Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

prin demonism. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. natura.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. nuvela şi romanul istoric. trecerea ireversibilă a timpului. Ion Heliade-Rădulescu. promovând meditaţia.G. geniul.B. Grigore Alexandrescu. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. evocarea trecutului istoric. Hyperion.I. în ţara noastră. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. • 4 . M. cu un program bine definit. Romantismul se traduce prin ironie. nopţile. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. titanismul. contestă divinitatea): G. cu oarecare întârziere. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. pusă în slujba idealului naţional. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). la geniul universal al lui Eminescu.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. Prometeu dezlănţuit. demonul. Romantismul. epopeea sociogonică. Byron. ierarhia divină. ea este o literatură angajată. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. Vasile Cârlova. Lermontov. Shelley. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. în ultimă instanţă. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. Cain. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. P. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. în secolul douăzeci. prin satiră. Demonul. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. omul nemuritor.

Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . Ludwig Tieck. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. cu Nopţile sale. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". Faust. lacul. Mihai Eminescu. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». pădurea. Hoffmann. Luceafărul). Eichendorf. specifică sufletului romantic. Eloa. Luceafărul. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic.A. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. ilustrat de scriitori ca E. Momentul paşoptist propriu-zis. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. moartea). maternă (Lamartine.T. valea.• geniul: Alfred de Vigny. M.A. aduce o poezie lirică. Moise. Lermontov. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. excepţional.T. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. Hoffmann. neobişnuit. dar şi natura ostilă.I. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. produs al propriei lui fantezii. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. Mihai Eminescu. de evocare istorică. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. Gustul pentru fantastic.A. Eminescu). aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit.T. patriotică şi vizionară. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. Demonul. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. militantă. În această ordine de idei.A Hoffmann sau E. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). Ironia romantică: dezgustat de real. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. E.întruchipează aspiraţia spre absolut. Mihai Eminescu. Sentimentul naturii . Poe. Casa pdstorului). Nikolaus Lenau. reprezentant al Şcolii de la lena. marea. Motivul iubirii imposibile . în acelaşi timp însă.

de exemplu. dar şi un scriitor romantic. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. cum susţine academicianul H. anunşată de Dacia literară. considerat ultimul mare romantic european. la geniul universal al lui Eminescu. solitudinea şi peisajul nocturn. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. 6 . coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. Corbu. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. Aşadar. fabula. însă. Astfel. o conştiinţă militară cetăţenească. prin meditaţia istorică. limpezime. ideea specificului naţional în cultura şi arta. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. va fi preluată de revista Sămănătorul. Romantismul. promovate de scriitorii perioadei. Bolintineanu. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. V. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. tema trecerii timpului. Heliade-Rădulescu. Cârlova. epistola. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. ea este o literatură angajată. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. Ca orientare literară. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. Russo. Eminescu. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. pentru limba şi îmbogăţirea ei. prin elegie. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. I. normă. Hrisoverghi.folcloric. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. erau trăsături esenţiale. tinând de rigoare. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. Grigore Alexandrescu. Kogălniceanu. Orientarea spre înnoiri radicale. Totodată. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. Dealtfel. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. cu un program bine definit. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. pusă în slujba idealului naţional. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alexandrescu. În acest context. prin cultul trecutului. în ţara noastră. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. la începutul secolului al XX-lea. satira.

Bolliac. al ruinelor. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. fericirea. în ansamblu. natura şi folclorul românesc. Zburătorul). C. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. alături de evenimentele social-politice ale momentului. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. teme predilecte ale poeţilor. Asachi. într-un stil avântat. al creatoruluibard. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. declamativă. Se manifestă. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. moartea etc. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. La cea întâi 7 .Bolliac. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. pentru dreptate socială.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul.Heliade-Rădulescu. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. în general. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh.al mormintelor. O dimineaţă de Caraiman. cu motivul conştiinţei sociale. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. iluminismul cu preromantismul. al luptei. a elogiului realizărilor poporului (Gh. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. Ea răspunde. al revoluţiei etc. grandilocventă. adaptată la momentul istoric si chiar politic. La patrie. încrederea în valorile tradiţionale. destinul. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. Din punct de vedere compoziţional. populare. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. I. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. în istoria. care devin acum. în care teme vechi precum iubirea.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. Asachi. C. în sensul că este o poezie socială.

