cazuri, repartitia încarcarii nu este uniforma de-a lungul dintelui.
Dantura curba se realizeaza pe masini complicate constructiv; aceasta are însa
avantajul ca prezinta o foarte mare capacitate portanta. Dantura curba asigura un grad mare de
acoperire.
În figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantura dreapta, b) dantura
curba paloida sau în evolventa - Klingelnberg, c) dantura curba eloida (hipocicloida sau
epicicloida) – Öerlikon si d) dantura în arc de cerc – Gleason.
Calculul danturii curbe depinde de procedeul de executie care se desfasoara sub
licenta de firma.
conuri de
rostogolire
δ
δ1 δ δ
δ2
δ = 90° δ > 90°
axa instantanee δ < 90°
de rotatie
Figura 1.34
Dantura dreapta Dantura paloida Dantura eloida Dantura în

(în evolventa) (hipocicloida arc de crec
KLINGELNBE sau epicicloida) GLEASON
Figura 1.35
39
Angrenajele conice se realizeaza fara deplasare de profil sau sunt zero deplasate. În
ambele cazuri, conurile de rostogolire sunt si conuri de divizare.
Geometria danturii conice drepte este definita prin elementele rotii plane de referinta
STAS 6844 – 80. Negativul rotii plane de referinta este roata plana generatoare care defineste
geometria sculei. În figura 1.36 roata plana generatoare este materializata prin doua scule
aschietoare care au miscare alternativa, simultan cu rostogolirea cinematica relativa.
conul de baza
(roata de prelucrat)
roata prelucrata
roata plana
generatoare
Figura 1.36
În procesul de generare a danturii conice are loc rostogolirea planului de divizare

(rostogolire) de referinta al rotii plane generatoare pe conul de baza al rotii de executat, astfel
încât vârful conului ramâne în centrul rotii plane generatoare.
Deci, un punct oarecare al rotii plane generatoare (tais al sculei) va genera pe roata
conica flancurile dintilor cu profil de evolventa sferica.
Realizarea unui angrenaj conic cu profilul danturii de tip evolventa sferica atrage dupa
sine avantajele oferite de angrenajele cilindrice evolventice.
Aceasta presupune însa realizarea profilului dintilor rotii plane de referinta si a rotii
plane generatoare dupa o curba cu punct de inflexiune în polul angrenarii. Pentru simplificare,
se înlocuieste roata plana generatoare cu doua taisuri drepte care, prin rostogolirea pe conul de
baza, va realiza tot o evolventa sferica; în acest caz, linia de angrenare este o octoida.
Rotile dintate conice octoide angreneaza corect, daca liniile lor de angrenare se vor
suprapune; acest lucru se realizeaza daca conurile de divizare coincid cu cele de rostogolire.
Referitor la forma dintilor sunt întâlnite cazurile (figura 1.37): a) dinti cu înaltime
constanta cu joc constant la picior; b) dinti cu înaltime decrescatoare si joc la picior
descrescator si c) dinti cu înaltime decrescatoare si joc la picior constant.
a) b) c)
Figura 1.37
Geometria angrenajului conic cu dantura dreapta este prezentata în figura 1.38. Pe

latimea rotii, dantura se defineste nu pe sfere, ci pe conuri frontale (interior – indice i, median
– indice m si exterior – indice e) tangente la sferele respective.
Pe conul frontal exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de
referinta ale rotii plane generatoare si modulul standardizat.
40
Fortele care actioneza asupra dintelui se calculeaza cu elementele geometrice de pe

conul median. Pe conul exterior, geometria dintelui este definita prin relatiile:
h 0a = h *0an ⋅ m; h *0an = 1 (1.103)

h 0f = h *0fn ⋅ m; h *0fn = 1, 25 (1.104)
h 0 = h 0a + h 0f = 2,25 (1.105)
δ
θ1 con frontal
exterior
δf1 δ a1 con frontal
θ2 δ1 median
R Rm2 Ri2 δ2 dm1 con frontal
δf2 interior
θa2 δ a2
θf2
=
B df1
=
dm2 d1
h0a da1
h0 h0f
df2
d2
da2
Figura 1.38
Diametrele de divizare pe conurile frontale exterioare sunt:
d1,2 = m ⋅ z1,2 (1.106)
Diametrele de divizare pe conurile frontale mediane sunt:
dm1,2 = mm ⋅ z1,2 (1.107)
Cu notatiile ΨRm = B / Rm si ΨR = B / R se deduc succesiv formulele care leaga

elementele geometrice de pe conul frontal exterior cu cele de pe conul frontal median:
dm = d – B ⋅ sinδ 1 (1.108)
 B 
dm = d ⋅  1 − ⋅ R  (1.109)
 2 
41
De regula, B / R = 1 / 3, astfel încât:
 1
d m = d ⋅ 1 −  (1. 110)
 6
m
mm = 5⋅ (1.111)
6
Diametrele de cap si de picior, generatoarele de divizare exterioara, mediana si

interioara si unghiul capului si al piciorului se calculeaza cu formulele:
d a1, 2 = d1,2 + 2 ⋅ h 0a ⋅ cos d1, 2 (1.112)

d f 1,2 = d1,2 + 2 ⋅ h 0f ⋅ cos d1,2 (1.113)
d 1,2 d m1, 2
R 1, 2 = ⋅ sin d1,2 ; R1 = R 2 = R; R m1, 2 = ⋅ sin d1,2 (1.114)
2 2
R 1, 2 = R1,2 − B1,2 ; B1 = B2 = B (1.115)
h 0a
tg? a1, 2 = (1.116)
R1,2
h 0f
tg? f 1, 2 = (1.117)
R1, 2
Raportul de transmitere al angrenajului poate fi exprimat în mai multe moduri, astfel:
n1 d1 z 2 2 ⋅ R 2 ⋅ sin d 2 sin d 2
i1,2 = = = = = (1.118)
n2 d 2 z1 2 ⋅ R 1 ⋅ sin d 1 sin d1
Pentru δ 1 + δ2 = 90º:
1
i1,2 = = tg d 2 (1.119)
tgd1
O R
R
δ1
δ2 OV
OV
OV rV1
rV2
OV
Figura 1.39
42
Deoarece studiul geometriei si cinematicii angrenajului conic integrat pe o sfera este

dificil, Tredgold a introdus aproximatia ca sfera sa fie înlocuita cu suprafata conurilor
suplimentare tangente la sfera de raza R. Prin desfasurarea acestor conuri suplimenntare se
obtin sectoare circulare plane pe periferia carora dantura este dreapta de egal modul cu al
rotilor conice. Rotile cilindrice cu dantura dreapta având razele de divizare egale cu
generatoarele conurilor frontale suplimentare si având modulul egal cu al rotilor conice se
numesc roti de înlocuire.
Angrenajul înlocuitor cilindric cu dinti drepti, astfel obtinut este fictiv. Utilizarea
angrenajului înlocuitor este avantajoasa, pentru ca permite folosirea relatiilor pentru calculele
de rezistenta ale angrenajului cilindric cu dinti drepti. Rotile de înlocuire (figura 1.39) au
razele si numerele de dinti:
r1,2
r v1, 2 = (1.120)
cos d1,2
z1,2
z v1,2 = (1.121)
cos d1, 2
1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii
1.16.1 Ruperea statica
Fenomenul se produce la socuri si la suprasarcini, ca efect al blocarii angrenajului din

cauze exterioare. Alte cauze care pot conduce la ruperea statica pot fi: neparalelismul axelor
rotilor, erori de executie la danturare (în special eroarea la directia dintelui) sau la executia
arborilor, erori de montaj etc.
Se considera ca, în general, ruperea statica se datoreaza erorilor de montaj, proiectarii
inadecvate, executiei neconforme cu cerintele sau montajul deficitar.
Ruperea statica a dintilor poate fi fragila, daca rotile sunt confectionate din oteluri si
alte aliaje dure (HB > 3500 MPa) sau prin deformare plastica, daca rotile sunt confectionate
din aliaje de mica duritate. În figura 1.40 este prezentata ruperea coltului unui dinte al unei
roti cu dantura înclinata; ruperea s-a produs datorita faptului ca încarcarea dintelui nu s-a
produs uniform, pe toata lungimea acestuia. Ruperea statica poate fi evitata prin utilizarea
limitatoarelor de suprasarcina, prin proiectare, executie si montaj corespunzatoare.
Linie de
contact teoretic
Linie reala
de contact
Fisura
Rupere de colt
statica Dizlocare prin oboseala
(daca dintele este drept)
Figura 1.40 Figura 1.41 Figura 1.42
Racordarea adecvata a piciorului dintelui conduce la îndepartarea pericolului ruperii.
43
1.16.2 Ruperea prin oboseala
Ruperea prin oboseala apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC > 45).
Dintele este supus la oboseala printr-o solicitare pulsatorie. Dupa un timp îndelungat de
solicitare, la baza dintelui (acolo unde tensiunea de încovoiere este maxima si concentratorul
de tensiune este însasi racordarea) apare o fisura superficiala care se propaga ulterior în
profunzime. Cauza primara a fisurii este, pe fondul solicitarii prin oboseala, o incluziune, o
zgârietura sau o particula dura (figura 1.41). Rezistenta la rupere prin oboseala la piciorul
dintelui se poate mari prin: realizarea danturii cu modul mare, deplasarea pozitiva de profil
(ambele solutii conducând la cresterea grosimii piciorului dintelui), racordare maxima la
piciorul dintelui, reducerea înaltimii dintelui (ceea ce conduce la scaderea tensiunii de
încovoiere) si lustruirea racordarii de la piciorul dintelui (micsorarea concentratorului de
tensiune).
1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting)
Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (“pittingul”) este principala cauza de

distrugere a angrenajelor, în special daca rotile dintate sunt confectionate din materiale cu
duritate mica sau mijlocie (HB < 4500 MPa). Distrugerea se manifesta prin aparitia pe
flancurile active a unor gropite (ciupituri), dupa cel putin 104 cicluri de functionare, fapt care
determina cresterea nivelului de zgomot. Fenomenul fiind evolutiv, angrenajul va iesi din uz
prin micsorarea, nesemnificativa procentual, a suprafetei active a flancurilor. Ca aspect,
flancul distrus prin oboseala superficiala de contact arata ca în figura 1. 42.
Alunecare
Ulei Rostogolire
Figura 1.43.a Figura 1.43.b Figura 1.44
Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. Este evident ca flancul are
solicitari hertziene de contact (σH) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator.
Simultan, în stratul superficial al flancului dintelui, se manifesta, dupa acelasi ciclu,
solicitarea tangentiala τH care, împreuna cu tensiunea σH, conduce la aparitia microfisurilor în
substrat si a celor superficiale. Sub actiunea “de pana” a uleiului dintre flancuri, presat de
flancul conjugat, microfisurile superficiale se adâncesc (figura 1.43.a), se unesc si se ajunge la
microdizlocari de material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (într-un
sens si în altul fata de polul angrenarii – figura 1.43.b).
Ciupiturile nu apar niciodata la vârful dintelui si nici în prezenta uleiurilor foarte
vâscoase. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor, utilizarea
uleiurilor vâscoase, realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil, cresterea preciziei de
executie, eliminarea tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la
scaderea încarcarii dintelui.
44
1.16.4 Griparea
Datorita încarcarilor foarte mari si a vitezelor de alunecare ridicate se diminueaza

vâscozitatea uleiului care este, ulterior, expulzat; se trece de la regimul elastohidrodinamic
(EHD) la regimul EHD partial apoi la regimurile de frecare: mixt, la limita si tehnic uscat.
Contactul metalic al flancurilor este direct. Chiar daca lubrifiantul este aditivat cu aditivi de
extrema presiune (EP), ungerea devine complet ineficienta.
Giparea termica apare la transmisii de mare turatie. Dupa expulzarea uleiului dintre
flancuri se produc microsuduri ale acestora care, forfecându-se, conduc la dizlocari de
material si la zgârieturi; la început aceste deteriorari se produc doar pe distante atomice dar,
ulterior, fenomenul se extinde pe zone mai largi.
Flancul se brazdeaza (figura 1.44); faza finala este aceea a blocarii angrenajului. Este
posibila si producerea griparii atermice, la temperaturi joase, care nu conduce însa la
modificari ale structurii materialului în stratul superficial al flancurilor.
Initial se produce gripajul de rodaj, pe vârfurile asperitatilor; fenomenul dispare însa
dupa netezirea acestora. Urmeaza apoi gripajul progresiv descris anterior, în cadrul caruia
flancurile capata un aspect poros, cu denivelari de pâna la 3 µm.
Un aspect intermediar, înselator, este acela al lustruirii flancurilor, dupa încheierea
rodajului. Utilizatorul poate avea, în acest stadiu, impresia ca angrenajul functioneaza normal.
Gripajul se poate limita si uneori de poate evita prin utilizarea unui cuplu de materiale
cu duritate diferita; astfel, la angrenajele melcate, se folosesc frecvent cupluri de materiale
antifrictiune de tip otel durificat si rectificat / bronz.
Alte masuri recomandate pentru evitarea gripajului: durificarea si rectificarea
flancurilor danturilor din otel, executie precisa, utilizarea danturii cu modul mic (ceea ce
conduce la scaderea vitezelo r de alunecare), flancarea danturii si aditivarea uleiurilor cu
aditivi de extrema presiune (EP).
1.16.5 Uzarea abraziva
Fenomenul apare la angrenaje care functioneaza în mediu deschis (fara a fi protejat de

carcasa) dar si la angrenaje închise, în perioada rodajului. În primul caz, pariculele dure de
praf zgârie flancurile, neexistând posibilitatea de a le proteja.
Singurul mod de a evita distrugerea angrenajului este supradimensionarea acestuia.
În cel de-al doilea caz este vorba de dizlocarea naturala a vârfurilor asperitatilor care,
cazând în baia de ulei se autocalesc; ajungând, cu ajutorul uleiului care le vehiculeaza, din
nou între flancuri produc zgârierea acestora.
Ca urmare a fenomenului se impune schimbarea uleiului puternic aditivat cu care s-a
facut rodajul, spalarea angrenajului si a carcasei acestuia dupa care se introduce, pentru
ungere în exploatarea de lunga durata, un ulei mai putin aditivat.
Se poate ajunge la uzarea abraziva si în cazul utilizarii unor etansari neperformante.
1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie
Conditiile puse materialelor pentru rotile dintate sunt: rezistenta ridicata la solicitarea
prin oboseala supeficiala de contact, rezistenta la oboseala prin încovoiere, proprietati de
antigripare si prelucrabilitate cu costuri minime.
Desigur, materialele trebuie sa fie si relativ ieftine.
Uzual sunt folosite otelurile aliate (40C10, 41MoC11, 50VC11, 34MoCN15,
20MoN35), otelurile carbon de calitate (OLC15, OLC 45, OLC 60), otelurile carbon (OL 50,
OL 60), fontele (Fgn 700-2, Fmp 600-2), bronzul fosforos, alamele, textolitul, poliamidele s.a.
45
Otelurile folosite la fabricarea rotilor dintate pot fi de îmbunatatire - cu duritatea

flancurilor HB ≤ 3500 MPa. Dupa tratamentul termic de îmbunatatire urmeaza strunjirea rotii
apoi danturarea si, uneori, rectificarea.
Otelurile durificate supeficial, mai des folosite, trec prin fazele tehnologice: tratament
termic de îmbunatatire, strunjire, danturare, durificare (cementare + calire, iononitrurare sau
calire prin curenti de înalta frecventa), rectificare si, uneori, lepuire. Duritatea flancurilor
atinge HB > 3500 MPa. Portanta maxima se obtine prin tratamentul termochimic de
cementare si de calire; în acest caz însa, deformatiile flancurilor sunt importante, astfel încât
este necesara rectificarea acestora.
Prin cementare si calire se mareste rezistenta flancurilor, fata de dantura din material
de îmbunatatire, cu 250% - 300% si cu 150% în ceea ce priveste rezistenta la încovoiere.
Rotile de mari dimensiuni sunt supuse tratamentului de îmbunatatire, dupa care se durifica
superficial prin curenti de înalta frecventa.
Danturarea se poate face prin:
a) turnare, sinterizare, rulare sau matritare - cazuri în care productivitatea este ridicata
dar precizia dimensionala este scazuta;
b) frezare, prin metoda rularii, adica prin angrenarea fortata a sculei (freza melc
numita si freza modul) cu semifabricatul;
c) frezarea cu freza disc profilata sau cu freza deget profilata, pas cu pas;
productivitatea si precizia sunt scazute;
d) mortezarea cu roata scula sau cu cutit pieptene; prima metoda este unica de altfel
prin care se pot obtine roti dintate cu dantura interioara.
Precizia rotilor dintate este dependenta de:
a) treapta de precizie (între 5 si 12) care se alege în functie de turatie si de tehnologia
adoptata;
b) jocul dintre flancuri (exemple de ajustaje: A, B – cel mai folosit pentru ca asigura
jocul normal dintre flancuri chiar în conditii de regim termic ridicat, evitându-se
blocarea angrenajului, C, D, E si H) care se alege în functie de destinatia
angrenajului, de viteza periferica si de temperatura de exploatare;
c) rugozitatea flancurilor.
Standardele care se refera la precizia danturii sunt: 6273-81, 7395-80, 6460-81 si
6461-81.
1.18 Fortele nominale în angrenaje
1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta
Unica forta care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune Mt 1,2 este forta
normala Fn 1,2.
Componentele acesteia (figura 1.45) sunt:
- forta tangentiala Ft 1,2:
M t1, 2
Fr1, 2 = 2 ⋅ (1.122)
d w1,2
- forta radiala Fr 1,2:
Fr1, 2 = Ft 1,2 ⋅ tga w (1.123)
46
Daca dantura este nedeplasata, d w 1,2 devine d1,2 iar tgα w devine tgα 0 . Evident, din
relatiile de mai sus, se poate exprima încarcarea totala Fn 1,2 :
Ft 1,2 Ft1, 2
Fn1, 2 = , respectiv Fn1, 2 = (1.124)
cos a w cos a 0
Mt1
rw1
(r1 )
Fr
Fn αw
(α 0 )
Ft
T T
C
rw2
(r2 )
Mt2
Figura 1.45
1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura înclinata
Pe baza datelor din figura 1.46 se pot deduce expresiile componentelor: tangentiala
Ft1,2 , radiala Fr1,2 si axiala Fa1,2 - aceasta conducând la încarcarea suplimentara a lagarelor,
respectiv a fortei normale Fn1,2:
M t1, 2
Ft1,2 = 2 ⋅ (1.125)
d w1,2
tg a 0 n
Fr1, 2 = Ft1, 2 ⋅ = Ft1,2 ⋅ tg a t , în care a 0n = a 0 = 20° (1.126)
cos ß 0
Fa1, 2 = Ft1,2 ⋅ tgß 0 (1.127)
Ft1, 2
Fn1, 2 = ⋅ cos a 0n (1.128)
cos ß 0
Pentru dantura nedeplasata, d w 1,2 devine d1,2 si α 0 n = α.
47
Pentru limitarea componentei axiale Fa1,2, unghiul β 0 se limiteaza superior la 10°,

pentru oteluri durificate, respectiv la 24°, pentru oteluri de îmbunatatire.
Fr
d
β0
Ft Fte
β0
Fn
Fa Fte
re
Figura 1.46
1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta
Pe baza datelor din figura 1.47 se pot deduce componentele fortei normale Fn 1,2 si
aceasta însasi:
M t1, 2
Ft1,2 = 2 ⋅ (1.129)
d m1,2
Fr1 = Fa 2 = Ft 1,2 ⋅ tg a 0 ⋅ cos d1 (1.130)
Fa1 = Fr 2 = Ft1,2 ⋅ tg a 0 ⋅ sin d1 (1.131)
Ft1,2
Fn1, 2 = (1.132)
cos a 0
1.19 Fortele dinamice exterioare
Suprasarcinile exterioare sistematice sau aleatoare datorate neconcordantei dintre

caracteristica functionala a masinii de lucru (conduse) cu cea a masini motoare sunt luate în
considerare prin factorul sarcinii dinamice exterioare KA.
Factorul sarcinii dinamice exterioare amplifica efectul fortelor nominale prezentate în
paragrafele de mai sus.
Câteva exemple sunt prezentate în Tabelul 1.2.
48
Tabelul 1.2
Caracteristica masinii conduse
Caracteristica Soc moderat
Soc puternic
masinii Uniforma (transportor cu banda
(presa mecanica,
motoare (agitator de lichid, cu sarcina variata
concasor, compresor
ventilator centrifugal) moderat, malaxor,
cu un cilindru)
masina- unealta)
Uniforma (motor
1 1,25 > 1,75
electric, turbina)
Soc moderat (motor
cu ardere inerna cu 1,25 1,5 >2
4 ÷ 6 cilindrii)
Soc puternic (motor
cu ardere inerna cu 1,5 1,75 > 2,25
1 ÷ 3 cilindrii)
Fr1 F′
δ1
δ2
Fr2 Fa1
Ft Fn
F′
αon
F′
Fa2 Ft
Figura 1. 47
1.20 Fortele de frecare
Pentru calculul de verificare la gripare, pentru angrenaje deosebit de importante, se iau

în considerare si fortele de frecare, desi marimea acestora este redusa. Este cunoscut faptul ca,
în timpul angrenarii, între flancurile conjugate exista simultan si miscare de rostogolire si
miscare de alunecare. Frecarea de alunecare depinde de încarcarea normala care se modifica
în timpul angrenarii. Alunecarea are sensuri diferite pe capul, respectiv pe piciorul dintelui;
forta de frecare se modifica în timpul angrenarii asa cum este sugerat în figura 1.48.
49
Pentru a putea fi reprezentate, fortele de frecare apar ca normale la flanc; în realitate,

acestea sunt, evident, tangente la flancul dintelui.
0,5⋅µ⋅Fn
µ⋅Fn
µ⋅Fn 0,5⋅µ⋅Fn
Figura 1.48
Puterea pierduta prin frecarea de alunecare a flancurilor într-un punct oarecare X poate
fi exprimata cu aproximatie:
Pf = Ff ⋅ v a = µ ⋅ Fn ⋅ CX ⋅ (? 1 + ? 2 ) (1.133)
Cum CX =
(CE + CA) = e a ⋅ p b , rezulta:
mediu 2 4
(? 1 + ? 2 )
Pf = µ ⋅ Fn ⋅ e a ⋅ p b ⋅ (1.134)
4
Momentul de frecare la roata motoare este:
 ?2
 1 + 
Pf  ? 1  (1.135)
M f1 = = µ ⋅ Fn ⋅ e a ⋅ p b ⋅
?1 4
Notând cu ΨA = Mf 1 / Mt 1 pierderea de putere specifica si având: Mt 1 = Ft 1 ⋅ d1 / 2, d1

= m ⋅ z1 , pb ⋅ z1 = π ⋅ db 1 , db 1 = d1 ⋅ cosα0n , se obtine:
p 1 1 
? A = ⋅ µ ⋅ ea ⋅  +  (1.136)
2  z1 z2 
Pe aceasta baza, se poate exprima, succesiv, randamentul angrenajului:
? =1−? A (1.137)
p  1 1 
? =1− ⋅ µ ⋅ ea ⋅  +  (1.138)
2  z1 z 2 
50
Au fost determinati experimental coeficientii medii de frecare (µ), dupa cum este
prezentat în Tabelul 1.3
Tabelul 1.3
Tipul angrenajului Coeficientul mediu de frecare
Angrenaje uzuale din oteluri de îmbunatatire 0,08…0,10
Angrenaje din oteluri durificate cu dantura rectificata 0,04…0,07
unse cu uleiuri aditivate
Angrenaje care functioneaza în medii deschise 0,12…0,16
1.21 Repartitia neuniforma a încarcarii pe lungimea dintilor
Repartitie uniforma a sarcinii pe lungimea danturii exista doar în cazul prelucrarii

ideale a rotilor dintate, arborilor si carcaselor. Se presupune ca, în acelasi scop, piesele
componente ale ansamblului sunt infinit rigide.
În cazurile reale, se înregistreaza repartitii neuniforme a încarcarii pe lungimea dintilor
din cauza erorilor de executie a danturii (îndeosebi eroarea de directie), erorilor de executie a
carcasei (îndeosebi eroarea de coaxialitate la alezajele prevazute pentru lagarele arborilor
purtatori de roti dintate) si erorilor de executie a arborilor. Pe de alta parte, carcasa, arborii,
rotile dintate si dantura însasi se deformeaza elastic, sub sarcina. Este importanta si pozitia
rotilor dintate în raport cu lagarele.
În figura 1.49.a sunt reprezentate doua roti dintate cu axe neparalele. Pentru acest
montaj, în figura 1.49.b apar într-o vedere de sus, doi dinti fara încarcare. Sub sarcina,
distributia neuniforma este mai mult sau mai putin diferita de cea preconizata (figura 1.49.c).
Erorile enumerate mai sus se cumuleaza sintetic în indicatorul numit pata de contact.
Pata ideala de contact, corespunzatoare sarcinii specifice uniform distribuite wmed = Fn /B = ct.
este reprezentata în figura 1.50.a. În figura 1.50.b se înregistreaza o încarcare neuniforma, cu
vârful de sarcina specifica wmax > wmed.
Distributie reala de sarcina
Distributie
Z2 Fn medie de sarcina
Z1
Fn
B
Arbori purtatori Dinti conjugati
necoplanari fara încarcare Dinti conjugati
sub sarcina
Raportul dintre sarcina specifica maxima wmax si sarcina specifica medie wmed
defineste factorul de repartitie longitudinala a sarcinii KF β , pentru calculul de rezistenta la
încovoiere la piciorul dintelui, respectiv KH β , pentru calculul de rezistenta la solicitarea de
contact.
51
wmax
wm
Pata ideala de contact Pata reala de contact

Figura 1.50 a Figura 1.50 b
Generic:
w max
KF sau H ß = >1 (1.139)
w med
Pentru exemplificare, prezentam în figura 1.51 functia KH β = f(ψ d), pentru un otel cu
duritatea HB > 3500 MPa. Dreapta 1 corespunde unei roti în consola executata în treaptele
inferioare de precizie 9-10; dreapta 2 – roata în consola, treptele de precizie 7-8 sau roata
montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 9-10; dreapta 3 – roata în consola,
treptele de precizie 5-6, roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8 sau
roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6; dreapta 4 - roata montata
asimetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6 sau roata montata simetric fata de lagare,
treptele de precizie 7-8; dreapta 5 - roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie
5-6. Variabila ψ d reprezinta raportul dintre latimea rotii B si diametrul de divizare al
pinionului d1.
KHβ 1
HB > 3500 MPa 2
3
1,5 4
5
B
1 Ψd =
0 0,5 1 d1
Figura 1.51
La angrenaje cu roti din materiale cu HB < 3500 MPa, datorita rodarii, se va lua
KHβ ′ = (1 + KHβ1 ) / 2 unde KHβ1 corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti
conjugati.
Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face în functie
de: duritatea flancurilor (în functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de
executie prin rodaj), lungimea dintilor (prin raportul ψ d), treapta de precizie si pozitia rotii în
52
raport cu lagarele. Se recomanda ca ψ d maxim ≅ 1, pentru dantura durificata si ψ d maxim ≅ 2,

pentru dantura cu pasuire selectiva pentru materiale de îmbunatatire. În general, ψ d se alege în
functie de treapta de precizie si de pozitia rotii pe arbore. De exemplu, pentru treptele 7 si 8
de precizie, valorile recomandate pentru ψ d sunt prezentate în Tabelul 1.4.
Tabelul 1.4
Duritatea Pozitia rotii fata de lagare ψd
Pinion rezemat simetric 1,0…1,3

HB < 3500 MPa Pinion rezemat asimetric 0,7…0,9
Pinion în consola 0,5…0,6
Pinion rezemat simetric 0,5
HB > 3500 MPa Pinion rezemat asimetric 0,4
Pinion în consola 0,3
Pentru dantura rotilor conice se recomanda valorile B / R ≤ 1 / 5, în cazul în care nu se

face bombarea danturii, respectiv B / R ≤ 1 / 3, pentru dantura la care se realizeaza bombarea.
Bombarea este o prelucrare suplimentara a danturii (figura1.52) realizata pentru a se
elimina concentratorul de tensiune care este însasi muchia dintelui. De obicei, simultan cu
bombarea se realizeaza si flancarea danturii.
cb
Figura 1.52
1.22 Repartitia frontala a încarcarii nominale
La angrenajele precise cu dantura dreapta, când vârful dintelui începe angrenarea, sunt
cel putin doua perechi de dinti aflate simultan în angrenare (angrenare unipara), ceea ce
înseamna ca sarcina pe dinte este, în acel moment Fn / 2. Evolutia încarcarii dintelui este
sugerata de figura 1.53. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie, îndeosebi
de abaterea pasului de baza. Ca urmare, sarcina nominala Fn trebuie corectata cu factorul de
repartitie frontala Kα în punctul de intrare A si în punctul de iesire din angrenare E, astfel:
FnA = FnE = Kα ⋅ Fn (1.140)
Factorul Kα depinde de si de calitatea materialelor rotilor dintate si de gradul de

acoperire, îndeosebi la dantura înclinata. Este evident ca, între punctele B si D, Kα = 1. La
angrenaje precise, la intrarea si la iesirea din angrenare Kα = 0,5; la angrenaje imprecise se
adopta, acoperitor, Kα = 1.
53
1.23 Angrenajul – sistem dinamic. Fortele dinamice interioare
Sistemul dinamic al perechii de dinti (figura1.54) are drept surse de excitatie

urmatoarele: erorile de executie, erorile de montaj, deformatiile dintilor sub sarcina, variatia
rigiditatii perechii de dinti în timpul angrenarii si jocul dintre flancuri. Functia c(t) sugereaza
variatia rigiditatii perechii de dinti în procesul angrenarii, j reprezinta jocul dintre flancurile
conjugate, f(t) reprezinta erorile de profil, iar K sugereaza efectul amortizarii date de pelicula
de lubrifiant.
c(t)
E j
f(t)
D
C Fn K
Fn
B
A 0,5⋅Fn
Variatia rigiditatii dintilor în timpul angrenarii, amplificata de existenta surselor de

excitatie, conduce la vibratia dintilor si la zgomot. Se defineste rigiditatea unui dinte – cz, ca
fiind rapotrul dintre încarcarea specifica Fn / B si sageata înregistrata sub sarcina – f:
Fn
(1.141)
cz = B
f
Pentru o pereche de dinti rigiditatea echivalenta este:
1 1 1
= + (1.142)
c z c z1 c z 2
În figura 1.55.a este reprezentata variatia rigiditatii în timpul angrenarii pentru dintele
1 al rotii motoare; în figura 1. 55.b apare, în plus, atât variatia rigiditatii în timpul angrenarii
pentru dintele 2 al rotii conduse cât si variatia perechii de dinti 1-2 cu numarul n. Însumând
variatiile rigiditatilor perechilor de dinti n-1, n si n + 1 (figura 1.55.c) pe toata lungimea
segmentului de angrenare AE, se obtine o functie care, singura, poate conduce la o
comportare puternic dinamica a perechilor de dinti aflati în angrenare. Daca la aceasta se
adauga si variatia încarcarii normale (figura 1.56.a) ce revine danturii pe segmentul de
angrenare AE, obtinem un tablou dinamic impresionant. Este adevarat ca, tinând cont de
efectul dat de amortizarea lubrifiantului, functia prezentata în figura 1.55.c se modifica,
favorabil (figura 1.55.d). Datorita deformarii diferite a dintilor conjugati sub sarcina, roata 1
se roteste cu un arc mai mare decât cel teoretic, ceea ce face ca perechea urmatoare de dinti sa
nu intre în angrenare pe traiectoriile si la timpii preconizati.
54
cz1 cz2 cz n, n-1 cz n, n+1

cz1 cz real
cz cz n
A B C D E A B C D E A B C D E A B C D E
Variatia rigiditatii Variatia rigiditatii Variatia rigiditatii Variatia rigiditatii
unui dinte unei perechi de dinti perechilor succesive tinând cont de
de dinti amortizarea uleiului
Figura 1.55.a Figura 1.55.b Figura 1.55.c Figura 1.55.d
Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin
prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota ∆a, pe înaltimea ∆ha sau/si prin
prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota ∆f (figura 1.25.a si b).
În figura 1.56.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n, iar în figura 1.56.c
variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE.
În figura 1.56, cu linie continua sunt reprezentate functiile pentru dantura neflancata
iar cu linie întrerupta – aceleasi functii, pentru dantura flancata. Avantajul adus de flancare
este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenarii.
a)
b) a) variatia încarcarii pe dinte

b) variatia sagetii dintelui
c) variatia rigiditatii danturii
dantura neflancata
dantura flancata
c)
Figura 1.56
Se defineste factorul dinamic interior:
Mt dinamic
K v =1 + (1.143)
Mt no min al
care depinde de treapta de precizie, de directia dintilor si de viteza periferica v.
55
Spre exemplificare, în figura 1.57.a este reprezentata functia KV = f(v), în care v este
viteza periferica a rotii; dependenta de turatie (figura 1.57.b) scoate în evidenta importanta
flancarii danturii.
KV KV
dinti drepti, 9-10, drepti
treapta 11-12 11-12, înclinati dinti neflancati,
7-8, drepti cu erori de executie
2 9-10, înclinati dinti neflancati,
5-6, drepti fara erori de executie
7-8, înclinati
dantura înclinata, dinti flancati,
1
treapta 5-6 fara erori
v n
0,85⋅ncr ncr 1½⋅ncr
Figura 1.57 a Figura 1.57 b
1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui
Calculul se efectueaza pentru dintele rotii conducatoare (pinion) la care frecventa

solicitarii este mai mare. Dintele este considerat ca o grinda încastrata în discul rotii. Se
considera ca forta normala care actioneaza asupra dintelui este aceea de la iesirea din
angrenare, corespunzatoare punctului E (figura1.58):
FnECalcul = FnEC = Fn C = Fn ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß (1.144)
Sectiunea periculoasa se considera la baza dintelui (a carui lungime este B) care se

defineste geometric prin trasarea a doua tangente la razele de racordare înclinate cu 30° fata
de verticala. În punctul E actioneaza forte care conduc la solicitarea principala de încovoiere
si la solicitarile de compresiune si de forfecare. Se demonstreaza ca efectul forfecarii este
compensat partial prin solicitarea de forfecare, astfel încât se va lua în considerare doar
solicitarea de încovoiere. Tensiunea de încovoiere poate fi exprimata prin:
sF =
(FE
tC ⋅ hF )
 S 2F  (1.145)
B ⋅ 
 6 
 
 cos a E  h F
sF = FtCC ⋅   ⋅
 cos a 0  B ⋅ S F
2 (1.146)
6
Exponentul „C” se refera la faptul ca forta actioneaza în punctul C. Notând cu YF

factorul de forma dat de expresia:
h  cos a E
YF = 6 ⋅  F  ⋅
 m   SF  2 (1.147)
  ⋅ cos a 0
m
56
si având Ft C = Ft 1,2 se obtine relatia de verificare la solicitarea de încovoiere de la piciorul

dintelui unei roti dintate cu dinti drepti, astfel:
Ft 1, 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K F ß ⋅ YF
sF = ≤ s F p1, 2 (1.148)
B⋅m
în care σF p este rezistenta admisibila pentru solicitarea de încovoiere la oboseala la piciorul

dintelui:
s Flim ⋅ K F N ⋅ YF x ⋅ YS
s Fp = (1.149)
sF
σF lim este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin încovoiere la piciorul
dintelui, aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de încovoiere pentru un ciclu pulsator
pe care dintele o poate suporta 107 cicluri de functionare fara a se produce ruperea; YS este
coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de marimea razei de
racordare ρ si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1.59).
FrCE FnC
αE
C α0 Ft CE
Ft C
FrCC 30° 30° hF
FnC
SF
– σF
indicele“c”=calcul +
Figura 1.58
Pentru ρ/mn = 0,25 coeficientul YS este egal cu 1. S-a notat cu KF N factorul numarului
de cicluri. Pentru un numar de cicluri de încarcare N ≥ 107 , K F n = 1. Pentru N ∈ (103 …107 )
cicluri de încarcare, factorul numarului de cicluri devine KF n = (107 / Nred)1/ 9 (figura 1.60).
YS σ
KFN⋅σF lim
1,1
σF lim
1
0,9 N
ρ/mn
0 0,1 0,2 0,3
Nred 107
57
Factorul dimensional YF x tine seama de reducerea rezistentei dintelui, în conditii de

solicitare variabila, pe masura cresterii modulului. YF x = 1, pentru m ≤ 5 mm; YF x < 1, pentru
m > 5 mm. Cu sF a fost notat factorul de siguranta a carui valoare minima este 1,5.
Pentru dimensionare se pleaca de la relatia (1.148), obtinându-se valoarea preliminara
a modului pentru dantura dreapta:
K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF
m ≥ M t 1 ⋅ (i 1, 2 + 1)⋅
2  F lim 
s (1.150)
? a ⋅ a ⋅   ⋅ YS ⋅ K F N ⋅ YF x

 sF 
în care ψ a este raportul (B / a), a fiind distanta dintre axele rotilor dintate.
Pentru dantura înclinata relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:
Ft 1, 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF
sF = ≤ s F p 1, 2 (1.151)
B ⋅ mn
K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF ⋅ Yß
m n ≥ M t1 ⋅ (i 1, 2 + 1)⋅
2  F lim 
s (1.152)
? a ⋅ a ⋅   ⋅ YS ⋅ K F N ⋅ YF x

 sF 
Fata de dantura dreapta apare factorul unghiului de înclinare Yβ = 1 - β0° / 120°,

pentru 0 < β 0° ≤ 24° si Yβ = 0,8, pentru β 0 ° > 24°. În relatiile (1.151) si (1.152), factorii KV si
YF se determina pentru dantura echivalenta.
Pentru dantura dreapta a rotilor conice relatiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt:
Ft 1,2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF
sF = ≤ s F p1, 2 (1.153)
B ⋅ mm
M t 1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ Y F ⋅ sin d1 (1.154)
mm ≥ 4⋅
 s Flim 
? Rm ⋅ d m1 ⋅   ⋅ YS ⋅ K F n ⋅ YF x
2

 sF 
1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor
Oboseala superficiala de contact a flancurilor poate fi modelata prin determinarea

tensiunii hertziene, utilizând ipotezele: flancurile dintilor sunt asemenea a doi cilindrii de raze
ρ1 si ρ2 – egale cu razele de curbura ale flancurilor în punctul de contact, cilindrii sunt din
materiale omogene si izotrope, fiind caracterizati prin modulele de elasticitate longitudinala
E1 si E2 si prin coeficientii Poisson ν 1 = ν 2 = 0,3.
Se considera ca între flancuri nu exista lubrifiant.
Schema de încarcare prezentata în figura 1.61 are drept corespondent modelul din
figura 1.62.
Dintii aflati în angrenare în punctul de rostogolire C sunt asimilati cu doi cilindrii cu
razele de curbura ale evolventelor în contact.
Pornind de la expresia tensiunii hertziene de contact:
58
1
 Fn C ⋅ E  2
sH =  0,175 ⋅  (1.155)
 ⋅ 
 B ? 
în care modulul de elasticitate echivalent E este definit prin expresia: 2 / E = 1 / E1 + 1 / E2 ,

iar raza de curbura echivalenta este data de formula 1 / ρ = 1 / ρ1 + 1 / ρ2 .
O1
•
rw1
α w K1
⋅•
•
FnC C ρ1C
B Fn C
E1
ρ1 ρ2 C
K2 ⋅ αw σH K1
• •
FnC
σH
rw2
•
E2
O2
ρ2
K2
B •
Facând înlocuirile:
sin a w tga w
? 1C = r w1 ⋅ sin a w = r1 ⋅ cos a 0 ⋅ = d 1 ⋅ cos a 0 ⋅ (1.156)
cos a w 2
sin a w tg a w
? 2 C = rw 2 ⋅ sin a w = r2 ⋅ cos a 0 ⋅ = d 2 ⋅ cos a 0 ⋅ (1.157)
cos a w 2
rezulta raza de curbura echivalenta:
1 (i1, 2 + 1)
= 2⋅ (1.158)
? d1 ⋅ i 1, 2 ⋅ cos a 0 ⋅ tg a w
Înlocuind în (1.155) rezulta tensiunea hertziana de contact în punctul C:
1
 Ft 1, 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (i1, 2 + 1) 2
s H1, 2 = Z M1, 2 ⋅ Z H ⋅   ≤ s H p1, 2 (1.159)
 B ⋅ d 1,2 ⋅ i1, 2 
59
S-au facut notatiile:

- factorul de material ZM 1,2 = (0,35 ⋅ E)1/2 ;
- factorul punctului de rostogolire; pentru polul angrenarii ZH C = 1 / (cos2 α0 ⋅ tgα w)1/2 ;
- factorul repartitiei longitudinale a sarcinii nominale pentru oboseala de contact KHβ ;
s H lim 1, 2 ⋅ K H n ⋅ Z R ⋅ Z W
- rezistenta admisibila de contact la oboseala: s H p1,2 = .
sH
Rezistenta limita de contact la oboseala σH lim 1,2 reprezinta tensiunea de contact pe
care o pot suporta flancurile dintilor pinionului un numar de cicluri de functionare egal cu
5⋅107 , astfel încât sa nu se produca prin pitting ciupituri pe mai mult de 2% din suprafata
totala activa a flancurilor dintilor - pentru materiale cu duritatea HB ≤ 3500 MPa, respectiv de
maximum 1,5% - pentru materiale cu duritatea HB > 3500 MPa.
Factorul numarului de cicluri KHN este 1, daca N ≥ 5⋅107 cicluri de încarcare, respectiv
KHN>1, daca N<5⋅107 cicluri de încarcare. ZR este factorul de rugozitate a flancurilor.
Factorul duritatii flancurilor este ZW ; este avantajoasa angrenarea unui dinte durificat
cu un dinte din otel de îmbunatatire. Factorul de siguranta sH are valori cuprinse în intervalul
1,15 ÷ 1,75.
Pornind de la relatia de verificare (1.159) si utilizând relatiile deja cunoscute:
Ft 1, 2 = 2 ⋅
M t1
; a = d1 ⋅
(i1,2 + 1); B = ? a ⋅a
d1 2
se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor
cilindrice cu dantura dreapta:
M t1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ Z2M ⋅ Z 2H ⋅ s 2H
a min ≥ (i1,2 + 1) ⋅3 2 2 2 2
(1.160)
2 ⋅ ? a ⋅ i 1,2 ⋅ s H lim ⋅ K HN ⋅ Z R ⋅ Z W
Pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata, relatiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt asemanatoare:
1
 Ft 1, 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (i1,2 + 1) 2 (1.161)
s H1, 2 = Z M ⋅ Z HC ⋅ Z e ⋅   ≤ s H p1,2
 B ⋅ d1, 2 ⋅ i 1,2 
M t1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ Z 2M ⋅ Z 2e ⋅ s 2H
a min ≥ (i1,2 + 1) ⋅ 3 2 2 2 2
(1.162)
2 ⋅ ? a ⋅ i1, 2 ⋅ s H lim ⋅ K HN ⋅ Z R ⋅ Z W
Apar, în plus, notatiile: Zε - factorul lungimii de contact, dependent de gradul de acoperire; ZH

C = (cosβ / cos αt ⋅ tgα w t ) . Factorul KV se determina pentru elementele geometrice ale rotii
2 1/2
echivalente.
Pentru rotile dintate conice cu dantura dreapta, relatiile de verificare la încovoiere si
de dimensionare la tensiune de contact sunt:
1
 1 2
 t 1, 2
F ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ (i v + 1 ) 2 
s H1, 2 = Z M ⋅ Z Hv ⋅   ≤ s H p1,2
(1.163)
B ⋅ d m v1 ⋅ i v
 
 
60
1
 M t1 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ Z2M ⋅ Z2Hv  3
d m1 ≥ 4 ⋅  (1.164)
 i1, 2 ⋅ ? Rm ⋅ s 2H p 
în care: iv = zv 2 / zv 1 = i1,22 ; d m v 1 = dm 1 / cosδ1 . Factorii ZH v si KV se determina pentru

angrenajul de înlocuire.
Se poate concluziona ca din solicitarea de contact a flancurilor se dimensioneaza
distanta dintre axe la angrenajele cilindrice, respectiv diametrul mediu de divizare la
angrenajele conice cu dinti drepti, iar din solicitarea de încovoiere se determina modulul
rotilor.
Dupa predimensionare se standardizeaza distanta dintre axe si modulul, urmând apoi
verificarile pentru tensiunea reala de contact, respectiv pentru tensiunea reala de încovoiere.
1.26 Angrenaje melcate
1.26.1 Caracteristici generale
Angrenajul melcat este un angrenaj cu axe încrucisate, necoplanare. De obicei,

proiectia unei axe pe planul care contine cealalta axa este de 90°. Angrenajul melcat este
alcatuit dintr-o roata cilindrica conducatoare cu numar mic de dinti (z1 = 1…4) numita melc.
Roata condusa poarta numele de roata melcata.
Angrenajul melcat are la origine angrenajul cilindric încrucisat la care ambele roti sunt
cilindrice. Contactul dintre flancuri se realizeaza doar într- un singur punct, ceea ce face ca
momentul capabil sa fie minor (figura1.63). Provenind dintr-o roata dintata cu dantura
înclinata, prin cresterea unghiului de înclinare β 0 , s-a putut ajunge la z1 = 1, ceea ce condus la
cresterea considerabila a raportului de transmitere 1i ,2. Din relatia cunoscuta din paragraful
privind dantura înclinata z1 = 17 ⋅ cos3 β 0 rezulta datele din Tabelul 1.5.
Tabelul 1.5
β0 45° 50° 75° 86°
z1 7 6 4 1
Marirea portantei se poate realiza înlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru
aceasta s-a realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1.64).
roata roata
condusa globoidala
cilindrica melcata
melc melc
cilindric cilindric
61
Cresterea mai pronuntata a portantei se obtine prin marirea gradului de acoperire al

angrenajului; acest fapt se obtine utilizând un melc globoidal, conjugat cu o roata melcata
globoidala (figura 1.65).
Melcul este deci o roata cilindrica cu unghiul de înclinare al danturii apropiat de 90°;
se obtine astfel z1 = 1…4. De altfel, în acest caz, nu se mai poate vorbi de numar de dinti ci de
numar de începuturi.
Diametrul melcului fiind mic, începuturile (asemanatoare spirelor unui surub) se
înfasoara de mai multe ori pe suprafata cilindrica a melcului (figura 1.66). În figura s-a notat
cu β 1 unghiul de înclinare a “dintelui” si cu γ1 unghiul de înfasurare a elicei. Evident ca exista
relatia γ1 = 90° - β1 .
roata
melcata
globoidala
melc
globoidal
β1
γ1
Avantajele angrenajelor melcate, comparativ cu angrenajele cilindrice si cu

angrenajele conice sunt:
- realizarea rapoartelor mari de transmitere cu o singura pereche de roti (de
exemplu: i1,2 = 6…100 la reductoare de turatie, i1,2 = 6…15 la multiplicatoare de
turatie si i1,2 ≤ 1000 la transmisii cinematice);
- portanta ridicata (la angrenajul melcat globoidal);
- functionare silentioasa;
- posibilitatea realizarii autofrânarii.
Dezavantajele angrenajelor melcate:
- cu cresterea raportului de transmitere i1,2 scade randamentul transmisiei;
- de-a lungul dintelui vitezele de alunecare sunt ridicate, ceea ce conduce la aparitia
pericolului de gripare;
- tehnologia de executie si montajul sunt pretentioase.
1.26.2 Elemente geometrice principale
Melcul de referinta, schematizat în figura 1.67, defineste elementele geometrice

esentiale (STAS 6845-75).
Melcul generator, ident ic cu freza cu care se va prelucra roata melcata, are aceeasi
forma si aceleasi dimensiuni cu cele ale melcului de referinta; exceptie o face diametrul
cilindrului de cap care este marit, pentru a se realiza în angrenare jocul la piciorul dintilor.
Melcul real are forma si dimensiunile identice cu ale melcului de referinta, cu exceptia
grosimii dintelui (mai subtiat, în scopul realizarii în angrenare a jocului dintre flancuri).
62
Pentru angrenare corecta, melcul real si roata melcata trebuie sa aiba aceeasi distanta
dintre axe ca si cea realizata în timpul danturarii rotii melcate. Ca urmare, diametrul de
divizare al melcului d1 coincide cu diametrul de rostogolire dw 1 al acestuia.
Melcul cu deplasare nula de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat
(STAS 822-82) mx , prin modulul normal mn si prin modulul frontal mt . Între acestea exista
relatiile: mx 1 = mt 2 = m si mn 1 = mn 2 .
h0a
h0f h0
d0 da
df
β0
px
γ01 Cilindru de referinta
Figura 1.67
z1 ⋅px
d01
γ01
z1 ⋅pn
γ01
π⋅d0
Figura 1.68
63
Cu notatiile din figura1.68 se pot scrie succesiv relatiile:
p n = p x ⋅ cos ? 01 (1.165)
m n = m x ⋅ cos ? 01 (1.166)
d 01
ctg ? 01 = tgß 0 = p ⋅ (1.167)
p x1 ⋅ z1
d 01
ctg ? 01 = p ⋅ (1.168)
p ⋅ m x1 ⋅ z1
d 01 = m x1 ⋅ z1 ⋅ ctg? 01 (1.169)
d 01 = m ⋅ q (1.170)
în care prin q s-a notat coeficientul diametral (STAS 6845-75):
q = z1 ⋅ ctg? 01 = z1 ⋅ tgß 0 (1.171)
Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului
frezelor melc necesare danturarii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare
sugerata de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observa ca, daca q are valori scazute, exista
pericolul ca melcul sa se rupa, datorita faptului ca diametrul de divizare d0 scade de
asemenea; totodata, scade si latinea B a rotii melcate, ceea ce înseamna o economisire a
materialului din care se confectioneaza aceasta, dar si o crestere a încarcarii care revine
danturii.
Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului η. În
consecinta, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care
depinde de scopul utilizarii angrenajului.
Tabelul 1.6
Q⇓ γ0 1⇑ η⇑ d0 ⇓ B⇓
Q⇑ γ0 1⇓ η⇓ d0 ⇑ B⇑
Elementele geometrice care caracterizeaza geometria dintelui sunt:
h0a = h0ax* ⋅ m = m (1.172)
h0f = h0fx* ⋅ m = 1,25 ⋅ m sau h0f = h0fx * ⋅ m = 1,20 ⋅ m (1.173)
h0 = (h0ax* + h0fx * ) ⋅ m = 2,25 ⋅ m sau h0 = (h0ax* + h0fx* ) ⋅ m = 2,20 ⋅ m (1.174)
64
Pe baza notatiilor din figura 1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale
unui angrenaj globoidal:
Diametrul de referinta al melcului: d01 = m ⋅ q (1.175)
Diametrul de cap al melcului: da1 = d01 + 2 ⋅ h0a = m ⋅ (q + 2) (1.176)
Diametrul de picior al melcului: df1 = d01 - 2 ⋅ h0f = m ⋅ (q – 2,5) (1.177)
Diametrul de divizare rostogolire al melcului:d w1 = d1 = d01 = m ⋅ q (1.178)
df1
d01
da1
ad
da2
da 2 max
d2
df2
L
Figura 1.69
Lungimea melcului:
L = (11 + 0,06 ⋅ z2 ) ⋅ m , pentru z1 = 1 sau z1 = 2 (1.179)
L = (12,5 + 0,09 ⋅ z2 ) ⋅ m , pentru z1 = 3 sau z1 = 4 (1.180)
Diametrul de rostogolire si de divizare a rotii melcate:dw2 = d2 = d02 = m ⋅ z2 (1.181)
Diametrele de cap si de picior ale rotii melcate:
da2 = d02 + 2 ⋅ h0a = m ⋅ (z2 + 2) (1.182)

d f 2 = d 02 − 2 ⋅ h 0f = m ⋅ (z 2 − 2,5 )

sau  (1.183)
d f 2 = d 02 − 2 ⋅ h 0f = m ⋅ (z 2 − 2,4)
da2 max ≤ da2 + 2 ⋅ m, pentru z1 = 1 (1.184)
65
da2 max ≤ d a2 + 1,5 ⋅ m, pentru z1 = 2 sau z1 = 3 (1.185)
da2 max ≤ da2 + m, pentru z1 = 4 (1.186)
d 01
Raza de curbura a suprafetei de vârf este: r E 2 = −m (1.187)
2
Latimea rotii melcate:
B ≤ 0,75 ⋅ da1, pentru z1 ≤ 3 (1.188)
B ≤ 0,67 ⋅ da1, pentru z1 = 4 (1.189)

B
Semiunghiul coroanei melcate: sin ? = (1.190)
d a1 + 0,5 ⋅ m
Unghiul de înclinare al danturii rotii melcate β 02 = γ01 (1.191)
Distanta dintre axe ad = (d1 + d2 ) / 2 = 0,5 ⋅ (q + z2 ) ⋅ m (1.192)
Elementele de referinta ale melcului sunt aceleasi, indiferent de procedeul de executie

al melcului real; difera însa forma flancurilor melcului. În STAS 6845-75 sunt indicate
tipurile principale de melci utilizati (Tabelul 1.7).
Se mai utilizeaza melcul cu profil axial concav, profilul dintelui rotii melcate fiind
convex (angrenajul CAVEX).
Deplasarea danturii se poate realiza numai la roata melcata, daca este imperios
necesar, melcul ramânând fara deplasare de profil.
Tabelul 1.7
Clasa Simbolul melcului Caracterizare
ZE Melc în evolventa
Melci riglati
ZA Melc arhimedic
ZN1 Melc cu profil rectiliniu în plan normal pe dinte
ZN2 Melc cu prifil rectiliniu în plan normal pe gol
Melci neriglati
ZK1 Melc generat cu freza disc dublu conica
ZK2 Melc generat cu freza deget conica
1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul
Randamentul unui reductor melcat poate fi exprimat prin componentele sale:
η = ηa ⋅ ηu ⋅ ηl ⋅ ηv (1.193)
66
în care: ηa reprezinta randamentul angrenajului, ηu este randamentul corespunzator barbotarii

uleiului, ηl este randamentul lagarelor iar ηv este randamentul ventilatorului necesar racirii
reductorului.
Valorile uzuale pentru randamentul angrenajelor melcate sunt:
ηa = 0,70…0,75, pentru z1 = 1;
ηa = 0,75…0,82, pentru z1 = 2;
ηa = 0,82…0,92, pentru z1 = 3 sau z1 = 4.
Pierderile maxime de putere sunt datorate alunecarii flancurilor. Randamentul global

al angrenajului poate fi calculat, cu aproximatie, ca la sistemul surub-piulita:
tg? 01
?a = (1.194)
tg ( ? 01 + f ′)
în care ϕ’ = arctg µa’ , µa’ fiind coeficientul de frecare.
1.26.4 Fortele în angrenajul melcat cilindric
Cu notatiile din figura 1.70 se demonstreaza relatiile de calcul pentru componentele

tangentiala, radiala si axiala ale fortei normale Fn 1,2, incluzând si fortele de frecare pentru
melc si pentru roata melcata:
2 ⋅ M t1
Ft 1 = Fa 2 = (1.195)
d 01
Ft 1
Ft 2 = Fa 1 = (1.196)
tg (? 01 + f ′ )
Ft 1 ⋅ cos f ′ ⋅ tg? 01
Fr 1 = Fr 2 =
(
tg ? 01 + f ′ ) (1.197)
Ft1
Fn 1 = Fn 2 = (1.198)
sin ? 01 ⋅ cos a 0 n
Fr 2 Fr 2
Fa 1 Ft 2 Fa 2 Ft 1
Fr 1 Fr 1
Figura 1.70
67
1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate
Datorita alunecarii flancurilor, la angrenajul melcat apare pronuntat pericolul uzarii si

griparii flancurilor. Ca urmare, materialele din care sunt confectionate melcul si roata melcata
trebuie sa formeze un culpu antifrictiune. Deteriorarea danturii se poate produce si prin:
rupere prin oboseala la încovoiere, rupere statica, oboseala superficiala a flancurilor, uzare
adeziva si uzare abraziva.
Melcul se poate confectiona din:
- oteluri aliate de cementare cu duritatea superficiala HRC = 56…62, rectificate si
lustruite dupa danturare;
- oteluri aliate de îmbunatatire cu duritatea superficiala HRC = 45…55, flancurile
fiind calite.
Roata melcata se poate confectiona din:
- bronz de staniu (scump), pentru angrenaje foarte intens solicitate;
- bronz de aluminiu (mijloc de economisire a staniului);
- aliaje de aluminiu – zinc;
- fonte antifrictiune;
- fonte cenusii;
- materiale plastice.
De regula, numai coroana se executa din bronz, butucul si discul fiind confectionate
din fonta; asamblarea coroane i cu discul se face prin fretare.
Precizia de executie pentru angrenajele melcate este reglementata prin STAS 6461-81.
1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor
Relatia generala pentru calculul tensiunii herziene maxime este:
1
 Fn C ⋅ E  2
sH =  0,175 ⋅  (1.199)
 l ⋅ ? 
 min n2 
si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin rezistent decât materialul
melcului.
Sectiunea în care se determina razele de curbura ale dintilor în contact este aceea
pentru care flancurile melcului sunt drepte (ρ → ∞).
Astfel:
1 1 cos ß 2
= = 2⋅ (1.200)
? ? 2n d w 2 ⋅ sin a w
KA ⋅ K V ⋅ K H ß
Fn c 2 = Fn 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß = Ft 2 ⋅ (1.201)
cos a o n ⋅ cos ? 01
K A ⋅ KV ⋅ KHß
Fn c 2 = Ft 2 ⋅ (1.202)
cos a o n ⋅ cos ß 2
Lungimea de lucru desfasurata a dintelui este:
l = θ ⋅ π ⋅ dw 1 (1.203)
68
iar lungimea minima, obtinuta prin însumarea tuturor liniilor de contact este:
0,75 ⋅ l ⋅ e
l min = (1.204)
cos ß 2
Pentru gradul de acoperire ε =2, lungimea minima poate fi aproximata prin relatia:
1,3 ⋅ d w1
l min = (1.205)
cos ß 2
Cu notatiile de mai sus, relatia de verificare pentru tensiunea hertziana devine:
1
 Ft 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß  2
s H = ZM ⋅ ZHv ⋅  ≤s H p2
(1.206)
 1 , 3 ⋅ d w1 ⋅ d w2 
Pentru predimensionare se utilizeaza relatia:
1
 M t 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (Z M ⋅ Z H ) 2 3
a min ≥ (z 2 + q ) ⋅   (1.207)
 5,2 ⋅ s 2H p2 ⋅ z 22 ⋅ q 
 
1.26.7 Calculul la încovoiere prin oboseala la piciorul dintelui
Asemanator cu relatiile stabilite pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata,

luând în considerare elementele rotii melcate, rezulta formula de verificare:
s F2 = Ft 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ K a ⋅ YF2n ≤ s Fp (1.208)
respectiv de dimensionare:
M t 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ K a ⋅ YF 2 n ⋅ (z 2 + q ) 2
m n 2 ≥ 0,86 ⋅ (1.209)
s F p2 ⋅ a 2 ⋅ q ⋅ z 2
1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat
Ecuatia generala de bilant termic are forma:
103 ⋅ P1 ⋅ (1 - η) = K ⋅ S ⋅ (tu – t0 ) (1.210)
în care:
- P1 este puterea transmisa (kW);
- K este coeficientul global de transfer de caldura [W / m2 ⋅ grad] (pentru circulatie
slaba a aerului K = 8…10, iar pentru circulatie intensa a aerului k = 14…16);
- tu este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului.
Din (1.210) rezulta realatia de verificare a temperaturii de functionare:
69
P1 ⋅ (1 − ? )
t u = t 0 + 103 ⋅ ≤ t ua (1.211)
K ⋅S
Temperatura admisibila a uleiului (t u a) se recomanda a fi luata între limitele 85°…90°.

Daca se adopta tua, se poate obtine puterea limita admisibila pentru reductorul racit cu
aer:
(
K ⋅S ⋅ tua − t0 )
P1T = ≥ P1 (1.212)
10 3 ⋅ (1 − ? )
Daca P1T < P1 , este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa), ventilarea
carcasei (modelul de calcul este însa diferit), sau se adopta solutia recircularii fortate a
uleiului.
Pentru angrenaje stationare, fara ventilator, cu carcasa nervurata, distanta dintre axele
rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula:
1
 P ⋅ (1 − ? )  1, 7 (1.213)
a min = 12,076 ⋅  1 
 K ⋅ (t ua − t 0 ) 
Daca exista si ventilator, factorul K se dubleaza; daca melcul este dispus deasupra
rotii, se va lua în calcul (0,8 ⋅ K), în loc de K. În cazul solutiei cu racire fortata, modelul de
calcul a disiparii caldurii trebuie adaptat, luând în considerare întreg sistemul de
racire-recirculare.
1.27 Ungerea angrenajelor
Angrenajul, cupla cinematica superioara de clasa a IV-a, prezinta o miscare de

translatie dupa directia tangentei comune la flancurile conjugate si o miscare de rostogolire
relativa. Datorita puternicei încarcari date de forta Kα ⋅ Fn , cupla este expusa fenomenului de
frecare- uzare, ceea ce impune o ungere adecvata.
Pentru stabilirea regimului de ungere dintre dintii aflati în angrenare se pot prezenta
cazurile reprezentative (figura 1.71).
Angrenajul melcat
Dantura dreapta Dantura dreapta va

(roti conice) Dantura înclinata
(roti cilindrice)
ulei
va
Fn va va
va
Fn va va
va
va
a) b) c) d)
Figura 1.71
70
În figura 1.71.a este vorba de roti cilindrice cu dantura dreapta; între flancuri se
formeaza o pana de ulei adica un interstitiu convergent care, alimentat cu lubrifiant si
beneficiind de o viteza de translatie relativ ridicata - în special la începutul si la sfârsitul
angrenarii perechii de dinti, conduce, teoretic, la stabilirea regimului de ungere
hidrodinamica.
De acest regim nu beneficiaza polul angrenarii, în care viteza de alunecare este nula.
La rotile dintate conice cu dinti drepti (figura 1.71.b), viteza tangentiala de alunecare
va este, ca si în primul caz, perpendiculara pe linia de contact a flancurilor dintilor conjugati;
exista deci conditiile teoretice realizarii ungerii hidrodinamice.
La rotile dintate cu dantura înclinata (figura 1.71.c) nu exista decât partial conditiile
ungerii hidrodinamice, datorita faptului ca viteza de alunecare va nu este perpendiculara pe
linia de contact dintre flancuri.
Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1.71.d) la care, în
perioada de început a angrenarii, viteza de alunecare va este orientata în lungul liniei de
contact dintre flancuri, nefiind astfel îndeplinite conditiile ungerii hidrodinamice. Spre
sfârsitul angrenarii, viteza de alunecare are o directie perpendiculara pe linia de contact dintre
flancuri, fiind întrunite conditiile minime pentru ungerea hidrodinamica. Chiar în primul
moment al începerii angrenarii, contactul dintre flancuri se realizeaza într-un punct, conditiile
ungerii fiind cele mai dezavantajoase; în acest caz, se stabileste între flancuri regimul de
ungere mixt sau regimul limita.
Fata de cazul lagarelor hidrodinamice la care interstitiul convergent este asigurat
permane nt, la angrenaje pelicula portanta are geometrie variabila. Acceptarea regimului
hidrodinamic în cazul unor angrenaje a condus, prin calcul, la grosimi de film de ordinul
zecimilor de microni; aceste grosimi sunt însa mai mici decât înaltimea asperitatilor
flancurilor dintilor. Acest rezultat teoretic, în dezacord cu realitatea, conduce la necesitatea
luarii în evidenta a încarcarilor extrem de mari care revin unor suprafete extrem de înguste. Se
ajunge astfel la considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD).
Sub încarcarea Fn , flancurile se deformeaza elastic, iar uleiului îi creste vâscozitatea.
Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de
ordinul unui micron, de acelasi ordin de marime cu rugozitatea flancurilor. Se poate exprima
empiric, în microni, grosimea filmului astfel stabilit cu formula:
h min = 0,035 ⋅ ? 0 ⋅ v ⋅ ? (1.214)
în care:
- η0 este vâscozitatea dinamica a uleiului la intrarea în angrenare exprimata în Poise;
- v = vt 1 + vt 2 cu vt 1 = r1 ⋅ sinα 0 ⋅ ω1 si vt 2 = r1 ⋅ sinα 0 ⋅ ω2 si
- ρ este raza de curbura echivalenta data de relatia 1 / ρ = ρ1 ⋅ ρ2 / ρ1 + ρ2 .
Grosimea minima calculata se compara cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj
R a = R 2a 1 + R 2a 2 în care Ra1,2 sunt rugozitatile flancurilor conjugate.
Se noteaza cu χ = hmin / Ra parametrul grosimii filmului de lubrifiant.
Pe baza celor prezentate mai sus, în figura 1.72 sunt prezentate domeniile care
delimiteaza regimurile de ungere întâlnite la angrenaje; diagrama respectiva este de tip SKF.
Pentru χ ≤ 1, regimul de ungere este de tip “la limita”; acesta poate fi asigurat doar cu
uleiuri puternic aditivate cu clor si sulf, acesta fiind cazul angrenajelor melcate.
Pentru χ = 1,0…1,5, regimul de ungere este “la limita”, mixt sau EHD partial. Uzura
puternica poate provoca lustruiri si exfolieri. Regimurile mentionate necesita uleiuri aditivate
cu plumb si fosfor.
71
Pentru χ = 1,5…3,0, regimul are circa 80% zone cu ungere fluida EHD si 20% zone
cu ungere “la limita”. Este necesara folosirea uleiurilor de mare vâscozitate cu aditivi pentru
onctuozitate.
%
Procentul filmului, h [%]

100
80
0,8 1 1,5 2 3
Parametrul filmului, χ
Figura 1.72
Daca χ > 3, ungerea fluida în regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100% din
întreaga suprafata activa a flancurilor. În acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare
vâscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.
Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vâscoase este ca, la rece, pornirea masinii se
face cu dificultate.
Cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate
chimica ridicata, proprietati antifrictiune, antiuzare si antigripare.
Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza încarcarii specifice (Ft / B ⋅ m),
vitezei maxime de alunecare, materialului danturii si temperaturii de functionare. Limita
maxima de temperatura în functionarea angrenajului este 90 °C.
Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate
si, la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc si uleiuri sintetice
(stabile chimic si cu o foarte mica variatie a vâscozitatii cu temperatura) al caror cost este
însa ridicat.
Uleiurile sintetice pot fi utilizate în gama de temperatura cuprinsa între minus 80 °C si
plus 300 °C, iar pentru scurte perioade de timp chiar pâna la 500 °C.
Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu
grafit. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau
puternic aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si
angrenajelor conice, pentru conditii normale de functionare.
Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la
angrenaje conice puternic încarcate si care au un regim termic de functionare sever. Ca regula,
sunt de preferat uleiurile mai vâscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari.
Exemple de uleiuri: TIN 25 EP – ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti
si antispumanti, utilizabil pâna la 80 °C; T 80 EP 2 – ulei mineral cu 7% aditivi
multifunctionali, inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de
iarna; T 90 EP 2 – ulei mineral putenic aditivat, asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vâscos,
utilizabil la motoarele auto pe timp de vara.
72
1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti
Este dificil de creat un model de calcul pentru conditiile care pot conduce la griparea
unui angrenaj.
Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj urmatoarele:
a) puterea limita transmisibila fara gripare;
b) b) temperatura instantanee limita – t F ;
c) c) temperatura medie limita – t med ;
d) d) tensiunea limita de contact σ H.
Conform teoriei lui Block, a temperaturii instantanee limita, gripajul apare în punctele
A si E în care temperaturile atinse de flanc sunt maxime, desi tensiunea maxima este atinsa în
punctele B si D.
Block considera ca nu apare gripajul daca temperatura maxima a dintilor nu depaseste
o valoare admisibila. Datorita încarcarii puternice a flancurilor, pe acestea se produce o
temperatura totala, maxima t M = t med + t F în care t F este o temperatura instantanee, de vârf,
fulger. Se apreciaza ca t F = 200 °C…1000 °C pe suprafete de ordinul a 10 – 3 mm2 , în timpi de
ordinul a 10 – 3 secunde.
Conform teoriei lui Block – Kelley:
t M = t med +
(
265 ⋅ Cf ⋅ µ ⋅ Fn ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K H ß ⋅ v t 1 − v t 2 )≤t
( )
Ma
bH 5,5 (1.215)
B ⋅ cos a 0 t ⋅ ⋅ v t1 + v t 2 ⋅
2 5,5 − R t
în care:
- t med este temperatura medie a corpului rotii;
- C f este o constanta de material dependenta de conductibilitate, de greutatea specifica
si de caldura specifica a uleiului;
- µ este coeficientul conventional de frecare între flancuri (pentru flancuri durificate si
rectificate valoarea medie a lui µ este 0,06);
- vt1,2 = π ⋅ n1,2 ⋅ ρ1,2 / 30, n1,2 fiind turatiile rotilor iar ρ1,2 fiind razele de curbura ale
flancurilor conjugate;
- bH este semilatimea benzii de contact data de relatia :
Ft ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K H ß ⋅ ? 1 ⋅ ? 2
b H = 0,021 ⋅ (1.215)
(? 1 + ? 2 ) ⋅ B ⋅ cos a t
- Rt este rugozitatea flancurilor dupa rodaj (1µm…2µm - la flancuri foarte bine

rectificate, respectiv 2µm…3,5µm – la flancuri normal rectificate).
- Temperatura maxima admisibila poate fi calculata cu relatia:
t M lim
tMa = (1.216)
1,2K 2(3)
unde coeficientul de siguranta depinde de importanta transmisiei.

Valorile orientative pentru tMa sunt date în Tabelul 1.8.
Nu întotdeauna rezultatele calculate se verifica experimental; din aceasta cauza,
conditiile de exploatare se determina doar în urma rodajului si a încercarilor de regim.
73
Tabelul 1.8
Tipul uleiului tMa [°C]
TIN 42 EP 150…160
TIN 125 EP 250…280
TIN 300 EP 330…360
T 80 EP 2 330…369
T 90 EP 2 360…400
T 140 EP 2 > 400
1.29 Bibliografie
1. Gafitanu, M. s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura tehnica, Bucuresti, 1993.
2. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.
3. Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag,
Berlin/Heidelberg/New York, 1972.
4. Chisiu, A. s.a., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1976.
5. Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New
York/Toronto/London/Sydney, 1962.
6. Henriot, G., Traité theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris,
1961.
7. Miloiu, Gh., s.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980.
8. Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
9. Radulescu, Gh., Organe de masini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul
Politehnic Bucureti, 1980.
10. Sauer, I. s.a., Angrenaje, Vol. I si II, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
11. Musat, M. si Stoica, G., Îndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice,
Printech, Bucuresti, 1998.
74

Limbă

1 Angrenaje

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Angrenaje

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE

1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice

Legatura dintre masina motoare MM si masina de lucru ML (figura1.1 a si b),

Figura 1.1.a Figura 1.1.b

Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt:

- puterea la intrarea în TM, P1 ≡ PMM;

- randamentul transmisiei mecanice η = P2 / P1 sau η = PML / PMM;

Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii:

1.2 Generalitati privind angrenajele

- imposibilitatea preluarii suprasarcinilor;

1.3 Clasificarea angrenajelor

Considerând axa instantanee de rotatie (AIR) ca generatoare comuna a rotilor dintate,

Figura 1.4.a Figura 1.4.b Figura 1.4.c

Figura 1.6.a Figura 1.6.b Figura 1.6.c

1.4 Procesul angrenarii

Figura 1.7.a Figura 1.7.b

1.5 Legea fundamentala a angrenarii

4. Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a

(1) C′1 A C′1′

Figura 1.9 Figura 1.10

angrenare angrenare angrenare

7. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca:

1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa

Cerintele pentru curbele de profil sunt:

Relatiile (1.1) si (1.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei.

Figura 1.13 Figura 1.14

În cazul angrenajului, unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine

Din (1.1) se poate scrie:

Caracteristicile angrenarii în evolventa determinate si cu ajutorul reprezentarii din

a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice în contact în punctul X. Normala comuna a

1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti

Modulul m poate fi obtinut din relatiile po ⋅ z = π ⋅ d, respectiv m = p / π si m = d /z.

În figura 1.17 identificam urmatoarele elemente geometrice importante:

- unghiul profilului de referinta α o = 20°;

1.8 Deplasarea danturii

În procesul de prelucrare a danturii unei roti dintate, linia de referinta a cremalierei

Asa cum s-a aratat, hoa* = 1 si hof* = 1,25.

1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire

Aceasta înseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu

Pentru unghiul de referinta α o = 20° standardizat, se obtine numarul minim teoretic de

z 1min ≅ 17 dinti (1.17)

Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete, conducând la diminuarea

Astfel, conform figurii 1.20 si relatiei (1.1) rezulta:

Referitor la gradul de acoperire total ε α care caracterizeaza angrenajul cilindric cu

unde a este distanta dintre axele rotilor.

Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile:

curba dupa care se

Figura 1.21.a Figura 1.21.b

Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z1

1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al

Cu ajutorul notatiilor din figura1.22 poate determina arcul sx corespunzator grosimii

(coarda) gx sx cerc de vârf

Cunoscând ca: rx = rb / cosα x , r = rb / cosα o si rw = rb / cosα w, rezulta:

Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva, se vor reproduce pe cercul de

Având în vedere (1.32) si punând conditia sd+ = sd , rezulta:

Cum r = m ⋅ z / 2, se obtine expresia:

Cu aceasta determinare, expresia generala pentru sx devine:

în care, dupa ce se face se face substitutia 2 ⋅ rx = 2 ⋅ r ⋅ cosα o / cosα x = m ⋅ z ⋅ cosα o / cosα x ,

Pentru particularizare, cu rx = ra si ra = r ⋅ cosα o / cosα a , din (1.39) va rezulta sa.

sin (inv a v − inv a x )

h 0a = h 0 a ⋅ m n ; h 0a = 1 pentru x = 0 (1.60)

h 0a = h 0an ⋅ m; h 0an = 1 (1.103)