Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

epopeea sociogonică. în ţara noastră. la geniul universal al lui Eminescu. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). Demonul. nopţile. trecerea ireversibilă a timpului. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. Ion Heliade-Rădulescu. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. cu oarecare întârziere. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. titanismul. nuvela şi romanul istoric. ea este o literatură angajată. ierarhia divină. demonul.G. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. cu un program bine definit. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. Lermontov. prin demonism.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu.I. pusă în slujba idealului naţional. natura. în ultimă instanţă. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats.B. evocarea trecutului istoric. prin satiră. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. • 4 . Cain. P. Prometeu dezlănţuit. geniul. promovând meditaţia. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. Grigore Alexandrescu. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. omul nemuritor. în secolul douăzeci. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. Shelley. Vasile Cârlova. Hyperion. Romantismul. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. M.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. Romantismul se traduce prin ironie. contestă divinitatea): G. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. Byron.

specifică sufletului romantic. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. patriotică şi vizionară. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. Mihai Eminescu. în acelaşi timp însă. moartea). atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. Hoffmann.T. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. pădurea. Gustul pentru fantastic.A. Casa pdstorului). filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. Hoffmann. militantă. excepţional. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". Mihai Eminescu. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. E. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). Sentimentul naturii . Momentul paşoptist propriu-zis. Nikolaus Lenau. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele.• geniul: Alfred de Vigny. Poe. ilustrat de scriitori ca E. valea. În această ordine de idei. de evocare istorică. lacul. Demonul. Moise. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. Eichendorf. Luceafărul. Lermontov. marea. Eloa. Faust. Mihai Eminescu. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. dar şi natura ostilă. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării.A Hoffmann sau E. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. Motivul iubirii imposibile .T. maternă (Lamartine. Ironia romantică: dezgustat de real. cu Nopţile sale. aduce o poezie lirică. Ludwig Tieck.T.A. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. M. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită.A. neobişnuit. reprezentant al Şcolii de la lena. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers.I. Luceafărul). Eminescu). care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. produs al propriei lui fantezii.întruchipează aspiraţia spre absolut. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit.

V. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. Hrisoverghi. Russo. cum susţine academicianul H. Aşadar. epistola. Astfel.folcloric. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. promovate de scriitorii perioadei. Heliade-Rădulescu. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. la începutul secolului al XX-lea. ea este o literatură angajată. dar şi un scriitor romantic. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. considerat ultimul mare romantic european. Dealtfel. cu un program bine definit. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. pusă în slujba idealului naţional. o conştiinţă militară cetăţenească. Grigore Alexandrescu. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. Orientarea spre înnoiri radicale. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. anunşată de Dacia literară. limpezime. Bolintineanu. solitudinea şi peisajul nocturn. pentru limba şi îmbogăţirea ei. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. Romantismul. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. Cârlova. prin cultul trecutului. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. satira. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. va fi preluată de revista Sămănătorul. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. normă. Alexandrescu. 6 . În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. tema trecerii timpului. fabula. însă. în ţara noastră. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. Totodată. Ca orientare literară. I. la geniul universal al lui Eminescu. tinând de rigoare. prin meditaţia istorică. prin elegie. Eminescu. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. Kogălniceanu. erau trăsături esenţiale. ideea specificului naţional în cultura şi arta. În acest context. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. de exemplu. Corbu.

cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. în sensul că este o poezie socială. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. C. adaptată la momentul istoric si chiar politic. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. I. O dimineaţă de Caraiman. Asachi. natura şi folclorul românesc.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. La patrie. în istoria. al luptei. iluminismul cu preromantismul. declamativă. a elogiului realizărilor poporului (Gh. Asachi. în care teme vechi precum iubirea. Ea răspunde.al mormintelor. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. încrederea în valorile tradiţionale. pentru dreptate socială. Din punct de vedere compoziţional. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. cu motivul conştiinţei sociale. La cea întâi 7 . C. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. populare. al revoluţiei etc. Se dezvoltă astfel o poezie retorică.Heliade-Rădulescu. Zburătorul). care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale.Bolliac. care devin acum. într-un stil avântat.Bolliac. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. al creatoruluibard. teme predilecte ale poeţilor. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. fericirea. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. în ansamblu. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. moartea etc. în general.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. destinul. alături de evenimentele social-politice ale momentului.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. Se manifestă. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. grandilocventă. al ruinelor.

Deparateanu. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. Dorul. în care. Alexandrescu. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. Muma lui Ştefan cel Mare. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. Istrati. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. Bolintineanu. sau prin “Despot-Vodă”. poate cea mai complexă specie a a momentului. pe de altă parte. dar şi cele ale lui N. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. Asachi. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova.Gh. Scopul omului). Se afirmă artistul-cetăţean. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. Alexandrescu.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Halepliu. ca şi cele ale lui D. Aricescu. o dramă istorică. chiar şi cele ale lui D. Alexandrescu. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu. exponent al conştiinţei colective.Heliade-Rădulescu. O fată tânără pe patul morţii). dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. idila (Vasile Alecsandri. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. Câinele şi căţelul. Umbra lui Mircea. V. când s-a numit privighetoare). O noapte pe ruinele Târgoviştei). şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. Iau avânt lirica filozofică ( I. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Cumătria cioarei.Aşteptarea.Heliade Rădulescu.Bolintineanu. purtau pecetea unei creaţii artistice. Al. cea religioasă ( I. 8 . Pelimon. Înserare.Legendele lui V. I. Gh. Asachi. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”).Duhului meu. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane.Bolintineanu. O fată tânără pe patul morţii. Dumitrescu. elegia (Vasile Cârlova. Alecsandri. Al. pe de o parte. Visul.Bolintineanu. lirice şi dramatice.Asachi. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Alexandrescu. D. Cântarea dimineţii. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. Gr. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. In general. Satira.Heliade-Rădulescu. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. Dimitrie Bolintineanu. concomitent. G. o împletire de elemente epice.corabie românească). Asachi. prin “Iorgu de la Sadagura”.Dochia şi Traian). Acesta se adreseaza generaţiei sale. Legendele lui I. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. C. Pasteluri). Ruinurile Tărgoviştii. zbucium si măreţie. D. Candela) şi cea erotică ( Gh. C. D. I. Gr. Musca şi carul.Heliade-Rădulescu. Alexandrescu. Gh. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. sintetizând. Al. Baronzi. La Cozia.si a folclorului. Rodica). Maniu. Păstorul întristat. Vasile Alecsandri. I. sub forma satirei ( Gh. Bolintineanu etc.

Vasile Alecsandri. legenda (Vasile Alecsandri. Anatolida. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). Ion Heliade-Rădulescu. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. Orientarea spre înnoiri radicale. Epistolă generalului Florescu). Grigore Alexandrescu. umanism. câta a fost. Meditaţie. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. specii. Dumbrava Roşie. oda şi imnul (Vasile Cârlova. Odă ostaşilor romani. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. ecletic.pronunţându-se în problema neologismelor. poate de aceea. Marşul oştirii romane. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. căpitan de plai). Steluţa). Dan. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. Umbra lui Mircea. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Hora Unirii. bazată pe tradiţia populară. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. Vasile Alecsandri. snoava în versuri (Anton Pann. La Cozia. naţională. Fabule). Traianida). Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Fabule. toate in formele romantismului. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Vasile Alecsandri. educativă. Legenda rândunicăi).dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. Zburătorul). ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern.conform personalităţii 9 . satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. realism. mai multe tipuri de scriitură.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. au adoptat principiul împrumutului moderat. literatura. Un răsunet). . se formează un public cititor. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Visul. meditaţia (Grigore Alexandrescu. teatrul. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. poemul (Vasile Alecsandri. Deşteptarea României. se organizează biblioteci de literatură beletristică. fabula (Alexandru Donici. genuri. Invăţământul. directii estetice si stiluri. Per ansamblu. Mihaida. Legenda ciocârliei. Dimitrie Bolintineanu. Anul 1848.al cărţilor tipărite în tiraje mari. Satiră. Andrei Mureşanu. în descendenţa celui francez. Povestea vorbei). Muma lui Ştefan cel Mare. mesianism utopic şi naţional. Mircea şi solii). tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. a avut un caracter hibrid. presa. Doctrina literară. Duhului meu.

se infiinteaza scoli in sate si in provincii. Odobescu. la totalitate şi determinare. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. Învăţământul Pe taramul invatamantului. prin straduinta carturarilor iluministi. In aceasta parte a tarii. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. condusa din 1836 de George Baritiu. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. cu 3 profesori. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. care se cere descoperit prin cuvânt. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. al istoriei si geografiei patriei. graditia ciclurilor extinderea. apar primele scoli specializate (Conservatorul). In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. centru al romanismului. cu convingerea că realitatea are un sens unic. fost elev la Sava. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. 353 nemtesti. Se pun bazele invatamantului gratuit. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii.fiecăruia. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. 10 . "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". In genere. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. Dupa 1848.la un frumos etern. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. se numarau numai 298 de scoli romanesti. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata.

1836).) Formaţi societăţi. Bucureşti . de altfel. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". 23 martie 1813. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. şi Zinca Kalamogdartis. declaraţi. Mai târziu. am lăsat armata pentru litere. Mai târziu. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor.G. În 1844 publică în Foaie pentru minte. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. Filipescu. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. 1859). agricultură şi noutăţi" . ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). I. şi robia cade. împreună cu Constantin G. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată.H.. propaganda ideii cei mari. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. satiraţi. având ca profesor pe I.d. am lăsat literele pentru publicistică". de origine (greco-)italiană. căci e căzută pe jumătate. paralelă cu cea literară. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. (.. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. Rădulescu şi C. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. Paris. Aristia. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. lăudaţi. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. înfiinţată de Ioan Câmpineanu. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). Activitatea politică. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. la bătrâneţe. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n.H. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană.Bucureşti. cum făcuse şi cu Gr. 11 . Rădulescu. poet liric protestatar. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. Editează. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. ai frăţiei şi ai libertăţii". Valentineanu. Nu va rămâne mult în armată. industrie. scriţi. revista Curiosul ("gazetă de literatură. Alexandrescu. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti.

mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. După 1857. Carnavalul. Hugo. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. ce s-a slăbit. cu problematică socială (Muncitorul. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. Sila. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. ia drumul exilului. O dimineaţă pe malul lacului). Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). "Scrisori"). poetul fiind şi un pasionat în domeniu. care are ca subtitlu "Dreptate. director fiind Cezar Bolliac. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. 12 . ce se clatină". şi pentru întărirea religiei. Apare volumul Poezii nouă (1847). Ocna. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. Frăţie". ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii.Tot în revista Foaie pentru minte. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. În 1869. care are mai mult un caracter politic. apare la Paris poemul Domnul Tudor. În 1857. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. După înfrângerea revoluţionarilor. vornic al capitalei. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. face o excursie arheologică. continuare a Buciumului. fără a lipsi literatura. este secretar al guvernului provizoriu. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. mai întâi în Ardeal.

S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. unde va servi cu gradul de sublocotenent. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.Ia fiinţă miliţia naţională.” 1828. 30 mai 1830. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. După încercări de versificare în greceşte. 1816. Buzău . mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. de Anton Pann). care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). Craiova) a fost un poet şi ofiţer român. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. tipărită la 20 martie 1830. 1830. după mamă.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. publicată în „Curierul Românesc”. în aceeaşi gazetă. 1827.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. 1827. a învăţat limba greacă şi limba franceză.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică.A scris ’’Păstorul întristat’’.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. 4 februarie 1809. la 8 mai 1850. la Craiova. la 8 mai 1850. 6 iulie 1830. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. 4 februarie 1809.Scrie poezia „Rugăciune”. A scris ’’Păstorul întristat’’. cea atât de frumoasă subt pana lui. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. Scrie poezia „Înserarea”. 1828.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. fost ispravnic de Buzău. la 29 iunie. publicată postum (1839) de Heliade.După moartea timpurie a părinţilor. 18 septembrie 1831. este crescut de o soră a mamei. de Anton Pann). căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu.d. 13 . nucleu al oştirii române moderne.

14 . publicaţie nevinovată cu efecte modeste.Cuza. în Franţa. ziarist.I.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). scriitor. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. 6 septembrie 1817. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. Sfetnic al domnitorului Al. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. Mihail Kogălniceanu. 20 iunie 1891. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. ministru. în „Curierul Românesc”). cel care se considera. A fost istoric.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. Publicaţia a apărut în 1841. Iaşi – d.1831. prim-ministru şi. afirma la Luneville. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". spirit pasionat şi comprehensiv. Paris) a fost un om politic. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române.Vasile Cârlova a murit la Craiova. În 1839. apoi prim-ministru al României. ministru de externe. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. om politic. Personalitate fascinantă a epocii moderne. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. dar sigure. în perioada 1863 – 1865. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. pe bună dreptate. intitulată „Arhiva românească”. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". La nouă ani de la Revoluţia din 1848. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. în urma unei boli infecţioase. mai tarziu. 18 septembrie 1831. gazetar şi scriitor român. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. în 1839. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n.

Les brigands. Cuza şi pictorul Ion Negulici.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. 15 . împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. diplomat. Mirceşti. I. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. pe care nu a terminat-o. iar în februarie 1841. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. a fost trimis la studii la Paris. 21 iulie 1821. Marie. 22 august 1890. Serata. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. Bacău — d. În 1840. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. În anul 1834. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. ministru. dramaturg. ambele preluate după piese străine. folclorist. om politic. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. judeţul Iaşi) a fost un poet. printre care viitorul domn Al. membru fondator al Academiei Române. Le petit rameau. Cinovnicul şi modista. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. academician român. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere.

Opera. D. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. Doina. devenită Academia Română. de care se îndrăgosteşte şi căreia. I. Negruzzi. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. revistă la care au colaborat moldovenii C. Alexandrescu. după o lungă suferinţă. după moartea timpurie 1847. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. intitulată mai târziu Deşteptarea României. Strunga. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. Cuza ministru al afacerilor externe. În 1859 . Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Bolintineanu. În 1848 scrie poezia Către români. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. Tatarul. 16 . În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Al. dar şi muntenii Gr. Kogălniceanu. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. Russo. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. Al. În 1854 . Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. Hora. în Albina Românească. sora prietenului Costache Negri. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. Crai nou. M. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C.În 1844. va fi trimis în Franţa. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890.Apare sub conducerea sa România literară. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. Odobescu. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române.Este numit de domnitorul Al.

sentimente ale individualului raportat la lume. tipic romantice. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. iniţial. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. un treaz sentiment al ordinei. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă.. V. În 1856 apare în Steaua Dunării. aşa-zisă de limpezire. Mihu Copilul. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. după o absenţă de aproape doi ani. După 1840. Acest romantism tipic. Alecsandri. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. entuziast. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. revista lui Kogălniceanu. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. Şerb sărac. în diverse numere ale Convorbirilor literare.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Pe de-o parte revolta şi idealurile.În 1850. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). Adunate şi îndreptate de d. 17 . erotică. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874).Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. O a doua etapă. Victor Hugo etc). Haosul îi provoacă viziuni negre. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. Heliade. de ruptura dintre ele. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. poezia Hora Unirii. în aceeaşi măsură. cu o viziune în general romantică. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. mereu. liric (Buchetiera de la Florenţa. dar. Balade (Cântice bătrâneşti). Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. Blestemul. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. Mioara. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. o coerenţă. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. când psihologia romantică pătrunde mai adânc. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine.

Ajuns la Bucuresti. Învaţă greaca şi franceza. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. în care adevărul e mascat. 22 februarie 1810 Târgovişte. fiind coleg cu Ion Ghica. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. în mahalaua Lemnului. dar a demisionat (1837). a fost ofiţer. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. în anul 1810. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. cu o memorie extraordinară. Lixandrescu. cu prietenul Ion Ghica). Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. Face cunoştinţă cu Heliade. E ultimul fabulist autentic din literatura română. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Poetul liric scrie. Va sta şi acasă la Heliade. lăsându-ne vreo 40 de fabule.a. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. urmată de elegia Adio la Târgovişte. A ocupat funcţii mărunte. dar de mic e deştept. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. Dreptatea leului. mai întâi. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. O vreme. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. meditaţii romantice. S-a născut la Târgovişte.). este elev la pensionul Sfântul Sava. Vulpea liberală s.d. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. sub influenţa lui Lamartine.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. 18 . Rămâne orfan şi sărac. Boul şi viţelul. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n.

.." ( D. C.. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . Apreciere critică: . meditaţia şi satira. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. Popovici) -Poezii:Trecutul. A tradus din Lamartine şi Byron.Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola. La Cozia Rasaritul lunii.

şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". L. 20 august 1872. tânărul a fost crescut de rude mai avute. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. cu reşedinţa la Bolintin. Bolintin-Vale — d. 1819 [sau 1825 după alte surse]. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. Bucureşti) a fost un poet român. om politic. În puţini ani ai tatălui său. o avere care să-l scutească de griji. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. în 1844. la rangul de pitar. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). a jucat. probabil. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. Dimitrie. Caragiale. Ienache Cosmad. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . prin slujbe funcţionăreşti. Arendaş. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. în 1843 . În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. I. Mihai Eminescu. mic proprietar. apoi subprefect. a venit în ţară din Ohrida. de André Chénier. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). Se susţine de timpuriu. La fel ca alţi paşoptişti.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. sat aproape de Bucureşti. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. e ridicat. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". participant la Revoluţia de la 1848. părintele lui. diplomat. Ienache. Printr-un misterios concurs de împrejurări.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". un rol decisiv. precum Grigore Alexandrescu.

Dacă C. In prima jumătate a anului 1870. Rosetti scosese. ceea ce poetul nu putu să facă. Urechia. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. dar . A. în februarie 1848. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. Egipt. a. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. la Românul. Era o foaie mică. lui C. Aga poliţiei. Prin stăruinţele lui. Cezar Bolliac ş. culte şi instrucţiune publică. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. poate. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu.Bolintineanu la Paris. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. din iniţiativa lui George Sion. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. Ion Manu. în sfârşit. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. Poetul este sărac. "Pruncul român". imediat după izbândă..căzând revoluţia . Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. apoi la Constantinopol şi. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. Rosetti. În aprilie este organizată. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. "Poporul suveran". Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. Când aceasta izbucni la Paris. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară.a fost exilat şi se duse în Transilvania. Izbucnind revoluţia din 1848. parte de el. dar redactorul şef avea proiecte mari. Întorcându-se în ţară la 1859. În 1871. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. Ar fi avut. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. Plecat la Paris în 1845. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. Colaborează. cu doar două coloane pe fiecare faţă. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. pe potriva modelului francez . ale lui Costache Negri şi ale lui V. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". e silit să-şi întrerupă munca. de patru pagini. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. boala lui Bolintineanu se agravează. 21 . Grav bolnav. Siria. dacă nu izbucnea revoluţia.. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". Macedonia. intră în politică şi deveni ministru de externe. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte.Le Peuple souverain. A. până în aprile.A. îl „mirosise" şi.

o Scrie Studie naţionale. dar. fiind. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). Negri. • 1841 . în ţinutul Bistriţei. Odobescu.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. Impresionat de locuri şi de locuitori. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului.Se întoarce în Moldova. eseist.Se stabileşte la Iaşi. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. printre care şi Nicolae Bălcescu. • 1836 . intrând în contact cu frumuseţea folclorului. probabil la moşia de la Negrişoasa. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip.Rămas orfan de mamă. • 1845 . vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. Russo se dovedeşte un revoltat.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. • 1839 . Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. nereuşind. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Chişinău . Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. Acestea toate. • 22 . După studiile din Elveţia.†5 februarie 1859) a fost poet.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. o La Mânjina. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). 17 martie 1819 . Fără a revendica vreodată explicit această operă. în Basarabia. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. fiul lui Iancu Rusu.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. tipărit anonim. unde învaţă limbile franceză şi germană. De pe acum. a fost condamnat la moarte. unde tatăl său arendase nişte pământuri. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. cu peisajul românesc. Este autorul volumului Cântarea României. dar cu o situaţie socială relativ modestă. ideolog al generaţiei de la 1848. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. • 1840 . • 1829 . în mijlocul ţăranilor. Alecsandri. la Institutul lui François Naville de la Vernier. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. mai apoi. prozator. moşia lui C. călătorii şi impresii. Prodăneştii Vechi. în urma unor dezacorduri cu familia. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. un liberal în gândire.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu).

ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. Jicnicerul Vadră. 23 . Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului.1846 . • 1848 . + • 1855 . + • 1851 . pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). fără a fi potrivnic influenţelor apusene. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă.Apare în România Viitoare. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. în curgerea vremurilor. • 1850 . înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. în urma eşecului acesteia. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. Odobescu. scrie jurnalul Soveja. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. Alecsandri. «ţara cea dragă». apoi. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. pentru ca apoi să se stabilească la Paris.După o absenţă mai lungă în publicistică. Ziarul unui exilat politic la 1846. de aş fi istoric. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă.. de aş fi gramatic. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. aş culege mitologia română.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară.Se întoarce în ţară. şi în acelaşi timp. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. • 1847 . unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. şi nimeni. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . publicat postum de Al.. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. şi de aş fi poet. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. al latiniştilor şi al „ardelenismului“.

1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. poet. Lazăr. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă.H. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. în Moldova).Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. După obiceiul şi în spiritul vremii. oricât de ambiţioase. istorice. 6 ianuarie 1802. În 1846. În 1818. filozofice ale tuturor timpurilor.I. Târgovişte — d. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. după retragerea acestuia. filolog şi om politic român. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). 24 . căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. el devine elevul lui Gh. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. Negruzzi. întreprindere uriaşă.Sava". învaţă româneşte după cărţile populare. cunoaşte poezia lui Hristopulos. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. tipograf. pe care o şi traduce. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). Bucureşti) a fost un scriitor. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". critic. Ajuns la Bucureşti. editor. 27 aprilie 1872. poet la mare modă. prozator. iar greceşte cu dascălul Alexe. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. "Societatea Filarmonică" (din 1833). fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte.

a. Este autor a numeroase traduceri. elegia Dragele mele umbre.H. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. 8 aprilie – Apare Curierul românesc. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. capodopera sa literară. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron.. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. Rădulescu. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. primul ziar apărut în Ţara Românească. fonetismul ortografic. în maniera fiziologilor. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. realizat fragmentar. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. Eliad de proze şi de poezie. La Fontaine. 1829.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu.1827 – Apare Societatea literară. Aici. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. satira şi fabula politică. membru în guvernul provizoriu. publicarea de gazete. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. Domnul Sărsăilă autorul. susţine simplificarea alfabetului chirilic.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. Byron ş. de traduceri şi de opere originale. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov.m. Muzeul naţional. Ion Câmpineanu şi C. 25 . Eliad. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. Goethe.d. Aristia. înfiinţarea unui teatru naţional. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau.Apare. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. mitul popular Sburătorul. de Lamartine. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). Muzeul Naţional.Apare Gazeta Teatrului Naţional. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. I. Dante Aligheri. prima gazetă în limba română din Principate. etc.

dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. Echilibru între antiteze).abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. strajnici si puternici.1870). care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. in 1816. care se bucurau de success. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Atmosfera era neprielnica. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . iar la Bucuresti in 1819. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. Asachi in Moldova si lui I. el seamana cu pruncul mic. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. 1858. frumusel. In plus concurenta trupelor straine." In anul 1840. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. iar greutatile economice.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. de educatie estetica si perfectionarea limbii. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. era un obstacol greu de trecut.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). 1828). 26 . pareau de neinvins.

mai ales franceze. Încet. gazetă care pune bazele presei româneşti.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. ştiri politice. În Principatele Române. literare şi mai târziu să 27 . comandantul armatelor ruseşti. începuse să pătrundă diferite ziare străine. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. aparuta pe 8 aprilie 1829. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. El este fondatorul Curierului romanesc . încet.germane şi greceşti. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. revista in limba romana. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. culturale. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară.

În Curier se naşte critica literară în literatura română. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. Costache Bălăcescu. Prin Curierul romanesc.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". mai ales în Valahia. el o vede acum cu un rol mare. Ion Voinescu. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). prin 28 . Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. G. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. Grigore Alexandrescu. În el se găsesc coloane deschise.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. încet. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. Heliade se formează încet. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". Aceasta o spune în no. Cezar Bolliac. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti.a. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. Baronzi. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. unii din ei rămaşi necunoscuţi. Costache Aristia. Genilie ş. Caragiale. Viişoreanu. după bătrânul Iancu Văcărescu. K. Ion Catina. I. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. Asadar.

din care s-au remarcat Vasile Carlova.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Grigore Alexandrescu. Dacia Literară 29 . Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul. Cezar Bolliac. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. Dimitrie Bolintineanu.

Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). cu limba sa. semnată de “redactorul raspunzător". Negruzzi. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. bucovineni. almanahuri. unul dintre principalele momente de referinţă. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric".Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". pe care începe să-l eclipseze. Cu toate că a apărut doar în trei numere. va întemeia tipografie. Inserând în cuprinsul ei. se vor vedea scriitori moldoveni. Curentul acesta exista de fapt. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. bănăţeni. însă nedeclarat. calendare. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. în acel moment. ca într-o oglindă. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. ca urmare. C. Or. adunând pâraiele din jur. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. în 1838. ardeleni. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. munteni.7.11. numai să fie bune". inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. tacit.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. M. Mai energic şi. Înapoiat. Prin orientarea dată de el. Berlin). nu numai culturale. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. în orice caz. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". şi Introducţia din primul număr. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. Foaie pentru minte. mai ales. Alăuta românească. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. el preia în iulie. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. în carele. în care va edita. Histoire de la Walachie. 30 . îndeosebi piese de teatru. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. les moeurs et la langue des Cigains. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care.18172. şi. de la studii (Luneville. indiferent de calitate.M. Albina românească. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. cu tipul său”. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. generează un fluviu. o explicitează. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. va conduce (împreună cu Alecsandri. P. nu trebuia tălmăcit orice. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. La data apariţiei periodicului. încercand s-o învioreze. Esquisse sur I'histoire. tocmai creativitatea autohtonă era. fieştecare cu ideile sale. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). mai modern în concepţii decât Asachi. în afară de revistele sale.

De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. note la zi (Telegrafal Daciei). Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. 1872-1874). Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc.1851). periodicele scoase de Kogălniceanu. ca naţiune. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. 31 . Albina românească. Dar. 1840. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului.Introducţie” e tipărită. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi." Imediat dupa . Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă.). pentru că omoară în noi duhul naţional (. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. prin ea. din toate provinciile româneşti. 1841..) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. fost luata ca model de către N.. în unire. pentru a le avea. Alecsandri. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. Arhiva românească (3 vol. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. în acelaşi an. în chip firesc. H: Cronicile României. ed. M. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. prin înfiinţarea.. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice.după opinia lui. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». Kogălniceanu. au grupat. Foaie pentru minte. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840).. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi".. Arhiva romdneasca a. trebuie să ne ţinem. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. semnificativ. tot atât de vibrant. Scene contimporane.. a unei noi publicaţii istorice. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă.. după interzicerea Daciei literare. critică literară. trebuie să sporim în bine (.. În . Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. 1845-1852. Consecutiv. lui Barium.. Negruzzi. ca şi de Albina românească şi de Foaia. Baritiu. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. 1845). frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Kogălnicenu şi l-a afirmat. etc).. În fiecare număr al revistei.

iar nu persoana. fie din orice parte a Daciei. ar implini o mare lipsa in literatura noastra. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. frumoasele noastre tari sunt destul de mari. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: .. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Publicat in primul numar al revistei.Istoria noastra are destule fapte eroice.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . numai sa fie bune. [.. vom critica cartea. zic.. care." • Promovarea unei literaturi originale. foaie care. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale.. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti.O foaie dar. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala.." 32 . aceasta foaie. pentru ca omoara in noi duhul national.. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [.. facand abnegatie de loc.. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: ...Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa.] Traductiile insa nu fac o literatura. redactat de Mihail Kogalniceanu. ar fi numai o foaie romaneasca. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: . obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris.Critica noastra va fi nepartinitoare. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou.Articolul .]." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: . sugerat si de titlul revistei. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. parasind politica..

Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. Bucovina). Astfel că. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. după necesităţile locale. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. suzeranitatea Imperiului Otoman. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. iar Muntenia. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. 33 . în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste.

• 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. Negri. în data de 27 martie.În Moldova În Moldova. De aici au reuşit să plece în Transilvania. ajungând la Brăila. Al. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. D. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . printre altele: egalitate politică şi civilă. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. în conformitate cu Regulamentul Organic. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. deoarece tinerii revoluţionari munteni. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. primul guvern provizoriu revoluţionar. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. de unde au trecut în Bucovina. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. spre deosebire de cei moldoveni. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. În Ţara Românească În Ţara Românească. mai mult de ordin administrativ şi cultural. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic.şi mai ales în Cernăuţi . au încercat traducerea ideilor în fapte. 34 . precum şi o parte a administraţiei şi armatei. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. C. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. Canta.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. sub influenţa celor de afară. Russo. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. Vasile Alecsandri. printre care: Alexandru Ioan Cuza. instrucţiune gratuită. de catre Vasile Alecsandri. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. în ilegalitate. Se cereau.

o mare adunare populară la Islaz.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. • 14 iunie 1848 Craiova. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. despresurând sediul guvernului provizoriu. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. A doua zi. • • 11 iunie 1848. cunoscut reacţionar. partizanii contrarevoluţiei. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. alături de Grigore Bengescu. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. În aceste condiţii. copila lui Gheorghe Magheru. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. cărora li se alătură numeroşi ţărani. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. Dar Gheorghe Magheru. tricolorul revoluţionarilor. pe Costache Romanescu. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. Gheorghe Bibescu abdică. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. la rândul lor. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. se strecoară. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. imediat după debarcare. Bibescu semnează. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. A doua zi. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. Iancu Obedeanu. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. • 35 . Guvernul adoptă ca steag naţional. în zorii zilei. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu.

36 . Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. C. nu intră cu armata. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Nicolae Golescu. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească.A. Gheorghe Magheru. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. omul măsurilor dure. Ştefan Golescu. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Rosetti. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. Bratianu. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu.În aceeaşi zi. Nicolae Bălcescu şi Ion C. Soliman este bine primit în Bucureşti. Christian Tell. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. Urmare a înţelegerii ruso-turce.

neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. topoare şi coase. Burgezia maghiară revoluţionară. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. care a pus pe picioare o armată bine organizată. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. Revoluţia fusese învinsă. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. ale saşilor şi maghiarilor. inarmaţi cu puşti. au întâmpinat trupele străine. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. suliţe. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale.

Ioan Buteanu. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Simion Balint. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. 38 . iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Ioan Dragoş. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Lascăr Rosetti. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Simion Bărnuţiu. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Al. Costache Negri. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Alecu Russo. Ioan Axente Sever. Ioan Sterca-Şuluţiu.problemele care îi preocupau. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. Nicolae Ionescu. În lupta de la Şiria lângă Arad. Petrache Cazimir. Gheorghe Sion. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Petru Dobra. Timotei Cipariu. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. Vasile Alecsandri. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. David Urs de Margina. Alexandru Papiu Ilarian.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful