Primǎvara şi obiceiurile ei

Odatǎ cu intrarea României in Uniunea Europeanǎ , trebuie sǎ ne

adaptǎm la unele cerinţe , sǎ fim în rând cu celelalte ţǎri afiliate, dar sǎ venim
şi noi cu ce avem mai bun şi mai de preţ. Nu trebuie sǎ uitǎm de obiceiurile şi
tradiţiile autentice româneşti şi în loc sǎ împrumutǎm noi de afarǎ anumite
sǎrbǎtori ar trebui sǎ le transmitem cu toatǎ puterea şi puritatea sufletului
nostru.Spiritualitatea româneascǎ a fost în perfectǎ armonie cu poziţia
geographicǎ a ţǎrii noastre şi cu practicile poulare ale românilor.
Românii sǎrbǎtoresc venirea primǎverii într-un mod unic , la începutul
lunii martie. În calendarul ortodox 1 Martie este ziua Evdochiei , cunoscutǎ şi
sub numele de Dochia.
« Mǎrţişorul » este o tradiţie specific româneascǎ , inexistentǎ la alte
popoare, veche de peste 8000 de ani.Cele mai vechi dovezi ale acestei
sǎrbǎtori au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, în judeţul
Mehedinţi.Sub forma unor mici pietre de râu , vopsite îm alb şi roşu , ele erau
inşirate pe aţǎ şi se purtau la gât.Culoarea roşie , datǎ de foc,sânge şi soare,
era atribuitǎ vieţii, deci femeii.În schimb , culoarea albǎ, conferitǎ de
limpezimea apelor, de albul norilor, era specificǎ înţelepciunii bǎrbatului. De
altfel, şnurul mǎrţişorului exprimǎ împletirea inseparabilǎ a celor douǎ
principii ca o permanentǎ mişcare a materiei.El semnificǎ schimbul de forţe
vitale care dau naştere viului, necurmatului ciclu al vieţii. Culorile alb şi roşu
au rǎmas pânǎ în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regǎsite şi la
bradul de nuntǎ , dar şi la înmormântare.
Simbolul şnurului realizat din cele douǎ pǎrţi rǎsucite, una albǎ , alta
roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii sǎ-i cucereascǎ.Pe atunci,
şnurul era fǎcut din alb şi negru. Aceste douǎ culori au legǎturǎ cu legenda
Babei Dochia, şi anume cǎ negru simboliza lâna datǎ de aceasta nurorii sale
şi semnifica întunericul iernii, partea albǎ, lumina primǎverii.Culorile lânii s-
au schimbat , conform legendei, astfel: negrul s-a transformat în roşu , prin
sacrificiul fetei, simbolizând sângele acesteia, iar albul semnifica în
continuare izbânda primǎverii asupra întunericului iernii.
Mai târziu, mǎr ţişorul a fost fǎcut dintr-o monedǎ de aur sau argint,
legatǎ de un şnur şi se purta la gât pentu a aduce fericire şi noroc.Fetele
purtau mǎrţişorul pânǎ când înfloreau copacii, moment în care legau şnurul
de trunchiul unui copac înflorit, iar cu moneda îşi cumpǎrau brânzǎ pentru a
avea o fa ţǎ albâ şi frumoasǎ tot anul.Exista datina ca pǎrin ţii sǎ lege copiilor
lor câte o monedǎ la gât sau la mânǎ , în zorii zilei , pânǎ nu rǎsare soarele,
pentru a avea noroc, sǎ fie sǎnǎtoşi şi curaţi ca argintul.
Cu apa din neaua de 1 Martie se spalǎ fetele pentru a fi tot anul
frumoase şi drǎgǎstoase .Tot acum se leagǎ la fiecare pom roditor fir roşu
pentru a face roade multe.
Mǎrţişorul reprezintǎ un simbol al primǎverii , dar şi al dragostei şi
admiraţiei .
 Ca dascali, trebuie sǎ-i învǎţǎm pe copii cum sǎ dǎruiascǎ aceste mici
simbiluri ale primǎverii, ce semnificǎ ele.Cel mai bine o putem face în cadrul
unor activitǎţi de educa ţie – civicǎ şi în cadrul activitǎ ţilor artistico-
plastice ţi se abilitǎ ţi practice când îi putem îndruma sǎ confec ţioneze chiar
ei, pentru mǎmici, diferite mǎrţişoare din materiale refolosibile , fǎcând în
acest fel şi o educa ţie pentru protecţia mediului.

“Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decat meseria

de educator, de gradinar de suflete umane, de calauza
a celor mai curate si mai pline de energie mladite”(D.
Almas)