Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

Cain. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. în secolul douăzeci. pusă în slujba idealului naţional. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. demonul. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. evocarea trecutului istoric. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. prin demonism. la geniul universal al lui Eminescu. natura. Romantismul se traduce prin ironie. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. trecerea ireversibilă a timpului. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). cu un program bine definit. Vasile Cârlova. în ţara noastră. în ultimă instanţă. titanismul. Lermontov. Romantismul. omul nemuritor. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. Demonul. geniul.I. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. M.B. • 4 . prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. ierarhia divină. prin satiră. Prometeu dezlănţuit. promovând meditaţia. cu oarecare întârziere. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. Byron.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. nuvela şi romanul istoric. ea este o literatură angajată. nopţile. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. Grigore Alexandrescu. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. P. contestă divinitatea): G. Ion Heliade-Rădulescu. Shelley. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. epopeea sociogonică.G. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. Hyperion.

care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Ludwig Tieck. Mihai Eminescu. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic.• geniul: Alfred de Vigny. Gustul pentru fantastic. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit. Nikolaus Lenau. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. E. neobişnuit. dar şi natura ostilă. excepţional. Hoffmann.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. Motivul iubirii imposibile .întruchipează aspiraţia spre absolut. cu Nopţile sale. Demonul. moartea). militantă.A Hoffmann sau E. Luceafărul. Hoffmann. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. lacul. valea. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. pădurea. Ironia romantică: dezgustat de real. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. reprezentant al Şcolii de la lena. Faust. ilustrat de scriitori ca E. Lermontov. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. Mihai Eminescu. patriotică şi vizionară. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. Poe. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. marea. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". specifică sufletului romantic. Moise. Casa pdstorului). Momentul paşoptist propriu-zis.I. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 .A. maternă (Lamartine.T. Eichendorf. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri.T. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. aduce o poezie lirică. M. În această ordine de idei. Luceafărul). Sentimentul naturii . Eminescu). Eloa. Mihai Eminescu. în acelaşi timp însă. de evocare istorică. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny.T. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică.A.A. produs al propriei lui fantezii. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic.

promovate de scriitorii perioadei. anunşată de Dacia literară. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. la începutul secolului al XX-lea. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. Corbu. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Bolintineanu. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. însă. Aşadar. de exemplu. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. Eminescu. dar şi un scriitor romantic. solitudinea şi peisajul nocturn. În acest context. prin elegie. Dealtfel. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. în ţara noastră. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. normă. fabula. 6 . Heliade-Rădulescu. I. cu un program bine definit. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. V. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. va fi preluată de revista Sămănătorul. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. Cârlova. prin cultul trecutului. Hrisoverghi. ea este o literatură angajată. cum susţine academicianul H. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. prin meditaţia istorică. Russo. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. considerat ultimul mare romantic european. o conştiinţă militară cetăţenească. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. pusă în slujba idealului naţional. Alexandrescu. Kogălniceanu. Astfel. Grigore Alexandrescu. Ca orientare literară. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. satira. tema trecerii timpului. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. Orientarea spre înnoiri radicale. pentru limba şi îmbogăţirea ei. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. Romantismul. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. tinând de rigoare. erau trăsături esenţiale. epistola. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. la geniul universal al lui Eminescu. limpezime. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. ideea specificului naţional în cultura şi arta.folcloric. Totodată.

Bolliac. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. I.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. Zburătorul). Asachi. încrederea în valorile tradiţionale. care devin acum. într-un stil avântat. cu motivul conştiinţei sociale. destinul. fericirea. alături de evenimentele social-politice ale momentului. O dimineaţă de Caraiman. pentru dreptate socială. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. adaptată la momentul istoric si chiar politic. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. declamativă. teme predilecte ale poeţilor. al ruinelor.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. în sensul că este o poezie socială. C. al revoluţiei etc. în care teme vechi precum iubirea. La cea întâi 7 . în istoria. C. al luptei. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. natura şi folclorul românesc.Heliade-Rădulescu. în ansamblu. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. Se manifestă. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. a elogiului realizărilor poporului (Gh. Asachi. populare. al creatoruluibard. iluminismul cu preromantismul. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie.Bolliac. moartea etc. Ea răspunde. în general. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. La patrie. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul.al mormintelor.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. Din punct de vedere compoziţional. grandilocventă.

In general. sub forma satirei ( Gh. Al. Alexandrescu. Alexandrescu. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. V. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. Acesta se adreseaza generaţiei sale. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr.Bolintineanu. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. Alexandrescu. exponent al conştiinţei colective.Asachi. I. Istrati.Bolintineanu. Dumitrescu.Gh. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. Alecsandri. I. elegia (Vasile Cârlova. Se afirmă artistul-cetăţean. D. Alexandrescu. Muma lui Ştefan cel Mare. D. Alexandrescu. Ruinurile Tărgoviştii. Păstorul întristat. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Gr. Al. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. lirice şi dramatice.Heliade Rădulescu. La Cozia. sintetizând. Dorul. D. Pasteluri). Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). C. Halepliu. sau prin “Despot-Vodă”.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. O noapte pe ruinele Târgoviştei). o dramă istorică. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. Pelimon.Heliade-Rădulescu. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. Alexandrescu. prin “Iorgu de la Sadagura”. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. Visul.corabie românească). Asachi. C. Baronzi.Heliade-Rădulescu. Satira. Gh. zbucium si măreţie. Iau avânt lirica filozofică ( I. idila (Vasile Alecsandri.Heliade-Rădulescu. Scopul omului). Cumătria cioarei.Aşteptarea. Vasile Alecsandri. I. cea religioasă ( I. dar şi cele ale lui N. Musca şi carul. Asachi. O fată tânără pe patul morţii). Deparateanu. Candela) şi cea erotică ( Gh. Umbra lui Mircea. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. Cântarea dimineţii. Aricescu. purtau pecetea unei creaţii artistice. Bolintineanu etc. chiar şi cele ale lui D. Maniu. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. G. concomitent. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. pe de o parte. Câinele şi căţelul. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză.si a folclorului. Rodica). o împletire de elemente epice. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Gh.Bolintineanu. Bolintineanu. în care.Dochia şi Traian). Al. Gr. poate cea mai complexă specie a a momentului. ca şi cele ale lui D. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. Legendele lui I. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. O fată tânără pe patul morţii. 8 . Dimitrie Bolintineanu. Asachi. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Înserare.Legendele lui V. când s-a numit privighetoare).Duhului meu. pe de altă parte.

epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. Epistolă generalului Florescu). Mircea şi solii). Vasile Alecsandri. specii. Odă ostaşilor romani. Hora Unirii. au adoptat principiul împrumutului moderat. Visul. genuri. Orientarea spre înnoiri radicale.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. educativă. mai multe tipuri de scriitură. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. La Cozia. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. toate in formele romantismului. Invăţământul.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. poemul (Vasile Alecsandri. meditaţia (Grigore Alexandrescu. realism.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Dan. Duhului meu. presa. legenda (Vasile Alecsandri. Fabule. . Traianida). bazată pe tradiţia populară.Vasile Alecsandri. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. naţională. Povestea vorbei). directii estetice si stiluri. Zburătorul).al cărţilor tipărite în tiraje mari. oda şi imnul (Vasile Cârlova. Steluţa). Ion Heliade-Rădulescu. se formează un public cititor. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. fabula (Alexandru Donici.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. Dumbrava Roşie. a avut un caracter hibrid.pronunţându-se în problema neologismelor. Andrei Mureşanu. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. umanism. mesianism utopic şi naţional. căpitan de plai). Anul 1848. Deşteptarea României. câta a fost.conform personalităţii 9 . Vasile Alecsandri. Muma lui Ştefan cel Mare. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Un răsunet). literatura. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. Mihaida. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. Grigore Alexandrescu. snoava în versuri (Anton Pann. Legenda ciocârliei. Fabule). tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. Umbra lui Mircea. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. Dimitrie Bolintineanu. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). ea având şi dificila sarcină de a forma un public.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. Meditaţie. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Marşul oştirii romane. ecletic. teatrul. Anatolida. Doctrina literară. poate de aceea. Satiră. Per ansamblu. în descendenţa celui francez. Legenda rândunicăi). ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. se organizează biblioteci de literatură beletristică. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului.

fost elev la Sava. Dupa 1848. 353 nemtesti. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". graditia ciclurilor extinderea. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. In aceasta parte a tarii. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. Se pun bazele invatamantului gratuit. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. Învăţământul Pe taramul invatamantului.fiecăruia. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. centru al romanismului. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. la totalitate şi determinare. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. cu 3 profesori.la un frumos etern. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). condusa din 1836 de George Baritiu. care se cere descoperit prin cuvânt. Odobescu. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. al istoriei si geografiei patriei. prin straduinta carturarilor iluministi. apar primele scoli specializate (Conservatorul). se infiinteaza scoli in sate si in provincii. se numarau numai 298 de scoli romanesti. cu convingerea că realitatea are un sens unic. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". 10 . Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. In genere. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti.

Nu va rămâne mult în armată. la bătrâneţe. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. satiraţi. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. (. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. căci e căzută pe jumătate. poet liric protestatar.. 11 .) Formaţi societăţi. revista Curiosul ("gazetă de literatură. lăudaţi. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837.d. Paris. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. paralelă cu cea literară. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. Mai târziu. 23 martie 1813. de altfel. Bucureşti . 1836).. I. Activitatea politică. Alexandrescu. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. Valentineanu. având ca profesor pe I. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. Rădulescu. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. Editează. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. şi Zinca Kalamogdartis. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. declaraţi. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. scriţi. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. Mai târziu. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). 1859).Bucureşti. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. am lăsat armata pentru litere. În 1844 publică în Foaie pentru minte. propaganda ideii cei mari. şi robia cade. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic".H. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. Rădulescu şi C. cum făcuse şi cu Gr. ai frăţiei şi ai libertăţii".Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. am lăsat literele pentru publicistică".H. Filipescu. împreună cu Constantin G. înfiinţată de Ioan Câmpineanu. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. agricultură şi noutăţi" . domnilor poeţi! Veacu cere înaintare.G. industrie. de origine (greco-)italiană. Aristia. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848.

ce se clatină". Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). După înfrângerea revoluţionarilor. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. director fiind Cezar Bolliac. Hugo. care are ca subtitlu "Dreptate. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. continuare a Buciumului. În 1869. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. apare la Paris poemul Domnul Tudor. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. După 1857.Tot în revista Foaie pentru minte. Frăţie". O dimineaţă pe malul lacului). Carnavalul. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. "Scrisori"). mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. mai întâi în Ardeal. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. este secretar al guvernului provizoriu. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. şi pentru întărirea religiei. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). cu problematică socială (Muncitorul. Ocna.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. vornic al capitalei. Apare volumul Poezii nouă (1847). În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. În 1857. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. fără a lipsi literatura. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. Sila. ia drumul exilului. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. 12 . ce s-a slăbit. care are mai mult un caracter politic. face o excursie arheologică.

După încercări de versificare în greceşte. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.Scrie poezia „Rugăciune”. 1816. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. Buzău . descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). în aceeaşi gazetă. la Craiova. publicată postum (1839) de Heliade. fost ispravnic de Buzău. A scris ’’Păstorul întristat’’.A scris ’’Păstorul întristat’’.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. 1828. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. a învăţat limba greacă şi limba franceză. după mamă. 4 februarie 1809.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. 1827. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. cea atât de frumoasă subt pana lui. unde va servi cu gradul de sublocotenent. 18 septembrie 1831. publicată în „Curierul Românesc”.După moartea timpurie a părinţilor. Scrie poezia „Înserarea”. 6 iulie 1830. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. nucleu al oştirii române moderne. tipărită la 20 martie 1830. la 8 mai 1850. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. este crescut de o soră a mamei. 4 februarie 1809. 13 .” 1828.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. 30 mai 1830.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională.d. 1830. la 8 mai 1850.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu.Ia fiinţă miliţia naţională. 1827. de Anton Pann).Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. la 29 iunie. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. de Anton Pann).

gazetar şi scriitor român. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. ziarist.Vasile Cârlova a murit la Craiova. Publicaţia a apărut în 1841. 20 iunie 1891. dar sigure. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. apoi prim-ministru al României. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. în 1839. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. ministru de externe.Cuza. În 1839. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. cel care se considera. pe bună dreptate. spirit pasionat şi comprehensiv. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. Sfetnic al domnitorului Al. în urma unei boli infecţioase.1831. Mihail Kogălniceanu. prim-ministru şi. 18 septembrie 1831. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. A fost istoric. 14 . 6 septembrie 1817. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. Paris) a fost un om politic. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). afirma la Luneville. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. în „Curierul Românesc”). ministru. în perioada 1863 – 1865. în Franţa. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". publicaţie nevinovată cu efecte modeste. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. Iaşi – d. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". intitulată „Arhiva românească”. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. mai tarziu. scriitor. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii.I. Personalitate fascinantă a epocii moderne. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. om politic. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic.

22 august 1890. Le petit rameau. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. membru fondator al Academiei Române. printre care viitorul domn Al. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. 15 . În 1840. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. diplomat. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. ministru. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. academician român. a fost trimis la studii la Paris. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. dramaturg. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. Mirceşti. pe care nu a terminat-o. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. om politic. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. I. iar în februarie 1841. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. Cuza şi pictorul Ion Negulici. Serata. folclorist. judeţul Iaşi) a fost un poet. ambele preluate după piese străine. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Les brigands. Cinovnicul şi modista. 21 iulie 1821. Bacău — d. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. Marie. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. În anul 1834.

sora prietenului Costache Negri. după o lungă suferinţă. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. în Albina Românească. dar şi muntenii Gr. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. 16 . Kogălniceanu. devenită Academia Română. Al. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. după moartea timpurie 1847. În 1848 scrie poezia Către români. Tatarul. Cuza ministru al afacerilor externe. de care se îndrăgosteşte şi căreia. Strunga. Alexandrescu. Russo. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. Hora. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. În 1859 . Negruzzi. intitulată mai târziu Deşteptarea României. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. I.Apare sub conducerea sa România literară. Odobescu. Crai nou. Opera. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. D. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. va fi trimis în Franţa. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. M.În 1844. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. Bolintineanu. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni.Este numit de domnitorul Al. În 1854 . revistă la care au colaborat moldovenii C. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. Doina. Al.

Victor Hugo etc). Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. de ruptura dintre ele.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Acest romantism tipic. liric (Buchetiera de la Florenţa. un treaz sentiment al ordinei. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. Şerb sărac. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. aşa-zisă de limpezire. Heliade. tipic romantice. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende.. poezia Hora Unirii. revista lui Kogălniceanu. O a doua etapă. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. în diverse numere ale Convorbirilor literare. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. 17 . sentimente ale individualului raportat la lume.În 1852 apare volumul Poezii poporale. iniţial. În 1856 apare în Steaua Dunării. cu o viziune în general romantică. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. Mioara. dar. după o absenţă de aproape doi ani. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor".Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. în aceeaşi măsură. o coerenţă. mereu. entuziast. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). Balade (Cântice bătrâneşti). Pe de-o parte revolta şi idealurile. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. erotică. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. Mihu Copilul. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş.În 1850. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. V. După 1840. Haosul îi provoacă viziuni negre. când psihologia romantică pătrunde mai adânc. Adunate şi îndreptate de d. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. Blestemul. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. Alecsandri. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi.

Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. 18 . O vreme.d. în mahalaua Lemnului. cu prietenul Ion Ghica). lăsându-ne vreo 40 de fabule. Dreptatea leului. este elev la pensionul Sfântul Sava. 22 februarie 1810 Târgovişte. Lixandrescu. Ajuns la Bucuresti. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. în care adevărul e mascat. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848.). Poetul liric scrie. urmată de elegia Adio la Târgovişte. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. Boul şi viţelul. Va sta şi acasă la Heliade.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic.a. Vulpea liberală s. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. a fost ofiţer. A ocupat funcţii mărunte. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. S-a născut la Târgovişte. Rămâne orfan şi sărac.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. mai întâi. dar de mic e deştept. Face cunoştinţă cu Heliade. fiind coleg cu Ion Ghica. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. sub influenţa lui Lamartine. meditaţii romantice. cu o memorie extraordinară. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. Învaţă greaca şi franceza. în anul 1810. E ultimul fabulist autentic din literatura română. dar a demisionat (1837).

C. Apreciere critică: . Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. A tradus din Lamartine şi Byron.. meditaţia şi satira. La Cozia Rasaritul lunii..Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola." ( D. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I. Popovici) -Poezii:Trecutul..

Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. Arendaş. 20 august 1872. sat aproape de Bucureşti. mic proprietar. Printr-un misterios concurs de împrejurări. a venit în ţară din Ohrida. probabil. părintele lui. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). în 1843 . a jucat. I. precum Grigore Alexandrescu. Mihai Eminescu. prin slujbe funcţionăreşti. o avere care să-l scutească de griji. la rangul de pitar. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. apoi subprefect. om politic. Bucureşti) a fost un poet român. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". tânărul a fost crescut de rude mai avute. un rol decisiv. Bolintin-Vale — d. diplomat. e ridicat. Ienache. cu reşedinţa la Bolintin. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. L. participant la Revoluţia de la 1848. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . 1819 [sau 1825 după alte surse]. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". În puţini ani ai tatălui său. La fel ca alţi paşoptişti. Caragiale.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. Ienache Cosmad.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. Dimitrie. de André Chénier. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). Orfan de ambii părinţi încă din 1831. Se susţine de timpuriu. în 1844.

În 1871. Era o foaie mică. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. intră în politică şi deveni ministru de externe. Siria. A. Urechia. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. Izbucnind revoluţia din 1848. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. A.. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. Întorcându-se în ţară la 1859. Ar fi avut. cu doar două coloane pe fiecare faţă. Egipt. Rosetti scosese. poate. de patru pagini. e silit să-şi întrerupă munca. dar redactorul şef avea proiecte mari. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. parte de el. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. apoi la Constantinopol şi. până în aprile. ale lui Costache Negri şi ale lui V. ceea ce poetul nu putu să facă. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. Poetul este sărac. "Pruncul român". Dacă C. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. dar . Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. boala lui Bolintineanu se agravează. Aga poliţiei. pe potriva modelului francez . Prin stăruinţele lui. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". Când aceasta izbucni la Paris. 21 . iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. imediat după izbândă.. în februarie 1848. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. îl „mirosise" şi. Plecat la Paris în 1845. Colaborează. la Românul.A. Ion Manu. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". In prima jumătate a anului 1870. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. Macedonia. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni.Le Peuple souverain. Grav bolnav. din iniţiativa lui George Sion. a. "Poporul suveran".a fost exilat şi se duse în Transilvania. lui C. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. culte şi instrucţiune publică. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte.Bolintineanu la Paris. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României.căzând revoluţia . care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. Cezar Bolliac ş. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Rosetti. dacă nu izbucnea revoluţia. În aprilie este organizată. în sfârşit.

în Basarabia. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. • 1836 . proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului.Rămas orfan de mamă. tipărit anonim. Acestea toate. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Prodăneştii Vechi. • 1845 . o Scrie Studie naţionale. 17 martie 1819 . ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. După studiile din Elveţia. dar cu o situaţie socială relativ modestă. Negri. De pe acum. fiul lui Iancu Rusu. ideolog al generaţiei de la 1848. Odobescu.†5 februarie 1859) a fost poet. moşia lui C. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. • 1841 . Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. Este autorul volumului Cântarea României. fiind. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. dar. prozator.Se întoarce în Moldova. probabil la moşia de la Negrişoasa. cu peisajul românesc. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. Russo se dovedeşte un revoltat.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. • 1840 . Chişinău . • 1829 . în mijlocul ţăranilor. unde tatăl său arendase nişte pământuri.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). Fără a revendica vreodată explicit această operă.Se stabileşte la Iaşi.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. unde învaţă limbile franceză şi germană. mai apoi. în urma unor dezacorduri cu familia. călătorii şi impresii.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. eseist. nereuşind. la Institutul lui François Naville de la Vernier. un liberal în gândire. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. printre care şi Nicolae Bălcescu. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). a fost condamnat la moarte. Alecsandri. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. Impresionat de locuri şi de locuitori. • 1839 . face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. • 22 . Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. în ţinutul Bistriţei. o La Mânjina.

publicat postum de Al.. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. şi nimeni. + • 1851 .Apare în România Viitoare.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. + • 1855 . şi în acelaşi timp.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. apoi. Alecsandri. Odobescu. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. în urma eşecului acesteia. 23 . aş culege mitologia română. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. şi de aş fi poet. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. Jicnicerul Vadră. • 1847 . publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. scrie jurnalul Soveja. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. de aş fi istoric. Ziarul unui exilat politic la 1846. • 1848 . pentru ca apoi să se stabilească la Paris. «ţara cea dragă». în curgerea vremurilor. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja.. de aş fi gramatic. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. al latiniştilor şi al „ardelenismului“. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. fără a fi potrivnic influenţelor apusene.1846 .Se întoarce în ţară.După o absenţă mai lungă în publicistică. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. • 1850 .

istorice. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). prozator. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. învaţă româneşte după cărţile populare. filolog şi om politic român. Târgovişte — d. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. Ajuns la Bucureşti. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). cunoaşte poezia lui Hristopulos. tipograf. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. oricât de ambiţioase. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. pe care o şi traduce. în Moldova). fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. Bucureşti) a fost un scriitor. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. întreprindere uriaşă. "Societatea Filarmonică" (din 1833). În 1818. iar greceşte cu dascălul Alexe. editor. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. După obiceiul şi în spiritul vremii. poet la mare modă. critic.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. poet. Lazăr. el devine elevul lui Gh. 24 . căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.Sava".I. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. Negruzzi. după retragerea acestuia.H. 6 ianuarie 1802. filozofice ale tuturor timpurilor. În 1846. 27 aprilie 1872.

lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. 1829. în maniera fiziologilor. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste.Apare. Dante Aligheri. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov.H. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. prima gazetă în limba română din Principate. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. capodopera sa literară.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833).. I. etc. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. Muzeul naţional. Domnul Sărsăilă autorul. elegia Dragele mele umbre. de traduceri şi de opere originale. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. Rădulescu.m. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. realizat fragmentar. publicarea de gazete. Muzeul Naţional. Eliad de proze şi de poezie. La Fontaine. fonetismul ortografic.Apare Gazeta Teatrului Naţional.d. Aici. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. satira şi fabula politică. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. Eliad. susţine simplificarea alfabetului chirilic. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. înfiinţarea unui teatru naţional. Este autor a numeroase traduceri. mitul popular Sburătorul. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. Ion Câmpineanu şi C. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana.a. 25 . împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron. Byron ş.1827 – Apare Societatea literară. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. de Lamartine. Aristia. membru în guvernul provizoriu. Goethe. primul ziar apărut în Ţara Românească. 8 aprilie – Apare Curierul românesc. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A.

Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Asachi in Moldova si lui I. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate.1870). de educatie estetica si perfectionarea limbii. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. era un obstacol greu de trecut. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. in 1816. nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. 1858. frumusel. care se bucurau de success." In anul 1840. pareau de neinvins. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. iar greutatile economice. 26 . Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. Atmosfera era neprielnica. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). Echilibru între antiteze).” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. 1828). In plus concurenta trupelor straine. el seamana cu pruncul mic.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. strajnici si puternici. iar la Bucuresti in 1819.

Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. ştiri politice. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. Încet. literare şi mai târziu să 27 . începuse să pătrundă diferite ziare străine. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. aparuta pe 8 aprilie 1829.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. gazetă care pune bazele presei româneşti. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. În Principatele Române.germane şi greceşti. încet. culturale. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. mai ales franceze. comandantul armatelor ruseşti. El este fondatorul Curierului romanesc . revista in limba romana. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX.

Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. În Curier se naşte critica literară în literatura română. K. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. Asadar. Prin Curierul romanesc. În el se găsesc coloane deschise. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". mai ales în Valahia. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. Costache Aristia. după bătrânul Iancu Văcărescu. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. unii din ei rămaşi necunoscuţi. Aceasta o spune în no.a. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. Ion Catina. prin 28 . Genilie ş.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". Viişoreanu. încet. I.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Baronzi. Cezar Bolliac. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. el o vede acum cu un rol mare. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. Heliade se formează încet. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. Costache Bălăcescu. Ion Voinescu. Caragiale. G. Grigore Alexandrescu. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română.

Dacia Literară 29 . Dimitrie Bolintineanu. Grigore Alexandrescu. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. din care s-au remarcat Vasile Carlova. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Cezar Bolliac.

în care va edita. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care.M. indiferent de calitate. 30 . şi. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. C. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. Prin orientarea dată de el. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. Esquisse sur I'histoire. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. cu limba sa. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. în acel moment. în afară de revistele sale. el preia în iulie. Curentul acesta exista de fapt. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. va conduce (împreună cu Alecsandri. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. nu trebuia tălmăcit orice. îndeosebi piese de teatru. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". Berlin).7. semnată de “redactorul raspunzător". ca urmare. şi Introducţia din primul număr. generează un fluviu. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". Foaie pentru minte.11. P.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. însă nedeclarat. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. adunând pâraiele din jur. tacit. almanahuri. Mai energic şi. o explicitează. La data apariţiei periodicului. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. în 1838. Cu toate că a apărut doar în trei numere. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. mai ales. Negruzzi. munteni. tocmai creativitatea autohtonă era. cu tipul său”. Histoire de la Walachie. va întemeia tipografie. les moeurs et la langue des Cigains. Albina românească. mai modern în concepţii decât Asachi. nu numai culturale. încercand s-o învioreze. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. bucovineni. M. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". în carele. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. numai să fie bune". În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. în orice caz. Or. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). pe care începe să-l eclipseze. fieştecare cu ideile sale. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. ardeleni. calendare. bănăţeni. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. se vor vedea scriitori moldoveni. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. ca într-o oglindă. Înapoiat. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau.18172. Alăuta românească. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". de la studii (Luneville. unul dintre principalele momente de referinţă. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. Inserând în cuprinsul ei.

trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. în chip firesc. 1872-1874). În ." Imediat dupa . 31 . Consecutiv. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". ed. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. Negruzzi. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că.). Albina românească. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc.1851). Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. critică literară. M. Kogălnicenu şi l-a afirmat. au grupat. ca şi de Albina românească şi de Foaia. ca naţiune. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. din toate provinciile româneşti. pentru că omoară în noi duhul naţional (. lui Barium. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. Foaie pentru minte. 1845). prin ea. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. Arhiva romdneasca a. Kogălniceanu.. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. Arhiva românească (3 vol. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. pentru a le avea. H: Cronicile României.. etc).. în unire. după interzicerea Daciei literare. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris.Introducţie” e tipărită. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine... Scene contimporane. trebuie să sporim în bine (. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. Baritiu. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). trebuie să ne ţinem.. a unei noi publicaţii istorice. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. 1841. prin înfiinţarea. tot atât de vibrant. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. Alecsandri. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre.. în acelaşi an.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi".. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. Dar. În fiecare număr al revistei. fost luata ca model de către N. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. semnificativ. note la zi (Telegrafal Daciei)..după opinia lui. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". 1840. Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei.. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. periodicele scoase de Kogălniceanu.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. 1845-1852. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi.

" • Promovarea unei literaturi originale. fie din orice parte a Daciei. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior.. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . [. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: .. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou..Critica noastra va fi nepartinitoare. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: .Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa. sugerat si de titlul revistei. parasind politica." 32 .. pentru ca omoara in noi duhul national.. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului.. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [. numai sa fie bune.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti".] Traductiile insa nu fac o literatura. zic.Istoria noastra are destule fapte eroice.. vom critica cartea. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. care. frumoasele noastre tari sunt destul de mari.]. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: . obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. ar implini o mare lipsa in literatura noastra. Publicat in primul numar al revistei.. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. redactat de Mihail Kogalniceanu.O foaie dar. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.. foaie care." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: . facand abnegatie de loc. ar fi numai o foaie romaneasca.Articolul .. iar nu persoana.. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. aceasta foaie.

în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. după necesităţile locale. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. Bucovina). Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. suzeranitatea Imperiului Otoman. 33 . iar Muntenia. Astfel că.

precum şi o parte a administraţiei şi armatei. Canta. în conformitate cu Regulamentul Organic. ajungând la Brăila. în data de 27 martie. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. De aici au reuşit să plece în Transilvania. În Ţara Românească În Ţara Românească. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme.şi mai ales în Cernăuţi . Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. în ilegalitate. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. de catre Vasile Alecsandri.În Moldova În Moldova. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. 34 . În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . Vasile Alecsandri. primul guvern provizoriu revoluţionar. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". deoarece tinerii revoluţionari munteni. Negri. Al. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. D. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. sub influenţa celor de afară. C. au încercat traducerea ideilor în fapte. de unde au trecut în Bucovina. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. printre care: Alexandru Ioan Cuza. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. mai mult de ordin administrativ şi cultural. instrucţiune gratuită. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. Se cereau. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. Russo.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. spre deosebire de cei moldoveni. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. printre altele: egalitate politică şi civilă. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia.

înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. Gheorghe Bibescu abdică. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. Dar Gheorghe Magheru. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. tricolorul revoluţionarilor. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. Iancu Obedeanu. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. pe Costache Romanescu. despresurând sediul guvernului provizoriu. Guvernul adoptă ca steag naţional. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. A doua zi. A doua zi. în zorii zilei. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. • 35 . Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. În aceste condiţii. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. imediat după debarcare. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. o mare adunare populară la Islaz. • 14 iunie 1848 Craiova. Bibescu semnează. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. cărora li se alătură numeroşi ţărani. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. alături de Grigore Bengescu. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. la rândul lor. partizanii contrarevoluţiei. se strecoară. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. • • 11 iunie 1848. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. cunoscut reacţionar. copila lui Gheorghe Magheru. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu.

Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Bratianu. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Christian Tell. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Ştefan Golescu. Soliman este bine primit în Bucureşti. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. 36 . omul măsurilor dure. C. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. Nicolae Golescu. Nicolae Bălcescu şi Ion C.În aceeaşi zi. Urmare a înţelegerii ruso-turce. Gheorghe Magheru. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor.A. nu intră cu armata. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. Rosetti. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu.

sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. Burgezia maghiară revoluţionară. care a pus pe picioare o armată bine organizată. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . Revoluţia fusese învinsă. inarmaţi cu puşti. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. topoare şi coase. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. ale saşilor şi maghiarilor. au întâmpinat trupele străine. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. suliţe. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor.

Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Simion Bărnuţiu. Lascăr Rosetti. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. 38 . Timotei Cipariu. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. În lupta de la Şiria lângă Arad. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. David Urs de Margina. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Petru Dobra. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Al. Ioan Dragoş. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Gheorghe Sion. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel.problemele care îi preocupau. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Ioan Buteanu. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Costache Negri. Nicolae Ionescu. Alecu Russo. Petrache Cazimir. Simion Balint. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Alexandru Papiu Ilarian. Ioan Sterca-Şuluţiu. Vasile Alecsandri. Ioan Axente Sever. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful