Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

prin demonism.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. titanismul. Demonul. prin satiră. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. epopeea sociogonică. la geniul universal al lui Eminescu. M. demonul. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. Ion Heliade-Rădulescu. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. trecerea ireversibilă a timpului. contestă divinitatea): G. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. Prometeu dezlănţuit.I. Hyperion. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. Shelley. • 4 . în ţara noastră. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului.B. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. Romantismul. geniul. Grigore Alexandrescu. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. evocarea trecutului istoric. cu oarecare întârziere. în ultimă instanţă. ea este o literatură angajată. Lermontov. P. natura. ierarhia divină. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. nopţile. Cain. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. nuvela şi romanul istoric. pusă în slujba idealului naţional. omul nemuritor. în secolul douăzeci. cu un program bine definit. promovând meditaţia.G. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. Byron. Romantismul se traduce prin ironie. Vasile Cârlova. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism.

excepţional. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Mihai Eminescu. de evocare istorică. Lermontov. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny.întruchipează aspiraţia spre absolut.I. M. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. ilustrat de scriitori ca E. Gustul pentru fantastic. lacul. Luceafărul. Poe. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. Mihai Eminescu. reprezentant al Şcolii de la lena. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. Eloa. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski.T. Nikolaus Lenau. neobişnuit. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». Ludwig Tieck. militantă. dar şi natura ostilă. Luceafărul). pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. maternă (Lamartine. patriotică şi vizionară. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. Moise. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. Sentimentul naturii . Mihai Eminescu. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. E. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism.T.• geniul: Alfred de Vigny. Eminescu). Hoffmann. valea.T.A. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit.A. Demonul. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. Faust. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). pădurea. Motivul iubirii imposibile . specifică sufletului romantic. Momentul paşoptist propriu-zis. aduce o poezie lirică. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. moartea). În această ordine de idei.A. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . produs al propriei lui fantezii. marea. Casa pdstorului). arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu.A Hoffmann sau E. Ironia romantică: dezgustat de real. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. Eichendorf. cu Nopţile sale. Hoffmann. în acelaşi timp însă.

o conştiinţă militară cetăţenească. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. tema trecerii timpului. prin elegie. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. pentru limba şi îmbogăţirea ei. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. ea este o literatură angajată. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. fabula. de exemplu. ideea specificului naţional în cultura şi arta. Grigore Alexandrescu. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. promovate de scriitorii perioadei. la începutul secolului al XX-lea. Cârlova. Alexandrescu. dar şi un scriitor romantic. Heliade-Rădulescu. pusă în slujba idealului naţional. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. Corbu. Astfel. prin meditaţia istorică. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. epistola. Totodată. considerat ultimul mare romantic european. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. cum susţine academicianul H. însă. V. cu un program bine definit. limpezime. Ca orientare literară. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. 6 . Kogălniceanu. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. Eminescu. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. Hrisoverghi. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. Dealtfel. Orientarea spre înnoiri radicale. normă. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. Russo. satira. Aşadar. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. la geniul universal al lui Eminescu. Bolintineanu. I. În acest context. solitudinea şi peisajul nocturn. erau trăsături esenţiale. anunşată de Dacia literară. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. tinând de rigoare. prin cultul trecutului. în ţara noastră.folcloric. va fi preluată de revista Sămănătorul. Romantismul. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională.

scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. Asachi. grandilocventă. în general. La cea întâi 7 . care devin acum. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. în ansamblu. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. iluminismul cu preromantismul. declamativă. al luptei. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. a elogiului realizărilor poporului (Gh. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. Se manifestă. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. pentru dreptate socială. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. al revoluţiei etc. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. Zburătorul). La patrie. O dimineaţă de Caraiman. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. într-un stil avântat. natura şi folclorul românesc.al mormintelor. al creatoruluibard. teme predilecte ale poeţilor. Din punct de vedere compoziţional. cu motivul conştiinţei sociale. Ea răspunde. destinul.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. în sensul că este o poezie socială. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. al ruinelor. populare. adaptată la momentul istoric si chiar politic. C. C. I. fericirea.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. încrederea în valorile tradiţionale. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie.Heliade-Rădulescu. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. moartea etc.Bolliac. Asachi. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. în istoria. în care teme vechi precum iubirea.Bolliac. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. alături de evenimentele social-politice ale momentului.

încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Dumitrescu. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. o împletire de elemente epice. zbucium si măreţie. o dramă istorică.Duhului meu. O noapte pe ruinele Târgoviştei). Acesta se adreseaza generaţiei sale. Maniu.corabie românească). Aricescu. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. concomitent. Alexandrescu. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Dimitrie Bolintineanu.Heliade-Rădulescu. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Cântarea dimineţii. Păstorul întristat. Asachi. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. pe de o parte. în care. Legendele lui I. Muma lui Ştefan cel Mare. Câinele şi căţelul. O fată tânără pe patul morţii. In general. Umbra lui Mircea. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. sau prin “Despot-Vodă”.Asachi. Bolintineanu etc. G.Aşteptarea. dar şi cele ale lui N.si a folclorului. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. poate cea mai complexă specie a a momentului. Visul. Bolintineanu. O fată tânără pe patul morţii). dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. lirice şi dramatice. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. Cumătria cioarei. C. V. chiar şi cele ale lui D. Alexandrescu. Rodica). Ruinurile Tărgoviştii. Baronzi. Înserare. Pasteluri). Gr.Dochia şi Traian). C. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. Asachi. elegia (Vasile Cârlova. când s-a numit privighetoare). pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. Al. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. Se afirmă artistul-cetăţean. idila (Vasile Alecsandri. Candela) şi cea erotică ( Gh. Alexandrescu. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. Asachi. sintetizând. Satira. 8 .Bolintineanu. Alexandrescu. ca şi cele ale lui D. Alexandrescu. Gh. Vasile Alecsandri.Bolintineanu. D. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr.Legendele lui V. Al. Istrati. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Musca şi carul. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. I. I. exponent al conştiinţei colective. Halepliu.Gh. prin “Iorgu de la Sadagura”. Pelimon. Dorul. D. Alecsandri. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. cea religioasă ( I.Bolintineanu. La Cozia.Heliade-Rădulescu. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D.Heliade Rădulescu. sub forma satirei ( Gh. Al. pe de altă parte. I. purtau pecetea unei creaţii artistice. Gr. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). Deparateanu. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Gh.Heliade-Rădulescu. D. Iau avânt lirica filozofică ( I. Scopul omului). Alexandrescu. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză.

Ion Heliade-Rădulescu. teatrul.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. Anul 1848. presa. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. Fabule). ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. realism. Povestea vorbei). poemul (Vasile Alecsandri.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. .Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. literatura.Vasile Alecsandri. Meditaţie. Satiră. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu.al cărţilor tipărite în tiraje mari. Per ansamblu. căpitan de plai). Hora Unirii. specii. se formează un public cititor. Fabule. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. poate de aceea. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). a avut un caracter hibrid. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Visul. snoava în versuri (Anton Pann. fabula (Alexandru Donici. Andrei Mureşanu.pronunţându-se în problema neologismelor. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. Legenda rândunicăi). naţională. Odă ostaşilor romani. meditaţia (Grigore Alexandrescu. Marşul oştirii romane. Legenda ciocârliei. Anatolida. Dimitrie Bolintineanu. Muma lui Ştefan cel Mare. Dumbrava Roşie. mesianism utopic şi naţional. Zburătorul). directii estetice si stiluri. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. mai multe tipuri de scriitură. Vasile Alecsandri. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. Duhului meu. Orientarea spre înnoiri radicale. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. ecletic. Mircea şi solii). legenda (Vasile Alecsandri. Grigore Alexandrescu. educativă. genuri.conform personalităţii 9 . umanism. bazată pe tradiţia populară. Epistolă generalului Florescu). Mihaida. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. Traianida). Invăţământul.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. în descendenţa celui francez. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Dan. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Un răsunet). câta a fost. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. oda şi imnul (Vasile Cârlova. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. toate in formele romantismului. Deşteptarea României. Steluţa). cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. Doctrina literară. Vasile Alecsandri. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. La Cozia. au adoptat principiul împrumutului moderat. se organizează biblioteci de literatură beletristică. Umbra lui Mircea.

erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. fost elev la Sava. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. al istoriei si geografiei patriei. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. Învăţământul Pe taramul invatamantului. graditia ciclurilor extinderea.la un frumos etern. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. Odobescu. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. apar primele scoli specializate (Conservatorul). Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. In aceasta parte a tarii. cu convingerea că realitatea are un sens unic. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. cu 3 profesori. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. 353 nemtesti. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. se numarau numai 298 de scoli romanesti. 10 . prin straduinta carturarilor iluministi. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. condusa din 1836 de George Baritiu. Se pun bazele invatamantului gratuit. Dupa 1848.fiecăruia. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. centru al romanismului. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. la totalitate şi determinare. care se cere descoperit prin cuvânt. In genere.

Rădulescu. În 1844 publică în Foaie pentru minte. Nu va rămâne mult în armată. Editează.Bucureşti. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. de altfel. cum făcuse şi cu Gr. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. Bucureşti . inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. Valentineanu. la bătrâneţe. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. înfiinţată de Ioan Câmpineanu. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. industrie.H. 1836). Activitatea politică. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. Rădulescu şi C. agricultură şi noutăţi" .H. de origine (greco-)italiană. având ca profesor pe I. scriţi. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. 23 martie 1813. paralelă cu cea literară. Mai târziu. (. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. Mai târziu. propaganda ideii cei mari. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. 1859). viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. poet liric protestatar.G. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. Paris. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). am lăsat literele pentru publicistică". lăudaţi. declaraţi. căci e căzută pe jumătate. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). Alexandrescu. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. am lăsat armata pentru litere. şi robia cade. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. şi Zinca Kalamogdartis.d. 11 .) Formaţi societăţi. Aristia.. I. ai frăţiei şi ai libertăţii". satiraţi. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. împreună cu Constantin G. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale.. revista Curiosul ("gazetă de literatură. Filipescu.

"Scrisori"). Frăţie". acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. După 1857. face o excursie arheologică. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. Ocna. fără a lipsi literatura. mai întâi în Ardeal. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). După înfrângerea revoluţionarilor. vornic al capitalei. ce s-a slăbit. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. 12 . participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. Sila.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. director fiind Cezar Bolliac. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. ia drumul exilului. şi pentru întărirea religiei. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. care are mai mult un caracter politic. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. apare la Paris poemul Domnul Tudor. Carnavalul. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). Hugo.Tot în revista Foaie pentru minte. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. În 1857. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. este secretar al guvernului provizoriu. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. O dimineaţă pe malul lacului). În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). continuare a Buciumului. care are ca subtitlu "Dreptate. În 1869. ce se clatină". precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. Apare volumul Poezii nouă (1847). Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. cu problematică socială (Muncitorul. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850.

Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. 4 februarie 1809.A scris ’’Păstorul întristat’’. publicată în „Curierul Românesc”. fost ispravnic de Buzău. 1830. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu. 4 februarie 1809. 30 mai 1830. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. A scris ’’Păstorul întristat’’. de Anton Pann). a învăţat limba greacă şi limba franceză. după mamă. la 8 mai 1850. tipărită la 20 martie 1830. 1827.După moartea timpurie a părinţilor. la Craiova. la 8 mai 1850.d. Buzău .A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. cea atât de frumoasă subt pana lui. în aceeaşi gazetă.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). 1828.” 1828. După încercări de versificare în greceşte. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. 13 . cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. 1827. 6 iulie 1830. nucleu al oştirii române moderne. 1816.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică.Ia fiinţă miliţia naţională. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. la 29 iunie.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. de Anton Pann). este crescut de o soră a mamei. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. publicată postum (1839) de Heliade. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. unde va servi cu gradul de sublocotenent. 18 septembrie 1831. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. Scrie poezia „Înserarea”. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Scrie poezia „Rugăciune”. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova.

Iaşi – d. În 1839. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. apoi prim-ministru al României. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. dar sigure. Paris) a fost un om politic. 6 septembrie 1817. cel care se considera. Personalitate fascinantă a epocii moderne. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. scriitor. 14 . prim-ministru şi. în „Curierul Românesc”). ziarist.1831. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. Mihail Kogălniceanu. în urma unei boli infecţioase. ministru.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. mai tarziu. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". afirma la Luneville. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. pe bună dreptate.I. spirit pasionat şi comprehensiv.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). 20 iunie 1891. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.Cuza. 18 septembrie 1831. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. Publicaţia a apărut în 1841. A fost istoric. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. gazetar şi scriitor român. intitulată „Arhiva românească”. Sfetnic al domnitorului Al. om politic. în perioada 1863 – 1865. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. în 1839. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. în Franţa.Vasile Cârlova a murit la Craiova. ministru de externe.

judeţul Iaşi) a fost un poet. dramaturg. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. iar în februarie 1841. 22 august 1890. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. a fost trimis la studii la Paris. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. academician român. Serata. În 1840. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. folclorist. om politic.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. Marie. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. 21 iulie 1821. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. 15 . Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. I. Cinovnicul şi modista. Le petit rameau. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. pe care nu a terminat-o. diplomat. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. printre care viitorul domn Al. Cuza şi pictorul Ion Negulici. ministru. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. membru fondator al Academiei Române. Les brigands. Bacău — d. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. ambele preluate după piese străine. În anul 1834. Mirceşti.

Hora. devenită Academia Română. Negruzzi. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. sora prietenului Costache Negri. după o lungă suferinţă. D. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. de care se îndrăgosteşte şi căreia. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. Tatarul. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. În 1848 scrie poezia Către români. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Kogălniceanu. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. după moartea timpurie 1847. Crai nou. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. În 1859 . I. Opera. 16 . Strunga. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. revistă la care au colaborat moldovenii C.În 1844.Este numit de domnitorul Al. M. Alexandrescu. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. în Albina Românească. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. Al. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. Russo. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. dar şi muntenii Gr. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. Cuza ministru al afacerilor externe. va fi trimis în Franţa. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. În 1854 . Odobescu. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. intitulată mai târziu Deşteptarea României. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea.Apare sub conducerea sa România literară. Doina. Al. Bolintineanu.

iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. V.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. tipic romantice. Şerb sărac. în diverse numere ale Convorbirilor literare. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Mihu Copilul. erotică. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. după o absenţă de aproape doi ani. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. Balade (Cântice bătrâneşti). construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. dar. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. O a doua etapă. 17 . o coerenţă. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. Adunate şi îndreptate de d. iniţial. în aceeaşi măsură. când psihologia romantică pătrunde mai adânc. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă.În 1852 apare volumul Poezii poporale. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. Blestemul. Alecsandri. cu o viziune în general romantică. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. Mioara. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor.În 1850. un treaz sentiment al ordinei. Heliade.. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874).Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. liric (Buchetiera de la Florenţa. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. Haosul îi provoacă viziuni negre. După 1840. Pe de-o parte revolta şi idealurile. sentimente ale individualului raportat la lume. În 1856 apare în Steaua Dunării. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. aşa-zisă de limpezire. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. mereu. Acest romantism tipic. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. Victor Hugo etc). de ruptura dintre ele. poezia Hora Unirii. entuziast. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. revista lui Kogălniceanu. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş.

Face cunoştinţă cu Heliade. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. E ultimul fabulist autentic din literatura română. Vulpea liberală s. în anul 1810. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. a fost ofiţer.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. O vreme. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. este elev la pensionul Sfântul Sava. Poetul liric scrie. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. în mahalaua Lemnului. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. lăsându-ne vreo 40 de fabule. Dreptatea leului.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. A ocupat funcţii mărunte. Învaţă greaca şi franceza. Boul şi viţelul. în care adevărul e mascat. fiind coleg cu Ion Ghica. Va sta şi acasă la Heliade. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti.). Rămâne orfan şi sărac. sub influenţa lui Lamartine. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic.a. dar a demisionat (1837). S-a născut la Târgovişte. 22 februarie 1810 Târgovişte. urmată de elegia Adio la Târgovişte. meditaţii romantice. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat.d. 18 . Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. cu prietenul Ion Ghica). cu o memorie extraordinară. Lixandrescu. Ajuns la Bucuresti. mai întâi. dar de mic e deştept.

Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola. A tradus din Lamartine şi Byron.. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru." ( D.. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . La Cozia Rasaritul lunii. meditaţia şi satira. Popovici) -Poezii:Trecutul. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I. Apreciere critică: . La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. C..

apoi subprefect. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . cu reşedinţa la Bolintin. el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. 20 august 1872. participant la Revoluţia de la 1848. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe".secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". Bolintin-Vale — d. părintele lui. a venit în ţară din Ohrida. la rangul de pitar. e ridicat. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. a jucat. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). în 1844. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. Ienache. 1819 [sau 1825 după alte surse]. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. prin slujbe funcţionăreşti. Caragiale. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. probabil. Arendaş. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. Ienache Cosmad. om politic. Bucureşti) a fost un poet român. L. un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). tânărul a fost crescut de rude mai avute. Printr-un misterios concurs de împrejurări. În puţini ani ai tatălui său. I. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". în 1843 . Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. Se susţine de timpuriu. o avere care să-l scutească de griji. de André Chénier. sat aproape de Bucureşti.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. Mihai Eminescu. La fel ca alţi paşoptişti. precum Grigore Alexandrescu. Dimitrie. mic proprietar. diplomat.

Poetul este sărac. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. Când aceasta izbucni la Paris. Întorcându-se în ţară la 1859. intră în politică şi deveni ministru de externe. Colaborează. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. imediat după izbândă. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. la Românul. Rosetti scosese. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. cu doar două coloane pe fiecare faţă. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni.Le Peuple souverain. poate. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. din iniţiativa lui George Sion. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. apoi la Constantinopol şi. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu.căzând revoluţia . In prima jumătate a anului 1870. Macedonia. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. pe potriva modelului francez . Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Ion Manu. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. Urechia. culte şi instrucţiune publică. A. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. În 1871. Era o foaie mică. Egipt. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. Grav bolnav.. parte de el.A. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. A. dar . Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". refuzându-i paşaportul pentru Moldova. Dacă C.. Prin stăruinţele lui. până în aprile. dar redactorul şef avea proiecte mari. În aprilie este organizată. 21 . "Pruncul român". ceea ce poetul nu putu să facă. în februarie 1848. dacă nu izbucnea revoluţia. Izbucnind revoluţia din 1848. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina.a fost exilat şi se duse în Transilvania.Bolintineanu la Paris. Siria. "Poporul suveran". Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". îl „mirosise" şi. Aga poliţiei. Cezar Bolliac ş. boala lui Bolintineanu se agravează. e silit să-şi întrerupă munca. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. Rosetti. a. lui C. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. ale lui Costache Negri şi ale lui V. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. Ar fi avut. de patru pagini. în sfârşit. Plecat la Paris în 1845.

moşia lui C. fiul lui Iancu Rusu. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. unde învaţă limbile franceză şi germană. printre care şi Nicolae Bălcescu. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. la Institutul lui François Naville de la Vernier. Alecsandri. cu peisajul românesc. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. a fost condamnat la moarte. • 1845 . cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. După studiile din Elveţia. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Chişinău .†5 februarie 1859) a fost poet. prozator. eseist. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia.Se stabileşte la Iaşi. Prodăneştii Vechi. în urma unor dezacorduri cu familia. Fără a revendica vreodată explicit această operă. nereuşind. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni.Rămas orfan de mamă.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. în Basarabia. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. ideolog al generaţiei de la 1848.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. Russo se dovedeşte un revoltat. un liberal în gândire. • 1839 . S-a născut în familia unui boier de viţă veche. Odobescu. unde tatăl său arendase nişte pământuri. o La Mânjina. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. De pe acum. în mijlocul ţăranilor. mai apoi. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Este autorul volumului Cântarea României. 17 martie 1819 . • 1840 . • 1841 .Se întoarce în Moldova. în ţinutul Bistriţei. dar cu o situaţie socială relativ modestă.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. • 1829 . călătorii şi impresii. Impresionat de locuri şi de locuitori. probabil la moşia de la Negrişoasa. Acestea toate. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. o Scrie Studie naţionale. tipărit anonim. fiind. • 1836 . Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. dar. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). Negri.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip. • 22 .Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia.

• 1848 .1846 . Apare în Albina Românească articolul Critica criticii.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. de aş fi istoric. + • 1855 . Jicnicerul Vadră. scrie jurnalul Soveja. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. • 1850 . Odobescu. de aş fi gramatic.Se întoarce în ţară. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. Ziarul unui exilat politic la 1846. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. şi de aş fi poet. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. în curgerea vremurilor. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. aş culege mitologia română. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V.. şi nimeni. o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. «ţara cea dragă». 23 . cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. publicat postum de Al.Apare în România Viitoare. apoi. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. • 1847 . în urma eşecului acesteia. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. + • 1851 . Alecsandri. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească).Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. şi în acelaşi timp.După o absenţă mai lungă în publicistică.. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. pentru ca apoi să se stabilească la Paris. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. al latiniştilor şi al „ardelenismului“. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» .

27 aprilie 1872. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. filolog şi om politic român. "Societatea Filarmonică" (din 1833). Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. După obiceiul şi în spiritul vremii. cunoaşte poezia lui Hristopulos.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. poet la mare modă. prozator. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. iar greceşte cu dascălul Alexe. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. 6 ianuarie 1802. Ajuns la Bucureşti. istorice. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. poet. Bucureşti) a fost un scriitor. el devine elevul lui Gh. învaţă româneşte după cărţile populare. filozofice ale tuturor timpurilor. după retragerea acestuia. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). În 1818. în Moldova). 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte.H. Negruzzi. oricât de ambiţioase. pe care o şi traduce. 24 . Lazăr.I.Sava". căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. În 1846. Târgovişte — d. tipograf. editor. întreprindere uriaşă. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). critic. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.

fonetismul ortografic.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. de Lamartine. Muzeul Naţional. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. Goethe. prima gazetă în limba română din Principate. mitul popular Sburătorul. elegia Dragele mele umbre.1827 – Apare Societatea literară. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. Eliad de proze şi de poezie.d. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. membru în guvernul provizoriu. Dante Aligheri. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. etc.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. Rădulescu. Byron ş. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron. I. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. capodopera sa literară. 8 aprilie – Apare Curierul românesc.a. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A.H. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. Aristia. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. Eliad. 1829. susţine simplificarea alfabetului chirilic. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. publicarea de gazete. realizat fragmentar.Apare Gazeta Teatrului Naţional. primul ziar apărut în Ţara Românească. Muzeul naţional. Este autor a numeroase traduceri. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. înfiinţarea unui teatru naţional. satira şi fabula politică. Aici.Apare. La Fontaine.. de traduceri şi de opere originale. 25 . Ion Câmpineanu şi C. Domnul Sărsăilă autorul. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). în maniera fiziologilor.m. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov.

era un obstacol greu de trecut. Asachi in Moldova si lui I.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). Echilibru între antiteze). 1828). Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. Atmosfera era neprielnica. nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. in 1816. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte." In anul 1840. de educatie estetica si perfectionarea limbii. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti.1870). iar greutatile economice. frumusel. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. In plus concurenta trupelor straine. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. iar la Bucuresti in 1819. pareau de neinvins.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. el seamana cu pruncul mic. 1858. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. care se bucurau de success. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. 26 .abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. strajnici si puternici. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 .

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. revista in limba romana. culturale. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. încet. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. În Principatele Române.germane şi greceşti. El este fondatorul Curierului romanesc .Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. mai ales franceze. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. Încet. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. aparuta pe 8 aprilie 1829. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. ştiri politice.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. comandantul armatelor ruseşti. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. începuse să pătrundă diferite ziare străine. literare şi mai târziu să 27 . Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. gazetă care pune bazele presei româneşti.

Aceasta o spune în no. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. Baronzi. Ion Voinescu. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. unii din ei rămaşi necunoscuţi. Heliade se formează încet. I. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre".a. mai ales în Valahia. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Caragiale. Ion Catina. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. el o vede acum cu un rol mare. Viişoreanu. Costache Aristia. Prin Curierul romanesc. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. G. Asadar. încet. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. prin 28 . Cezar Bolliac. Grigore Alexandrescu. după bătrânul Iancu Văcărescu. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. În Curier se naşte critica literară în literatura română. Costache Bălăcescu.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. În el se găsesc coloane deschise. K. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. Genilie ş.

Grigore Alexandrescu. Cezar Bolliac.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Dimitrie Bolintineanu. din care s-au remarcat Vasile Carlova. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. Dacia Literară 29 . Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul.

în afară de revistele sale. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. fieştecare cu ideile sale. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. va întemeia tipografie. mai modern în concepţii decât Asachi. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. îndeosebi piese de teatru. Esquisse sur I'histoire. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". ca urmare. Foaie pentru minte. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. calendare. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. Berlin). era normal ca ea să cultive “duhul naţional". unul dintre principalele momente de referinţă. Albina românească. de la studii (Luneville. Negruzzi. cu tipul său”. în 1838. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. ca într-o oglindă. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. Inserând în cuprinsul ei. nu trebuia tălmăcit orice. bucovineni. însă nedeclarat. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. Înapoiat. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. tacit. Cu toate că a apărut doar în trei numere. Curentul acesta exista de fapt. mai ales. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. şi Introducţia din primul număr. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". C. semnată de “redactorul raspunzător". Alăuta românească. în orice caz. les moeurs et la langue des Cigains. încercand s-o învioreze. Histoire de la Walachie. numai să fie bune". o explicitează. Prin orientarea dată de el.11. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. nu numai culturale. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". el preia în iulie. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837).7.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". adunând pâraiele din jur. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. M. în care va edita. se vor vedea scriitori moldoveni.18172. va conduce (împreună cu Alecsandri. bănăţeni.M. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". cu limba sa. în acel moment. almanahuri. Or. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. tocmai creativitatea autohtonă era. P. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. pe care începe să-l eclipseze. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. indiferent de calitate. 30 . în carele. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. La data apariţiei periodicului. munteni. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. Mai energic şi. şi. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. ardeleni. generează un fluviu. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii.

în acelaşi an. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi"... Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei." Imediat dupa . 31 . pentru a le avea. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. M. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Negruzzi. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice.introducţiile" la aceste publicaţii — şi.. au grupat. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. periodicele scoase de Kogălniceanu. Arhiva romdneasca a. a unei noi publicaţii istorice. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. lui Barium. în chip firesc. critică literară.Introducţie” e tipărită. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). note la zi (Telegrafal Daciei). trebuie să sporim în bine (. pentru că omoară în noi duhul naţional (. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. Alecsandri. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. Scene contimporane.. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. H: Cronicile României. În fiecare număr al revistei. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. semnificativ. Foaie pentru minte.. Dar.. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. Arhiva românească (3 vol. după interzicerea Daciei literare. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. etc). Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare.după opinia lui. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi.. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii.). trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. ca şi de Albina românească şi de Foaia. din toate provinciile româneşti. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. tot atât de vibrant. Baritiu. În .1851). nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C.. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. ed. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. Kogălniceanu. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. 1841. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. trebuie să ne ţinem. prin înfiinţarea.. 1845-1852. 1845). şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". 1840. în unire. Albina românească. ca naţiune. Consecutiv. fost luata ca model de către N. 1872-1874). prin ea.. Kogălnicenu şi l-a afirmat.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească.

] Traductiile insa nu fac o literatura. fie din orice parte a Daciei." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: ..Critica noastra va fi nepartinitoare.. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: . s-ar indeletnici numai cu literatura nationala. facand abnegatie de loc.].. parasind politica. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou. vom critica cartea. frumoasele noastre tari sunt destul de mari.." 32 . care.Articolul . fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. pentru ca omoara in noi duhul national. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [. iar nu persoana.. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: . articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: .. foaie care..Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie.. numai sa fie bune. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului. redactat de Mihail Kogalniceanu. aceasta foaie. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. ar implini o mare lipsa in literatura noastra.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti... Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. sugerat si de titlul revistei.. Publicat in primul numar al revistei." • Promovarea unei literaturi originale.Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa. zic.Istoria noastra are destule fapte eroice. [. ar fi numai o foaie romaneasca.O foaie dar.

Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. Astfel că. după necesităţile locale. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. suzeranitatea Imperiului Otoman. iar Muntenia. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. Bucovina). 33 . în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste.

Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. 34 . În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . în conformitate cu Regulamentul Organic. spre deosebire de cei moldoveni. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". în data de 27 martie. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. printre altele: egalitate politică şi civilă. Canta. ajungând la Brăila. de unde au trecut în Bucovina. Se cereau. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. în ilegalitate. mai mult de ordin administrativ şi cultural. Al. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. instrucţiune gratuită. D. De aici au reuşit să plece în Transilvania. deoarece tinerii revoluţionari munteni. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. Russo. de catre Vasile Alecsandri. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. sub influenţa celor de afară. C.În Moldova În Moldova. primul guvern provizoriu revoluţionar. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. printre care: Alexandru Ioan Cuza. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. au încercat traducerea ideilor în fapte. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. Vasile Alecsandri. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. În Ţara Românească În Ţara Românească. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru.şi mai ales în Cernăuţi . Negri. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti.

în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. Bibescu semnează. cărora li se alătură numeroşi ţărani. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. cunoscut reacţionar. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. în zorii zilei. A doua zi. Dar Gheorghe Magheru. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. pe Costache Romanescu. Guvernul adoptă ca steag naţional. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. Gheorghe Bibescu abdică. alături de Grigore Bengescu. În aceste condiţii. la rândul lor. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. A doua zi. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. • 14 iunie 1848 Craiova. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. o mare adunare populară la Islaz. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. imediat după debarcare. Iancu Obedeanu. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. partizanii contrarevoluţiei. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. despresurând sediul guvernului provizoriu. • • 11 iunie 1848. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. • 35 . Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. tricolorul revoluţionarilor. se strecoară. copila lui Gheorghe Magheru. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura.

19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. Gheorghe Magheru. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. Ştefan Golescu. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. nu intră cu armata. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească.A. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor.În aceeaşi zi. Nicolae Bălcescu şi Ion C. Nicolae Golescu. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. Urmare a înţelegerii ruso-turce. C. omul măsurilor dure. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. Soliman este bine primit în Bucureşti. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. 36 . Rosetti. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. Christian Tell. Bratianu. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu.

mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. inarmaţi cu puşti. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. care a pus pe picioare o armată bine organizată. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. au întâmpinat trupele străine. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. suliţe. Burgezia maghiară revoluţionară. topoare şi coase. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. Revoluţia fusese învinsă. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. ale saşilor şi maghiarilor. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional.

La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Petrache Cazimir. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Ioan Sterca-Şuluţiu. Lascăr Rosetti. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. În lupta de la Şiria lângă Arad. David Urs de Margina. Petru Dobra. Ioan Dragoş. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Alecu Russo. Costache Negri. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. Al. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Timotei Cipariu. Gheorghe Sion. Vasile Alecsandri. 38 . autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Ioan Buteanu. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Simion Bărnuţiu. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Nicolae Ionescu. Alexandru Papiu Ilarian.problemele care îi preocupau. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. Simion Balint. Ioan Axente Sever.