Douazeci de ani de la Revolutie/ o retrospectiva de Dan

Ungureanu
27Oct2009 Filed under: eseu Author: Cultura

Douazeci de ani de la Revolutie

DAN UNGUREANU

Makarioi hoi kynikoí, autoi gar ouk apatêthesontai.

Fericiti cei cinici, ca aceia nu vor fi dezamagiti.

Au trecut douazeci de ani de la Revolutia din 1989.

Scriu acest articol in calitate de co-proprietar al Revolutiei: am participat la ea. Am fost in

strada. Prima victima a Revolutiei a murit alaturi de mine, atinsa de un vehicol blindat.

Perioada comunista a durat patruzeci de ani. Cea democrata, cam jumatate.

Cat a facut regimul comunist in primii sai douazeci de ani ? Ce-au realizat democratia si
economia de piata in douazeci de ani?

Populatia

Populatia Romaniei in 2009 e egala cu cea din 1977. In perioada 1989 - 2009 populatia
Romaniei a scazut mai mult ca in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Natalitatea dupa
1990 e mai mica decat natalitatea din timpul razboiului mondial, cand barbatii erau pe front si
era foamete. Anularea impopularului Decret privind interzicerea avortului n-a fost inlocuita cu
nimic.

Piata fortei de munca

Somajul scade de la 880 de mii (2001) la 520 de mii (2006). Acest lucru are loc exclusiv pe
seama emigratiei, fiindca numarul de persoane ocupate nu creste de loc in aceeasi perioada.
Practic, intre 2001-2006 nu se creeaza nici un nou loc de munca.

Ca varsta, tinerii intre 20-30 de ani sunt cei mai afectati de somaj (impartirea statistica pe
categorii de varsta e foarte imprecisa in Anuarul statistic) dupa care scade brusc: tinerii peste 30
de ani parasesc tara, iar persoanele de peste 55 de ani se pensioneaza mai devreme. In toata
perioada de doua decenii, somajul trece de la 337 mii in 1991 la 520 de mii in 2006, cu cateva
varfuri de peste un milion.

PIB

Produsul intern brut a scazut brusc in 1990 cu 30% fata de cel din perioada comunista si si-a
revenit extrem de lent. In 2009 el e in continuare cu 10% mai mic decat cel din perioada
comunista. Calculul cresterii reale a economiei e dificil: in 1989, industria alcatuieste 40% din
PIB, agricultura 21%, serviciile 32%. In 2005, industria reprezinta 24%, agricultura 8% din PIB,
iar serviciile 61%. Or domeniul serviciilor nu e un domeniu „real”, cuantificabil, al economiei:
un ras-tuns-frezat cu 5 euro e fel de bun ca un ras-tuns-frezat cu 10 euro, pe cand un sac de
ciment de 10 euro e de doua ori mai mare decat unul de cinci. Daca in 1989, o treime din
economie era „virtuala”, in 2009 60 % din economie e virtuala.

Locuinte si utilitati publice

Suprafata locuibila a crescut de la 258 000 mp la 320 000 mp, o crestere considerabila, cu 20 %,

ceea arata o criza preexistenta. Suprafata construita in mediul rural este egala in schimb,
investitiile majore au disparut: nu s-a construit, dupa 1990, nimic de dimensiunea hidrocentralei
de la Portile de Fier, a centralei nucleare de la Cernavoda ori a metroului din Bucuresti (35 de
statii construite in 10 ani, in perioada comunista; 8 statii adaugate in 20 de ani, dupa 1990).

Sanatate

Numarul paturilor de spital a scazut cu un sfert fata de 1989. Tuberculoza, boala saraciei, a
alcoolismului si a oamenilor fara capatai, a urcat de la 15 mii de cazuri la 21 de mii. Sifilisul,
boala promiscuitatii, a urcat de la 5 000 de cazuri in 1990, la 12 000 cazuri in 2002, odata cu
cresterea prostitutiei. Numarul total de infectari cu SIDA a crescut de la 1 400 la 10 000.
Infectarile cu SIDA in mediu spitalicesc (datorate tratamentului medical, nu drogurilor sau
promiscuitatii) sunt, de douazeci de ani, constante, de parca nu s-ar fi luat nici o masura contra
contaminarii prin transfuzii. Numarul de interventii cu salvarea, in 20 de ani, n-a crescut deloc. A
crescut numarul drogatilor admisi in clinici de dezintoxicare. Tuberculoza, sifilisul si SIDA
ilustreaza cresterea saraciei, a promiscuitatii si a prostitutiei, o societate care se prabuseste.

La cinci avorturi se naste un copil. S-a injumatatit productia de medicamente.

Educatie

Din zece medaliati romani la Olimpiadele internationale de chimie, matematica, fizica si

informatica din 2009, noua s-au inscris la celebre universitati americane si unul singur la
Universitatea din Bucuresti („nu stiu englezeste”, a explicat el).

S-a dublat numarul de universitati. Numarul de studenti e de patru ori mai mare, in primul rand
datorita universitatilor de carton, ca Universitatea Spiru Haret. Numarul absolventilor de liceu a
ramas constant intre 1990-2009, ceea ce inseamna ca de patru ori mai multi absolventi de liceu
si-au continuat studiile ca studenti.

Cultura

Ma folosesc, pentru redactarea acestui articol, de Anuarul Statistic valah. Un raport european
aproba modul cum se face statistica in Romania, si-i da cu stakeholderii au facut/ stakeholderii
au dres. In romana, ar veni „partile implicate” sau „participantii”. Un subtitlu inocent,
„Agricultura si silvicultura” e tradus ca Agriculture and sylviculture, care se spune in engleza
„Forestry”. Romana e peticita cu engleza, iar engleza e carpita cu romana.

In cap. III, „Piata fortei de munca” din Anuarul Statistic pe 2007, fraza „Nu se considera vacante
locurile neocupate” e tradus cu Unoccupied jobs are not undertake (sic) si tot anuarul e tradus
mot-à-mot, intr-o engleza de balta.

Editarea de carti a cunoscut o evolutie interesanta: numarul de titluri a crescut de la trei la 15

mii; in schimb, tirajele au scazut de la 57 milioane la abia 9 milioane. E vorba de saracirea
generalizata a populatiei, care cumpara tot mai putine carti – de sase ori mai putine carti.
Numarul cinematografelor a scazut de la 4 600 la 70 (sic). Accesul la programe de televiziune
mult mai diversificate, la filme pe compact-disc, piratate sau nu, explica doar o parte a acestei
prabusiri. Ca si in cazul cartilor, mersul la film a fost sacrificat de o populatie saracita. Numarul
de proiectii a scazut de 14 ori. Numarul de bilete vandute a scazut de la 130 milioane la 3
milioane.

Preturile

Preturile de consum sunt trecute in anuarul statistic. Sunt absente in schimb preturile locuintelor,
care au crescut de circa opt ori in ultimii 15 ani si sunt la fel ca cele din SUA. Curentul e la fel de
scump ca in Statele Unite. Alimentele sunt la fel de scumpe ca in Statele Unite. Incalzirea e mai
scumpa decat in Canada. Majoritatea bunurilor de consum sunt la fel de scumpe ca in SUA.

Cercetarea stiintifica

Invatamantul universitar de dupa 1990 s-a demonetizat complet. Universitatile private produc
absolventi pe banda rulanta. Diplomele de master se trimit prin posta, contra cost. Proaspeti
licentiati ai Facultatii de Economie scriu pe bani lucrari de doctorat pentru consilierii locali si
judeteni care au nevoie de un titlu stiintific. Numarul de cercetatori s-a redus la jumatate, de la
40 de mii la 20, iar denumirea „cersetatori” nu e o greseala de tipar.

