Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

cu oarecare întârziere.G. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. prin demonism. demonul. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. nopţile. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. Ion Heliade-Rădulescu. ierarhia divină. epopeea sociogonică.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX.I. evocarea trecutului istoric. prin satiră. Byron. M. trecerea ireversibilă a timpului. P. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). natura. Demonul. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. în ultimă instanţă. Cain. omul nemuritor. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. Vasile Cârlova. Romantismul se traduce prin ironie. Romantismul. geniul. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. în secolul douăzeci. • 4 . nuvela şi romanul istoric. ea este o literatură angajată. Lermontov. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. la geniul universal al lui Eminescu. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. cu un program bine definit. Grigore Alexandrescu. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. pusă în slujba idealului naţional. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. promovând meditaţia. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. Hyperion. titanismul. Shelley. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. contestă divinitatea): G.B. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Prometeu dezlănţuit. în ţara noastră.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică.

indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. cu Nopţile sale. Poe. valea. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). Eichendorf. marea. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. Eminescu). de evocare istorică. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. ilustrat de scriitori ca E. reprezentant al Şcolii de la lena. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. neobişnuit. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. pădurea.T. militantă. Hoffmann. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. patriotică şi vizionară. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. Moise. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. Momentul paşoptist propriu-zis. în acelaşi timp însă. Faust. dar şi natura ostilă. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". Nikolaus Lenau. Demonul. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. Luceafărul).I. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic.A Hoffmann sau E. aduce o poezie lirică.A. Ludwig Tieck. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit. Sentimentul naturii .A. Ironia romantică: dezgustat de real. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». excepţional. E. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional.• geniul: Alfred de Vigny. produs al propriei lui fantezii. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară.întruchipează aspiraţia spre absolut. Eloa.T.A. Hoffmann.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . Mihai Eminescu. maternă (Lamartine. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Luceafărul.T. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. Gustul pentru fantastic. În această ordine de idei. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. M. Motivul iubirii imposibile . moartea). Casa pdstorului). lacul. specifică sufletului romantic. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. Mihai Eminescu. Lermontov. Mihai Eminescu.

satira. considerat ultimul mare romantic european. 6 . pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. pentru limba şi îmbogăţirea ei. limpezime. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. în ţara noastră. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. Ca orientare literară. fabula. Astfel. Cârlova. o conştiinţă militară cetăţenească. epistola. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. însă. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. ea este o literatură angajată. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. cum susţine academicianul H. prin elegie. tema trecerii timpului. Romantismul. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. Corbu. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. pusă în slujba idealului naţional. Orientarea spre înnoiri radicale. Heliade-Rădulescu. Totodată. I. prin meditaţia istorică. Aşadar. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. tinând de rigoare. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. solitudinea şi peisajul nocturn. Eminescu. promovate de scriitorii perioadei. Grigore Alexandrescu. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. cu un program bine definit. Alexandrescu. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. Hrisoverghi. la începutul secolului al XX-lea. anunşată de Dacia literară. Kogălniceanu. Dealtfel. de exemplu. va fi preluată de revista Sămănătorul. ideea specificului naţional în cultura şi arta. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. normă. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. V. În acest context. prin cultul trecutului.folcloric. dar şi un scriitor romantic. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. erau trăsături esenţiale. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. Russo. Bolintineanu. la geniul universal al lui Eminescu.

Se dezvoltă astfel o poezie retorică. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. al revoluţiei etc. La patrie. Ea răspunde. fericirea. al creatoruluibard. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. declamativă. al ruinelor. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. în ansamblu. populare. Se manifestă. destinul. C. într-un stil avântat. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. în care teme vechi precum iubirea. adaptată la momentul istoric si chiar politic. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. care devin acum. O dimineaţă de Caraiman. în istoria. încrederea în valorile tradiţionale. moartea etc. în sensul că este o poezie socială. C. Din punct de vedere compoziţional. iluminismul cu preromantismul. pentru dreptate socială. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. în general. La cea întâi 7 .condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii.Heliade-Rădulescu. teme predilecte ale poeţilor. a elogiului realizărilor poporului (Gh.al mormintelor. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. al luptei. I.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. Asachi.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh.Bolliac. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. cu motivul conştiinţei sociale. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. Asachi. alături de evenimentele social-politice ale momentului. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului.Bolliac. Zburătorul). Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. natura şi folclorul românesc. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. grandilocventă.

Gr. Al. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. Bolintineanu etc. Scopul omului). ca şi cele ale lui D.Legendele lui V. în care.Heliade Rădulescu. Pelimon. I. exponent al conştiinţei colective. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. Dimitrie Bolintineanu. dar şi cele ale lui N.Asachi. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. elegia (Vasile Cârlova. Alexandrescu. o împletire de elemente epice. D. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). Pasteluri).si a folclorului.Heliade-Rădulescu. Halepliu. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. Al. Visul. O fată tânără pe patul morţii). Vasile Alecsandri. Acesta se adreseaza generaţiei sale. G. Istrati. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. Asachi. Gr. O fată tânără pe patul morţii. Rodica). sau prin “Despot-Vodă”. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. lirice şi dramatice. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. La Cozia. Baronzi. V.Bolintineanu. cea religioasă ( I.Bolintineanu. Satira. Gh. Muma lui Ştefan cel Mare. pe de altă parte. I.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Legendele lui I. Cântarea dimineţii. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Deparateanu. Umbra lui Mircea. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. Pentru a comunica dinamismul istoriei. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. Înserare.Aşteptarea.Heliade-Rădulescu. Alexandrescu. Maniu. Păstorul întristat. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale.corabie românească). Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Ruinurile Tărgoviştii. poate cea mai complexă specie a a momentului. I. Alexandrescu.Heliade-Rădulescu. purtau pecetea unei creaţii artistice. Se afirmă artistul-cetăţean. când s-a numit privighetoare). Alexandrescu. Asachi. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu. Gh. zbucium si măreţie. Iau avânt lirica filozofică ( I. Dorul. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. concomitent. D. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. sub forma satirei ( Gh. sintetizând. o dramă istorică. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. D. O noapte pe ruinele Târgoviştei). Asachi. Cumătria cioarei. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. Câinele şi căţelul. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. Candela) şi cea erotică ( Gh. chiar şi cele ale lui D. 8 .Duhului meu. Bolintineanu. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. Dumitrescu. Musca şi carul. prin “Iorgu de la Sadagura”.Gh. idila (Vasile Alecsandri. Alexandrescu. In general. Alecsandri. C. pe de o parte. Al. Aricescu.Dochia şi Traian). C.Bolintineanu.

Hora Unirii. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. Vasile Alecsandri. Invăţământul. teatrul. Deşteptarea României. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. oda şi imnul (Vasile Cârlova. Dan. Visul. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. Odă ostaşilor romani. Grigore Alexandrescu. Umbra lui Mircea. câta a fost. Legenda rândunicăi). Traianida). literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. directii estetice si stiluri. Fabule). Mihaida. naţională. Per ansamblu.Vasile Alecsandri. Legenda ciocârliei. în descendenţa celui francez. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. mai multe tipuri de scriitură. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Doctrina literară. specii. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu.conform personalităţii 9 . fabula (Alexandru Donici. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). Dimitrie Bolintineanu. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. se organizează biblioteci de literatură beletristică. toate in formele romantismului. Duhului meu. Fabule. a avut un caracter hibrid. bazată pe tradiţia populară. poemul (Vasile Alecsandri. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Marşul oştirii romane.pronunţându-se în problema neologismelor. Anul 1848. educativă. Mircea şi solii).Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. se formează un public cititor. Epistolă generalului Florescu). căpitan de plai). literatura. genuri. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. Un răsunet). Anatolida. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. Muma lui Ştefan cel Mare. Povestea vorbei). coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. realism. Andrei Mureşanu.al cărţilor tipărite în tiraje mari. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Vasile Alecsandri. Zburătorul). umanism. poate de aceea. Dumbrava Roşie. meditaţia (Grigore Alexandrescu. mesianism utopic şi naţional.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. presa. Steluţa). Ion Heliade-Rădulescu.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. snoava în versuri (Anton Pann. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. legenda (Vasile Alecsandri. La Cozia. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. au adoptat principiul împrumutului moderat. Orientarea spre înnoiri radicale. Satiră. . ecletic. Meditaţie.

Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu.fiecăruia. In aceasta parte a tarii. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. In genere. prin straduinta carturarilor iluministi. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. al istoriei si geografiei patriei. cu convingerea că realitatea are un sens unic. graditia ciclurilor extinderea. la totalitate şi determinare.la un frumos etern. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. condusa din 1836 de George Baritiu. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. fost elev la Sava. Se pun bazele invatamantului gratuit. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. centru al romanismului. Învăţământul Pe taramul invatamantului. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". Odobescu. cu 3 profesori. 10 . 353 nemtesti. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. apar primele scoli specializate (Conservatorul). Dupa 1848. se numarau numai 298 de scoli romanesti. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. care se cere descoperit prin cuvânt.

"Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". propaganda ideii cei mari. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. 1836).. În 1844 publică în Foaie pentru minte. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). agricultură şi noutăţi" . am lăsat literele pentru publicistică".H. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. căci e căzută pe jumătate. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale.Bucureşti. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. poet liric protestatar. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. Filipescu. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. Nu va rămâne mult în armată. paralelă cu cea literară. la bătrâneţe. scriţi.d. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. de altfel. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. lăudaţi. având ca profesor pe I. 11 . Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. industrie.) Formaţi societăţi. cum făcuse şi cu Gr. Rădulescu. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. înfiinţată de Ioan Câmpineanu. ai frăţiei şi ai libertăţii". Alexandrescu.H. am lăsat armata pentru litere. revista Curiosul ("gazetă de literatură. Editează. şi robia cade. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. Paris. împreună cu Constantin G. Mai târziu. I.. satiraţi. Mai târziu. 1859). Aristia. Activitatea politică. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. Bucureşti . (. declaraţi. Rădulescu şi C. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. şi Zinca Kalamogdartis.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. Valentineanu. de origine (greco-)italiană.G. 23 martie 1813.

este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. fără a lipsi literatura. şi pentru întărirea religiei. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. care are ca subtitlu "Dreptate. Carnavalul. apare la Paris poemul Domnul Tudor. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. cu problematică socială (Muncitorul. 12 . Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). După 1857. continuare a Buciumului. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. O dimineaţă pe malul lacului). face o excursie arheologică. În 1869. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. este secretar al guvernului provizoriu. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris.Tot în revista Foaie pentru minte. director fiind Cezar Bolliac. Apare volumul Poezii nouă (1847). să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. Hugo. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. ia drumul exilului. Ocna. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. În 1857. Frăţie". ce s-a slăbit. "Scrisori"). mai întâi în Ardeal. ce se clatină". poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. vornic al capitalei. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. După înfrângerea revoluţionarilor. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. care are mai mult un caracter politic. Sila. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850.

După moartea timpurie a părinţilor. la Craiova.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român. 1830. la 8 mai 1850.Ia fiinţă miliţia naţională. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. în aceeaşi gazetă. fost ispravnic de Buzău. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. 30 mai 1830.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. publicată în „Curierul Românesc”.Scrie poezia „Rugăciune”. 13 . 1827. la 29 iunie. După încercări de versificare în greceşte.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. Buzău . a învăţat limba greacă şi limba franceză. 18 septembrie 1831.d. cea atât de frumoasă subt pana lui. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. 1827. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). de Anton Pann). unde va servi cu gradul de sublocotenent. 1816. tipărită la 20 martie 1830. 4 februarie 1809. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. nucleu al oştirii române moderne. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. A scris ’’Păstorul întristat’’. de Anton Pann). care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. la 8 mai 1850. 4 februarie 1809. 1828. după mamă. Scrie poezia „Înserarea”.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică.” 1828.A scris ’’Păstorul întristat’’. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. 6 iulie 1830. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. este crescut de o soră a mamei. publicată postum (1839) de Heliade.

intitulată „Arhiva românească”. în „Curierul Românesc”). Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. apoi prim-ministru al României. dar sigure. publicaţie nevinovată cu efecte modeste.I. în 1839. Personalitate fascinantă a epocii moderne. 20 iunie 1891. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. În 1839. ministru. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. prim-ministru şi. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". Paris) a fost un om politic.Cuza. ministru de externe. ziarist.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. cel care se considera. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. scriitor. gazetar şi scriitor român. în perioada 1863 – 1865. A fost istoric. Mihail Kogălniceanu. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. 6 septembrie 1817. afirma la Luneville.Vasile Cârlova a murit la Craiova. Iaşi – d. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. 14 . "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". Sfetnic al domnitorului Al. 18 septembrie 1831. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. în Franţa. mai tarziu.1831. spirit pasionat şi comprehensiv. în urma unei boli infecţioase. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. Publicaţia a apărut în 1841. pe bună dreptate. om politic. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi.

urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. ministru. academician român. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. iar în februarie 1841. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. Cuza şi pictorul Ion Negulici. Mirceşti. 15 . dramaturg. ambele preluate după piese străine. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Le petit rameau. Serata. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. Marie. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. În anul 1834. diplomat. În 1840. membru fondator al Academiei Române. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. folclorist. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. om politic. judeţul Iaşi) a fost un poet. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. Bacău — d. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. a fost trimis la studii la Paris. printre care viitorul domn Al.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. 22 august 1890. pe care nu a terminat-o. Les brigands. Cinovnicul şi modista. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. I. 21 iulie 1821.

Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. Kogălniceanu. Russo. În 1859 . Hora. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. Tatarul.În 1844. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. revistă la care au colaborat moldovenii C. Strunga. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. de care se îndrăgosteşte şi căreia. Al. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Negruzzi.Apare sub conducerea sa România literară. devenită Academia Română. după moartea timpurie 1847. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. 16 . sora prietenului Costache Negri. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. Bolintineanu. intitulată mai târziu Deşteptarea României. va fi trimis în Franţa. D. în Albina Românească. Al. I. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. În 1848 scrie poezia Către români. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. Doina. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C.Este numit de domnitorul Al. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. Crai nou. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. Cuza ministru al afacerilor externe. dar şi muntenii Gr. M. În 1854 . În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. Alexandrescu. Odobescu. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. după o lungă suferinţă. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Opera.

O a doua etapă. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. entuziast. o coerenţă. revista lui Kogălniceanu. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. Victor Hugo etc). Vasile Alecsandri se întoarce în ţară.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Şerb sărac. 17 . în diverse numere ale Convorbirilor literare. un treaz sentiment al ordinei. în aceeaşi măsură. dar.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. Haosul îi provoacă viziuni negre. Acest romantism tipic. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. Mihu Copilul. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. Heliade. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. tipic romantice. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. după o absenţă de aproape doi ani.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Pe de-o parte revolta şi idealurile. cu o viziune în general romantică. Alecsandri. V. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. Balade (Cântice bătrâneşti). Blestemul. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. erotică. aşa-zisă de limpezire. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. poezia Hora Unirii. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. iniţial. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. liric (Buchetiera de la Florenţa.În 1850. sentimente ale individualului raportat la lume. de ruptura dintre ele. Adunate şi îndreptate de d. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. Mioara. când psihologia romantică pătrunde mai adânc. mereu.. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. După 1840. În 1856 apare în Steaua Dunării. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire.

O vreme. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. meditaţii romantice. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. sub influenţa lui Lamartine. 22 februarie 1810 Târgovişte.d. Vulpea liberală s. 18 . A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. în anul 1810. Poetul liric scrie. dar de mic e deştept. A ocupat funcţii mărunte. mai întâi.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. cu o memorie extraordinară. dar a demisionat (1837). în mahalaua Lemnului. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. Boul şi viţelul. fiind coleg cu Ion Ghica. Rămâne orfan şi sărac. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. lăsându-ne vreo 40 de fabule. Face cunoştinţă cu Heliade. Dreptatea leului. Ajuns la Bucuresti. Lixandrescu. S-a născut la Târgovişte. urmată de elegia Adio la Târgovişte. a fost ofiţer. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. este elev la pensionul Sfântul Sava. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Va sta şi acasă la Heliade. în care adevărul e mascat. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. cu prietenul Ion Ghica).). el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu.a. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. Învaţă greaca şi franceza. E ultimul fabulist autentic din literatura română.

.Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola.. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. Apreciere critică: .. meditaţia şi satira. C. A tradus din Lamartine şi Byron. La Cozia Rasaritul lunii. Popovici) -Poezii:Trecutul. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I." ( D. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea.

un rol decisiv. cu reşedinţa la Bolintin. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. participant la Revoluţia de la 1848. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . Bolintin-Vale — d. La fel ca alţi paşoptişti. tânărul a fost crescut de rude mai avute. Ienache. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. e ridicat. 1819 [sau 1825 după alte surse]. o avere care să-l scutească de griji. Dimitrie.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. om politic. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). diplomat. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". a jucat. de André Chénier. Se susţine de timpuriu. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". Bucureşti) a fost un poet român. Printr-un misterios concurs de împrejurări.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". în 1844. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. Mihai Eminescu. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. L. la rangul de pitar. în 1843 . Caragiale. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". 20 august 1872. sat aproape de Bucureşti. Ienache Cosmad. a venit în ţară din Ohrida. probabil. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. precum Grigore Alexandrescu. părintele lui. apoi subprefect. I. mic proprietar. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. În puţini ani ai tatălui său. Arendaş. prin slujbe funcţionăreşti.

. boala lui Bolintineanu se agravează. Grav bolnav. "Pruncul român". A. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". "Poporul suveran". dacă nu izbucnea revoluţia. lui C. în sfârşit. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. până în aprile. intră în politică şi deveni ministru de externe. Siria. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. 21 . parte de el. cu doar două coloane pe fiecare faţă. Cezar Bolliac ş. Când aceasta izbucni la Paris. dar redactorul şef avea proiecte mari. Întorcându-se în ţară la 1859. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. În aprilie este organizată.Bolintineanu la Paris. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. poate. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. ceea ce poetul nu putu să facă. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. Plecat la Paris în 1845. Rosetti scosese. în februarie 1848. a. Ar fi avut. din iniţiativa lui George Sion. la Românul. imediat după izbândă. In prima jumătate a anului 1870.Le Peuple souverain. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. Izbucnind revoluţia din 1848. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". Rosetti. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. de patru pagini. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. Poetul este sărac. ale lui Costache Negri şi ale lui V. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. A. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. Prin stăruinţele lui. Colaborează. e silit să-şi întrerupă munca. culte şi instrucţiune publică. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte.a fost exilat şi se duse în Transilvania. Egipt. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. îl „mirosise" şi. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. dar .A. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. pe potriva modelului francez .căzând revoluţia . Ion Manu. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. Urechia. Dacă C. Aga poliţiei.. În 1871. Era o foaie mică. Macedonia. apoi la Constantinopol şi.

Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. tipărit anonim. • 1840 . o Scrie Studie naţionale. în urma unor dezacorduri cu familia. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. Este autorul volumului Cântarea României. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia).Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. unde învaţă limbile franceză şi germană.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. prozator. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. • 1836 . De pe acum. • 1829 . Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. 17 martie 1819 . fiul lui Iancu Rusu. fiind. Negri. a fost condamnat la moarte. nereuşind. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. • 1845 . După studiile din Elveţia. dar cu o situaţie socială relativ modestă. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). un liberal în gândire. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. printre care şi Nicolae Bălcescu. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. probabil la moşia de la Negrişoasa. în Basarabia. unde tatăl său arendase nişte pământuri. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). Impresionat de locuri şi de locuitori. • 1839 . Odobescu. • 1841 . Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare.Se întoarce în Moldova. moşia lui C. Alecsandri. în mijlocul ţăranilor. Chişinău .Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. călătorii şi impresii. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. • 22 . o La Mânjina. la Institutul lui François Naville de la Vernier. în ţinutul Bistriţei. Acestea toate.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. ideolog al generaţiei de la 1848. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. Russo se dovedeşte un revoltat. dar.†5 februarie 1859) a fost poet.Rămas orfan de mamă. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri.Se stabileşte la Iaşi. mai apoi. eseist. Fără a revendica vreodată explicit această operă. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. Prodăneştii Vechi. cu peisajul românesc.

Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja.. pentru ca apoi să se stabilească la Paris. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. publicat postum de Al. o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. Alecsandri.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. aş culege mitologia română. + • 1855 . un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga).Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. • 1850 . şi de aş fi poet. Ziarul unui exilat politic la 1846.Se întoarce în ţară. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. şi în acelaşi timp. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. «ţara cea dragă». aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“.. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. în curgerea vremurilor. + • 1851 . • 1847 . de aş fi gramatic. o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. Jicnicerul Vadră. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. • 1848 . unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. de aş fi istoric. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. Odobescu. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» .După o absenţă mai lungă în publicistică. al latiniştilor şi al „ardelenismului“.Apare în România Viitoare. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. şi nimeni. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă.1846 . ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. apoi. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). în urma eşecului acesteia. scrie jurnalul Soveja. 23 .Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina.

1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. filolog şi om politic român. critic.H.I. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). istorice. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. în Moldova). Târgovişte — d. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. după retragerea acestuia. iar greceşte cu dascălul Alexe. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. 6 ianuarie 1802. editor. cunoaşte poezia lui Hristopulos. 27 aprilie 1872. În 1846. întreprindere uriaşă. După obiceiul şi în spiritul vremii. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. Ajuns la Bucureşti. 24 . fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. "Societatea Filarmonică" (din 1833). căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. învaţă româneşte după cărţile populare. poet la mare modă. Lazăr.Sava". tipograf. oricât de ambiţioase. Bucureşti) a fost un scriitor. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. prozator. el devine elevul lui Gh. poet. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). În 1818. filozofice ale tuturor timpurilor. pe care o şi traduce.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. Negruzzi.

Eliad de proze şi de poezie. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. susţine simplificarea alfabetului chirilic. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. I. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. mitul popular Sburătorul. de Lamartine.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. Eliad.a. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. La Fontaine. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. Byron ş. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. Dante Aligheri. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. prima gazetă în limba română din Principate. Ion Câmpineanu şi C. elegia Dragele mele umbre.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. Aristia. Domnul Sărsăilă autorul. publicarea de gazete. primul ziar apărut în Ţara Românească.. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. 25 .Apare. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. membru în guvernul provizoriu. fonetismul ortografic. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. satira şi fabula politică. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. Muzeul Naţional. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei.Apare Gazeta Teatrului Naţional. Muzeul naţional. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească.m.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). de traduceri şi de opere originale. Este autor a numeroase traduceri.1827 – Apare Societatea literară. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. realizat fragmentar. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. capodopera sa literară. 8 aprilie – Apare Curierul românesc. Aici. etc.d. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. înfiinţarea unui teatru naţional. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. în maniera fiziologilor. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron. Goethe.H. 1829. Rădulescu.

Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. strajnici si puternici. Asachi in Moldova si lui I. In plus concurenta trupelor straine. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe.1870).” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. Atmosfera era neprielnica.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). frumusel. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. iar la Bucuresti in 1819. in 1816. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. pareau de neinvins. 1858. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 ." In anul 1840. Echilibru între antiteze). el seamana cu pruncul mic. nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. 26 . Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. iar greutatile economice. era un obstacol greu de trecut. de educatie estetica si perfectionarea limbii. 1828). care se bucurau de success. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu.

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. ştiri politice.germane şi greceşti. literare şi mai târziu să 27 . Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. culturale. începuse să pătrundă diferite ziare străine. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. mai ales franceze. În Principatele Române. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. El este fondatorul Curierului romanesc . Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. gazetă care pune bazele presei româneşti. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. aparuta pe 8 aprilie 1829. revista in limba romana.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. comandantul armatelor ruseşti. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. Încet. încet.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră.

În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. Asadar. unii din ei rămaşi necunoscuţi. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. Viişoreanu. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. I. Caragiale. Aceasta o spune în no. G. K. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. el o vede acum cu un rol mare. Heliade se formează încet. Costache Bălăcescu. Ion Catina. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". Grigore Alexandrescu. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. În Curier se naşte critica literară în literatura română. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. Prin Curierul romanesc. mai ales în Valahia. Ion Voinescu. prin 28 . Ea se înfăţişează prin mici notiţe. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Genilie ş. Costache Aristia. În el se găsesc coloane deschise.a. încet. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. Cezar Bolliac. Baronzi. după bătrânul Iancu Văcărescu. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836).

Dimitrie Bolintineanu. Grigore Alexandrescu. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. din care s-au remarcat Vasile Carlova. Cezar Bolliac. Dacia Literară 29 . Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul.

mai ales.11. Curentul acesta exista de fapt. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6.7. Inserând în cuprinsul ei. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. Esquisse sur I'histoire. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. Albina românească. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. încercand s-o învioreze.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. în orice caz. La data apariţiei periodicului. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. Mai energic şi. Prin orientarea dată de el. va conduce (împreună cu Alecsandri. unul dintre principalele momente de referinţă. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. îndeosebi piese de teatru. bănăţeni. o explicitează. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. Histoire de la Walachie. tacit. numai să fie bune". în afară de revistele sale. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. în care va edita. însă nedeclarat. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. fieştecare cu ideile sale. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. Or. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. în acel moment. Foaie pentru minte. adunând pâraiele din jur. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. mai modern în concepţii decât Asachi. 30 . de la studii (Luneville. P. va întemeia tipografie. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. ca urmare. Negruzzi.M. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. indiferent de calitate. nu numai culturale. bucovineni. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. ca într-o oglindă. les moeurs et la langue des Cigains. în carele. şi Introducţia din primul număr. almanahuri. Cu toate că a apărut doar în trei numere. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. pe care începe să-l eclipseze.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". cu limba sa. Berlin). M. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. el preia în iulie. se vor vedea scriitori moldoveni. cu tipul său”. şi. munteni. Alăuta românească. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. generează un fluviu. în 1838.18172. C. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". nu trebuia tălmăcit orice. tocmai creativitatea autohtonă era. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. ardeleni. semnată de “redactorul raspunzător". Înapoiat. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). calendare. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului.

. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". trebuie să ne ţinem. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat.). după interzicerea Daciei literare. În . atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. critică literară. trebuie să sporim în bine (. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. ca şi de Albina românească şi de Foaia. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". periodicele scoase de Kogălniceanu. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. 1841.. tot atât de vibrant. 31 . pentru a le avea. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. prin înfiinţarea. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. Arhiva românească (3 vol. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. semnificativ. ca naţiune.. Dar. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. prin ea. lui Barium. Consecutiv. H: Cronicile României. În fiecare număr al revistei. în acelaşi an.. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. Negruzzi.Introducţie” e tipărită. Kogălnicenu şi l-a afirmat. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. a unei noi publicaţii istorice.... Foaie pentru minte. Albina românească. din toate provinciile româneşti. Scene contimporane. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. fost luata ca model de către N. în unire. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). pentru că omoară în noi duhul naţional (. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine.1851). 1840. în chip firesc. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi".. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi.. etc). Alecsandri. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari." Imediat dupa . note la zi (Telegrafal Daciei).) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. M. Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei.introducţiile" la aceste publicaţii — şi.după opinia lui. Kogălniceanu. ed. au grupat.. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. 1845). Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). 1845-1852. Arhiva romdneasca a. Baritiu. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. 1872-1874). materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită.

Critica noastra va fi nepartinitoare... iar nu persoana.. Publicat in primul numar al revistei. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. numai sa fie bune. fie din orice parte a Daciei.. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . sugerat si de titlul revistei. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala. frumoasele noastre tari sunt destul de mari. parasind politica. care. facand abnegatie de loc. vom critica cartea.O foaie dar. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . foaie care. aceasta foaie. redactat de Mihail Kogalniceanu. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa.. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. pentru ca omoara in noi duhul national. zic. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: .. ar implini o mare lipsa in literatura noastra. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: ." • Promovarea unei literaturi originale.] Traductiile insa nu fac o literatura.. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior.. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti.. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. ar fi numai o foaie romaneasca.. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului.Istoria noastra are destule fapte eroice.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". [.Articolul ." 32 . fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: ..]. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.

suzeranitatea Imperiului Otoman. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. după necesităţile locale. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. Bucovina). iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. 33 . iar Muntenia. Astfel că. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse.

Negri. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. Canta. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. D.şi mai ales în Cernăuţi . împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. în ilegalitate. Russo. mai mult de ordin administrativ şi cultural. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. în data de 27 martie. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". primul guvern provizoriu revoluţionar. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). au încercat traducerea ideilor în fapte. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . Al. ajungând la Brăila. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. Se cereau. printre care: Alexandru Ioan Cuza.În Moldova În Moldova. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. De aici au reuşit să plece în Transilvania. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. spre deosebire de cei moldoveni. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. C. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. printre altele: egalitate politică şi civilă. instrucţiune gratuită. 34 . în conformitate cu Regulamentul Organic. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. de unde au trecut în Bucovina. deoarece tinerii revoluţionari munteni. În Ţara Românească În Ţara Românească. sub influenţa celor de afară. de catre Vasile Alecsandri. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. Vasile Alecsandri.

o mare adunare populară la Islaz. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. cărora li se alătură numeroşi ţărani. tricolorul revoluţionarilor. alături de Grigore Bengescu. • 35 . Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. Guvernul adoptă ca steag naţional. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. • 14 iunie 1848 Craiova. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. imediat după debarcare. A doua zi. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. Bibescu semnează. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. la rândul lor. în zorii zilei. • • 11 iunie 1848. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. A doua zi. partizanii contrarevoluţiei. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. Dar Gheorghe Magheru. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. pe Costache Romanescu. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. cunoscut reacţionar. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. Iancu Obedeanu. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. Gheorghe Bibescu abdică. despresurând sediul guvernului provizoriu. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. În aceste condiţii. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. copila lui Gheorghe Magheru. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. se strecoară. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei.

are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Gheorghe Magheru. Rosetti. C. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. 36 . De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. Bratianu. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. Ştefan Golescu. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Christian Tell. Nicolae Bălcescu şi Ion C.În aceeaşi zi. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. omul măsurilor dure. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. Nicolae Golescu. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. Soliman este bine primit în Bucureşti. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Urmare a înţelegerii ruso-turce. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu.A. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. nu intră cu armata. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci.

a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. Burgezia maghiară revoluţionară. ale saşilor şi maghiarilor. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. care a pus pe picioare o armată bine organizată.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. au întâmpinat trupele străine. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. Revoluţia fusese învinsă. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . topoare şi coase. suliţe. inarmaţi cu puşti.

Petru Dobra. Timotei Cipariu. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Simion Balint. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. 38 . Ioan Axente Sever. Al. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Ioan Buteanu. Nicolae Ionescu. Alecu Russo. Ioan Dragoş. În lupta de la Şiria lângă Arad. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Gheorghe Sion. Simion Bărnuţiu. Costache Negri.problemele care îi preocupau. Ioan Sterca-Şuluţiu. Alexandru Papiu Ilarian. David Urs de Margina. Vasile Alecsandri. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Petrache Cazimir. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Lascăr Rosetti. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful