Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

Prometeu dezlănţuit. contestă divinitatea): G. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. în secolul douăzeci. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). pusă în slujba idealului naţional. omul nemuritor. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. prin demonism. Romantismul. Shelley. Demonul. P. ierarhia divină. titanismul. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. M. prin satiră. geniul. nopţile. trecerea ireversibilă a timpului. Lermontov. ea este o literatură angajată. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. epopeea sociogonică. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. Byron. Hyperion.G.I. Ion Heliade-Rădulescu. Romantismul se traduce prin ironie. cu un program bine definit. cu oarecare întârziere. Cain. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. promovând meditaţia. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. nuvela şi romanul istoric.B. Grigore Alexandrescu. natura. în ţara noastră. • 4 . presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. Vasile Cârlova. în ultimă instanţă.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. demonul. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. la geniul universal al lui Eminescu. evocarea trecutului istoric. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats.

Casa pdstorului). cu Nopţile sale. În această ordine de idei. Luceafărul). lacul. Nikolaus Lenau. Motivul iubirii imposibile .• geniul: Alfred de Vigny. Eminescu). Lermontov. Luceafărul. Mihai Eminescu. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. Faust.A. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny.T. în acelaşi timp însă. pădurea.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. neobişnuit. dar şi natura ostilă. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. Mihai Eminescu. E. Poe. maternă (Lamartine. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. marea. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. Sentimentul naturii . indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. Eloa. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel.T. Gustul pentru fantastic. valea. Ironia romantică: dezgustat de real. aduce o poezie lirică. Ludwig Tieck. Moise. Eichendorf. produs al propriei lui fantezii. Demonul. de evocare istorică. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. reprezentant al Şcolii de la lena. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit.A.întruchipează aspiraţia spre absolut. militantă. M. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. Hoffmann. patriotică şi vizionară. excepţional. specifică sufletului romantic.T.A.I. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". Momentul paşoptist propriu-zis.A Hoffmann sau E. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. Hoffmann. Mihai Eminescu. ilustrat de scriitori ca E. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. moartea).

aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. o conştiinţă militară cetăţenească. I. limpezime. Alexandrescu. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. Romantismul. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. erau trăsături esenţiale. Bolintineanu. Russo. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. de exemplu. Corbu. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. cu un program bine definit. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. cum susţine academicianul H. va fi preluată de revista Sămănătorul. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. dar şi un scriitor romantic. la geniul universal al lui Eminescu. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. tinând de rigoare. fabula. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. Cârlova. anunşată de Dacia literară. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. normă. la începutul secolului al XX-lea. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Grigore Alexandrescu. Heliade-Rădulescu. Kogălniceanu. Ca orientare literară. prin meditaţia istorică. epistola. Orientarea spre înnoiri radicale. Totodată. Astfel. 6 . În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. pentru limba şi îmbogăţirea ei. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. tema trecerii timpului. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. promovate de scriitorii perioadei. Hrisoverghi. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional.folcloric. ideea specificului naţional în cultura şi arta. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. însă. prin cultul trecutului. pusă în slujba idealului naţional. în ţara noastră. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. În acest context. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. Aşadar. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. Dealtfel. solitudinea şi peisajul nocturn. prin elegie. considerat ultimul mare romantic european. Eminescu. ea este o literatură angajată. satira. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. V.

în ansamblu. într-un stil avântat. Zburătorul). în sensul că este o poezie socială. C. în istoria. al revoluţiei etc. grandilocventă. destinul. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. în care teme vechi precum iubirea. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. Se manifestă.al mormintelor. Asachi. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. adaptată la momentul istoric si chiar politic. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. declamativă. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. teme predilecte ale poeţilor. O dimineaţă de Caraiman. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. pentru dreptate socială. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. al creatoruluibard. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. alături de evenimentele social-politice ale momentului. care devin acum. iluminismul cu preromantismul. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. Ea răspunde. natura şi folclorul românesc. La cea întâi 7 . cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. al luptei. în general.Heliade-Rădulescu. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. I.Bolliac.Bolliac. Din punct de vedere compoziţional. fericirea. al ruinelor. Asachi. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. C. moartea etc. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. cu motivul conştiinţei sociale. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. a elogiului realizărilor poporului (Gh. populare. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. La patrie.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. încrederea în valorile tradiţionale. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh.

Iau avânt lirica filozofică ( I. Asachi. O fată tânără pe patul morţii. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute.Bolintineanu. Visul. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. Cântarea dimineţii. I.Gh. D. o dramă istorică.Heliade-Rădulescu. Vasile Alecsandri. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. Câinele şi căţelul. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. sintetizând. Scopul omului).Dochia şi Traian). Asachi. Candela) şi cea erotică ( Gh. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. prin “Iorgu de la Sadagura”. Gr. poate cea mai complexă specie a a momentului. dar şi cele ale lui N. Musca şi carul. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. 8 . Alexandrescu. Dumitrescu. Alecsandri. Gh.Aşteptarea. Alexandrescu. I. când s-a numit privighetoare). Înserare. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. Rodica). poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. Dimitrie Bolintineanu. chiar şi cele ale lui D. exponent al conştiinţei colective. pe de o parte. zbucium si măreţie. C. Al. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. Pelimon. Asachi. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei.Legendele lui V. Bolintineanu. G. Gr. In general. Muma lui Ştefan cel Mare. D. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale.Heliade-Rădulescu.Heliade-Rădulescu. Ruinurile Tărgoviştii. lirice şi dramatice. Aricescu.Heliade Rădulescu. Acesta se adreseaza generaţiei sale. Baronzi.corabie românească). Pasteluri). Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. în care. Satira. pe de altă parte. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”).si a folclorului.Asachi. purtau pecetea unei creaţii artistice. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. C. Alexandrescu.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Umbra lui Mircea. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Dorul.Bolintineanu. sau prin “Despot-Vodă”. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. Alexandrescu. Cumătria cioarei. Bolintineanu etc.Duhului meu. O noapte pe ruinele Târgoviştei). ca şi cele ale lui D. O fată tânără pe patul morţii). D. idila (Vasile Alecsandri. Păstorul întristat. Alexandrescu. I. elegia (Vasile Cârlova. La Cozia. Alexandrescu. cea religioasă ( I. Al. Istrati. Al. Gh. sub forma satirei ( Gh. Se afirmă artistul-cetăţean. Halepliu. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. V.Bolintineanu. o împletire de elemente epice. concomitent. Deparateanu. Legendele lui I. Maniu. Pentru a comunica dinamismul istoriei.

Odă ostaşilor romani. fabula (Alexandru Donici. genuri. Legenda ciocârliei. teatrul.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. Mihaida.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. se formează un public cititor. Duhului meu. Satiră. Fabule. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Grigore Alexandrescu. presa. a avut un caracter hibrid. educativă. mai multe tipuri de scriitură. Vasile Alecsandri. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. legenda (Vasile Alecsandri. toate in formele romantismului. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. se organizează biblioteci de literatură beletristică. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Steluţa). oda şi imnul (Vasile Cârlova. au adoptat principiul împrumutului moderat.pronunţându-se în problema neologismelor. Anatolida. Traianida). bazată pe tradiţia populară. Meditaţie. naţională. Ion Heliade-Rădulescu. Vasile Alecsandri. Legenda rândunicăi). mesianism utopic şi naţional. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. Un răsunet). Marşul oştirii romane. poate de aceea. Zburătorul). Invăţământul. Dimitrie Bolintineanu. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. Muma lui Ştefan cel Mare.conform personalităţii 9 . În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. Anul 1848. Mircea şi solii). Fabule). umanism. poemul (Vasile Alecsandri. Visul. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). Doctrina literară. literatura. Epistolă generalului Florescu).dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. realism.al cărţilor tipărite în tiraje mari. snoava în versuri (Anton Pann. Orientarea spre înnoiri radicale. căpitan de plai). Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. meditaţia (Grigore Alexandrescu. Hora Unirii. Dan. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Povestea vorbei). de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. Per ansamblu.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. . tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. Umbra lui Mircea. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. în descendenţa celui francez. Deşteptarea României. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu.Vasile Alecsandri. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. Andrei Mureşanu. specii. ecletic. directii estetice si stiluri.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Dumbrava Roşie. câta a fost. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. La Cozia.

prin straduinta carturarilor iluministi. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). Se pun bazele invatamantului gratuit. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". Dupa 1848. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. centru al romanismului. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. In aceasta parte a tarii. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. 353 nemtesti. la totalitate şi determinare.fiecăruia. graditia ciclurilor extinderea. al istoriei si geografiei patriei. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. condusa din 1836 de George Baritiu. fost elev la Sava. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. Odobescu.la un frumos etern. 10 . un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. Învăţământul Pe taramul invatamantului. se numarau numai 298 de scoli romanesti. In genere. cu convingerea că realitatea are un sens unic. apar primele scoli specializate (Conservatorul). cu 3 profesori. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. care se cere descoperit prin cuvânt.

1836).. şi robia cade. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz.Bucureşti. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. la bătrâneţe. împreună cu Constantin G. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". ai frăţiei şi ai libertăţii". inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). declaraţi. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. Bucureşti . Nu va rămâne mult în armată. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. Valentineanu. (. 11 . satiraţi. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. Rădulescu. Alexandrescu. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. am lăsat armata pentru litere. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. 23 martie 1813. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. Activitatea politică. Mai târziu. scriţi. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. Aristia. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată.H. Rădulescu şi C. Paris. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. înfiinţată de Ioan Câmpineanu. Filipescu. căci e căzută pe jumătate. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet.) Formaţi societăţi. şi Zinca Kalamogdartis. industrie.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. În 1844 publică în Foaie pentru minte.. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. Editează. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. Mai târziu. propaganda ideii cei mari. de origine (greco-)italiană. de altfel. revista Curiosul ("gazetă de literatură. având ca profesor pe I.G. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale.d. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. I. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. agricultură şi noutăţi" . 1859). şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. am lăsat literele pentru publicistică". lăudaţi. cum făcuse şi cu Gr. paralelă cu cea literară. poet liric protestatar.H. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava.

poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. O dimineaţă pe malul lacului). În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. ce s-a slăbit. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). director fiind Cezar Bolliac. şi pentru întărirea religiei. apare la Paris poemul Domnul Tudor. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. continuare a Buciumului. În 1869. 12 . mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). Sila. Carnavalul. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. După 1857. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. care are ca subtitlu "Dreptate. ia drumul exilului. "Scrisori"). este secretar al guvernului provizoriu. După înfrângerea revoluţionarilor. ce se clatină". Apare volumul Poezii nouă (1847). vornic al capitalei. cu problematică socială (Muncitorul. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. face o excursie arheologică. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. Ocna. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. Frăţie". mai întâi în Ardeal.Tot în revista Foaie pentru minte. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. care are mai mult un caracter politic. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. În 1857. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. Hugo. fără a lipsi literatura.

E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu. 1816. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu.După moartea timpurie a părinţilor. 4 februarie 1809. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. cea atât de frumoasă subt pana lui.” 1828. publicată postum (1839) de Heliade. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român. după mamă.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei.d.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”.A scris ’’Păstorul întristat’’. la 29 iunie. la 8 mai 1850. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. de Anton Pann). 18 septembrie 1831. 1827. publicată în „Curierul Românesc”. tipărită la 20 martie 1830.Ia fiinţă miliţia naţională.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. 1830. 30 mai 1830. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. 13 .S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. Scrie poezia „Înserarea”. nucleu al oştirii române moderne. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. 6 iulie 1830.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. 1827. unde va servi cu gradul de sublocotenent. După încercări de versificare în greceşte.Scrie poezia „Rugăciune”. la Craiova. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. la 8 mai 1850. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). 1828. Buzău . care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. a învăţat limba greacă şi limba franceză. de Anton Pann). este crescut de o soră a mamei. 4 februarie 1809.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. A scris ’’Păstorul întristat’’. în aceeaşi gazetă. fost ispravnic de Buzău.

afirma la Luneville. ziarist. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.1831. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. în „Curierul Românesc”). publicaţie nevinovată cu efecte modeste.I. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. 18 septembrie 1831. În 1839. scriitor. 14 . intitulată „Arhiva românească”. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. Publicaţia a apărut în 1841. ministru. prim-ministru şi. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. om politic. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. 6 septembrie 1817. Mihail Kogălniceanu.Vasile Cârlova a murit la Craiova. apoi prim-ministru al României. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. Paris) a fost un om politic. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. ministru de externe. spirit pasionat şi comprehensiv. în perioada 1863 – 1865.Cuza. Personalitate fascinantă a epocii moderne.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. Iaşi – d. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". cel care se considera. în 1839.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). dar sigure. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. Sfetnic al domnitorului Al. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. mai tarziu. A fost istoric. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. în urma unei boli infecţioase. pe bună dreptate. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. în Franţa. gazetar şi scriitor român. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. 20 iunie 1891. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume".

Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. dramaturg. 15 . În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. Cuza şi pictorul Ion Negulici. Marie. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Cinovnicul şi modista. iar în februarie 1841. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. În 1840. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. Les brigands. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. folclorist. I. Le petit rameau. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. În anul 1834. pe care nu a terminat-o. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. printre care viitorul domn Al. om politic. membru fondator al Academiei Române. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. judeţul Iaşi) a fost un poet. 22 august 1890. Serata. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. ambele preluate după piese străine. a fost trimis la studii la Paris. 21 iulie 1821. Bacău — d. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. ministru. academician român. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. Mirceşti. diplomat. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini.

Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. după moartea timpurie 1847. M.Este numit de domnitorul Al. Russo.Apare sub conducerea sa România literară. Al. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. D. Bolintineanu. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Alexandrescu. Cuza ministru al afacerilor externe. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. În 1859 . Tatarul. Al. Odobescu. revistă la care au colaborat moldovenii C. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. intitulată mai târziu Deşteptarea României. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. în Albina Românească. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. va fi trimis în Franţa. Kogălniceanu. sora prietenului Costache Negri. dar şi muntenii Gr. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. Crai nou. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. I. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. de care se îndrăgosteşte şi căreia. Opera.În 1844. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. Hora. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. Negruzzi. În 1854 . Doina. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. Strunga. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. În 1848 scrie poezia Către români. 16 . devenită Academia Română. după o lungă suferinţă. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române.

revista lui Kogălniceanu. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. liric (Buchetiera de la Florenţa. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. cu o viziune în general romantică. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. erotică. 17 . când psihologia romantică pătrunde mai adânc. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. de ruptura dintre ele. O a doua etapă. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. iniţial. o coerenţă. În 1856 apare în Steaua Dunării. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. Mihu Copilul. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. Adunate şi îndreptate de d. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. sentimente ale individualului raportat la lume. Heliade.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. Haosul îi provoacă viziuni negre. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. un treaz sentiment al ordinei. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. După 1840. tipic romantice. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. V. Balade (Cântice bătrâneşti).. dar. Mioara. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. Blestemul. entuziast. Şerb sărac. după o absenţă de aproape doi ani.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci.În 1850. mereu. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. aşa-zisă de limpezire. în diverse numere ale Convorbirilor literare. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. în aceeaşi măsură. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). poezia Hora Unirii. Alecsandri. Pe de-o parte revolta şi idealurile. Victor Hugo etc). se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. Acest romantism tipic. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor.

Vulpea liberală s.). Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. este elev la pensionul Sfântul Sava. Poetul liric scrie. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. E ultimul fabulist autentic din literatura română. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Face cunoştinţă cu Heliade. mai întâi. Învaţă greaca şi franceza. Lixandrescu. dar de mic e deştept. Boul şi viţelul. lăsându-ne vreo 40 de fabule. fiind coleg cu Ion Ghica. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. 18 . Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. S-a născut la Târgovişte.a. în anul 1810.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. cu o memorie extraordinară. urmată de elegia Adio la Târgovişte. 22 februarie 1810 Târgovişte. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. sub influenţa lui Lamartine. O vreme. meditaţii romantice. a fost ofiţer.d. Ajuns la Bucuresti.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. în care adevărul e mascat. A ocupat funcţii mărunte. Dreptatea leului. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. Va sta şi acasă la Heliade. dar a demisionat (1837). în mahalaua Lemnului. cu prietenul Ion Ghica). În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. Rămâne orfan şi sărac.

La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I. meditaţia şi satira." ( D.. C. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. Apreciere critică: ..Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola.. Popovici) -Poezii:Trecutul. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . La Cozia Rasaritul lunii. A tradus din Lamartine şi Byron. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea.

acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. Arendaş. Bucureşti) a fost un poet român. de André Chénier. I. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. prin slujbe funcţionăreşti. diplomat. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. tânărul a fost crescut de rude mai avute. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". L. În puţini ani ai tatălui său. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. probabil. Caragiale. 1819 [sau 1825 după alte surse]. Bolintin-Vale — d. Mihai Eminescu. a jucat. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . sat aproape de Bucureşti. precum Grigore Alexandrescu.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. Ienache. Printr-un misterios concurs de împrejurări. a venit în ţară din Ohrida. un rol decisiv. La fel ca alţi paşoptişti. la rangul de pitar. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină".secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. Ienache Cosmad. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. Dimitrie. în 1843 . Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). Se susţine de timpuriu. o avere care să-l scutească de griji. e ridicat. mic proprietar. el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". apoi subprefect. părintele lui. cu reşedinţa la Bolintin. în 1844. participant la Revoluţia de la 1848. 20 august 1872. om politic. Orfan de ambii părinţi încă din 1831.

Este înmormântat la Bolintinul din Vale. dar redactorul şef avea proiecte mari. În aprilie este organizată. Era o foaie mică. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. Ar fi avut. Macedonia. la Românul.căzând revoluţia . în sfârşit. parte de el. Colaborează.. imediat după izbândă. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. ceea ce poetul nu putu să facă.Bolintineanu la Paris.Le Peuple souverain. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. Dacă C. a. poate. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. "Poporul suveran". o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. Rosetti scosese. Poetul este sărac. ale lui Costache Negri şi ale lui V. Plecat la Paris în 1845. Întorcându-se în ţară la 1859. Ion Manu. Egipt. Când aceasta izbucni la Paris. Siria. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris.. "Pruncul român". îl „mirosise" şi. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin.A. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". refuzându-i paşaportul pentru Moldova. Prin stăruinţele lui. Cezar Bolliac ş. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. în februarie 1848. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. Urechia. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. dar . intră în politică şi deveni ministru de externe.a fost exilat şi se duse în Transilvania. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. e silit să-şi întrerupă munca. Izbucnind revoluţia din 1848. Aga poliţiei. A. culte şi instrucţiune publică. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. apoi la Constantinopol şi. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". de patru pagini. lui C. In prima jumătate a anului 1870. 21 . cu doar două coloane pe fiecare faţă. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. Rosetti. Grav bolnav. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. până în aprile. boala lui Bolintineanu se agravează. din iniţiativa lui George Sion. pe potriva modelului francez . A. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. dacă nu izbucnea revoluţia. În 1871.

Se întoarce în Moldova. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia.Rămas orfan de mamă. • 1836 . eseist. • 1840 .Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. fiind. unde învaţă limbile franceză şi germană. ideolog al generaţiei de la 1848. Odobescu. Alecsandri. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Negri. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. un liberal în gândire.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. în Basarabia. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. Russo se dovedeşte un revoltat. o Scrie Studie naţionale. fiul lui Iancu Rusu. • 22 . tipărit anonim.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). 17 martie 1819 . prozator. • 1845 . Prodăneştii Vechi. la Institutul lui François Naville de la Vernier.†5 februarie 1859) a fost poet. în mijlocul ţăranilor. Chişinău . mai apoi. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. • 1839 . în ţinutul Bistriţei. moşia lui C. • 1841 . cu peisajul românesc. călătorii şi impresii. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. probabil la moşia de la Negrişoasa.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. unde tatăl său arendase nişte pământuri. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu).Se stabileşte la Iaşi. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. Este autorul volumului Cântarea României. a fost condamnat la moarte. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. După studiile din Elveţia. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. dar. Fără a revendica vreodată explicit această operă. Acestea toate. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. Impresionat de locuri şi de locuitori. • 1829 . printre care şi Nicolae Bălcescu.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). nereuşind. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. o La Mânjina. De pe acum. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. în urma unor dezacorduri cu familia. dar cu o situaţie socială relativ modestă.

• o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). revistă politică a românilor exilaţi la Paris.Se întoarce în ţară. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic..1846 . Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă.Apare în România Viitoare. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. • 1847 . Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. + • 1851 . un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. Odobescu. şi nimeni. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. publicat postum de Al.După o absenţă mai lungă în publicistică.. şi de aş fi poet.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. al latiniştilor şi al „ardelenismului“. scrie jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat politic la 1846. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. Jicnicerul Vadră. pentru ca apoi să se stabilească la Paris. apoi. «ţara cea dragă». Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. de aş fi gramatic. în curgerea vremurilor. o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. + • 1855 .Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. • 1850 . Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. de aş fi istoric. Alecsandri. aş culege mitologia română. şi în acelaşi timp. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. • 1848 . 23 . în urma eşecului acesteia. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă.

24 . Lazăr. Bucureşti) a fost un scriitor. editor. În 1818. tipograf. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. poet. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. iar greceşte cu dascălul Alexe.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n.I. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. oricât de ambiţioase. Negruzzi. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. "Societatea Filarmonică" (din 1833). 6 ianuarie 1802. el devine elevul lui Gh. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. Târgovişte — d. filozofice ale tuturor timpurilor.H. Ajuns la Bucureşti. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. după retragerea acestuia.Sava". învaţă româneşte după cărţile populare. istorice. În 1846. filolog şi om politic român. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. După obiceiul şi în spiritul vremii. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. întreprindere uriaşă. prozator. pe care o şi traduce. cunoaşte poezia lui Hristopulos. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. în Moldova). 27 aprilie 1872. poet la mare modă. critic. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827).

satira şi fabula politică. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. realizat fragmentar.Apare Gazeta Teatrului Naţional. Rădulescu. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. Byron ş. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. Aristia. membru în guvernul provizoriu.1827 – Apare Societatea literară. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. etc. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. primul ziar apărut în Ţara Românească.a. înfiinţarea unui teatru naţional. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. Ion Câmpineanu şi C.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). susţine simplificarea alfabetului chirilic.. de traduceri şi de opere originale. 25 . Muzeul naţional. Goethe. Dante Aligheri. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. I. Aici. Muzeul Naţional. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. mitul popular Sburătorul. Eliad de proze şi de poezie. publicarea de gazete. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. 1829.m. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească.H. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. prima gazetă în limba română din Principate. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. 8 aprilie – Apare Curierul românesc. fonetismul ortografic. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. La Fontaine.Apare. de Lamartine. Domnul Sărsăilă autorul. în maniera fiziologilor. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. Eliad. Este autor a numeroase traduceri. elegia Dragele mele umbre.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. capodopera sa literară. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. dar şi Gazeta Teatrului Naţional.d. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei.

strajnici si puternici. 26 . frumusel. iar greutatile economice. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu.1870). de educatie estetica si perfectionarea limbii. pareau de neinvins. Asachi in Moldova si lui I. 1828). era un obstacol greu de trecut.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). Echilibru între antiteze).” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. el seamana cu pruncul mic." In anul 1840. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Atmosfera era neprielnica. 1858. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. In plus concurenta trupelor straine. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. care se bucurau de success. nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. iar la Bucuresti in 1819. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. in 1816.

Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. gazetă care pune bazele presei româneşti. culturale. ştiri politice. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. Încet. aparuta pe 8 aprilie 1829. încet. comandantul armatelor ruseşti. În Principatele Române.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. începuse să pătrundă diferite ziare străine. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. literare şi mai târziu să 27 . îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. revista in limba romana. El este fondatorul Curierului romanesc .germane şi greceşti. mai ales franceze.

precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. Ion Voinescu. el o vede acum cu un rol mare. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. În el se găsesc coloane deschise. după bătrânul Iancu Văcărescu. G. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Caragiale. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. unii din ei rămaşi necunoscuţi. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. Ion Catina. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". Aceasta o spune în no. I. Genilie ş.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. Viişoreanu. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română.a. Prin Curierul romanesc. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. mai ales în Valahia. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. prin 28 . Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. În Curier se naşte critica literară în literatura română. Heliade se formează încet. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. Costache Aristia. Baronzi. Asadar. K. Grigore Alexandrescu. Cezar Bolliac. încet. Costache Bălăcescu. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public.

Dacia Literară 29 . Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. din care s-au remarcat Vasile Carlova. Grigore Alexandrescu. Dimitrie Bolintineanu. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. Cezar Bolliac.

în acel moment. bănăţeni. Alăuta românească. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. nu numai culturale. Cu toate că a apărut doar în trei numere. tocmai creativitatea autohtonă era. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. fieştecare cu ideile sale. ardeleni. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. însă nedeclarat. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. va întemeia tipografie. Berlin). cu tipul său”. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie.11. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. Mai energic şi. 30 . Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. şi Introducţia din primul număr. numai să fie bune". de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). nu trebuia tălmăcit orice. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". şi. Histoire de la Walachie. îndeosebi piese de teatru. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. bucovineni. Foaie pentru minte. Negruzzi. Albina românească. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". Inserând în cuprinsul ei. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. Prin orientarea dată de el.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. va conduce (împreună cu Alecsandri. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. se vor vedea scriitori moldoveni. Înapoiat. în 1838. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". ca într-o oglindă. C. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. Esquisse sur I'histoire. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. în afară de revistele sale. almanahuri. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care.7. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. de la studii (Luneville. în care va edita. cu limba sa. încercand s-o învioreze. el preia în iulie. Curentul acesta exista de fapt. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. semnată de “redactorul raspunzător". indiferent de calitate.18172. M. pe care începe să-l eclipseze. calendare. ca urmare. unul dintre principalele momente de referinţă. în orice caz.M. les moeurs et la langue des Cigains. P. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. munteni. adunând pâraiele din jur. mai modern în concepţii decât Asachi. generează un fluviu. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. mai ales. La data apariţiei periodicului. Or. o explicitează. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". în carele. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. tacit.

. 1872-1874). trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat..). 1840. ca naţiune. 31 . Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". ca şi de Albina românească şi de Foaia.. pentru a le avea. au grupat. Baritiu. trebuie să sporim în bine (. 1845). în acelaşi an. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă.Introducţie” e tipărită. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. Dar.. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. semnificativ. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii.1851).) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. Kogălniceanu. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. prin ea. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. Arhiva românească (3 vol. din toate provinciile româneşti. prin înfiinţarea.. a unei noi publicaţii istorice. În . note la zi (Telegrafal Daciei). M." Imediat dupa . H: Cronicile României. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". după interzicerea Daciei literare. În fiecare număr al revistei.după opinia lui. etc). fost luata ca model de către N. periodicele scoase de Kogălniceanu.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. ed.. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C... Alecsandri. 1845-1852. tot atât de vibrant. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840).. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. Scene contimporane. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. 1841. Consecutiv.. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. Albina românească. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". Foaie pentru minte. lui Barium. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. în chip firesc. pentru că omoară în noi duhul naţional (. Kogălnicenu şi l-a afirmat. Negruzzi. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. Arhiva romdneasca a. trebuie să ne ţinem. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. în unire. critică literară. Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh.

foaie care." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: ..]. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: .Critica noastra va fi nepartinitoare. zic. pentru ca omoara in noi duhul national.. redactat de Mihail Kogalniceanu. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou. care. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: ... fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. aceasta foaie.Istoria noastra are destule fapte eroice. [.. ar implini o mare lipsa in literatura noastra." • Promovarea unei literaturi originale. fie din orice parte a Daciei.. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: .. sugerat si de titlul revistei. parasind politica.. frumoasele noastre tari sunt destul de mari. iar nu persoana. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: . Publicat in primul numar al revistei.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior..Articolul . ar fi numai o foaie romaneasca. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [.O foaie dar. numai sa fie bune. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti. vom critica cartea.] Traductiile insa nu fac o literatura." 32 ...Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa. facand abnegatie de loc.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie.

iar Muntenia.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. după necesităţile locale. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. Astfel că. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. Bucovina). Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. suzeranitatea Imperiului Otoman. 33 . revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste.

deoarece tinerii revoluţionari munteni. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist.În Moldova În Moldova. Vasile Alecsandri. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. spre deosebire de cei moldoveni. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. instrucţiune gratuită. Se cereau. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. Russo. printre care: Alexandru Ioan Cuza. de catre Vasile Alecsandri. De aici au reuşit să plece în Transilvania. mai mult de ordin administrativ şi cultural. printre altele: egalitate politică şi civilă. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. precum şi o parte a administraţiei şi armatei.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". de unde au trecut în Bucovina. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. Negri. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. Canta. au încercat traducerea ideilor în fapte. primul guvern provizoriu revoluţionar. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . D. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. în data de 27 martie. în conformitate cu Regulamentul Organic. sub influenţa celor de afară. ajungând la Brăila.şi mai ales în Cernăuţi . domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. Al. în ilegalitate. C. 34 . Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. În Ţara Românească În Ţara Românească. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte.

la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. copila lui Gheorghe Magheru. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. imediat după debarcare. la rândul lor. A doua zi. pe Costache Romanescu. Guvernul adoptă ca steag naţional. alături de Grigore Bengescu. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. partizanii contrarevoluţiei. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. cărora li se alătură numeroşi ţărani. tricolorul revoluţionarilor. A doua zi. • 14 iunie 1848 Craiova. cunoscut reacţionar. Bibescu semnează. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. o mare adunare populară la Islaz. Iancu Obedeanu. Dar Gheorghe Magheru. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. se strecoară. în zorii zilei. Gheorghe Bibescu abdică. despresurând sediul guvernului provizoriu. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. • • 11 iunie 1848. • 35 . În aceste condiţii. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor.

Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. Christian Tell. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. nu intră cu armata. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. Urmare a înţelegerii ruso-turce. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. Nicolae Bălcescu şi Ion C. Gheorghe Magheru. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. Nicolae Golescu. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. 36 . Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. omul măsurilor dure. Soliman este bine primit în Bucureşti. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Bratianu. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. Cristian Tell şi Nicolae Golescu.În aceeaşi zi. Ştefan Golescu. Rosetti.A. C.

• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. inarmaţi cu puşti. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. topoare şi coase. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. care a pus pe picioare o armată bine organizată. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . au întâmpinat trupele străine. suliţe. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. Burgezia maghiară revoluţionară. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. Revoluţia fusese învinsă. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. ale saşilor şi maghiarilor. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români.

38 . Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. În lupta de la Şiria lângă Arad. Ioan Buteanu. Ioan Axente Sever. Petru Dobra. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Al. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Simion Bărnuţiu. Ioan Dragoş. Simion Balint. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive.problemele care îi preocupau. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. David Urs de Margina. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Ioan Sterca-Şuluţiu. Gheorghe Sion. Alecu Russo. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. Costache Negri. Lascăr Rosetti. Timotei Cipariu. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. Vasile Alecsandri. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Petrache Cazimir. Alexandru Papiu Ilarian. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Nicolae Ionescu.