Agricultura si silvicultura

In putine alte domenii esecul regimului democratic a fost mai evident. Inainte de Revolutie
mugeau sase milioane de vaci, guitau 11 milioane de porci, behaiau 15 milioane de oi,
cotcodaceau 100 milioane de gaini. Azi, dupa 20 de ani de economie de piata si de proprietate
privata, vacile s-au injumatatit, porcii s-au injumatatit, oile s-au injumatatit, gainile au scazut cu
un sfert, caprele la fel. Numarul combinelor s-a injumatatit. Numarul cailor s-a mentinut, fiindca
fabricile de tractoare din Romania s-au inchis.

Productia de cereale a scazut cu 10% fata de cea din perioada comunista, fiindca productivitatea
la hectar a scazut cu 10%. Agricultura comunista, cu raportarile sale fictive, cu intrecerile sale de
porunceala, era cu 10% mai productiva ca asa-zisa agricultura privata europeana, cu fondurile ei
PHARE, si imprumuturile nerambursabile. Sa ne bucuram ca a crescut cu 50% productia de lapte
fata de laptele pe cartela al epocii de trista amintire? E grozav – mai ales ca litrul de lapte, in
Romania, se vinde mai scump decat in Canada si Statele Unite. O treime din populatia activa e
angajata in agricultura, din 1989 in 2009. In schimb, aceeasi treime producea 24% din PIB in
1990 si abia 8% din PIB in 2008. Acest lucru arata si mai pregnant cum agricultura romana a
intrat in regresie si a devenit o agricultura de autosuficienta. Practic, faptul ca populatia ocupata
in agricultura n-a scazut in cei 20 de ani de economie de piata dovedeste un singur lucru:
economia de piata, in Romania, e ineficienta, iar agricultura a servit ca tampon de protectie
impotriva somajului.

In ceea ce priveste padurile din Romania, scandalurile s-au tinut lant in ultimii douazeci de ani.
Ele s-au intensificat dupa restituirea padurilor private, taiate in scurt timp de hoti, sau de
proprietari, de teama hotilor. 350 000 de hectare de padure au fost distruse dupa 1990, 500 000
au fost deteriorate – zece procente din total. In loc sa exporte mobila, Romania exporta, ca tarile
africane, cherestea.

Industria
Perioada 1948-1968 a fost o perioada de intensa industrializare. Romania interbelica era o tara
slab dezvoltata, a carei industrie era alcatuita din tabacarii, sapunarii, postavarii si fabrici de
lumanari. In 1968, regimul comunist deschidea combinatul petrochimic „Solventul” din
Timisoara. In 2009, ultimele instalatii erau taiate si vandute la fier vechi. Dintre societatile
privatizate in 1995, mai mult de o treime au dat faliment intre timp. Un mare numar de
intreprinderi au fost cumparate de firme straine si ulterior inchise, firmele preluand doar piata de
desfacere a fostelor intreprinderi.

Cresterea industriala a Romaniei comuniste poate fi urmarita prin urbanizarea Romaniei.

Populatia urbana a Romaniei creste intre 1960-1990 de la 32% la 54% datorita industrializarii si
cresterii generale a economiei. Dupa 1990, cresterea mediului urban e zero. Dupa 1990,
economia oraselor stagneaza, iar economia satelor devine o economie de autosuficienta. Din
1990 nu s-a mai creat nici un nou loc de munca; un milion de romani au plecat sa lucreze in
strainatate. Cresterea, cata a fost, a fost o crestere extensiva (cresterea volumului productiei) si
nu o crestere intensiva (trecerea la industrii sofisticate tehnologic si cu valoare adaugata mai
mare).

Comertul exterior

Soldul comertului exterior (valoarea exporturilor vs. valoarea importurilor) a fost din start
negativ si acest sold negativ s-a accentuat de la an la an. Exporturile spre China reprezinta o
zecime din importuri.

Justitia

Justitia din Romania ar merita un volum aparte. Au aparut in afara sistemului juridic si in deplina
incalcare a legii, tribunalele traditionale, stoboarele. Sunt ele doar pitoresti? Rolul lor este sa
imparta dreptate intre capii mafiilor care au tot interesul ca afacerile lor sa ramana ascunse
publicului.

Criminalitatea s-a dublat pana in 1998, dupa care a scazut incet pana la nivelul din 1990.
Coruptia politiei, lehamitea tribunalelor, gasirea de noi oportunitati in strainatate explica doar
partial reducerea criminalitatii: cea mai plauzibila explicatie este ca in 1998 marile clanuri
mafiote au devenit destul de influente si puternice ca sa cada la pace cu politia, justitia si lumea
politica.

Voluptatea distrugerii

Alcatuit numai din cifre si statistici, decorul de mai sus e tern si pustiu. Sa populam scena cu
figuri: exit Emil Bobu, bou, slugarnic cu sefii, zbir cu subordonatii; introit Gigi Becali, o bruta
agramata, cu nimic mai bun; betiile lui Nicu Ceausescu, intru nimic mai hidoase decat stridenta
lui Irinel Columbeanu; plictisul sforaitor al ziarului „Scanteia” a fost inlocuit de paranoia si
injuraturile baptiste din „Romania Mare”, de senzationalismul ziarelor de scandal, de reviste
obscene. Au disparut raportarile umflate la productia de grau boabe la hectar si indeplinirea
planului cincinal inainte de termen? Au aparut FNI-ul, Caritas-ul, si mii de alte tunuri si
escrocherii anonime. S-a terminat cu ateismul stiintific? Avem mitropoliti care vand preotia pe
bani si stareti care ne explica lamurit ca pasapoartele biometrice contin cipuri care-s arma
Satanei.

Ceausescu vorbea cu „pretini”, „tutulor” „ezista” si „muncipiu”. Acum mai este decat putini care
vorbeste asa, si Marian Vanghelie, singura din exemplele care poate omul sa le citeaza.
Televiziunea insemna doua ore de propaganda: azi avem, cu voie de la CNA, 15 minute de
publicitate pe ora. S-a terminat cu construirea multilaterala a socialismului ? Sa iasa in fata cine
crede in vrajeala cu „lupta impotriva coruptiei”.

Sub Ceausescu, eram traumatizati si scandalizati de opresiunea odioasa la care au fost supuse
minoritatile nationale, maghiarii si germanii. Ea fost inlocuita de triumful sfidator al mafiei
tiganesti. Era Elena Ceausescu proasta, tafnoasa si urata? S-o aplaudam pe Elena Basescu, prima
papusa Barbie gonflabila din Parlamentul European. Cenzura comunista si obsesia secretului de
stat s-au eclipsat; a inceput harmalaia asurzitoare a scandalurilor de presa succesive.
Indoctrinarea ideologica bolsevica s-a ispravit, iar locul i-a fost ocupat de ghicitoare,
bioenergoterapeuti, yoghini de mucava si misionari mormoni.

Manelele sunt la fel de omniprezente si proaste ca si Cantarea Romaniei. Tablourile lui Sabin
Balasa, cu tovarasa si tovarasul, sunt la fel de estetice ca poneiul de plastic roz cu zvastica neagra
pe crupa si un os de pui infipt in cur, prezentat ca street-art.

Inainte, Securitatea trimitea Opirili tovarasului si cele ale tovarasei, in limbi straine, ca
propaganda – lamentabila – pe la ambasadele din strainatate; in 2008 fostii turnatori, Sorin
Antohi si Andrei Corbea-Hoisie conduceau o simandicoasa Academie de vara la Berlin.

A bagat comunismul mii de intelectuali si fosti demnitari la inchisoare ? Democratia a scos mii
de curve la produs si mii de copii la cersit. Umilirea inchisorii e injositoare, la fel de injositoare
ca cersitul si curvitul. Regimul bolsevic a devastat sute de conace si vile, unde biblioteci, mobile
si tablouri au fost furate, puse pe foc ori au putrezit in ploaie; nu mai prejos, democratia a lasat sa
se darame sute de ferme zootehnice si statiuni de mecanizarea agriculturii, institute de cercetari
agricole si pomicole. Securitatea batea dizidentii in temnite secrete; azi, clanurile tiganesti bat
nepedepsite avocati in mijlocul strazii. Sub comunism, curentul se lua cand ti-era lumea mai
draga; azi avem „bulevardul Deconectatilor” in diverse orase, unde locatarii n-au mai putut sa
plateasca electricitatea – mai scumpa in Romania decat in Canada. Lehamitea ceausista a fost
inlocuita de lehamitea postrevolutionara.

Plus ça change, plus c’est la même chose.

1990 in afara blocului sovietic

Sunt douazeci de ani de la prabusirea blocului comunist. Schimbarile din Europa de Est si fosta
Uniune Sovietica au fost indeaproape urmarite de mass-media.

Prabusirea totalitarismului din statele-tampon ale URSS a fost spectaculoasa. In schimb, presa a
trecut sub tacere prabusirea dictaturilor din statele-tampon ale Occidentului. Acesti dictatori
sangerosi au parasit scena furis, departe de mediatizarea care a insotit caderea totalitarismelor
bolsevice. Statele occidentale se rusinau acum de dictatorii pe care-i justificasera, de care se
folosisera. Schimbarile din Est au fost mediatizate pentru ca cele din Occident sa fie cat mai
ignorate.

America Latina

In Chile, dupa 17 ani de sangeroasa dictatura, se retrage odiosul general Augusto Pinochet,
instalat de C.I.A. printr-o lovitura de stat, in 1973, prin uciderea presedintelui Salvador Allende,
a carui eliminare fusese decisa de Kissinger. In 1992, americanii isi retrag sprijinul pentru fortele
contra-revolutionare din Salvador, si astfel ia sfarsit razboiul civil din aceasta tara. Junta militara
care a luat puterea in Argentina in 1976 a fost lichidata de fostii ei stapani in 1983: devenise
necontrolabila, ocupase insulele Falkland. Ea a fost inlocuita printr-un regim de oligarhie
clientelara: supusi FMI-ului, presedintii Raul Alfonsin si apoi Carlos Menem au inglodat tara in
datorii; dar si ei devenisera inutili. Fondul Monetar a refuzat sa le mai prelungeasca creditele, si
dupa o lunga agonie, in 2002 aveau loc noi alegeri.

Asia

Dictatorul Filipinelor, Ferdinand Marcos, a fost abandonat de americani in 1986. Fusese un

dictator sangeros, se imbogatise peste masura intr-o tara flamanda, si era deja batran si bolnav.
Dintr-o data, presedintii americani incepura sa sprijine democratia in Filipine. Marcos a murit in
Hawaii, in 1989, ca oaspete al guvernului american.

In Indonezia, generalul Suharto a condus cu mana de fier intre 1968-1998. Reprimarea miscarilor
revolutionare din Indonezia a facut sute de mii de morti. Statele Unite au incurajat ocuparea de
catre Indonezia a Timorului de Est, fosta colonie portugheza. Masacrele au continuat intre 1975
si 1991, iar Timorul a devenit independent abia in 1999.

Africa

In Congo, presedintele Mobutu a luat puterea in 1965, dupa uciderea lui Patrice Lumumba, si-a
pierdut sprijinul american prin 1990 dar s-a mentinut la putere pana in 1997, cand a fost rapus de
cancer. Presedintele Africii de Sud, Frederik de Klerk, il elibereaza din inchisoare pe Nelson
Mandela, dupa 27 de ani de inchisoare. Regimul de apartheid fusese un aliat de nadejde al Marii
Britanii si al Statelor Unite, si un importator zelos de arme din Israel. Nelson Mandela, ca toti
membrii partidului sau, Congresul National African, erau considerati teroristi in Statele Unite si
n-au fost indepartati de pe lista organizatiilor teroriste decat in 2008, 18 ani mai tarziu. Faptul ca
miscarea anti-apartheid a fost considerata organizatie terorista e dovada cea mai elocventa a
asocierii intre Statele Unite si regimul rasist din Africa de Sud.

1990 n-a reprezentat doar prabusirea blocului sovietic, ci si eliberarea Occidentului de o armata
de dictaturi clientelare si de dictatori criminali.