concomitent. C. Asachi. Asachi. D. Alexandrescu. Deparateanu. I. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). prin “Iorgu de la Sadagura”. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. O fată tânără pe patul morţii. Alexandrescu. Muma lui Ştefan cel Mare. G. Gr. Cumătria cioarei.si a folclorului. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. ca şi cele ale lui D. Asachi. Pentru a comunica dinamismul istoriei. La Cozia.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Dumitrescu. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. Se afirmă artistul-cetăţean. Iau avânt lirica filozofică ( I. cea religioasă ( I. Rodica). Aricescu. Istrati. chiar şi cele ale lui D. Umbra lui Mircea. Alexandrescu.Bolintineanu.Heliade-Rădulescu. o împletire de elemente epice. Vasile Alecsandri. In general. sau prin “Despot-Vodă”. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. I. D. elegia (Vasile Cârlova. zbucium si măreţie. 8 . sintetizând. Bolintineanu etc. pe de o parte. Pasteluri). Gh. O fată tânără pe patul morţii). Musca şi carul. Pelimon.Bolintineanu.Duhului meu. Păstorul întristat.Legendele lui V. Alecsandri. Maniu. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. O noapte pe ruinele Târgoviştei). Gh. pe de altă parte. o dramă istorică.Aşteptarea. C. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. Al. Înserare. Al. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. Gr. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. Al. V. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. dar şi cele ale lui N. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. exponent al conştiinţei colective. Visul.Gh. Dimitrie Bolintineanu. Scopul omului). Baronzi. Satira. sub forma satirei ( Gh. purtau pecetea unei creaţii artistice. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. idila (Vasile Alecsandri. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. Ruinurile Tărgoviştii. Halepliu. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane.Dochia şi Traian).Heliade-Rădulescu. Legendele lui I. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii.corabie românească). Dorul. poate cea mai complexă specie a a momentului. când s-a numit privighetoare). Alexandrescu. Bolintineanu. D. I. Cântarea dimineţii. Alexandrescu. lirice şi dramatice. Candela) şi cea erotică ( Gh. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. Acesta se adreseaza generaţiei sale. în care.Heliade Rădulescu. Câinele şi căţelul.Bolintineanu.Asachi.Heliade-Rădulescu.

literatura. genuri. Steluţa). educativă. căpitan de plai). Dumbrava Roşie. Odă ostaşilor romani. Umbra lui Mircea. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. mesianism utopic şi naţional. se formează un public cititor. Per ansamblu. specii. Doctrina literară. Muma lui Ştefan cel Mare.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. oda şi imnul (Vasile Cârlova. Mircea şi solii). mai multe tipuri de scriitură. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. se organizează biblioteci de literatură beletristică. realism. Ion Heliade-Rădulescu. teatrul. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Meditaţie. legenda (Vasile Alecsandri. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. Legenda rândunicăi). umanism. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî).în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. a avut un caracter hibrid. în descendenţa celui francez.conform personalităţii 9 . Un răsunet). Anatolida. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. presa. fabula (Alexandru Donici. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. Satiră. Traianida). meditaţia (Grigore Alexandrescu. Povestea vorbei). naţională. Vasile Alecsandri. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. La Cozia.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. poate de aceea. Vasile Alecsandri. Dan. Orientarea spre înnoiri radicale. Invăţământul. bazată pe tradiţia populară. Marşul oştirii romane. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. Deşteptarea României. . tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. au adoptat principiul împrumutului moderat. Visul. snoava în versuri (Anton Pann. Duhului meu.Vasile Alecsandri. Hora Unirii.pronunţându-se în problema neologismelor. Anul 1848. Mihaida.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Fabule. Epistolă generalului Florescu). ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. Dimitrie Bolintineanu. Legenda ciocârliei. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. Fabule). câta a fost. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. ecletic. Grigore Alexandrescu. toate in formele romantismului. Andrei Mureşanu.al cărţilor tipărite în tiraje mari. Zburătorul). ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. poemul (Vasile Alecsandri. directii estetice si stiluri.

Odobescu. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. fost elev la Sava. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. Învăţământul Pe taramul invatamantului. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. prin straduinta carturarilor iluministi. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi.la un frumos etern.fiecăruia. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. 353 nemtesti. Se pun bazele invatamantului gratuit. In aceasta parte a tarii. In genere. 10 . Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. la totalitate şi determinare. care se cere descoperit prin cuvânt. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. apar primele scoli specializate (Conservatorul). invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. Dupa 1848. al istoriei si geografiei patriei. se numarau numai 298 de scoli romanesti. condusa din 1836 de George Baritiu. graditia ciclurilor extinderea. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". centru al romanismului. cu 3 profesori. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. cu convingerea că realitatea are un sens unic. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj.

poet liric protestatar. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. 23 martie 1813. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I.. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. În 1844 publică în Foaie pentru minte. 1836). După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. Alexandrescu. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). Mai târziu. Paris. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată.. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. şi robia cade.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 11 . având ca profesor pe I.) Formaţi societăţi. 1859). şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. am lăsat armata pentru litere. Rădulescu şi C. Mai târziu. I. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. Nu va rămâne mult în armată. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. pentru că îşi descoperă veleităţile literare.Bucureşti. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. ai frăţiei şi ai libertăţii". paralelă cu cea literară. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. de altfel. Rădulescu. la bătrâneţe. Valentineanu. Aristia. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. Bucureşti .G. industrie. declaraţi.d. şi Zinca Kalamogdartis.H. de origine (greco-)italiană. satiraţi. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. scriţi.H. lăudaţi. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. revista Curiosul ("gazetă de literatură. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. cum făcuse şi cu Gr. Editează. propaganda ideii cei mari. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. Activitatea politică. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. căci e căzută pe jumătate. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. agricultură şi noutăţi" . Filipescu. împreună cu Constantin G. (. am lăsat literele pentru publicistică". înfiinţată de Ioan Câmpineanu.

În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. face o excursie arheologică. ce se clatină". director fiind Cezar Bolliac. mai întâi în Ardeal. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. continuare a Buciumului. Apare volumul Poezii nouă (1847). şi pentru întărirea religiei. ia drumul exilului. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. Carnavalul. După 1857. "Scrisori"). Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. care are ca subtitlu "Dreptate. fără a lipsi literatura. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. În 1857. 12 . participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. ce s-a slăbit. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. Hugo. cu problematică socială (Muncitorul. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. În 1869. este secretar al guvernului provizoriu. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. O dimineaţă pe malul lacului). După înfrângerea revoluţionarilor. Ocna. vornic al capitalei. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. care are mai mult un caracter politic. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). apare la Paris poemul Domnul Tudor. Frăţie".Tot în revista Foaie pentru minte. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. Sila. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri).

Ia fiinţă miliţia naţională. cea atât de frumoasă subt pana lui. După încercări de versificare în greceşte.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. 13 . de Anton Pann). în aceeaşi gazetă. la Craiova. Buzău .Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică.După moartea timpurie a părinţilor.A scris ’’Păstorul întristat’’. la 8 mai 1850. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. 6 iulie 1830. 4 februarie 1809.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. 1830. 1828. unde va servi cu gradul de sublocotenent. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu.” 1828.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. 4 februarie 1809.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. 18 septembrie 1831. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu. A scris ’’Păstorul întristat’’. de Anton Pann). care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. a învăţat limba greacă şi limba franceză. 1827. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. la 8 mai 1850. publicată în „Curierul Românesc”.Scrie poezia „Rugăciune”.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. tipărită la 20 martie 1830. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. fost ispravnic de Buzău. publicată postum (1839) de Heliade.d. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. 30 mai 1830. la 29 iunie. după mamă. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. este crescut de o soră a mamei. 1816. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. 1827. Scrie poezia „Înserarea”. nucleu al oştirii române moderne.

Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. 6 septembrie 1817. Personalitate fascinantă a epocii moderne.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). Publicaţia a apărut în 1841. 14 . publicaţie nevinovată cu efecte modeste. dar sigure. 18 septembrie 1831. apoi prim-ministru al României. A fost istoric. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. ministru de externe. Paris) a fost un om politic.Vasile Cârlova a murit la Craiova.I. cel care se considera. Iaşi – d. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. afirma la Luneville. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. intitulată „Arhiva românească”. prim-ministru şi. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. în urma unei boli infecţioase. în perioada 1863 – 1865. în „Curierul Românesc”). Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. în Franţa. scriitor. om politic. în 1839. mai tarziu. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. gazetar şi scriitor român. Sfetnic al domnitorului Al. ziarist. Mihail Kogălniceanu. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.Cuza. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". 20 iunie 1891.1831. În 1839. pe bună dreptate. spirit pasionat şi comprehensiv. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. ministru.

Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. ministru. iar în februarie 1841. 15 . rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În anul 1834. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. ambele preluate după piese străine. Bacău — d. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. 21 iulie 1821. diplomat. În 1840. Serata. membru fondator al Academiei Române. I. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Le petit rameau. academician român. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. dramaturg. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. Cinovnicul şi modista. judeţul Iaşi) a fost un poet. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. Cuza şi pictorul Ion Negulici. 22 august 1890. Les brigands. printre care viitorul domn Al. om politic. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. Marie. pe care nu a terminat-o. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. a fost trimis la studii la Paris. folclorist. Mirceşti.

Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Negruzzi. Al. D. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. În 1854 . Crai nou. Odobescu. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. intitulată mai târziu Deşteptarea României. Opera. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. în Albina Românească. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. Hora. Al. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. Russo. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. 16 . Alexandrescu. Kogălniceanu. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. Tatarul. În 1859 . dar şi muntenii Gr. va fi trimis în Franţa. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. M. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. după moartea timpurie 1847. Cuza ministru al afacerilor externe.Este numit de domnitorul Al. după o lungă suferinţă. de care se îndrăgosteşte şi căreia. devenită Academia Română. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. I. În 1848 scrie poezia Către români. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. sora prietenului Costache Negri.Apare sub conducerea sa România literară. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. revistă la care au colaborat moldovenii C. Doina.În 1844. Strunga. Bolintineanu. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni.

tipic romantice.În 1850. de ruptura dintre ele. în diverse numere ale Convorbirilor literare. cu o viziune în general romantică. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. când psihologia romantică pătrunde mai adânc. o coerenţă. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. poezia Hora Unirii. dar. Haosul îi provoacă viziuni negre.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Acest romantism tipic. un treaz sentiment al ordinei. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. Alecsandri. Mioara. În 1856 apare în Steaua Dunării. entuziast. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". Pe de-o parte revolta şi idealurile. mereu. revista lui Kogălniceanu. După 1840. Heliade. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. O a doua etapă. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. aşa-zisă de limpezire. Blestemul. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). erotică. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. liric (Buchetiera de la Florenţa. Balade (Cântice bătrâneşti). poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. sentimente ale individualului raportat la lume. după o absenţă de aproape doi ani. în aceeaşi măsură. Victor Hugo etc). Şerb sărac.În 1852 apare volumul Poezii poporale. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. V. Mihu Copilul. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. iniţial. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. Adunate şi îndreptate de d. 17 . de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu..

Boul şi viţelul. meditaţii romantice. Dreptatea leului. a fost ofiţer.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. Rămâne orfan şi sărac.d. cu prietenul Ion Ghica). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. în mahalaua Lemnului. dar de mic e deştept. Va sta şi acasă la Heliade. mai întâi. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. sub influenţa lui Lamartine. E ultimul fabulist autentic din literatura română. Vulpea liberală s. O vreme. fiind coleg cu Ion Ghica. 18 .). A ocupat funcţii mărunte. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. în anul 1810. în care adevărul e mascat. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. cu o memorie extraordinară. urmată de elegia Adio la Târgovişte. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. S-a născut la Târgovişte. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. este elev la pensionul Sfântul Sava. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. dar a demisionat (1837). În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. Face cunoştinţă cu Heliade. 22 februarie 1810 Târgovişte. Învaţă greaca şi franceza. Lixandrescu. lăsându-ne vreo 40 de fabule. Ajuns la Bucuresti.a. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. Poetul liric scrie.

Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru.. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. Apreciere critică: . meditaţia şi satira. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I. C. La Cozia Rasaritul lunii. A tradus din Lamartine şi Byron.. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . Popovici) -Poezii:Trecutul." ( D..

mic proprietar. 1819 [sau 1825 după alte surse]. la rangul de pitar. sat aproape de Bucureşti. Arendaş. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". Bolintin-Vale — d. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). L. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). apoi subprefect. Dimitrie. a jucat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. cu reşedinţa la Bolintin. el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. a venit în ţară din Ohrida. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. în 1844. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. om politic. e ridicat. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. La fel ca alţi paşoptişti. de André Chénier. Printr-un misterios concurs de împrejurări. prin slujbe funcţionăreşti. Ienache Cosmad. probabil. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". I. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. un rol decisiv. diplomat. participant la Revoluţia de la 1848. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. Se susţine de timpuriu. Mihai Eminescu. tânărul a fost crescut de rude mai avute. precum Grigore Alexandrescu. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". Ienache. Caragiale. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. în 1843 . o avere care să-l scutească de griji. Bucureşti) a fost un poet român.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". părintele lui. 20 august 1872. În puţini ani ai tatălui său.

dacă nu izbucnea revoluţia. Dacă C.Bolintineanu la Paris. Când aceasta izbucni la Paris. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. e silit să-şi întrerupă munca. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. ale lui Costache Negri şi ale lui V. Poetul este sărac. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. pe potriva modelului francez . a. cu doar două coloane pe fiecare faţă. poate. până în aprile. Urechia. În aprilie este organizată. ceea ce poetul nu putu să facă. la Românul. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. din iniţiativa lui George Sion. imediat după izbândă. Rosetti. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte.. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. îl „mirosise" şi. 21 . Colaborează. "Poporul suveran". în februarie 1848. Egipt.a fost exilat şi se duse în Transilvania. dar . "Pruncul român". refuzându-i paşaportul pentru Moldova. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. A. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. În 1871. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse.Le Peuple souverain. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. boala lui Bolintineanu se agravează. intră în politică şi deveni ministru de externe. dar redactorul şef avea proiecte mari.. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. apoi la Constantinopol şi. de patru pagini. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Ion Manu. Cezar Bolliac ş. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. A. lui C. Izbucnind revoluţia din 1848. Era o foaie mică. Prin stăruinţele lui. culte şi instrucţiune publică. In prima jumătate a anului 1870. în sfârşit. Siria.căzând revoluţia . Aga poliţiei. Întorcându-se în ţară la 1859. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. Rosetti scosese. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. Macedonia. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. parte de el. Plecat la Paris în 1845. Ar fi avut. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". Grav bolnav.A.

Chişinău .Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. Impresionat de locuri şi de locuitori.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. După studiile din Elveţia. dar. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. o La Mânjina. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. în urma unor dezacorduri cu familia. printre care şi Nicolae Bălcescu. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. probabil la moşia de la Negrişoasa. • 1840 . unde tatăl său arendase nişte pământuri. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip. Fără a revendica vreodată explicit această operă. la Institutul lui François Naville de la Vernier. mai apoi. • 22 . Alecsandri.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. 17 martie 1819 . tipărit anonim. Negri.Se întoarce în Moldova.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. Prodăneştii Vechi. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. Russo se dovedeşte un revoltat. călătorii şi impresii. o Scrie Studie naţionale. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. • 1841 . fiul lui Iancu Rusu. fiind. De pe acum. ideolog al generaţiei de la 1848. moşia lui C. Acestea toate. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. a fost condamnat la moarte.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V.Se stabileşte la Iaşi. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. prozator. Odobescu. • 1829 . a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. în mijlocul ţăranilor. eseist.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. un liberal în gândire. cu peisajul românesc. în ţinutul Bistriţei. nereuşind.Rămas orfan de mamă. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. în Basarabia. • 1845 . Este autorul volumului Cântarea României. unde învaţă limbile franceză şi germană.†5 februarie 1859) a fost poet. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). • 1839 . dar cu o situaţie socială relativ modestă. • 1836 .

Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. în curgerea vremurilor. 23 . o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. Alecsandri. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. aş culege mitologia română. în urma eşecului acesteia. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). pentru ca apoi să se stabilească la Paris.Apare în România Viitoare.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. o După încercarea lui Negruzzi din 1840.1846 . fără a fi potrivnic influenţelor apusene. şi de aş fi poet. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii.. Odobescu. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. şi în acelaşi timp. publicat postum de Al. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. + • 1855 . Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. al latiniştilor şi al „ardelenismului“. scrie jurnalul Soveja. şi nimeni.Se întoarce în ţară. • 1847 . n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. «ţara cea dragă».După o absenţă mai lungă în publicistică. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). + • 1851 . de aş fi gramatic. • 1850 . E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. de aş fi istoric. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. Jicnicerul Vadră. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă.. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. Ziarul unui exilat politic la 1846. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. • 1848 . Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . apoi. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului.

căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. Bucureşti) a fost un scriitor. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. filozofice ale tuturor timpurilor. Negruzzi. istorice.Sava". critic. Ajuns la Bucureşti. În 1846. prozator. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl.I. învaţă româneşte după cărţile populare.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. După obiceiul şi în spiritul vremii. pe care o şi traduce. cunoaşte poezia lui Hristopulos. Lazăr. 24 . 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. după retragerea acestuia. "Societatea Filarmonică" (din 1833). poet. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). în Moldova). filolog şi om politic român. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte.H. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. el devine elevul lui Gh. 27 aprilie 1872. întreprindere uriaşă. iar greceşte cu dascălul Alexe. editor. 6 ianuarie 1802. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. oricât de ambiţioase. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. poet la mare modă. Târgovişte — d. tipograf. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. În 1818.

realizat fragmentar. Byron ş. 25 .d. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. Domnul Sărsăilă autorul. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Dante Aligheri. Muzeul naţional.H. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. a cultivat meditaţia cu motive preromantice.. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. în maniera fiziologilor.m. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. publicarea de gazete. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice.a. susţine simplificarea alfabetului chirilic. primul ziar apărut în Ţara Românească. Ion Câmpineanu şi C. 8 aprilie – Apare Curierul românesc.Apare Gazeta Teatrului Naţional.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. Muzeul Naţional. înfiinţarea unui teatru naţional. La Fontaine. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. membru în guvernul provizoriu. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. de Lamartine. capodopera sa literară. satira şi fabula politică. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. I. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. mitul popular Sburătorul. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. elegia Dragele mele umbre. 1829. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron. Este autor a numeroase traduceri. Goethe. Eliad de proze şi de poezie. Aristia. de traduceri şi de opere originale.Apare. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. Eliad.1827 – Apare Societatea literară. Rădulescu. fonetismul ortografic. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. prima gazetă în limba română din Principate. Aici. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. etc.

Atmosfera era neprielnica. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. In plus concurenta trupelor straine.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. de educatie estetica si perfectionarea limbii. 26 . Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. strajnici si puternici. care se bucurau de success. iar la Bucuresti in 1819. el seamana cu pruncul mic. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. era un obstacol greu de trecut. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. in 1816. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Asachi in Moldova si lui I. 1828). pareau de neinvins. 1858. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . frumusel. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de.1870). Echilibru între antiteze).A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. iar greutatile economice." In anul 1840. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti.

Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. literare şi mai târziu să 27 . începuse să pătrundă diferite ziare străine. aparuta pe 8 aprilie 1829. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu.germane şi greceşti. gazetă care pune bazele presei româneşti. În Principatele Române. culturale. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. revista in limba romana. încet. comandantul armatelor ruseşti. ştiri politice. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. El este fondatorul Curierului romanesc .Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. mai ales franceze. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. Încet.

Aceasta o spune în no. Caragiale. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. Prin Curierul romanesc. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. În el se găsesc coloane deschise. unii din ei rămaşi necunoscuţi.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". K. Costache Aristia. Asadar. Costache Bălăcescu. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. Baronzi. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". Grigore Alexandrescu. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. Genilie ş. Ion Catina. Viişoreanu. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. I. după bătrânul Iancu Văcărescu. el o vede acum cu un rol mare. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). mai ales în Valahia. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Heliade se formează încet. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. încet.a. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. prin 28 . G. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. Ion Voinescu. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. În Curier se naşte critica literară în literatura română. Cezar Bolliac.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase.

intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul. din care s-au remarcat Vasile Carlova. Dacia Literară 29 . Cezar Bolliac. Dimitrie Bolintineanu. Grigore Alexandrescu.

ca într-o oglindă.18172. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. tacit.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi).7. şi. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. pe care începe să-l eclipseze. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. Alăuta românească. ardeleni. munteni. Cu toate că a apărut doar în trei numere. adunând pâraiele din jur. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. Mai energic şi. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. în carele. calendare.M. 30 . Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. Esquisse sur I'histoire. Foaie pentru minte. cu limba sa. les moeurs et la langue des Cigains. mai ales. ca urmare. el preia în iulie. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). în afară de revistele sale. în acel moment. Prin orientarea dată de el. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. nu numai culturale. unul dintre principalele momente de referinţă. Negruzzi. C. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. cu tipul său”. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". Histoire de la Walachie. va întemeia tipografie. almanahuri. M. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. bucovineni. indiferent de calitate. Curentul acesta exista de fapt.11. şi Introducţia din primul număr. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. de la studii (Luneville. tocmai creativitatea autohtonă era. se vor vedea scriitori moldoveni. La data apariţiei periodicului. numai să fie bune". stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. Berlin). Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". Or. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. generează un fluviu. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". o explicitează. Înapoiat. semnată de “redactorul raspunzător". asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. încercand s-o învioreze.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. Albina românească. P. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. în care va edita. bănăţeni. mai modern în concepţii decât Asachi. Inserând în cuprinsul ei. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". fieştecare cu ideile sale. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. în 1838. în orice caz. nu trebuia tălmăcit orice. îndeosebi piese de teatru. însă nedeclarat. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". va conduce (împreună cu Alecsandri.

trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. Albina românească. trebuie să ne ţinem. 1845-1852. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei.. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. Dar. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. 31 . note la zi (Telegrafal Daciei). ca şi de Albina românească şi de Foaia. tot atât de vibrant. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. 1845). Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. Kogălnicenu şi l-a afirmat. ca naţiune. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. 1840... din toate provinciile româneşti.. a unei noi publicaţii istorice.după opinia lui.1851). ed. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. în unire.. periodicele scoase de Kogălniceanu. Arhiva romdneasca a. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. în acelaşi an. prin ea.. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". M. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. H: Cronicile României. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. 1841. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. În . pentru că omoară în noi duhul naţional (. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat.. prin înfiinţarea. Baritiu.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. semnificativ. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. lui Barium. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură".. Consecutiv. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. Alecsandri. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). au grupat.)." Imediat dupa . pentru a le avea. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. Kogălniceanu. etc).Introducţie” e tipărită. 1872-1874).. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. fost luata ca model de către N. în chip firesc. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. după interzicerea Daciei literare. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". Negruzzi. critică literară. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. În fiecare număr al revistei. trebuie să sporim în bine (. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ».. Arhiva românească (3 vol. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). Scene contimporane. Foaie pentru minte. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat.

.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [.Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa. facand abnegatie de loc. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala... Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: .. zic. vom critica cartea.. frumoasele noastre tari sunt destul de mari.. numai sa fie bune.O foaie dar.]. ar implini o mare lipsa in literatura noastra. [. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti.." • Promovarea unei literaturi originale. fie din orice parte a Daciei.Critica noastra va fi nepartinitoare.. iar nu persoana.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: . parasind politica. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. aceasta foaie. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului. pentru ca omoara in noi duhul national.Istoria noastra are destule fapte eroice." 32 . ar fi numai o foaie romaneasca. care. redactat de Mihail Kogalniceanu.Articolul .. foaie care.] Traductiile insa nu fac o literatura. Publicat in primul numar al revistei. sugerat si de titlul revistei. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: ..." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: .

Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. Astfel că. după necesităţile locale. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. suzeranitatea Imperiului Otoman. Bucovina). iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. 33 . iar Muntenia. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse.

primul guvern provizoriu revoluţionar. spre deosebire de cei moldoveni. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată.şi mai ales în Cernăuţi . mai mult de ordin administrativ şi cultural. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. instrucţiune gratuită. D. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist.În Moldova În Moldova. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. în ilegalitate. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. au încercat traducerea ideilor în fapte. în conformitate cu Regulamentul Organic. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. ajungând la Brăila. Negri. De aici au reuşit să plece în Transilvania. în data de 27 martie. Russo. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. de catre Vasile Alecsandri. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. de unde au trecut în Bucovina. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. sub influenţa celor de afară. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . 34 . printre altele: egalitate politică şi civilă. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. Canta. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. C. Al.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. deoarece tinerii revoluţionari munteni. În Ţara Românească În Ţara Românească. Vasile Alecsandri. printre care: Alexandru Ioan Cuza. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". Se cereau. precum şi o parte a administraţiei şi armatei.

Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Bibescu semnează. copila lui Gheorghe Magheru. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Iancu Obedeanu. cunoscut reacţionar. Dar Gheorghe Magheru. • 14 iunie 1848 Craiova. În aceste condiţii. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. A doua zi. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. o mare adunare populară la Islaz. alături de Grigore Bengescu. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. • • 11 iunie 1848. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. imediat după debarcare. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. la rândul lor. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. Gheorghe Bibescu abdică. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. se strecoară. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. • 35 . Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. Guvernul adoptă ca steag naţional. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. în zorii zilei. A doua zi. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. cărora li se alătură numeroşi ţărani. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. tricolorul revoluţionarilor.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. despresurând sediul guvernului provizoriu. pe Costache Romanescu. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. partizanii contrarevoluţiei.

se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani.În aceeaşi zi. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Nicolae Bălcescu şi Ion C. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. Rosetti. omul măsurilor dure. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Bratianu. Nicolae Golescu. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Ştefan Golescu. Christian Tell. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei.A. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. Urmare a înţelegerii ruso-turce. Soliman este bine primit în Bucureşti. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. nu intră cu armata. C. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. Gheorghe Magheru. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. 36 .

O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. suliţe. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. au întâmpinat trupele străine. care a pus pe picioare o armată bine organizată. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. Revoluţia fusese învinsă. ale saşilor şi maghiarilor. Burgezia maghiară revoluţionară. topoare şi coase. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. inarmaţi cu puşti. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale.

Simion Balint. Timotei Cipariu. Gheorghe Sion. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Petrache Cazimir. 38 . Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. În lupta de la Şiria lângă Arad. Alecu Russo. Ioan Axente Sever. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. Alexandru Papiu Ilarian. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. Ioan Buteanu. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Petru Dobra. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Vasile Alecsandri. David Urs de Margina. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Ioan Dragoş. Nicolae Ionescu. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Al. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Costache Negri. Simion Bărnuţiu. Ioan Sterca-Şuluţiu. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu.problemele care îi preocupau. Lascăr Rosetti. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful