PROIECT

Programă pentru disciplina-opţional

FOLCLORUL COPIILOR
- Opţional la nivelul mai multor arii curriculare -

Arii curriculare: Limbă şi comunicare, Arte

Durata opţionalului: 1 an (2009-2010)
Clasa: a IV-a
Inst. Sînă Angela, Şcoala cu clasele I-VIII Bujoru, jud. Teleorman.

ARGUMENT

Folclorul copiilor este o parte din „averea naţională demnă de a fi scoasă la

iveală cu un titlu de glorie pentru naţia română” (Alecsandri) – creaţia populară
românească.
Cunoaşterea folclorului românesc încă din anii copilăriei îi determină pe elevi
să-l aprecieze întreaga viaţă, să-l aprofundeze în timpul şcolarităţii şi după anii de
şcoală, să-i aprecieze bogăţia, varietatea şi ţinuta artistică, ceea ce, fără îndoială, este
un act cu semnificaţii patriotice.
Perpetuarea culturii tradiţionale presupune trezirea interesului şi, mai apoi, a
respectului tinerilor pentru valorile materiale şi spirituale ale culturii tradiţionale.
Trăim în secolul vitezei, al tehnologiei, dar nu trebuie să ne uităm rădăcinile: „în
cultură nimic nu trebuie pierdut, totul trebuie transmis şi reînoit” (C-tin. Noica).
Faptelor de folclor, comunitatea care le-a creat, le-a atribuit diverse rosturi:
pentru poezia obiceiurilor, funcţia putea fi de natură magică, ceremonială sau
spectaculară, cu implicaţii practice; cântecul epic avea funcţie formativă în general;
legenda – funcţie gnoseologică; snoava - funcţie educativă; basmul fantastic era o
evadare conştientă din real, cu căutarea unei zone de satisfacere a idealurilor, dar avea
şi funcţii formative, estetice sau practice, de petrecere. Din basme, poveşti, snoave,
balade, cântece cu mesaj social, proverbe şi zicători copiii află ce înseamnă bunătate,
frumuseţe, curaj, adevăr, dreptate, hărnicie, verticalitate, modestie, generozitate etc.
sau reversul lor; în aceste creaţii descoperă modele de comportament, ce contribuie
la dezvoltarea imaginarului arhetipal al copiilor, compromis astăzi de manipularea
făcută de imaginarul ideologic al mass-mediei. Totodată, studierea unor specii
folclorice contribuie la dezvoltarea capacităţilor de comunicare, inventarul lingvistic
al copiilor devenind mai bogat, mai nuanţat, mai expresiv.
Cunoaştere culturii populare înseamnă pentru ei, în viaţa de şcolar, înţelegerea
profundă a literaturii culte naţionale, a istoriei neamului; pentru viitorii adulţi
înseamnă formarea unei conştiinţe naţionale de fier, iar pe termen lung, pentru cultura
românească, înseamnă evoluţie.
 a. Obiective de referinţă şi exemple de activităţi de învăţare
Obiective de referinţă
• Să redea conţinutul unor creaţii
literare folclorice aparţinând genului
epic, în proză sau în versuri;
• Să identifice trăsături fizice şi morale
ale personajelor din textele citite;
• Să manifeste interes pentru lectura
textelor epice populare;
• Să citească / să recite / să interpreteze
expresiv texte lirice populare, pe baza
înţelegerii conţinutului lor;
• Să culeagă şi să memoreze proverbe,
zicători, ghicitări, recitative-
numărători.
• Să folosească teme / motive /
construcţii / sintagme din operele
populare în creaţii originale.
• Să-şi îmbogăţească vocabularul cu
noi cuvinte şi expresii din creaţiile
folclorice;
• Să sesizeze valorile etice şi morale
evidente sau implicite cuprinse în
speciile folclorice selectate.
• Să cunoască unele generalităţi despre
câteva specii literare populare;
• Să cunoască obiceiurile, tradiţiile,
dansurile, portul popular din zonă.
• Să cunoască îndeletnicirile
tradiţionale ale românilor;
• Să aprecieze cultura spirituală şi
materială a poporului nostru.
Activităţi de învăţare
⇒ Lecturarea în clasă a unor texte
populare reprezentative pentru
diferite specii literare (basme, snoave,
legende, balade);
⇒ Dezbateri problematizate pe baza
unor texte epice;
⇒ Joc: „Pălăriile gânditoare”
⇒ Dramatizări pe baza textului unei
snoave, unei balade, unui basm.
⇒ Exerciţii de grupări de personaje în
funcţie de anumite caracteristici;
⇒ Exerciţii de prezentare grafică a
trăsăturilor unor personaje folosin
diagrama Venn;
⇒ Discutarea în clasă a lecturilor făcute
în particular.
⇒ Joc: „Povestitorul de astăzi”
⇒ Memorizarea textelor unor colinde,
doine, cântece etc. şi învăţarea
melodiilor care le potenţează mesajul.
⇒ Întocmirea unor colecţii personale cu
specii ale genului enigmatic şi
aforistic.
⇒ Compuneri după plan, copuneri
imaginative, compuneri pornimd de la
un proverb.
⇒ Discuţii de tip piramidă, dezbateri,
joc de rol (de tipul proces).
⇒ Întocmirea unor proiecte de cercetare.
⇒ Vizite la muzee etnografice, târguri
ale meşteşugarilor etc.
⇒ Întâlniri cu rapsozi populari locali,
meşteri populari;
⇒ Vizionarea înregistrărilor unor
emisiuni folclorice realizate de
diferite televiziuni;
⇒ Întocmirea unor artefacte (cusături,
împletituri, pictarea unor obiecte de
lut, încondeierea ouălelor etc.)
⇒ Organizarea unor expoziţii cu obiecte
 realizate sau culese de către elevi.
b. Conţinuturi:
Folclor literar – generalităţi;
• caracteristici ale unei creaţii literare populare (autor
anonim, caracter colectiv, transmitere orală).
Folclorul copiilor – specii; trăsături principale ale fiecărei specii.
• Basmul. Personaje negative, personaje pozitive;
povestirea dupa plan simplu.
• Snoava. Personajul principal - trăsături.
• Legenda. Tipuri de legende (fără terminologia ştiinţifică).
• Balada. Tipuri de balade. Baladele haiduceşti.
• Proverbe, zicători, ghicitori, recitative-numărători.
• Lirica populară: doine, hore, colinde. Despre sincretism
(fără terminologie).
Tradiţii şi obiceiuri calendaristice din zona noastră: Steaua, Pluguşorul, Capra,
Iordănitul*.
Obiceiuri legate de muncile agricole: Scaloianu, Paparudele, Drăgaica*.
Dansul, portul şi îndeletnicirile tradiţionale ale românilor.

c. Modalităţi de evaluare:
1. Probe orale
2. Probe scrise
3. Modalităţi complementare/alternative de evaluare: observaţia, proiecte
individuale, de grup, lucrări practice.
Exemplu:
• Participarea copiilor la un spectacol de colinde, organizat în cadrul şcolii,
al comunei;
• Alcătuirea unor mape în care vor fi caligrafiate texte folclorice culese de
copii;
• Organizarea unor şezători ale clasei;
• Alcătuirea unor colecţii de obiecte, desene, cusături etc realizate de elevi
şi expunerea lor.

d. Standarde de performanţă:
S1: să rezume oral conţinutul unor opere epice cunoscute, citite sau
audiate.
Minim: să rezume oral pe baza unui plan sau a unor întrebări.
Maxim: să rezume oral, fluent şi corect, respectând desfăşurarea
acţiunii, transformând vorbirea directă în vorbire indirectă.
 S2: să identifice trăsăturile fizice şi morale ale unor personaje din textele
citite.
Minim: să desprindă trăsăturile fizice pe baza întrebărilor:
Maxim: să grupeze personajele în funcţie de anumite caracteristici
stabilite de către învăţător, argumentând modul de grupare.

S3: să cunoască denumirile şi caracteristicile unor specii literare din

folclorul copiilor, exemplificând prin texte cunoscute.
Minim: să cunoască denumirea speciilor şi câte un exemplu pentru
fiecare specie.
Maxim: să cunoască denumirea corectă, trăsăturile speciilor şi mai
multe exemple pentru fiecare specie.

S4: să numească şi să descrie pe scurt obiceiuri şi tradiţii din zonă.

Minim: să numească şi să descrie două obiceiuri din zonă.
Maxim: să numească, să descrie şi să cunoască semnificaţiile, rolul
mai multor obiceiuri şi tradiţii din zonă.

e. Bibliografie:
1. pentru cadru didactic:
• G. Călinescu, Istoria literaturii române (tratat), vol. I;
• M. Pop.,P. Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, vol. I-II;
• P. Ispirescu, Basmele românilor;
• Simeon-Florea Marin, Legendele românilor;
• I. Datcu, Balade populare româneşti – ed. îngrijită de ..., Ed. Albatros,
Bucureşti, 1977;
2. pentru elevi:
• *** Poveşti nemuritoare (colecţie), ed. Tineretului;
• P. Ispirescu, Basmele românilor;
• Florentin Popescu, Cele mai frumoase colinde, Ed. Scripta, Buc., 1996;
• *** Fântâna adevărată – culegere de proverbe şi ghicitori;
• Anton Pann, Povestea vorbei.