P. 1
Pasoptismul - Studiu de Caz

Pasoptismul - Studiu de Caz

4.0

|Views: 4,704|Likes:
Published by Cristina Moraru

More info:

Published by: Cristina Moraru on Nov 25, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/05/2015

pdf

text

original

Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

natura. Grigore Alexandrescu. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. omul nemuritor. trecerea ireversibilă a timpului. Vasile Cârlova. ierarhia divină. Shelley. epopeea sociogonică. Cain. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. nopţile. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă.I. geniul. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Prometeu dezlănţuit. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. prin demonism. prin satiră. în secolul douăzeci. Romantismul se traduce prin ironie. Hyperion. nuvela şi romanul istoric. evocarea trecutului istoric. Ion Heliade-Rădulescu. ea este o literatură angajată. M.B. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). pusă în slujba idealului naţional. Lermontov. contestă divinitatea): G. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Demonul. la geniul universal al lui Eminescu.G. • 4 .Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. P. demonul. Romantismul. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. cu un program bine definit. în ţara noastră.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. în ultimă instanţă. promovând meditaţia. cu oarecare întârziere. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. titanismul. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. Byron.

T. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. produs al propriei lui fantezii. dar şi natura ostilă. moartea). pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. În această ordine de idei.T. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită.A Hoffmann sau E. Nikolaus Lenau. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. Ludwig Tieck. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. Mihai Eminescu. Lermontov. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional.• geniul: Alfred de Vigny. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. lacul. Eminescu). Faust. Luceafărul). patriotică şi vizionară. Casa pdstorului). Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. Mihai Eminescu. în acelaşi timp însă. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. Momentul paşoptist propriu-zis. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Poe. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 .A. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. specifică sufletului romantic. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit.întruchipează aspiraţia spre absolut. marea. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. reprezentant al Şcolii de la lena. valea. Sentimentul naturii .A.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea.T. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. E. cu Nopţile sale. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. aduce o poezie lirică. maternă (Lamartine. excepţional. militantă. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. Gustul pentru fantastic. Demonul.A. Hoffmann. neobişnuit. Hoffmann. ilustrat de scriitori ca E. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. de evocare istorică. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. Mihai Eminescu. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. pădurea. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. Eichendorf. Motivul iubirii imposibile . Moise.I. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). Eloa. Ironia romantică: dezgustat de real. M. Luceafărul.

cu un program bine definit. Corbu. Orientarea spre înnoiri radicale. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. anunşată de Dacia literară. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. Totodată. pentru limba şi îmbogăţirea ei. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. V. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. la geniul universal al lui Eminescu. cum susţine academicianul H. Dealtfel. o conştiinţă militară cetăţenească. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. satira. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. limpezime. normă. fabula.folcloric. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. promovate de scriitorii perioadei. În acest context. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alexandrescu. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. epistola. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. Eminescu. ea este o literatură angajată. solitudinea şi peisajul nocturn. însă. Bolintineanu. în ţara noastră. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. Hrisoverghi. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. 6 . pusă în slujba idealului naţional. Aşadar. tema trecerii timpului. ideea specificului naţional în cultura şi arta. tinând de rigoare. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. prin meditaţia istorică. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. de exemplu. Romantismul. Russo. dar şi un scriitor romantic. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. considerat ultimul mare romantic european. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. Cârlova. Heliade-Rădulescu. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. la începutul secolului al XX-lea. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. Kogălniceanu. va fi preluată de revista Sămănătorul. Ca orientare literară. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. prin cultul trecutului. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. Grigore Alexandrescu. erau trăsături esenţiale. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. Astfel. I. prin elegie. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent.

La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. în ansamblu.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. destinul. adaptată la momentul istoric si chiar politic. pentru dreptate socială. teme predilecte ale poeţilor. în istoria. a elogiului realizărilor poporului (Gh. iluminismul cu preromantismul. fericirea. natura şi folclorul românesc. Ea răspunde. într-un stil avântat. Din punct de vedere compoziţional. al luptei. C. în sensul că este o poezie socială. O dimineaţă de Caraiman. La cea întâi 7 . care devin acum. moartea etc. populare. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. cu motivul conştiinţei sociale. La patrie. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. Asachi. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste.Bolliac. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. I. Asachi.al mormintelor. al creatoruluibard. al revoluţiei etc.Bolliac. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. încrederea în valorile tradiţionale. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. al ruinelor. alături de evenimentele social-politice ale momentului. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. C. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. Zburătorul). a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. declamativă. Se manifestă. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. grandilocventă. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. în general. în care teme vechi precum iubirea.Heliade-Rădulescu.

Musca şi carul. când s-a numit privighetoare). ca şi cele ale lui D. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. Maniu. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. Alexandrescu. Istrati. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). Dumitrescu. Pelimon. I. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. concomitent. Al. Aricescu. Visul.Gh. Alexandrescu. Gr.Dochia şi Traian).Aşteptarea. In general. Asachi. Pasteluri). Rodica). Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Cântarea dimineţii.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Al.Duhului meu. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri.Heliade-Rădulescu. poate cea mai complexă specie a a momentului. pe de o parte. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. Se afirmă artistul-cetăţean. Halepliu. D. Iau avânt lirica filozofică ( I. Alexandrescu. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Asachi.Heliade Rădulescu. Scopul omului). Al. dar şi cele ale lui N. sau prin “Despot-Vodă”. Bolintineanu. I. Deparateanu. G.Bolintineanu. Înserare.Heliade-Rădulescu. Alexandrescu. D. Bolintineanu etc. Pentru a comunica dinamismul istoriei. C. prin “Iorgu de la Sadagura”. o împletire de elemente epice. cea religioasă ( I. în care. Acesta se adreseaza generaţiei sale. chiar şi cele ale lui D. 8 .Bolintineanu.Asachi. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. Dorul. lirice şi dramatice. Ruinurile Tărgoviştii. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. pe de altă parte. Alecsandri. O fată tânără pe patul morţii). Păstorul întristat. Asachi. Alexandrescu. Satira. C. Candela) şi cea erotică ( Gh. O noapte pe ruinele Târgoviştei). Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada.Legendele lui V. Cumătria cioarei. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. V. Baronzi. O fată tânără pe patul morţii. D. Umbra lui Mircea.Bolintineanu. Gh. purtau pecetea unei creaţii artistice.corabie românească). Câinele şi căţelul. Muma lui Ştefan cel Mare. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”.si a folclorului. Alexandrescu.Heliade-Rădulescu. La Cozia. sub forma satirei ( Gh. Dimitrie Bolintineanu. Gr. Vasile Alecsandri. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. I. idila (Vasile Alecsandri. Gh. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. sintetizând. Legendele lui I. o dramă istorică. zbucium si măreţie. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. elegia (Vasile Cârlova. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. exponent al conştiinţei colective.

Anatolida. oda şi imnul (Vasile Cârlova. Steluţa). Vasile Alecsandri. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. Odă ostaşilor romani. poate de aceea. Ion Heliade-Rădulescu. teatrul. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. Mihaida. Orientarea spre înnoiri radicale. câta a fost. Per ansamblu. Anul 1848. meditaţia (Grigore Alexandrescu. toate in formele romantismului. literatura.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. Muma lui Ştefan cel Mare. Legenda ciocârliei. . Fabule.Vasile Alecsandri. Mircea şi solii). umanism. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Deşteptarea României.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. directii estetice si stiluri. genuri. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Legenda rândunicăi). au adoptat principiul împrumutului moderat. bazată pe tradiţia populară. La Cozia. Marşul oştirii romane. Meditaţie. mai multe tipuri de scriitură. educativă. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. Doctrina literară.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. Dimitrie Bolintineanu. Visul. Dan. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. snoava în versuri (Anton Pann.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. în descendenţa celui francez. Duhului meu. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. ecletic.conform personalităţii 9 . ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. se organizează biblioteci de literatură beletristică. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. specii. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. naţională. se formează un public cititor. mesianism utopic şi naţional. a avut un caracter hibrid.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Vasile Alecsandri. Dumbrava Roşie. Traianida). tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Satiră. Andrei Mureşanu. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Zburătorul). poemul (Vasile Alecsandri. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. fabula (Alexandru Donici. Povestea vorbei). Epistolă generalului Florescu). legenda (Vasile Alecsandri. realism. Hora Unirii. căpitan de plai). Grigore Alexandrescu. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî).pronunţându-se în problema neologismelor. Fabule). Invăţământul. Umbra lui Mircea. presa. Un răsunet).al cărţilor tipărite în tiraje mari.

se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. centru al romanismului. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. la totalitate şi determinare. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. In genere. 10 . un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. 353 nemtesti. apar primele scoli specializate (Conservatorul). cu 3 profesori. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii.la un frumos etern. cu convingerea că realitatea are un sens unic. care se cere descoperit prin cuvânt. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". graditia ciclurilor extinderea. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". prin straduinta carturarilor iluministi. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare.fiecăruia. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. al istoriei si geografiei patriei. condusa din 1836 de George Baritiu. Odobescu. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. In aceasta parte a tarii. fost elev la Sava. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. Dupa 1848. Învăţământul Pe taramul invatamantului. se numarau numai 298 de scoli romanesti. Se pun bazele invatamantului gratuit. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. se infiinteaza scoli in sate si in provincii.

Aristia. satiraţi. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). înfiinţată de Ioan Câmpineanu. Nu va rămâne mult în armată. Activitatea politică. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. căci e căzută pe jumătate. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. împreună cu Constantin G.. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale.Bucureşti. 1836). îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. 1859). I. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. Valentineanu. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. Rădulescu şi C. revista Curiosul ("gazetă de literatură. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. scriţi.H. (.d. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848.. lăudaţi. poet liric protestatar. Alexandrescu. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. Mai târziu. Bucureşti . Filipescu. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n.G. am lăsat literele pentru publicistică". a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. am lăsat armata pentru litere.) Formaţi societăţi. de altfel. ai frăţiei şi ai libertăţii". la bătrâneţe. Rădulescu. industrie. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. propaganda ideii cei mari. 11 . Editează. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. Mai târziu. declaraţi. paralelă cu cea literară. şi Zinca Kalamogdartis. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. de origine (greco-)italiană. În 1844 publică în Foaie pentru minte. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. agricultură şi noutăţi" . Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. şi robia cade. cum făcuse şi cu Gr. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. 23 martie 1813. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. Paris. având ca profesor pe I.H.

În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. cu problematică socială (Muncitorul. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. După înfrângerea revoluţionarilor. ia drumul exilului.Tot în revista Foaie pentru minte. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. care are ca subtitlu "Dreptate. "Scrisori"). continuare a Buciumului. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. care are mai mult un caracter politic. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. mai întâi în Ardeal. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. ce s-a slăbit. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. 12 . vornic al capitalei. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. Carnavalul. După 1857. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. ce se clatină". să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. Hugo. Sila. şi pentru întărirea religiei. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. este secretar al guvernului provizoriu. fără a lipsi literatura. director fiind Cezar Bolliac. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. În 1869. Frăţie". Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). Ocna. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. face o excursie arheologică. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. Apare volumul Poezii nouă (1847). mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. O dimineaţă pe malul lacului). apare la Paris poemul Domnul Tudor. În 1857. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848.

1816.După moartea timpurie a părinţilor. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. publicată postum (1839) de Heliade.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. 4 februarie 1809.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. tipărită la 20 martie 1830. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. după mamă. este crescut de o soră a mamei. 18 septembrie 1831.” 1828. publicată în „Curierul Românesc”. Scrie poezia „Înserarea”. în aceeaşi gazetă. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. la 8 mai 1850. cea atât de frumoasă subt pana lui. Buzău . 6 iulie 1830. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. la 29 iunie. 30 mai 1830. de Anton Pann). fost ispravnic de Buzău. 1830.d.A scris ’’Păstorul întristat’’. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. După încercări de versificare în greceşte. la Craiova. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. A scris ’’Păstorul întristat’’. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu. de Anton Pann). 1828. 13 .A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. 1827.Scrie poezia „Rugăciune”. la 8 mai 1850. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. a învăţat limba greacă şi limba franceză. nucleu al oştirii române moderne. 4 februarie 1809. 1827.Ia fiinţă miliţia naţională. unde va servi cu gradul de sublocotenent. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională.

6 septembrie 1817. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. apoi prim-ministru al României. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. Publicaţia a apărut în 1841. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. ministru. în urma unei boli infecţioase. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. 18 septembrie 1831.1831. dar sigure. om politic. cel care se considera. în „Curierul Românesc”).Cuza. A fost istoric. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". gazetar şi scriitor român. intitulată „Arhiva românească”. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. spirit pasionat şi comprehensiv. Mihail Kogălniceanu. Sfetnic al domnitorului Al. prim-ministru şi. mai tarziu. scriitor. Personalitate fascinantă a epocii moderne. în Franţa. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. În 1839. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. ministru de externe.I. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878.Vasile Cârlova a murit la Craiova. Iaşi – d. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. pe bună dreptate. 20 iunie 1891. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. în 1839.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). Paris) a fost un om politic. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. afirma la Luneville. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". La nouă ani de la Revoluţia din 1848. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. ziarist. în perioada 1863 – 1865. 14 .

Cinovnicul şi modista. 21 iulie 1821. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. diplomat. pe care nu a terminat-o. academician român. Les brigands. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. judeţul Iaşi) a fost un poet. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. a fost trimis la studii la Paris. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. folclorist. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. În anul 1834. iar în februarie 1841. membru fondator al Academiei Române. Le petit rameau. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. dramaturg. 15 . unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. Mirceşti. 22 august 1890. Marie. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. Serata. ministru. Cuza şi pictorul Ion Negulici. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. În 1840. om politic.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. Bacău — d. ambele preluate după piese străine. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. I. printre care viitorul domn Al.

intitulată mai târziu Deşteptarea României. Crai nou. va fi trimis în Franţa. 16 . Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. după moartea timpurie 1847. Tatarul. Strunga. Cuza ministru al afacerilor externe. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. În 1854 . Al. Odobescu. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. după o lungă suferinţă. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871.Apare sub conducerea sa România literară. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. Bolintineanu.În 1844. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare.Este numit de domnitorul Al. revistă la care au colaborat moldovenii C. Al. sora prietenului Costache Negri. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. Negruzzi. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. de care se îndrăgosteşte şi căreia. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. D. devenită Academia Română. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. Hora. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. M. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. I. În 1859 . În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. În 1848 scrie poezia Către români. Kogălniceanu. Alexandrescu. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. Doina. Russo. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Opera. în Albina Românească. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. dar şi muntenii Gr.

construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. Heliade. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. Haosul îi provoacă viziuni negre. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. Blestemul. o coerenţă. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. de ruptura dintre ele. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii.În 1852 apare volumul Poezii poporale.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. liric (Buchetiera de la Florenţa.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Balade (Cântice bătrâneşti). Victor Hugo etc). sentimente ale individualului raportat la lume. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. Acest romantism tipic. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. Pe de-o parte revolta şi idealurile. Alecsandri. erotică.În 1850. aşa-zisă de limpezire. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. după o absenţă de aproape doi ani. O a doua etapă. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. dar. în diverse numere ale Convorbirilor literare. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. iniţial. Şerb sărac. Mioara. 17 . Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. După 1840. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. poezia Hora Unirii. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). tipic romantice. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. V. Mihu Copilul. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. când psihologia romantică pătrunde mai adânc. cu o viziune în general romantică. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. Adunate şi îndreptate de d. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. un treaz sentiment al ordinei. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. entuziast. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice.. În 1856 apare în Steaua Dunării. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). revista lui Kogălniceanu. mereu. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. în aceeaşi măsură.

sub influenţa lui Lamartine. meditaţii romantice. E ultimul fabulist autentic din literatura română.). A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. a fost ofiţer. este elev la pensionul Sfântul Sava. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. Face cunoştinţă cu Heliade. dar a demisionat (1837). Dreptatea leului. mai întâi. în care adevărul e mascat. cu prietenul Ion Ghica). Lixandrescu. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. A ocupat funcţii mărunte. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. Vulpea liberală s. 22 februarie 1810 Târgovişte. fiind coleg cu Ion Ghica. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. 18 .a. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. în anul 1810. lăsându-ne vreo 40 de fabule. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. cu o memorie extraordinară. dar de mic e deştept. Ajuns la Bucuresti. Poetul liric scrie. O vreme. Boul şi viţelul. Învaţă greaca şi franceza. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. Rămâne orfan şi sărac. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. în mahalaua Lemnului. Va sta şi acasă la Heliade.d.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. urmată de elegia Adio la Târgovişte. S-a născut la Târgovişte. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc.

.. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I. Apreciere critică: . A tradus din Lamartine şi Byron.." ( D. C. meditaţia şi satira. Popovici) -Poezii:Trecutul. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . La Cozia Rasaritul lunii.Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola.

e ridicat. I. L. La fel ca alţi paşoptişti. Bucureşti) a fost un poet român. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . om politic. Caragiale. un rol decisiv. mic proprietar. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. cu reşedinţa la Bolintin. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). Ienache Cosmad. sat aproape de Bucureşti. a venit în ţară din Ohrida. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". Dimitrie. diplomat. o avere care să-l scutească de griji. probabil. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. Arendaş. 1819 [sau 1825 după alte surse]. precum Grigore Alexandrescu. a jucat. Printr-un misterios concurs de împrejurări. Ienache. în 1843 . prin slujbe funcţionăreşti. În puţini ani ai tatălui său. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. 20 august 1872. Orfan de ambii părinţi încă din 1831.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". tânărul a fost crescut de rude mai avute.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. în 1844. apoi subprefect. participant la Revoluţia de la 1848. părintele lui. de André Chénier. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. la rangul de pitar. Mihai Eminescu. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. Se susţine de timpuriu. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Bolintin-Vale — d.

pe potriva modelului francez .a fost exilat şi se duse în Transilvania. dar redactorul şef avea proiecte mari. Plecat la Paris în 1845. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. ceea ce poetul nu putu să facă. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. Aga poliţiei. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. la Românul. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". Egipt. parte de el. A. Prin stăruinţele lui. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". 21 . Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. poate.. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. Cezar Bolliac ş. Rosetti scosese.Bolintineanu la Paris. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. ale lui Costache Negri şi ale lui V. Ar fi avut. Întorcându-se în ţară la 1859. Grav bolnav. În 1871. Ion Manu. boala lui Bolintineanu se agravează. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. de patru pagini. Macedonia. dar . Siria. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. din iniţiativa lui George Sion. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. cu doar două coloane pe fiecare faţă. a. e silit să-şi întrerupă munca. A. Era o foaie mică. In prima jumătate a anului 1870. În aprilie este organizată. Colaborează.căzând revoluţia . intră în politică şi deveni ministru de externe.. imediat după izbândă. Rosetti.A. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. Urechia. apoi la Constantinopol şi. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. Poetul este sărac. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. îl „mirosise" şi. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. "Pruncul român". descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. în februarie 1848. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. "Poporul suveran". culte şi instrucţiune publică. până în aprile. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social".Le Peuple souverain. dacă nu izbucnea revoluţia. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. Când aceasta izbucni la Paris. lui C. în sfârşit. Izbucnind revoluţia din 1848. Dacă C.

Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. în mijlocul ţăranilor. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. Acestea toate. • 1829 . o La Mânjina. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară.Se întoarce în Moldova.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. dar cu o situaţie socială relativ modestă. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). în ţinutul Bistriţei. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. De pe acum. la Institutul lui François Naville de la Vernier. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. unde învaţă limbile franceză şi germană. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. prozator. • 1836 . • 1840 . a fost condamnat la moarte. călătorii şi impresii. • 22 . unde tatăl său arendase nişte pământuri. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. Este autorul volumului Cântarea României. 17 martie 1819 .†5 februarie 1859) a fost poet. mai apoi. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. • 1845 . Fără a revendica vreodată explicit această operă. Negri. moşia lui C. S-a născut în familia unui boier de viţă veche.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. fiind. Alecsandri. După studiile din Elveţia. printre care şi Nicolae Bălcescu. dar. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. • 1841 .Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). un liberal în gândire. o Scrie Studie naţionale. Chişinău . • 1839 . Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. nereuşind. ideolog al generaţiei de la 1848.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. Russo se dovedeşte un revoltat. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. Odobescu.Rămas orfan de mamă. în Basarabia.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia.Se stabileşte la Iaşi. tipărit anonim. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). eseist. în urma unor dezacorduri cu familia. cu peisajul românesc. Impresionat de locuri şi de locuitori. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. probabil la moşia de la Negrişoasa. Prodăneştii Vechi. fiul lui Iancu Rusu.

aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. al latiniştilor şi al „ardelenismului“. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. Jicnicerul Vadră. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. de aş fi istoric. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. «ţara cea dragă». scrie jurnalul Soveja. Odobescu. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare.. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. apoi. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. • 1850 . şi în acelaşi timp. în urma eşecului acesteia. în curgerea vremurilor. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. şi nimeni. Alecsandri.Apare în România Viitoare.1846 . o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. + • 1855 . Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. + • 1851 . în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. 23 . Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. fără a fi potrivnic influenţelor apusene.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. Ziarul unui exilat politic la 1846.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. • 1848 .. şi de aş fi poet. de aş fi gramatic.După o absenţă mai lungă în publicistică. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. aş culege mitologia română.Se întoarce în ţară. pentru ca apoi să se stabilească la Paris. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . publicat postum de Al. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. • 1847 .

În 1846. pe care o şi traduce. istorice. după retragerea acestuia. Ajuns la Bucureşti.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. În 1818. tipograf. el devine elevul lui Gh. critic. editor. învaţă româneşte după cărţile populare. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. Negruzzi. Lazăr. oricât de ambiţioase. întreprindere uriaşă. 27 aprilie 1872. filolog şi om politic român. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. cunoaşte poezia lui Hristopulos. în Moldova). prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. 6 ianuarie 1802. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). iar greceşte cu dascălul Alexe. poet la mare modă. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol.I. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. Bucureşti) a fost un scriitor. "Societatea Filarmonică" (din 1833). Heliade propune planul unei "biblioteci universale".Sava". 24 . După obiceiul şi în spiritul vremii. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). prozator. filozofice ale tuturor timpurilor. Târgovişte — d. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă.H. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. poet.

poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. realizat fragmentar. Aici. satira şi fabula politică. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. de Lamartine. La Fontaine. Domnul Sărsăilă autorul. mitul popular Sburătorul.1827 – Apare Societatea literară.H. Goethe.Apare. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. înfiinţarea unui teatru naţional. publicarea de gazete. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. Eliad de proze şi de poezie. Aristia. de traduceri şi de opere originale. primul ziar apărut în Ţara Românească. Rădulescu. fonetismul ortografic. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. capodopera sa literară.m. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. membru în guvernul provizoriu.a. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron. susţine simplificarea alfabetului chirilic. Byron ş. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. prima gazetă în limba română din Principate. în maniera fiziologilor. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. Muzeul Naţional. Muzeul naţional. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine.Apare Gazeta Teatrului Naţional. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. Este autor a numeroase traduceri. Ion Câmpineanu şi C.. 25 . elegia Dragele mele umbre. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. Eliad. Dante Aligheri. 8 aprilie – Apare Curierul românesc.d. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. 1829. etc. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. I.

In plus concurenta trupelor straine.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. 1828). Asachi in Moldova si lui I. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. in 1816. strajnici si puternici. Echilibru între antiteze). nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. el seamana cu pruncul mic. de educatie estetica si perfectionarea limbii.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. 1858. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti.1870). Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. 26 . dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). frumusel.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). era un obstacol greu de trecut." In anul 1840. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. iar greutatile economice. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. Atmosfera era neprielnica. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. pareau de neinvins. care se bucurau de success. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. iar la Bucuresti in 1819.

germane şi greceşti. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. ştiri politice.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. mai ales franceze. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. comandantul armatelor ruseşti. revista in limba romana. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. Încet. aparuta pe 8 aprilie 1829. gazetă care pune bazele presei româneşti. încet. literare şi mai târziu să 27 .Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. În Principatele Române. culturale. începuse să pătrundă diferite ziare străine. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. El este fondatorul Curierului romanesc . care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei.

iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. după bătrânul Iancu Văcărescu. Ion Voinescu. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. mai ales în Valahia. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. Costache Bălăcescu. unii din ei rămaşi necunoscuţi. Asadar. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". Caragiale. Grigore Alexandrescu.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". Ea se înfăţişează prin mici notiţe. În Curier se naşte critica literară în literatura română.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. Aceasta o spune în no. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. Prin Curierul romanesc. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. Baronzi. I. Costache Aristia. Genilie ş. K. În el se găsesc coloane deschise. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. Heliade se formează încet. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. prin 28 . El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. încet. el o vede acum cu un rol mare. G. Viişoreanu.a. Ion Catina. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Cezar Bolliac. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc.

Dimitrie Bolintineanu.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Dacia Literară 29 . Grigore Alexandrescu. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. din care s-au remarcat Vasile Carlova. Cezar Bolliac. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul.

Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. îndeosebi piese de teatru. el preia în iulie. cu tipul său”. Mai energic şi. mai ales. generează un fluviu. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. o explicitează. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi".7. nu numai culturale. adunând pâraiele din jur. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". în acel moment. ca urmare. Curentul acesta exista de fapt. în orice caz. Prin orientarea dată de el. tocmai creativitatea autohtonă era. de la studii (Luneville. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". în carele. Esquisse sur I'histoire. mai modern în concepţii decât Asachi. bucovineni. în care va edita. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care.18172. se vor vedea scriitori moldoveni. Inserând în cuprinsul ei. les moeurs et la langue des Cigains.M. Albina românească. 30 . Histoire de la Walachie. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). şi. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. La data apariţiei periodicului. C. tacit. şi Introducţia din primul număr. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. semnată de “redactorul raspunzător". Berlin). bănăţeni. calendare. va conduce (împreună cu Alecsandri. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. unul dintre principalele momente de referinţă. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". almanahuri. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. Negruzzi. în afară de revistele sale. cu limba sa. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. indiferent de calitate.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. pe care începe să-l eclipseze. M. nu trebuia tălmăcit orice. fieştecare cu ideile sale. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. P. Alăuta românească. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. Cu toate că a apărut doar în trei numere. Înapoiat. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. va întemeia tipografie. în 1838. însă nedeclarat. munteni. ca într-o oglindă. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. Foaie pentru minte. Or. încercand s-o învioreze. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. numai să fie bune".11. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi).1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. ardeleni.

în unire. Scene contimporane. tot atât de vibrant.. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). Baritiu..Introducţie” e tipărită. Dar. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». Kogălniceanu. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. Kogălnicenu şi l-a afirmat.. ca naţiune. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). pentru că omoară în noi duhul naţional (. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. în acelaşi an.introducţiile" la aceste publicaţii — şi." Imediat dupa . Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. ca şi de Albina românească şi de Foaia. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. periodicele scoase de Kogălniceanu. Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. 31 . fost luata ca model de către N. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească.). Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. Negruzzi. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. prin ea.. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". 1840. Albina românească. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. pentru a le avea.. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. note la zi (Telegrafal Daciei). însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". au grupat. H: Cronicile României. ed. după interzicerea Daciei literare. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. 1845-1852.. Alecsandri. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă.. 1872-1874). în chip firesc. din toate provinciile româneşti. 1845). Consecutiv. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi.după opinia lui. critică literară. 1841. Foaie pentru minte. Arhiva românească (3 vol. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. prin înfiinţarea.. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. etc). Arhiva romdneasca a. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. a unei noi publicaţii istorice.1851). Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. În fiecare număr al revistei. În . lui Barium. semnificativ. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. M. trebuie să ne ţinem. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. trebuie să sporim în bine (...

ar implini o mare lipsa in literatura noastra. foaie care.].Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa.Istoria noastra are destule fapte eroice. parasind politica. [.. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . fie din orice parte a Daciei.. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris.Articolul . revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: . frumoasele noastre tari sunt destul de mari. sugerat si de titlul revistei. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. zic.O foaie dar. pentru ca omoara in noi duhul national.. facand abnegatie de loc. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: . • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . Publicat in primul numar al revistei.. numai sa fie bune. care.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". iar nu persoana.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: . aceasta foaie.] Traductiile insa nu fac o literatura.. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura.. ar fi numai o foaie romaneasca.. redactat de Mihail Kogalniceanu.. vom critica cartea. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii." • Promovarea unei literaturi originale. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou.Critica noastra va fi nepartinitoare.." 32 .. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti.

principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. după necesităţile locale. 33 . Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. suzeranitatea Imperiului Otoman. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. iar Muntenia. Bucovina). Astfel că.

ajungând la Brăila. În Ţara Românească În Ţara Românească. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. în conformitate cu Regulamentul Organic. instrucţiune gratuită. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. au încercat traducerea ideilor în fapte. Se cereau. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. De aici au reuşit să plece în Transilvania. Al. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. spre deosebire de cei moldoveni. Vasile Alecsandri. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. în ilegalitate. printre care: Alexandru Ioan Cuza. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. C. Canta. sub influenţa celor de afară. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. de catre Vasile Alecsandri. Russo. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . primul guvern provizoriu revoluţionar. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării.şi mai ales în Cernăuţi . revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. în data de 27 martie. printre altele: egalitate politică şi civilă. de unde au trecut în Bucovina. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". 34 . Negri. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru.În Moldova În Moldova. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. deoarece tinerii revoluţionari munteni. mai mult de ordin administrativ şi cultural. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. D.

pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. în zorii zilei. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. o mare adunare populară la Islaz. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. alături de Grigore Bengescu. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. la rândul lor. • 14 iunie 1848 Craiova. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. A doua zi. tricolorul revoluţionarilor. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. Dar Gheorghe Magheru. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. imediat după debarcare. Gheorghe Bibescu abdică.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. se strecoară. partizanii contrarevoluţiei. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. Guvernul adoptă ca steag naţional. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Iancu Obedeanu. A doua zi. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. cărora li se alătură numeroşi ţărani. • • 11 iunie 1848. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. pe Costache Romanescu. copila lui Gheorghe Magheru. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. În aceste condiţii. despresurând sediul guvernului provizoriu. Bibescu semnează. • 35 . cunoscut reacţionar.

Soliman este bine primit în Bucureşti. Christian Tell. Nicolae Bălcescu şi Ion C. Urmare a înţelegerii ruso-turce. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. C. Nicolae Golescu. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. 36 . De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată.În aceeaşi zi. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Rosetti. omul măsurilor dure. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. Ştefan Golescu. nu intră cu armata. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. Bratianu. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu.A. Gheorghe Magheru. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu.

O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. au întâmpinat trupele străine. Burgezia maghiară revoluţionară. ale saşilor şi maghiarilor. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. suliţe. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. care a pus pe picioare o armată bine organizată. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. topoare şi coase. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . inarmaţi cu puşti. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. Revoluţia fusese învinsă. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români.

Vasile Alecsandri. Simion Balint. Al. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Lascăr Rosetti. Ioan Sterca-Şuluţiu. Ioan Axente Sever. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Petrache Cazimir. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. Alexandru Papiu Ilarian. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Ioan Dragoş. Timotei Cipariu. Costache Negri. 38 .problemele care îi preocupau. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. Nicolae Ionescu. Petru Dobra. Simion Bărnuţiu. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Ioan Buteanu. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Gheorghe Sion. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. În lupta de la Şiria lângă Arad. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. David Urs de Margina. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Alecu Russo.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->