V11 Subiectul I: 1.ingrosat, desfrunzeste 2.

cratima are rolul de a pune in evidenta pronuntarea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite si de a acorda o oarecare melodicitate textului.Deasemenea cratima are rolul de a da o fluenta textului, pastreaza masura si ritmul. 3. Mai doresti un pahar de vin? Priviti, vin baietii de la fotbal. 4. "stau in tarmu-albastru-al raului de soare" "pasarile negre suite in apus" 5. a fi= apare in text sub forma de "fu"=sugereaza un trecut mai apropiat 6.natura si moartea 7."pasari negre ..ca frunza bolnava"= comparatie= negrul de la cul pasarilor si deasemenea frunza bolnava sugereaza moartea care este chiar si unul dintre motivele poeziei 8.prin titlul"Niciodata toamna" poetul coreleaza acest anotimp cu apropierea mortii si il percepe ca pe ultima si de aceea poate cea mai frumoasa perioada a vietii lui.In acest sens el reia cuvintele din titlu si ni le explica in continuare: "Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte. 9.caracteristici moderniste in poezia de fata-estetica uratului:”Stau in tarmualbastru-al raului de soare/Din mocirla carui aur am baut. -sintaxa dezarticulata:”Pasarile negre suie in apus/Ca frunza bolnava –a carpenului sur/Ce se desfrunzeste,scuturand in sus/Foile-n azur. -limbaj cu semnificatii neobisnuite:”Si cu ochii-n facla plopilor cereasca/Sa-si ingroape umbra-n umbra lor,in ses. Subiectul II. .Sunt de acord cu afirmatia “Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile…”, in sprijinul careia voi aduce urmatoarele argumente. In primul rand constiinta este vocea launtrica ce judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre dobandirea cat mai deplina a virtutilor, care sunt

calitati morale .Totodata ea trebuie educata atat prin credinta cat si prin unele norme stabilite de societate.Fiind capacitatea noastra de a face judecati morale ea trebuie sa stea la baza actiunilor noastre. In al doilea rand legile sunt facute de oameni, in consecinta sunt supuse greselii si de multe ori sunt nedrepte sau lasa loc interpretarilor dubioase. Legile trebuie respectate dar trebuie trecute prin filtrul constiintei. Un astfel de exemplu in literatura romana il putem regasi chiar in unu dintre romanele lui Rebreanu si anume “Padurea Spanzuratilor” unde il regasim pe locotenentul Apostol Bologa ca un om cuprins de remuscari caci avea datoria de soldat sa isi infrunte propriul popor, sa treaca peste constiinta si sa atace neamul din care face parte. Aceasta datorie dictata de legile razboiului nu o poate implini, caci constiinta si inima ii dictau sa treaca de partea fratilor romani. In concluzie consider constiinta ca si capacitatea prin care ne recunoastem datoria de a savarsi fapte considerate morale si astfel ea trebuie sa stea la baza oricaror datorii pe care le avem de indeplinit. V12 Subiectul I. 1 . neputinta-slabiciune povata- sfat 2 "..."- ceva nesfarsit, sprijina ambiguitatea& nehotararea lui, nota de speranta in sufletul autorului 3. fata asta e un inger. 212e414c mihai a primit un pumn de a vazut numai stele 4. "nu cer", "au purces,""vorbeau","statu"sunt la indicativ dar autorul le pune la timpuri diferite 5.tema :relatia cu divinitatea motivul ingerului 6."mie","Nu-ti cer"","mea-ncruntata" 7.sent dominant = "robul tau"=de supus al lui dumnezeu si deasemenea tristetea autorului. predomina atitudinea de negare, tagada a divinitatii 8 comenteaza folosind fig de stil si imagini artistice 9.lirism de tip subiectiv= "tu le vorbeai", "nu mi-ai trimis"

Subiectul II. Consider ca afirmatia lui Lucian Blaga este plina de intelepciune. Ne motiveaza sa reflectam la cat de importanta este inocenta copilariei in viata noastra. Pentru copii nu conteaza ca asteapta, ca pierd timpul sau ca lumea este suparata si incruntata. In primul rand copiii sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Si spun acest lucru bazandu-ma pe faptul ca ei au felul lor de a vedea lumea. In plus, ei isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor. Cu cat cunoastem mai profund lumea din jur, cu atat intelegem ca misterele ei nu ne vor fi niciodata dezvaluite in totalitate. Cu cat stiinta si tehnologia avanseaza mai adanc in necunoscut, cu atat mai mult ele ne indeparteaza de bucuria pura si simpla. Iata de ce, filosoful Lucian Blaga ne impulsioneaza sa redescoperim copilaria, sa recunoastem lumea cu ochii unui copil, cu naivitatea si inocenta unui spirit care crede aproape orice. Cei mici au parte de senzatiile cele mai puternice, de trairile cele mai profunde deoarece ei nu se joaca niciodata cu un anumit scop, joaca fiind scopul jocului lor. In al doilea rand, dupa cum spune si ilustrul George Calinescu, "jocul nu e o pierdere de vreme ci un exercitiu serios al tuturor puterilor spiritului. Departe de a fi o distractie, jocul e o concentratie a sufletului, un moment de zvacnire a fortelor. In concluzie, va propun sa redescoperim joaca in tot ceea ce facem! I. 13. („De-abia plecasesi” – Tudor Arghezi) 1. a se pleca; a-si pleca capul; a pleca urechea; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite si are rolul marcarii pronuntarii într-o singura silaba a prepozitiei „de” si a primei vocale „a”, a adeverbului abia, ajutând astfel la mentinearea masurii si ritmului versului. 3. Tot acel vis îngrozitor s-a dovedit a fi un semn pe care numai eu îl puteam întelege. Din cauza suferintei a ajuns o umbra de om. 4. „Voiam sa pleci”, „voiam si sa ramâi” 5. Interogatia retorica din ultima strofa transmite cititorului lupta ce se da în sufletul poetului între glasul inimii, care o vrea înapoi pe fiinta iubita „De ce-ai plecat?”, si glasul orgoliului ranit „de ce-ai mai fi ramas?” 6. Teoria iubirii neîmplinite; motivul plecarii;

7. „plumb” 5. persoana a II-a. „am rugat”. împreuna cu cea a exclamatiilor („nu te-ai uitat o data înapoi!”) si a întrebarilor retorice („de ce-ai plecat?”) marcheaza în poezie lirismul subiectiv. Inima de plumb. „am oftat”. Ideea este întarita si de metafora „ninge gri” care adânceste starea depresiva a eului. „gri”. „gri”. Îmi va ramâne mereu în suflet vatra parinteasca. (greu)ca plumbul. subliniaza durerea înca puternica din sufletul poetului. Metafora „zarea grea de . motivul plumbului. Indecizia din sufletul poetului este redata în special în primul si ultimul vers „Voiam sa pleci. motivul iernii. „voiam”. 2. sentimentul de vid. a verbului sugereaza reprosul eului liric la adresa iubitei.. Linia de pauza marcheaza o structura incidenta. 14. „ninge”. Aceasta stare este redata cu ajutorul imaginilor artistice. „plecasesi”).]/ De ce-ai plecat?de ce-ai mai fi ramas?”. 7. Epitetul metaforic „(zarea) grea” arata senzatia apasatoare pe care o resimte eul liric. „plumb”. adjective posesive si pronume la persoana I: „mi-am zis”. („Gri” – George Bacovia) 1. voiam sa si ramâi/ [. „mea”. 8. 4. De asemenea. lânga care plasat e un verb la mai mult ca perfect (timp specific unei actiuni trecute si demult încheiate). Pâinea coapta pe vatra bunicilor este cea mai buna din lume. 6. I. cuprins în forma unui monolog adresat din poezie. Titlul poeziei. Retorismul întrebarii din finalul strofei adânceste sentimentul melancoliei data de regretul eului liric în fata deciziei sale de a renunta la iubire. tema solitudiniii. Verbe. Prezenta marcilor eului liric (precum verbe si pronume la persoana I si a II-a „te-". îndeosebi vizuale („iar în zarea grea de plumb/ Ninge iar”) si al figurilor de stil bazate în special pe cromatica monotona a peisajului „înnegri”. 3. Ultima strofa se realizeaza în întregime pe baza antitezei între glasul inimii (cel neauzit) si glasul mintii eului liric (gândul cel dintâi). constituit dintr-o locutiune adverbiala „de-abia”. pâna si zarea îngreunându-se parca sub forta zapezii „de plumb”. 9.. separând vorbirea directa de restul versului. singurul. În ultima strofa a poeziei „Gri” Bacovia transmite o neagra melancolie data de starea singuratate resimtita de artist în raport cu tot ceea ce îl înconjoara. 8.

Se remarca acea concordanta. . 6. devenind astfel un laitmotiv. sumbru = întunecat. 9. cu rol în adâncirea senzatiei de melancolie. întalnita si în alte poezii bacoviene dintre monotoniadecorului exterior si sentimentul depresiv care îl domina pe poet. motiv des întâlnit în opera bacoviana. Se observa repetarea acestuia si în interiorul poeziei în sintagma „ninge gri” din finalul fiecareia dintre cele doua strofe. în amurg. 2. diametral”. 4. iar prin substantivul „iarna” – o lume pustie. „plumb”. 7. motivul corbului. atât în finalul acestei strofe. trista. construit simplu din adjectivul cromatic „gri”. având rol în pastrarea masurii si ritmului versului. solitudinea poetului aflat într-un spatiu închis. anticipeaza tema poeziei. 3. Epitetul cromatic „câmpia alba” nu are o simpla valoare ornanta. sugereaza repetarea obsesiva a miscarii ce devine o expresie simbolica a unei stari limita. I. Spatiul poetic este tensionat de imaginea repetata a miscarii corbului. „Copacii rari si ninsi par de cristal”. Zborul corbului într-o directie nedeterminata (în prima strofa) si întoarcerea lui în a doua strofa. orizont = zare. „Câmpia alba – un imens rotund – ”. el creaza un contrast expresiv su termenii care evoca insistent culoarea negru (sumbru. („Amurg de iarna” – George Bacovia) 1. tema mortii. dar si în cel al primei strofe. Se observa constructia închisa marcata de aparitia versului „taind orizontul. posomorât. sugerând prin conotatia cuvântului „amurg” sentimentul de vid. De asemenea. Astfel impresia creata este de stranie miscare în cerc. Folosireacratimei marcheaza în ambele cazuri pronuntarea într-o singura silaba a sunetelor finale din primulcuvânt si a celor initiale din cel de-al doilea (valabil si pentru al doilea cu al treilea cuvânt). deprimare. în amurgul vietii. 8. imprimând viziunii poetice un caracter ireal. Titlul „Amurg de iarna” este semnificativ pentru aceste pastel simbolist. Titlul. glul. Cea de-a doua strofaa poeziei continua descrierea tabloului trist de iarna din prima strofa. 5. 15. sugerând tristete.plumb” adânceste apasarea uriasa din sufletul eului liric. agonizanta. corb). în poezie pot fi identificate o serie de elemente din câmpul sau semantic „înnegri”. singuratate.

prezenta simbolului. Se mentine masura si ritmul versului. I se asociaza „parfumul de pene arse”. ideea mortii este sugerata prin dezagregarea materiei („noian de negru”. Focul si ploaia. 16. sunt ambele elemente ce duc la dezagregare. 5. Iubirea a murit de curând. sicrie. 8. 3. prezente în text. Dorinta simbolistilor era aceea de a nu numi în mod direct stari sau sentimente. ceea ce ar însemna ca arderea nus-a produs de mult. Metafora „noian de negru” semnifica o gramada de scrum. Linia de pauza marcheaza aici tocmai sfrsitul unei etape (amorul). Poetul pare a fi supravietuit unei experiente de cosmar carear fi putu avea loc în vis. parfum = miros 2. sentimentul vidului I. I. 7. 2. frunza. motivul sicriului. mangal. 4. Acesta sugereaza prin repetarea obsedanta ideea mortii prezenta în toate elementele din jur. 6. Totuleste ars.9. Flacara arunca scântei pe pamântul ud. marcând elidarea vocalei „î”. Astfel. pentru ca este prezent verbul „fumega”. ci de a le sugera prin intermediul simbolului. „carbonizate flori”) sau prin sfârsitul iubirii. Motivul centralal strofei este amorul. tema mortii. („Pastel” – George Bacovia) 1. în aceasta poezie. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite (conjunctia coordonatoare „si” de pronumele „-i”). tematica: moartea. cadere si moarte. („Negru” – George Bacovia) 1. arse. carbonizate = arse. carbonizat. . 9. peste tot sunt semne ale distrugerii. 17. consecinta fonetica fiind pronuntarea într-o singura silaba a celor doua cuvinte. Adjectivul „negru” reprezinta un simbol des întâlnit în poezia bacoviana. a sugestiei. galbena. Reluarea în ultimul vers a metaforei „noian de negru” duce cu gândul al un sfârsit de lume material si sufletesc. culoarea dominanta este negrul mortii.

tina. Punctele de suspensie. Nu mai pot merge la mare. poezia bacoviana se constituie mai degraba într-o descriere a trairilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante. Prezenta eului liric în poezie este sugerata prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si a II-a: „spune”. 4. sentimentul de vid. „tine”. 5. 4.3. 9. 18. „-mi”. aceea de a renunta la iubire. „chemam”. („Ploua” – George Bacovia) 1. Cadrul pustiu al toamnei vine sa sublinieze tristetea. De asemenea. simbolism  tematica (pierderea iubirii)  utilizarea simbolului  repetarea unor cuvinte sau sintagme I. a umbla de funza frasinelului.. motivul ploii. alaturi de linia de pauza.”  imagine auditiva 5. aceste stari sunt sugerate si prin utilizarea liniei de pauza sau a punctelor de suspensie. „-ma”. Desi intitulata „Pastel”. a taia frunze la câini. lasându-l în urma pe poet într-o stare de deznadejde. În cea de-a doua strofa este prezentata plecarea iubitei. „pica frunza/ si-i galbena ca tine”  imagine vizuala „iar eu în golul toamnei/ Cheman în aiurare. motivul talangei. În luna mai vremea este cea mai frumoasa de pe tot timpul anului. „spune”. . care pustieste natura. pierderea iubirii asociata imaginii dezolante a toamnei. 8. Utilizarea punctelor de suspensie în finalul primului vers exprima sentimentul de deznadejde a eului liric în fata ploii nesfârsite. „stai”. 7. ploua. 2. marcheaza grafic regretul eului liric în fata alegerii facute. Tema poeziei este tipic bacoviana. care au pus stapânire pe sufletul poetului. forme verbale si pronominale de persoana I si a II-a : „n-am mai vazut”. 3. dar sia verbelor la imperativ: „ramâi”. 6.

„pustiilor piete” 5. nu este un simbol al fecunditatii naturii. Sentimentul vidului. O caracteristica a limbajului simbolist este sugestia. contribuie la mentinerea ritmului si masurii versului. cu valoare de refren. nu vine sa purifice. Epitetul personificator „grele (talangi) adormite” sugereaza un sentiment de apasare. cu valoare de refren („Ah. „pala lumina”. Un procedeu tipic simbolist este repetarea unui vers în poezie. un spatiu în care poetul însingurat si dezamagit bântuie. Utilizând simbolul sau repetând anumite sintagme sau versuri sunt sugerate sentimente. lipsit de orice speranta de a iesi din el.6. ca si primele doua prin repetarea în debut si în final a aceluiasi vers („Sunt solitarul pustiilor piete”). Structura închisa a acestui ultim catren sugereaza la rându-i. lirism subiectiv  descrierea trasaturilor interioare ale poetului  marcile lexico-gramaticale ce marcheaza prezenta eului liric (verbe si pronume la persoanele I si a II-a) 7. deznadejdea. astfel. 3. 6. Piata pustie este un decor des întâlnit în poezia lui Bacovia. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite. plânsul talangii când ploua!”) ce sugereaza aici atmosfera apasatoare. Impresia de sfârsit de lume este astfel amplificata de repetarea acestui cuvânt în versul-refren al poeziei. tipic bacoviana. stari ale poetului (Aici agonia. marcând pronuntarea într-o singura silaba. 4. depresia. 2. al tristetii pune stapânire pe poet. cauzate de ploaia nesfârsita). O umbra de tristete îi rasari pe fata. Astfel se insinueaza gândul obsedant al singuratatii. „noapte deplina”. 8. . Ploaia. I. Epitetele „tristele becuri” si „pustiilor piete” sugereaza o atmosfera monotona. ci unul al dezagregarii materiei. în poezia bacoviana. al pustiului. „tristele becuri cu pala lumina”. agonizanta. spatiul închis în care agonizeaza poetul. 19. Cea de-a treia strofa completeaza tabloul monoton al unei naturi înecate de ploaie. Aici ea cade neîncetat. 7. în care pâna si lumina pare trista. („Palind” – George Bacovia) 1. Piata neagra din România s-a extins în ultimii ani. 9. ce îl macina pe poet. Ultima strofa are aceesi structura închisa. de deznadejde a poetului ca urmare a ploii.

Titlul poeziei. înca din titlul.” apartine liricii subiective în primul rând prin prezenta evidenta a eului liric. „Sa te înalti mai grava în cadrul tau de azur” „Asteapta infinita si limpede ca marea”. Se anticipeaza. 9... 4.] tiara” accentueaza semnificatia epitetului „umeda”. care imprima ideea de maretie. I. – utilizarea versului cu valoare de refren – tematica: moartea. virgulele despart o structura (substantiv+adjectiv).Aceasta imagine dezolanta a eului liric bântuit de gândul mortii într-o piata solitara. este un laitmotiv al liricii bacoviene ce trimite catre o tema tipic simbolista: moartea prezenta în toate elementele lumii înconjuratoare. obtinuta cu ajutorul unui numar mic de figuri de stil (epitete). („Ţi-am împletit. astfel. devenit o umbra ce bântuie prin pietele solitare. dominat de obscuritate. Inversiunea „umeda [. Poezia poate fi privita ca o arta poetica. 6. de restul propozitiei. inima de piatra. cununa = coroana grava = solemna 2. Nu mi-a spus unde pleaca. în vocativ. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric într-un limbaj atipic. imagine schematica..” – Ion Barbu) 1. constituit dintr-un verb la gerunziu („palind”) trimite cu gândul la un decor tipic bacovian. 8. Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii.. al carui limbaj se caracterizeaza . piata pustie. 8. Barbu foloseste în poezia sa sugestia ca procedeu principal al limbajului poetic. 20. arata atitudinea subiectiva a poetului si marcheaza adresarea directa catre „slavita sora”. constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal „ti-”. ce simbolizeaza de fapt creatia.. „Ţi-am împletit. cu mâna pe inima. 3.. Poezie modernista. 7. Titlul poeziei. 9. indicata de verbe si pronume la persoana I si a II-a. caracterul de arta poetica al textului barbian. 5. dar si la „palirea” sufletului poetului.

„Un cântec fara moarte as vrea sa cânt”. 2. motivul lunii. . Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima dorinta eului liric de a fi alaturi de femeia iubita si de a-si eterniza sentimentele de dragoste. Teme/motive literare: tema iubirii. înfocata. 31 (Dan Botta. Sentimentul de tristete este ilustrat cu ajutorul epitetului „bratul rece” si al personificarii „Acelasi pescarus în larg va plânge”. trasatura specifica poeziei moderniste. 8. din incipitul poeziei. aflata în contrast cu cea dinamica. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „as vrea” si plural: „sa plutim” si pronumele personale la persoana I singular: „ma” si plural: „noi”. plan aflat în opozitie cu cel întunecat al lumii materiale: „Pe marginea de umbra a tunicei”. simbolizeaza dragostea eului liric pentru iubita sa. Mesajul poetic este încifrat. 3. prin care se face o noua trimitere la planul ceresc. melancolie = tristete. au o valenta eliberatore si în acelasi timp le insufla vitalitate. un clocot interior. dar si cu al metaforei „Melancolia va luci stelar”. devenit un motiv al poeziei. materiala. Este utilizat motivul mitologic al reginei Berenice în cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului înstelat care pare sa atinga îndragostitii: „peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei”. Metafora „Dumnezeieste-ntraripati de vânt” sugereaza înfocarea eului liric si a iubitei sale si faptul ca sentimentele acestora. din crearea unor figuri de stil. 7. În ultimele doua strofe eul liric îsi imagineaza momentele finale ale iubirii lui. spre care tinde eul liric. Cuvântul cântec. I. 5. idee sugerata de verbul a cânta: „sa cânt”. care sugereaza legatura permanenta dintre natura si eul liric. Cratima din structura „Dumnezeieste-ntraripati” marcheaza elidarea vocalei î si are scopul de a pastra ritmul si masura versului. Cununa Ariadnei) 1. sentimentele lui înfocate pe care doreste sa le eternizeze. În cea de-a doua strofa sensul simbolic al cuvântului este generalizat. relatia dintre poet – creatie sa fiind sugerata de utilizarea unor termeni su sens conotativ. 9.prin ambiguitate. „sa cânte”. motivul cântecului. Verbul „sa plutim” ilustreaza dorinta eului liric de a depasi zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui înaltatoare si eliberatoare. 4. 6. prin intensitatea lor. creând o atmosfera melancolica. înlantuiti = uniti. îi ajuta sa se detaseze de zbaterile ce tin de sfera terestra.

cresteau”. Gradatia este marcata si de verbele folosite. Am fost la mare. „valuri…loveau”.. „nu vreau”. Marea) 1. uitarea. metafora(. o incantatie a iubirii: „Un cântec printre ani si un descânt”.abia începea’’. Cratima folosita în constructia .. Astfel. face trimitere la faptul ca odata ce au iesit din starea de latenta fortele interioare nu mai pot fi stavilite.marea padurii”. „ma”).. . 9. pronume si adjective pronominale la persoana I („mi”. 5. 3. „meu”. titlul sugereaza . dar si diferite tipuri de imagini artistice vizuale sau auditive („leganare de frunze”. Imperfectul. Prin intermediul metaforei cu valoare de simbol marea este asociata cu imaginea padurii. timp verbal care exprima o actiune începuta în trecut fara a se preciza momentul încheierii acesteia. continuând sa-si faca simtita prezenta permanent. prin utilizarea adverbelor negative („nu”.. 32 (Emil Botta. teme/motive literare: marea.. stabilindu-se o analogie între sunetul produs de valurile „clocotitoare” si fosnetul frunzelor. . ... (adjectiv) 4.valuri” 2. valuri.. la .frunze”. o data la mijloc si o data în finalul poeziei. (substantiv) Parcul acela este mare.clocotitoare valuri’’).se trezeau’’ si . I. „talazuri cresteau”). astfel fiind accentuata asemanarea si realizându-se o simetrie a textului.. 7. Incipitul poeziei reprezinta trezirea din somnolenta a unor forte interioare care pâna acum parca nu s-au manifestat. verbe la persoana I („nu stiu”.referindu-se la iubirea traita de toti îndragostitii. Sintagma este folosita de doua ori pe parcursul textului.. Astfel.. îmi’. „sa uit”) 6. 8. Titlul este reprezentat de un substantiv articulat hotarât – marea – care denumeste metafora centrala a textului. trecându-se de la . În partea a doua a poeziei se remarca acumularea de negatii pentru a sublinia necesitatea linistii si a uitarii la care aspira eului liric. precum epitetul în inversiune (.î” din forma pronominala . Pentru a marca gradatia ascendenta a agitatiei interioare sunt folosite figuri de stil. „nici” – valoare adjectivala) ideea de singuratate si de întoarcere catre sine este foarte bine evidentiata..digul pieptului meu’’).nu-mi da” are rolul de a marca elidarea vocalei . iar cântecul devine asemenea unei vraji.loveau’’ si .

acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi spre trecut cu nostalgie. metafora amintita fiind explicitata pe parcursul textului liric. tulburi nori”.amara soarta” arata cruzimea sortii care face ca timpul. Gradinile Amagirii) 1. Eul liric regreta ca nu se mai poate întoarce în trecut. 9.vazduhul vested” are rolul de a descrie vazduhul.Amagirii”). care este personificat prin scrierea cu majuscula. Teme/ motive prezente în poezie: timpul... Titlul . 2.. se .searbedele zori”. natura împartasindu-i parca suferinta.Gradinile Amagirii” contine un termen concret (. Astfel. Apare epitetul în inversiune . figura de stil menita sa arate corespondenta dintre trairile eului liric si natura. I. respectiv lucrurile frumoase sa treaca fara sa existe sansa de a le întoarce. Eul liric simte ca nu mai poate aduce clipele trecute înapoi si încearca un sentiment de nostalgie... 4. inducând un sentiment de tristete. acesta are rolul de a arata viziunea modificata a eului liric. luna.. 8. În primul vers.). cauzat de amintirea clipelor frumoase care tin de trecut (. . Caragiale.. Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ)..vazduhul vested”. . Epitetul . acesta fiind lipsit de viata. . Se creeaza o simetrie între natura si starea eului liric.mohorâte flori”.. Totodata.în zadar vei cere viclenei naluciri/ Sa-ti mai învie-o clipa a stinsei fericiri”).gradinile”) si unul abstract (. nefiind multumit de prezent.ursuza luna” etc. la perioada de tinerete pentru a simti macar o clipa de fericire. În poezia .. 3. Muscata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/ denotativ). apare ideea trecerii ireversibile a timpului. taina= secret. Grupurile nominale indica faptul ca tristetea este sentimentul dominant (. umbra.. 7. mohorât. lucrurile frumoase nemaiavând nicio importanta pentru el.asemanarea evidenta în perceptia eului liric dintre freamatul padurii si clocotul marii. În ultima strofa a sonetului predomina sentimentul de tristete.Gradinile Amagirii”. ursuza = posomorâta.. 6. 5. Inversiunea . Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este tristetea. cratima leaga parti de vorbire diferite si este utilizata de asemenea din necesitati prozodice (pentru mentinerea ritmului). 33 ( Mateiu I.

Motivul lacului este unul specific romantismului. 2. natura. Reluarea epitetului „tilindrul cel gigant”.searbedele”). spatiu legat de clipa prezenta.vei plânge”.. observându-se si trecerea de la timpul imperfect folosit pentru descrierea “Poetului”.. „Funebra turla sumbra printre molifti si pini” 4. o imagine a efemerului. . 6. la neoromantism.arata existenta unui loc aflat în constiinta eului liric. Câmpul semantic dominant din poezie este acela al tristetii (..amara”. Pe coama acestui deal se cultiva pomi.. trimite initial cu gândul spre o imagine a frumosului. . prezenta sa în poezie ajutând la conturarea universului poetic romantic care constituie tema textului.apusa tinerete”. si motivul codrului care constituie o metafora pentru universul liric romantic. exprimând asemanarile eului cu un poet romantic de altadata. pronume la persoana I – „îmi”. . În structura „Descoperit-am” cratima marcheaza scrierea inversata a formei verbale la timpul perfect compus. a imaginii redingotei si a turlei realizeaza paralelismul cu prima strofa. Se reia motivul apei. .ursuza”.. din care „ies sirene si undine”. . Neoromantica) 1.. . 34 (G. 3. motivul lacului 5. la timpul prezent. 8. Coama bogata a calului demonstreaza ca este bine îngrijit. eul identificându-se cu poetul romantic de acum un secol al carui univers este descris în strofele anterioare. poetul.vested”. preluând de la acesta atitudinea eleganta. „eu”.mohorâte”. figura de stil creionând atitudinea specifica poetului romantic pe care o preia si eul liric. Astfel lacul reprezinta un element ce apartine spatiului exterior poetului si care îl inspira. Ultima strofa marcheaza trecerea la lirismul subiectiv. . Spatiul imaginat. Calinescu. creatia romantica accentuând relatia dintre om si natura. relevând asemanarile dintre „Poetul” de acum un secol si eul liric. întrucât natura si mitologia sunt teme predilecte ale romantismului pe care le va aborda si .tulburi”. Verb la persoana I singular – “Descoperit-am”. I. a armoniei dar prin adaugarea celui de-al doilea termen (amagire) se evidentiaza ideea ca totul nu este decât o iluzie.s-a ofilit”. 7..motivul codrului. Repetitia enumeratiei „solemn si elegant” realizeaza paralelismul între prima si ultima strofa. clipa în care nu mai exista decât amagirea... aratându-se starea eului liric – regretul dupa . gradina.

aceasta este personificata. „blajana” teme/motive: natura. marci ale eului liric: pronume si verbe la persoana I: „tiu”. 35 (Vasile Cârlova.. repetitia – „încet. 3. Din punct de vedere fonetic. pentru ca apoi eul liric din prezent sa creeze tot în maniera romantica desi curentul apusese. dar într-o maniera “neoromantica”. tipic unei creatii romantice. Înserare) 1. I. cu frunte mai blajana / Îsi cauta de cale adesea multumind”). O alta trasatura romantica a versurile este comuniunea ce se stabileste între om si natura. „eu”. încet”. si reluarea motivelor literare ale acestuia. primele trei strofe realizând portretul unui poet de acum un secol si proiectând în exteriorul sau marile teme ale creatiei romantice.]îsi cauta de cale adesea multumind”). cu ochii în soare.a. soare cu dinti 2. personificarea – „luna[. singuratatea. În ultimele doua versuri.eul liric în ipostaza de poet. „sgomot”. care ajuta la formarea imaginilor artistice extrem de sugestive. . Vasile Cârlova realizeaza un tablou nocturn în care se asterne linistea odata cu aparitia lunii „vremelnica stapâna”. 7. sugerat de dublul epitet “solemn si elegant”. încet…se urca”. Atmosfera strofei este de melancolie. conferind oralitate stilului. dar si prin locutiunea verbala „îsi cauta de cale” se creeaza imagini vizuale care arata miscarea de alunecare a lunii fiind abia perceptibila. 5. Prin repetitia „încet. singuratatea s. În aceasta strofa. 4. Atât tema poeziei (natura) cât si numeroasele motive (noaptea. 9. idee ilustrata de metafora „eu ma pierd în codri solemn si elegant”. ceea ce explica titlul – reinventarea romantismului prin folosirea stilului specific curentului. 6.. 8. apostroful marcheaza accidentala a vocalei „e” si pastreaza masura si ritmul. acesta generând o serie de imagini vizuale(„câmpiile albind”). Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil (epitete – „placuta vreme”. luna. „ma”. visul) justifica încadrarea textului în lirica de inspiratie romantica. „cevasi”. Motivul lunii este predominant. luna si stelele. Poezia are ca tema poetul romantic si universul sau liric. „trista vale”. singuratatea naturii se confunda cu singuratatea eului liric. Senzatia de armonie este data de perfectiunea astrului selenar care domina totul („si plina de placere.

precum si epitetul personificator „tacuta”. din strofa a doua. În a treia strofa a pastelului este prezentat un tablou static. care sugereaza relatia directa dintre om si natura. 5. 3. Rolul prozodic al cratimei consta în pastrarea masurii si a ritmului versurilor. parca. motivul – înserarea liniste 6. a unei stari de continua detasare în fata tumultului vietii („P’acea placuta vreme. în toate detaliile ei. stare la care fac trimitere si strofele anterioare. a elementelor care compun tabloul fascinant al înserarii: „bate”. 7. Personificarea „Ea-mbraca haine-ntunecate”. Astfel singura marca a prezentei eului liric este deicticul personal „eu”. Fiind un substantiv nearticulat se creeaza senzatia unei repetabilitati. care sunt parca mai accentuate odata cu lasarea serii. E vara. Luminita Paraipan) I. coord. predominante în poezie. 12 L. Verbele la prezent. „adoarme”.9. motivata fiind de faptul ca accentul cade pe spectacolul naturii contemplate. . Personificarea „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea” exprima starea de liniste redata de contemplarea naturii. au rolul de a transmite ideea eternizarii naturii surprinse în acest pastel. Se remarca impersonalitatea vocii lirice./ De sgomot mai de laturi eu totd’auna viu. prof. Cratimele din structura „si-adoarme-apoi” au fost utilizate pentru a marca rostirea legata a celor trei cuvinte. au rolul de a crea o atmosfera plina de mister. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la noapte. Titlul „Înserare” face trimitere la motivul principal al textului. Pastel) 1. care întregeste starea de liniste ce a cuprins întreaga natura în momentul înserarii. „mac” 2.”). prin imaginea vizuala: „amurgul moare…/ Da semne noptii din ponoare”. 8. „padure”. I s-a întunecat fata când m-a vazut venind spre el. o magnifica panorama surprinsa. sugerând în plan secundar si armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui liric.. 36 (George Cosbuc. Aceste verbe sugereaza încremenirea naturii cuprinsa de o liniste profunda. „tace” etc. (Ruxandra Manea. tema – natura. credea ca o sa-l cert. 4. deci se întuneca mai târziu. Aceasta personificare are rolul de a crea o atmosfera în care linistea totala îsi pune amprenta si asupra vegetalului. cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric. în asta trista vale.

orice trimitere spre ideea de miscare dispare. astfel. I. utilizata doar în cadrul literaturii române. Muntii) 1) degeaba. Lipsa armoniei ritmului. si-n curând s-alina”. 4) etc. vazute ca o lupta continua.9. 5) teme/motive literare: viata privita ca o lupta continua. care nu poate fi încadrata la nivel structural de constrângeri prozodice. iar încercarile eului liric de a atinge absolutul sunt asemanate cu procesul de formare al muntilor. necuprins 2) Liniile de pauza marcheaza o pauza în vorbire. Comparatia vietii. partea fizica a fiintei omenesti este vazuta ca un obstacol („piedica”) în calea obtinerii desavârsirii spirituale. „salbatic”. „setea-mi de lumina”). sa fug”). Astfel. Treptat. muntii. realizata în ambele cazuri. în comparatie cu nazuintele sale. „slut”. „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea”. 8) Ideea poetica din ultima strofa este conturata printr-o paralela realizata între conditia umana si cea a muntilor. în care poetul îsi exprima discret sentimentele. o comparatie („ca dintr-o strâmta ocna”). Într-un moment al vietii în care pierduse sprijinul apropriatilor sai. „setea-mi” 6) Metafora „piedica-mi de huma”. Titlul „Pastel” este sugestiv. 37 (Aron Cotrus. titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colt de natura.). inversiuni („sufletumi ce totul râvneste sa absoarba”) si epitete („omorâtor”. Lupta vocii interioare a poetului cu propriile restrângeri este redata printr-o serie de figuri de stil : metafore („piedica-mi de huma”. 3) Ceea ce l-a determinat sa-si paraseasca drumul ales în viata a fost sentimentul apasator de vina. enumeratii („sa ies. cu fenomenul de . astfel. de care nu putea sa scape. pentru a delimita o constructie metaforica cu valoare apozitionala. sa scap. singurul lucru care îl motiva sa-si urmeze studiile era setea de cunoastere. prin atingerea absolutului. 7) Modalitatea în care versificatia poeziei a fost conceputa poate fi interpretata ca o încercare de a reda cât mai fidel starea interioara de neliniste sufleteasca a eului liric. ideea de limitare a individului. masurii si a rimei ar putea sugera. prin intermediul stihiilor si al vegetalului : „Prin visini vântul în gradina/ Catând culcus mai bate-abia/ Din aripi. lumina „În coaja lui tirana”. indicând denumirea speciei liricii peisagistice. „statornic” etc. este o figura de stil prin care eul liric îsi exprima viziunea asupra relatiei dintre trup si suflet.

Metafora „O pretutindeneasca vibrare de lumina” simbolizeaza idealul pe care eul liric doreste . „voi deslipi”). Deci. sa-mi pari o piatra seaca” au rolul de a izola apozitia „frumoasa lume” de restul propozitiei. finalul poeziei sugereaza un sentiment al eului liric de tip eterogen. frumoasa lume. Esential în transmiterea mesajului poeziei este simbolul norului. asa dupa cum anunta si titlul imaginea muntilor apare în prim-plan.ridicare a muntilor. de a întreprinde o ascensiune catre absolut („voi sfarâma”. Astfel. „-mi”. Strofa a doua însa. motivul arhanghelului. de a se elibera de tiparele neschimbatoare impuse fiecarui individ în parte. 8. „voi sfarâma”. 9) Titlul poeziei poate contraria asteptarile cititorului. Ultima strofa a poeziei înfatiseaza finalul ascensiunii eului liric si accederea lui la absolut. Virgulele din versul „Iar tu. „mea”. „voi deslipi”. 5. azur = albastru. între materialitatea de care eul liric doreste sa se detaseze si absolutul la care el vrea sa acceada. Verbele din poezie sunt utilizate la timpul viitor deoarece ele exprima dorinta eului liric de a se detasa de latura sa materiala („ma voi sui”. 3. „m-oi topi”). trista. Oximoronul „crestete de hau” sugereaza imaterialitatea planului ceresc si imposibilitatea lui de a fi raportat la lumea terestra. amara = dureroasa. cât si prin invidia fata de puterea intrinseca a muntilor. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „ma voi sui”. manifestat atât prin admiratie. a-si lua inima în dinti. „voi culca”. 6. Astfel. este evidenta la nivelul textului liric prin repetarea structurii „ca voi” atât la începutul strofei. norul. motivul stelei. cât si spre sfârsitul acesteia. Desmarginire) 1. de a se contopi cu Divinitatea („Ma va-nvali”. „meu”. 38 (Nichifor Crainic. a avea o inima de aur. a pune la inima. a-si calca pe inima. Teme/motive: tema dezmarginirii. „s-or lumina”) si de a accede la esenta. care reprezinta un intermediar între terestru si ceresc. 4. este cel care faciliteaza ascensiunea catre Divinitate a eului liric. I. aduce o schimbare: încercarea muntilor de a se ridica din „coaja” pamântului este comparata cu dorinta eului liric de a-si depasi propriile posibilitati. 7. „voi culca” si pronumele si adjectivele pronominale la persoana I singular: „ma”. 2. „salupa/Ritmata de arhangheli”. Initial accentul pica pe modul de formare a muntilor vazut ca o „revolta” împotriva ordinii naturale.

conservare a acestui timpului. singular („ma”. În primele trei strofe se face descrierea unui cadru oniric prin prezenta unor ansambluri insolite. Fata se privea într-o oglinda sparta. acesta doreste sa se afunde în inconstient „pentr-un ev întreg”. jale – tristete. teme/motive: iarna. în care nimic nu e surprinzator si totul e posibil. Personificarea visului care dirijeaza fiintele . într-o lume de „preziceri si colinde”. 9. la Divinitate. Titlul „Desmarginire”. „sa-nteleg” – În aceasta structura cratima marcheaza lipsa unui sunet (vocala î) despartind doua parti de vorbire diferite si pastrând masura. Modul conjunctiv cu valoare imperativa subliniaza doleanta eului liric de stagnare. sugereaza eliberarea de materialitate a eului liric. sugereaza intensitatea sentimentului. desprinderea acestuia de lumea terestra si de constrângerile temporale si spatiale si accederea lui la absolut. „mi) si prin verbul la persoana I singular („-nteleg”). element intermediar între divin si terestru. care prefigureaza tema poeziei. firea. de care aminteam. Succesiunea imaginilor ar putea fi interpretata ca o dorinta a acestuia de a înlatura barierele si de a explora miraculosul. Metafora „Despovarat de zgura parerilor de rau” sugereaza detasarea de grijile si regretele inerente trupescului odata cu atingerea spiritualului. Un spectacol fabulos e creat prin gândurile eului liric. visul. 5. Prizonier al cotidianului.sa-l atinga. – sens propriu Ochii sunt oglinda sufletului. I. 39 (Leonid Dimov. 3. tarâm al minunilor în contingent. Sa fie iarna) 1. Titlul poeziei nuanteaza dorinta de a fi captiv unui aceluiasi timp. „A chipurilor în amurg plapând” 6. Valoarea imperativa. noaptea etc. Înaintarea în miraculos si configurarea acestui cadru ar putea traduce o rezistenta a eului liric la constrângerile si la limitele realului. reprezentata cu ajutorul epitetului „muzica divina”. Iarna capata conotatiile unui moment miraculos. 8. Astfel: „Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adânc” sugereaza faptul ca acest plan secund al existentei este întotdeauna prezent în orice „fire”. dorinta puternica de a se abandona într-un timp încremenit. – sens figurat 4. naluci – fantasme 2. 7. iar metafora „m-oi topi în boare de muzica divina” ilustreaza dematerializarea acestuia si contopirea lui cu Divinitatea. Prezenta eului liric în poezie se evidentiaza prin pronumele personale la persoana I. Iarna ar mai putea sa sugereze lumea launtrica a eului liric.

9. Personificarea nalucilor care se plimba calare si oximoronul „gonind usor” creeaza o imagine paradoxala care configureaza un spatiu miraculos. 40 (stefan Augustin Doinas. . ireal.miraculoase accentueaza capacitatea oniricului de a face din imposibil posibil. spre contopirea cu acesta într-un spatiu metafizic. singular („ma”. timpul sa îsi piarda esenta. Motivul oglinzii subliniaza limita dintre real si ireal „Cum se lipsesc cu totii de oglinda/ Sa treaca dincolo cât mai curând”. ordonarea timpului dupa succesiunea ireversibila a fenomenelor sa se anuleze. în primele trei strofe configurându-se un cadru abstract. „Cum nasc apoi naluci…”). Aparitia figurilor mitologice. meandri. Nalucile iau parte la „circul interzis pentru cei vii”. 3. astfel. a intra în pamânt de rusine 4. epitet (gerunziu acordat) ce sugereaza dezamagirea provenita din imposibilitatea fuziunii dintre real si ireal. Hiperbola „pentr-un ev întreg” sugereaza dorinta eului poetic de a ramâne captiv unui timp abstract. Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri se justifica prin faptul ca poetul a utilizat ingambamentul care consta în continuarea unei idei poetice în versul urmator. structura simetrica a începutului celor trei strofe. Însa acest lucru e împiedicat de bariera reprezentata simbolic prin oglinda. „coloane” 2. „Cum se lipesc cu totii…”. absolut. „mi) si prin verbele la persoana I singular („-nteleg”). iar el sa patrunda într-o alta forma a existentei „pentr-un ev întreg”. Expresivitatea lirica este. fara a marca aceasta printr-o pauza. care vine sa demonstreze din nou faptul ca în acest spatiu concretul se dizolva în abstract. I. Autorul foloseste acest procedeu. cât se poate de bine conturata. motivul timpului 5. „arhitrava” . Astfel jalea creste în „tagma suferinda”. Poezia este formata din patru catrene. În versul „Ah. În ultima strofa tensiunea lirica se amplifica. a sterge de pe fata pamântului. iar prezenta eului liric se face simtita prin pronumelor personale la persoana I. de-atunci suvoaie-ntregi de clipe” este utilizata virgula pentru a marca interjectia „ah”. la spectacolul accesibil doar celor care transcend din realitate în acest cadru oniric. Acest lucru este sugerat prin personificarea visului care dirijeaza figuri legendare. prin care se realizeaza câte o comparatie de fiecare data parca neterminata. eve/ si cavaleri” faptul ca în acest spatiu orice este realizabil. Oximoronul fantasmelor care „gonesc usor” realizeaza sub forma unei asocieri paradoxale. Se observa. tema creatiei. legendare reliefeaza prin intermediul enumeratiei „zei. Expresivitatea poeziei este data de aparitia figurilor de stil si de elementele de versificatie. în sensul ca nu apare termenul cu care se face comparatia. de asemenea. Oniricul tinde spre invadarea realului. Iedera îndragostita) 1. o imagine de miscare absurda. („Cum roade visul…”.

imagini vizuale: „iat-o: frunza palida. . Cratima din versul „Durerea-l bântuia ca o fanfara”. pe care o dezvolta de-a lungul mai multor versuri. are rol de a marca elidarea vocalei î . timpul prezent („musca”. prelungi”). Limbajul poetic în poezia data se caracterizeaza prin expresivitate oferita de multitudinea figurilor de stil epitete „frunza. sihastra”. cât si prin interjectia din versul: „ah. palida. E în floarea vârstei.des utilizat din perioada modernista pâna în prezent. Urmeaza o ampla personificare a sa. 9. Alternarea modurilor si a timpurilor verbale face cititorul sa surprinda câteva secvente ce amintesc de o desfasurare epica. personificare: „Iedera-mbatata de cuvânt” 7. repetitii „si mereu. Ultimele 7 versuri încep prin imperativul „iat-o”. construita cu ajutorul figurilor de stil: epitet multiplu („frunza. tânjea = zacea. în cazul carora nu se poate preciza momentul încheierii lor: în vreme ce mesterul „înalta”. personificari „iedera-mbatata de cuvânt”. însa odata ce mesterul o invita sa-i fie alaturi. gingase : „se alinta”. prezentata metaforic. mereu îsi ia avânt”. metafore „glezna pietrelor”. iederea. iedera „încerca” zadarnic sa se prinda de piciorul lui. „misca”). Textul este conturat pe baza unei fantezii ce îmbraca o poveste inedita de dragoste între mester si planta firava. sugereaza surpriza eului liric în momentul aparitiei iederei. ademenita de cuvânt. pentru a evidentia mai bine o idee poetica. Odata ce a gustat din fructul dragostei. În prima parte a textului observam aparitia imperfectului. 6. 2. 41 (stefan Augustin Doinas. I.ntregi de clipe”. metafora („glezna pietrelor”) si a imaginilor vizuale („suind cu soarele pe dungi”. sihastra”. sihastra”. indicând actiuni durative. „se alinta”. prin imaginile artistice folosite . prinde curaj iar dragostea lor se va pierde în timp „suvoaie. care dinamizeaza atmosfera poeziei. aceasta este retinuta. timida. Initial. începe sa urce. epitet dublu: „Iat-o: frunza palida. iar toate actiunile ei vor fi numite de acum de verbe la indicativ. 3. Balada întrebarii lui Parsifal) 1. sfioasa. „deschide”. Dupa ce mesterul îi adreseaza chemarea prin imperativul „vino”. cumplit = teribil. 8. sihastra”).. de atunci suvoaie-ntregi de clipe” si prin imperativul „iat-o” ce denota implicarea eului liric si ofera o culoare vie atmosferei sugerate de poezie. forma neaccentuata). palida. realizându-se totodata si pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (substantiv/pronume personal.. „misca brate gingase. „linge”. iedera începe a-si manifesta sentimentele prin miscari lente.

într-un mod fortat dupa cum arata si comparatia „ca un sclav”. si-a imaginat povestea mea cu ochii mintii. „cu toate ca esti frumoasa” . 42 (Geo Dumitrescu. amplifica zbuciumul naturii care vibreaza la aceeasi intensitate cu suferinta Regelui Pescar. „Padurile – schelete care tipa”. 9. castelul. durerea bolii stapânului. Banala) 1) firesc = natural . I. 3) Am strâns mâna de la mâna si am cumparat ceva frumos. 8. legendar sau mitologic.4. Boala Regelui Pescar pare sa fi afectat toata fire. „si apele. 4) „m-am gândit ca esti frumoasa”. „Vazduhul tras prin tina”). Imaginile vizuale care puncteaza acest lucru sunt cât se poate de elocvente prin enunturile eliptice care le cuprind „Padurile . fiind personificat. stagnau solemne” 5. Cântecul îsi pierde menirea de a exprima frumosul si ajunge doar sa se transforme într-un vuiet care anunta haosul creat de aceasta stare apasatoare. „cumplit zugrav”. urasc = detest 2) Prezenta punctelor de suspensie în versul „ca as vrea sa fi întotdeauna a mea…” se justifica prin nevoia de a accentua intensitatea sentimentelor eului liric fata de iubita. stagnau solemne”. Caracterul descriptiv al secventei citate este dat pe de o parte de faptul ca se prezinta un tablou prin detaliile sale specifice („câmpie legendara”. Metafora prin care imaginea padurilor este apropiata de cea a unor schelete. Nicio înaltare nu mai este posibila. Incipitul marcheaza o atmosfera de poveste. sleind. Fragmentul citat se încadreaza în definitia speciei. În primele patru versuri. 7. Balada desemneaza specia genului epic care dezvolta un subiect istoric. vazduhul însusi fiind târât prin noroi. „apele. specifice unei descrieri („vechi castel”. teme/motive: natura. în vreme ce natura este prezentata ca într-un pastel. „vântul galben”). iar pe de alta parte de prezenta grupurilor nominale. apele 6. „stresinile toate-ntr-o aripa”. Epitetul metaforic „vântul galben”. sleind.” Comparatia „Durerea-l bântuia ca o fanfara” accentueaza ideea conform careia castelul resimte la rândului lui.schelete”. prin diferite trimiteri se realizeaza personificarea castelului aflat „într-o vale legendara. având si pasaje de lirism. sugereaza si el boala grea care a contaminat tot locul. Natura întreaga respira a boala.

sarutul 6) Enumeratia „ca esti frumoasa.. 8) Titlul poeziei. Sentiment inefabil. 43 (Mihai Eminescu. Daca raportam titlul la contradictia cuprinsa în ultima strofa („desi faptul ca te iubesc îmi apare evident”/„nu stiu de ce te urasc în acest moment”) apare o noua explicatie. (Diana Ionescu. ca te iubesc. împlinirea fizica a dragostei pe care amândoi o simt unul fata de celalalt printr-un sarut. În acea clipa tot ceea ce-i înconjoara pare ca dispare. care nu pare a fi real. format doar din adjectivul „banal”. un motiv pentru a considera toata aceasta poveste de iubire ca fiind una banala. poetul concentreaza întreaga lor „poveste” de îndragostiti. 9) Poezia citata este una de dragoste. Sentimentele lui îi apar drept o consecinta fireasca a reprezentarii iubitei. intensa fiind prezenta în orice gând „m-am gândit ca esti frumoasa. în câteva imagini vizuale ce redau intensitatea dragostei traite. dar si faptul ca întregul monolog liric este adresat iubitei („as vrea sa fii întotdeauna a mea”. 7) În a doua strofa. „ m-am gândit ca esti frumoasa”. „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura”). Prin cea de-a doua comparatie „totul e …ca într-un refren de tangou” poetul face trimitere la pasiunea ce caracterizeaza povestea lor de iubire în a caror brate se lasa purtati fara nicio retinere. Ultimul vers al strofei reprezinta apogeul pasiunii celor doi. Iambul) . coord. Cele trei puncte de suspensie „în clipa asta ti-am simtit buzele pe gura…” au rolul de a accentua emotiile traite de eul liric si implicarea afectiva a acestuia. Comparatia „totul e roz si plin ca în literatura” sugereaza ineditul sentimentelor resimtite de îndragostiti. având în vedere tema acesteia (iubirea).”. iar cei doi iubiti sa nu ramâna cu nimic altceva decât cu o amintire care acum li se pare „Banala”. ca as vrea sa fi întotdeauna a mea. trezeste în el dorinta de a o avea toata viata alaturi. Însa. 12 L. ca te iubesc. ca as vrea sa fii întotdeauna a mea…” are rolul de a scoate în evidenta sentimentele pe care eul liric le are fata de femeia iubita.. iubirea începe treptat sa îsi piarda din culoare si din farmec. Puritatea acestei nazuinte este subliniata de epitetul dublu „gând cuminte si firesc”. Luminita Paraipan) I. Doar gândul la frumusetea iubitei. pare initial în opozitie cu ideile poetice ale textului. dupa ce punctul culminant al pasiunii ce îi cuprinsese pe îndragostiti se consuma: „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura.5) teme / motive literare : iubirea. Astfel se poate observa cum la început dragostea este acaparatoare.”.. prof. iubirea poate conduce de multe ori la stari contradictorii.

Versul al doilea. iubirea. sugereaza exprimarea sentimentelor în poezie. 12 L. Poezia se încadreaza în curentul romantism prin temele si motivele specifice (tema creatorului. o pauza afectiva în text. a starii de melancolie si revenirea la realitate. sugerând ideea de unicitate a piciorului de vers. prof. 8. . semnul exclamarii fiind însa înlocuit cu linia de pauza. accentul fiind pus pe sentimente. Stau în cerdacul tau…) 1. Punctele de suspensie marcheaza o întrerupere a enuntului. vers = stih trezind = desteptând. compus din doua silabe. Strofa a doua debuteaza cu o exclamatie melancolica.1. melancolia). Luminita Paraipan) I. se subliniaza rolul important al prozodiei clasice în creatia lui Eminescu. 4.„ura”. prin epitetul în inversiune: „dulce glas”. 2. Comparatia „masura/…plina e ca toamna mierea-n faguri” vine sa evidentieze si sa ridice la rang înalt elementul prozodic: masura este asemanata cu dulceata si abundenta mierii în anotimpul precursor iernii. melancolia. mai blând si mai pudic”. De asemenea. pe exprimarea subiectiva a trairilor. sugerând întreruperea ideii poetice. menit sa-l caracterizeze pe Amor. 44 (Mihai Eminescu. Ideea poetica este redata prin substantivele aflate în relatie de antonimie: „patima”. Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv articulat hotarât „iambul”. marcata grafic prin conjunctia adversativa „dar”. senina = clara. „trezind în suflet patima si ura”. Reluarea lui în ultimul vers are rolul de a pune în evidenta faptul ca întreaga poezie este „închinata” iambului. 3. 7. „s-auzi în el al undei sopot” / „versul cel mai plin” 5. coord. misca = freamata. reflectii asupra propriilor conceptii. ele pot marca si o stare de melancolie. care este „cel mai plin. Afirmatia mea l-a lasat cu gura cascata. E toamna în sufletul meu. (Ramona Manica. 6. motivul inspiratiei poetice. 9. tema creatorului/conditia poetului.

Multitudinea imaginilor artistice. care muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural. 5. „desfaci visând pieptarul de la sân”. Atmosfera de intimitate este creata de acest cerdac.. feeric. „încet te-ardici”). fereastra este cea care permite privirii îndragostitului sa poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o iubeste. Vraja este atât erotica. un ansamblu domestic întrepatruns cu un aer familiar. de data aceasta absoluta.) contribuie la alcatuirea unui spatiu intim. Sonetul „ Stau în cerdacul tau. . Observarea iubitei se face prin intermediul unei ferestre.”) învaluie îndragostitul în efectele semiobscuritatii produse de o noapte senina. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa „dar”. Pe de alta parte. pe imaginea iubitei care este privita.. Epitetul „mâna ta cea fina”. Se creeaza o atmosfera intima. reflectând razele lunii. spatiu al oglindirii si al invaziei erotice. Se pastreaza totodata masura si ritmul versurilor. 3. „ în val de aur parul despletind”. atâta timp cât transferul nu va bate la ochi. contaminând natura. 6. specifica romanticilor este reflectata si aici. prin motivul visului. „tu” si de adevaratul ritual al privirilor celor doi. 4.”. în mare parte dinamice („vântul misca arborii-n gradina”. 8.. fapt ce presupune reveria trairii. 9.2. luna. „umeri de ninsoare” Teme/motive: iubirea.. marmoreana. Metafora „flori de umbra ma cuprind” este extrem de sugestiva în redarea ideii de analogie între sentimentele eului liric si natura. 7. cât si figurile de stil ( epitetul „umeri de ninsoare”. Procedeaza cum vrei.” apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica. Fereastra. Feminitatea nuda. O modalitate de evadare. Titlul sonetului este reluat în primul vers din primul catren. dar si prin tema naturii.. desemnând un spatiu intermediar. element recurent în lirica eminesciana reprezinta. Relatia de apropiere dintre cei doi este evidentiata de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: „eu”. cât si exterioara. personificarea „stele tremura” etc. fixând cadrul: „Stau în cerdacul tau. Prefera sa ramâna în întuneric. precum si metafora „În val de aur parul despletind” exprima senzualitatea celei care pierduta în gânduri se uita în lumina. urmata apoi de stingerea luminii („Încet te-ardici si sufli-n lumânare. decât sa afle ca a fost tradat de propriul frate. invadând spatiul sacru al intimitatii.. pe de o parte. de mister. arborii si florile nascând umbre în lumina selenara. redata în prima strofa. dominat de lumina selenara „s-alaturi luna bate trist în geam”) deoarece toate miscarile sunt abia resimtite. Cratima din versul „Deasupra-mi crengi de arbori se întind” are rolul de a pune în evidenta pronuntarea împreuna a doua parti de vorbire diferite. hotarul dintre cele doua spatii – exterior si interior – despartindu-i parca pe cei doi îndragostiti. stelele. ramuri. „mâna ta cea fina” .

Substantivul . dorintei de uitare. amintirea (. limita expresiva a situarii între vis/iluzie si realitate.. Cultivarea sensibilitatii. Pentru el focul inimii e mai puternic decât ratiunea. Departe sunt de tine.apoi suspini” 5. etern = vesnic. asupra careia domina lumina selenara. .. sugereaza departarea fiintei de realitate. evidentiata si în acest sonet.. visul/ reveria. minimalizând luciditatea si ratiunea este un alt argument în sprijinul apartenentei acestei poezii la curentul romantic. amintirea 6. ..si parc-ai vrea a-mi spune ceva.) 1.. În aceste versuri apare motivul îmbatrânirii iremediabile suferite odata cu pierderea iubirii. aspectul de pustietate. moartea..batrân si singur”.Avem de-a face cu o natura coplesitoare.sa” indica dorinta de respingere a . nemuritor. 7.sa uit pe veci”) evidentiaza trecutul ce sta sub semnul norocului de-o clipa si prezentul visarii.O! glasul amintirii ramâie pururi mut”. 2. Comparatia .batrân” din pricina departarii de iubita. reprezinta un final melancolic si dramatic.. Cratima din structura . un motiv caracteristic curentului romantic. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene. Folosirea verbului la conjunctiv prezent. 45 (Mihai Eminescu. ...Cu ochii mari în lacrimi.... Ochii sufletului îti arata adevarata fata a omului. tristete.. înteleasa ca amestec între fericire si nefericire. a imaginatiei si a fanteziei. melancoliei. aducând în prim-plan tema iubirii care mai traieste doar prin puterea amintirii.glasului amintirii”. Alternanta prezent/trecut scoate în evidenta efectele transformatoare ale iubirii.norocul ce-o clipa l-am avut”)-nenorocul (. lipsit de viata. 4. metafora . 3. dorinta si împlinirea acesteia creând la nivelul textului o expresivitate deosebita.Aducerileaminte pe suflet cad în picuri” marcheaza grafic rostirea împreuna/legata a celor doua cuvinte pronuntate fara pauza. cu mâini subtiri si reci”. epitetele . clipa = moment.iarna” evoca ideea de singuratate... „ramâie” fara conjunctia .glasul iubirii”. Antitezele norocul (.batrân ca iarna” are rolul de a evidentia motivul îmbatrânirii iremediabile. Amintirea e modalitatea de eternizare a iubirii. Ultimele patru versuri încep cu exclamatia retorica ..aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”)-uitarea(.viata-mi lipsita de noroc”). intrând în alcatuirea unei locutiuni substantivale. I.. Trairile eului liric sunt contradictorii. Sub raport prozodic influenteaza masura si ritmul versului. pus sub semnul regretului. neliniste.aducerile-aminte” aflata în versul. vreme. Teme/motive: viata lipsita de noroc... fiind asociata cu vârsta celui care se simte .

sincera a propriilor sentimente. Epitetul în vocativ „iubite” transfigureaza iubirea. Folosirea verbelor la viitor . antitezele romantice. generatoare de melancolie: norocul-nenorocul. ireversibilitatea timpului. 3. care traieste prin puterea amintirii. având rolul de a sublinia distantarea în timp si în spatiu a fiintei iubite..vei fi murit” proiecteaza sentimentul iubirii în eternitate. 2. Adverbul „departe” are dubla perspectiva. dubla determinare epitetica „iubite” si „scump”. cultivarea emotiei si a sentimentului. umbra = amintirea. Din valurile vremii…) 1. noroc-nenoroc.. universul ideatic al poeziei dezvolta o gama variata de trairi si de emotii valorificate prin imagini artistice: . Trairile eului liric sunt contradictorii. al refuzului asumarii unei realitati banale.singur lânga foc”. Poezia eminesciana „Din valurile vremii…” se încadreaza în estetica romantismului prin tema si motivele pe care le dezvolta: iubirea pierduta. 6. 46 (Mihai Eminescu. Ai încalzit un sarpe la sân. stilul confesiv poate fi un alt argument în sustinerea acestei idei. Virgula este semnul grafic care în versul „Sa te ridic pe pieptu-mi. modul imperativ „rasai”.8. Titlul .” evidentiaza tema iubirii eterne. predilectia pentru marturisirea directa. atât locativa cât si temporala. amintire-uitare. iar epitetul „scump” sugereaza imaginea perfecta a femeii în ochii îndragostitului. dar si al dorintei de uitare. amintirea-uitarea. Gestul lui m-a impresionat pâna la lacrimi. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipa. al melancoliei. iubite înger scump” desparte o apozitie dezvoltata de restul enuntului. bazate pe relatia atractierespingere. I. visul. „vântul loveste în feresti”.. 9. stelele. umbra. În metafora „iubite înger scump”. 4.. dar si de utilizarea verbului la persoana a II-a singular. tema iubirii/ motivul visului 5.. odinioara/altadata-prezentul clipei. 7. De asemenea. Structura de monolog adresat a textului este conferita de sintagme precum „iubita mea”. Trasaturi romantice ale poeziei: imaginatia este principiul fundamental de creatiei. un final melancolic si dramatic. Întreaga poezie este o confesiune lirica realizata pe baza relatiilor antitetice: vis/reverie-realitate. „iubite înger scump”. Prezentul visarii este pus sub semnul regretului. afectivitatea. . zadarnic = inutil.Departe sunt de tine. evidentiaza sentimentele puternice ale îndragostitului.

a comparatiilor „stravezie ca fata albei ceri”. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor („bratele de marmur”. Punctele de suspensie reprezinta nostalgia. 3. Portretul este desavârsit prin metafora „Femeie între stele si stea între femei”. În ultimele versuri apare sentimentul de tristete profunda./ Codru-si bate frunza lin” 6. apare si la începutul primului si ultimului vers. 7. iar în cazul celei de-a doua structuri elidarea vocalei „î”. Titlul invoca trecerea ireversibila a timpului. care nu mai are contururi clare odata cu trecerea timpului. melancolia eului liric. dar si efortul sau repetat de a-si aminti peste timp imaginea iubitei. Prima strofa evoca nostalgia eului liric fata de timpul trecut. starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin întrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa. felul în care amintirile vin în prezent din „valurile vremii”. 5. Mi-a promis câte-n luna si în stele. . 4. în scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. Epitetul „lin” reda o adiere usoara si trista a codrului. perfectiunea iubitei. toate aceste figuri de stil conturând un portret al femeii cu trasaturi specifice liricii eminesciene. „Peste vârfuri” de Mihai Eminescu este o poezie romantica. De asemenea. întrucât are la baza trasaturi specifice romantismului. cauzat de neîmplinirea iubirii „În ochii fericirii ma uit pierdut si plâng”. pentru imposibilitatea de a trai în prezent o iubire ideala. care este pusa în legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric. în care apare ca element specific recuzitei romantice „luna”. Metafora „Din valurile vremii…”. din care se constituie titlul. codrul. teme/motive: iubirea. evidentiind frumusetea. iar apoi încep sa scada în intensitate. Prima strofa este o descriere a cadrului natural. Peste vârfuri) 1. aduc sentimente puternice. „fata stravezie”. care marcheaza în prima structura pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite („inima-mi”). natura.8. „zâmbetul tau dulce”). Inversiunea din primul vers („Peste vârfuri trece luna”) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru. balai”. luna. I. Intensitatea trairilor eului liric. melancolia „Peste vârfuri trece luna. conferind textului simetrie. „parul lung. din inima 2. 9. slab de inima. Cratima este un semn de ortografie. 47 (Mihai Eminescu. Ea are o inima mare. folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului.

a face cale întoarsa. Poezia se încadreaza în lirica romantica deoarece apar teme/motive literare specifice romantismului: noaptea. teme/motive: steaua. nu dispare ca senzatie cu totul. 48 (Mihai Eminescu. Titlul „Peste vârfuri” se regaseste si în primul vers al poeziei. care parca se completeaza reciproc. aproape divina. 6. învaluind atmosfera într-o aura de mister. dar si de epitetul personificator „melancolic”. Epitetul „noapte adânca” subliniaza imaginea cosmosului întunecat. marcând si coordonarea prin juxtapunere între propozitii. iubirea. Ea lumineaza vietile oamenilor. chiar dupa ce sentimentul s-a consumat. continutul meditativ si exprimarea gnomica reprezinta alte doua argumente în acest sens. Dragostea. De asemenea. În ultimul catren poetul compara iubirea. este . care califica sunetul cornului. a o lua pe o cale gresita 2. Imaginile vizuale („Peste vârfuri trece luna/ „Codru-si bate frunza lin”) alaturi de imaginea auditiva („Melancolic cornul suna”) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii. 3. ci îsi continua drumul „mai departe. mai departe” într-un ritm firesc. La steaua) 1. Sentimentul resimtit în fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie. si face trimitere spre tema textului. a pieri – a se pierde. amor –iubire 4.dorul. la fel ca si cosmosul. cosmosul. Virgula este folosita pentru a marca pauza ritmica din interiorul strofei. cu calatoria luminii emanata de o stea. care reda miscarea usoara a frunzelor din codru. sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul „lin”. noaptea 5. Toate miscarile. 9. „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie” 7. „Melancolic cornul suna”) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren. la fel ca sunetul cornului. Titlul poeziei „La steaua” prezinta elementul principal al textului. la fel ca trecerea lunii. 8. Eul liric este îndurerat la gândul trecerii ireversibile a timpului. timpul nu ia în seama aceasta suferinta. dar de multe ori lumina stelei este vizibila dupa ce astrul deja a disparut. Inversiunile („trece luna”. 9. dorul care persista.8. Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa în momentul noptii. I. Metafora „Icoana stelei” accentueaza importanta stelei. Metafora „al nostru dor/ Pieri în noapte-adânca” sugereaza faptul ca iubirea care se stinge. Steaua reprezinta punctul de reper al cosmosului dar si al întregii omeniri.

eterna. Ultimele doua versuri ale strofei fac referire la faptul ca în urma unei iubiri vor ramâne amintiri vesnice. Poetul foloseste metafora „Lumina stinsului amor” pentru a sublinia ideea ca întotdeauna omul care a fost înnobilat de acest sentiment îsi va aduce aminte de frumusetea unei iubiri, care cândva ia luminat sufletul. I. 49 (Mihai Eminescu, Noaptea…) 1. a se face foc si para; a-si lua un foc de pe inima

2. Rolul cratimei în structura „Pe-ai mei ochi închisi ca somnul si pe fruntea-mi în mijloc” este acela de a marca pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (prepozitia si articolul posesiv, respectiv substantivul si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor. 3. Ideea fratelui tau a facut lumina în gândurile colegilor.

Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i erau recunoscute meritele. 4. 5. teme/ motive : iubirea, noaptea; „ Noaptea potolit si vânat arde focul în camin;”

„ Lumânarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.” 6. Tabloul iubirii este constituit în jurul atmosferei de liniste, de visare, metafora „mintea îmi adoarme” sugerând linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest cadru îndragostitilor. De asemenea, somnul este cel care creeaza o lume aparte, în care exteriorul nu mai are nicio importanta, comparatia „ochii mei închisi ca somnul” demonstrând delimitarea acestui spatiu de cel real, de cotidian. 7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza atât prin temele si motivele sale (visul,somnul, iubirea si meditatia nocturna), exploatându-se zona subconstientului si visului, considerat a fi mai consistent decât realul, cât si prin prezenta numeroaselor figuri de stil cu rol de a accentua ideea iubirii absolute desfasurata într-un cadru propice („potolit…arde focul”, „somnu-i cald, molatic,lin”). 8. Motivul central al poeziei este evidentiat înca din titlu, simbolizând spatiul romantic de împlinire, de desfasurare a iubirii absolute, aceasta nascându-se din starea de contemplatie si de visare, în cadrul nocturn. Sentimentul dominant este cel de liniste si chiar o usoara moleseala („somnu-i cald, molatic, lin”), iubirea fiind încununata de puritatea iubitei („alba ca zapada iernii”) într-un momentul propice visarii, al caderii într-o stare meditativa: noaptea.

9. Spatiul interior descris în prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive prin intermediul imaginilor vizuale („arde focul în camin”, „Dintr-un colt pe-o sofa rosa”, „Lumânarea-i stinsa în casa”). Epitetul dublu „potolit si vânat arde focul”, pe lânga sugestia cromatica subliniaza si atmosfera calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor al focului din camin, se realizeaza în mod natural trecerea spre o stare placuta de somnolenta, calificata de trei epitete („somnu-i cald, molatic, lin”). În aceasta atmosfera, pe care nimic nu pare s-o poata leza, ratiunea lasa locul starii de reverie („mintea îmi adoarme” - metafora). I. 50 Mihai Eminescu, De câte ori, iubito…) 1. ostenite=istovite pierzându-se=disparând 2. În versul „Departe doara luna cea galbena - o pata", linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa „o pata", referitoare la „luna cea galbena". Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. 3. El a plecat departe de casa. Momentele petrecute împreuna sunt atât de departe… 4. Metafora „Oceanul cel de gheata” simbolizeaza imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. Substantivul „oceanul" ilustreaza distanta ce s-a creat între cei doi îndragostiti, iar gheata, imposibilitatea de a strabate aceasta distanta. Epitetul personificator „priviri suferitoare" are ca rol redarea starii de tristete ce survine odata cu pierderea iubirii. 5. „pe bolta alburie, o stea nu se arata”; „o pasare pluteste cu aripi ostenite”; „pierzându-se-n apus”; „ma-ntunec si înghet” 6. Versurile poeziei fac distinctia între planul circumscris de natura si cel al interioritatii eului liric. Între cele doua exista o evidenta legatura, deoarece starile resimtite de eul liric odata cu pierderea iubirii, gaseste ecou în toate elementele naturii. 7. Contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric, precum si tema poeziei (iubirea pierduta) sunt doua argumente care încadreaza textul în estetica romantica. 8. Titlul „De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierdute. Vocativul „iubito” nu reda doar raportul relatiei dintre cei doi, ci sugereaza si sentimentul de melancolie al eului liric, punctele de suspensie prelungind parca, într-un timp nedefinit, acest sentiment. Structura „de câte ori” exprima frecventa

amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum “ocean de gheata”. 9. Incipitul poeziei reia titlul, „De câte ori iubito…”, exprimând suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora „oceanul cel de gheata” care-i chinuieste sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic „bolta aurie”, este imposibila, întrucât la orizont nu se arata nicio stea – simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic „luna cea galbena” si prin apozitia explicativa „o pata”. I. 51. (Horia Furtuna, Balada lunii) 1. tainuit = ascuns, secret; fugara = scurta, de moment; 2. Linia de pauza din versul „Din fiecare-ndragostit – poet” are rolul de a sublinia prin izolare substantivul „poet”, de a evidentia astfel efectul farmecului “blând si linistit” al lunii si totodata de a pastra, prin cezura, sonoritatea poeziei. 3. a iesi în lume, cât lumea si pamântul, gura lumii etc. 4. motivul lunii, al iubirii, al visului 5. monologul liric adresat, descrierea 6. Sinestezia „Întâiul vis sub raza ta lunara/ Îsi fâlfâie din suflete pornirea” are rolul de a îmbina imaginea vizuala cu cea auditiva pentru a personifica “întâiul vis”. Metafora-oximoron „izvorul de dureri”, explicata prin apozitie (iubirea), constituie un cliseu poetic eminescian, care trimite la ambiguitatea sentimentului, reunind bucuria si tristetea. 7. Desi Horia Furtuna este un poet simbolist minor, discursul liric din Balada lunii este mai curând romantic, deoarece poetul se foloseste de recuzita romantica atât la nivelul continutului (luna, noaptea, visul, iubirea) cât si la nivelul expresiei: invocatia retorica adresata lunii, descrisa eminescian („farmecul tau blând si linistit”) ca obiect divin, pentru ca are puterea de a transforma omul în îndragostit, iar îndragostitul în poet. Indicatia de gen – balada – pe care o contine titlul poeziei constituie o alta trasatura specifica a romantismului. 8. Cea de-a treia strofa a poeziei contureaza rolul farmecului lunii, acela de a metamorfoza fiinta umana întru frumos si armonie, de a face „Din fiecare om – îndragostit / Din fiecare-ndragostit – poet”. Epitetele „blând” si „linistit” si personificarea „alunecându-si raza-ncet” atribuite farmecului selenar au rolul de a melancoliza omul, de a ilustra calea discreta prin care îl transforma pe om în îndragostit si pe îndragostit în poet.

virgula este folosita pentru a separa doi termeni dintr-o enumeratie („a ploaie. „linistea. de ploaie si de vânt. astfel încât poetul descrie admirativ prin intermediul versurilor însusirile lunii si puterea acesteia de a schimba omul.. toate marci ale modernismului. „carute fugarite de ploaie” care detaliaza peisajul trist si dezolant al târgului provincial cuprins de toamna. cuminte” este ca o amintire a tineretii care luceste în ochii batrânilor. figurile de stil variate – toate specifice textului literar descriptiv. Amintirea vremurilor trecute. I. În cazul primului vers al poeziei Herta. a toamna si a fân”. care reprezinta specia literara: cântecul închinat lunii. a satului/târgului provincial.9. „Îti mai aduci aminte? Îti mai aduci aminte?” 4. de ses. Titlul poeziei date este alcatuit din substantivul „balada”. de ses. prezenta indicilor spatiali si temporali. împreuna cu sclipirea fugara a unor elemente din spatiul natal. Prima secventa din textul liric dat descrie peisajul Hertei. Poezia Herta este realizata printr-o îmbinare a stilului traditionalist cu cel modernist. iar sintagma „zâmbet de iaz. „toamna”. „gâste. al trecerii ireversibile a timpului. „ploaie”.. contemplate cu naivitatea copilariei. neasteptati sau a unor imagini menite sa socheze precum „ulite murdare”. Urmeaza. „carute fugarite”. motivul toamnei. tabloul naturii si al târgului cuprins de toamna. Metafora „zâmbet de iaz. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. iar doilea substantiv din titlu. Virgula marcheaza în vorbire o pauza scurta. (Barbu Fundoianu. Tema . „. 52. 3. „fetele asteapta în ulita murdara. Se remarca abundenta grupului nominal (substantive si adjective). cuminte” din a doua secventa a discursului liric are rolul de a surprinde tineretea trecuta a batrânilor „de la casa cea veche” Motivul toamnei din poezia Herta este o metafora a vârstei. Acesta este semnificativ. Discursul liric este creat prin folosirea unor termeni colocviali. timpul prezent al verbelor. Motivul aducerii aminte si al trecerii timpului sunt tipic traditionaliste. care are rolul de a purta cititorul în universul satului moldovean.”vântul”. Descrierea subiectiva este realizata înca din primul vers prin imaginea olfactiva „miroase a ploaie. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual.. al spatiului natal vazut ca geografie mitica. iar descrierea unui peisaj tipic românesc. 7. al aducerii aminte. „grilajul de iedera coclit”. 6. apartine ideologiei traditionaliste care cuprinde conservarea specificului românesc. „luna”. este laitmotivul poeziei.mucegaieste”. cu pantofi galbeni”. apoi. 5. a toamna”)..azi/ si stearpa si molâie ca o convalescenta”. Herta) 1. numeroase imagini vizuale „vântul nisip aduce”. „iedera” 2.

si motivele textului tin de curentul traditionalist, dar anumite imagini sunt create în stil modernist. 8. Ultima secventa este ca o concluzie a discursului liric. Ideea poetica a ultimelor cinci strofe este trecerea ireversibila a timpului si amintirea tineretii care a ramas doar sub forma unor poze într-un album. Trecutul este „ascuns” în pozele facute în tinerete, prezentul fiind doar o trista imagine plina de riduri, vazuta în oglinda. Mijloacele artistice concretizeaza ideea poetica prin metaforele „Ne-ascund atât de bine albumele cu clampa / de-alama, tineretea!” si „trecutu-i lânga lampa”, prin imagini vizuale „plina e oglinda cu cute în obraz”, prin comparatia expresiva „si stearpa si molâie ca o convalescenta”. Comparatia din ultimele doua versuri aminteste de zilele copilariei lipsite de griji, linistite, de mult pierdute „e-asa de lunga vremea”. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii imaginilor artistice „miroase a ploaie, a toamna si a fân”, „auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz”, „plina e oglinda cu cute în obraz” si a figurilor de stil: comparatia „si stearpa si molâie ca o convalescenta”, epitete „factorul greoi si surd”, „tacerea lunga si gri”, „albumele cu clampa de-alama”, metafore „linistea în lucruri de mult mucegaieste”, „un zâmbet de iaz, de ses, cuminte”. I. 53. (Octavian Goga, Sonet) 1. biserica, altarul. 2. În versul „si ele-adorm de tine alinate”, cratima este folosita pentru pastrarea masurii medii a poeziei de 11 silabe, prin transformarea hiatului în diftong. 3. Mihai îl bate mereu pe fratele sau mai mic. În partea estica a Europei bate Crivatul. 4. Poezia este un monolog liric adresat, pronumele personal „tu” din primul vers având rolul de a exprima subiectivitatea, fiind o marca a tipului direct de adresare. 5. O figura de stil prezenta în strofa a doua este personificarea „patimile… adorm” prin care poeziei îi este atribuita însusirea omeneasca de a avea puterea alinarii durerilor sufletesti, de a le face uitate. 6. Poezia Sonet de Octavian Goga ilustreaza caracteristicile traditionalismului literar, prin cultul spiritului religios cu ajutorul poeziei devenite o „Biserica cu porti neîncuiate” si prin prezentarea datinilor stravechi, precum mersul la biserica, spoveditul, alinarea si purificarea sufleteasca. Poezia este de esenta spirituala, ilustrând ideea de religiozitate prin valorificarea riturilor si a credintelor stravechi.

7. Scrierea cu majuscula a substantivului Poezie evidentiaza importanta acordata de catre autor poeziei, personificarea ei si adresarea directa prin folosirea vocativului, caz afectiv, oferind substantivului o pozitie-cheie, un rol central în structura poeziei. 8. În prima strofa, ideea poetica (Poezia ca altar spiritual unde fiinta umana se împartasesete cu tainele universului) este subliniata prin utilizarea pronumelui personal „tu”, marca a tipului de adresare directa si a substantivului Poezie scris cu majuscula ce are rolul de a prezenta de la început importanta deosebita acordata actului de creatie, transformat într-un ritual religios. Poeziei îi sunt atribuite însusiri omenesti cu ajutorul epitetelor personificatoare „tainica, curata Poezie”; ea este tainica, putând fi înteleasa doar prin patrunderea în misterele ei si curata pentru ca nu-i judeca pe ceilalti, având portile deschise pentru toata lumea, fara a face diferente. Metafora centrala a poeziei, „Biserica cu porti neîncuiate”, dezvaluie legatura între poezie si religie, reliefând procesului de transformare a poeziei în hrana pentru spirit. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin reflexivitate, predispozitie spre meditatie, prin cultul spiritului religios si valorizarea riturilor stravechi, dar si prin expresivitate, realizata cu ajutorul figurilor de stil: metafora „Biserica cu porti neîncuiate”, personificarea poeziei în sine, careia i se atribuie însusiri omenesti, ascultând pacatele si oprind amarul, caracterizata drept „tainica, curata si senina” si mai ales, prin utilizarea termenilor religiosi biserica, a spovedi si altar.
I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea) 1. crestetele = adâncul 2. În versul „Spre ceriuri bratele-si întinde sa-i vie dragul mire: Soarele!” cele doua puncte anunta o explicatie, la nivel sintactic un atribut apozitional, si marcheaza totodata o pauza mai mica decât pauza indicata de punct. 3. în fel si chip; în nici un chip; nu este chip 4. tema iubirii, tema naturii; motivul nostalgiei, al soarelui, al apei. 5. functia emotiva si functia poetica 6. Comparatia „asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde” sugereaza imensitatea sentimentului dominant – iubirea. Sintagma contine si o metafora sugestiva, „cetati de unde”, care semnifica maretia pura a lacului dintre munti. 7. Poezia este structurata ca o ampla comparatie între natura si iubire: uniunea simbolica a elementelor firii, apa si soarele, este asemanatoare cu comuniunea sufleteasca dintre cei doi îndragostiti. Adverbul de mod asa are rolul de a sublinia ideea ca iubirea, sentiment trait de eul poetic, este profunda, misterioasa si statornica precum apele lacului de munte, înfiorate permanent de atingerea razelor de soare. 8.În penultima strofa a poeziei, poetul ilustreaza, prin personificare, reactia undelor lacului în momentul întâlnirii cu razele soarelui. Un animism simbolic strabate tabloul: „razele saruta fata undei”, „spuma alba înfiorata'', „prelung si patimas tresare”, „tremur”. Termenii folositi apartin câmpului semantic al sentimentelor împartasite, al pasiunii puse pe seama elementelor naturii. Aparitia soarelui reprezinta trezirea la viata a lacului, iar stralucirea razelor da viata acestuia pâna în adâncuri. Cuvântul hora semnifica bucuria adâncului. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei Iubirea mea este format dintr-un substantiv comun si un adjectiv posesiv si se afla în strânsa legatura cu tema iubirii prezenta în poezie. Soarele alinta cu razele lui lacul asa cum iubirea alinta sufletul omului Pentru eul liric iubirea este

cea care încalzeste sufletul si-i da viata, asa cum soarele vegheaza asupra lacului si-i trezeste sentimente arzatoare. În esenta, metafora curcubeului sugereaza iubirea împlinita.

I. 55 (Octavian Goga, Batrâni) 1. plug, coasa 2.Cratima utilizata în versul „si-n barba plânge tata...” marcheaza elidarea vocalei î si reducerea numarului de silabe prin evitarea hiatului. Astfel se pastreaza masura si ritmul poeziei. 3.Verbul la modul conjunctiv, timpul perfect, repetat în ultimele doua versuri din prima strofa, subliniaza regretul parasirii satului, vazut ca o matrice existentiala: „Sa fi ramas fecior la plug, / Sa fi ramas la coasa”. 4. Prezenta eului liric se evidentiaza prin pronumele de persoana I: m, mi , eu si prin verbele la persoana I: „rataceam”, „sa fi ramas”, marci specifice ale subiectivitatii poetice. 5. Textul poetic are o structura clasica : are cinci strofe, catrene. Masura este de sapte-opt silabe, rima apare doar la versurile 2 si 4, ceea ce creeaza o sonoritate ampla, prin rostirea versurilor doua câte doua. 6. Metafora „un stâlp la batrânete” din ultimul vers al strofei a doua evidentiaza dorinta de a fi ramas în satul natal, pentru a fi un sprijin pentru parintii sai ajunsi la batrânete. 7. Poezia Batrâni de Octavian Goga se încadreaza în lirica traditionalista prin întoarcerea nostalgica spre lumea satului, vazut ca o matrice existentiala. Regretul înstrainarii (motivul dezradacinarii, specific poporanismului) predomina în întregul text poetic, eul liric raportându-se la trecut, la parinti si la sat ca la un univers al credintei, al linistii sufletesti si al traditiei. De asemenea, expresivitatea textului tine de recuzita traditionalista: tendinta de epicizare a liricului, figuri de stil lipsite de ambiguitate, prozodie clasica. 8. Ultima strofa începe cu un adverb de mod „Asa…”, urmat de puncte de suspensie, reprezentând o marca a implicarii afective. Melancolia trecerii timpului este subliniata prin epitetul „bieti ”, alaturat substantivului „batrâni ”, dar si prin verbul „va treceti”, cu nuante stilistice. Specific lumii satului, parintii îsi pun nadejdea în credinta, singura ce le-ar putea alina absenta fiului iubit : „si plânge mama pe ceaslov, / si-n barba plânge tata... ” Sentimentul de tristete se desprinde din întregul text poetic, fiind dat de regretul înstrainarii. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Astfel, titlul Batrâni

I plural sugereaza ca tema poeziei este una universal valabila: „ne credem stânci. 6. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. ascunzând în interior „viermi profunzi”: frica. Ca mijloace artistice. motivul sensului existentei. ne vrem granit”. care sunt singuri si îsi asteapta fiul. Utilizarea pers. Acest . Tema trecerii timpului. de fapt.. subliniind generalitatea. 56 (Radu Gyr. caci acestia vor putea zâmbi la urma („în loc sa izbucnim în plâns”). „Ne credem stânci” : Metafora stâncii reprezinta aparenta putere si imortalitate. la nivel sintactic. se refera la victoriile mici. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. pentru o mai buna identificare a cititorului cu autorul. Titlul poeziei. sub negura incertitudinii si a înfrângerii de catre forte mai mari decât noi.evidentiaza mesajul textului poetic.. concluzia discursului liric. am strâns = am cuprins. ideile din strofele precedente. dar care se afla. versurile care încep cu litera mica sugereaza continuitatea ideii. este deschisa de o disjunctie pentru a accentua. Victorii negre. Ultima strofa. ce ne dau impresia puterii. 7. fragilitate. motivul învingerii fiintei de catre timp (al conditiei umane finite) 5. faptul ca regretul înstrainarii de cei dragi poate apartine oricui a trait aceasta exeperienta. Victorii negre) 1. poetul utilizeaza inversiunea („în inimi dac-am strâns”). Pe parcursul întregii poezii observam tehnica ingambamentului. calitati dorite de om si pe care uneori considera ca le are. a mai murit putin. care pun în evidenta diferenta de atitudine a omului. „cu atât” 4. în acelasi timp. I. în loc sa fie nelinistit de faptul ca în ziua aceea . 3. caracteristica oamenilor care au trait momentul si l-au pretuit. 8. de perechea propozitie principala – circumstantiala opozitionala. Cratima marcheaza elidarea vocalei a pentru mentinerea masurii si a ritmului din versul respectiv. motivul mortii. Antiteza zâmbim – izbucnim în plâns este sustinuta. am adunat 2. Substantivul din titlu este nearticulat. multumit cu meschina „izbânda” asupra zilei ce a trecut. pentru a pastra rima si ritmul. slabiciune. ideea poetica nefiind enuntata într-un singur vers. si epitetul metaforic „zile vii” (amintind parca de îndemnul „Carpe Diem”). Este prezenta o nota de optimism. prin evitarea hiatului. tumult = zbucium. puse în relatie cu aceasta ultima idee. Toate afirmatiile din text sunt observatii ale naturii umane în raport cu viata si cu moartea. „în orice zi”. 9. Trecerea ireversibila a timpului este resimtita de parinti.

Prezenta celor doua tipuri de lirism se justifica prin stuctura baladei (introducerea mitului folcloric în poezia culta. motivul tacerii depline revine ca un laitmotiv. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura prin fata cititorului. pâna la urma. idilicul rural ). prin conditia lor efemera. parând ca se exprima pe sine.aspect este reliefat si de metafora miezului „viermuit”. un superlativ afectiv. „prinz” – forma literara: prind. . motivul noptii. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular „-mi”. „nesatiu” – forma literara: nesat. verbele la timpul prezent. deci nici un locutor. În descrierea înnoptarii se remarca prezenta unui lirism obiectiv. caci aparenta este întotdeauna alta decât esenta si victoriile trecatoare sunt. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. Locutorul devine mai abstract. Este momentul aprinderii stelelor pe cer. ci una. Rolul virgulei este acela de a izola substantivul în vocativ. noaptea e „nalta” si vesmântul ei negru. Zburatorul) 1. 3.”(Eugen Simion) 7. la nivelul expresiei. Repetitia epitetului „înalta”. I. înghitite de moarte. încât. propice pentru aparitia Zburatorului. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. în multe poezii „obiectualitatea devine voce” (Wolfgang Kayser). o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. contribuie la accentuarea impresiei de solemnitate si vraja. N-am nicio veste de la rude. al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala. cuprinde ca o mantie imensa lumea în „bratele somniei”. 5. Se remarca la Heliade tendinta spre înalt. fiindca „obiectul liric nu poate trai la acest poet decât sub regimul sublimului. „semanat cu stele”. încât nu mai este perceptibil nici un receptor al ei. 4. 2. 57 (Ion Heliade Radulescu. 6. oamenii fiind întotdeauna învinsi. motivul literar al zburatorului. Lirismul eliadesc este totusi mai putin obiectiv fata de cel cosbucian. „morele” – forma literara: morile. N-am cumparat doua veste. al somnului etc. motivul comuniunii omului cu natura. iar rima este încrucisata. persoana I singular „tremur”. topica afectiva / cezura. larg. Pastelul – sinteza remarcabila între lamartinism si eresurile populare – este dominat de liniste. Masura versurilor este de 13-14 silabe. marca a adresarii directe.

În poezia Zburatorul. / Încântec sau descântec pe lume s-a lasat. În contact cu o astfel de puternica sursa de energie. un tablou imobil. „tremur de nesatiu”. participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate. „n-am nimica si parca am ceva”. întâlnirea unei fiinte stranii are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile îi sunt amplificate la maximum. punând în evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. de la bucurie la tristete si plâns. 58 (st. I. si rece..] si cald. Dragostea se manifesta ca o boala. în decorul unei lumi cufundate într-o liniste patriarhala. „ochii-mi vapaiaza”. ma vezi. cuprinzând întregul trup. impactul fiintei demonice cu tânara fata produce pulsiuni erotice extraordinare. Fata este derutata. incapabila de a se stapâni. Versurile redau o secventa de timp încremenita ca în fata unui mare miracol. facându-l sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara. prin simptome cu totul noi pentru tânara în sufletul careia sentimentul s-a ivit pe neasteptate. „inima-mi zvâcneste!”. „-mi furnica prin vine”. / si apele dorm duse si morele au stat”. „îmi ard buzele”. încântator prin frumusetea lui neobisnuita. undeva la granita dintre real si ireal. O. Antiteza reliefeaza starile contradictorii pe care copila le traieste „îmi cere. trudit= obosit. într-un paradis terestru. aflate în antiteza. nici vântul nu suspina. pururea = mereu. inima-mi zvâcneste!. „racori ma iau la spate”. tânara fata trece succesiv de la o stare la alta. 9. ce au rolul de a accentua incapacitatea fetei de a-si explica efectele unei „boli” misterioase.. înger si demon în acelasi timp. „Ca uite.. Lumea asteapta înfrigurata sosirea fapturii ceresti. exclamatii si vocative: „Vezi. un univers ce se poate întâlni în tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului în real. Relatarea starilor fizice si sufletesti pe care fata le percepe cu îngrijorare este construita gradat. ostenit . si zboara de la mine! / [.. mama?”. prin interogatii. Cântaretul) 1. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta.. „un foc s-aprinde-n mine”.8. se deschid caile magice pentru întâlnirea fetei cu Zburatorul. fara oprire. de o vibratie profunda. / În brate n-am nimica si parca am ceva”.nu-s ce-mi cere”. / Nici frunza nu se misca. senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. totdeauna. mama. el fiind pretutindeni si nicaieri. Oniricul ce domneste asupra întregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea întregii naturi: „Tacere este totul si nemiscare plina. „obrajii-mi se palesc”. Noaptea. ilustrate prin verbe si locutiuni verbale cu puternica forta de sugestie: „pieptul mi se bate”. Versurile citate se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. Transcrierea starilor fizice si sufletesti este sugerata prin intermediul constructiilor exclamative si al punctelor de suspensie cu valoare stilistica.. uite ca-mi furnica prin vine. Iosif. bulversata de senzatiile contradictorii. În poezia Zburatorul a lui Ion Heliade-Radulescu. napadit de o exaltare extraordinara: „Ah. Mânata de forte care depasesc cu mult închipuirea. ce ma doare!”. corpul tremura.

asa cum ar spune Arghezi. Titlul poeziei se constituie dintr-un substantiv cu valoare metaforica „Cântaretul”. sau a celui romantic ca în poezia eminesciana. ele vizeaza o imagine ideala a poetului. ca în Antichitate. 3. poate fi interpretat ca o metafora ce sugereaza solitudinea. interiorizarea poetului si a universului sau. ca la Arghezi. muzical. o alinare pentru fiecare suflet. ce nu vrea sa fie recunoscut de nimeni „el n-ar dori sa-l recunoasca / pe lume nimeni niciodata”. împartind-o celor multi „sa-i para-o inima streina / ca sufera si plânge-n ele…”. Orice titlu genereaza un orizont de asteptare si induce un anumit nivel de lectura a textului poetic.2. prin intermediul efortului creator. Este sugerata ideea poeziei ca mestesug. Verbele la conjunctiv exprima o actiune dorita. La început. „slova de foc si slova faurita”. Interesanta este ideea receptarii propriei creatii din perspectiva Celuilalt: suferinta. Nu omul în sine. posibila. melodios. Punctele de suspensie din a doua strofa confera o nota de mister asociata imaginii poetului si marcheaza întreruperea sirului vorbirii. Opera poetica devine un bun spiritual al tuturor. 8. a face umbra pamântului. pare a spune vocea poetica. iar poezia pare a se naste. ca arta. poetul pare a fi întruchiparea „poetului damnat” ca în poezia simbolista. 9. Strofa a doua vine sa întregeasca dorinta poetului de a se pierde în anonimat. epitetul personificator „sihastra”. reala. asociat casei. despre procesul de creatie si despre rolul artistului „fauritor de rime”. este important. care modeleaza poezia. odata sublimata în Text. viziunea despre arta. ea pare sa fie o îmbinare miraculoasa între. sugereaza caracterul orfic. Epitetul „trudit” sugereaza efortul depus pentru conceperea poeziei. Ultimele doua strofe contureaza conditia artistului. Poetul este cel care „faureste”. El vrea sa-si înstraineze suferinta. a se speria (chiar si) de umbra sa 4. dar si lumea în care acesta vietuieste. ci rodul creatiei sale trebuie sa fie cunoscut si împartasit de ceilalti. Aceasta idee de detasare este sugerata prin intermediul epitetului „streina”. dar de fapt el este reprezentarea poetului solitar. Asocierea poeziei cu cântecul si a poetului cu un cântaret. Poezia este o arta poetica deoarece în ea poetul îsi exprima ideile despre conditia poetului („sa treaca nebagat în seama / ca si o umbra prin multime / ce nici sa stie cum îl cheama”). „sa treaca nebagat în seama”. se poate întoarce ca balsam sufletesc pentru însusi creatorul acestuia. 5. 7. Ultimul catren se constituie într-o aspiratie a poetului care îsi doreste sa se detaseze de aceasta data. Discursul liric confirma . fiinta biologica. De asemenea. „pe fata lui de chin brazdata” 6. Poetul este un mestesugar. armonios al poeziei. un poet ce pare sa aspire catre anonimat. Metafora „faurar de rime” se refera la conditia artistului. desemnând atât poetul cât si conditia sa.

evidentiata de motivul noptii. lumina – întuneric devine astfel expresiva. încercarea eului liric de a se salva de un rau existential profund. Antiteza alb negru. semnul exclamarii este folosit la sfârsitul unui enunt exclamativ. La nivel tematic. prezenta interjectiei afective o. 5. angoasa si înstrainare. teama 2. evocata de motivul mortii si cel al singuratatii. „O. De asemenea. Vânturile noptii. 59 (Emil Isac. poate. 6. nenumit. (a scrie) A raspuns exigentelor noastre. sa elibereze. vocea poetica este marcata de anormalitate.) 1. Mi-a raspuns cu promptitudine la întrebare. sentimentul dominant transmis de poezie este spaima. sa scape = sa salveze. (a corespunde) 4. I ma cufund. interogatiile retorice reprezinta marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii. 8. 3. spaima = groaza.. disperarea). frica. vocea poetica dezvaluindu-si dorinta de salvare prin întrebarea „Unde-i mâna alba care sa ma scape?”. În poezie este prezenta tema naturii. evidente înca de la început: natura îsi dezlantuie fortele si blesteama întreaga omenire la moarte: „nu e om pe lume”. . În structura „O.asteptarile generate de titlu: poezia este o confesiune lirica despre statutul poetului. impusa. ce-si simte sfârsitul din ce în ce mai aproape. Verbul la pers. precum si tema raului existential. pronumele personale la persoana I sg: ma. punându-se în evidenta o stare afectiva (tristetea. mi. Cele doua exclamatii din finalul primei strofe. „A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape” : personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (tertine) pune în evidenta spaima si disperarea eului liric. I. trairi specifice poeziei moderne. marcheaza intonatia imperativa a versului. nelinistea. 7. ce reliefeaza atmosfera încordata. încete plânsul! Sufletele doarma!” ilustreaza o uimire fortata. încete plânsul!” virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul propozitiei. Metafora „tot mai noapte-i noaptea” evidentiaza frica si cufundarea în întuneric. poezia Vânturile noptii… este o creatie moderna întrucât predomina exceptia si straniul. care se mentine pe tot parcursul poeziei. (a reactiona. Primele doua strofe marcheaza începutul unei stari de neliniste. a replica) Nu m-am asteptat sa nu-mi raspunda la scrisoare. în tenebrele propriei fiinte. „(sufletu)-mi”.. Cea de-a doua strofa exprima începutul disperarii si al spaimei.

care va pogorî peste întreaga fire si în fata acestui sfârsit inevitabil fiintele vremelnice – rozele. Cadenta ritmica impecabila asigura o fluiditate desavârsita. tremur. Privesc fruntile de piatra ale muntilor. De asemenea. Titlul este alcatuit dintr-un grup nominal. si ofera o cheie în dezlegarea întelesului poeziei. Ultima strofa ilustreaza deprimarea eului liric în fata conditiei efemere sugerata de „amurgu-ntristator" si de suspinele ce se manifesta în „valmasaguri". prin evitarea hiatului. ce „Duioase-si pleaca fruntea lor". acesta se afla în strânsa legatura cu continutul. . prevestita de rozele care îsi pleaca podoaba corolei. S-a lovit la frunte. învolburari 2. Rondelul rozelor ce mor) 1. Metaforele „amurgu-ntristator” si „marea noaptea care vine” sunt simboluri ale mortii iminente. amplifica tragismul starilor sufletesti ale fiintei umane coplesite de tristete din cauza trecerii lor efemere prin lumea materiala: „E vremea rozelor ce mor". cât si la sfârsitul poeziei se transforma în laitmotivul acesteia si sustine tema poeziei. al mortii. oamenii – nu pot decât sa-si plece fruntea. 4. ce contribuie la muzicalitatea versurilor. nesfârsita. 8. Astfel. tema naturii. fior = înfiorare. Respectând trasaturile specifice rondelului. motivul rozelor. versul amplasat atât la începutul. moartea si spaima. punctele de suspensie mentin tesiunea si creeaza o atmosfera stranie. Tristetea fata de trecerea timpului. principiu estetic fundamental al simbolistilor. transformând totul într-o noapte totala. la pastrarea masurii si a rimului din vers. Personificarea florilor. este sugerata de metafora „marea noaptea care vine". Moartea. I. Regasindu-se în toate cele trei strofe ale poeziei. nostalgia fata de vara. contribuind. 60 ( Alexandru Macedonski. metafora a plenitudinii fiintei. Vânturile noptii…. „E vremea rozelor ce mor" se constituie într-un refren. În fruntea calaretilor se afla hatmanul însusi. întrucât „vânturile” par a fi curentul ce aduce blestemul. 7. valmasaguri = valuri. tema trecerii timpului. „valmasaguri de suspine” 6. freamat. ca dezintegrare cosmica.9. Tema efemeritatii fiintei. în care întunericul se asterne pe neasteptate si pune stapânire pe tot ce gaseste în cale. Cratima leaga forma neaccentuata a pronumelui reflexiv de adjectivul duioase. al tristetii. 3. 5.

constructia poate fi o metafora a vârstei tinere si inocente de odinioara. sugestia de puritate a întregului cadru. a-i lasa gura apa. cât si evocarii unei vârste trecute.. Verbele la indicativ imperfect sunt specifice atât descrierii. în lumina proaspata a diminetii („barca. „Albeti neprihanite curgeau din cer. motivul trecerii timpului. de beatitudine melancolica a eului poetic. punând în evidenta starea ambigua. Titlul oricarei opere literare induce cititorului ei un orizont de asteptare pe care aceasta îl poate confirma sau infirma. tehnica repetitiilor si cromatica sugestiva. „suspine". În acelasi timp. din structura emotionala: „fior". intensitatea luminii sau seninatatea. tema visului. 5. În textul dat apar elemente specifice liricii simboliste. Acest epitet constituie totodata si o imagine cromatica. apa de ploaie. rezultând un limbaj poetic expresiv. de nostalgie fata de pierderea sufletului inocent de altadata: „curatul argint deodinioara”. crinii suavi. conturând un peisaj lacustru.. si anume a sentimentului efemeritatii. precum folosirea simbolurilor (lumina albei dimineti.9. Epitetul din sintagma „alba dimineata” intensifica. 61 (Alexandru Macedonski. bogat în figuri de stil bazate pe sugestie. rasfrângeri argintoase”). 7. Prezenta eului liric constituie de asemenea o trasatura a poeziei lirice. de asemenea. Punctele de suspensie marcheaza întreruperea discursului poetic. norii albi). formulele artistice de factura ideatica. „zâmbeau. 3. functie emotiva si estetica. împreuna cu adaugarea exclamatiei „Oh!” accentueaza starea de melancolie. a inocentei ( „visul ce soptea”).. Tema naturii. – voioase / Zâmbeau în fundul apei rasfrângeri argintoase” 6. expunându-si trairile prin prisma ideii centrale a poeziei. Culoarea alba poate sugera si luminozitatea. restul fiind din zona abstractului si definind stari interioare. muzicalitatea textului poetic. Se remarca. în întreaga poezie existând numai doua substantive concrete din lumea materiala: „roze" si „gradini". 9. care se reflecta si asupra sufletului. pauza stilistica sugerând starea contemplativa a fiintei. Pe balta clara) 1. Titlul pregateste cititorul pentru ceea ce .. Dublarea sa. 8. prin inversiune. plutea”. Poezia lirica este o forma de poezie prin care autorul încearca sa transmita propriile sentimente si starea de spirit. pe apa Sâmbetei 2. a da apa la moara. Cuvintele au sens conotativ. Ultimul vers al poeziei este folosit ca o concluzie a discursului liric. I. Imperfectul creeaza iluzia duratei. modurile de expunere fiind monologul liric si descrierea. 4.

plângându-si soarta potrivnica. I.constituie esenta operei si ofera o cheie de intepretare textului. reluat în incipit. cât si pe cel obiectiv. Epitetul din sintagma „ramuri plãpânde” sugereazã fragilitatea naturii. . acela de a proteja iubirea celor doi îndragostiti. cel putin pe cele ale unui cititor neavizat. Situatia are însã sã se schimbe. 9. 5. textul contrazice asteptarile cititorului. 7. „nu mai suntem doi”. În cazul de fata. ambele prezente în discursul poetic. se usucã odatã cu aceasta. „gemea” . Conceptul de poezie liricã include atât lirismul subiectiv. 4. În strofa a treia este prezentat momentul în care „destinul” stufului de lilac începe sã se schimbe. Tema naturii ca spatiu protector (martor al iubirii). Adverbul ce este menit sa accentueze trecerea timpului. 62 (Alexandru Macedonski. la un pastel. stârneste „groaza” ramurilor plãpânde. în momentul aparitiei iubitei. timpurie. Prin urmare. Moartea iminenta. stuful de liliac înfloreste magic. Devenind martor al iubirii dintre cei doi. Tusele de lumina si culoare care sugereaza un peisaj acvatic în stralucirea diminetii sunt. creând un spatiu protector pentru îndragostiti. înflorind. însã în final. „stuful de liliac” descoperã un alt regn si un alt rol al existentei sale. Stuful de liliac) 1. refuzul de a numi obiectele realitatii. Astfel. corespondente ale sentimentului nostalgic ce evoca nevinovatia unei vârste (copilarie sau tinerete): analogia se face prin simbolul argintului si al oglindirii. dar estetica simbolista înseamna antimimesis. precum si caracterul sãu ireversibil: clipele frumoase pe care îndrãgostitii le-au petrecut în cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire. de fapt. condamnatã la efemeritate si mediocritate de cãtre „soarta ce-acolo le-a sãdit”. 8. Dintr-un element ce apartinea strict regnului vegetal. Titlul prezintã cititorului ideea centralã a poeziei: stuful de liliac. „O! Doamne” 6. a ritmului si a rimei (prin inversiune) 3. odata cu aparitia iubitei. ne duce cu gândul la un peisaj din natura. dar si prin exclamatii si interjectii afective: „peste noi” . initial condamnat la moarte încã înainte de a înflori. titlul poeziei Pe balta clara. cratima care leaga prepozitia de articolul posesiv este utilizatã pentru pãstrarea masurii. „ vãitându-se” 2. motivul iubirii. Prezenta eului liric este evidentiata prin pronume si verbe la persoana I. îsi atinge totusi scopul fiintei sale prin intermediul iubirii. motivul trecerii timpului. liliacul se transformã. constiente de propriul sfârsit. În al doilea vers.

„les”. impunatori. 7. Imagine vizuala – „copaci roscati [. „nuci mocirlosi au gâlgâit. specificul national. stolul cocorilor.. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura (pastelul din primele trei strofe) în fata cititorului si doar imaginarul poetic sugereaza personalizarea discursului liric. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale. motivul furtunii. furtuna declansata într-o zi rece de toamna. prin fulgurantul efect verzui care sfâsie întunecimea si. mai ales. I. desi unul dintre întemeietorii Gândirii. „araturi”. rememorarea. poezia pare a idiliza trecutul („Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi”). Furtuna de toamna) 1.] s-au despuiat”. la nivelul expresiei. dar si spatiul rural („pe drumuri namolite gemeau care aplecate”. dar viziunea poetului. prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor. expresia interjectionala „O! Doamne”. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. 8. „tipa. 63 (Adrian Maniu. „cimitirul” 2. sustinerea confesiunii lirice. prin sugestia tumultului malefic al cerului plin de nori negri. topica afectiva.. Verbele la imperfect folosite în text evoca un moment trecut. de asemenea. motivul toamnei. plasata inegal. „cimitirul cerului”. „groparii”. „vie”). În a doua strofa este conturat procesul de strângere a parilor din vie de catre argatii care „grabira ca groparii” din cauza „sitelor de ploaie” care cerneau . verbul „nu mai suntem” la timpul prezent. sparti în tandari de fulgerele terifiante. Imperfectul sugereaza.” 6. iar limbajul este modernist.Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. 3. „Treceau cocorii”. 5. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi. prin evocarea vremurilor de odinioara. o viziune macabra („rece se înmormânta un les de soare”. Tema naturii. Metafora „fulgere verzi spargeau în tandari iadul norilor” creeaza o imagine vizuala expresiva. vocea lirica descrie natura. „înmormânta”. impresionant pentru privitor. În textul dat. este sobra. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia. motivul mortii. arzând pucioasa”). Imagine auditiva – „tânguind pustietate”. Este de remarcat mai curând ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric. pierdut. 4. Versificatia este clasica. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare.

Pe plan stilistic. „nu rasuna decât pasii celor care merg.] vechile umbrele. Cadenta picaturilor de ploaie si sunetul monoton al pasilor trecatorilor dau impresia unei lumi artificiale în care totul se repeta. „cimitirul cerului”. fiind obtinuta prin reluarea versului „În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna”. pas cu pas. el intra într-o imagine auditiva marcata de o tacere stranie pentru un loc de regula agitat. al sfârsitului. marcat de ploaia monotona. I. totul pare egal cu sine. 64 (Ion Minulescu. argatii se grabesc ca groparii pe care îi apuca ploaia. „miros de huma si de cremeni”. motivul citadin. sugerata prin metafore si comparatii: „rece se înmormânta un les de soare”. / merg tinându-se de mâna”) impune o viziune aproape absurda: miscarile nu au continut sau intentie.”).. în urma ei neramânând decât umbre ale lucrurilor ce au fost cândva. iar absenta semnificatiei devine o trasatura moderna. 7. Epitete precum „nuci mocirlosi”. „[. monoton si artficial al orasului. „cadenta picaturilor de ploaie” (imagini auditive) 6.picaturi „strâmb din zare”. Adverbul decât într-o constructie negativa este sinonim cu doar sau numai si introduce un circumstantial de exceptie. concretizate de autor prin imagini vizuale. de parca ar avea loc „înmormântarea” ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. 9. auditive si olfactive: „treceau cocorii tânguind pustietate". 5. care domina întregul text liric. a face primul pas. sunt reduse la ritmul pur. devenit refren si laitmotiv al discursului poetic. prin elidarea vocalei î a prepozitiei si a articolului hotarât al substantivului orasul. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii. 2. 3. Muzicalitatea se impuneprin imaginile . pe trotuare. bizara si nemotivata („Orasenii.. Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori. Prima strofa zugraveste universul citadin. motivul ploii programate. Plimbarea orasenilor. Motivul ploii programate contureaza universul banal.. ce suspina”.”. de plictiseala si artificialitate. sunt relevante expresivitatea si sugestia. Sonoritatea textului minulescian este remarcabila. elementul uman este contaminat si el de starea de monotonie si mecanic. În cazul poeziei de fata. Imaginarul are o nota de fabulos macabru.. „scorpie cleioasa” (în acelasi timp metafora a ploii) sau metafora „cocoasa lumii” suna arghezian. Oamenii „ par papusi automate” (comparatie) pentru ca populeza un spatiu în care nimic nu se schimba. 4.. Cratima pastreaza ritmul si masura de 16 silabe a versului-refren. al durerii. Acuarela) 1. asa cum este orasul („Nu rasuna decât pasii celor care merg.. tumultuos si zgomotos. la tot pasul. a tine pasul etc. Tema universului banal.

„tarmul. Ploaia care tot cade pare sa stearga toate „culorile” care dau viata unui oras. 9. marcat de plictis si blazare. principiu estetic fundamental al simbolistilor. Linia de pauza folosita simetric în prima strofa. dar si suspinele vechilor umbrele. prin ritm si refren. I. personificate). „eu”. se impune muzicalitatea. prin paralelismul sintactic. dupa cele doua enunturi afirmativ-categorice („si-ai sa ma uiti”. Tabloul sugerat de acest text liric nu poate fi reprezentat decât în acuarela. cu rol explicativ.sonore (ploaia în sine. Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un substantiv comun. Tema despartirii îndragostitilor. 8. motivul calatoriei. „versul”. Ea marcheaza. o atitudine afectiva. „pâna la tine”. motivul poeziei. Trei lacrimi reci de calatoare) 1. care denumeste tehnica de a picta cu ajutorul culorilor diluate cu apa. „ritmul unui vers”. aliteratii discrete. topindu-se ca noru-n zare”. de blazare absoluta. Având în vedere continutul ideilor exprimate prin acest text liric. „trei lacrimi reci”. „privi-voi vaporu-n repedele-i mers” (imagini vizuale) 6. prin sacadarea textului. motivul ploii si spleenul sunt elemente specifice liricii simboliste. Ritmul vietii din acest mediu este dictat de ritmul picaturilor de ploaie. de asemenea. motivul corabiei (vaporul). „am sa te uit”. Totul pare automat. Adverbul poate reprezinta un modalizator al discursului poetic. de lipsa de orizont. efectele eufonice fiind obtinute prin tehnica refrenului. subliniind impresia de monotonie repetitiva. 65 (Ion Minulescu. fluiditatea ingambamentului. La nivelul formei. pâna si miscarile oamenilor. subliniind desfasurarea imaginara. „mi-esti pierduta”„versul meu”. titlul este unul foarte sugestiv. Orasul descris nu se evidentiaza prin nimic altceva decât prin faptul ca „ploua de trei ori pe saptamâna”. ipotetica a scenariului de dupa despartirea celor doi îndragostiti. 5. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. anularea cezurii fixe. La nivelul continutului. alaturi de timpul viitor („te vei gândi”) si de modul prezumtiv („l-o duce”). „si-am sa te uit”). „fu scris” 2. prin repetitii (paralelism sintactic). Universul exterior este o reflexie. 3. tema universului citadin. 4. la fel ca în tehnica amintita. totul este estompat. „cântaret”. motivul visului. izoleaza circumstantialele cauzale. o proiectie a celui interior. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „ai sa ma uiti”. „ diluat” de apa ploii. . „ca si mine” etc.

drum. dar si autoadresarea prin interogatie retorica: . 8. plânsul cumva obligatoriu unei despartiri. Imaginea este cliseizata si sentimentala. Nucleul narativ al poeziei (despartirea îndragostitilor. Imagine vizuala: „Pe drumuri lungi si vechi. însa doar „trei lacrimi reci”. Comparatia „urmari-vei tarmul. motiv frecvent la Minulescu. (Mircea Burdusa. a colinda. sugereaza miscarea lenta a vaporului ce se îndeparteaza de tarm. motivul drumului (al calatoriei) 5. inversiuni („urmarivei”. motivul noptii. actiunea lor neavând finalitate. topindu-se ca noru-n zare”. aduce o sugestie magica. „am colindat" etc. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele si pronumele la persoana I: „am pornit”. starile interioare ale poetului fiind proiectate în vesnicie. „lacrima-vor”). coord. cuplul erotic se desparte. nu stiam) sugereaza ambiguitatea începuturilor. Estetismul înseamna asumarea teatralitatii si a cliseelor sentimentale într-un discurs poetic cu câteva sugestii ironice (uitarea înscrisa în scenariul erotic si asumata de fiecare. refren („trei lacrimi reci de calatoare”) si rima. dr. pe care poetul o va transpune în versuri. precum si epitetele „palidul vis”. 9. Verbele la viitor. celui care ramâne mâhnit pe tarmul marii. Cântec de drum) 1. „am colindat”. asemenea mesajelor din sticla ale marinarilor naufragiati. Poezia lui Ion Minulescu apartine simbolismului mai ales prin estetism si prin muzicalitatea cantabila. 12 H. însotind-o cu privirea. Iubita pleaca.. „voiam". Muzicalitatea vine din repetitii (paralelism sintactic). plecarea femeii. Liniile de pauza separa constructia incidenta cu valoare afectiva de restul enuntului: „Dar într-o zi o fata – bat-o focul –” 3. desi discursul poetic apartine eului poetic. 66 (Ion Minulescu. Tema iubirii. desi putem încadra aceluiasi curent si motivul calatoriei. Anca Roman) I. Poezia de dragoste. dar si lipsa oricaror stari optimiste. eternitate. batatorite” 6. „întunecatu-mi chip” sugereaza caracterul ipotetic al desfasurarii povestii de dragoste. Verbele la imperfect din prima strofa (voiam.7. suferinta transformata în poezie). stiam. Interesanta este perspectiva inversa a privirii care aici apartine iubitei care pleaca si vede tarmul topindu-se încet. dorul si nostalgia sublimate în versuri pe care ea le va citi cândva) declanseaza o stare lirica. „ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti”. „mea”. iar imaginea plecarii sale este urmarita nostalgic de pe tarm. bagaj. va ajunge poate la calatoare si-i va reaminti chipul uitat al iubitului de altadata. calator 2. 4. a calatori. Cifra trei. prof.

refren. expresie plina de gingasie si haz.„ – Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit / si nu mi-as fi vândut ei tot norocul?…" 7. motivul calatoriei. care sugereaza aparitia iubirii în viata omului. iar adverbul modalizator poate are rolul fundamental în evidentierea atitudinii lirice. marcheaza caderea accidentala a sunetului a din cuvântul altadata. „O melodie / Ce n-am cântat-o. Semnificatia subtila a iubirii este ilustrata în ultimul vers. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. amintind însa de pamânteana Catalina din Luceafarul eminescian. „marginile albului fiord” etc. prin semantica muzicala a substantivului „Cântec" si determinantul „de drum". 9. . Titlul „Cântec de drum” este specific simbolismului. Apostroful. melodie 2. acum destramat. 5. „un tarm de mare”. Epitetul triplu: „drumuri lungi si vechi. Aceleasi dificultati ale vietii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le traieste si eul liric.. semn ortografic. „Noi nu vom sti-o. Discursul poetic. cu iubirea care te face sa te întorci din drum si te abate de la traiectoria ta. a cânta. Tema iubirii. pentru pastrarea ritmului si a masurii (versurile au 10-11 silabe în secventa poetica din care face parte cuvântul respectiv). care ar fi fost soarta lui si ce-ar fi ajuns daca nu se îndragostea. I. contrazice sugestia nostalgica. motivul visului. „albastrul razvratit al altor mari”. Ultima strofa a poeziei reprezinta momentul întâlnirii barbatului. deoarece a renuntat la propria traiectorie în viata de pâna atunci. iubita fiind alintata prin sintagma „bat-o focul". prezenta în multe poezii erotice ale lui Minulescu. autoadresarea sub forma interogatiei retorice are nuanta meditativa si persiflanta totodata. 6. iar simbolul drumului semnifica existenta umana pe pamânt. eul liric întrebându-se. 3. Simbolul cântecului exprima bucuria si muzica inimii îndragostite. Celei care pleaca) 1. motivul cântecului etc. Eul poetic are un sentiment de regret. 67 (Ion Minulescu. 8. cântec. poate. iubirea este pusa sub semnul ipoteticului: „noi nu vom sti-o poate niciodata”. ca orice om. din orice epoca în cautarea iubirii. niciodata”. care. „pasari albe”. i se parea obositoare.” Pluralul evidentiaza ideea cuplului erotic. elegiaca a titlului. 4. oricum. este si aici o viziune specifica a sentimentului. „Eu cred”. batatorite" sugereaza caile dificile strabatute de orice om. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „Tu crezi”. Formula ludica a iubirii. construit pe tehnica surprizei. în drumul sau spre un ideal. În finalul discursului liric.. „calauzit de-o stea”. sugerând ideea aluziva ca tot norocul vietii lui s-a consumat atunci când a întâlnit o fata de care s-a îndragostit.

oglinda. fluidizeaza ritmul versului. despartirea cuplului erotic. pasarile albe. marinarii. trista. 3. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric. devenit chiar unul aprig. Flacara vietii înca mai ardea în el. pescarii. care configureaza doua viziuni diferite ale îndragostitilor asupra sentimentelor ce i-au unit cândva. sunt înlocuite acum cu semnul întrebarii si cu semnul exclamnarii) transforma discursul poetic într-o pereche de replici de tip întrebare – raspuns. Oglinda oarba) 1. locurile exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. pentru a sugera plecarea. 5. Epitetul personificator „albastrul razvratit” ilustreaza cadrul în care se naste povestea de dragoste – din albastrul apelor marii. Se fac simtite ironia si spiritul ludic ale lui Minulescu. Specia romantei. „un cântec trist”. „auzi" 2. Cultul artificialitatii. „mirosi". ci si tema: iubirea este (doar) un cântec sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici. „tu poti crede".7. motive: iluzia simturilor. unde vraja iubirii se transforma în cântec adus din puncte geografice îndepartate.. de exemplu. estetismul simbolist se manifesta prin folosirea neologismului si a denumirilor cosmopolite. cât si motiv al imaginarului liric. În strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute: „A fost un vis”. „refrenul unor triolete”. cântecul). cadru diferit de spatiul comun al lumii obisnuite. greu de explorat. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic. Din punct de vedere prozodic. Muzicalitatea este importanta. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice curentului simbolist. „sa ma mirosi". 4. prin care eul poetic defineste experienta erotica. sugerând nostalgia rememorarii. ca orice cântec sau ca orice vis. pescarii. Iubirea-melodie s-a sfârsit. desirarea. incipitul: „Tu crezi c-a fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie!” Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie având un rol afectiv în incipit. precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare. Tema identitatii. „insomnia mea” . iar starea sufleteasca este vag nostalgica. 8. fiind atât element de constructie al poeziei. a fost cultivata de simbolisti ca Minulescu si Verlaine. 9. 68 (Gellu Naum. Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe. lirica si sentimentala.. I. ca un refren si laitmotiv. prin antiteza iubire adevarata / scurta nebunie. insomnia. Cratima care leaga forma atona a pronumelui personal de relativul care mentine un ton informal / colocvial. dar împacata oarecum. pe un tarm uitat. Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist. prin excesul de transparenta al versurilor. marinarii.

În opinia mea. lâna. suprarealismului în cazul de fata. si o nota de autenticitate si contribuie la atmosfera generala de confuzie în fata contopirii spatiului visarii cu cel al realitatii. întinsa. Din punct de vedere al limbajului poetic. Din punct de vedere ortografic. În prima strofa. Laitmotivul ambiguitatii persista si în ultima strofa. prin urmare duce cu gândul la mister. desi lipsa punctuatiei îngreuneaza întelegerea operei. neasteptate. descompunându-se în fire de sânge. În ultima strofa verbul „vreau" e repetat aproape obsesiv. este explorat contrastul dintre aparenta si esenta. fara a-i surprinde corect reflectia. vizual) plasate în contexte subtile. sugerând o experienta de contopire pâna la confuzie între corp si sfera artificiala. dintre vis si realitate. I. simturile fiind înselatoare si lasând sentimentul unei angoase a lipsei de claritate. pârâul. esentele. iar prin enumerarea simturilor (olfactiv. corelând totodata cele trei atribute adjectivale. Transcendenta pare accesibila prin aceasta stare de veghe permanenta. 69 (Miron Radu Paraschivescu. orbirea poate fi semnul unei experiente initiatice: a ignora aparentele înselatoare ale lumii si a cunoaste realitatea secreta. Virgulele folosite în primul vers au rolul de a marca prezenta enumeratiei in text: „Vezi marea: batrâna. Oglinda oarba se remarca prin lipsa totala a semnelor de punctuatie. eul liric pare sa se desire. De asemenea. tactil. oglinda ramâne oarba în continuare. inumana. tutun si flacari. în constructia „sa vorbim de memorie" e frapanta discordanta dintre exterioritate si interioritate. predomina caracterul ambiguu. patrunderea prin usa este simbol al trecerii de la profan la sacru si deschide calea spre revelatie. Pe de alta parte. Lipsa punctuatiei este unul dintre elementele specifice frondei avangardiste. . 8. „Golul unei usi" poate semnifica gaura cheii. îi da. adânca”. de asemenea. În strofa a doua. 9. „Poetul vede în masura în care orbeste”. eul liric se refera atât la dificultatea de a se face cunoscut în mod autentic. marea. semnificând o dorinta puternica si o comanda adresata celuilalt. ci mai degraba printr-o lipsa. Comparatia „insomnie…ca golul unei usi" se refera la dificultatea de a descrie o insomnie. 7. Pârâul si marea) 1. În sine. afirma Gellu Naum cândva. Comparatiile metaforice au rolul de a semnaliza starea naturala a personajului liric. vocea lirica o identifica nu prin prezenta a ceva. sporind marca oralitatii si parând sa urmareasca fluxul abrupt al gândurilor eului liric. auditiv. barierele dintre cele doua fiind redefinite. cât si la cea a autocunoasterii. valuri 2. tarmul. curiozitate si stare de veghe. fara o descifrare precisa a eului. Cu toate acestea. Astfel.6.

crepuscul. utilizând metaforele marii si pârâului: „tu. IV) 1. întinsa. Imaginarul poetic creeaza o poveste de iubire. întinsa.3. 8. Personificarea în inversiune. Prima virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul frazei. Tema naturii. Ultima strofa ilustreaza tema iubirii. motivul pârâului. „tu”. fiind cea care dezleaga misterul asupra întregii poezii. Titlul poeziei citate este alcatuit din substantivele articulate „pârâul si marea”. 3. „tânarul pârâu”. marea”. redata prin alegorie în întregul poem. Aceasta ultima strofa este asemenea pildei care se afla la sfârsitul fiecarei fabule. discursului liric. tema iubirii. consta în faptul ca acesta amplifica. 7. Titlul este un element esential al receptarii. caruia „nu-i pasa ce tarm va ajunge”. precedat de adverbul de mod repede: „El fuge voios. iar urmatoarele doua reprezinta semnul prezentei unui atribut izolat (pierdut). voiosul si clarul pârâu: / El iute alearga spre zari fara frâu” 6. . adânca”. voiosia pârâului. redata initial prin repetitia verbului fuge. întâlnita în prima strofa a poemului. aflat în opozitie cu „marea batrâna. Acesta reflecta numele personajelor principale ale povestii de iubire. înteleapta si statornica. înserare = seara. adânca”. 2. eul liric se regaseste în ipostaza marii – batrâna. 5. motivul marii. adjectivul pronominal posesiv „mea”. metaforizate si transpuse în cadrul natural. pârâul zglobiu – iar eu. „Zglobiul. folosit în strofa a patra. Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatia exclamativa a enuntului. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. Astfel. iar iubita în ipostaza unui „tânar pârâu”. I. ceea ca da un aer glumet. sugereaza vivacitatea. care sunt reprezentative pentru ideea poetica regasita în text. punctul marcheaza grafic finalul unei propozitii enuntiative. 70 (stefan Petica. însotit de determinanti. accentueaza intensitatea momentului. jucaus. „eu”. Uniunea dintre cei doi este însa inevitabila. rugii – forme literare actuale. În ultima strofa. Fecioara în alb. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza subiectivitatea eului liric în poezie sunt: pronumele personale. înaltimea. roze = trandafiri. tot mai repede fuge” 4. amurg. Imagini vizuale: „Vezi marea: batrâna. Valoarea expresiva a adverbului tot. de persoana I si a II-a. iar la nivel stilistic identifica o exclamatie retorica. 9.

„asemenea binecuvântarei”). 9. fecioara fiind o reprezentare a dorintei de puritate. muzicalitatea. sugereaza manierismul arhaizant. dar si paliditatea romantica a îngerului. Imaginile artistice si limbajul figurat concretizeaza figura angelica. 8. a binecuvântat-o. fiecare. motivul rozelor. al binecuvântarii divine). Primul vers al fiecarei strofe contureaza motivul fecioarei în alb printr-o suita de definitii lirice sugestive.4. dupa „dulcea pocainta”. Prezenta vocii lirice în finalul textului afirma dorinta de a cunoaste extazul puritatii. Repetitia metaforei fecioara-rugaciune sugereaza obsesiv imaterialitatea de esenta divina a fapturii angelice. metaforele si epitetele care devin expresia unui mod de gândire. inocentei. 5. a fecioarei în alb.. vaporos. imaginea olfactiva. blânda – delicatetea. în care motivul fecioarei în alb (care structureaza de fapt un întreg ciclu de poeme intitulate astfel). 6. divin. iar metafora abstracta „un val de lina armonie” este o reprezentare a armoniei lumii pe care divinitatea.. sinesteziile („Iar vorba ta înaripata / E un parfum de anemona / La o icoana întristata”) sunt tehnici tipic simboliste de creare a unui univers liric diafan. versul repetat în mod simetric reprezinta un paralelism sintactic. motivul fecioarei în alb. În acelasi timp. în care se schimba numai epitetul: „Tu esti o alba rugaciune”. 7. plasarea la fiecare început de strofa a unei defintii lirice a fecioarei. „Tu esti o calma rugaciune”. Epitetele subliniaza. al icoanei. . rafinat si gratios al picturilor lui Botticelli reprezentând madone. Limbajul poetic simbolist se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. azuriu). prin epitete si comparatii („asemenea rozelor plapânde”. Ea se realizeaza la toate nivelurile limbii: intonatia exclamativa din final. exprimarea la persoana I („as putea”). „Tu esti o sfânta rugaciune”.. a unei viziuni personale asupra lumii. rugaciune / Asemenea binecuvântarei / Ce din naltimea azurie / Coboara. câte o trasatura: alba – culoare asociata puritatii. vag. muzicalitatea grava a evocarii compun un discurs poetic delicat despre o prezenta aproape imateriala. amestec de livresc si senzualitate. a ideii de divin sau o reprezentare a aspiratiei erotice.” reprezinta un elogiu adus fecioarei în alb. schimbarea topicii cu rol afectiv („o alba / blânda / calma / sfânta rugaciune”. pure si angelice. ideala. sugestiile cromatice si olfactive. al puritatii. prin intermediul fiintei feminine. imagine a puritatii sacre. cromatica delicata (alb. Tehnica sugestiei (simbolul rozelor. selectarea cuvintelor din sfera religioasa. Simbolismul poeziei lui stefan Petica este evident în planul tematic. spiritualizata prin metafora centrala („rugaciune”). laitmotivul si refrenul discursului liric. Simbolul rozelor. În a doua strofa.. comparatia „. sfânta – caracterul sacru. Epitetul cromatic azurie sugereaza cerul. „dulcea pocainta” etc). calma – linistea. Subiectivitatea reprezinta maniera de personalizare a mesajului poetic si deriva din însasi natura textului: discurs poetic confesiv. Tema adoratiei. serenitatea. „Tu esti o blânda rugaciune”. purtatoare a atributelor divine pe pamânt. prezenta unei interjectii afective (o).

frunti”. Acestea au o puternica valoare expresiva si nu necesita descrieri mai ample ca în cazul romantismului. Prezenta multor substantive si adjective care au legatura directa cu ceea ce se vede. Universul interior este aici marcat de subiectivitate. .I. Virgula („O. .alba”. care vorbesc despre ... Comparatia ...înaripata”. . apartin de fapt aceluiasi câmp semantic. 4) Angelitatea feminina. sugestie centrala a textului..... puritatea.roua”.alba”. de rugaciune. e un procedeu al sugestiei simboliste. Fecioara în alb.. pocainta intra în categoria motivelor literare.calda”. ..asfintit..sfânta”. . cu atât mai mult cu cât sunt de fiecare data epitete . IV) 1) roze . .val de lina armonie” intra în seria imaginilor cu aceeasi valoare din a doua strofa. 5) Lirismul subiectiv se concretizeaza aici printr-un eu liric. ..azurie”... . apus 2) . Apar termeni ca . 8) Cele patru adjective. 71 (stefan Petica. Prin multitudinea figurilor de stil.”) marcheaza pauza necesara dupa interjectie..clar”. 6) Metafora . Semnul exclamarii de la sfârsitul strofei marcheaza intonatia exclamativa.tu esti. alcatuita pe baza sugestiei.. prezent ”gramatical” în ultima strofa (persoana I singular a verbului aș putea ) și prin patetismul adresarii insistente catre un tu care numește persoana iubita.roze”. contureaza o stare de spirit si se confunda cu lirismul. Astfel poetul creeaza o poezie lirica. 7) Poezia simbolista este una a universului interior. poetul parca picteaza atmosfera de pace. prin urmare o poezie simbolista. asemenea binecuvântarii” sprijina sugestia sacralitatii figurii feminine. rugaciunea.blânda”. flori înserare .cu rol stilistic. de dimineata si de înserare.trandafiri. .binecuvântarea” pe care o poate raspândi sacrul asupra lumii terestre.nältimea” – înältimea „rugei” — rugii 3) Virgula din al patrulea vers marcheaza intercalarea unui circumstantial de mod.

(sens denotativ) Ochii sunt ferestre catre o lume interioara.. Valoarea expresiva a verbelor la timpul viitor din poezie se realizeaza prin includerea lor într-o invocatie (“O.ceasul clar al diminetii”. In structura “din vremi de-odinioara” cratima marcheaza pronuntarea într-o singura silaba a doua vocale din cuvinte diferite. din parfumul rozelor si al anemonelor si. 6. Abundenta imaginilor care contureaza un asemenea motiv este evidenta: . / Ma veti lua pe calea de apoi / Prin vamile vazduhului cu voi /Sau ma veti parasi. cu o evidenta constiinta a pacatului.”). iar în a doua strofa rima este îmbratisata ... Philippide. invocatia . 7. 3. Figura de stil semnifica armonia si perfectiunea.pentru substantivul . uimit de însusirile lor si de propria stare sufleteasca.privirea de madona”. .. antonime: “jos” / ”sus”. interogatia retorica. Poetul reia aceeasi imagine. nuantând-o dupa modelul muzical al temei cu variatiuni. . 5. glasuri. În piata s-a adunat multa lume. al stelelor si al cerului... “taceri” / ”glasuri” 2. catre sacru. Un aer de „morbidezza” se desprinde din repetitia insistentã a imaginii femeii-rugaciune.templu”. I. (sens conotativ) 4. texul nu transmite o viziune categoric seninã.. angelitate. Cu toate acestea. mai ales. Multe dintre ele sunt metafore sau au un sens simbolic.dulcea pocainta”. dar care pot fi percepute în plan spiritual. Sintagma “priviri de stele” este o metafora personificatoare care sugereaza contemplatia. eul aspirând spre lumea revelata de aceste glasuri. Astfel se evita hiatul si se pastreaza masura metrica. 72 (Al. 9) Consider ca textul este expresiv în special prin imaginea unui eu care aspira catre puritate. din atitudinea celui pierdut în rugaciune.. .. Glasuri) 1.. Se accentueaza relatia dintre suflet si natura prin motivul. Epitetul multiplu “atât de limpezi si de pline” se refera la glasurile invocate de eul liric care par a fi niste voci ale universului. de provenienta romantica. În prima strofa rima este încrucisata.rugaciune”. de provenienta supranaturala. .alba rugaciune”.

mai precis. urat ” – în acest vers. “Un plat pustiu.8. I. Eul îsi imagineaza doua posibilitati. neproductiv 2.molcom= încet. Secrete si mistere) 1. Imaginea “cosmosului fara sus si jos” arata ca acesta este infinit si ca în viata de apoi nu mai sunt aceleasi repere ca în viata trecatoare de pe pamânt. descifrarea misterelor lumii. Poezia lirica este o creatie artistica exprimând sau sugerând emotii. de a fi purtat 'prin vamile vazduhului'. virgula separa vocativul “tu” de restul propozitiei. 5.. Ultima strofa. Prezenta eului liric se evidentiaza în text prin verbele la persoana I plural ”sa dezlegam”. “Tu. steril. sentimente. 73 (Alexandru Philippide. precum si prin întrebarile retorice din cuprinsul poemului : “cine stie?”. sarac./ cu gândul sa descoperim în ele/ secretul universului si-al vietii?”. marimea galeriilor prin care se plimba împaratul roman Caligula. monstru al fierbintelui Egipt” – în acest vers. ritmului si imaginilor. sugerând drumul catre cer al sufletului. sau de a fi parasit si uitat “în vreun strain ungher”. dar si de speranta. de fiinta imateriala. ”mâna ca un fum” sunt mijloace artistice cu rol de descriere a cadrului si de sugestie a starii sufletesti. “sa ajungem”. prin intermediul armoniei. 3. Glasurile invocate pot fi suflete sau îngeri care calauzesc sufletul dupa moarte 9. usor steril= nefertil. Rima încrucisata. de aspiratie catre perfectiunea spirituala. “urât” si “steril”. Textul citat exprima sentimentele eului liric de incertitudine. Imaginile vizuale cum ar fi :”nalte bolti senine”. “sarac”. la fel ca multe alte suflete care au disparut. “O sa ajungem oare si la stele. asa cum reiese înca din titlu. îmbratisata sau pereche confera muzicalitate poeziei. . prin intermediul invocatiei si al interogatiei retorice arata ca eul liric mediteaza la ce se va întâmpla atunci când n-o sa mai fie “decât un glas”. atributele adjectivale “pustiu”. Tema poemului “Secrete si mistere” este. virgula desparte parti de propozitie de acelasi fel. “cine-a cioplit acele chipuri” 4.imaginea vizuala contine un epitet si simbolizeaza grandoarea. Metafora “glas” are sensul de suflet. 6. “priviri de stele”. O alta tema este trecerea timpului. “Portice lungi”.

si pâna la urma lumea întreaga. În final. sterge totul. sarac. Titlul poeziei este format din doua substantive ce apartin aceluiasi câmp lexical legate prin conjunctia “si”. chipurile stranii de pe insula pierduta. Având în vedere ca tema poeziei este misterul. catrenele. 9. nu gaseste altceva decât “un plat pustiu. steril. misterioase chiar. a oamenilor. Aici luna ne este înfatisata ca un plat pustiu. Titlul anunta tema poemului.“Ajunsi pe luna n-am gasit decât / un plat pustiu. Ultimul vers al poeziei se evidentiaza prin faptul ca a fost voit izolat de poet. “ajunsi în luna”.El doreste sa . poetul se întreaba “ o sa jungem oare si la stele?”. de obicei. Prin el poetul îsi exprima resemnarea. dorita. “putea-voi” fiind o forma în care auxiliarul urmeaza dupa verbul de conjugat. a pierde timpul. enumeratia:“pustiu. cu timpul 2. urât”. Timpul. poetul se resemneaza si înceteaza sa mai descifreze mistere si secrete. urât”. devine aici urât. lipsit de secrete. 7. Poetul analizeaza posibilitatea unei conexiuni între simturi(privire si auz). Modul conjunctiv exprima o actiune posibila. 3. este un vers conclusiv.cratima ajuta la formarea inversiunii. În acelasi fel în care Eminescu se raporteaza la planul terestru facând comparatie cu universul. întrucât “secretele” si “misterele” la care se face referire în titlu sunt enuntate mai apoi în text: porticele prin care se spune ca se plimba Caligula. cu savanta alipire a ultimelor doua din care se desprinde amarul vers concluziv) nu fac altceva decât sa întareasca ideea poetica. Motivat de gândul ca sar putea sa gaseasca totusi “secretul universului si-al vietii”. Însa nici aici. Astrul care.”. ipotetica. spune el. mijloacele artistice folosite (întrebarile retorice: “o sa ajungem. steril. urât”.. de viata. Alexandru Philippide schimba planul terestru. ramânând în urma doar pietre.De asemenea. Cratima este folosita cu scopul de a marca alipirea. în care nu gaseste niciun raspuns. steril. 8. apare în cadre idilice. sarac. ultimul vers pare a fi raspunsul la întrebarile puse anterior. Raspunsul este ironic si denota tristete: “da-n stele nu ajung decât poetii”. El întelege ca omului de rând nu îi este menit sa descifreze misterele vietii. istoric.imaginea vizuala contine patru epitete. sarac. lumea noastra. a fi în contratimp. I. “Da-n stele nu ajung decât poetii”. cu planul cosmic. 74 (Alexandru Philippide. ci numai sa fie martor la manifestarea acestora. Apropieri) 1. Privind restul poeziei ca un monolog adresat. Sfinxul .. sterp si nu mai prezinta niciun interes pentru omul avid de cunoastere.

si anume .Philippide patrunde într-un spatiu ireal din voluptatea caruia doreste sa preia pentru ca. prin simplitatea sa. simturile se armonizeaza.”fara calauza” .aceea a calatoriei initiatice. între timp si spatiu.se doreste o noua corespondenta . „faldurile unor înalte draperii”.motivul drumului 6. eliberându-se de spatiu. dorinta eului liric de a se apropia de libertatea absoluta.dar care nu îl anuleaza pe acesta din urma. de asemenea prezentate . Al. O existenta simultana a acestor doua coordonate implica un timp infinit. Rima împerecheata sustine . iar eul nu mai percepe decât temporalitatea. provenit din adverb: apropieri. 9. adica în timpul “scapat de spatiu”.se integreze “în senina voluptate noua “. motivul urcusului. Odata realizata o legatura între elementele constitutive ale cadrului restrâns. prin faptul ca aceasta faciliteaza cititorului descifrarea textului. Scrisa pe un fundament modernist. ideea de apropiere . Acest cuvânt. Este vorba de o apropiere a celui care parcurge poezia de sensul adevarat al acesteia. este constient de raritatea spectacolului la care ia parte. si doreste o apropiere permanenta a acestor doua elemente. 4. Rezonantele simbolice sunt. Poezia are un titlu format dintr-un substantiv comun la numarul plural. Este o metafora care sugereaza eliberarea de constrângeri. 5. sa beneficieze si în spatiul real de acest spectacol cromatic si auditiv. un simbol pentru depasirea unor limite ale cunoasterii. ceea ce sugereaza intensitatea cu care eul poetic traieste momentul descoperirii unui “lin urcus de neagra catifea”. Se sugereaza astfel o posibila tema a textului. 7. de asemenea . cu realul în care se va intoarce si unde spera la o materializare a acestor „aeriene fermecatorii” . are o puternica încarcatura expresiva. se transmite ideea ca la capatul acestei calatorii si în prezenta dorita a unei calauze. „scapat de spatiu” . Structurile care contin imagini vizuale sunt: “neagra catifea”. În versurile urmatoare. Primele doua versuri au valoare de incipit si prezinta un cadru nocturn. gustând din ea si pierzându-se în eternitate. El imagineaza o conexiune o irealului în care este proiectat. fiind în legatura cu imagini importante în poezie.Imaginarul poetic atinge nivelul spatio-temporal în finalul textului. 8. de aceasta data la grad avansat . într-o „ punte”. Epitetul cromatic „neagra catifea” întareste ideea de necunoscut. Faldurile draperiilor „ tesute parca numai din sunet si culoare” constituie o astfel de imagine : eul poetic regaseste în ele coexistenta sunetului si a culorii. Ele au o topica inversa. . Metafora “puntea dintre privire si auz” exprima o ipotetica armonie între simturi. Aceasta imagine este un epitet-inversiune si în acelasi timp o metafora a drumului spre inedit. poezia sustine ambiguitatea imaginilor.

Veghe) . pasarea. i-au fost înfrânte. singuratatea 5. “îmi”si imaginile artistice create de figuri de stil. cu atât mai aproape de deznadejde.76 (Alexandru Philippide. oase.“mi”. Punctele de suspensie îndeamna la meditatie. “sa am”. masura: 8 silabe rima: îmbratisata 6.Sentimentul dominant în poezie este cel de tristete si de teama de necunoscut. Aceasta metafora este întarita de o alta: “zbor de pasare uitata”. Astfel.cultivând sugestia unei lumi mai bune . care este simbolul zborului catre înaltimi. iubirea. poate si profunzimea sentimentului de frica în fata necunoscutului. poate chiar eterne : “cu un timp scapat de spatiu”. 3. un fund de mare în care zac pesti. aripi .”sa am”-) nu gaseste niciun reazam pentru ratiune. sugerând o puternica încarcatura emotionala . “sa îndemn” -. I. pentru ca totul consta în aceasta însirare de lucruri atinse de moarte. 4. în acest caz. Cocorul) 1.75 (Camil Petrescu.pronumele la persoana I. 7. cu cît mai concisa.“creste”. Predicatul ar fi fost inutil. pasare calatoare. a învata minte. dorinta. bivoli. 9. catre idealuri înalte care nu pot fi atinse. zdravan la minte 2. viziune modernista de fapt a lipsei de speranta. O trasatura a poeziei lirice este faptul ca autorul îsi exprima direct deznadejdea ca nu poate accede la lumea absolutului prin cocor. ochiul. verbe la persoana I . marea. precum metafora “aripi reci” sau epitetul din constructiile “creste lungi de os” si “poarta calatoare”. Metafora “aripi reci” identifica faptul ca aspiratia. aspiratia sa fiind identificata prin metafora “portii calatoare” pe care autorul se întreaba daca o va ajunge. eul liric subiectiv (prezenta lui fiind indentificata prin marcile lexico-gramaticale: verbe la persoana I singular -“ vei ajunge”. Strofa a III-a este un catren alcatuit dintr-o interogatie retorica ce sugereaza aspiratia catre înaltimi. O alta trasatura a poeziei lirice sunt marcile lexico-gramaticale. a tine minte . Primele strofe. 8. I. structurate de enumeratie descriu un spatiu straniu si întunecat.

În ultima strofa.tacut. Verbele la timpul prezent fixeaza o experienta cu valoare exemplara.1. acelor imagini care contureaza. I. astfel. Expresivitatea textului se datoreaza. este spatiul zbuciumului existential (vezi antiteza dragoste/ ura si metafora un spasm.unghere-colturi. prins în capcana între doua nopti. cu un oarecare grad de ambiguitate.77 (Ion Pillat. Disparitia vocalei pronumelui reflexiv conduce la rostirea acestuia într-o silaba cu prima vocala a verbului. care nu-i ofera decât experienta mortii. imaginarul vizionar al textului se opreste la cele doua limite exterioare. Poetul patrunde în aceasta selva oscura (padure întunecata). Cerul. Ctitorii) 1) vreme. 9. si descopera în ea pamântul si cerul. cum poate fi la fel si pentru cititorul care îl însoteste. traseul unei coborari în sine reflexive. Eul lui Philippide se defineste. este orb (epitet). prin somn pamântul geme. I) Un glas în mine prinde sa ma cheme. ci într-una moderna. epitetul. veghea fiind. adica între doua spatii obscure.derivare-capatâiul. Versul neregulat sustine tensiunea lirica a unui text modernist prin vizionarism si prin puternica impresie de înstrainare a omului de orice sens al lumii. a doua limita. starea dramatica a celui care percepe continuu curgerea timpului si insuportabila cruzime a lumii. an . a scindarii si alienarii. cred. dar nu în esenta lor traditional armonioasa. prima limita. aproape arghezian. ( pronumele personal de persoana I ) 6. somnul. Este vorba de asa-zisul prezent etern. Cerul gol poate fi o imagine simbolica a divinitatii care ne-a abandonat.. cerul 7. pamântul. fara legatura cu un moment temporal anume. In preajma mea. sufletul. 8. Pamântul. ci cu generalitatea unei situatii. se zbate. comparația dubla. trecutul. veghea..se framânta 2. care încadreaza un eu insomniac. tacerea. orb. cu stelele asemenea unor vineti dinti (metafora). Eul lui Philippide ”calatoreste” prin sine ca printr-o lume obscura si cu ascunse dureri. iar aceasta ”calatorie” este pentru el permanenta. conversiune-meu 4.tot versul 5. cum ar spune Dante. Cratima marcheaza rostirea într-o singura silaba a unui cuvânt si a unei parti de cuvânt diferite. (adjectivul pronominal posesiv de pers. în special. Labirintul sufletesc este sugerat în incipit prin metafora hrubelor adînci. 3. prin urmare la reducerea numarului de silabe din vers si la obtinerea unei anume masuri.).

întorcându-se si acum cu drag la pridvorul batrân sau la vechea vatra. care este în continuare fermecat de tot ceea ce tine de trecut. viata. cu bogatiile pe care le ofera. de fructele oferite de livezile de pruni. În structura “venit-ai” cratima marcheaza forma inversata a perfectului compus “ai venit”. 5) imagine auditiva: Când sopteste valea de cântecele morii . 9) Titlul poeziei. este alcatuit dintr-un substantiv simplu. Relatia dintre titlu si poezie consta în modul în care elementele naturii din cadrul copilariei (râurile. Ctitorii. articulat. alb Negoiu).2) Linia de pauza marcheaza. A venit toamna în sufletul ei. Pridvorul este un simbol al dainuirii pe pamântul românesc. sa aud. la aflarea vestii. I. motive: râul. 6) tema: timpul. la plural. la nivel semantic. al ritmurilor naturale si al belsugului. al stabilitatii împotriva trecerii timpului. Strainul) 1. podgoriile. cât si pentru separarea celor doua momente ale trairii sale. strabunii 7) Pacea noptii este o metafora a armoniei acestui spatiu rural. au modelat amintirea ce-l va însoti toata viata. livezile) si-au lasat amprenta asupra poetului. Eul liric doreste sa se bucure de roadele pomilor. de a reface comuniunea cu pamântul. amintirea. Floarea era vie când a primit-o. ce se refera la cei ce cladesc lucruri durabile sau care dau sens cuiva ori unui lucru. Dintre verbele la modul precizat. 3) a da viata. a-si da viata 4) Verbele la modul conjunctiv din ultimele doua strofe exprima dorinta eului liric de a se cufunda în amintirea trecutului. Dintre figurile de stil din aceasta strofa. diferentierea între prezent si amintire. a lua viata. când toamna se apropie. iar Negoiu strapunge cerul cu a sa înaltime. 2. unde cenusa stingea toate soaptele. o “tacere” a eului liric. pe dealuri de podgorii. . atât pentru intensificarea emotiei. amintim: epitete (pridvorul strabun. sa stau. enumeram: sa deslusesc. comparatii (globul terestru ca o minge). în fata focului din vatra. dealul. Acestea pot fi considerate ctitorii primilor pasi ai eului-copil. 78 (Ion Pillat. 8) Strofa a treia a poeziei se refera la dorinta omului de a se retrage la tara. imagine vizuala: Acolo-n pacea noptii. cu linistea mult dorita. înconjurat de tacere. 3.

care se produce instantaneu. el nu poate sa înteleaga frumusetea locurilor: “si crezi.... livezi”. iar o a doua trasatura este preferinta pentru spatiul autohton. melancoliei și nostalgiei: ”Ca ai cuprins Florica. 5. 5. În “Amurg în delta” acesteia i se alatura motive ca amurgul.. pe care cutremurat l-ascult” contine o imagine auditiva. Perspectiva lui este diferita de a celor familiarizati cu împrejurimile. Imaginile vizuale precum “te-apleci mirat”. “ce-ar straluci” ori metafora “ranit de-un dor târziu” accentueaza ideea poetica. De asemenea.. trist = amar. Amurg în delta) 1.ca tot astfel trece si timpul . 8. exprima vizual tot ceea ce apartine acestei mosii. parc. Rima este incrucisata. 4.. la fel de repede ca o bataie de aripi. pe de-o parte zborul vrabiilor. de 11 si 10 silabe. “Vrr. pe-amurg ca pe-o rama”. Din pacate. Natura este o tema des întâlnita în poeziile lui Ion Pillat. 9. 3.dar n-ai zarit. 4.livezi”. “Florica e acolo.dar n-ai zarit. Cratima uneste într-o singura silaba parti din cuvinte diferite. iar pe de alta parte .timpu-n zbor. dureros scâncind = plângând 2. Enumeratia din prima strofa. “cu casa..“Sclipeste Râul Doamnei înspre apus. cu casa. iar masura versurilor . 7. parc ./ Ca ai cuprins Florica. ia seama”. 79 (Ion Pillat. o clipa” contine o imagine vizuala. Sugestia limbajului poetic este realizata prin simboluri si corespondente: “Pealbastra departare a luncii de demult” sugereaza scurgerea timpului. „Strainul” venit la mosie pare ca nu reuseste sa descifreze peisajul si îl vede doar ca pe un tablou: “Te-apleci mirat straine. la nivel auditiv . pauze ale emotiei. atât l-a taiat capul sa faca. marcate de punctele de suspensie.. sugestia se realizeaza si prin pauzele din discursul liric. . Rolul expresiv al interjectiei “vrrr” in poezie este acela de a sugera . mosia Florica aici. evidentiind frumusetea si bogatia locului. ia seama. 6. Caderea sunetelor la sfârsit de substantive si la început de verb reduce numarul de silabe din vers. fapt necesar pentru pastrarea masurii. apa si o nota istorica (“cai tatari”).” I... O caracteristica a traditionalismului este localizarea intr-un spatiu rural.În fiecare toamna plecam la tara. Ne-a taiat calea o pisica neagra.

o stagnare. Aparent un cadru de natura. Comparatia „îngalbenind ca fila dintr-o carte” are rolul de a arata efectele trecerii timpului asupra omului. Titlul ”Amurg in delta” este un fel de rezumat al poeziei. Astfel. 6. „fara ieri si fara azi” 2. 3. iar a doua separa doua propozitii coordonate. Epitetul personificator ”sfâsietor de trist” sau cromatismul insistent si contrastant (aur / vânat ) contureaza un spatiu al disputei dintre lumina si întuneric. a vietii in delta. dintre viata si moarte. . 5. tabloul este totusi încarcat de emotie. 7. Prezenta eului liric în aceasta poezie se face remarcata prin adjectivul posesiv la persoana I. compunere –dintotdeauna derivare cu prefix-recheama 4. Modalitatea în sine a descrierii în cazul careia vizualul este dominant este specifica textului liric. asa cum filele de carti se îngalbenesc datorita vechimii. 80 (Ion Pillat. 9. subliniaza trecerea lenta a timpului care se reflecta si asupra naturii înconjuratoare prin nuantele soarelui la apus. 7. de asemenea. 8. cu rol chromatic.”Nu-i în apus si nici în aurora” . o ilustrare concisa a temei acesteia. la amurg. personificarea “noapte soptitoare” creeaza un fundal muzical melancolic. din perspective unui observator neutru. si verbe la persoana I. fragilitatea omului si existenta sa limitata. În “Amurg în delta” caracterul liric al poeziei se face simtit prin nota de usoara melancolie. În aceasta poezie apar tema timpului si motivul mortii. I. Timpul) 1. iar metafora “aur vânat”. In ultima strofa. „mei”. Metafora “ ochi de apa moarta” da poeziei o usoara nuanta melancolica si poate arata o incetinire a trecerii timpului. „simt”. cum ar fi „aud”. Poezia lui Ion Pillat este un pastel al deltei in momentul înserarii. Aceasta sugereaza. În prima strofa negatiile au rolul de a întari ideea poetului ca timpul nu este ceva palpabil si ca acesta reprezinta o realitate abstracta.6. Poetul descrie un tablou de amurg în zona Deltei Dunarii (“sat lipovenesc”). Prima virgula separa apozitia-metafora ”în ceasul cu nisip…” de restul enuntului. caracterul traditionalist se resimte prin tonul elegiac.

o realitate palpabila( „pasul” timpului îi bate în inima). nemãrginite = întinse solitari = singuri 2. de fapt. Savescu. care dominã peste câmpii si vãi. 3. care dominã întreg tinutul prin “albul dezolant” . Altã caracteristicã ce încadreazã poezia în simbolism este cadrul natural care apare ca unul trist si dezolant. devenind singuratici. a pierde din ochi. Aceasta opera este o poezie lirica. Gãvescu.8. încât par desprinsi din universul terestru. Poezia “La Polul Nord” de Iuliu C. 5.Prin folosirea pluralului articulat „pasii”. înduiosati. ca prezenta. într-un oftat adânc si greu” 7. „pasii”. deoarece poetul îsi exprima sentimentele pe care i le trezeste trecerea timpului. Rolul descrierii în textul dat este de a crea un decor. . în poezia “La Polul Nord”. este asociatã cu izolarea. si anume. “muntii solitari” Epitetul personificator “muntii solitari” este folosit pentru a evidentia maretia si înãltimea muntilor. Titlul reprezinta. centrala fiind aceea a unui eu liric pentru care timpul ajunge. Perceptia acuta a acestei treceri este sugerata prin imagini poetice. cu scopul de a eviden tia greutatea si apãsarea cu care calcã „marii ursi”. iar în aceasta poezie eul liric îsi exprima tristetea si un fel de constiinta a imposibilitatii de a schimba ceva în aceasta privinta. ochiul dracului” 4. imaginarul poetic se organizeaza în jurul anotimpului iarna. eul liric este marcat. “câmpii nemãrginite”). solitudine care în poezia de fatã devine apãsãtoare. La Polul Nord) 1. totusi. a sorbi din ochi. pustietatea (“muntii solitari”. Ca de obicei. si aduce cu sine pierderea oricãrei sperante din sufletul poetului. “Iar din prãpãstiile adânci se-aude-o stranie vibrare” “ si ursii albi. tema poeziei. o atmosferã prin intermediul cãrora eul liric îsi exprimã starile sufletesti nelãmurite si confuze prin a sugera un sentiment pe care îl creeazã elementele din naturã. prin verbe la persoana I („aud” . prezintã câteva caracteristici specifice liricii simboliste. 81 (Iuliu C. „simt”). Astfel. se pune accent pe acest substantiv. prin motive precum motivul singurãtãtii. „Banul. 9. Omul s-a confruntat dintotdeauna cu efectele timpului. 6. I. ochi de vultur. aceea a trecerii timpului. acestia sunt atât de înalti.

culoare simbolizând stari si atitudini poetice de izolare. senzatie = perceptie 2. “am urât si am iubit. Cratima marcheaza caderea vocalei “î” în unirea pronumelui cu adverbul “nue” într-o singura silaba. Boala) 1. degeaba = zadarnic.“La Polul Sud”). Eul liric considera ca a-ti face viata frumoasa te îndeparteaza de moarte. I. adresarea directa (“Doctore”).“La Polul Sud” etc. verbe la persoana I singular: “simt”. de a simti în fiecare moment. la fel ca si repetitia si simetria unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe ( “muntii solitari”. chin si frig lãuntric. întreaga naturã ajunge sã strige pustiirea eului liric. aducând monotonie. moartea. “am citit”. “îngalbeneste”. cititul) sunt încercari de a trai intens viata. 3. dar mai ales prin repetitia simetricã a unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe (“La Polul Nord”. ce sugereazã permanenta stãrii de angoasã. a se trezi cu noaptea în cap. “mi” 5. 9. prin evidentierea unei muzicalitati exterioare. “se-aude” etc. am învatat sa citesc si chiar am citit niste carti. Sãvescu reprezintã un element definitoriu al simbolismului. “dorm”. Discursul liric este confesiv. viata fiind antidotul pentru moarte. . prin albul care dominã. prost ca noaptea 4. obisnuitã numai prin ritmuri si rime perfecte. 8. 7. pronume la persoana I singular “ma”. am fost bun si am fost frumos” – enumeratia sugereaza stradania depusa pentru a învinge „boala” fiintei. “se vad”. nevrozã. intensificând sentimentele si dând veridicitate întregului poem. “La Polul Nord”. am vorbit cu oameni si m-am gândit. iar „medicamentele” (ura. “adorm”.Un alt element definitoriu al poeziei simboliste îl constituie muzicalitatea exterioarã. este o metafora sugerând moartea. 6. Laitmotivul în poezia lui Iuliu C. “dorm adânc”-“dorm mereu”. iubirea. „Boala”. prin substantivul în vocativ „Doctore” si prin folosirea persoanei I singular a verbelor si a pronumelor. 82 (Marin Sorescu. obtinutã prin ritmuri si rime perfecte. direct. Cromatica este astfel sugeratã prin culoarea alb. cea cu care ne nastem. La nivel morfologic se remarcã abundenta verbelor la timpul prezent: “sentind”. Cadrul natural este unul trist si dezolant. Titlul poeziei. iarna are rezonantã în sufletul omului.). Prin intermediul laitmotivului.

de lume. gânditor. de la primele simptome. a fi frumos. I. tristetea omului calator care nu reuseste sa cunoasca niciodata lumea pentru ca are timp numai sa o vada. noapte luna si stelele”. fara a apuca sa o si cunoasca. “cand m-am nascut”. frica de atasament si de cunoasterea necunoscutului.8. Pleaca trenul) 1. a-si lua lumea în cap 4.gândire. el reuseste sa priveasca lumea. dar nu cunoaste. din punct de vedere sintactic. confuz. 6. iar întrebarile sunt adresate siesi. orase. nu sa se si apropie de ea. Tema poeziei o constituie îndepartarea. un început de detasare de aceasta lume. care vede. Iubirea. pe care încearca sa o înfrânga. . Interogatia « De ce ? » accentueaza ideea poetica expusa în celelalte strofe. 9. toate înseamna a fi viu. a gândi 2. Eul liric încearca sa evite aceste simptome. 5. eul liric preferând pasivitatea si detasarea. Astfel acestea devin “medicamentele” împotriva mortii pe care o simte înca de la începutul vietii. o moarte care incepe de la inceputul vietii. marca a eului liric si indica autoadresarea. gând . Se realizeaza ca moartea în final nu are loc. 83 (Marin Sorescu. Ideea « Toata viata am privit pe fereastra » exprima neimplicare. 7. a fi bun. a trai. Astfel. lipsa trairii în mijlocul lumii si în prezenta ei. « Tu » este un pronume personal. ca lumea. Se observa o Moarte generala. cu riscuri si framântari. priveste moartea ca pe o boala. ce concentreaza si expune drama omului care stie. venind din interiorul ca o constientizare a pieirii. 3. se eschiveaza. cititul. “ aici în regiunea fiintei mele”. devenind legatura sa cu tot ceea ce îl înconjoara. dar nu priveste. Lumea înconjuratoare devine o povara. « privirea » fiind element cheie al acestei poezii. În prima strofa a poeziei se descrie sentimentul mortii. „Oameni. încercarea de a ne face viata cât mai frumoasa. sugerat de epitetul “mortal”. separa elementele unui subiect multiplu. Revolta si mâhnirea capata forma finala în aceste ultime doua versuri. desi “am cheltuit pe ele o groaza de ani” si ca singurul lucru ce poate fi schimbat în acest sens este trairea intensa. ca un strigat debusolat. de când lumea si pamântul. ura. « De ce ?» este o interogatie retorica. Se vorbeste despre moarte. continente” – virgula desparte mai multe elemente ale unei enumeratii si. “ziua ma doare soarele.

Din punct de vedere sintactic virgula coordoneaza circumstantialele de loc iar din punct de vedere stilistic are rolul de a coordona termenii unei enumeratii. reprezentând atât despartirea. Totul sta. « de ce ? » vine ca o rabufnire. o constientizare a irosirii: « Toata viata m-am uitat pe fereastra […] De ce am impresia ca am cunoscut lumea ? » I. un tren tot se pune în miscare. de tren. iar el fuge. se încearca o anulare a responsabilitatii actiunilor din moment ce decizia de a sta sau a pleca nu iti mai apartine. Pasiv. cât si efectele ei. trairea. a aceluia blocat în pasivitate. Fug « copacii. lasându-se purtat inert de mersul lucrurilor. Sarutul) 1. continente » când. Interogatia din final. ca facem alegeri. 84 (Nichita Stanescu. de fapt. vag 2. oameni. efectul este acelasi. hurducat de caruta ». expusa ideea trecerii ireversibile a timpului si a incapacitatii de a-l trai : avem de multe ori impresia ca ne traim viata. el nu fuge. copacii fug. Titlul poeziei sugereaza pasivitate si detasare. Resemnarea vine odata cu constientizarea ca în curând va pleca si trenul tau. el nu sta. orase. Mai este. confuzia si totodata resemnarea : nu se stie cine a plecat. condamnat de sine sa priveasca. 9. de asemenea. trenul face actiunea: trenul sta sau trenul se duce. « Pleaca trenul » este o metafora. 3. lucru sugerat de enumeratia « de autobuz. niciodata „tu”. ruptura tot se produce. limitându-se astfel la o cunoastere superficiala. Ultima strofa expune metafora dramei calatorului. –a avea nevoie de ceva ca de aer . eul liric nu îsi asuma viata. el nu actioneaza. Efectul este acelasi: fie ca trenul merge sau sta. « Trenul » este cel care se pune în miscare. dar sa nu cunoasca. indiferent din ce parte se produce actiunea. de vapor. « Tu » doar esti în tren. care aduce în prim-plan si ideea detasarii.8. Din nou. responsabilitatea nu este asumata. Întreaga strofa este o metafora ce sugereaza viata omului care doreste sa vada. Astfel. fapt sugerat de verbul la participiu « pironit » si sintagma « m-am uitat pe fereastra ». eul liric este cel purtat. dar se constientizeaza ruptura . el este cel care nu se opreste la ele. o încununare a emotiilor exprimate pe parcursul poeziei. când de fapt suntem victime ale pasivitatii noastre. dar îi este teama sa simta. iar timpul trece pe lânga noi. timpul tot se scurge. ca luptam. se-adumbrea= se intuneca stins= imperceptibil.

a da ocol. radiul si poloniul sunt elemente chimice radioactive. 5. 3.. -prezenta monologului liric adresat -marci ale eului liric si prezenta verbelor la persoana I plural (ne sarutam. de a sublinia sentimentele de duiosie ale îndragostitului si de a sugera ca prin dragoste omul poate accede la absolut. Metafora steaua neagra este formata din doi termeni aproape antitetici si rolul sau este de a crea o atmosfera ireala. Alchimie) 1. Prin intermediul simbolurilor. 2. a da de veste.. a da vrabia din mâna pe cioara de pe gard. peste iarba.motivul cuplului adamic 6. Titlul are rolul de a-l introduce pe cititor in universul de fictiune propus de autor si de a oferi o cheie de lectura a textului. nenfasura) 9. fapt sugerat de sintagmele care unesc cele doua lumi (si pasari mari se coborau pe banci/ si pe statui. În ultima strofa se regaseste motivul iubirii creatoare de lumi si motivul cuplului adamic. 85 (Marin Sorescu. Atmosfera mitica este subliniata de versul liber si masura de 11 silabe. omul poate atinge absolutul. Plutoniul. tema iubirii . I. fiind un simbol al iubirii.a avea un aer preocupat . .a ramâne în aer 4. pe cabluri..motivul relatiei omului cu transcendenta .). Îndragostitul sugereaza faptul ca prin iubire.motivul iubirii creatoare de lumi . 7. a da cu bâta-n balta. 8. Virgula desparte în text elementele componente ale enumeratiei. Verbele din prima strofa creeaza o atmosfera aproape ireala si sugereaza un timp mitic al iubirii. îndragostitul îsi exprima conceptia despre iubire si consecintele pe care aceasta le are asupra eului interior si asupra universului. Nu am putut gasi la magazin calorifere cu sapte elementi.a-si da aere . romantica.

„mea”. Cele nouazeci si noua de elemente.”.. Frunzele – Elegie de toamna) 1.”. „Fereste-ma”. „dati-mi”. Structurile care pun în evidenta prezenta eului liric sunt: „Aseaza-mi-te alaturea”. întreg. 2. „Fa focul”. Marin Sorescu în ultima strofa a poeziei „Alchimie” foloseste metafora si un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arata risipa ce se realizeaza în cautarea pietrei filosofale. Fericirea este un scop în timp ce întelepciunea este un mijloc de a atinge scopul..„Va dau jumatate.. deoarece nu sunt o suta. 86 (Radu Stanca. 6. Deci titlul simbolizeaza cautarea orbeasca a fericirii. Risipa se realizeaza prin consumarea timpului dat fiecaruia sa-l traiasca în întretinerea reactiei chimice care ne promite drept produs final fericirea. piatra filosofala. Titlul poeziei este un simbol ce ne arata unghiul din care trebuie sa citim poezia pentru a întelege semnificatia urmarita de autor. „preumbla-te” . Marcile gramaticale ale prezentei eului liric în textul dat sunt formele verbale la persoana I („Ce sa fac eu.4.. Sinonimul contextual pentru cuvântul învaluita este „îmbracata” si pentru a depana este „a desfasura”. Opozitia din strofa a doua dintre ideea de întelepciune si cea de fericire reliefeaza asemanarea dintre cele doua notiuni în conceptia umana dar ele au valori si întelesuri diferite.. sunt insuficiente. a se da de ceasul mortii. 5. în ceasul al doisprezecelea. „va dau jumatate. 3. Invocatia este folosita în discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii. asemenea elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor. Cuvântul a carui forma nu mai este conforma cu normele limbii literare actuale este „alaturea”. 9.mai arunc sub cazanul vostru.”). 8. Acest procedeu artistic permite exprimarea mai directa a sentimentului de dezolare si creste intensitatea mesajului transmis.” . Ele sunt trecute în tabloul fiintei sale ordonat. si care foloseste calcule si formule imprecise bazate pe intuitii eronate.. fericirea.. un numar rotund.. Alta marca gramaticala existenta în textul dat este prezenta formei pronominale a persoanei I („eu”. numar fatidic.”) si adresarea directa prin folosirea formelor verbale si pronominale la persoana a II-a („Ati gresit calculele. Poezia se încadreaza în lirismul de tip subiectiv prin marcile lexicogramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 si prin adresarea directa prin invocatie retorica care accentueaza subiectivismul poeziei. 7.. „. El transforma toata framântarea omului de a obtine fericirea într-o pseudo-stiinta cum este alchimia ce are un tel final imposibil. I. a-i suna ceasul 4.. „mele”). Dar din pacate reactia continua la nesfârsit fara un rezultat.

7. cum este cea din versul „Sa nu simt frunzele cum zboara în vânt”. Constientizarea dramei umane. Astfel. De asemenea. trecerea ireversibila a timpului si un motiv literar este cel al toamnei si al frunzelor moarte. fixeaza motivul central al acesteia. Titlul poeziei. Amploarea suferintei interioare si a temerilor este evidentiata prin inversiunea „vasta urgie”. Uzitarea modului imperativ al verbelor este o marca a lirismului subiectiv si implicit a eului liric. acesta doreste cu tarie sa evadeze din realitatea dezolanta. inversiunea cu rol de accentuare a ideii poetice. . Timpul trece în mod ireversibil iar omul este purtat prin viata precum frunzele uscate de vânt. elegia. „Frunzele-Elegie de toamna”. ritmul alert al confesiunii este sustinut de folosirea modului imperativ care sugereaza totodata deznadejdea si disperarea eului liric. 9. ceea ce reiese din verbul la modul conjunctiv „Sa nu simt”. reluat în cadrul fiecarei strofe. Expresivitatea limbajului poetic este dovedita si de uzitarea metaforei. aceea a spulberarii iluziilor si sperantelor la gândul perisabilitatii fiintei umane. titlul prefigureaza ideea de ansamblu a textului. Este dezvaluit si elementul central în jurul caruia graviteaza întregul discurs liric. si care. Prin referire la specia genului liric. înca din titlu este fixat cadrul natural metaforic. eul liric este înspaimântat. Tonul autoritar. toamna cu frunzele moarte. Formele de imperativ exprima vointa hotarâta si cererile arzatoare ale eului liric ce iau forma unor porunci adresate fiintei iubite. în raport cu universul. frunzele. Frunzele moarte purtate de vânt simbolizeaza atât efemeritatea fiintei umane cât si cât de nesimnificativ si neputincios este omul în fata naturii. poezia capata forma unui monolog adresat. Limbajul poetic se remarca prin expresivitate. Personificarea e menita sa exprime zbuciumul interior.5. a disperarii si tristetii eului liric. angoasa. este anticipata încarcatura afectiva a poeziei. Astfel. precum metafora. Eul liric ar dori sa se sustraga acestei realitati dureroase si sa opreasca timpul. a realitatii necrutatoare genereaza deznadejde. O tema prezenta în text este efemeritatea fiintei umane. cautând refugiu si alinare în iubire. este cuprins de tristete. toamna. sentimentele dominante fiind melancolia. Astfel. expresivitatea este realizata prin figurile de stil existente. durerea. Chinuit de ideea efemeritatii fiintei umane si de regretul vremurilor apuse. cadru necesar exprimarii unor trairi de o asemenea gravitate si intensitate. În cadrul poeziei. accentueaza ideea deznadejdii. deznadejdea si durerea provocate de drama omului a carui sperante sau spulberat. cum gem” care se constituie totodata într-o imagine artistica auditiva. regretul. se remarca personificarea „frunzele sub pasi. neputând sa se împotriveasca destinului. Astfel. 8. Prin intermediul acestei metafore este vehiculata ideea trecerii ireversibile a timpului care ia cu sine toate sperantele. personificarea. 6. dezolare.

vezi. Apar sintagme care marcheaza permanenta iubirii:”înc-o seara “. 3. pentru elidarea unor vocale (“dac-ar”. “la nesfarsit”. de accentuare a sentimentului de iubire (“ea. “înc-o “. Verbul la conditional-optativ “ar mai trece“ si cel la viitor “n-o sa dispara “exprima dorinta eului liric de a conserva acest sentiment. “va dainui “. Ea este o slabiciune. Legatura afectiva dintre eul liric si iubita e redata simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural ”noi”.” “si dragostea . 7. expresivitatea la nivelul limbajului poetic se realizeaza prin intermediul figurilor de stil folosite în cadrul poeziei. Adresarea directa a eului liric este subliniata prin pronumele de persoana a II a singular ”-ti”. nicicând n-o sa dispara “. focalizând accentul asupra iubirii. 5..”) si prin inversiunile cu rol prozodic. “Iubirea. Sonet) 1.nicicând n-o sa dispara”. ea. Confesiunea lirica evidentiata prin marcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural – “noi”). Iubirea lui nu va muri nicicând. nicicând n-o sa dispara” are rolul de a izola o apozitie (“ea”). nicicând n-o sa dispara. Pronumele de persoana I singular “-ma”.. implicarea afectiva a eului liric. 87. subliniaza importanta iubirii pentru eul liric.. Persona încercata de acest afect. “eu” marcheaza prezenta lirismului subiectiv. acest lucru evidentiând totodata unitatea cuplului. totodata posibilitatea împlinirii unui scenariu ideatic. de a-l proiecta într-un plan ireal si. Expresivitatea este realizata prin repetitia anaforica (“si chiar. (Radu Stanca. 4. ea .” 6. 8.. Nici când mi-a aratat dovada. nu l-am crezut. Apozitia “ea”. reliefeaza lirismul subiectiv. Folosirea cratimei. . Cel de-al doilea catren nuanteaza eternizarea sentimentului de iubire. Iubirea devine elementul de conexiune între cei 2 : „Iubirea. “tainice cununi”).“n-o sa moara” 2. caci ratiunea nu mai are putere în fata sentimentului intens..dar . Cele doua virgule din versul “Iubirea. ea n-a murit.Iubirea este un sentiment ce creeaza o anumita vulnerabilitate. dar si prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular „tale”./si multe. Rima este încrucisata. “dainui-ntre”) ajuta la pastrarea masurii de 10-11 silabe. “n-o sa piara”.”n-o sa dispara“. ea . devine astfel subiectiva si reuseste sa treaca peste toate defectele celui/celei asupra caruia/careia îsi rasfrânge iubirea.Astfel. I.

iar din punct de vedere stilistic accentueaza importanta ochilor si a picioarelor în cadrul vietii si. Titlul exprima si subliniaza aparitia eului liric subiectiv. 3. sperante. dar totodata. figurile de stil creeaza ambiguitatea limbajului împinsa pâna la aparenta de nonsens. duiosie. 9. Mijloacele artistice la care apeleaza . Astfel. 88 (Nichita Stanescu. care lupta cu sine. de absurd. o desprindere de contingent. „De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?”. a duiosiei în planul iubirii. prin rasturnarea firescului. din punct de vedere gramatical. nedreptatea firescului. a se culca pe o ureche 2. dar si evidentierea ideii poetice. prezenta interogatiilor retorice 8. Nedreptate) 1. a trage cu urechea. Lirismul subiectiv se caracterizeaza prin prezenta monologului liric adresat si prin intermediul marcilor eului liric (pronumle de persoana I singular si plural): “eu”. tristete. orice poet. Virgula. întotdeauna. Astfel. au drept scop înfrumusetarea versurilor. antonimie: realitatea-visul despartind-unind 2. Inserate între versurile 7-13 se regasesc epitete personificatoare atribuite tristetii si dragostei: “urâta”. mai ales. prin folosirea verbelor la pers. “înfrigurata”. I. “nedreptate” suprima insolitul imaginilor artistice. marcheaza elipsa predicatelor. “noi”. pusa în relatie antitetica cu depasirea limitelor 7. 89 (Nichita Stanescu. prezenta eului liric implicat. într-una: Într-una din zilele vacantei voi merge la mare. dragoste 4. 6. . I. inclusiv prin ermetismul expresiei. 18 silabe 5.9. ducând la confruntarea dintre creator si gânditor. prima interogatie retorica pune sub semnul întrebarii normalul si sugereaza iesirea din limitele banalului. Necuvintele) 1. I plural. poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului.

Nichita Stanescu este un înnoitor al poeziei prin faptul ca aduce atât elemente noi. / care bat. adevar reprezentat de un singur cuvânt. 3. Poezia „Necuvintele” se prezinta ca o arta poetica prin faptul ca poetul îsi arat propria conceptie despre modelul de poezie. 90 (Nichita Stanescu. planând”. a-l taia capul 4. . plutind. acel laser lingvistic = acel cuvânt 5. 8. a reflexivitatii ce caracterizeaza fiintele inteligente. „adaugata” – înlaturata. Din punctul de vedere al prozodiei poezia este lipsita de rima. “Necuvintele” reprezinta o arta poetica deoarece arata ideea autorului despre poezie si despre lumea înconjuratoare în general. 7. cu exceptia strofei a treia în care primele doua versuri se repeta. cât si o altfel de gândire asupra poeziei moderne. de a nuanta nasterea unei noi lumi. 2. Tema poeziei este creatia ca înnoire a universului. I. si a solutiei gasite de el pentru obtinerea unei noi lumi se contureaza o veritabila arta poetica. 9. În ultima strofa. a se bate cu morile de vânt. o creatie a esentei lucrurilor. a taia elanul. Nichita Stanescu se foloseste de o metoda a contemplarii. sa atinga absolutul. În text se repeta verbul “a naste” (“nascând”) care are rolul de a evidentia procesul creator. Lauda omului) 1. 6. Cuvântul „oamenii” este scris cu doi “i” pentru ca primul i reprezinta desinenta de plural a substantivului respectiv.întruna: Dupa spectacol ma batea la cap întruna! 3. a filosofarii pentru aflarea acestui cuvânt ce poate fi aflat numai în vis. „înlauntru” – exterior. Omul întotdeauna vrea sa se autodepaseasca. În acest sens titlul este semnificativ. poetul foloseste imaginea vizuala „cu aripile crescute înlauntru. a-si bate gura degeaba. a temei. a taia frunza la câini. referindu-se la faptul ca omul vrea sa acceada la o conditie superioara. iar celelalte versuri sunt alcatuite independent de poeziile clasice. Strofa a doua evidentiaza dorinta autorului de a afla adevarul. Aripile ascunse ale oamenilor sugereaza superioritatea gândului. batut de soarta / de Dumnezeu 4. pentru ca descrie cel mai bine atmosfera create si anume aceea a necuvintelor. iar al doilea i este articol hotarât. Cu ajutorul limbajului.

ca si adaosul „ascendent“ al celor doua versuri supranumerare din strofa ultima. vocea lirica este prezenta în text prin adresarea directa. sa aiba un „punct de vedere“ despre Om. „ochii”. Cei doi termeni repetati în poezie sunt „soarele” si „oamenii”. definitive. Lauda omului. sunt cele mai originale si mai surprinzatoare. pe parcursul celor trei strofe. din întrepatrunderea ratiunii cu sentimentul. 8. aerul îl gândeste ca pasare cu aripile crescute înlauntru. 7. toate trei cu privire la Om. identifica specia lirica cu o oda. Virgulele desparte grupul verbal construit cu gerunziu de restul enuntului si reliefeaza semnificatia sintagmei: o personificare. 9. . Pentru aer. în tipare sintactice de neclintit. în tendinta lui perpetua de a stapâni legile universului. Poetul ne propune aici o viziune a Omului ca punct suprem si continuu ascendent al evolutiei materiei în Univers. 91 (Nichita Stanescu. facând apel la propria lor sfera semantica. Ultimele doua imagini. oamenii sunt niste pasari extraordinare având aripile „crescute înlauntru“ si planând fantastic în cel mai curat aer. Titlul este un element esential al receptarii. copacii.” se refera la faptul ca poezia se face prin fuziunea dintre puterea de judecata si afect. A imagina aripi crescute înlauntru. desi continutul textului nu integreaza epitete elogioase sau superlative rasunatoare. „umeri” . este a elogia la maximum intelectul uman. În poezie. în niste metafore ce depasesc analogia clasica si exalta diferentierea. Copacii gândesc omul ca emotie si ca niste „fructe plimbatoare”. ca pentru a purta în ele adevaruri absolute. pentru ca reda ceea ce gândesc pomii. „ce-o zaresti”. pietrele si aerul. 6. „frunte”. un altul al pietrelor si un al treilea al aerului. Formularile capata o miscare grava si linistit-suitoare.. Ca si cum natura ar avea propria constiinta. a pietrelor si a aerului. trei trepte ale unui fel de silogism poetic. Lirismul subiectiv reprezinta manifestarea directa a eului liric. „care e gândul“. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. Titlul poeziei. complementare una alteia. „tâmplele” 2. Dimineata marina) 1. De asemenea. Astfel se poate gândi un punct de vedere al copacilor. I. adânci si de o mare plasticitate intelectuala. Nu însa simetriile dau superioritatea acestei poezii. ci constatarea uimita ca în atâta relativitate cosmica pare probabila ipoteza ca elementele lumii materiale. eul liric este sugerat. Cea de-a treia strofa. Repetitia locutiunii substantivale „Din punctul de vedere al . Omul este mai presus de orice prin emotii si inteligenta. vâslind în aerul gândului. pietrele gândesc omul ca miscare si ca lumina. chiar daca cu valoare generalizatoare. pietrele si aerul. sporesc impresia de dinamism continuu.5. „sprâncene”. precum si prin exclamatiile din finalul fiecarei strofe. mediul pasarilor. în poezie sunt enumerate trei perspective metaforice cu privire la om: a copacilor..

Titlul sugereaza un tablou de natura. motivul biblic al mersului pe valuri . devenind o prelungire a universului uman. motivul luminii. având drept caracteristici lirsmul reflexiv si imagismul metaforic. 7. I. al iluminarii. a taia drumul / calea cuiva. reinterpretarea miturilor (geneza este aici individuala. schimbându-i contururile. Sentimentul este generator de sens. Rima este încrucisata. natura se trezeste la constiinta). a da apa la moara. 1-3 feminina si 2-4 masculina. motivul somnului. Apostroful din versul: „macar pân' la genunchi în valul diafan” marcheaza absenta vocalei “a”. rostirea într-o singura silaba / tempo rapid. 3. fiecare cuvânt. a-i taia cuiva (toata) pofta. lenta = lina. Adolescenti pe mare) 1. teapana = puternica. pe apa Sîmbetei 4. Discursul liric confirma partial si completeaza întelesurile sugerate de titlu. Orice titlu induce un anumit nivel de lectura a textului poetic si genereaza un orizont de asteptare. a sti ca pe apa. motivul marii. „si plopii. Cuvintele au valoare în sine. 2. într-o viziune monumentala. Imaginea vizuala a soarelui si sinestezia „lumina-n ape o sa-mpunga” contureaza o lume a obiectelor si a fiintelor aflate într-o relatie de întrepatrundere. trezindu-se brusc” – personificare. Eul poetic are viziunea propriei geneze ca fiinta suprema. consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor. masura variaza între 10 14 silabe (într-o rostire rapida a primului vers al acestei strofe) 6. identificându-se cu soarele. 92 (Nichita Stanescu. dar dincolo de cuvânt se deschide o alta lume. Textul apartine neomodernismului. Poezia se face pe sine ca obiect si se construieste cu fiecare vers. glorificând momentul nasterii lucide. moment auroral privilegiat. a se îmbata cu apa rece. numai ca dimineata devine o metafora a trezirii constiintei: fiinta cosmicizata se trezeste din somnul necunoasterii. universul material prinde viata. Tema trezirii constiintei / a nasterii lucide. într-un moment al zilei. Nicolae Manolescu vorbeste despre substantializarea limbajului si poetizarea realului. în lumina. 4. tema adolescentei. tine lumea în fiinta. motivul ascensiunii.3. a taia frunza la câini etc. 9. omul devine centru al universului. prin personificare. Titlul poeziei citate este alcatuit dintr-un substantiv comun însotit de un adjectiv cu valoare de epitet. 5. 8.

Epitetul „lenta înaintare” semnifica plutirea lina. a pune suflet. ca Isus. 8. ci este ea însasi un act. pe mare.5. masura de 16 silabe în primul vers. motivul zeului Marte. Spre deosebire de asteptarea celui care îi contempla. prezenta si în aceasta poezie si este datorata unui limbaj simplu. . cunoastere de sine. Ultimele doua versuri reprezinta un fel de concluzie / constatare a întregii poezii. 5. Tema iubirii. care stabileste o opozitie cu ideea din versurile anterioare. calma. ca un dans cosmic. 3. Masura strofei a treia este de 9 -11 silabe. 9. a adolescentilor cuprinsi de elanuri impetuoase. I . Substantivul Marte este scris cu majuscula deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului si a vegetatiei. reprezinta calitati ale tinerilor. din suflet. 93 (Nichita Stanescu. În primele patru versuri – rima încrucisata. „mansarde” 2. Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului. 6. Transparenta ideii poetice este ilustrata aici de imagini artistice si de prezenta eului liric ca spectator. motivul Lorelei. fapt subliniat si prin utilizarea conjunctiei adversative „dar”. 7. prelungit si în neomodernism. 12 silabe în al treilea vers si 15 silabe în al patrulea vers. „zvelti” si „calmi”. „concreta". pentru ca poezia nu se mai bazeaza pe reprezentare. fara multe figuri de stil. fara a se marca fiecare vers prin majuscula (scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite). impulsionati spre descoperire. care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare. firesc. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stanescu. motivul zborului. tinerii au capatat deprinderea de a „merge pe valuri”. împlinire si desavârsire a fiintei. semn al puterii extraordinare a acestei vârste mitice si al încrederii pe care adolescentii o au în ei însisi. Rima strofei a treia este încrucisata si feminina. 14 silabe în al doilea vers. numit ingambament. a-si da sufletul. Ploaie în luna lui Marte) 1. cu sufletul la gura 4. „infernal". Cele doua epitete. motivul ploii. Adverbul „simultan” evidentiaza ideea unei alinieri ca într-o competitie care-i ajuta sa se cunoasca.

din ultima strofa. îsi pierd aceasta calitate.]" este folosita pentru a sublinia ca în fata iubirii celor doi. care fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. I. întâlnim imagini vizuale ca „norii curgeau". sunt de neclinit. se remarca personificarile „Peretii odaii erau / nelinistiti [. sugereaza destramarea cuplului erotic. prin iubire. înaltatoare. De altfel.]" si „Sufletele noastre dansau". de obicei. Ploaia este o metafora a vietii. Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice regasite în text. la fel ca si imaginea vizuala „si ma-naltam". care contin o imagine vizuala: „si ma-naltam. provocându-le moartea). iar vocea iubitei rasuna ca un ecou îndepartat... sirena a Rinului care atragea corabierii într-o zona stâncoasa. Uitarea odaii unde ei se iubeau si înaltarea marcheaza distantarea îndragostitului de iubita sa. Personificarea „Peretii odaii erau / nelinistiti [. Imaginea auditiva „Tu ma strigai din urma". 94 (Gheorghe Tomozei. este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi au trait-o „în luna lui Marte". cu pene" sporeste expresivitatea textului. ambele impunâd motivul zborului. Metafora „mie-mi ploua zborul. si nu mai stiam unde-mi / lasasem în lume odaia". Iubirea de altadata este proiectata în mit cu ajutorul imperfectului („ne iubeam”. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare nostalgica a trecutului. caci pentru îndragostit lumea apare ca un miraj continuu. dar care pot fi efemere („ploaia") 9. raspunde-mi" vin sa sugereze faptul ca îndragostitul îsi lasa iubirea undeva departe. care sugereaza fericirea îndragostitilor si rezonanta universului înconjurator la sentimentele lor. a instinctului.6. el îndreptându-se spre alte idealuri. al înaltarii. se exprima bucuria existentiala intensa.. În poezia Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stanescu. asociat iubirii tragice. Septemvrie) . 8. lucru sugerat de primele doua versuri. imposibile în romantism. Epitetul superlativ „ploaie de tot nebuneasca". al depasirii limitelor banalului. chemarea iubitei cu numele Lorelei (în mitologia germanica. „sufletele noastre dansau”. pâna si lucrurile care. a bucuriei existentei. „dansau”) 7. Tot prin personificare.. care îl pune pe îndragostit sa aleaga între iubirea lor („oamenii") si alte idealuri. De asemenea. urmata de repetitia „raspundemi. „ploua”. Ultimul vers poate fi interpretat ca o întrebare retorica din partea iubitei. sentimentele îndragostitilor reflectându-se în tot ceea ce îi înconjoara. În penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre îndragostiti.

implicit si poezia. deprimarea fiintei care se identifica cu „cel mai trist scolar”. Acestea „ruginesc”. 8. târzii 2. „iubire” sunt cuvinte din fondul vechi al limbii. Sintagma „cântecul cel mai trist” este. 3. se înroseste tot si se eschiveaza. prelungeste durata momentului evocat si o imobilizeaza într-un tablou sensibil si melancolic. 6. de dupa himericele clai de fân ale verii. si rol de gradare a intensitatii. datorita punctelor de suspensie prezente atât în fiecare strofa. 2-4 masculina) si masura de 10-11 silabe. se termina cu puncte de suspensie pentru a invita cititorul la reflectie. râvnind dupa mângâierea doamnei învatatoare. apozitia dezvoltata „cântecul cel mai trist” de determinantul sau („cântecul trist”). I. o alinare mult asteptata. exprima starea de tristete a fiintei. Ideea poetica este tristetea indusa de venirea toamnei si este evidentiata prin epitete : „surâsul meu amar” ce exprima atât amaraciunea.1. asadar. asemenea unei fiinte umane. singuratatea. 95 (Ion Vinea. Poezia are o predispozitie spre meditatie. „Septemvrie…” . „septemvrie. o lamurire asupra primei sintagme. omonim lexico-gramatical) 2. Rolul punctelor de suspensie din primul vers. de asemenea. Tema trecerii timpului. Strofa curenta. singular. la timpul lor. . septemvrie. cad „domol”. Epitetul „frunze târzii” sugereaza efectul venirii toamnei. întrucât cea de-a doua virgula ceruta de situatia gramaticala lipseste. 5. într-o continua rotatie calma a anotimpurilor. Rima încrucisata (1-3 feminina. cântecul cel mai trist” are rolul de a izola. precum toamna. dar care nu va mai veni niciodata. Metafora „radvanul toamnei” exprima plastic aparitia regala a toamnei. partial doar. copilaria. asociindu-si mai multe motive. amintirea. „radvanul”. (cer = verb la persoana I. „carte”. ca la Virgiliu. „frunze”. este de a marca o pauza afectiva în rostirea poeziei . cât si falsitatea zâmbetului. Virgula folosita în versul „Cântecul trist. 7. îmbatrânesc si se sting. Utilizarea verbelor la modul indicativ. timpul imperfect creeaza durata si simultaneitate. având. Când îi cer explicatii. cât si în ultimul vers. pentru a sugera nostalgia. pentru ca timpul copilariei a trecut. Frunzele simt trecerea timpului si . Declin) 1. 9. Limbajul poetic în poezia citata este caracterizat de reflexivitate. care te invita sa gândesti la rostul lumii si al fiintei aflate sub puterea timpului. lasa cititorul în suspans. 4.

nici nerabdare. Marci ale subiectivitatii: „în mine”. care declanseaza melancolia eului liric si care declanseaza monotonia bolnavicioasa în planul exterior ( „arborii neajunsi la cer”. „frunzele care se dau în vânt” ). acestea fiindu-I atribuite de catre privitor. sub impulsul unui pesimism continuu si a obsesiei pentru moarte. Asa cum întreaga natura asteapta prima zapada din an pentru a se sparge monotonia existentei. vaga. a lua viata 4. Elementele cadrului natural sunt numite si nu doar sugerate. „frunzele care se dau în vânt” ). Imaginea creata de aceste versuri este aceea a unei bucati de lume cuprinse de melancolie si care. „(nu)-mi” (pronume personale. pentru a rupe sirul de zile derulate identic. Pe de alta parte. tristete si care reflecta o orientare a eului liric catre visare si izolare. singular) 6. lumea interioara. prin „apele ce-si urmeaza albia”. la fel si fiinta asteapta „sarutul” care sa îi încalzeasca sufletul. este transpusa în planul exterior si corelata cu toamna târzie. sunt cuprinse de vraja morbida a anotimpului. se „da în vânt”. si chiar si elementele naturii. folosite cu sensurile lor denotative. 9. ca în poeziile simboliste. Elegia este specia poeziei lirice care exprima sentimente de melancolie. În asteptarea elementului salvator (iarna. Expresivitatea rezultata din repetitia prepozitiei „între” în ultima strofa a poeziei (anafora) consta în sublinierea ideii ca intreaga natura este cuprinsa de tristetea toamnei. Utilizarea acestei din urma expresii poate conduce catre ideea ca eul liric este interesat el însusi de posibilitatea sinuciderii. ci numindu-si sentimentele în mod direct. 8. Cuvintele din poezia lui Vinea sunt. a sentimentelor pare a acumula din ce în ce mai multa melancolie. prin „turmele ce-si pasc soarta”. cât si lumea animala. respectiv sarutul). 7. astfel încât omul pare a avea un aer bolnavios. demult uitata în sine ( „o tristete întârzie în mine” ). care îl determina sa observe doar ceea ce este deprimant si dureros în jurul sau (“cântecul cel mai trist”.3. Prezenta acestor trasaturi demonstreaza caracterul elegiac al poeziei. viata de câine. autorul nelasând cititorului doar indici asupra ceea ce doreste sa exprime. una dupa cealalta. renunta asadar. în cea mai mare parte. aspirând tristetea peisajului tomnatic. de-o viata. continua. natura îsi urmeaza vechiile obiceiuri si nu manifesta nici revolta. cele doua planuri au atitudini diferite. 5. . Limbajul poetic în textul lui Vinea este caracterizat în principal de expresivitate. „glasul sterp”. Tristetea eului poetic. de exemplu. Astfel. Eul liric din poezia Declin traieste o tristete anonima. În poezia lui Ion Vinea sunt prezente tema melancoliei si cea a toamnei. ca urmare a sentimentelor proprii de neliniste si tristete. Atât lumea vegetala. care „întârzie” în planul sau interior. pe viata. „turmele ce-si pasc soarta”. pentru a se salva. în viata. prin „arborii neajunsi la cer”. persoana I.

concisa. Chiar înainte ca Isus sa moara. 8. ocarau = huleau 2. Invocarea pasajului biblic este o alta tema caracteristica si anume aceea a întoarcerii spre primar. 7. „umilinta talangilor”. Cadrul exterior se afla în relatie directa cu personajul liric. Redarea cât mai fidela a rastignirii lui Isus se subordoneaza încercarii de recuperare a radacinilor.. mama lui Isus. caci ei sunt fara frunze. „În vale…dormea Ierusalimul”). chinurile si. a-si face cruce. spre primordial. Prima strofa a poeziei prezinta apropierea mortii lui Isus. „Ierusalimul doarme”. sporind tragicul. pus în fata verbului „zbucnea” sugereaza violenta si profunzimea chinurilor interioare ale mamei. Când Iisus este cuprins de somnul mortii chinul se sfârseste si pentru natura. I. 96 (Vasile Voiculescu. Folosirea cuvântului „blestem” pentru a arata nenorocirea personajului liric Isus arata imposibilitatea de a schimba ceva si faptul ca destinul trebuie împlinit. Unele sintagme sunt totusi destul de dure („glasul sterp”. pustietatea. pentru ca „E toata viata care doare asa / Zi cu zi pe întinderea stepelor”. însa prin intermediul acestora se vede faptul ca natura simte pierderea. Sintagma „Inima de mama” înduioseaza. imaginile sugereaza destramarea lenta a fiintei. în cruce 4. Puse sub semnul metaforic al titlului. oboseala existentiala. a-si duce crucea. 3. Prima propozitie. Declin. Rolul cratimei în sintagma „la picioarele-i zacea” este acela de a realiza pronuntarea legata a celor doua parti de vorbire diferite: substantivul si pronumele neaccentuat în cazul dativ. „lumea cea pribeaga”). imagini auditive („râdea cu hohot gloata”) si pentru ca reda dimensiunea spatiala („Pe stâncile Golgotei”.. dramatismul versurilor. Adverbul „adânc”. „curata-i frunte”. 5. determinând si schimbarile naturii. „arborii neajunsi la cer”.termenii îsi mentin proprietatiile. Pe cruce) 1. „turmele ce-si pasc soarta”). Textul apartine traditionalismului interbelic si are ca tema centrala tema caracteristica a acestui curent si anume constiinta religioasa ortodoxa. 6. acest lucru având drept efect o exprimare coerenta. La fel si maslinii. natura se dezlantuie violent prin arsita grozava si prin varsarea lavei. Versul „si-adânc zbucnea blestemul în inima de mama” face referire la suferinta Mariei. imagini vizuale ( „Maslini fara de deunze dormeau). prin simplitatea ei si prin alaturarea numelui lui Isus de verbul la . arsita = dogoare. când suferinta lui este maxima. Discursul liric este descriptiv pentru ca prezinta numeroase figuri de stil epitete („arsita grozava”. în final moartea lui Iisus.

97 (Vasile Voiculescu. Metafora „surugiu la cuvinte” sugereaza rolul poetului si anume acela de a conduce cuvintele si de a le potrivi cât mai bine în rime si versuri. dar si la menirea poetului. a bate gândul 4. cerul) este învinsa de moarte. dezlantuita. Ea este urmata de epitetul „arsita grozava” care face legatura între personajul liric si exterior. palat. 3. Nu în ultimul rând. menirea poetului. În primul rând. disperarea mamei. Creatia este vazuta ca un basm. 7.imperfect „murea” accentueaza tragicul si solemnitatea momentului. „m-”. curat. neputinta ucenicilor accentueaza si mai bine momentul facând apel la constiinta crestina. reprezentata de elementele legate de credinta (cruce. Natura. având rolul de a introduce enumeratia realizata de urmatoarele trei versuri. 9. tipatul Mariei Magdalena. Poezie) 1. iar menirea poetului este aceea de a-si folosi toate . I. tema centrala a traditionalismului interbelic. spinii. propozitii scurte) reusesc sa redea tragicul si gravitatea momentului. Pornind de la acest vers se poate presupune ca poetul prezinta momentul în care viata. „le strunesc”. a zbura ca gândul si ca vântul. craiasa 2. reprezentata de elemente precum sângerase. adaptarea naturii la suferintele personajului liric Iisus este un element prezent si în Biblie care apropie viziunea autorului de viziunea religioasa. În opinia mea. Cele doua puncte de la sfârsitul primului vers marcheaza o pauza în vorbire. mijloacele artistice (figuri de stil. Viata lui Iisus redata prin metafora „palea fruntea-i curata” se stinge din cauza sângerarii si a spinilor. Apoi. a pune pe gânduri. a cadea pe gânduri. În concluzie. reactiile celorlalte personaje lirice. Prezenta eului liric este marcata de verbele si pronumele la persoana I singular: „le momesc”. personificata se dezlantuie si participa la acest moment de rascruce. poezia „Pe cruce” reda viziunea poetului reusind în acelasi timp sa sensibilizeze ctitorul. buzdugan. „ma”. teme/motive literare: creatia. Poezia este o arta poetica deoarece ideile poetice cuprinse în text fac referire la modul în care este realizata creatia. viziunea poetului asupra acestei scene biblice reiese foarte expresiv din versuri. 6. cuvântul 5.

fapt subliniat de metafora „se destrama craiasa de imagini”. De acum se instaleaza un haos. buchi – arhaism.darurile în migaloasa munca de a potrivi cuvintele. caii razvratiti. O alta interpretare s-ar putea referi la disparitia zeilor datorita . 5. redat prin personificarea „Amutesc. poezia vazuta ca un basm si prin tonalitatea elegiaca din final. în rime si versuri pentru a umple „albele pagini”. iar paginile care trebuiau umplute ramân albe.loc!”. iar cuvintele se rup unele de altele („Chingile se rup. 6. 98 (Vasile Voiculescu. În sintagma „duhurile-nchise” cratima marcheaza elidarea vocalei „î”. nevoia credintei în zei a disparut. cuvânt de cuvânt. Metafora „plumbul închisorii” se refera la imaginea mintii neinstruite asemanata cu o temnita de plumb. cunostintele generale ale omenirii erau limitate. se pare ca rimele nu mai au aceeasi valoare. Aceasta lipsa de cunostinte atârna greutati de plumb de aripile gândirii libere. totul se destrama. speriati. Poezia apartine traditionalismului prin tematica. Pe masura ce cunostintele au avansat si au început sa dea un sens rational acestor evenimente. zurgalaii de rime”. De asemenea. totul dispare ramânând doar urme pe paginile albe. neputând trece peste anumite bariere ridicate de ignoranta personala. Am trecut cu bine peste sesiune. Fenomenele mai complexe ce nu puteau fi explicate cu ajutorul mijloacelor contemporane erau asadar plasate în sfera unui anumit plan supranatural al carui stapâni erau zeii. (am depasit) Calauzele au trecut imigrantii peste granita. ducând asadar la „moartea” lor. Strofa finala începe cu îndemnul „Loc. când predomina sentimentul de tristete deoarece poetul nu a reusit sa creeze ce si-a propus. Prezenta eului liric poate fi evidentiata prin aparitia marcilor sale specifice cum ar fi pronumele personal de persoana a II-a „Tu” ce marcheaza adresarea directa sau a verbului la persoana I plural „avem”. 3. 9. I. prin micsorarea numarului de silabe este realizata încadrarea în masura versurilor de 10 silabe.”) În ultimele versuri apare dezamagirea ca desi poetul si-a pus în slujba poeziei toate darurile. cosmos – neologism 4. Mintea neluminata de puterea eliberatoare a cartilor este închisa de propriile-i limite. 8. Cartea) 1. În Antichitate. (au transportat) 2. bazânduse majoritatea pe pura observatie a mediului înconjurator. menit sa anunte sosirea radvanului dar si destramarea a tot ce se realizase.

vazuta ca un „stup”. 8.. pornind de la rolul cartii de a transmite informatii în timp si spatiu. 2.De asemenea. 99 (Vasile Voiculescu. În carti sunt cuprinse notiuni general valabile. Sonetul „Cartea” este o opera literara în versuri în care autorul îsi exprima crezul liric.ca faldul unui steag” evidentiaza expresiv însusirea. „seminte-ale ideii”. care ar fi putut perpetua mitul. .mi” de verbal auxiliar . propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. posteritatii prin opera sa.inexistentei cartilor. ca modalitate de transmitere a experientei acumulate de omenire catre generatiile urmatoare si de transcendere în nemurire sub forma neuitarii. explicându-se în felul acesta si disparitia zeilor care nu au cunoscut „Magic-ul cosmos strâns în scoarte”. locutiuni/expresii: a fi batut în cap. Comparatia . Masura este 10 -11 silabe. Ultima idee prezentata este aceea conform careia cunoasterea prezenta prin intermediul cartilor a luat locul supranaturalului în explicarea majoritatii elementelor vietii. cartea a reusit sa învinga efemerul prin anduranta. Scrierile poetului cuprinse în carti au darul de a transmite cititorului peste generatii „semintele ideii” si de a „spinteca bezna suferintii”.. 9. I.mi-am faurit” are rolul de a marca grafic despartirea a doua parti de vorbire diferite: pronumele . Una dintre trasaturile traditionalismului interbelic. 5.. cratima s-a folosit si pentru pastrarea ritmului si masurii poeziei. rolul poetului este acela de a trece „sucul nemuririi”. fara a fi nevoie de contactul direct cu sursa acestor informatii. Autoportret romantic) 1. în vreme. a bate o carte. timpul se scurge implacabil pentru om. ajutând la creionarea autoportretului. iar rima este îmbratisata. Cratima din structura . Anii care au trecut si-au lasat urmele . îmbunatatite în functie de conditiile existente pentru a extinde limitele cunoasterii umane. Penultima strofa prezinta imaginea cartii. Îl doare la inima când vede atâta risipa. apelând la metaforele „polenul lumii” si „sucul nemuririi”. În viziunea autorului. 3. 4.a avea”. a bate pasul pe loc. Consider ca uneori chipul iubirii e schimbator.. a bate palma. ce sunt dezvoltate si aprofundate de fiecare generatie în parte. 7. care poate fi identificata la nivelul textului este tema timpului. trasatura fízica.

în care elementul surprinzator nu poate sa intervina. unui monolog. apasare. punând în lumina propria stare sufleteasca. Poezia nu este numai un autoportret creionat de amintirea celui ajuns la vârsta senectutii. a duce dorul (cuiva) 4. . I... Expresivitatea se realizeaza în textul poetic dat cu ajutorul figurilor de stil. creionând în tuse grave propriile trasaturi fizice.bântuita nava”.par alb”. Expresivitatea se refera si la capacitatea limbajului poetic de a exprima într-o maniera plastica idei cu maxima încarcatura afectiva si subiectiva. neatinsa. .. poet-creatie. metafora . În sintagma „o! gazeta” este folosit semnul exclamarii. Elementele naturii ajuta si ele la creionarea autoportretului – metafora . iar prin folosirea pronumelui „tu” se accentueaza destinatarul mesajul numit si în titlul textului. Poezia . Textul ia forma unei confesiuni. singurul sprijin la batrânete fiind creatia sa (. comparatiile . metaforele . 5. . deoarece marcheaza interjectia si totodata interventia afectiva a eului liric. dar creeaza si o stare de singuratate..par alb”.. 3. prezentat într-o maniera avangardista.. sunt redate propriile idei despre lume.chip uscat”). dovada fiind motivul visului (. „strada e aici la picioarele tale precum un câine credincios”. Talazurile. fiind sugerata si ideea timpului ce se scurge ireversibil.Autoportret romantic” este o arta poetica chiar daca interesul este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume. „credincios”=necredincios 2. a duce grija.. precum epitetul cromatic .pajiste firava’’.. dar într-o viziune romantica. a duce cu vorba. Prin mijloacele artistice. Titlul poeziei .6.ca în toiag”.. Poezia este un monolog adresat.. Ulise) 1. prin conturarea atât a trasaturilor fizice (epitetul cromatic . 6.pieptul liber”). „acum strada te primeste ca o cutie postala”.Visez mereu. 9. În prima strofa se realizeaza autoportretul artistului.. nimeni si nimic nu pare sa-l surprinda pe acest Ulise. cât si a celor morale (meafora . 7. 100 (Ilarie Voronca. 8.Ma sprijin în condei ca în toiag”).. nava.ca faldul unui steag”.. . deoarece într-o maniera nostalgica poetul îsi contureaza imaginea. steagul sunt elemente care atesta trecerea timpului.Autoportret romantic” este sugestiv.batrânete brava”. Comparatia „obisnuinta e pe umerii tai ca o camasa uzata” sugereaza ideea de acomodare cu o existenta absolut banala. „uzata”=nefolosita..inima ratacita”. ca visul mi-e trezie”).

schimbarea planului fiind realizata prin conjunctia adversativa „dar”. adica modificat sau concretizat de o putere exterioara individului. identificându-se trasaturi precum nerespectarea constrângerilor prozodice – versul liber. În ultimele sase versuri se trece de la cadrul exterior spre cel al interioritatii. Apare implicarea eului liric prin interjectia „o!”. cum ar fi „zgomote iti ling tâmplele arterele”. în platitudinea vietii comune. punctul de vedere. . iar folosirea pronumelor de persoana a II-a evidentiaza caracterul adresat al textului. poezia dezvaluie o parte ludica. este „întors” de altcineva. iar cele doua substantive enumerate („tâmplele” „arterele”) nu sunt despartite prin virgula. Fiind scrisa în spirit avangardist. Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu. numindu-l pe celebrul erou grec care a participat la razboiul troian. Prin metafora „arcul din pupilele tale”.7. Textul apartine miscarii de avangarda. deoarece eroul este introdus în banalul cotidianului. 9. eul liric doreste sa sugereze ca viziunea. 8. utilizarea limbajul uzual. Continutul textului însa contrariaza asteptarile cititorului. folosindu-se cuvinte sau combinatii mai neobisnuite. ingambamentul (continuarea unei idei în urmatorul vers cu litera mica). folosind putine figuri de stil si evidentierea spiritului ludic.

Un prim argument în sprijinul afirmatiei citate ar fi faptul ca datoria pe care omul si-o asuma trebuie sa porneasca din interiorul constiintei sale si sa fie corespunzatoare moralei sale proprii. conceptul kantian al datoriei ca imperativ categoric al existentei caracterizeaza omul ideal. . copilaria este perioada inocentei si a grijii pentru cei dragi. La aceasta vârsta. constiinta trebuie sa fie cel mai ascutit simt al omului si sa-l ajute sa se înalte în fiecare zi mai mult. pentru natura. Fiinta umana iubeste si constientizeaza mult mai profund rodul gândirii ei decât un imperativ exterior. cât de neînsemnat. II. de multe ori. îl cerceteaza cu multa curiozitate si emite pareri una mai originala decât cealalta. omul trebuie sa-si constientizeze simtul datoriei. eu cred ca propria constiinta morala este mai valoroasa decât legea prin faptul ca. maniere. motiv pentru care fiecare adult si-o rememoreaza cu placere. Astfel. În concluzie. ceea ce este legal nu este moral. eu consider ca legile. prin caracterul lor coercitiv. desi sunt factori regulatori indispensabili în societate. Acestea sunt motivele pentru care oamenii mari se amuza la emisiunile televizate în care prichindeii îsi dau cu parerea. Aceasta îl motiveaza pe om sa persevereze în munca sa. trebuie sa fie animat de datoria fata de munca sa. nu pot influenta constiinta omului. Pe de alta parte. Odata cu aparitia copiilor. apoi a nepotilor. pentru micul univers în care copilul traieste. omul matur în devenire ia în serios orice lucru. dar si de datoria fata de societate. omul.în legatura cu problemele vietii. Aceasta prima parte a vietii este cruciala prin fundamentul pe care îl pune la temelia viitoarei individualitati (comportament. omul matur îsi aminteste cu nostalgie de vremea când era copilul inocent pe care îl întrezareste pe chipurile acestora. În primul rând. este important de mentionat ca adevarata constientizare a vârstei copilariei se petrece în a doua parte a vietii. De aceea.II. cunostinte primare).12 (copilarie) Vârsta copilariei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vietii omului. În al doilea rând. În opinia mea. În plus. fiind în strânsa legatura cu semenii sai si cu societatea. nu este întamplator faptul ca poporul român a cristalizat aceasta etapa formativa în expresia “cei sapte ani de-acasa”. Grijile vietii îl aspresc si îl fac de multe ori sa spuna: “ ce n-as da sa fiu copil din nou”.11 (constiinta) Pentru a putea avea succes în orice activitate ar întreprinde.pe un ton grav.

iar dezvoltarea uneia nu merita sa se faca în detrimentul celeilalte. în sensul ca exista oameni care traiesc doar câteva decenii si lasa în urma o bogata experienta de viata si oameni care. cultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite. atentia acordata culturii aluneca spre latura prozaica a lumii. Un prim argument în sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om fata de situatiile cu care se confrunta este una foarte pesonala. Ceea ce deosebeste însa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si puncte de reper ale civilizatiei. În al doilea rând. ca de multe ori dificultatea. restrângând-o spre cercurile elitiste. cultura este lumea interioara a individului.14 (curaj) Una dintre cele mai importante cai de cunoastere este experienta. Desi. II. acestea exista. reusesc sa-si pastreze inocenta cognitiva. Un al doilea argument ar fi faptul ca cei mai multi oameni au predispozitia de a ceda în fata obstacolelor. sub forma academiilor nationale. esenta sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi rol binefacator ca la nivel individual. civilizatia si cultura sunt indisolubil legate. multe întamplari ale vietii cerându-se abordate cu mult curaj. la modul general. civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent. totodata. desi ating vârste matusalemice. ca nu ar converge spre acelasi punct. mediul românesc a fost si este supus unui proces de “ardere a etapelor”. Cel putin în ultimele doua secole. de importare a unor forme fara fond. În concluzie. copilaria si imaginea asociata a casei parintesti sunt doua radacini carora omul le ramâne tributar întreaga viata. II. Este vorba aici despre curajul de a pasi pe tarâmuri necunoscute si de a cauta mereu noi provocari. Într-un astfel de climat cultural. El afirma. În primul rând. ni se poate parea ca ele merg pe drumuri separate. În realitate însa.13 (necesitatea culturii) Cultura se constituie într-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei umane. dupa cum marturiseste autorul citat. însa. în timp ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara în care toti oamenii traiesc si îsi exerseaza capacitatile. falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Bancila este mult mai evidenta în societatea noastra.În concluzie. De cele mai multe ori. înaltimea obstacolului sunt aparente si . în cautarea propriei personalitati. una fiindu-i indispensabila celelilalte. Ea este totodata si cea mai dura.

În plus.”. „cânta sa-si mai potoleasca dorul” (tristetea). „de dorul cireselor abia astepti primavara” (pofta).15 (destin) Personal. exprima framântari sentimentale de la pasiune pâna la . durere. destinul trebuie privit ca o predestinare. care devine o întamplare plina de rost. În concluzie. „Dor” poate semnifica dragoste. de fapt. nu sunt de acord cu afirmatia lui Andrei Plesu. Asadar. Destinul imuabil nu mai poate fi invocat. II. omul îsi castiga importanta în viata sa. dar si responsabil. sete sau foame de experienta reala. acceptarea neputintei priveaza mintea si sufletul de bucuria unei victorii. Adoptând aceasta atitudine. 16. În primul rând. Omul. (dor) Sunt de accord cu parerea lui Mircea Eliade despre dor. anume ca: „Orice ar fi. precum si implicatiile acestora cad în responsabilitatea exclusiva a individului. nostalgie. de a trai într-un anumit loc si timp. fiind înzestrat cu discernamânt si intelect. Desi Dumnezeu îl asaza pe om într-un anumit context spatial si temporal si îi transmite setul de norme dupa care sa se ghideze în viata. II. fiind un energizant al mintii si o treapta spre cunoastere.trebuiesc înfruntate în mod curajos. naziunta. aspiratie. subconstientul se încarca negativ si sentimentul esecului se permanentizeaza.. putem preciza ca acest cuvânt este intraductibil în alte limbi din cauza semanticii sale deosebit de bogate. suferinta din dragoste. alean. „a zice cu dor” (cu patima). toate acestea se pot exprima prin cuvântul dor. pasiune sau dorinta. multi viteji se-arata”. De exemplu. care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica omul în totalitatea sa. ezitarea ilustrând ulterior zicala: “dupa razboi. atractie erotica. deoarece consider ca a afirma suprematia destinului în viata omului este echivalent cu a te disculpa de propriile greseli invocand soarta implacabila. dorinta de a revedea persoana draga. din dezertare în dezertare. Un prim argument ar fi faptul ca asa-numitul destin reprezinta. are capacitatea de a-si construi viata independent. o predestinare de a te naste. expresiile uzuale: „mi-e dor de tine" (a-ti lipsi persoana draga). Toate trairi ce reprezinta omul în totalitatea sa.. framântare sentimentala. Un al doilea argument în sprijinul ideii este perspectiva crestina asupra destinului si responsabilitatii. pasiune. în contextul libertatii si responsabilitatii individuale. curajul este una dintre cele mai utile calitati umane. îi lasa acestuia libertatea de a-si alege propria cale. Însa restul actiunilor omului.

prin cuvântul „dor” ne putem exprima si nevoia de experienta reala. la un moment dat la iveala. În al doilea rând. iubirea poate fi privita ca o pasiune aparuta din senin. cuvântul „dor” reflecta reprezentând-o în totalitatea sa. influente care nu numai ca toate fatetele firii umane. Un exemplu din literatura noastra este mitul zburatorului. În primul rând. sociale. Eu consider ca învatând regulile jocului si ale vietii la perfectie. indiferent de forta si dibacia celor care nu o vor. Spre exemplu în legenda „Romeo si Julieta” se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune înflacarata ce încalca regulilile sociale. fiind imprevizibila. dar la o casnicie nefericita. Din aceasta cauza. pogorându-se asupra noastra ca un har divin. Exista foarte multe persoane puternice. erotica. 18. religioase. 17. . fara ca sa stii cum si te duce fara ca sa sti unde. culinara). iese. ca dreptatea. incompatibilitate de temperament ducând la o situatie mai putin tragica. omul stie cum sa le încalce. s-a considerat ca dragostea „este din alta lume”. Dreptatea nu poate fi descoperita si apreciata fara a sti ceea ce o neaga.senzatii cu semnificatii mai putin profunde. regasit în poezia „Sburatorul” a lui Ion Heliade Radulescu. deoarece cuvântul sugereaza doar dorinta (fata de persoana draga aflata departe. II. (iubire) Sunt de acord cu parerea lui Ioan Slavici conform careia „Iubirea e din alta lume si se iveste din senin. etnice. Un alt exemplu se regaseste în romanul „Mara” al lui Ioan Slavici. ori o boala. (dreptate) Acest proverb românesc sugereaza ideea cu care sunt si eu de acord. ca orice sentiment al omului. iubirea apare spontan. În al doilea rând. unde fata care se îndragosteste cere ajutorul mamei pentru a scapa de acele senzatii necunoscute ei. dar fara a sti daca va fi îndeplinita sau este doar utopie. aspiratia spre aceasta. În concluzie. dar ce se identifica la fel de bine cu firea umana. trecând peste prejudecati majore: sociale. În concluzie. odata îndragostiti. fara a sti unde. II. ceea ce îi arunca în tumultul vietii.”. ce ne poarta pe cai neprevazute. rasiale. valoarea cel mai usor de negat. cei doi tineri pot renunta la orice pentru a-si pastra iubirea. se da pe fata. ca o vraja. daca nu optam pentru o viata constrânsa de rigorile ratiunii. fara ca sa sti de ce. unde Persida trece peste contrângeri religioase.

Spre exemplu. omul nu va descoperi niciodata ce este prietenia. si mai ales. lumea în care traim este plina de nedreptati (de observat si faptul ca “dreptate” nu are plural. dar niciodata ca pe unul care se va putea într-o zi apropia de sufletul meu. fara a pretinde sa te schimbi. desi se aduc multe probe false si cel vinovat scapa nepedepsit. De exemplu. chiar daca ne cunoaste punctele slabe si prietenia va rezista obstacolelor. Dusmanul este cel care face rau intentionat si o poate face înca o data. descoperim ca este suficient unul singur pentru a zâmbi. în justitie. la un examen la care toate subiectele au fost grele. este un prieten adevarat. dar dreptatea exista si ea iese la suprafata precum lemnul împins în apa. II. cu teama de dezamagire. fara a dori vreodata razbunarea. Prietenul nu va însela asteptarile niciodata intentionat si de aceea nu va putea face rau precum un dusman. De exemplu. dusmanului îi se poate vorbi frumos. reusind sa treaca cei ce au învatat serios si le este recompensata munca.dusmanul trebuie tratat cu rezerva si atentie. El cunoaste cântecul inimii tale si îl poate cânta atunci când ai uitat versurile. II. Un prim argument este ca doar cel capabil sa te accepte cu defectele tale. în timp ce antonimul sau da: „nedreptati”). politica Ileanei Vulpescu din acest citat este falsa si nu sunt de acord cu ea. Eu cred ca fara a oferi totul si a nu cere nimic nu poti simti împlinirea oferita de prietenie. pentru ca e omeneste. (prietenie) Dupa parerea mea. fara a avea altceva de împartit cu el. . 19. fara a putea vreodata sa se apropie de sufletul celuilalt ca un adevarat prieten. Pe de alta parte. Spre exemplu. 20. În concluzie. atunci când greseste. cu oarecare respect. cineva tot stie adevarul si mai devreme sau mai târziu el va iesi la iveala. Un prieten adevarat castigat într-o viata nu se poate transforma peste noapte într-un dusman. dar când se face dreptate. iar cel care ne-a vrut raul nu va merita niciodata încrederea noastra. dar o ascund cu orice pret si învinovatesc pe nedrept. cunoasteri si mai ales a educatiei primite. iese soarele si supararile trec atunci când rezultatul ne face dreptate. nu o face cu rautate. O alta situatie este cea în care avem multe motive sa plângem. În concluzie. Ea sustine ca prietenia trebuie tratata cu distanta.fug de dreptate. (educatie) Sunt de acord cu parerea lui Marin Voiculescu ca faptele noastre sunt oglinda propriei gândiri.

ori cade. În primul rând. Nu timpul ne învata sa gândim. II. Propriile sale fapte îl fac pe om însemnat ori ba. este perpetuata de catre urmasi. Aceste persoane de renume. prin fapte împartasim si altora din cunostintele noastre si acesta e un prim pas în cucerirea eternitatii. inteligenta nu poate surclasa niciodata educatia. Educatia transforma omul si-i da alta natura. De exemplu. comportamentul urât sfideaza capacitatile intelecuale. ce si cum este înauntrul nostru.În primul rând. omul este. Astfel. Ea ne influenteaza parcursul în viata pentru ca de calitatea ei depind toate faptele noastre. Cei sapte ani de acasa nu se vor întoarce si comportamentul de pe parcursul întregii noastre vieti va reflecta mereu ceea ce am fost învatati sa facem. ci o educatie timpurie si buna. Cel educat este calauzit prin convingere spre corectitudine si datorie si mai greu va savârsi ceva nepotrivit. ei lasa în urma lor o mostenire spirituala. educatia odata însusita este greu de reorientat. nu ne vom putea încalca principiile si vom respecta oamenii pe strada. Sufletul fara învatatura nu poate da roade. De asemenea. devenind faimosi si fiind încununati de glorie. daca educatia primita este una aleasa. Oricâte diplome ai avea. pe toti cei cu care intram în contact. 31 (glorie) Ma numar printre cei care sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia nu gloria este efemera. De exemplu. Un alt argument este ca. gloria cu care au fost rasplatiti oamenii . Asadar. Cel mai bun exemplu care poate sustine aceasta este ca exista tineri cu judecata si batrâni fara minte. Tot ce facem este ceea ce gândim. Prin urmare. prin însasi natura sa muritoare. reprezentând mari valori pentru societate. atunci când acesti oameni se sting din viata. care. datorita valorii ei pentru umanitate. daca asa am vazut la parintii nostri si asa am fost îndrumati sa facem. ci doar aceia care o au. reusesc prin faptele sau calitatile lor exceptionale sa câstige aprecierea si respectul a numeroase persoane. în istorie si devin exemple demne de urmat pentru posteritate. pe parcursul vietii. iar fara ea restul nu ar conta. În al doilea rând. efemer din punct de vedere fizic. iar viata si faptele lor devin o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoare. roadele ei se vor vedea în faptele noastre. la serviciu. prin ceea ce au realizat. Însa exista oameni care. Prin ele el ori se înalta tot mai sus. disparitia trupului sau fiind inevitabila. educatia este baza firii omului. primesc numeroase onoruri si ramân întiparite în mintea semenilor lor. gloria obtinuta de cei care au reusit sa se remarce în mod deosebit nu se mentine doar pe durata vietii acestora deoarece ei ramân. la scoala.

II. dar prin realizarile lor remarcabile ei dobândesc glorie. În primul rând. existenta unui ideal îi face pe oameni sa înfaptuiasca tot ce le sta în putinta pentru ca acesta sa devina realitate. se porneste de la ideea de baza pe care se sprijina orice sistem de guvernare. 33 (ideal) Panait Istrati afirma ca se poate spune ca ai un ideal doar atunci când te dedici acestuia si nu precupetesti niciun sacrificiu pentru a-l atinge. ce guverneaza bazându-se pe impresii gresite. Consider ca Panait Istrati are dreptate când afirma ca . se poate afirma ca nu-si doresc în mod real împlinirea acestuia.exceptionali dainuie cu mult dupa disparitia lor si este modul prin care ei reusesc sa devina eterni. calitatile. În primul rând. dar mai ales defectele natiunii pe care o reprezinta. omul de stat ar trebui sa fie capabil sa îsi depaseasca poporul. În acest sens. 32 (rolul guvernarii) Afirmatia citata exprima ideea necesitatii ca un om de stat sa fie în primul rând un bun cunoscator al poporului în fruntea caruia se afla. care îi mentine vii în amintirea urmasilor. cel ce nu îndeplineste aceasta cerinta nefiind altceva decât un demagog. Singurul mod în care un guvern îsi poate exercita în mod real menirea este ca oamenii care îl compun sa cunoasca nevoile. În concluzie. sa fie în stare sa pozitioneze interesele politice ale poporului înaintea intereselor personale de orice fel. sunt delegati oameni care în opinia alegatorilor pot reprezenta si proteja cel mai bine interesele lor. . În concluzie. II.iubirea” pentru un ideal se materializeaza prin fapte. Luciditatea si spiritul critic ar trebui sa fie principiile initiale dupa care sa-si orienteze activitatile un om de stat. istoria serveste numeroase exemple de oameni politici care nu au rezistat foarte mult în functiile lor din cauza îndepartarii de oamenii pe care ar fi trebuit sa îi reprezinte. despre cei care fac prea putine pentru idealul lor. Detasarea de defectele si scaderile unei natiuni nu duce decât la crearea unui sistem utopic. Astfel. oamenii sunt într-adevar efemeri. desi este bine cunoscut ca aceasta conditie este greu de realizat în practica.. Prin vot. Astfel. Omul de stat se aseamana în cazul de fata cu un parinte care trebuie sa ia hotarârile potrivite pentru copiii sai. se ajunge la premisa necesitatii cunoasterii grupului de oameni pe care omul de stat trebuie sa îl reprezinte în sistemul legislativ sau executiv.

care îi confera statutul de fiinta superioara cu o viata marcata de un sens ce depaseste biologicul.În al doilea rând. ea reprezentând incursiunea mintii umane în planul absolut. prin mijlocirea ratiunii si a ideilor. care sunt adevarate în ele însele. În primul rând. care desi este inteligent nu are capacitatea de a rationa. omul a ajuns sa impuna o ordine lumii. lipsita de sensibilitate. În concluzie. II. Atunci înseamna ca ideea este cea care ridica omul pe o treapta mai înalta. toate acestea îl vor face pe cel care lupta sa treaca peste ele sa aprecieze mai mult valoarea idealului propus initial si îi vor întari caracterul. Nu se obtine nimic durabil fara un efort sustinut. existenta unui ideal implica sacrificii deoarece acesta necesita timp si dedicare maxima pentru a deveni realitate. 34 (idee) Barbu stefanescu Delavrancea afirma prin intermediul unei metafore eminesciene ca viata omului capata sens în momentul în care el nutreste idei înaltatoare. În concluzie. sa îsi adapteze întelegerii sale mecanismul acesteia prin construirea unui sistem de conventii pe care l-a dezvoltat ideatic. fiind rezultatul unor conventii si a unor deductii rationale. Astfel visul si iluzia devin rezultate ale dorintelor subiective ale fiecaruia dintre noi. 35 (iluzie) Mihail Sadoveanu sustine ca omul are tendinta de a se hrani cu ceea ce îsi cladeste el ca fiind ideal. în caz contrar aceasta mentinându-se la un nivel inferior. ratiunea este ceea ce deosebeste omul de animal. ideile. Consider ca afirmatia sa este adevarata. ca produse rationale. iar ideea este un produs al ratiunii. De exemplu. cei care doresc sa aiba rezultate remarcabile la examene trebuie sa-si dedice timpul liber învatarii. ideile se asemuiesc iederii care se agata de arborii ce semnifica stabilitatea care confera sens destinului uman. bazându-ma pe motive precum dorinta omului de a se detasa în anumite momente de realitatea cotidiana. reprezinta pilonul de siguranta de care se prinde viata omului pentru a se sustrage haosului relativitatii. Astfel. Pe de alta parte. daca parcursul pâna la atingerea unui ideal presupune depasirea multor dificultati. se stie ca cei care îsi propun sa atinga un ideal trebuie sa sacrifice alte lucruri în favoarea acestuia. care poate deveni dura. intangibil prin lumea simturilor unde domneste legea relativitatii. în absenta unui demers rational totul s-ar cantona într-o lume lipsita de aspiratii. Consider ca ideea este tot ceea ce detinem mai însemnat. II. conferindu-i si încredere în fortele proprii. . În al doilea rând.

care îsi construieste instinctiv si o imagine a idealului. permanenta încercare de a schimba ceva în viata de zi cu zi tine de natura umana. nu trebuie uitat faptul ca suntem fiinte duale. inteligenta este doar „un atu” în lupta pentru afirmare a propriei identitati si în fata tentatiilor. Sufletul – latura sensibila a personalitatii noastre. as mentiona ca uneori iluzia poate duce la realitate. respectul de sine si respectul fata de ceilalti. pot face referire la faptul ca multe studii de specialitate arata ca factorii care au un rol decisiv. fara îndoiala. nicidecum garantul succesului. În fond. Trebuie numai sa credem cu adevarat. de conservarea dorintei de a merge mai departe. Reuseste sau nu sa-si atinga „idealul”. nu l-a ajutat sa faca fata ispitei. cât si în viziunea celorlalti. care ne apare initial doar ca o iluzie. ci si ceea ce încearca sa-si cladeasca în paralel. 36 (inteligenta) Consider ca afirmatia lui Mihai Ralea din „Scrieri”. În concluzie. În al doilea rând. dar daca nu este completata si de alte capacitati nu poate face diferenta. precum cunoasterea de sine. În al doilea rând. În acest caz. dincolo de realul si concretul vietii avem nevoie si de iluzie. au o pondere mult mai ridicata decât inteligenta.În primul rând. dar si spirituala. Din acest exemplu reiese faptul ca inteligenta. de vis. exista oameni foarte inteligenti care cad prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate. A fi inteligent nu înseamna totul în viata. avem dimensiune materiala. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic. lumea e „visul sufletului nostru”. Pe de alta parte. putem ajunge sa înfaptuim lucruri surprinzatoare atât pentru noi. lasându-se „învins”. de exemplu. o capacitate extraordinara. Iluzia si visul pot sa-i ofere aceasta forta. facând diferenta dintre eu si un altul. alte calitati sunt necesare. Multi oameni nu reusesc în viata doar datorita inteligentei. conform careia inteligenta înseamna succes este nefondata. pentru a-si satisface nevoia de „ideal”. Inteligenta este. cum sunt drogurile. omul are nevoie permanent de speranta. II. cum ar fi avansarea într-o pozitie sociala mai buna. ci si datorita capacitatilor de a stabili si de a atinge anumite obiective. În concluzie. . Nu în ultimul rând. sau cu atât mai putin echivalentul succesului. atât în plan profesional cât si în plan social. precum munca. victoriei. disciplina. Pornind de la o idee. ne defineste chiar individualitatea. poate sa se dovedeasca a fi foarte slab în fata unei tentatii foarte mari. un om cu o inteligenta peste medie care si-a câstigat un statul privilegiat într-un domeniu de activitate. motivarea sau autocontrolul.

II. În primul rând. ascunderea adevaratelor sentimente. în primul rând. O persoana care le spune mereu celorlalti ceea ce îsi doresc sa auda. apelarea la ipocrizie îl influenteaza negativ chiar pe cel care alege aceasta atitudine. a întelege si a pretui un om de valoare reprezinta. desi diferit din punct de vedere al motivatiei fata de primul. Unii oameni recurg la ipocrizie pentru a obtine de la ceilalti ceea ce îsi doresc. dispretul fata de „omul exceptional” reprezinta o negare a calitatilor regasite într-o masura mai mare în felul sau de a fi. 38 (ipocrizie/ falsitate) Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia refuzul sincer este de preferat aprobarii ipocrite. implicit. Rezultatul unei astfel de manifestari colective va produce o inversare a valorilor si. un bun câstigat de înfaptuitor. opinii si dorinte în spatele unei atitudini aprobative. care îsi disimuleaza trairile interioare si care îsi ascunde adevaratul caracter devine frustrata din pricina imposibilitatii de a-si manifesta . este reprobabil deoarece nu exista nicio scuza pentru înselarea deliberata a semenilor. celor care sunt astfel încurajati sa-si creeze o imagine eronata atât despre ceea ce îi înconjoara. aratându-se mereu dispusi sa-i urmeze si sa îmbratiseze credintele lor. o autodistrugere la nivel moral pentru cel stapânit de acest sentiment. prin munca lor au contribuit la evolutia acesteia. în mare parte. 37 (invidie) Îndemnul exprimat de G. La fel cum Mihai Eminescu sustinea în poemul filozofic „Scrisoarea I”. de cele mai multe ori. le dauneaza în primul rând celor carora le este prezentata o versiune mult distorsionata a adevarului. Greseala consta în actionarea sub impulsul invidiei care determina. si cel de-al doilea caz. am putea spune. cât si despre propria persoana. Calinescu este. Prin urmare. dorintei de autoafirmare îndreptata într-o directie gresita. se poate afirma faptul ca societatea omeneasca este. înfatisarea realitatii inconvenabile într-un mod care sa le faca placere celorlalti. Altii considera ca este mai bine sa îi minta pe cei din jur decât sa îi raneasca spunându-le un adevar neplacut. În al doilea rând. într-un cuvânt ipocrizia.II. indiferent de circumstante. o decadenta spirituala a celor invidiosi. Acest tip de discreditare se datoreaza. iar evolutia în ierarhia sociala este realizata prin subaprecierea meritelor oponentilor si nu prin cultivarea propriilor valori. înclinata spre a minimaliza realizarile celor care. Pe de alta parte. de aceea ma declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul. ci si esential pentru cel în cauza. nu numai necesar pentru ca omul sa-si poata recunoaste „specificitatea speciei”. Actul de a fi remarcat este înteles într-un mod superficial.

. ajungând pâna la a înlatura persoanele din jur. ci ansamblul de trasaturi si modul în care acestea se combina. popularitatea poate sa survina si din aspecte negative. L. chiar daca în multe situatii aceasta cale nu e usor de urmat. consider ca afirmatia lui Tudor Musatescu este adevarata si ca este întotdeauna necesara exprimarea sentimentelor si a parerilor sincere. ironia ca parte din comportamentul unei persoane nu confera popularitate. istoria este totodata cauza si efect. Personal. 40 (însemnatatea cunoasterii istoriei) I. Consider afirmatia lui I. întrucât istoria reprezinta depozitul întregilor noastre actiuni. Caragiale sustine ideea unei natiuni ce ar trebui sa vada în istorie ghidul spre viitor. iar ironia nu reuseste decât sa te faca temut. cordial fata de toata lumea. de ce nu. atât un exemplu pentru prezent cât si un avertisment si o îndrumare pentru viitor. deoarece cu ajutorul constiintei formate pe axa timpului. sunt de acord cu aceasta afirmatie întrucât ironia folosita excesiv poate da impresia de artificial. II. iar lumea va încerca sa se distanteze de un astfel de individ. iar în functie de gradul lor de dezvoltare. te face doar temut. În concluzie. asa cum am precizat mai sus. ci. a avea un comportament prietenos. A fi popular. vom reusi întotdeauna sa descoperim valori precum adevarul si virtutea. II.adevarata personalitate si poate ajunge treptat sa creada ca numai afisând permanent o atitudine aprobativa. de ce suntem ceea ce suntem. natural. Consider ca oamenii nu îsi câstiga popularitatea prin intermediul unei singure trasaturi de caracter. va fi acceptata de ceilalti. într-o societate. înca din cele mai vechi vremuri. de originalitate va surveni si popularitatea. de cele mai multe ori. poate mai important. în sens pozitiv. efectul va fi renegarea acelei persoane într-un grup si. Caragiale a fi cât se poate de veridica. martor al trecutului. Fara îndoiala ca ironia îsi are rolul ei. 39 (ironie) Tudor Vianu afirma în Opere faptul ca persiflarea nu îti acorda statutul de popular. dar nu atunci când devine o constanta în modul de a fi al unei persoane. de inedit. încurajatoare. iar un soi de ironie subtila va trece probabil neobservata. ceea ce suntem si. pentru ca ironia presupune de multe ori si o usoara batjocura. În concluzie. Astfel. Personalitatea. Pe de alta parte. ci printr-un ansamblu a acestora. temperamentul. aptitudinile definesc o persoana. L. În cazul în care ea e dusa la extrem. presupune a fi simplu. cum ar fi predilectia permanenta a unei persoane catre ironie.

în sensul ca nu exista o masura unica care sa cuantifice precis acest concept. poate fi dobândita pe timpul vietii. Ma numar printre cei ce considera ca Brâncusi a facut o afirmatie adevarata întrucât oamenii dotati cu inteligenta nu doar o constientizeaza. cei care nu au o constiinta istorica sau cei care îsi uita trecutul risca sa nu-si cunoasca propria individualitate cu avantajele si limitele ei. care este perfectiunea starii umane. consider ca întelepciunea ne poate caracteriza pe fiecare dintre noi daca avem rabdare în a o dobândi. În primul rând. întrucât istoria reflecta atât victoriile cât si esecurile. În al doilea rând. în opinia mea. În concluzie. dar o folosesc pentru a crea lucruri bune. ce nu pot fi atinse decât prin exemple elocvente care îndeamna generatiile viitoare la asimilarea lor. 41 (întelepciune) Afirmatia lui Constantin Noica cuprinde în sine un mare adevar si anume acela ca nu se poate vorbi de un adevar al întelepciunii. În concluzie. II.Un alt argument în sprijinul afirmatiei citate îl constituie formarea unei game de valori. în vreme ce exista si opinii care cred ca întelepciunea se dobândeste odata cu câstigarea experientei. pe care fiecare om îl întelege diferit. fara însa a exclude carentele. frumoase. nu stim exact care este misterul ei. însa depinde de fiecare cum asimileaza experientele pe care le traieste. Marcel Proust spunea despre întelepciune ca noi nu ne nastem cu întelepciunea. Astfel artistul sustine ca cea mai importanta deosebire între destepti si inteligenti. De . nu se poate discuta despre un adevar unic al întelepciunii. Da. este aceea ca omul înzestrat cu inteligenta nu poate fi manipulat. Prin cunoasterea trecutului se va atinge virtutea mentionata de scriitor. Întelepciunea. ci se poate discuta despre profunzimea conceptului si despre starea de spirit pe care ti-o confera. presupune armonie între minte si inima. întelepciunea este un nivel spiritual atins de o persoana. lucruri si fapte care sa reflecte trasaturile lor de caracter si principiile puternice pe care le au. ca ea trebuie descoperita în noi însine în urma unei calatorii pe care nimeni nu o poate face în locul nostru. 42 (inteligenta) Constantin Brâncusi se foloseste în afirmatia sa de nuantele diferite pe care limba româna le are pentru a denumi în contexte diferite o singura trasatura. Exista opinii care sustin ca anumiti oameni se nasc întelepti. II. Întelepciunea presupune echilibru. ci din contra. dar putem sa speram ca într-o zi aceasta capacitate superioara de întelegere si de judecare a lucrurilor va reprezenta una dintre cele mai remarcabile calitati ale noastre.

44 (libertate) . Lenea poate fi considerata un lux permis în mod nejustificat. sta doar în puterea noastra sa alegem daca vrem sa ne sinucidem „blând”. 43 (lene) Afirmatia lui Nicolae Iorga. fara vreun efort personal. Mai mult. sa adauge talentului si munca necesara înfaptuirii lucrurilor marete. ne face sa dam înapoi. Constantin Brâncusi reda adevarul în afirmatia în care sustine ca trebuie sa facem diferenta între oamenii destepti si cei inteligenti. În concluzie. lipsita de implicare. sa renuntam înainte de a începe si. Or. Cred ca rostul omului în viata este acela de a crea. sau sa ne umplem existenta cu împliniri. de a lasa ceva în urma. sa nu realizam nimic. conform careia „Lenea e sinucidere blânda”. aceasta „interzice orice paradis”. oamenii cu adevarat valorosi. În primul rând. Prin urmare. care merita sa fie apreciati sunt cei inteligenti pentru ca ei au stiut cum sa valorifice acest dar. pentru a sti în care sa ne încredem . daca ne lasam acaparati de aceasta stare de lene vom pierde multe dintre bucuriile vietii cum ar fi. II. aici granita între cele doua idei fiind greu de stabilit. daca ne gândim la existenta noastra limitata în timp De multe ori omul este definit de ceea ce face. ne poate transforma în niste persoane fara scopuri în viata. pentru ca modul în care personalitatea fiecaruia conlucreaza cu ea da societatii cele doua categorii de oameni: inteligenti si destepti. de aceea cred în ideea citata. o atitudine pasiva. de exemplu. fara dorinta de a ajunge „undeva” existenta este inutila. II. cum spune Vasile Ghica. Inteligenta nu este suficienta pentru a fi un om de seama.cealalta parte oamenii destepti sunt constienti de abilitatile lor. Desi atât cei inteligenti cât si cei destepti sunt înzestrati. fara dorinta de a construi ceva si asteptând doar ca totul sa ne fie dat. aflat în strânsa legatura cu vointa. savoarea emanata de o victorie obtinuta prin efort propriu. luând afirmatia data ca pe un avertisment. dar nu au o personalitate destul de puternica pentru a realiza ceva prin forte proprii fiind usor de influentat. în consecinta. Consider ca lenea anuleaza un aspect important si necesar oricarei initiative umane – entuziasmul. surprinde unul dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. însa odata instalata lenea. de ceea ce întreprinde.

sovaiala face corp comun cu alegerea care sta pe cale sa se produca.Afirmatia lui Mihail Sadoveanu se refera la libertatea de a actiona conform propriilor principii. omul este liber în fata limitelor sale. Personal. constituind constiinta de sine a uni neam nevoit sa-si apere permanent independenta si integritatea. natural de a fi. . Riscul provoaca teama. un fel propriu. sau nu.Bassarabescu. II. ca o componenta de baza a libertatii. de interes. limba romana oglindeste viata si idealurile oamenilor plaiurilor carpatodunarene. în care sunt exprimate sentimentele de adânca dragoste si pretuire pentru limba romana. Semn de individualitate a poporului.A. facând abstractie de ceilalti. un dar pe care fiecare l-a primit la nastere. Muzicalitatea si farmecul limbii române au transformat-o într-un cântec.apararea intereselor limbii românesti e una din garantiile viitorului nostru national si prin urmare o sfânta datorie patriotica” e adevarata. Odata depasite aceste ezitari trebuie sa facem alegerea fara a ne lasa influentati de altii si sa ne asumam urmarile. valoarea acestei comori. care va gasi în ea un stravechi tezaur de gândire. Aici intervine alegerea. dar si de instinct. important e ca ne-am exercitat dreptul de libertate în alegerea facuta si nu în ultimul rând am câstigat experienta pentru viitor. descumpaneste. Libertatea e nemasurabila. trebuie redescoperita de fiecare noua generatie. De multe ori de-a lungul vietii se face simtita prezenta ezitarii în fata deciziei. Cum orice alegere poate fi buna ori rea. Pe de alta parte. adevarata emblema a simtirii si spiritualitatii românesti. Sunt însa de parere ca important nu este faptul ca am primit acest „dar”. ea atrage dupa sine reusita sau esecul. ci cum ne folosim de el si în ce scop. conform careia . simtire.. având drept repere propriile-i principii care îi vor servi. întelepciune. ce vine din adâncurile trecutului nostru. ma declar întru totul de acord cu aceasta idee. 45 (limba româna) Consider ca afirmatia lui I. considerând ca libertatea este o lege a naturii în fiecare dintre noi. În primul rând. românii au avut un respect deosebit pentru graiul prin care s-au transmis de la o generatie la alta marile noastre valori spirituale. la împlinirea de sine. Avem deci un destin. Ajungem la reusita sau la esec. Efortul de valorificare a potentialului expresiv al graiului stramosesc a fost si este considerat în cultura noastra un adevarat act patriotic. atâta timp cât o constientizam si încercam s-o valorificam. simbol al frumusetii artistice a carei expresie deplina este în creatia populara doina. inhiba. Avem si o libertate. În concluzie.

Reflex al existentei noastre milenare pe acest pamânt. În primul rând. particularizeaza un popor. scriitorul fiind de altfel un adept declarat al formulei estetice realiste. si au . Cu cât personajele par a fi mai reale. De aceea. Vasile Alecsandri utilizeaza metafora „act de noblete” în descrierea acesteia. cu atât cititorii devin mai interesati sa cunoasca opera respectiva. acest fapt apare cât se poate de bine evidentiat prin tendinta actuala de a utiliza o limba de circulatie internationala. 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor) În conditiile unei epoci în care globalizarea are un rol din ce în ce mai important. fiind un factor determinant în crearea si mentinerea acesteia. limba se constituie ca un proces în continua devenire. În concluzie. care îl individualizeaza si nu poate fi descris prin generalizari. Desigur. II. asa dupa cum am mai mentionat. apararea intereselor limbii românesti e o garantie a viitorul nostru national. 47 (impactul literaturii asupra cititorului) În prima afirmatia citata. Cu cât opera pare mai reala.A. exemple în acest sens putând fi istoria sau valorile folclorului unui neam. trebuie privita ca un „actul de noblete a unui neam”. asa cum afirma Vasile Alecsandri. însa limba nationala este trasatura suprema care individualizeaza un popor de altul. asa dupa cum afirma si I. prin trimitere la ceea ce desemneaza cuvântul „nobil”: ceva nobil are întotdeauna trasaturi. având puterea miraculoasa de a ne exprima pe toti prin inepuizabila ei frumusete si forta de expresie. limba nationala individualizeaza si atesta un trecut istoric si o evolutie nationala. G. exista mai multe modalitati de pastrare si cultivare a identitatii nationale. în care globalizarea devine un fenomen din ce în ce mai important si determinant în evolutia fiecarei societati în parte. Autorii au încercat de-a lungul timpului sa-si apropie cât mai mult creatiile literare de realitate. ci doar transfigureaza anumite aspecte ale ei. exista riscul ca identitatea nationala a unui popor sa fie puternic estompata. Calinescu sustine ideea ca operele literare sunt valoroase în masura în care granita dintre realitate si fictiune este abia perceptibila. este ca aceasta nu copiaza realitatea. II. Nu trebuie sa uitam însa ca limba nationala este un element care contribuie la conturarea identitatii unui popor si. mai ales în contextul actual. limba nationala defineste identitatea unui popor.Deci. cu atât receptorii problematizeaza mai mult.Bassarabescu. Ceea ce trebuie sa stie însa un cititor despre o opera literara.

literatura are un impact mare asupra cititorilor în masura în care îi poate atrage si interesa prin placerea estetica pe care vizeaza sa o induca. pestii care o populeaza – oamenii. în masura în care defectele unuia pot reprezenta calitati pentru celalalt. Fiind fiinte sociale nu de putine ori avem tendinta de a ne compara cu cei din jurul nostru si de a trage în mod pripit concluzia ca ceea ce reprezentam nu ajunge nici pe departe la înaltimea valorii altora. În masura în care fiecare om e diferit de celalalt. as sublinia faptul ca pentru fiecare persoana „scopul vietii” poate sa fie reprezentat de alte valori. la mai bine. ci doar sa fim caracterizati de un echilibru în ceea ce priveste raportul ideal – real. încercarile pe care trebuie sa le trecem. absolutul s-ar putea sa uitam a ne bucura de lucrurile marunte. Marin Sorescu însa formuleaza propria sa conceptie referitoare la acest subiect prin piesa „Iona”. . În fond. în modalitatea prin care creatorul prezinta printr-o viziune subiectiva realul. iar nadele – capcanele vietii. În concluzie. Trecând de la limbajul figurat la cel denotativ. ideea pasajului ar fi aceea de a nu uita sa traim frumos. Consider ca indiferent de mrejele pe care viata ni le ofera pentru a ne ademeni într-un fel sau altul. Daca ne petrecem toata existenta în a atinge perfectiunea. de aici pâna la o adevarata drama personala nu mai este decât un pas. preocupându-i în special pe existentialisti. dar permanent trebuie sa avem în minte si gândul ca viata noastra e limitata. unul metaforic. vrea sa creada într-o alta „realitate”. reprezinta lumea. Cititorul îsi doreste sa gaseasca într-o carte situatii noi de viata si prototipuri umane cât mai reale. Marea. care dau culoare vietii. simulându-si atitudinea în diferite situatii ale vietii. Cu cât autorul reuseste sa se apropie mai mult de realitate cu atât cititorii devin dornici sa citeasca si sa mizeze pe „veridicitatea” scrierii. Omul aspira în mod natural la mai mult. importanta este puterea unui scriitor de a-l face pe cititor sa-i accepte comunicarea. vrea prin intermediul literaturii sa evadeze din realitatea de care este înconjurat. viziunea ar trebui sa se schimbe si valorile reprezentate de cei din jurul nostru ar trebui doar sa ne ambitioneze în încercarea de a le atinge si noi.tendinta de a se pune în locul personajelor. Originalitatea unui scriitor consta în tehnicile pe care acesta le foloseste pentru a-si convinge cititorii sa creada fictiunea propusa. limbajul utilizat fiind. pentru a se putea pregati pentru ce îi ofera viata sau din contra. Abordând tema data dintr-o alta perspectiva. asa cum se poate observa si din citatul dat. de alte idei decât pentru ceilalti. II. care va fi calea pe care o va urma. Asta nu însemna sa ne multumim cu ceea ce avem. 48 (despre conditia omului în lume) Definirea conditiei omului în lume tine de domeniul filosofiei. important este ca fiecare dintre noi sa-si stabileasca foarte bine.

ambele consecinte sunt elemente ce te pot orienta spre a atinge fericirea la un moment dat. dimpotriva. Nu în ultimul rând. ci forta morala de a înfrunta primejdiile si neajunsurile de orice fel. O adevarata mama simte nevoia de a fi alaturi . aceasta legatura nu poate fi clatinata de niciun factor extern. Deci. ca se putea schimba ceva. În cele mai multe cazuri. aceasta fiind capabila întotdeauna sa ierte. sau de satisfactia unei victorii. într-o problema în care se confrunta cu piedici din partea celor din jur. acesta fiind mijlocul prin care se poate apara de agresiunile ce provin din exterior. Înfrângerile nu trebuie considerate a fi demoralizatoare ci. În al doilea rând. sa lupte pentru ideile si idealurile sale. independent de factorii sociali. ca s-a încercat modificarea unor aspecte considerate incorecte decât resemnarea cu gândul ca desi solutii existau. cu siguranta. Ramâne ca fiecare sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita personalitatii sale pentru a trece frumos prin viata si pentru a-si descoperi menirea. sa ia initiativa într-un domeniu. lupta e importanta chiar daca e urmata de înfrângere. 49 (lupta) În opinia mea. II. trebuie sa motiveze si mai mult. Lupta dreapta poate fi considerata o trasatura fundamentala a omului. nu a avut cine sa preia initiativa sa lanseze ideile inovatoare si ulterior sa le sustina. în general expresia desemnând ansamblul însusirilor umane care determina aspectele esentiale ale existentei individuale. conditia de a o câstiga nefiind una esentiala. cea dintre o mama si copilul sau. În primul rând. este încarcata de spirit combativ. sa impulsioneze. lupta denota curajul celui ce îndrazneste sa îsi sustina opinia. e clar ca nu e posibila o definire unica a „conditiei umane”. încurajând pe fiecare sa încerce sa se afirme. curajul reprezentând nu o dovada de inconstienta. orice om ar trebui sa fie constient de faptul ca lupta este echivalentul supravietuirii. 50 (dragostea de mama) Ma numar printre cei care sunt de acord cu ideea expusa în afirmatia lui Honore de Balzac din opera „Gobsek” conform careia capacitatea de a iubi a unei mame este nemarginita si neconditionata. o importanta mult mai mare o are faptul ca lupta a fost data. Una dintre cele mai puternice legaturi interumane este. iar cei ce renunta fara a încerca macar sa câstige batalie cu batalie.Concluzionând. afirmatia lui Steindhart conform careia lupta este vazuta ca o actiune obligatorie. pentru ca aceasta poate însemna o determinare mai ferma în actiunile viitoare. II. pot pierde chiar lupta cu viata însasi.

În concluzie. va fi. atunci sar darâma ideea bine stabilita a sprijinului permanent si neconditionat al oricarui om. continuând sa îl iubeasca si implicit. sa-l ghideze în viata. sa îl îndrume spre un echilibru mai bun. într-o lume plina de interese mediocre si meschine. Tot astfel. ca este unic. fiind inautentica. Daca aceasta nu ar avea resurse spirituale suficiente sau ar refuza sa îsi ierte copilul. se poate afirma ca citatul din Petre Pandrea ar trebui sa aiba un ecou în mintea fiecaruia. îsi dovedeste siesi ca este cu un pas înaintea celorlalti. mama este aceea care. II. Un prim argument în acest sens este ca a fi mândru înseamna a nu da dovada de falsa modestie. Este bine stiut faptul ca mama este persoana la care oricine. într-o lume în care înca se mai respecta regulile nescrise ale legaturilor între oameni. într-o lume plina de mediocritate. în felurite situatii. si sa-i înteleaga acestuia deciziile chiar si în momentul în care ele nu sunt bazate pe o ratiune corecta. falsa modestie înseamna suprimarea adevaratei personalitati a unui om. ci ar trebui sa reprezinte o motivare pentru ceilalti. Mândria. II. îsi va ierta copilul. iar acest lucru sporeste încrederea de sine si întareste personalitatea. atât pentru el cât si pentru societate. Din aceste considerente definirea metaforica a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivita. un om care impune respect chiar prin felul sau de a fi. este o parte a personalitatii. în primul rând. sar putea îndrepta în cautarea unui sfat sau în cautarea întelegerii. e imposibil sa întelegem pâna la capat de unde poate veni iertarea din inima mamei. este permanent dispusa sa-l ajute. în mod obisnuit. în sens pozitiv. Ca o concluzie. pentru ca ei sa depaseasca aceasta conditie de mediocritate. Astfel. Realizarile nu ar trebui ascunse. care trebuie manifestata plenar.de copilul sau în orice situatie si ipostaza. omul mândru. atâta timp cât mândria nu se transforma în infatuare. 51 (mândrie) Mândria pe care un om o simte si o exprima cu privire la realizarile sale îl face sa îsi construiasca si sa îsi fortifice personalitatea. Al doilea argument ce poate veni în sprijinul afirmatiei lui Petre Pandrea este acela ca. 52 (melancolie) . un om care este mândru de ceea ce a reusit sa realizeze sau sa obtina.

sociologie. putem afirma just ca Emil Cioran a intuit corect cauza principala a melancoliei. aparent fara motiv. mila trebuie sa fie însotita de iubire. în cazul în care nu este însotita de iubire. care conduce catre dorinta de izolare de tot. el alege sa se izoleze si sa mediteze la nedreptatea sortii de a fi muritor. Aici melancolicul îsi tese o retea de vise si sperante deoarece. II. este considerat unul dintre cei mai impresionanti melancolici. într-un loc ascuns. acela al iubirii. sigur. poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania. deoarece persoanei careia îi „adresezi” acest sentiment se poate . de rupere de lume (în poezia “Rar” ) si cea a neantului existential („Plumb” ). va propun sa analizati portretul unui melancolic veritabil. foarte nobil daca este sincer si crestinesc. este efemer. Acesta simte ca lucrurile „trec” si este îngrozit de perspectiva opririi lor. 53 (mila) Sunt de acord cu afirmatia lui Garabet Ibraileanu. pentru a va convinge si mai bine de veridicitatea cuvintelor lui Emil Cioran. Pierderea unui obiect sau a unei fiinte apropiate ne poate lasa într-o stare de tristete profunda. deoarece consider ca mila este un sentiment frumos. este în concordanta cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie. tema dorintei de izolare. aceea a „tristetii de a fi”. la fel ca si propria sa existenta. În primul rând. pentru lucrurile rapite de timp (cum se întâmpla în poemul „De iarna” ). trebuie sa stea cel mai înaltator sentiment. În al doilea rând. se desprinde de lume. de exemplu. el simte nevoia de a evada si devine obsedat de problematica mortii si a sinuciderii. Acesta a folosit în poeziile sale teme precum regretul pentru trecut. si anume. George Bacovia. În al doilea rând. fiind sigur ca la un moment dat un alt lucru iubit îi va fi rapit. Emil Cioran este de parere ca melancolia este rezultatul constientizarii brutale a omului ca tot ceea ce el cunoaste.Melancolia apare în momentele în care simtim ca realitatea ne dezamageste si se identifica cu starea de tristete vaga. în primul rând. mai presus de toate. Asadar. omul se afunda într-o lume întunecata. În concluzie. poate fi ofensatoare. mila. psihologie etc. Prada ideilor negativiste si pustietatii sufletesti. comparând definitia recunoscuta a melancoliei si coroborând-o cu exemplul unui melancolic tipic. Consider ca afirmatia lui Cioran este pertinenta. întrucât. deoarece la baza tuturor celor întreprinse de om. ceea ce iubeste. renunta la pozitivism.

când spui o minciuna nu ai cum sa dai înapoi. nicio minciuna nu ar trebui spusa. desi este fiinta rationala. dupa cum am spus. pe de o parte.simti umilit sau dispretuit. distruge imaginea sociala a unei persoane („obrazul”. deoarece o minciuna spusa initial pare un lucru inocent si inofensiv. dar mai multe minciuni spuse în timp pot distruge sufletul unei persoane. nu numai frica de a fi prins îti „ucide” sufletul. aceste acte se fac doar în apropierea sau cu ocazia marilor sarbatori crestine si în „luminile rampei”. creându-ti o viata falsa. Ea reprezinta capacitatea specific umana de a distinge binele de . cum spune Cantemir). fiind în acelasi timp riscanta si. oricând poate distruge: aflata. pe de alta parte. În primul rând. chiar ramasa ascunsa. ci sentimentul inautenticitatii existentei. „Cine spune minciuna întâi obrazul îsi rusineaza. ca discretia însoteste cel mai bine caritatea. structura morala a unui caracter. Poate ca unii prefera sa înfrunte direct dispretul decât viclenia acestui tip de mila. pentru ca are multe ramificatii si consecinte. II. coerenta launtrica a fiintei („sufletul”) În concluzie. Oricât de inofensive par unele minciuni. În concluzie. asa cum spune si criticul. de multe ori. multi uitând. atunci când mila nu este dublata si de iubire. ratiunea arata alternativele deciziei optime. vise si aspiratii. O viata cladita pe minciuna este ca decorul calp al unui teatru. poate fi. Eu consider ca are dreptate deoarece. Din pacate. oricât de nevinovata ar parea. Minciuna este ca o boala a sufletului. sentimente. esenta omului este reprezentata de pasiune. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune) Titu Maiorescu sustine ca omul se lasa condus de inima în momentele în care ratiunea ar trebui sa îi dicteze directia finala. 54 (minciuna) Sunt de acord cu afirmatia lui Dimitrie Cantemir. într-o spirala care nu poate duce la nimic bun. iar daca esti descoperit obrazul ti „se înroseste” În al doilea rând. doar o iluzie. deoarece fiecare aduce dupa ea o alta minciuna. toate duc spre o viata în negare. trebuie sa mergi pâna la capat. Actele de caritate întâlnite în zilele noastre la tot pasul sunt rareori însotite de mila crestineasca împletita cu iubire. foarte vizibil. distruge viata interioara. În primul rând. mai ofensatoare decât dispretul. ca anul nu este alcatuit doar din zile de sarbatoare si. iar mai pe urma sufletul îsi ucide”. II.

ea lasa ratiunea sa îsi „expuna” variantele si o alege pe cea potrivita. Numai traind vei ajunge sa mori. 57 (modestie) Cred ca ideea principala din afirmatia lui Nicolae Iorga este aceea ca omul modest îsi cunoaste mult mai bine interiorul. oricâte convingeri livresti am avea. Omul incapabil de a cunoaste moartea va fi incapabil sa cunoasca viata. dincolo de ratiune. Un alt argument ar fi ca inima. 56 (relatia viata-moarte) Sunt de acord cu afirmatia exprimata de personajul Victor Petrini deoarece moartea este un lucru cât se poate de normal si de natural. Însa rolul sau de judecator este diminuat de fondul sentimental permanent activ. este singura capabila sa stie ceea ce este mai bun pentru noi. oricât de multa încredere am fi investit în acestea. nimeni si nimic nu ne va oferi în cursul vietii vreo certitudine asupra mortii pâna când experienta acesteia nu va deveni personala. Moartea este vazuta de oameni ca un element negativ al vietii. nazuinte care îl definesc întreaga viata. educata asupra fenomenului mortii facându-l traumatizant. Dar oare de ce ne sperie atât de tare un lucru atât de firesc? Un prim argument ce sustine ideea exprimata mai sus ar fi acela ca frica de moarte se naste din cauza ca suntem mult prea legati de viata.rau. eu cred ca în momentele hotarâtoare. De aceea. apasa inconstient chiar si asupra celor mai neinstruiti dintre noi cu greutatea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. Prin urmare privim moartea cu spaima si cu îngrijorare. În concluzie. de a alege si de a actiona responsabil. „directia finala o da inima” deoarece. identificându-se cu vocea interioara a omului. asemeni modului în care anticipam durerea. ca orice e viu. ca o pieire definitiva ori ca o catastrofa. Diversele carti aparute de-a lungul timpului. indiferent de moment sau situatie. Asadar. II. pentru ca în fond nu este vorba de altceva decât despre doua ramuri ale aceluiasi copac. II. fiindca ea reflecta ceea ce ne dorim cu adevarat. Prin urmare. se înmulteste si moare. Având în vedere argumentele de mai sus. ratiunea si pasiunea ar trebui sa fie complementare. omul este un cumul de sentimente. tindem sa ne lasam ghidati de pasiune si sa urmam calea inimii. în legatura cu subiectul mortii. ajutându-se reciproc. care este mai de pret si poate . creste. pasiuni. Se naste. Omul trebuie sa moara. de ceea ce este material. iar acest lucru ne împiedica sa întelegem ce este moartea. Un al doilea argument ce vine sa întareasca afirmatia se refera la faptul ca noi ne formam o imagine culturala. în care se afla dorintele si trairile noastre interioare.

mai cu seama. capitolul 18. modestia este una din virtutile crestine pe care trebuie sa le dobândeasca un om pentru a accede la viata vesnica promisa de Dumnezeu oamenilor credinciosi. În viata. De obicei. smeriti. ci sa te cunosti pe tine însuti. De exemplu. sa capeti calitatea modestiei si sa devii în ochii tai eroul care ai dorit mereu sa fii. cu bun-simt si sa se autocunoasca pentru a-si putea stabili anumite principii în viata. pentru ca. . esti luat drept fraier sau fara caracter. În primul rând. eroi care. va fi cel mai mare în Împaratia cerurilor”. Dupa parerea mea. moralitatea se bazeaza pe cunoasterea legilor si a drepturilor omului. si reprezinta faptele în locul cuvintelor. o calitate foarte putin întâlnita într-o lume în care competitia primeaza. ci lucrau ca orice om. milosi etc. copii fiind. Concluzia pe care o putem deduce din aceasta afirmatie este faptul ca o persoana morala trebuie sa fie indiscutabil toleranta. si ne doream foarte mult sa fim si noi ca ei. întrucât un tip moral are un mod de viata bine organizat si nu îsi încalca regulile impuse asa de usor. 58 (moralitate) Sunt de acord cu afirmatia „Moralitatea se razima pe respectul [fata] de altii si pe respectul de sine”. versetul 4: „De aceea oricine se va smeri (ca acest copilas). Sunt de acord cu afirmatia aceasta si voi demonstra de ce. la desene animate. dupa ce salvau lumea. De câte ori nu am vazut. o persoana morala trebuie sa aiba o serie de calitati morale. în zilele noastre. dispareau? Eram uimiti de atitudinea lor. daca esti modest. în acest fel ea putând sa se analizeze mai bine si sa-si stabileasca anumite principii dupa care sa se ghideze.mai frumos decât exteriorul pe care îl vede „acel care se potriveste în oglinda”. Trebuie. II. De asemenea. modestia cântareste mai mult decât mândria. În al doilea rând. sa fii modest nu înseamna sa mergi privind în jos. o persoana morala trebuie sa fie întotdeauna mai exigenta fata de sine decât fata de ceilalti. în Epistola dupa Matei. Principiile sunt esentiale pentru moralitate. nu aveau posturi importante. nu-i asa? În mod sigur. în opinia mea. sa practice ea însasi atitudinile morale pe care le doreste de la ceilalti. modestia este. dupa cum spune si Biblia. pentru ca persoanele înzestrate cu aceasta calitate sa stie sa actioneze întotdeauna corect. întrucât o persoana integra îsi respecta semenii si totodata pe ea însasi. trebuie sa fie toleranta cu celelalte persoane si sa nu judece pe nimeni dupa aparente. desi erau oameni normali atunci când nu purtau hainele de supererou. nefacând caz de popularitatea lor. În primul rând.

II. 59 (munca) E o axioma sa spunem ca munca sta la baza consolidarii caracterului fiecarui om. traiau în interdependenta cu natura si stiau sa-i asculte semnele. iar experienta cunoasterii trebuie sa fie asociata cu bogatia de a fi cult. Pe de o parte. omul modern a ajuns. disciplina si întelepciune. munca poate însemna purificarea fiintei. Din pacate. sa nu creeze prejudicii. de munca este nevoie si nu atât de talent pentru a realiza ceva în viata. prin cultura si civilizatie. în termeni statistici. ci dimpotriva. Nu în ultimul rând. vegetatia si animalele care-l hraneau. noi nu vom putea avea acces la cultura si totodata nu vom putea dobândi experienta necesara. talentul nativ fac dintr-un om un geniu. În concluzie. apa. 60 (natura) Pornind de la afirmatia lui Nicolae Iorga: „natura-ti da zilnic exemplul de a trai”. onestitate. putem întelege ca natura este ansamblul de lucruri si fiinte din univers care nu face prea mari sacrificii sa ne învete sa traim. oferindu-i toate bogatiile si frumusetile sale. acest lucru dovedindu-ne noua ca se poate trai firesc si fara falsuri. definirii corecte a unui drum în viata. a munci semnifica a avea o atitudine libera. natura îi arata cum sa traiasca. pentru a ne dobândi libertatea personala este necesar ca munca depusa sa fie justa. foarte departe de natura. idee ce exprima foarte expresiv. cultura înseamna cunoastere. o activitate întreprinsa poate conduce la libertatea materiala. inspiratia. drum pe care fiecare dintre noi alege sa-l urmeze prin mai multa sau mai putina truda. Thomas Edison spunea ca geniul este „1% inspiratie si 99 % transpiratie”. Astfel. organizându-si existenta conform marilor cicluri naturale. ea recurgând la naturalete. Din aceasta perspectiva. dar si spirituala. . Omul arhaic celebra soarele. o gândire corecta. Comunitatile traditionale. deci este o valoare obtinuta prin munca. Ritmul vietii sale se integra firesc în ritmurile naturii. Un al doilea argument adus afirmatiei de mai sus este acela ca omul nu este un „prizonier” al naturii. numai prin consecventa. ca nu neaparat harul. pe care nu o mai întelege si nu o mai protejeaza. ci volumul imens de munca si dorinta de autodepasire. înseamna stradanie si perseverenta în timp.II. În primul rând. Pe de alta parte. fara efortul de a munci permanent asupra noastra si nu numai pentru ceea ce este strict material. Asadar. arhaice. natura nu are nimic artificial.

Cum fiecare este diferit. II. netinând cont de sisteme de valori. minciuna. degradeaza natura umana. 62 (nadejde) Este foarte adevarat faptul ca „Forma reala a fericirii e nadejdea. care deformeaza realitatea si dezumanizeaza persoana. Acest fenomen conduce la prejudicierea integritatii individului. chiar distrugându-le. singura ei conditie fiind sa o respectam si sa o ocrotim. Astfel asociem drumul spre reusita cu un scop. de calitatile si capacitatile celui pe care îl afecteaza. a felului în care îl face pe individ sa fie vulnerabil. fara ca aceasta sa astepte ceva din partea noastra. visam la ceva. Cine nu mai spera. 61 (minciuna) În opinia mea. afirmatia lui Alexandru Macedonski este cât se poate de adevarata. Un prim argument ar fi acela ca. individul poate cadea în dizgratia celor din jur. bucurie mult mai mare decât cea din momentul reusitei. sperante ori idealuri este un om nefericit. afecteaza persoana. vazând fericirea într-un anumit fel. Însa de aici putem deduce ca singurul lucru în comun în definirea fericirii este speranta. este cu atât mai dificil sa îi gasim o definitie. Constiinta fiecarui individ este influentata de sperante. pervertind relatiile dintre oameni. deoarece minciuna este unul dintre cele mai imorale lucruri.". Trebuie mentionat faptul ca minciuna este cea care a dus la declinul unor mari puteri si a determinat instaurarea regimurilor totalitare: comunism. în totalitatea ei. Ea rapune datorita fortei de persuasiune. fascism. Pe de alta parte. . Un al doilea argument îl constituie faptul ca viitorul ni-l cream singuri prin ceea ce visam. dupa cum spune Victor Eftimiu în Spovedanii. prin esenta ei daunatoare. nu poate fi fericit. În concluzie. deoarece natura este viata în sine. minciuna denota decadenta si lezeaza onestitatea persoanei. efectele minciunii nu se fac simtite doar la nivelul relatiilor interpersonale. iar noi facem parte din ea. nu cu un mijloc. pâna la urma de aici provenind si fericirea.Prin urmare. Un prim argument ar fi ca fericirea poate fi definita ca fiind suma trairilor pe care le avem legate de împlinirea unui vis. orice fiinta din univers trebuie sa descopere misterele naturii. are libertatea de a-si lua drept exemplu de a trai de la ea. rezultatele ei fiind puternice si nocive. Asadar. de aici putem trage concluzia ca un om fara visuri. adevarata bucurie fiind savurata intens atunci când speram. ca fiinta rationala. afirmatia lui Alexandru Macedonski îsi dovedeste pe deplin valabilitatea. II. la subrezirea credibilitatii si a pozitiei ocupate de el în cadrul societatii. Odata descoperit.

afirmatia este mai mult decât adevarata. transmiti si celor din jur starea ta de bine. întrucât dreptatea presupune a-i acorda fiecaruia ceea ce merita. dar întotdeauna un element constant. între om si natura a existat o legatura speciala. Pe de alta parte. Natura a fost când element protector. sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici. drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat. consider ca o nedreptate trebuie pedepsita indiferent de modalitatea prin care se realizeaza. si nu pe baza altor motive (în functie de simpatii ori interese. esenta ei trebuie cautata în alta parte. a-l evalua corect. toate . când factor negativ. Întotdeauna când suntem fericiti. Ceea ce obtinem noi si credem ca ne face fericiti nu poate fi considerata expresia fericirii. este vorba de transmiterea sperantei. speranta ca vor fi si ei fericiti ca tine. Eforturile trebuie desigur rasplatite. starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. caci ei nu se pot bucura pentru reusita ta. multi au încercat sa defineasca fericirea si din atâtea încercari au reiesit tot atâtea definitii. când minimalizata. II. iar apoi a-i atribui ceea ce este în concordanta cu meritele sale. Problema este însa a sesiza injustetea. fara de care viata nu ar fi fost posibila. Acest lucru însa nu este mereu aplicat în societate. cu adevarat fericit. Concluzionând. a fi drept presupune a trata pe fiecare în mod obiectiv. dar si atunci când celorlalti li se da ceva fara ca acestia sa aiba vreo contributie. esenta egoista a omului nepermitându-le acest lucru. în primul rând. iar dezinteresul si neimplicarea nu ar trebui sa aiba nici un fel de consecinte pozitive. de exemplu). Cred ca a actiona injust înseamna a comite o eroare de judecata si este un fapt iesit din sfera moralitatii sau în unele cazuri. În primul rând. Tot o nedreptate va fi deci si a oferi ceva în mod nejustificat.daca ar fi sa-l credem pe Schopenhauer. si atunci când se omite meritul celui în cauza. 64 (nefericire) Dintotdeauna. De aceea. II. ce a stârnit atât admiratie cât si controverse. în opinia mea. cand înzestrata cu puteri magice. chiar a legalitatii. A priva pe cineva de ceea ce-i revine înseamna evident a face o nedreptate. 63 (nedreptate) Consider ca afirmatia lui Ioan Slavici este pe deplin justificata. De fapt.Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este ca atunci când esti fericit. Prin urmare. speranta este indispensabila din viata unui om împlinit. De aceea. Fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce i se cuvine strict în functie de ceea ce realizeaza.

II. Apa poate simboliza în acelasi timp împlinire sau disperare. Cel a carui munca nu este un scop în sine. de asemenea. În concluzie. Apoi. iar padurea poate fi atât spatiu protector. al înstrainarii de sine. cât si labirint. 66 (noroc) A fi norocos este poate un dar. gânditorul Immanuel Kant subliniaza importanta simtului datoriei în fata instabilitatii firii umane. întodeauna vor considera ca natura le împartaseste sentimentele. pe atât de iluzoriu. el va observa ca sufletul lui e schimbator si atasamentul excesiv pentru munca îi poate fi daunator. si ca te poate urmari toata viata la fel cum . pentru a evolua ca persoana. Soarele în schimb este mereu asociat cu pacea. ci doar un mijloc pentru a obtine satisfactii financiare. bogatia. deziluzionati sau dezamagiti. Pe de alta parte. vremea este mai frumoasa. pe cât de pretios si râvnit. când oamenii sunt tristi. practicarea unei meserii trebuie sa fie însotita de pasiune. pentru a evolua într-un domeniu si. În al doilea rând. 65 (munca) Problema pe care o ridica munca este ca ea poate fi privita din doua perspective: a pasiunii si a datoriei. se va dezumaniza treptat si nu va gasi resursele interioare necesare pentru a continua sa munceasca o perioada lunga de timp. De accea. precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece. putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. omul poate dezvolta un sentiment al inutilitatii. În caz contrar. pentru ca îsi da seama ca e de datoria lui. ca atunci când sufletul îti plânge. Se spune ca norocul îl poti avea sau nu. În opinia mea. II. seninatatea. De aceea Kant considera ca un om cu adevarat evoluat va putea lasa la o parte înclinatia pentru o munca sau alta si va continua sa lucreze atunci când îi displace. În general apa este elementul cel mai des întâlnit. având la baza aceste argumente. ambele aspecte sunt importante când ne raportam la munca dar cheia este sa stim cum sa le îmbinam pentru a avea o etica echilibrata a lucrului. când în suflet este senin. dar putem regasi si padurea sau vântul. afara nu va ploua niciodata. Prin urmare. soarele stralucitor. participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si în diverse opere literare. regasind parca în stropii de ploaie picaturile lor de tristete. Daca omul continua sa lucreze doar atâta timp cât pune suflet.celelate probleme par mult mai usor de rezolvat. iar norii dispar cu desavârsire de pe cerul sufletului. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci când sufletul îti râde.

A face din acesta un adevar tangibil folosit drept scuza privatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea în superficialitatea cliseelor. putem constata ca dorinta si atractia spre noutate a stat la baza progresului activitatilor umane. chiar daca nimeni nu poate spune exact ce este norocul sau ce trebuie facut pentru a-l avea. Daca unii sustin ca fara noroc nu obtii nimic în viata. precum si aceste doua argumente. un al doilea argument reprezinta faptul ca norocul poate fi doar o scuza pentru cei incapabili sau insuficient pregatiti pentru a-si asuma responsabilitati. cu atât mai mult. coincidenta sau doar capacitatea cuiva de a îndeplini cu succes ceea ce îsi propune prin propriile forte. II. cei mai multi vorbesc despre noroc ca despre ceva obtinut fara niciun merit si fara nimic în schimb. putem conclude ca. Fara aceste doua calitati ce îsi au izvorul în ratiune. dorinta de nou este cea care îi confera omului caracterul sau de fiinta superioara. soarta. omul nu ar fi putut exista si. într-adevar. Dar asa cum nimic nu se obtine fara un pret sau fara efort. Primul argument în acest sens este imposibilitatea de a defini si delimita norocul în realitatea cotidiana.te poate si parasi. 68 (menirea operei de arta) . Curiozitatea care rezida în natura umana a condus la aparitia marilor inventii ale umanitatii. care fac prea putin si se asteapta la prea mult în schimb. Acestea fiind spuse. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata din punct de vedere istoric. de la elemente culturale si sociale pâna la cele doua revolutii industriale. În concluzie. II. putem afirma ca norocul nu este altceva decât cea mai buna scuza pentru o aglomerare fericita de împrejurari. Întrebarea care urmeaza este daca suntem sau nu îndreptatiti sa credem astfel. de la roata la computer. Luând în considerare afirmatia lui Eugen Lovinescu. 67 (deschiderea catre nou) Discutând problema omului si relatia acestuia cu elementele noului. În al doilea rând. ca pe un element din mecanismul societatii. evolua. Eugen Lovinescu afirma ca dorinta de nou este calitatea de baza a omului si cea mai nobila dintre acestea. nevoia de nou si spiritul inovator sunt însusirile fundamentale care ne separa de celelalte fiinte ale lumii. În primul rând. altii sunt de parere ca nu ai nevoie de noroc daca faci tot ceea ce îti sta în putinta pentru a-ti împlini visul. Subiectivitatea îsi spune cuvântul mai ales pentru ca nimeni nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc. privind omul ca pe o componenta sociala.

În al doilea rând. Oricum ar fi opera de arta. ci pentru a învata din ea. o manifestare particulara a acestuia în spatiul specific si complex al psihicului uman. II. De fapt. Omul trebuie sa întrezareasca lucid înca de la început puterea pe care o creatie o poate exercita asupra sa. mai blânzi sau. Se creeaza astfel o legatura între artist si receptorul sau. mai buni. nemaivazuta si. din contra. însa nici de adulatie. exista o aura halucinatorie a oricarei opere de arta care evoca misterul. . Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale modele de caractere viabile si de a descoperi sacrul în locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman.În general. 69 (orgoliu) Contrar conceptiei adânc înradacinate. Asta deoarece în momentul în care se stabileste primul impact între artist si cel caruia i se adreseaza. artistul este un fel de magician. reprezinta un joc nesfârsit al regasirii si despartirii de lume. Acest mister nu trebuie sa fie creator de vid. frumusetea ei sta în încremenirea tuturor formelor sale de manifestare în niste rame fixe care. ele având ca destinatie finala impresionarea celor care iubesc cultura. pentru a nu se lasa coplesit de ea. ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu întelegerea operei de arta si integrarea semnificatiei în propriul sistem de gândire. orgoliul este expresia principiului universal al dezvoltarii. cel din urma. În viziunea mea. orgoliul este o trasatura generala. se va lasa modelat cu buna-stiinta de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanenta din viata lui mentala si sufleteasca. mai revoltati. Orgoliul este un viciu când întrece anumite limite. În primul rând. pentru oameni. un vrajitor de suflete care aduce astfel în viata cititorului. Orgoliul genereaza simtul demnitatii si ne îndeamna sa ne cunoastem pe noi însine. artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de întelesuri. prin opera sa. operele de arta au fost gândite de artisti cu un scop precis. într-o masura mai mica sau mai mare. cât si spiritual si fizic. pocnind din degete. Orgoliul este motivul psihologic din cauza caruia tindem spre un anumit ideal omenesc. dar si o calitate utila daca este corect orientat. proprie fiecarui om normal. care ne face sa ne afirmam si sa ne realizam atât intelectual. straniul într-un mod nedeclarat. sedus fiind. dar persistent. mai cruzi. receptorul va începe sa se simta din ce în ce mai influentat de noua taina descoperita. pentru ca semnificatia lui poate pendula între extreme si acest lucru nu face bine sufletului omenesc. o lume misterioasa. îl trezeste pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vietii.

malefic. evolutia noastra psihologica si culturala este influentata în mare masura de puterea volitiva. determinata la rându-i de prezenta convingerilor si trairilor puternice. sunt cele mai dezastruoase emotii . orientata spre creatie si activitate utila. daca nu suntem motivati de nimic. cu ajutorul caruia ne faurim destinul. putem spune ca pasiunea si dedicarea au un rol decisiv în nasterea unor creatii de valoare. si puterea bruta. care au nevoie de motive si imbolduri pentru a actiona. Dintr-o forta benefica. de la mestesuguri si arte pâna la stiinte si politica. Daca exista o calitate indispensabila omului. întemeiata pe teroare si umilinta. oamenii sunt fiinte empirice. realizam actul de creatie. aceasta notiune da imboldul creatiei. el devine un instrument al distrugerii. nu vom putea crea nimic. precum si orice produs spiritual. Orgoliul este în stare sa nimiceasca cele mai frumoase relatii omenesti. bunatate sufleteasca si bunacrestere. bazata pe întelepciune si bunatate. Orgoliul este forta priomordiala a progresului în orice domeniu de activitate. nu un act impus. doar în prezenta unui puternic imbold dat numai si numai de pasiune . activitatea utila prin speculatie si demagogie. Aici se afla hotarul dintre orgoliul pozitiv. produsele eforturilor si ale daruirii noastre vor fi valoroase. un amestec de sentimente si impulsuri. caci din ea decurg vointa si dedicarea. Astfel. Prin urmare. edificator si cel negativ. Conflictele cauzate de ciocnirea orgoliilor sunt cele mai dureroase si mai greu de aplanat. substituind competitia sanatoasa prin intriga si dusmanie. Trebuie sa ne ferim a parcurge distanta între „vreau sa fiu cel mai bun” si „vreau sa fiu primul”. umanitatea înainteaza. aceste manifestari ale orgoliului ranit. Nu putem fi constrânsi sa cream. II. existenta unor creatii valoroase este posibila numai datorita existentei pasiunii. adevarul prin minciuna si lupta ideilor prin lupta indivizilor. Dar când întrece limitele rationalului. între „vreau sa fiu respectat“ si „vreau sa mi se stie de frica“ . În schimb. Pe aici trece limita dintre puterea intelectuala benefica. aceea este pasiunea. întinându-le si întunecându-le. Invidia si ura. Lipsa totala de orgoliu genereaza inactivitate si lasitate. orgoliul devine cu adevarat un viciu. excesul acestuia macinând si distrugând ceea ce au creat altii. Calitatea muncii noastre este direct dependenta de gradul de implicare. intelect.Daca este însotit de talent.ele distrug si macina în primul rând sufletele acelora care nu se pricep sa le tina în frâu. daca avem interesul necesar. În numele si datorita pasiunii. este baza pe care se construieste structura societatii. modele pentru viitoare realizari. Asadar. În plus. orgoliul devine instrumentul nostru cel mai de pret. 70 (pasiune) Pasiunea este însusirea fundamentala a umanitatii. Nimic nu poate fi construit fara motivatie.

Din punctul de vedere al savantilor. In concluzie.. 71 ( pacat) Cred ca afirmatia lui Vasile Bancila este adevarata în parte. Fiecare creatie sau imagine artistica arata o viziune noua si spectaculoasa asupra lumii. Dar libertatea acestuia nu existã decât atâta timp cât nu limiteaza viata si libertatea celor din jur. Manolescu). Pacatuim numai când stim ca pacatuim. fie ca e vorba de un loc. Pacat este tot ceea ce încalca libertatea celuilalt si drepturile lui. de o teorie stiintifica sau de o opera de arta. de dominare a celorlalti. ca am fost tradati. sa ne schimbam viziunea asupra existentei. omul constientizeaza faptul ca nu poate rezista tentatiei care ia forma instinctelor. Tentatia este pretutindeni. Eu cred ca este vorba doar de una dintre situatiile în care apare pacatul. fie ca o teorie e adevarata sau eronata . poate. Descoperirea lumii din nou poate fi placuta sau poate crea suferinta si dezamagire. constient de pacatul lui. un om care nu are constiinta raului pe care-l face si. Pe de altã parte. în functie de trairile si destinul fiecarui om. Pentru artisti descoperirea lumii din nou e un fapt esential. pacatul este în strânsã legatura cu constientizarea sau neconstientizarea lui. a pacatuit.liber consimtamânt” intra tot în categoria vasta a pacatelor. acolo unde omul are libertatea alegerii. în si mai strânsa legatura cu consecintele.bruta ingenuã” (N. de o persoana. Dupa cum spune si Tudor Arghezi . În general. eu cred ca si actiunile care au urmari dezastruoase. Este . oamenilor le place sa descopere ceva nou. deorece am gasit un motiv în plus pentru a trai. prin urmare. În acest caz. nu putem spune ca nu pacatuieste. sa ne bucuram de fiecare data când descoperim ceva. în majoritatea cazurilor. II. drama acestui pacatos. afirma eseistul. personajul lui Rebreanu.II. trebuie mai întâi sa o descoperi. a dorintei de supravietuire. deoarece putem spune ca ei creeaza lumea din nou. dar. acolo unde poate alege cum sa traiasca. descoperirea lumii din nou e o placere durabila deoarece complexitatea lumii înconjuratoare ne determina sa gasim noi sensuri ale vietii. iar pentru a crea o lume. Un exemplu este poezia argheziana cu tematica ei foarte variata. 72 (placere) Afirmatia lui Tudor Arghezi nu e valabila întotdeauna.. comise fara acest . ca . Spuneam ca descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamagire. preocuparea de a descoperi si de a emite teorii noi e un lucru placut. este fundamentala la Dostoievski. Descoperirea ca sperantele noastre s-au spulberat. totusi. Spre exemplu în literaturã. Putem spune astfel ca Ion. de fericire.

ramânem cu un gust amar. si un joc al sensurilor. chiar contradictoriu. Spre exemplu. având ca tema dragostea. printre altele. din orice literatura au fost. descopera ca ea îl tradeaza si ca dragostea pura. De exemplu. aceasta descoperire provoaca rani care nu se mai vindeca niciodata .oamenii nu sunt asa cum credeam ne întristeaza. ci si de experienta personala. ideea lui G. “O mare poezie” creeaza impresia ca o putem întelege altfel la fiecare lectura. în multiple rânduri comentate în diverse moduri. tema poemului este omul de geniu. pe care cititorul le descopera. ca imaginea iubirii imposibile (în adolescenta) sau ca poem al singuratatii geniului (la maturitate). literatura ofera argumente în acest sens. 74 (prezent / viitor) Ion Heliade Radulescu priveste prezentul si viitorul în relatie de interdependenta: în opinia lui. eu cred ca marea poezie rezista în timp pentru ca ne permite sa o regândim si s-o retraim.capodopera lui Eminescu. II. În realitate. absoluta este greu de întâlnit. În cel mai bun caz ne putem resemna si chiar daca avem puterea sa luam totul de la început. Operele scriitorilor consacrati. În primul rând. Viata nu e întotdeauna însotita de placere. permite si o lectura în functie de vârstele la care este citit poemul: ca un basm ( în copilarie). placerea lecturii fiind cu atât mai mare cu cât este mai variata pluritatea sensurilor. din fiecare experienta învatam ceva nou. ratat în toate planurile . Afirmatia sa contrazice exemple atât reale. “Luceafarul” prezinta în aparenta o poveste destul de simpla. nuvela La tiganci de Mircea Eliade prezinta modelul omului simplu. Pe de alta parte. Calinescu conform careia o mare poezie este interpretata diferit pe parcursul timplului. “Luceafarul” a fost dezbatut si interpretat diferit. cât si virtuale. Dar fie ca e placuta sau nu. ceea ce ma determina sa o combat. dar este dezamagit când descopera ca iubirea sa nu se poate împlini. În concluzie. “o mare poezie” ofera cititorului. În “Luceafarul”. II. stefan Gheorghidiu care la început o idealiza pe Ela. Sensul operei nu difera doar în functie de receptarea critica.73 (poezie) Fireste. Din epoca în care a aparut textul si pâna astazi. este adevarata. Aceasta pluritate a lecturilor a condus la o permanenta actualizare a lor. ca oamenii sunt marginiti si altfel decât el. În romanul lui Camil Petrescu. Hyperion doreste sa-si sacrifice nemurirea “pentru o ora de iubire”. “Luceafarul”. si daca destinul nostru e tragic. existenta momentului actual si cunoasterea lui fac posibila întrezarirea viitorului. de exemplu.

cât si la faptul ca prieteniile adevarate trebuie cultivate. pretuite si întretinute cu grija. dar având atentia treaza si fiind autentic în relatia ta de prietenie. Pe de alta parte. în plan real. II. Prietenia reînnodata are nevoie de mai multa atentie. fiindca ea nu poate înceta. II. încredere. întelegere.Gavrilescu este constient de insuccesul sau si îsi plaseaza existenta în trecut. O astfel de prietenie te îmbogațeste. 75 (prietenia) Asertiunea lui La Rochefoucauld privind faptul ca “Prieteniile reînnodate cer mai multa rabdare decât cele care n-au fost rupte niciodata” se refera atât la rezistenta în timp a prieteniei.Un exemplu concludent este acela al atacului din anul 2001 în ziua de 11 septembrie asupra SUA. deoarece ea nu cunoaste jumatate de masura. însa acest lucru nu i-a putut nici macar sugera ceea ce avea sa urmeze. îti poti descoperi noi valente sufletesti. grija. Binenteles ca o astfel de prietenie nu se va epuiza atunci când fiecare dintre cei doi îsi descopera aceste preocupari. O prietenie adevarata se bazeaza pe un sentiment puternic. Un alt argument ce vine în sprijinul afirmatiei lui La Rochefoucauld se refera la sentimentul ce tine prietenii uniti. respect. caci adevaratul prieten este un lucru rar.76 (gloria) Ceea ce spune Victor Eftimiu e un loc comun. O prietenie reînnodata trebuie sa tina seama si de evenimentele sufletesti si spirituale ale celuilalt. neputincios în a ne ajuta sa-l întrezarim. caci indiferent de schimbarile prin care trec prietenii. toleranta. cred ca o prietenie reînnodata nu poate fi influentata de trecerea timpului si este la fel de stabila ca orice prietenie. Cu atât mai mult pare adevarata ideea în epoca noastra care a creat . acest sentiment este necesar sa fie trait în mod autentic. În concluzie. apoi în viitor. În concluzie. timpul ne ofera doar posibilitatea de a privi înapoi. Consider ca opinia lui La Rochefoucauld este adevarata numai atunci când vorbim de adevarata prietenie. Din punctul meu de vedere. traia dupa regulile lui. o banalitate acceptata de toata lumea. Nu numai ca nu a reusit sa anticipeze evenimentele. timpul este. manifestat prin grija. viitorul fiind o fereastra închisa pâna în momentul trairii lui.dar nici în fata lor nu întelege ce se întâmpla. Desigur ca este dificil sa fii întotdeauna perfect într-o prietenie. mai ales pentru faptul ca trebuie sa tii cont si de ceea ce îl preocupa pe celalalt. Populatia de acolo îsi cunostea prezentul. prietenia nu cunoaste jumatate de masura. Un prim argument este faptul ca prietenia se bazeaza pe fidelitate si daruire.vietii. daca exista cu adevarat. de asemenea.

II. îngrijiti si alfabetizati. Concurenta acerba pentru vizibilitate publica reclama mai mult decât altadata puterea de a câstiga gloria zilnic. Pentru aceasta continua vizibilitate. Dar. niste eterni debutanti.fenomenul gloriei de scurta durata. Consider ca educatia este ceva dobândit. dulceata existentei care întoarce spatele competitiei. luati în centre de plasament. daca gloria e autentica. O alta situatie o reprezinta copiii ce provin din familii sarace. putem deveni mai buni. te poti culca pe lauri daca iubesti anonimatul. ei se schimba în bine. Apoi o familie buna doreste sa-i înfieze. daca vrei performanta si faima. În concluzie. În concluzie. ingeniozitatea si munca. câteva zile la rând? Pe de alta parte. care sustine radacina buna a omului. Spre exemplu. de multe ori pleaca de acasa pentru a cauta o viata mai buna. aparitia ”pe sticla” sau în presa scrisa este esentiala. ca în orice fiinta exista ceva care permite îndreptarea ei spre ceea ce este bun. sunt de acord cu Horatiu. Sunt gasiti pe strada. daca ultima întrecere europeana n-ar fi devenit subiect important în media. într-un fel. valoros. Daca avem sansa sa întâlnim ce trebuie. Horatiu are dreptate când afirma ca omul poate fi educat. Acestia ispasesc o pedeapsa care îi va face. în viata. datorate în mare masura mass-mediei. din cauza competitiei dramatice. rutina. încât sa nu poata fi educat. ceva ce preluam de la parinti. este chiar aceasta valoare. 77 (educatia) Fara îndoiala. Câti dintre noi ar sti despre succesul echipei feminine de gimnastica. Nu sunt suficiente talentul. În primul rând. pâna la urma. de multe ori. de la familie. ea nu înseamna decât recunoasterea publica a unei valori. de la toti cei ce ne înconjoara. Ceea ce trebuie câstigat zilnic. la terminarea acesteia. Iar de aici începe procesul de educare a acestor mititele fiinte. sa ne gândim la oamenii care au comis faradelegi.78 (scoala) . trebuie sa traiesti zilnic pentru ele. poate. sa-si dea seama cât de mult au gresit. caci avem înca din nastere simplitatea si atractia catre frumos si catre bine. cu propriile limite fizice si intelectuale. marii creatori sunt. Speram ca în cele mai multe cazuri. II. Daca nu au avut parte de o buna crestere. Acesta nu poate fi într-atât de rau.

în culturi si religii. dar nu preîntâmpinat. cum spune si Ioan Damaschin. Acestei institutii trebuie sa îi acordam o mai mare atentie. Destinul de sine statator nu exista. In mitologia greaca destinul avea caracter implacabil . întrucât formarea lui se realizeaza într-o mare masura în timpul scolii.Consider ca afirmatia lui Ion Heliade Radulescu. pentru cei “slabi”. organizarea statului va lasa de dorit. toate pornind de la ideea unei forte superioare ce hotaraste desfasurarea evenimentelor din cursul vietii unei persoane. Societatea. iar de aici o multitudine de probleme îsi vor face loc încetul cu încetul si vor duce la prabusirea sistemului. generatiile urmatoare vor avea de suferit din mai multe puncte de vedere. cred ca este mai indicat si mai simplu sa prevenim decât sa îndreptam ceva care tine de fapt de responsabilitatea noastra. Un exemplu în acest sens ar fi încercarile. În functie de caracterul omului.putea fi prevestit. ceea ce ni se întâmpla este rezultatul deciziilor noastre si al relatiilor cu cei din jur. întrucât deciziile luate în graba ori aspecte neglijate cât de putin. a luat mai multe forme. de departe adevarata. ale lui Oedip (Oedipus Rex – Sofocle) de a se împotrivi prezicerilor oracolului conform carora el urma sa-si omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria mama.79 (destinul) Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide si cu punctul meu de vedere. În plus. El este scuza folosita de oamenii “slabi” pentru a nu-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor lor. În concluzie. influentabil de altfel. El nu da vina pe Divinitate pentru soarta sa deoarece. Conform lui J. fiecare dintre noi este înzestrat cu liberul arbitru (avem capacitatea de a alege între bine si rau). II. pot avea consecinte grave asupra noastra si mai ales. 80 (sinceritatea) . tineretul. Un om puternic îsi asuma responsabilitatea faptelor sale si îsi creeaza propriul destin. va fi alcatuita din oameni mai putin instruiti. II. Sartre. rolul scolii este într-adevar foarte important. trebuie bine educat. o înlantuire de evenimente a caror desfasurare nu o pot controla. de-a lungul timpului. va avea urmari mai bune sau mai putin bune în ziua de mâine. Conceptul de “destin”. iar pentru cei “tari” rezultatul alegerilor facute în decursul vietii. inutile. spre exemplu. face un apel la cei din învatamânt si îi atentioneaza ca instruirea în scoli a copiilor de azi. asupra copiilor nostri. Daca acest fapt va fi neglijat . În opinia mea. P. destinul este.

speranta îti ofera o falsa senzatie de caldut confort psihic dar. 83 (iubire) . nu de multe ori. La o privire mai atenta însa. La ceva posibil. Între sinceritate si insulta este uneori o linie foarte subtire. Asa o fi oare? Întotdeauna? Eu as zice ca aceasta e doar înca unul dintre multele clisee care are priza la populatie deoarece suna „frumos". în schimbul acesteia. n-are cine stie ce baza reala.A fi sincer înseamna a nu avea nimic de ascuns. decât adevarul care doare si care poate fi deranjant. Sinceritatea trebuie pretuita. II. asa. speranta sau moare cu mult înaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi însine. Dar atunci nu e mai bine sa punem umarul la transpunerea în realitate a acestor lucruri posibile. deoarece ea implica spunerea adevarului în limitele bunei-cuviinte. care devine un defect. deoarece o parere sincera. frustrarea si amaraciunea atunci când ceea ce speram nu se va întâmpla. deoarece un om sincer obtine mai usor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct si clar. de buna voie. nu mai este o calitate. Persoanele sincere. la unii este adevarat. Omul care spera nu este liber. Astfel. Sinceritatea este importanta si apreciata. ca din senin sau cu ajutorul altora? Speranta nu este buna la casa omului. Poate la unii oameni. în loc sa asteptam.82 (speranta) Auzim adesea: „speranta moare ultima". în acest caz. Afirmatia lui George Cosbuc combate sinceritatea exagerata. Desigur. „speranta moare ultima". Este un drog. La ceva imposibil. adevarul este acceptat. nu pot coexista. Sinceritatea exagerata poate duce la dispute si. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta în lucrurile acelea imposibile (sau posibile. Uneori. ci devine un defect. sa speram ca ele se vor întâmpla asa. însa. Libertatea si speranta se exclud reciproc. te transforma în prizonier. dar dura în legatura cu o persoana poate sa jigneasca si sa nasca controverse. Oamenii prefera sa auda o minciuna. La alti oameni nu este valabil. A fi sincer implica a spune adevarul si. se pot confrunta cu probleme pentru ca sinceritatea câteodata nu este privita bine.nu întotdeuna. dar cu o sansa de realizare infima) va aduce dupa sine dezamagirea. La ce speram? 1. a spune tot ceea ce gândesti sau simti. Speranta nu moare ultima . cei care sunt sinceri nu sunt întotdeauna agreati pentru aceasta calitate. iar acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra. 2. II.

caci în razboi si in iubire totul este permis si nimic imposibil de realizat. orgoliul profesional este unul constructiv . care se doreste respectatã. Important este sa învatam sa pretuim si sa mentine vie flacara dragostei. În concluzie. 84. facându-ne mai puternici si mai încrezatori în fortele proprii. de multe ori. dar care cautã si admiratia lor. În primul rând. În plus. caci. idee cu care sunt de acord. acest orgoliu profesional poate fi pus în antitezã cu orgoliul personal. orgoliul obiectivat în mediul profesional. acest tip de orgoliu este moral si este justificat de nevoia persoanei de a se afla în centrul atentiei celorlalti. din punct de vedere moral. astfel. Asadar. deoarece iubirea implica o serie de responsabilitati precum.”. În al doilea rând. deoarece cel dintâi rezultã în urma unor realizãri ale individului. iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist si lipsit de o bazã solidã. este cel care angajeazã toate fortele individului pentru obtinerea unor rezultate demne de admiratia celor din jur. ne vom întâlni cu dragostea adevarata si vom stii s-o pretuim. când simtim iubire si vrem sa facem orice pentru a mentine viu acest sentiment pur. pentru a ne atinge scopul de a fi fericiti. Pe de alta parte. necesar este sa învatam sa facem orice din si pentru iubire. deseneaza zâmbete sau aduce lacrimi pe chipurile oamenilor. care reprezintã înfumurarea. . a simti acest pur sentiment nu este de ajuns. adica este unicul demn de o persoanã . creator . Împartasesc aceasta idee. În concluzie. Nimic nu este umilitor sau înjositor. II (orgoliul profesional) În conceptia lui Marin Preda „Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi. altfel vom suferi iubind sau nestiind sa distingem iubirea în cadrul vietii noastre. justificat. doar daca stim sa iubim cu adevarat. caci nu este de ajuns sa simtim. respectul si compromisurile de dragul persoanei de lânga noi. însa când vom lupta pentru ceea ce iubim ne vom lovi de prejudecati. ce le vom putea depasi. În viata. deoarece dragostea ne da aripi sa depasim cadrul tangibil si realizabil al vietii.Din afirmatia lui Phil Bostmans. din „Reflectii si maxime’’ se distinge ideea ca iubirea distruge bariera dintre posibil si imposibil. realitate-fictiune. doar daca vom stii sa aplicam afirmatia lui Phil Bostmans. de foarte putine ori. care. dragostea aduce în viata oamenilor liniste si fericire.cãci individul are nevoie de recunoasterea muncii sale si lucreazã în acest scop.

II. 85 (realitate si aparenta) Afirmatia „ochii însa sunt orbi. Cu inima trebuie sa cauti”, cu care sunt de acord, sustine sensibilitatea sufletului uman în perceperea realitatii. Un prim argument ar fi acela ca arta si într-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiza la prima vedere. Pentru ca aparenta sa fie depasita si sa se ajunga la valoarea adevarata si esenta mesajului transmis de o opera de arta, ea trebuie sa treaca prin filtrul sensibilitatii sufletesti. Un cuvânt, o pata de culoare, un acord de vioara pot exprima mai mult decât mesaje, imagini si sunete seci, pot avea o încarcatura sentimentala, stârni emotii care reprezinta realitatea la un nivel mai profund, doar ca este necesar acel „simt” al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparenta. Un alt argument, în sprijinul afirmatiei de mai sus, ar fi acela ca orice individ depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din viata sociala. Oamenii sunt mânati în actiunile lor în egala masura de afecte cât si de instincte si de rationamente si pentru a întelege motivatia, natura si consecintele actiunilor umane inima functioneaza ca un organ de simt cu care percepem acele afecte, completând imaginea aparenta si transformând-o întruna completa, reala. În concluzie, putem afirma ca inima este foarte importanta în distingerea aparentei de realitatate. II.86 (singuratatea) Consider ca afirmatia privitoare la singuratate este adevarata. Un prim argument este acela ca singuratatea este cea mai mare drama a omului; izolarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caracterstici ale sale: sociabilitatea. Însa mai grava decât izolarea fizica este izolarea metafizica, lipsa comunicarii intrapersonale. În al doilea rând, comunicarea intrapersonala este foarte importanta deoarece prin intermediul ei omul ajunge la autocunoastere. Discutând cu sine el îsi poate descoperi noi pareri, calitati sau defecte deoarece sinele este singura persoana în care un om poate avea deplina încredere, este singurul sprijin care nu-l va parasi sau trada vreodata, Datorita acestei încrederi, omul este sincer cu sine însusi, îsi marturiseste toate pasiunile, temerile, dorintele, scopurile si ideile iar acest lucru îl ajuta sa relationeze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscându-se, el va sti sa-si aleaga prietenii si partenerul de viata bazându-se pe preocuparile lor comune, Acest lucru prezinta numai avantaje deoarece aceia care se aseamana se înteleg si se sprijina reciproc, Astfel, comunicarea cu sine

devine o conditie esentiala a convietuirii pasnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie sa învete sa traiasca cu sine înainte de a trai cu ceilalti. Un al treilea argument ar fi acela ca datorita comunicarii intrapersonale, omul poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea sa devina, îsi analizeaza calitatile si defectele si stabileste modalitati de autoperfectionare, Lucrând asupra sa, omul evolueaza continuu, iar acest lucru îi da un sentiment de satisfactie si de respect fata de sine, În concluzie, comunicarea intrapersonala este vitala pentru o dezvoltare normala, omul care nu comunica cu sine nu va fi capabil sa aiba relatii normale cu cei din jur deoarece necunoscându-se, el nu va avea o imagine corecta despre sine iar acest lucru poate deveni o sursa de conflict cu cei care îl vad întrun mod diferit. El nu va sti cine este de fapt, ce vrea si nu va sti sa se mobilizeze pentru a-si atinge scopurile. Un om care nu comunica cu sine este un om singur deoarece el nu poate relationa nici cu sine, nici cu ceilalti. II. 87 (singuratate) Atunci când suntem singuri, trebuie sa folosim momentele de solitudine pentru a face o introspectie în strafundul propriului suflet. De multe ori, prinsi în vârtejul activitatilor de zi cu zi, al faptelor marunte, nu mai apucam sa ne ascultam vocea interioara. Ar fi bine ca seara, când punem capul pe perna, sa ne analizam în liniste faptele din acea zi si sa ne facem un bilant al lucrurilor întâmplate, sa ne gândim daca suntem multumiti de ceea ce am realizat. Ar fi bine de asemenea sa ne analizam mai des sentimentele si sa ne ascultam vocea inimii. Daca în fiecare seara sufletul nostru va fi împacat cu ceea ce noi am facut în acea zi, daca noi suntem multumiti de propriile fapte, atunci cu siguranta, desi aparent singuri, vom avea alaturi cel mai bun prieten, propriul nostru eu. În concluzie, sunt singuri numai cei care nu-si hranesc sufletul cu fapte si sentimente si care neavând grija de cel mai bun prieten al lor, îl lasa sa se usuce si sa îmbatrâneasca de tanâr. II. 88 (relatia individ-societate) Nu toti ne nastem liberi, motiv pentru care nu toti indivizii ajung la o desavârsire a fiintei. O societate democratica este cea în care nicio forma de libertate a individului nu îi este îngradita. La polul opus se afla regimurile totalitare.

Pentru a avea anumite libertati însa, în societatea în care traieste, omul trebuie sa respecte o serie de norme sau sa îndeplineasca anumite sarcini în vederea câstigarii unei libertati anume. Societatea în care traim este obligata se ne ofere libertatea de a ne putea defini ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a alege în ce sa credem si ce idei sa ne guverneze viata. Aceste libertati sunt imperioase în formarea sinelui unui individ. În conluzie, o societate functionala, despre care am putea afirma ca este mai buna / superioara alteia, este aceea care îi ofera cetateanului ei mediul si libertatile de care acesta are nevoie pentru a deveni el însusi. II. 89. (speranta) Sunt de acord cu afirmatia „Lumea are nevoie de speranta ca de lumina.” Aceasta subliniaza faptul ca speranta este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorata. Speranta este lumina sufletului, ea calauzeste si înalta spiritul. În primul rând, în viata, individul se loveste de tot felul de obstacole, de greutati. Existenta este un sir de victorii si esecuri, iar fiinta umana nu poate rezista decât daca gaseste în propria interioritate puterea necesara de a merge mai departe. O asemenea sursa de putere de renastere este speranta. Speranta este hrana spirituala, întareste spiritul. Renuntarea la lupta cu viata, incapacitatea de a depasi deznadejdea ameninta integritatea si posibilitatea fiintei de a evolua. Daca lumina permita ochilor sa vada ceea ce este în jur, speranta deschide ochii sufletului aratându-le ca exista o cale de a merge mai departe. Un al doilea argument sustine ideea sperantei care încalzeste sufletul, consoleaza. Aceasta întareste spiritul în sensul ca ofera sentimentul unei posibile salvari. Cuprins de speranta, omul nu mai are impresia ca esecul sau are dimensiuni catastrofale. Întelege ca ceea ce i se întâmpla apartine normalitatii vietii si ca, în definitiv, va trece, lasând loc renasterii spirituale. Speranta pune totul într-o lumina mai blânda, îndulceste amarul vietii si încalzeste sufletele împietrite. În concluzie, speranta este necesara spiritului, progresului în plan spiritual asa cum lumina face posibila vederea, pentru ca ofera puterea de a depasi esecurile, de a merge mai departe si de a întelege ca nu totul e atât de negru precum pare. II. 90 (stare de spirit) Afirmatia lui Mihail Codreanu reflecta o profunzime si o întelegere deosebita a firescului uman.

Într-o zi mohorâta. un spectacol. Esential este cum trecem peste aceste momente. pe care eu cred ca se adauga multa truda. ci mai degraba complementare. Sufletul este. pur si angelic. iar natura interogativa a filozofiei se dezvaluie astfel în toata splendoarea ei. majoritatea oamenilor nu au niciun fel de tragere de inima sa desfasoare vreo activitate. sa trecem peste astfel de momente. Cel mai important lucru este . iar trupul este vesmântul lui trecator si întinat de pacate. ea este cea care ne „umanizeaza” si ne defineste. încât toate solutiile filozofice. Oricum ar fi privit. artistice nu pot da solutii definitive. sufletul ramâne o enigma. deloc asemanator cu un bloc de stânca. spiritul si materia. Numeroase studii arata ca vremea de afara ne influenteaza atât sentimentele cât si comportamentul. 92 (talent) O aptitudine iesita din comun. Omul se identifica prin aceasta structura energetico-informationala. . Starea de suparare poate influenta orice. cu totii suntem tristi). cu opinia caruia sunt de acord. dupa cum spune si Liviu Rebreanu. sufletul este atât de complex. remarcabila este numita talent. în timp ce omul modern este o constiinta scindata. prieteni. înstrainat de sine. familie. se pare. În concluzie. Al doilea argument este acela ca sufletul este cel mai bun barometru. în sensul ca da posibilitatea omului sa se întareasca si sa mearga mai departe. talentul ramâne doar punctul de pornire. teoriile despre suflet au stat în centrul preocuparilor filozofilor omenesti. Vorba latinului:”Carpe diem!”-“Traieste clipa!” II. ceea ce ne diferentiaza de regnul animal si de cel vegetal. o stare ce poate influenta orice din jurul nostru. Supararea este un rau necesar. umanistii Renasterii revin la doctrinele antice si încearca sa împace „continutul” si „forma”. al emotiilor si al pasiunilor. reusite sau esecuri. De-a lungul vremii. În acelasi timp. sufletul ramâne pentru majoritatea oamenilor sediul sentimentelor.însa. pot da rezultate poate neasteptate. supararea este atât o stare cât si o perioada grea a sufletului. Însa pentru a realiza cu adevarat ceva deosebit. 91 (suflet) Sunt de acord cu Eugen Lovinescu.Un prim argument este acela ca legatura dintre starea interioara a sufletului si starea vremii de afara este data de ceea ce simtim. De cele mai multe ori exista posibilitatea ca starea de afara sa influenteze starea nostra sufleteasca (ex: atunci când ploua afara. o muzica buna. Daca în reprezentarea medievala duala a umanului. religioase. În concluzie. II. sufletul vine de la Dumnezeu. pâna si vremea de afara. schimbator. care vede sufletul uman ca pe un lucru complex.

În alta ordine de idei. odata ce l-ai primit. tacerea la care se refera autorul poate semnifica si impartialitatea. în timp ce talentul o apropie de sensul creatiei. În al doilea rând. în mod constant. 93 (tacere) În opinia mea. Aceasta este arma sa contra ignorantei celor din jur. eu cred ca opera de arta exista în creator prin talentul sau. pe care. în opera de arta. persoana creatoare. afirmatia lui Traian Dumitrecu este adevarata. prin truda sa daruita unei lumi si care desi este într-o masura mai mare decât talentul. desi nu foloseste niciun mijloc verbal prin care sa se exprime: poti spune atât de multe fara sa spui nimic în fond. II. esti dator sa-l cresti. dar nu poate „iesi” din el decât prin sacrificiul acestuia. Talentul îti este dat nu numai pentru tine. lipsa de profunzime ori inutilitatea cuvintelor în anumite situatii de comunicare. În concluzie. se refera la un Dumnezeu care parca refuza. deoarece tacerea presupune o comunicare dincolo de cuvinte. sa-l dezvolti si sa-l oferi tuturor. o reducere la esenta a unei replici / a unui raspuns. pentru a-l dezvolta. astfel nu te înconjoara decât tacerea apasatoare a unei forte divine. astfel înteleptul raspunde acuzelor celorlalti prin tacere. distantarea si superioritatea unei fiinte divine. îi confera scopul pentru care a fost creata. Astfel. trebuie multa munca. tacerea socheaza prin directetea si franchetea ei. estompat. îsi merita întotdeauna efortul. plat. III. tacerea e ceva pe care o întelegi fara sa ai nevoie de cuvinte. detasarea sa fata de senzorial. 94 (tinerete) . tacerea poate semnifica superioritatea înteleptului fata de restul lumii. Este pur si simplu ceva în fata careia orice cuvânt pare fad. un dar dumnezeiesc. pentru a-l materializa din har în creatie. ea accentueaza devalorizarea. de execrcitiu. ci pentru o lume întreaga. Atât orele întregi de practica.În primul rând. cât si o motivatie interioara si o vointa neclintita. si într-adevar. e dincolo de orice comunicare. pentru care niciun obstacol nu este decât un salt înainte reprezinta acea truda fara de care Liviu Rebreanu considera talentul sterp. fata de superficial. munca realizeaza opera de arta. talentul nu depinde de persoana. În al doilea rând. El este un dar cu care te nasti sau nu. sa raspunda rugamintilor tale de a se face auzit. În primul rând. gol. asadar afirmatia lui Traian Dumitrescu este în totalitate adevarata.

vaga. cu ceea ce înca nu poti sa cunosti astazi. devenita zbucium în zilele noastre. avem drept fatalitate înlantuirea aceasta. trebuie sa ne conformam. Pe zi ce trece. cât si de cunoastere proprie. cultura. inovatoare. ca pionii pe tabla de sah a marelui timp. individual. În concluzie. dispunem de tehnologii de ultima ora si fie ca suntem pregatiti. uneori tinerii devin necumpãtati. de la tehnologie la viata de zi cu zi a oamenilor. derivata din teoria sincronismului si a imitatiei din literatura româna. sunt îndrãgostiti de propriul efort. Acestia sunt preferati. asa cum sustine si citatul dat. întreg globul si. Pe de alta parte. Un al doilea argument este cã. Sunt de parere ca ideea evidentiata de Eugen Lovinescu poate fi aplicata în realitatea cotidiana. Tinerii par a avea un simt al posesiunii ego-ului dezvoltat. II. întrucât sunt receptivi la nou. se imagineazã cum vor fi peste câtiva ani. pentru o comuniune armonioasa cu ceea ce vine.Tineretea este consideratã comoara vietii. care într-o existenta banala ar fi probabil de neimaginat. cladiri cât mai înalte. sa te schimbi. totul capata o noua înfatisare. dar si de ceea ce va fi mâine. sa porti masti . totul se deruleaza cu o viteza incredibila. În concluzie. tineretea este atât o perioadã de progres. în primul rând pentru ca discutiile despre timp sunt permanent actuale. Tinerii sunt puternici si orgoliosi. „asupresc” drepturile altora pentru a-si atinge telul propus. mai mult ca oricând. noi însine. caci timpul este infinit. fie ca nu. total diferita de ceea ce a fost ieri. Noi. si deseori se cred superiori celorlalti. iar în al doilea rând pentru ca în ziua de azi. greu de precizat ca durata si manifestare. dar totodata am pierde foarte multe lucruri. moderna. interesele sunt mai presus de moralitate. Timpul este într-o perpetua modificare. civilizatia. Entuziasmul tinerilor este dat de întâietatea pe care o au în diverse domenii. motiv pentru care se sustine ideea „tinerii reprezintã viitorul”. 95 (timp) Conform conceptiei lui Eugen Lovinescu. transfigurare. am fi priviti ca „demodati” de cei din jur. au planuri de viitor. Avem masini din ce în ce mai puternice. trebuie sa te adaptezi. iar aceasta este încãlcatã pe alocuri pentru a promova în diferite domenii. deoarece îi dominã o stare de spirit schimbãtoare. Un argument pentru a sustine aceastã idee este cã tineretea oferã. pentru omul a carui conditie este una limitata. dreptul de a visa si de a spera în propriile forte. muritoare. celor are au parte de ea. Notiunea de timp este. trebuie sa luam parte la ritualul naturii universale condus de timp. tinerii devin orgoliosi. de delimitare a capacitãtilor si de realizare profesionalã. De cele mai multe ori. au imprimat simtul practic. ia noi forme. daca nu am face asta. În societatea de astãzi.

devine o oglinda clara. dar numai cunoscând toate trairile pe care iubirea le aduce ne vom da seama ca nu exista sentiment mai înaltator ca acesta. Cunoasterea originilor. consider ca afirmatia citata adevarata pentru ca într-adevar trecutul determina atât trasaturile de baza ale unui popor cât si viitorul lui. Asa cum o planta nu poate creste fara radacini. pasionala. În concluzie. Fara o baza preluata de la predecesori. ne face sa privim viata si din alte puncte de vedere si sa uitam de lucrurile materiale. a vremurilor trecute. ceva ce nu poate fi atins. noi oamenii. va fi în a fost. pe când ura nu face altceva decât sa aduca amaraciune si frustrare în viata oamenilor. „vremurile trecute” si cunoasterea lor dau deschidere spre viitor. consider afirmatia lui Mihai Eminescu ca fiind una adevarata.. azi în ieri.. fie ea parinteasca. adaugând propria contributie. În primul rând. viziune si dezvoltare la evolutia natiunii. mostenirea culturala a generatiilor anterioare. a istorie. deschisa a ceea ce ai fost pâna în momentul când acum se preface în atunci. implicit. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire. nici un popor nu poate exista si nu se poate dezvolta fara a se sprijini pe propria-i istorie si pe traditii. oricâte opinii radicale ar avea. într-un fel sau altul. de orice fel. Fiecare generatie. atât iubirea pe care o daruim cât si cea pe care o primim. ne dam seama ca având iubire avem o viata frumoasa si învatam sa pretuim momentele cu adevarat minunate. Asa. În cel de-al doilea rând. viitorul lui. pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii nostri. . prins. a religiei si a obiceiurilor comune strânge legaturile dintre membrii societatii formând astfel constiinta nationala. acel om poate spune ca este cu adevarat împlinit. un popor nu-si poate crea identitatea proprie ex nihilo.noi pentru ceea ce va fi mâine. veridicitatea faptului ca „fiecare popor” se sprijina pe trecut este dovedita de existenta constiintei nationale. II. si iata cum timpul. Fireste ca iubirea aduce si suferinta. de aceea. este sentimentul care lumineaza si face viata mai frumoasa. 97 (ura) Ma numar printre cei care sustin ideea enuntata în citatul dat si anume aceea ca iubirea. Aceasta idee este redata prin sintagma „fiecare epoca” ce sugereaza faptul ca trecutul comun al unui popor determina prezentul si. preia. micsorat sau marit. dar consider ca daca în viata unui om se regasesc toate acestea. mâine în azi. În primul rând. 96 (trecut) „Istoria e cea dintâi carte a unei natii” dupa cum spunea Nicolae Balcescu. II.

II. grija fata de copii si familie si acumulari pe toate planurile. încrederea ca lumea poate fi schimbata. experienta si dragostea nepotilor. prin perspectiva memoriei afective care tinde sa atenueze momentele neplacute. Cu toate acestea. Tânarul cânta: Jocul si întelepciunea mea e iubirea. impetuozitate si entuziasm. opinez ca nu ar trebui sa existe în viata noastra întrucât ne face sa uitam de noi. consider ca fiecare vârsta are frumusetea ei. Asadar. de experienta primei iubiri. personalitatea si caracterul unui om. nu trebuie neaparat sa o piarda pe parcursul evolutiei prin viata. “paradisul” fiecarei vârste nu se pierde în mod obligatoriu prin înaintarea în vârsta. Maturitatea aduce echilibru. 99 (viitor) . fiind liantul dintre etapele dezvoltarii. a jocului. II. singuratate si suferinta. sunt o combinatie care poate asigura succesul profesional si familial. dupa ce a trecut. 98 (vârsta) Pe parcursul vietii. dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se succed. pot însoti un om pâna la senectute. Creativitatea si inocenta. sa nu acordam atentie lucrurilor frumoase din viata si sa ne concentram doar pe a le face rau celor din jurul nostru. dincolo de întelepciune. pe care. însa. adolescenta este caracterizata de emotii puternice si de cele mai multe ori contradictorii. ca acest sentiment ne face mereu sa tresarim de emotii si ca nu mai exista vreunul care sa dea mai multa frumusete vietii. fiecare vârsta are propriul ei moment de glorie. Copilaria este vârsta naivitatii. proprii copilariei. pe când ura ne va aduce doar o viata trista si întunecata. în final. Batrânul tace: Iubirea si jocul meu e întelepciunea. dar si naivitate. Viata unui om reprezinta un lung sir de schimbari si transformari care cristalizeaza. împreuna cu experienta de viata si echilibrul maturitatii. înseamna uneori si dezamagire.” Prin urmare.În ceea ce priveste ura. a inocentei. Entuziasmul si impetuozitatea tineretii. ci capata valente noi. responsabilitate. Tineretea înseamna actiune. iar batrânetea. Lucian Blaga surprinde foarte bine aceasta devenire a fiintei umane: Copilul râde: Întelepciunea si iubirea mea e jocul. Astfel nu vom deveni decât niste oameni frustrati care îsi vor da seama în final ca viata a trecut pe lânga ei si nu s-au bucurat de lucrurile cu adevarat importante. fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viata lui dar în cele din urma toti ne vom da seama ca prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile. liniste. pe care îl apreciem de obicei. energie. De aceea. fiecare dintre ele având caracteristici individuale. pastrându-i sufletul tânar.

vointa si puterea sunt într-un raport de interdependenta. Dupa cum spune si zicala „Nu exista nu pot. unul din principiile mereu valabile în viata este cel al actiunii si reactiunii. atunci sigur vei reusi. Daca vrei ceva cu orice pret. în acelasi timp. se identifica cu personalitatea acestuia. Constrângerile aplicate acestor libertati sunt de obicei exterioare si tin de elemente cu neputinta de a fi controlate de catre persoana aflata în cauza. te va determina sa înfrunti toate obstacolele care vor aparea pe parcursul drumului anevoios ce te asteapta pâna la atingerea telului. din nevoia umana de a duce la capat un lucru ce-l domina. este foarte important ca vointa sa fie bine motivata. 100 (vointa) Din punctul meu de vedere. Acceptându-se ideea de liber arbitru si. De asemenea. afirmatia lui Dimitrie Bolintineanu este adevarata. „forma” pe care „lutul” vietii fiecarui individ o poate lua. vointa trebuie sa apara prima. fiinta omeneasca are capacitatea de a-si întelege propriile intentii si de a aprecia eventualele consecinte. cum subliniaza si Bolintineanu. se poate spune faptul ca ideea expusa de catre Liviu Rebreanu se aplica tuturor oamenilor. de rezultatul muncii sale. alteori. numai ca acesta trebuie sa simta . Una din principalele învataturi spirituale se refera la liberul arbitru. implicatiile aferente. exista nu vreau!”. expresie si comportament. odata cu aceasta. fiecare fiind responsabil de modul în care îsi modeleaza propria existenta si. desi efectele pe care gesturile sau dorintele noastre le au în viitor sunt în principiu imprevizibile. prin vointa proprie a individului. Astfel. „o vointa fierbinte”. Pe de alta parte. numai sustinuta de puterea.Fragmentul dat exprima ideea conform careia viitorul fiecarei persoane este influentabil. Privind din perspectiva psihologica. în functie de variatia si contextul deciziilor luate. II. totul vine din interior. în baza caruia fiecarei persoane îi este asigurata libertatea de actiune la toate cele trei niveluri de manifestare: gândire. o hotarâre de a renunta la o cariera de succes din motive principiale va da o nota de integritate înfaptuitorului. pentru ca în fata unei vointe puternice nu sunt multe forte care sa reziste. Din acest punct de vedere un rol important îl are si puterea fiecaruia de a fi constant cu sine si de a nu renunta la primul obstacol iesit în cale. care îi determina acestuia actiunile din prezent. În concluzie. dar. ca un imbold spre a savârsi binele. de exemplu. actionând în anumite cazuri ca o înfrânare a unui impuls considerat negativ sau. constiinta poate juca un rol important în structura decizionala. Aceasta este flexibila.

astfel. În concluzie. trebuie doar sa vrei cu adevarat si vei reusi! . poti obtine ceea ce îti propui prin vointa. prin motivarea vointei.ca vrea. Puterea de a transforma gândul în realitate creste. nu îi poti impune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful