V11 Subiectul I: 1.ingrosat, desfrunzeste 2.

cratima are rolul de a pune in evidenta pronuntarea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite si de a acorda o oarecare melodicitate textului.Deasemenea cratima are rolul de a da o fluenta textului, pastreaza masura si ritmul. 3. Mai doresti un pahar de vin? Priviti, vin baietii de la fotbal. 4. "stau in tarmu-albastru-al raului de soare" "pasarile negre suite in apus" 5. a fi= apare in text sub forma de "fu"=sugereaza un trecut mai apropiat 6.natura si moartea 7."pasari negre ..ca frunza bolnava"= comparatie= negrul de la cul pasarilor si deasemenea frunza bolnava sugereaza moartea care este chiar si unul dintre motivele poeziei 8.prin titlul"Niciodata toamna" poetul coreleaza acest anotimp cu apropierea mortii si il percepe ca pe ultima si de aceea poate cea mai frumoasa perioada a vietii lui.In acest sens el reia cuvintele din titlu si ni le explica in continuare: "Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte. 9.caracteristici moderniste in poezia de fata-estetica uratului:”Stau in tarmualbastru-al raului de soare/Din mocirla carui aur am baut. -sintaxa dezarticulata:”Pasarile negre suie in apus/Ca frunza bolnava –a carpenului sur/Ce se desfrunzeste,scuturand in sus/Foile-n azur. -limbaj cu semnificatii neobisnuite:”Si cu ochii-n facla plopilor cereasca/Sa-si ingroape umbra-n umbra lor,in ses. Subiectul II. .Sunt de acord cu afirmatia “Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile…”, in sprijinul careia voi aduce urmatoarele argumente. In primul rand constiinta este vocea launtrica ce judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre dobandirea cat mai deplina a virtutilor, care sunt

calitati morale .Totodata ea trebuie educata atat prin credinta cat si prin unele norme stabilite de societate.Fiind capacitatea noastra de a face judecati morale ea trebuie sa stea la baza actiunilor noastre. In al doilea rand legile sunt facute de oameni, in consecinta sunt supuse greselii si de multe ori sunt nedrepte sau lasa loc interpretarilor dubioase. Legile trebuie respectate dar trebuie trecute prin filtrul constiintei. Un astfel de exemplu in literatura romana il putem regasi chiar in unu dintre romanele lui Rebreanu si anume “Padurea Spanzuratilor” unde il regasim pe locotenentul Apostol Bologa ca un om cuprins de remuscari caci avea datoria de soldat sa isi infrunte propriul popor, sa treaca peste constiinta si sa atace neamul din care face parte. Aceasta datorie dictata de legile razboiului nu o poate implini, caci constiinta si inima ii dictau sa treaca de partea fratilor romani. In concluzie consider constiinta ca si capacitatea prin care ne recunoastem datoria de a savarsi fapte considerate morale si astfel ea trebuie sa stea la baza oricaror datorii pe care le avem de indeplinit. V12 Subiectul I. 1 . neputinta-slabiciune povata- sfat 2 "..."- ceva nesfarsit, sprijina ambiguitatea& nehotararea lui, nota de speranta in sufletul autorului 3. fata asta e un inger. 212e414c mihai a primit un pumn de a vazut numai stele 4. "nu cer", "au purces,""vorbeau","statu"sunt la indicativ dar autorul le pune la timpuri diferite 5.tema :relatia cu divinitatea motivul ingerului 6."mie","Nu-ti cer"","mea-ncruntata" 7.sent dominant = "robul tau"=de supus al lui dumnezeu si deasemenea tristetea autorului. predomina atitudinea de negare, tagada a divinitatii 8 comenteaza folosind fig de stil si imagini artistice 9.lirism de tip subiectiv= "tu le vorbeai", "nu mi-ai trimis"

Subiectul II. Consider ca afirmatia lui Lucian Blaga este plina de intelepciune. Ne motiveaza sa reflectam la cat de importanta este inocenta copilariei in viata noastra. Pentru copii nu conteaza ca asteapta, ca pierd timpul sau ca lumea este suparata si incruntata. In primul rand copiii sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Si spun acest lucru bazandu-ma pe faptul ca ei au felul lor de a vedea lumea. In plus, ei isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor. Cu cat cunoastem mai profund lumea din jur, cu atat intelegem ca misterele ei nu ne vor fi niciodata dezvaluite in totalitate. Cu cat stiinta si tehnologia avanseaza mai adanc in necunoscut, cu atat mai mult ele ne indeparteaza de bucuria pura si simpla. Iata de ce, filosoful Lucian Blaga ne impulsioneaza sa redescoperim copilaria, sa recunoastem lumea cu ochii unui copil, cu naivitatea si inocenta unui spirit care crede aproape orice. Cei mici au parte de senzatiile cele mai puternice, de trairile cele mai profunde deoarece ei nu se joaca niciodata cu un anumit scop, joaca fiind scopul jocului lor. In al doilea rand, dupa cum spune si ilustrul George Calinescu, "jocul nu e o pierdere de vreme ci un exercitiu serios al tuturor puterilor spiritului. Departe de a fi o distractie, jocul e o concentratie a sufletului, un moment de zvacnire a fortelor. In concluzie, va propun sa redescoperim joaca in tot ceea ce facem! I. 13. („De-abia plecasesi” – Tudor Arghezi) 1. a se pleca; a-si pleca capul; a pleca urechea; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite si are rolul marcarii pronuntarii într-o singura silaba a prepozitiei „de” si a primei vocale „a”, a adeverbului abia, ajutând astfel la mentinearea masurii si ritmului versului. 3. Tot acel vis îngrozitor s-a dovedit a fi un semn pe care numai eu îl puteam întelege. Din cauza suferintei a ajuns o umbra de om. 4. „Voiam sa pleci”, „voiam si sa ramâi” 5. Interogatia retorica din ultima strofa transmite cititorului lupta ce se da în sufletul poetului între glasul inimii, care o vrea înapoi pe fiinta iubita „De ce-ai plecat?”, si glasul orgoliului ranit „de ce-ai mai fi ramas?” 6. Teoria iubirii neîmplinite; motivul plecarii;

I. Metafora „zarea grea de . „gri”. Titlul poeziei. 4. 2. „voiam”. Verbe. subliniaza durerea înca puternica din sufletul poetului. separând vorbirea directa de restul versului. lânga care plasat e un verb la mai mult ca perfect (timp specific unei actiuni trecute si demult încheiate). a verbului sugereaza reprosul eului liric la adresa iubitei. sentimentul de vid. „ninge”. „gri”. motivul plumbului. Epitetul metaforic „(zarea) grea” arata senzatia apasatoare pe care o resimte eul liric. Pâinea coapta pe vatra bunicilor este cea mai buna din lume. singurul. persoana a II-a.7. „am rugat”. împreuna cu cea a exclamatiilor („nu te-ai uitat o data înapoi!”) si a întrebarilor retorice („de ce-ai plecat?”) marcheaza în poezie lirismul subiectiv. motivul iernii. 6. „plumb” 5. 7.. 8. (greu)ca plumbul. 3. Indecizia din sufletul poetului este redata în special în primul si ultimul vers „Voiam sa pleci. îndeosebi vizuale („iar în zarea grea de plumb/ Ninge iar”) si al figurilor de stil bazate în special pe cromatica monotona a peisajului „înnegri”. Îmi va ramâne mereu în suflet vatra parinteasca. Ultima strofa se realizeaza în întregime pe baza antitezei între glasul inimii (cel neauzit) si glasul mintii eului liric (gândul cel dintâi).. În ultima strofa a poeziei „Gri” Bacovia transmite o neagra melancolie data de starea singuratate resimtita de artist în raport cu tot ceea ce îl înconjoara. Retorismul întrebarii din finalul strofei adânceste sentimentul melancoliei data de regretul eului liric în fata deciziei sale de a renunta la iubire. De asemenea. adjective posesive si pronume la persoana I: „mi-am zis”.]/ De ce-ai plecat?de ce-ai mai fi ramas?”. („Gri” – George Bacovia) 1. Linia de pauza marcheaza o structura incidenta. voiam sa si ramâi/ [. Prezenta marcilor eului liric (precum verbe si pronume la persoana I si a II-a „te-". 9. 14. Inima de plumb. pâna si zarea îngreunându-se parca sub forta zapezii „de plumb”. Ideea este întarita si de metafora „ninge gri” care adânceste starea depresiva a eului. „plecasesi”). Aceasta stare este redata cu ajutorul imaginilor artistice. cuprins în forma unui monolog adresat din poezie. constituit dintr-o locutiune adverbiala „de-abia”. 8. „mea”. „plumb”. „am oftat”. tema solitudiniii.

corb). Titlul. atât în finalul acestei strofe. 7. („Amurg de iarna” – George Bacovia) 1. în amurgul vietii. Zborul corbului într-o directie nedeterminata (în prima strofa) si întoarcerea lui în a doua strofa. Titlul „Amurg de iarna” este semnificativ pentru aceste pastel simbolist. solitudinea poetului aflat într-un spatiu închis. el creaza un contrast expresiv su termenii care evoca insistent culoarea negru (sumbru. sumbru = întunecat. Astfel impresia creata este de stranie miscare în cerc. motiv des întâlnit în opera bacoviana. cu rol în adâncirea senzatiei de melancolie. construit simplu din adjectivul cromatic „gri”. „plumb”. Spatiul poetic este tensionat de imaginea repetata a miscarii corbului. 4. 5. 6. diametral”. „Câmpia alba – un imens rotund – ”. orizont = zare. deprimare. agonizanta. motivul corbului. posomorât. „Copacii rari si ninsi par de cristal”. în poezie pot fi identificate o serie de elemente din câmpul sau semantic „înnegri”. în amurg. singuratate. Se remarca acea concordanta. sugereaza repetarea obsesiva a miscarii ce devine o expresie simbolica a unei stari limita. anticipeaza tema poeziei. De asemenea. Se observa constructia închisa marcata de aparitia versului „taind orizontul. glul. dar si în cel al primei strofe. întalnita si în alte poezii bacoviene dintre monotoniadecorului exterior si sentimentul depresiv care îl domina pe poet. sugerând tristete. având rol în pastrarea masurii si ritmului versului. Cea de-a doua strofaa poeziei continua descrierea tabloului trist de iarna din prima strofa. imprimând viziunii poetice un caracter ireal. tema mortii. Folosireacratimei marcheaza în ambele cazuri pronuntarea într-o singura silaba a sunetelor finale din primulcuvânt si a celor initiale din cel de-al doilea (valabil si pentru al doilea cu al treilea cuvânt). Se observa repetarea acestuia si în interiorul poeziei în sintagma „ninge gri” din finalul fiecareia dintre cele doua strofe. 9. 8. trista. . Epitetul cromatic „câmpia alba” nu are o simpla valoare ornanta. iar prin substantivul „iarna” – o lume pustie. devenind astfel un laitmotiv. 2.plumb” adânceste apasarea uriasa din sufletul eului liric. I. 15. sugerând prin conotatia cuvântului „amurg” sentimentul de vid. 3.

Poetul pare a fi supravietuit unei experiente de cosmar carear fi putu avea loc în vis. 6. Acesta sugereaza prin repetarea obsedanta ideea mortii prezenta în toate elementele din jur. („Pastel” – George Bacovia) 1. 5. 17. Totuleste ars. ci de a le sugera prin intermediul simbolului. 4. I se asociaza „parfumul de pene arse”. galbena. mangal. Dorinta simbolistilor era aceea de a nu numi în mod direct stari sau sentimente. 9. marcând elidarea vocalei „î”. frunza. . 16. culoarea dominanta este negrul mortii. 7. ceea ce ar însemna ca arderea nus-a produs de mult. „carbonizate flori”) sau prin sfârsitul iubirii. tematica: moartea. prezenta simbolului. a sugestiei. carbonizat. sunt ambele elemente ce duc la dezagregare. 8. Astfel. cadere si moarte. Iubirea a murit de curând. Motivul centralal strofei este amorul. sentimentul vidului I. sicrie. ideea mortii este sugerata prin dezagregarea materiei („noian de negru”. Se mentine masura si ritmul versului. motivul sicriului. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite (conjunctia coordonatoare „si” de pronumele „-i”). („Negru” – George Bacovia) 1. în aceasta poezie. Metafora „noian de negru” semnifica o gramada de scrum. prezente în text. I. 2. pentru ca este prezent verbul „fumega”. parfum = miros 2. 3. arse. Flacara arunca scântei pe pamântul ud. Adjectivul „negru” reprezinta un simbol des întâlnit în poezia bacoviana. carbonizate = arse. tema mortii. Focul si ploaia.9. consecinta fonetica fiind pronuntarea într-o singura silaba a celor doua cuvinte. Linia de pauza marcheaza aici tocmai sfrsitul unei etape (amorul). peste tot sunt semne ale distrugerii. Reluarea în ultimul vers a metaforei „noian de negru” duce cu gândul al un sfârsit de lume material si sufletesc.

forme verbale si pronominale de persoana I si a II-a : „n-am mai vazut”. 18. simbolism  tematica (pierderea iubirii)  utilizarea simbolului  repetarea unor cuvinte sau sintagme I. 3. 4. pierderea iubirii asociata imaginii dezolante a toamnei. care au pus stapânire pe sufletul poetului. „chemam”. a taia frunze la câini. Utilizarea punctelor de suspensie în finalul primului vers exprima sentimentul de deznadejde a eului liric în fata ploii nesfârsite.3.”  imagine auditiva 5. („Ploua” – George Bacovia) 1. care pustieste natura. tina. „spune”. alaturi de linia de pauza. „-mi”. 8. „stai”. Cadrul pustiu al toamnei vine sa sublinieze tristetea. 2. poezia bacoviana se constituie mai degraba într-o descriere a trairilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante. . În cea de-a doua strofa este prezentata plecarea iubitei. 6. Tema poeziei este tipic bacoviana. motivul ploii. aceste stari sunt sugerate si prin utilizarea liniei de pauza sau a punctelor de suspensie. ploua. marcheaza grafic regretul eului liric în fata alegerii facute. 9.. 5. aceea de a renunta la iubire. Punctele de suspensie. 7. Desi intitulata „Pastel”. Prezenta eului liric în poezie este sugerata prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si a II-a: „spune”. Nu mai pot merge la mare. lasându-l în urma pe poet într-o stare de deznadejde. În luna mai vremea este cea mai frumoasa de pe tot timpul anului. sentimentul de vid. „pica frunza/ si-i galbena ca tine”  imagine vizuala „iar eu în golul toamnei/ Cheman în aiurare. „-ma”. 4. dar sia verbelor la imperativ: „ramâi”. motivul talangei. „tine”. De asemenea. a umbla de funza frasinelului.

Cratima desparte doua parti de vorbire diferite. cu valoare de refren („Ah. de deznadejde a poetului ca urmare a ploii.6. O caracteristica a limbajului simbolist este sugestia. 2. marcând pronuntarea într-o singura silaba. al tristetii pune stapânire pe poet. ca si primele doua prin repetarea în debut si în final a aceluiasi vers („Sunt solitarul pustiilor piete”). Impresia de sfârsit de lume este astfel amplificata de repetarea acestui cuvânt în versul-refren al poeziei. O umbra de tristete îi rasari pe fata. astfel. lirism subiectiv  descrierea trasaturilor interioare ale poetului  marcile lexico-gramaticale ce marcheaza prezenta eului liric (verbe si pronume la persoanele I si a II-a) 7. Piata neagra din România s-a extins în ultimii ani. contribuie la mentinerea ritmului si masurii versului. Epitetele „tristele becuri” si „pustiilor piete” sugereaza o atmosfera monotona. 7. ce îl macina pe poet. nu vine sa purifice. Sentimentul vidului. depresia. 4. în care pâna si lumina pare trista. lipsit de orice speranta de a iesi din el. tipic bacoviana. nu este un simbol al fecunditatii naturii. 9. Cea de-a treia strofa completeaza tabloul monoton al unei naturi înecate de ploaie. „pustiilor piete” 5. I. Astfel se insinueaza gândul obsedant al singuratatii. Un procedeu tipic simbolist este repetarea unui vers în poezie. stari ale poetului (Aici agonia. ci unul al dezagregarii materiei. al pustiului. Piata pustie este un decor des întâlnit în poezia lui Bacovia. plânsul talangii când ploua!”) ce sugereaza aici atmosfera apasatoare. un spatiu în care poetul însingurat si dezamagit bântuie. 6. Aici ea cade neîncetat. cauzate de ploaia nesfârsita). deznadejdea. „tristele becuri cu pala lumina”. în poezia bacoviana. Ultima strofa are aceesi structura închisa. cu valoare de refren. 8. spatiul închis în care agonizeaza poetul. „noapte deplina”. Utilizând simbolul sau repetând anumite sintagme sau versuri sunt sugerate sentimente. 3. agonizanta. Structura închisa a acestui ultim catren sugereaza la rându-i. Epitetul personificator „grele (talangi) adormite” sugereaza un sentiment de apasare. 19. „pala lumina”. Ploaia. . („Palind” – George Bacovia) 1.

constituit dintr-un verb la gerunziu („palind”) trimite cu gândul la un decor tipic bacovian.. al carui limbaj se caracterizeaza . Poezie modernista. ce simbolizeaza de fapt creatia. piata pustie.. 9. 8. în vocativ. înca din titlul. constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal „ti-”.” apartine liricii subiective în primul rând prin prezenta evidenta a eului liric. 5. („Ţi-am împletit. 8. Inversiunea „umeda [. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric într-un limbaj atipic. Nu mi-a spus unde pleaca. 4. 20. cununa = coroana grava = solemna 2. 3. „Sa te înalti mai grava în cadrul tau de azur” „Asteapta infinita si limpede ca marea”. Barbu foloseste în poezia sa sugestia ca procedeu principal al limbajului poetic. obtinuta cu ajutorul unui numar mic de figuri de stil (epitete). arata atitudinea subiectiva a poetului si marcheaza adresarea directa catre „slavita sora”.] tiara” accentueaza semnificatia epitetului „umeda”. 7.. Se anticipeaza.” – Ion Barbu) 1.. indicata de verbe si pronume la persoana I si a II-a.Aceasta imagine dezolanta a eului liric bântuit de gândul mortii într-o piata solitara. 9. – utilizarea versului cu valoare de refren – tematica: moartea.. astfel. inima de piatra. 6. Titlul poeziei. virgulele despart o structura (substantiv+adjectiv). dar si la „palirea” sufletului poetului. Poezia poate fi privita ca o arta poetica. I. Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii. Titlul poeziei. „Ţi-am împletit. devenit o umbra ce bântuie prin pietele solitare. de restul propozitiei. este un laitmotiv al liricii bacoviene ce trimite catre o tema tipic simbolista: moartea prezenta în toate elementele lumii înconjuratoare. dominat de obscuritate.. care imprima ideea de maretie. caracterul de arta poetica al textului barbian. imagine schematica. cu mâna pe inima.

2. melancolie = tristete. 5.prin ambiguitate. spre care tinde eul liric. 6. motivul cântecului. din crearea unor figuri de stil. 7. Sentimentul de tristete este ilustrat cu ajutorul epitetului „bratul rece” si al personificarii „Acelasi pescarus în larg va plânge”. idee sugerata de verbul a cânta: „sa cânt”. Verbul „sa plutim” ilustreaza dorinta eului liric de a depasi zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui înaltatoare si eliberatoare. creând o atmosfera melancolica. motivul lunii. devenit un motiv al poeziei. aflata în contrast cu cea dinamica. 3. înlantuiti = uniti. „sa cânte”. Cuvântul cântec. În cea de-a doua strofa sensul simbolic al cuvântului este generalizat. înfocata. materiala. Mesajul poetic este încifrat. simbolizeaza dragostea eului liric pentru iubita sa. Metafora „Dumnezeieste-ntraripati de vânt” sugereaza înfocarea eului liric si a iubitei sale si faptul ca sentimentele acestora. trasatura specifica poeziei moderniste. 9. prin care se face o noua trimitere la planul ceresc. I. În ultimele doua strofe eul liric îsi imagineaza momentele finale ale iubirii lui. 4. care sugereaza legatura permanenta dintre natura si eul liric. Cununa Ariadnei) 1. Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima dorinta eului liric de a fi alaturi de femeia iubita si de a-si eterniza sentimentele de dragoste. prin intensitatea lor. . 8. au o valenta eliberatore si în acelasi timp le insufla vitalitate. Teme/motive literare: tema iubirii. îi ajuta sa se detaseze de zbaterile ce tin de sfera terestra. plan aflat în opozitie cu cel întunecat al lumii materiale: „Pe marginea de umbra a tunicei”. sentimentele lui înfocate pe care doreste sa le eternizeze. dar si cu al metaforei „Melancolia va luci stelar”. un clocot interior. 31 (Dan Botta. „Un cântec fara moarte as vrea sa cânt”. Este utilizat motivul mitologic al reginei Berenice în cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului înstelat care pare sa atinga îndragostitii: „peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei”. relatia dintre poet – creatie sa fiind sugerata de utilizarea unor termeni su sens conotativ. Cratima din structura „Dumnezeieste-ntraripati” marcheaza elidarea vocalei î si are scopul de a pastra ritmul si masura versului. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „as vrea” si plural: „sa plutim” si pronumele personale la persoana I singular: „ma” si plural: „noi”. din incipitul poeziei.

„sa uit”) 6.. pronume si adjective pronominale la persoana I („mi”. „nici” – valoare adjectivala) ideea de singuratate si de întoarcere catre sine este foarte bine evidentiata. Incipitul poeziei reprezinta trezirea din somnolenta a unor forte interioare care pâna acum parca nu s-au manifestat. „valuri…loveau”. Am fost la mare.nu-mi da” are rolul de a marca elidarea vocalei . o incantatie a iubirii: „Un cântec printre ani si un descânt”.marea padurii”.cresteau”. dar si diferite tipuri de imagini artistice vizuale sau auditive („leganare de frunze”. o data la mijloc si o data în finalul poeziei.. ... Gradatia este marcata si de verbele folosite. îmi’. precum epitetul în inversiune (. Sintagma este folosita de doua ori pe parcursul textului. Prin intermediul metaforei cu valoare de simbol marea este asociata cu imaginea padurii.. trecându-se de la .loveau’’ si .. 7. Titlul este reprezentat de un substantiv articulat hotarât – marea – care denumeste metafora centrala a textului. „ma”). (substantiv) Parcul acela este mare. 8. verbe la persoana I („nu stiu”. Astfel.. prin utilizarea adverbelor negative („nu”. „meu”. I. Astfel. valuri.clocotitoare valuri’’). 5. Cratima folosita în constructia . 32 (Emil Botta. face trimitere la faptul ca odata ce au iesit din starea de latenta fortele interioare nu mai pot fi stavilite. Marea) 1. . „nu vreau”.frunze”. la . timp verbal care exprima o actiune începuta în trecut fara a se preciza momentul încheierii acesteia..abia începea’’.valuri” 2.. Imperfectul. continuând sa-si faca simtita prezenta permanent. (adjectiv) 4. Pentru a marca gradatia ascendenta a agitatiei interioare sunt folosite figuri de stil.. uitarea. 9.. iar cântecul devine asemenea unei vraji. În partea a doua a poeziei se remarca acumularea de negatii pentru a sublinia necesitatea linistii si a uitarii la care aspira eului liric.referindu-se la iubirea traita de toti îndragostitii. „talazuri cresteau”). 3. stabilindu-se o analogie între sunetul produs de valurile „clocotitoare” si fosnetul frunzelor.î” din forma pronominala . . astfel fiind accentuata asemanarea si realizându-se o simetrie a textului. titlul sugereaza . metafora(.. teme/motive literare: marea.digul pieptului meu’’).se trezeau’’ si .

.Gradinile Amagirii” contine un termen concret (.. Muscata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/ denotativ). Epitetul . În poezia . 2.. 5. natura împartasindu-i parca suferinta..ursuza luna” etc. Se creeaza o simetrie între natura si starea eului liric. apare ideea trecerii ireversibile a timpului. 9. . la perioada de tinerete pentru a simti macar o clipa de fericire. În ultima strofa a sonetului predomina sentimentul de tristete. care este personificat prin scrierea cu majuscula... cauzat de amintirea clipelor frumoase care tin de trecut (.). lucrurile frumoase nemaiavând nicio importanta pentru el.. 3. umbra.. Astfel. 4.Amagirii”). se .amara soarta” arata cruzimea sortii care face ca timpul.mohorâte flori”. respectiv lucrurile frumoase sa treaca fara sa existe sansa de a le întoarce. Eul liric regreta ca nu se mai poate întoarce în trecut. Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ). 8. figura de stil menita sa arate corespondenta dintre trairile eului liric si natura. Gradinile Amagirii) 1.Gradinile Amagirii”.searbedele zori”..asemanarea evidenta în perceptia eului liric dintre freamatul padurii si clocotul marii. nefiind multumit de prezent. Apare epitetul în inversiune . Totodata.în zadar vei cere viclenei naluciri/ Sa-ti mai învie-o clipa a stinsei fericiri”). În primul vers. Teme/ motive prezente în poezie: timpul. Grupurile nominale indica faptul ca tristetea este sentimentul dominant (. acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi spre trecut cu nostalgie.. tulburi nori”. 6.. 7. acesta fiind lipsit de viata. acesta are rolul de a arata viziunea modificata a eului liric. . I. Eul liric simte ca nu mai poate aduce clipele trecute înapoi si încearca un sentiment de nostalgie. inducând un sentiment de tristete.vazduhul vested” are rolul de a descrie vazduhul. Caragiale. 33 ( Mateiu I. Inversiunea . metafora amintita fiind explicitata pe parcursul textului liric. luna. taina= secret.vazduhul vested”. cratima leaga parti de vorbire diferite si este utilizata de asemenea din necesitati prozodice (pentru mentinerea ritmului). mohorât. Titlul ..gradinile”) si unul abstract (. ursuza = posomorâta. . Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este tristetea.

ursuza”. I. Reluarea epitetului „tilindrul cel gigant”. . natura.. . . . Câmpul semantic dominant din poezie este acela al tristetii (. gradina.s-a ofilit”. o imagine a efemerului. clipa în care nu mai exista decât amagirea. 8. poetul. motivul lacului 5. la timpul prezent. trimite initial cu gândul spre o imagine a frumosului.. Spatiul imaginat. Neoromantica) 1. . figura de stil creionând atitudinea specifica poetului romantic pe care o preia si eul liric.. si motivul codrului care constituie o metafora pentru universul liric romantic. Calinescu. a imaginii redingotei si a turlei realizeaza paralelismul cu prima strofa. Astfel lacul reprezinta un element ce apartine spatiului exterior poetului si care îl inspira.. Repetitia enumeratiei „solemn si elegant” realizeaza paralelismul între prima si ultima strofa. din care „ies sirene si undine”.. Coama bogata a calului demonstreaza ca este bine îngrijit. spatiu legat de clipa prezenta. . a armoniei dar prin adaugarea celui de-al doilea termen (amagire) se evidentiaza ideea ca totul nu este decât o iluzie.vested”.apusa tinerete”.vei plânge”. Pe coama acestui deal se cultiva pomi. întrucât natura si mitologia sunt teme predilecte ale romantismului pe care le va aborda si . Motivul lacului este unul specific romantismului. Ultima strofa marcheaza trecerea la lirismul subiectiv. . 34 (G.searbedele”). 6. observându-se si trecerea de la timpul imperfect folosit pentru descrierea “Poetului”.. la neoromantism. pronume la persoana I – „îmi”.. Se reia motivul apei.arata existenta unui loc aflat în constiinta eului liric. „eu”. 7. creatia romantica accentuând relatia dintre om si natura.. În structura „Descoperit-am” cratima marcheaza scrierea inversata a formei verbale la timpul perfect compus.tulburi”. aratându-se starea eului liric – regretul dupa . preluând de la acesta atitudinea eleganta. eul identificându-se cu poetul romantic de acum un secol al carui univers este descris în strofele anterioare. prezenta sa în poezie ajutând la conturarea universului poetic romantic care constituie tema textului. „Funebra turla sumbra printre molifti si pini” 4.motivul codrului. Verb la persoana I singular – “Descoperit-am”.mohorâte”.amara”. exprimând asemanarile eului cu un poet romantic de altadata. 3. relevând asemanarile dintre „Poetul” de acum un secol si eul liric.. 2.

4.a. „cevasi”. 5. Atât tema poeziei (natura) cât si numeroasele motive (noaptea. ceea ce explica titlul – reinventarea romantismului prin folosirea stilului specific curentului. „ma”. acesta generând o serie de imagini vizuale(„câmpiile albind”). . dar într-o maniera “neoromantica”. I. 6. Prin repetitia „încet. sugerat de dublul epitet “solemn si elegant”. 35 (Vasile Cârlova. primele trei strofe realizând portretul unui poet de acum un secol si proiectând în exteriorul sau marile teme ale creatiei romantice. În ultimele doua versuri. singuratatea s. În aceasta strofa. luna. Senzatia de armonie este data de perfectiunea astrului selenar care domina totul („si plina de placere.. marci ale eului liric: pronume si verbe la persoana I: „tiu”. apostroful marcheaza accidentala a vocalei „e” si pastreaza masura si ritmul. 7. cu frunte mai blajana / Îsi cauta de cale adesea multumind”). cu ochii în soare. „eu”. visul) justifica încadrarea textului în lirica de inspiratie romantica. „sgomot”. „trista vale”. personificarea – „luna[. repetitia – „încet. încet”. idee ilustrata de metafora „eu ma pierd în codri solemn si elegant”.. 8. Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil (epitete – „placuta vreme”. singuratatea. Poezia are ca tema poetul romantic si universul sau liric. dar si prin locutiunea verbala „îsi cauta de cale” se creeaza imagini vizuale care arata miscarea de alunecare a lunii fiind abia perceptibila.]îsi cauta de cale adesea multumind”). Motivul lunii este predominant. încet…se urca”. O alta trasatura romantica a versurile este comuniunea ce se stabileste între om si natura. care ajuta la formarea imaginilor artistice extrem de sugestive. soare cu dinti 2. pentru ca apoi eul liric din prezent sa creeze tot în maniera romantica desi curentul apusese. Vasile Cârlova realizeaza un tablou nocturn în care se asterne linistea odata cu aparitia lunii „vremelnica stapâna”. 9. tipic unei creatii romantice. 3. aceasta este personificata. „blajana” teme/motive: natura. Înserare) 1. Atmosfera strofei este de melancolie. luna si stelele. Din punct de vedere fonetic. si reluarea motivelor literare ale acestuia.eul liric în ipostaza de poet. conferind oralitate stilului. singuratatea naturii se confunda cu singuratatea eului liric.

motivul – înserarea liniste 6. au rolul de a crea o atmosfera plina de mister. credea ca o sa-l cert. Astfel singura marca a prezentei eului liric este deicticul personal „eu”. coord. deci se întuneca mai târziu.9. Fiind un substantiv nearticulat se creeaza senzatia unei repetabilitati. care sunt parca mai accentuate odata cu lasarea serii. a elementelor care compun tabloul fascinant al înserarii: „bate”. parca. „padure”.. „mac” 2. o magnifica panorama surprinsa. predominante în poezie. din strofa a doua. prof. sugerând în plan secundar si armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui liric. au rolul de a transmite ideea eternizarii naturii surprinse în acest pastel. „adoarme”. Rolul prozodic al cratimei consta în pastrarea masurii si a ritmului versurilor. I s-a întunecat fata când m-a vazut venind spre el. precum si epitetul personificator „tacuta”. 5. Personificarea „Ea-mbraca haine-ntunecate”. Verbele la prezent. 8. a unei stari de continua detasare în fata tumultului vietii („P’acea placuta vreme. Se remarca impersonalitatea vocii lirice. „tace” etc. motivata fiind de faptul ca accentul cade pe spectacolul naturii contemplate. (Ruxandra Manea. care sugereaza relatia directa dintre om si natura. E vara.”). 4. Pastel) 1. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la noapte. Cratimele din structura „si-adoarme-apoi” au fost utilizate pentru a marca rostirea legata a celor trei cuvinte. . tema – natura. care întregeste starea de liniste ce a cuprins întreaga natura în momentul înserarii. Personificarea „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea” exprima starea de liniste redata de contemplarea naturii. cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric. în toate detaliile ei. Aceste verbe sugereaza încremenirea naturii cuprinsa de o liniste profunda. 36 (George Cosbuc. prin imaginea vizuala: „amurgul moare…/ Da semne noptii din ponoare”. În a treia strofa a pastelului este prezentat un tablou static. Aceasta personificare are rolul de a crea o atmosfera în care linistea totala îsi pune amprenta si asupra vegetalului. Titlul „Înserare” face trimitere la motivul principal al textului. 7. în asta trista vale. 3./ De sgomot mai de laturi eu totd’auna viu. Luminita Paraipan) I. 12 L. stare la care fac trimitere si strofele anterioare.

realizata în ambele cazuri.). muntii. care nu poate fi încadrata la nivel structural de constrângeri prozodice. „setea-mi” 6) Metafora „piedica-mi de huma”. sa fug”). sa scap. indicând denumirea speciei liricii peisagistice. Astfel. masurii si a rimei ar putea sugera. Într-un moment al vietii în care pierduse sprijinul apropriatilor sai. orice trimitere spre ideea de miscare dispare. în comparatie cu nazuintele sale. astfel. o comparatie („ca dintr-o strâmta ocna”). Lupta vocii interioare a poetului cu propriile restrângeri este redata printr-o serie de figuri de stil : metafore („piedica-mi de huma”. Lipsa armoniei ritmului. 5) teme/motive literare: viata privita ca o lupta continua. inversiuni („sufletumi ce totul râvneste sa absoarba”) si epitete („omorâtor”. iar încercarile eului liric de a atinge absolutul sunt asemanate cu procesul de formare al muntilor. în care poetul îsi exprima discret sentimentele. prin atingerea absolutului. astfel. singurul lucru care îl motiva sa-si urmeze studiile era setea de cunoastere. lumina „În coaja lui tirana”. titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colt de natura. I. „statornic” etc. ideea de limitare a individului. „salbatic”. Comparatia vietii. 7) Modalitatea în care versificatia poeziei a fost conceputa poate fi interpretata ca o încercare de a reda cât mai fidel starea interioara de neliniste sufleteasca a eului liric. cu fenomenul de . necuprins 2) Liniile de pauza marcheaza o pauza în vorbire. si-n curând s-alina”. Muntii) 1) degeaba. 37 (Aron Cotrus. partea fizica a fiintei omenesti este vazuta ca un obstacol („piedica”) în calea obtinerii desavârsirii spirituale. pentru a delimita o constructie metaforica cu valoare apozitionala. vazute ca o lupta continua. „slut”. prin intermediul stihiilor si al vegetalului : „Prin visini vântul în gradina/ Catând culcus mai bate-abia/ Din aripi. 3) Ceea ce l-a determinat sa-si paraseasca drumul ales în viata a fost sentimentul apasator de vina. 8) Ideea poetica din ultima strofa este conturata printr-o paralela realizata între conditia umana si cea a muntilor. „setea-mi de lumina”). Titlul „Pastel” este sugestiv. enumeratii („sa ies. de care nu putea sa scape. „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea”.9. utilizata doar în cadrul literaturii române. Treptat. este o figura de stil prin care eul liric îsi exprima viziunea asupra relatiei dintre trup si suflet. 4) etc.

2. I. Ultima strofa a poeziei înfatiseaza finalul ascensiunii eului liric si accederea lui la absolut. 9) Titlul poeziei poate contraria asteptarile cititorului. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „ma voi sui”. între materialitatea de care eul liric doreste sa se detaseze si absolutul la care el vrea sa acceada. Teme/motive: tema dezmarginirii. „voi deslipi”. „salupa/Ritmata de arhangheli”. aduce o schimbare: încercarea muntilor de a se ridica din „coaja” pamântului este comparata cu dorinta eului liric de a-si depasi propriile posibilitati. „s-or lumina”) si de a accede la esenta. Strofa a doua însa. Metafora „O pretutindeneasca vibrare de lumina” simbolizeaza idealul pe care eul liric doreste . „mea”. motivul arhanghelului. trista. Oximoronul „crestete de hau” sugereaza imaterialitatea planului ceresc si imposibilitatea lui de a fi raportat la lumea terestra. Esential în transmiterea mesajului poeziei este simbolul norului. Initial accentul pica pe modul de formare a muntilor vazut ca o „revolta” împotriva ordinii naturale. „meu”. a-si lua inima în dinti. „m-oi topi”). amara = dureroasa. asa dupa cum anunta si titlul imaginea muntilor apare în prim-plan. Astfel. „voi culca” si pronumele si adjectivele pronominale la persoana I singular: „ma”. a-si calca pe inima. manifestat atât prin admiratie. Desmarginire) 1. a pune la inima. 5. azur = albastru. 6. Deci. cât si spre sfârsitul acesteia. „voi sfarâma”. finalul poeziei sugereaza un sentiment al eului liric de tip eterogen. 38 (Nichifor Crainic. Astfel. de a întreprinde o ascensiune catre absolut („voi sfarâma”. „voi culca”. 8. 3. norul. „-mi”. a avea o inima de aur. Verbele din poezie sunt utilizate la timpul viitor deoarece ele exprima dorinta eului liric de a se detasa de latura sa materiala („ma voi sui”. frumoasa lume. „voi deslipi”). care reprezinta un intermediar între terestru si ceresc. este evidenta la nivelul textului liric prin repetarea structurii „ca voi” atât la începutul strofei. sa-mi pari o piatra seaca” au rolul de a izola apozitia „frumoasa lume” de restul propozitiei. motivul stelei. 7. cât si prin invidia fata de puterea intrinseca a muntilor. 4. este cel care faciliteaza ascensiunea catre Divinitate a eului liric. de a se contopi cu Divinitatea („Ma va-nvali”. de a se elibera de tiparele neschimbatoare impuse fiecarui individ în parte. Virgulele din versul „Iar tu.ridicare a muntilor.

3. dorinta puternica de a se abandona într-un timp încremenit. – sens propriu Ochii sunt oglinda sufletului. jale – tristete. firea. element intermediar între divin si terestru. singular („ma”. conservare a acestui timpului. de care aminteam. 5. „mi) si prin verbul la persoana I singular („-nteleg”). Sa fie iarna) 1. la Divinitate. 9. Fata se privea într-o oglinda sparta. noaptea etc. – sens figurat 4. Astfel: „Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adânc” sugereaza faptul ca acest plan secund al existentei este întotdeauna prezent în orice „fire”. Modul conjunctiv cu valoare imperativa subliniaza doleanta eului liric de stagnare. Prizonier al cotidianului. în care nimic nu e surprinzator si totul e posibil. „A chipurilor în amurg plapând” 6. Valoarea imperativa. sugereaza eliberarea de materialitate a eului liric. reprezentata cu ajutorul epitetului „muzica divina”. tarâm al minunilor în contingent. Metafora „Despovarat de zgura parerilor de rau” sugereaza detasarea de grijile si regretele inerente trupescului odata cu atingerea spiritualului. Înaintarea în miraculos si configurarea acestui cadru ar putea traduce o rezistenta a eului liric la constrângerile si la limitele realului. 7. În primele trei strofe se face descrierea unui cadru oniric prin prezenta unor ansambluri insolite. Titlul poeziei nuanteaza dorinta de a fi captiv unui aceluiasi timp. Un spectacol fabulos e creat prin gândurile eului liric. 8. acesta doreste sa se afunde în inconstient „pentr-un ev întreg”. naluci – fantasme 2. Prezenta eului liric în poezie se evidentiaza prin pronumele personale la persoana I. iar metafora „m-oi topi în boare de muzica divina” ilustreaza dematerializarea acestuia si contopirea lui cu Divinitatea. 39 (Leonid Dimov. Succesiunea imaginilor ar putea fi interpretata ca o dorinta a acestuia de a înlatura barierele si de a explora miraculosul. desprinderea acestuia de lumea terestra si de constrângerile temporale si spatiale si accederea lui la absolut. „sa-nteleg” – În aceasta structura cratima marcheaza lipsa unui sunet (vocala î) despartind doua parti de vorbire diferite si pastrând masura. Titlul „Desmarginire”. sugereaza intensitatea sentimentului. visul. care prefigureaza tema poeziei. Personificarea visului care dirijeaza fiintele . teme/motive: iarna.sa-l atinga. într-o lume de „preziceri si colinde”. Iarna ar mai putea sa sugereze lumea launtrica a eului liric. I. Iarna capata conotatiile unui moment miraculos.

Motivul oglinzii subliniaza limita dintre real si ireal „Cum se lipsesc cu totii de oglinda/ Sa treaca dincolo cât mai curând”. Însa acest lucru e împiedicat de bariera reprezentata simbolic prin oglinda. astfel. Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri se justifica prin faptul ca poetul a utilizat ingambamentul care consta în continuarea unei idei poetice în versul urmator. meandri. Poezia este formata din patru catrene. Personificarea nalucilor care se plimba calare si oximoronul „gonind usor” creeaza o imagine paradoxala care configureaza un spatiu miraculos. legendare reliefeaza prin intermediul enumeratiei „zei. în primele trei strofe configurându-se un cadru abstract. „mi) si prin verbele la persoana I singular („-nteleg”). 40 (stefan Augustin Doinas. Hiperbola „pentr-un ev întreg” sugereaza dorinta eului poetic de a ramâne captiv unui timp abstract. Oniricul tinde spre invadarea realului. Expresivitatea lirica este. („Cum roade visul…”. Expresivitatea poeziei este data de aparitia figurilor de stil si de elementele de versificatie. a sterge de pe fata pamântului. În versul „Ah. epitet (gerunziu acordat) ce sugereaza dezamagirea provenita din imposibilitatea fuziunii dintre real si ireal. o imagine de miscare absurda. eve/ si cavaleri” faptul ca în acest spatiu orice este realizabil. Nalucile iau parte la „circul interzis pentru cei vii”. Astfel jalea creste în „tagma suferinda”. prin care se realizeaza câte o comparatie de fiecare data parca neterminata. Aparitia figurilor mitologice. Oximoronul fantasmelor care „gonesc usor” realizeaza sub forma unei asocieri paradoxale. „Cum nasc apoi naluci…”). Se observa. absolut. care vine sa demonstreze din nou faptul ca în acest spatiu concretul se dizolva în abstract. iar el sa patrunda într-o alta forma a existentei „pentr-un ev întreg”. fara a marca aceasta printr-o pauza. În ultima strofa tensiunea lirica se amplifica. de asemenea. I. „arhitrava” . „coloane” 2. Autorul foloseste acest procedeu. tema creatiei. 3. Iedera îndragostita) 1. singular („ma”. ordonarea timpului dupa succesiunea ireversibila a fenomenelor sa se anuleze. 9. spre contopirea cu acesta într-un spatiu metafizic. iar prezenta eului liric se face simtita prin pronumelor personale la persoana I. cât se poate de bine conturata.miraculoase accentueaza capacitatea oniricului de a face din imposibil posibil. la spectacolul accesibil doar celor care transcend din realitate în acest cadru oniric. de-atunci suvoaie-ntregi de clipe” este utilizata virgula pentru a marca interjectia „ah”. ireal. timpul sa îsi piarda esenta. „Cum se lipesc cu totii…”. în sensul ca nu apare termenul cu care se face comparatia. Acest lucru este sugerat prin personificarea visului care dirijeaza figuri legendare. motivul timpului 5. . a intra în pamânt de rusine 4. structura simetrica a începutului celor trei strofe.

prin imaginile artistice folosite . construita cu ajutorul figurilor de stil: epitet multiplu („frunza. iedera „încerca” zadarnic sa se prinda de piciorul lui. prezentata metaforic. începe sa urce.imagini vizuale: „iat-o: frunza palida. 9. 6. Balada întrebarii lui Parsifal) 1. Initial. indicând actiuni durative. iederea. metafore „glezna pietrelor”. Textul este conturat pe baza unei fantezii ce îmbraca o poveste inedita de dragoste între mester si planta firava. E în floarea vârstei. sihastra”. Dupa ce mesterul îi adreseaza chemarea prin imperativul „vino”. „linge”. 2. sugereaza surpriza eului liric în momentul aparitiei iederei.. epitet dublu: „Iat-o: frunza palida. timpul prezent („musca”. 41 (stefan Augustin Doinas. repetitii „si mereu. gingase : „se alinta”. iar toate actiunile ei vor fi numite de acum de verbe la indicativ. În prima parte a textului observam aparitia imperfectului. metafora („glezna pietrelor”) si a imaginilor vizuale („suind cu soarele pe dungi”. pentru a evidentia mai bine o idee poetica. sihastra”). personificari „iedera-mbatata de cuvânt”. Cratima din versul „Durerea-l bântuia ca o fanfara”. mereu îsi ia avânt”. sihastra”. iedera începe a-si manifesta sentimentele prin miscari lente. 3. cât si prin interjectia din versul: „ah. cumplit = teribil. ademenita de cuvânt. palida.des utilizat din perioada modernista pâna în prezent. sihastra”. Ultimele 7 versuri încep prin imperativul „iat-o”. I. Limbajul poetic în poezia data se caracterizeaza prin expresivitate oferita de multitudinea figurilor de stil epitete „frunza. prelungi”). pe care o dezvolta de-a lungul mai multor versuri. tânjea = zacea. Urmeaza o ampla personificare a sa. are rol de a marca elidarea vocalei î . „misca”). forma neaccentuata). „se alinta”. Odata ce a gustat din fructul dragostei. care dinamizeaza atmosfera poeziei. palida. în cazul carora nu se poate preciza momentul încheierii lor: în vreme ce mesterul „înalta”. .. personificare: „Iedera-mbatata de cuvânt” 7. 8. prinde curaj iar dragostea lor se va pierde în timp „suvoaie.ntregi de clipe”. timida. aceasta este retinuta. „misca brate gingase. însa odata ce mesterul o invita sa-i fie alaturi. realizându-se totodata si pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (substantiv/pronume personal. Alternarea modurilor si a timpurilor verbale face cititorul sa surprinda câteva secvente ce amintesc de o desfasurare epica. sfioasa. „deschide”. de atunci suvoaie-ntregi de clipe” si prin imperativul „iat-o” ce denota implicarea eului liric si ofera o culoare vie atmosferei sugerate de poezie.

legendar sau mitologic. 4) „m-am gândit ca esti frumoasa”. fiind personificat. „vântul galben”). teme/motive: natura. vazduhul însusi fiind târât prin noroi. stagnau solemne” 5. „si apele. Imaginile vizuale care puncteaza acest lucru sunt cât se poate de elocvente prin enunturile eliptice care le cuprind „Padurile . Natura întreaga respira a boala.” Comparatia „Durerea-l bântuia ca o fanfara” accentueaza ideea conform careia castelul resimte la rândului lui. urasc = detest 2) Prezenta punctelor de suspensie în versul „ca as vrea sa fi întotdeauna a mea…” se justifica prin nevoia de a accentua intensitatea sentimentelor eului liric fata de iubita. Balada desemneaza specia genului epic care dezvolta un subiect istoric. în vreme ce natura este prezentata ca într-un pastel. 9. Fragmentul citat se încadreaza în definitia speciei. amplifica zbuciumul naturii care vibreaza la aceeasi intensitate cu suferinta Regelui Pescar. specifice unei descrieri („vechi castel”. 42 (Geo Dumitrescu. având si pasaje de lirism. Cântecul îsi pierde menirea de a exprima frumosul si ajunge doar sa se transforme într-un vuiet care anunta haosul creat de aceasta stare apasatoare. Epitetul metaforic „vântul galben”. Nicio înaltare nu mai este posibila. „Vazduhul tras prin tina”). „apele. într-un mod fortat dupa cum arata si comparatia „ca un sclav”. „cumplit zugrav”. prin diferite trimiteri se realizeaza personificarea castelului aflat „într-o vale legendara. Incipitul marcheaza o atmosfera de poveste. si-a imaginat povestea mea cu ochii mintii. „stresinile toate-ntr-o aripa”. sleind. 3) Am strâns mâna de la mâna si am cumparat ceva frumos. „Padurile – schelete care tipa”. 7. 8. apele 6. sugereaza si el boala grea care a contaminat tot locul. Banala) 1) firesc = natural . durerea bolii stapânului.4. I. castelul. În primele patru versuri. Caracterul descriptiv al secventei citate este dat pe de o parte de faptul ca se prezinta un tablou prin detaliile sale specifice („câmpie legendara”. stagnau solemne”. „cu toate ca esti frumoasa” . Metafora prin care imaginea padurilor este apropiata de cea a unor schelete. sleind. iar pe de alta parte de prezenta grupurilor nominale.schelete”. Boala Regelui Pescar pare sa fi afectat toata fire.

pare initial în opozitie cu ideile poetice ale textului. Comparatia „totul e roz si plin ca în literatura” sugereaza ineditul sentimentelor resimtite de îndragostiti. 43 (Mihai Eminescu. Sentiment inefabil. ca te iubesc..”. ca as vrea sa fii întotdeauna a mea…” are rolul de a scoate în evidenta sentimentele pe care eul liric le are fata de femeia iubita. poetul concentreaza întreaga lor „poveste” de îndragostiti. Ultimul vers al strofei reprezinta apogeul pasiunii celor doi. format doar din adjectivul „banal”. Doar gândul la frumusetea iubitei. Daca raportam titlul la contradictia cuprinsa în ultima strofa („desi faptul ca te iubesc îmi apare evident”/„nu stiu de ce te urasc în acest moment”) apare o noua explicatie. ca te iubesc. 12 L. 8) Titlul poeziei. Sentimentele lui îi apar drept o consecinta fireasca a reprezentarii iubitei. iubirea începe treptat sa îsi piarda din culoare si din farmec. dar si faptul ca întregul monolog liric este adresat iubitei („as vrea sa fii întotdeauna a mea”. Iambul) .. coord. Cele trei puncte de suspensie „în clipa asta ti-am simtit buzele pe gura…” au rolul de a accentua emotiile traite de eul liric si implicarea afectiva a acestuia. un motiv pentru a considera toata aceasta poveste de iubire ca fiind una banala. împlinirea fizica a dragostei pe care amândoi o simt unul fata de celalalt printr-un sarut. care nu pare a fi real. ca as vrea sa fi întotdeauna a mea. Însa.”. „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura”).5) teme / motive literare : iubirea. în câteva imagini vizuale ce redau intensitatea dragostei traite. (Diana Ionescu. iar cei doi iubiti sa nu ramâna cu nimic altceva decât cu o amintire care acum li se pare „Banala”. Astfel se poate observa cum la început dragostea este acaparatoare. având în vedere tema acesteia (iubirea). iubirea poate conduce de multe ori la stari contradictorii. Luminita Paraipan) I. Puritatea acestei nazuinte este subliniata de epitetul dublu „gând cuminte si firesc”. 7) În a doua strofa. dupa ce punctul culminant al pasiunii ce îi cuprinsese pe îndragostiti se consuma: „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura. 9) Poezia citata este una de dragoste.. prof. „ m-am gândit ca esti frumoasa”. sarutul 6) Enumeratia „ca esti frumoasa. trezeste în el dorinta de a o avea toata viata alaturi. intensa fiind prezenta în orice gând „m-am gândit ca esti frumoasa. În acea clipa tot ceea ce-i înconjoara pare ca dispare. Prin cea de-a doua comparatie „totul e …ca într-un refren de tangou” poetul face trimitere la pasiunea ce caracterizeaza povestea lor de iubire în a caror brate se lasa purtati fara nicio retinere.

semnul exclamarii fiind însa înlocuit cu linia de pauza. vers = stih trezind = desteptând. melancolia. 44 (Mihai Eminescu. Luminita Paraipan) I. Ideea poetica este redata prin substantivele aflate în relatie de antonimie: „patima”. senina = clara. 4. misca = freamata. ele pot marca si o stare de melancolie. Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv articulat hotarât „iambul”. 12 L. De asemenea. sugerând întreruperea ideii poetice. coord. Punctele de suspensie marcheaza o întrerupere a enuntului. o pauza afectiva în text. Strofa a doua debuteaza cu o exclamatie melancolica. accentul fiind pus pe sentimente. E toamna în sufletul meu. reflectii asupra propriilor conceptii. sugerând ideea de unicitate a piciorului de vers. Stau în cerdacul tau…) 1. 7. 8. marcata grafic prin conjunctia adversativa „dar”. „s-auzi în el al undei sopot” / „versul cel mai plin” 5. mai blând si mai pudic”. menit sa-l caracterizeze pe Amor. motivul inspiratiei poetice. care este „cel mai plin. compus din doua silabe. Poezia se încadreaza în curentul romantism prin temele si motivele specifice (tema creatorului. Versul al doilea. pe exprimarea subiectiva a trairilor. 3. . 9. se subliniaza rolul important al prozodiei clasice în creatia lui Eminescu.1. 6. prin epitetul în inversiune: „dulce glas”. tema creatorului/conditia poetului. „trezind în suflet patima si ura”. Afirmatia mea l-a lasat cu gura cascata. 2. sugereaza exprimarea sentimentelor în poezie. (Ramona Manica. Reluarea lui în ultimul vers are rolul de a pune în evidenta faptul ca întreaga poezie este „închinata” iambului. prof. Comparatia „masura/…plina e ca toamna mierea-n faguri” vine sa evidentieze si sa ridice la rang înalt elementul prozodic: masura este asemanata cu dulceata si abundenta mierii în anotimpul precursor iernii. melancolia). iubirea.„ura”. a starii de melancolie si revenirea la realitate.

4. în mare parte dinamice („vântul misca arborii-n gradina”. Cratima din versul „Deasupra-mi crengi de arbori se întind” are rolul de a pune în evidenta pronuntarea împreuna a doua parti de vorbire diferite. Feminitatea nuda. O modalitate de evadare.”. Titlul sonetului este reluat în primul vers din primul catren.. hotarul dintre cele doua spatii – exterior si interior – despartindu-i parca pe cei doi îndragostiti. „mâna ta cea fina” . Relatia de apropiere dintre cei doi este evidentiata de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: „eu”. 8. cât si exterioara. Metafora „flori de umbra ma cuprind” este extrem de sugestiva în redarea ideii de analogie între sentimentele eului liric si natura. pe imaginea iubitei care este privita.. luna. 7. „ în val de aur parul despletind”. marmoreana. atâta timp cât transferul nu va bate la ochi.. care muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural. dominat de lumina selenara „s-alaturi luna bate trist în geam”) deoarece toate miscarile sunt abia resimtite. „umeri de ninsoare” Teme/motive: iubirea. Se creeaza o atmosfera intima. fixând cadrul: „Stau în cerdacul tau. precum si metafora „În val de aur parul despletind” exprima senzualitatea celei care pierduta în gânduri se uita în lumina. pe de o parte.”) învaluie îndragostitul în efectele semiobscuritatii produse de o noapte senina.” apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica. Pe de alta parte. dar si prin tema naturii. fapt ce presupune reveria trairii. Multitudinea imaginilor artistice. „tu” si de adevaratul ritual al privirilor celor doi.. de mister. „încet te-ardici”). redata în prima strofa. reflectând razele lunii. urmata apoi de stingerea luminii („Încet te-ardici si sufli-n lumânare. „desfaci visând pieptarul de la sân”. un ansamblu domestic întrepatruns cu un aer familiar. 3.. Fereastra.. fereastra este cea care permite privirii îndragostitului sa poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o iubeste. Observarea iubitei se face prin intermediul unei ferestre. contaminând natura. Atmosfera de intimitate este creata de acest cerdac. desemnând un spatiu intermediar. arborii si florile nascând umbre în lumina selenara.2. personificarea „stele tremura” etc. Se pastreaza totodata masura si ritmul versurilor. feeric. de data aceasta absoluta. stelele. spatiu al oglindirii si al invaziei erotice. Procedeaza cum vrei. Vraja este atât erotica. . cât si figurile de stil ( epitetul „umeri de ninsoare”. 9. 6. decât sa afle ca a fost tradat de propriul frate.) contribuie la alcatuirea unui spatiu intim. Sonetul „ Stau în cerdacul tau. Epitetul „mâna ta cea fina”. Prefera sa ramâna în întuneric. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa „dar”. element recurent în lirica eminesciana reprezinta. prin motivul visului. invadând spatiul sacru al intimitatii. specifica romanticilor este reflectata si aici. ramuri. 5.

Amintirea e modalitatea de eternizare a iubirii.. lipsit de viata. 45 (Mihai Eminescu. Ultimele patru versuri încep cu exclamatia retorica . melancoliei. etern = vesnic. pus sub semnul regretului. Teme/motive: viata lipsita de noroc.batrân si singur”. Folosirea verbului la conjunctiv prezent.. aspectul de pustietate.norocul ce-o clipa l-am avut”)-nenorocul (.iarna” evoca ideea de singuratate.Avem de-a face cu o natura coplesitoare. Sub raport prozodic influenteaza masura si ritmul versului. aducând în prim-plan tema iubirii care mai traieste doar prin puterea amintirii. .Aducerileaminte pe suflet cad în picuri” marcheaza grafic rostirea împreuna/legata a celor doua cuvinte pronuntate fara pauza.. asupra careia domina lumina selenara.sa” indica dorinta de respingere a ... În aceste versuri apare motivul îmbatrânirii iremediabile suferite odata cu pierderea iubirii. Departe sunt de tine.. înteleasa ca amestec între fericire si nefericire. Antitezele norocul (. moartea. Ochii sufletului îti arata adevarata fata a omului. „ramâie” fara conjunctia . minimalizând luciditatea si ratiunea este un alt argument în sprijinul apartenentei acestei poezii la curentul romantic..O! glasul amintirii ramâie pururi mut”. Comparatia .aducerile-aminte” aflata în versul. intrând în alcatuirea unei locutiuni substantivale... amintirea (. reprezinta un final melancolic si dramatic. 3. Cultivarea sensibilitatii..Cu ochii mari în lacrimi. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene.apoi suspini” 5... sugereaza departarea fiintei de realitate. clipa = moment. nemuritor.. .aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”)-uitarea(. amintirea 6.glasul iubirii”. Trairile eului liric sunt contradictorii. I. 4...batrân ca iarna” are rolul de a evidentia motivul îmbatrânirii iremediabile.) 1. vreme. 7.batrân” din pricina departarii de iubita. 2. epitetele ... tristete. dorinta si împlinirea acesteia creând la nivelul textului o expresivitate deosebita. visul/ reveria. cu mâini subtiri si reci”. neliniste.glasului amintirii”. Alternanta prezent/trecut scoate în evidenta efectele transformatoare ale iubirii. metafora . evidentiata si în acest sonet.viata-mi lipsita de noroc”).sa uit pe veci”) evidentiaza trecutul ce sta sub semnul norocului de-o clipa si prezentul visarii. a imaginatiei si a fanteziei. Cratima din structura .. dorintei de uitare. Pentru el focul inimii e mai puternic decât ratiunea. . Substantivul . fiind asociata cu vârsta celui care se simte . limita expresiva a situarii între vis/iluzie si realitate. un motiv caracteristic curentului romantic.si parc-ai vrea a-mi spune ceva..

„iubite înger scump”. universul ideatic al poeziei dezvolta o gama variata de trairi si de emotii valorificate prin imagini artistice: . Din valurile vremii…) 1. care traieste prin puterea amintirii. I. evidentiaza sentimentele puternice ale îndragostitului. Ai încalzit un sarpe la sân. Titlul . iubite înger scump” desparte o apozitie dezvoltata de restul enuntului.. stilul confesiv poate fi un alt argument în sustinerea acestei idei. dar si de utilizarea verbului la persoana a II-a singular.. predilectia pentru marturisirea directa. Întreaga poezie este o confesiune lirica realizata pe baza relatiilor antitetice: vis/reverie-realitate. modul imperativ „rasai”. . Adverbul „departe” are dubla perspectiva. dar si al dorintei de uitare. odinioara/altadata-prezentul clipei. De asemenea. 4. al refuzului asumarii unei realitati banale. amintirea-uitarea. Virgula este semnul grafic care în versul „Sa te ridic pe pieptu-mi. umbra. 6. un final melancolic si dramatic. dubla determinare epitetica „iubite” si „scump”. atât locativa cât si temporala. visul. Poezia eminesciana „Din valurile vremii…” se încadreaza în estetica romantismului prin tema si motivele pe care le dezvolta: iubirea pierduta. Structura de monolog adresat a textului este conferita de sintagme precum „iubita mea”. generatoare de melancolie: norocul-nenorocul. Gestul lui m-a impresionat pâna la lacrimi. iar epitetul „scump” sugereaza imaginea perfecta a femeii în ochii îndragostitului. sincera a propriilor sentimente. 2.. bazate pe relatia atractierespingere. amintire-uitare. cultivarea emotiei si a sentimentului. 7.. Prezentul visarii este pus sub semnul regretului. Trairile eului liric sunt contradictorii. antitezele romantice. „vântul loveste în feresti”. tema iubirii/ motivul visului 5. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipa. umbra = amintirea. noroc-nenoroc.Departe sunt de tine. zadarnic = inutil. 9. 46 (Mihai Eminescu.” evidentiaza tema iubirii eterne.8. afectivitatea. al melancoliei. stelele. Trasaturi romantice ale poeziei: imaginatia este principiul fundamental de creatiei. În metafora „iubite înger scump”. 3. Epitetul în vocativ „iubite” transfigureaza iubirea. având rolul de a sublinia distantarea în timp si în spatiu a fiintei iubite. Folosirea verbelor la viitor . ireversibilitatea timpului.singur lânga foc”.vei fi murit” proiecteaza sentimentul iubirii în eternitate..

iar apoi încep sa scada în intensitate. care este pusa în legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric. pentru imposibilitatea de a trai în prezent o iubire ideala. aduc sentimente puternice. „fata stravezie”. În ultimele versuri apare sentimentul de tristete profunda. Mi-a promis câte-n luna si în stele. luna. în care apare ca element specific recuzitei romantice „luna”. Punctele de suspensie reprezinta nostalgia. slab de inima. 4. din care se constituie titlul. care nu mai are contururi clare odata cu trecerea timpului. felul în care amintirile vin în prezent din „valurile vremii”. melancolia eului liric. melancolia „Peste vârfuri trece luna. Prima strofa evoca nostalgia eului liric fata de timpul trecut. Portretul este desavârsit prin metafora „Femeie între stele si stea între femei”. toate aceste figuri de stil conturând un portret al femeii cu trasaturi specifice liricii eminesciene. De asemenea. 3. . „zâmbetul tau dulce”). Cratima este un semn de ortografie. folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor („bratele de marmur”. în scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. Intensitatea trairilor eului liric. iar în cazul celei de-a doua structuri elidarea vocalei „î”. care marcheaza în prima structura pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite („inima-mi”). a comparatiilor „stravezie ca fata albei ceri”. balai”. Ea are o inima mare. conferind textului simetrie. natura. codrul. starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin întrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa. cauzat de neîmplinirea iubirii „În ochii fericirii ma uit pierdut si plâng”. Prima strofa este o descriere a cadrului natural. perfectiunea iubitei. Titlul invoca trecerea ireversibila a timpului. 5. 7. apare si la începutul primului si ultimului vers. teme/motive: iubirea. „Peste vârfuri” de Mihai Eminescu este o poezie romantica. 47 (Mihai Eminescu. Epitetul „lin” reda o adiere usoara si trista a codrului. Metafora „Din valurile vremii…”. 9. I. „parul lung. dar si efortul sau repetat de a-si aminti peste timp imaginea iubitei.8. întrucât are la baza trasaturi specifice romantismului./ Codru-si bate frunza lin” 6. Inversiunea din primul vers („Peste vârfuri trece luna”) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru. Peste vârfuri) 1. evidentiind frumusetea. din inima 2.

mai departe” într-un ritm firesc. Dragostea. Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa în momentul noptii. Titlul poeziei „La steaua” prezinta elementul principal al textului. Metafora „al nostru dor/ Pieri în noapte-adânca” sugereaza faptul ca iubirea care se stinge. Poezia se încadreaza în lirica romantica deoarece apar teme/motive literare specifice romantismului: noaptea. 6. 3. ci îsi continua drumul „mai departe. este . Epitetul „noapte adânca” subliniaza imaginea cosmosului întunecat. La steaua) 1. În ultimul catren poetul compara iubirea. Imaginile vizuale („Peste vârfuri trece luna/ „Codru-si bate frunza lin”) alaturi de imaginea auditiva („Melancolic cornul suna”) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii. „Melancolic cornul suna”) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren.8. Virgula este folosita pentru a marca pauza ritmica din interiorul strofei. care reda miscarea usoara a frunzelor din codru. continutul meditativ si exprimarea gnomica reprezinta alte doua argumente în acest sens. noaptea 5. Metafora „Icoana stelei” accentueaza importanta stelei. Eul liric este îndurerat la gândul trecerii ireversibile a timpului. teme/motive: steaua. Toate miscarile. amor –iubire 4. a face cale întoarsa. dar de multe ori lumina stelei este vizibila dupa ce astrul deja a disparut. timpul nu ia în seama aceasta suferinta. la fel ca sunetul cornului. a o lua pe o cale gresita 2. Sentimentul resimtit în fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie. învaluind atmosfera într-o aura de mister. 8. marcând si coordonarea prin juxtapunere între propozitii. Ea lumineaza vietile oamenilor. nu dispare ca senzatie cu totul. cu calatoria luminii emanata de o stea. dar si de epitetul personificator „melancolic”.dorul. aproape divina. la fel ca trecerea lunii. dorul care persista. I. care califica sunetul cornului. cosmosul. 9. „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie” 7. a pieri – a se pierde. sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul „lin”. iubirea. De asemenea. Steaua reprezinta punctul de reper al cosmosului dar si al întregii omeniri. si face trimitere spre tema textului. Inversiunile („trece luna”. chiar dupa ce sentimentul s-a consumat. 9. Titlul „Peste vârfuri” se regaseste si în primul vers al poeziei. 48 (Mihai Eminescu. care parca se completeaza reciproc. la fel ca si cosmosul.

eterna. Ultimele doua versuri ale strofei fac referire la faptul ca în urma unei iubiri vor ramâne amintiri vesnice. Poetul foloseste metafora „Lumina stinsului amor” pentru a sublinia ideea ca întotdeauna omul care a fost înnobilat de acest sentiment îsi va aduce aminte de frumusetea unei iubiri, care cândva ia luminat sufletul. I. 49 (Mihai Eminescu, Noaptea…) 1. a se face foc si para; a-si lua un foc de pe inima

2. Rolul cratimei în structura „Pe-ai mei ochi închisi ca somnul si pe fruntea-mi în mijloc” este acela de a marca pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (prepozitia si articolul posesiv, respectiv substantivul si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor. 3. Ideea fratelui tau a facut lumina în gândurile colegilor.

Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i erau recunoscute meritele. 4. 5. teme/ motive : iubirea, noaptea; „ Noaptea potolit si vânat arde focul în camin;”

„ Lumânarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.” 6. Tabloul iubirii este constituit în jurul atmosferei de liniste, de visare, metafora „mintea îmi adoarme” sugerând linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest cadru îndragostitilor. De asemenea, somnul este cel care creeaza o lume aparte, în care exteriorul nu mai are nicio importanta, comparatia „ochii mei închisi ca somnul” demonstrând delimitarea acestui spatiu de cel real, de cotidian. 7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza atât prin temele si motivele sale (visul,somnul, iubirea si meditatia nocturna), exploatându-se zona subconstientului si visului, considerat a fi mai consistent decât realul, cât si prin prezenta numeroaselor figuri de stil cu rol de a accentua ideea iubirii absolute desfasurata într-un cadru propice („potolit…arde focul”, „somnu-i cald, molatic,lin”). 8. Motivul central al poeziei este evidentiat înca din titlu, simbolizând spatiul romantic de împlinire, de desfasurare a iubirii absolute, aceasta nascându-se din starea de contemplatie si de visare, în cadrul nocturn. Sentimentul dominant este cel de liniste si chiar o usoara moleseala („somnu-i cald, molatic, lin”), iubirea fiind încununata de puritatea iubitei („alba ca zapada iernii”) într-un momentul propice visarii, al caderii într-o stare meditativa: noaptea.

9. Spatiul interior descris în prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive prin intermediul imaginilor vizuale („arde focul în camin”, „Dintr-un colt pe-o sofa rosa”, „Lumânarea-i stinsa în casa”). Epitetul dublu „potolit si vânat arde focul”, pe lânga sugestia cromatica subliniaza si atmosfera calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor al focului din camin, se realizeaza în mod natural trecerea spre o stare placuta de somnolenta, calificata de trei epitete („somnu-i cald, molatic, lin”). În aceasta atmosfera, pe care nimic nu pare s-o poata leza, ratiunea lasa locul starii de reverie („mintea îmi adoarme” - metafora). I. 50 Mihai Eminescu, De câte ori, iubito…) 1. ostenite=istovite pierzându-se=disparând 2. În versul „Departe doara luna cea galbena - o pata", linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa „o pata", referitoare la „luna cea galbena". Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. 3. El a plecat departe de casa. Momentele petrecute împreuna sunt atât de departe… 4. Metafora „Oceanul cel de gheata” simbolizeaza imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. Substantivul „oceanul" ilustreaza distanta ce s-a creat între cei doi îndragostiti, iar gheata, imposibilitatea de a strabate aceasta distanta. Epitetul personificator „priviri suferitoare" are ca rol redarea starii de tristete ce survine odata cu pierderea iubirii. 5. „pe bolta alburie, o stea nu se arata”; „o pasare pluteste cu aripi ostenite”; „pierzându-se-n apus”; „ma-ntunec si înghet” 6. Versurile poeziei fac distinctia între planul circumscris de natura si cel al interioritatii eului liric. Între cele doua exista o evidenta legatura, deoarece starile resimtite de eul liric odata cu pierderea iubirii, gaseste ecou în toate elementele naturii. 7. Contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric, precum si tema poeziei (iubirea pierduta) sunt doua argumente care încadreaza textul în estetica romantica. 8. Titlul „De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierdute. Vocativul „iubito” nu reda doar raportul relatiei dintre cei doi, ci sugereaza si sentimentul de melancolie al eului liric, punctele de suspensie prelungind parca, într-un timp nedefinit, acest sentiment. Structura „de câte ori” exprima frecventa

amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum “ocean de gheata”. 9. Incipitul poeziei reia titlul, „De câte ori iubito…”, exprimând suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora „oceanul cel de gheata” care-i chinuieste sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic „bolta aurie”, este imposibila, întrucât la orizont nu se arata nicio stea – simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic „luna cea galbena” si prin apozitia explicativa „o pata”. I. 51. (Horia Furtuna, Balada lunii) 1. tainuit = ascuns, secret; fugara = scurta, de moment; 2. Linia de pauza din versul „Din fiecare-ndragostit – poet” are rolul de a sublinia prin izolare substantivul „poet”, de a evidentia astfel efectul farmecului “blând si linistit” al lunii si totodata de a pastra, prin cezura, sonoritatea poeziei. 3. a iesi în lume, cât lumea si pamântul, gura lumii etc. 4. motivul lunii, al iubirii, al visului 5. monologul liric adresat, descrierea 6. Sinestezia „Întâiul vis sub raza ta lunara/ Îsi fâlfâie din suflete pornirea” are rolul de a îmbina imaginea vizuala cu cea auditiva pentru a personifica “întâiul vis”. Metafora-oximoron „izvorul de dureri”, explicata prin apozitie (iubirea), constituie un cliseu poetic eminescian, care trimite la ambiguitatea sentimentului, reunind bucuria si tristetea. 7. Desi Horia Furtuna este un poet simbolist minor, discursul liric din Balada lunii este mai curând romantic, deoarece poetul se foloseste de recuzita romantica atât la nivelul continutului (luna, noaptea, visul, iubirea) cât si la nivelul expresiei: invocatia retorica adresata lunii, descrisa eminescian („farmecul tau blând si linistit”) ca obiect divin, pentru ca are puterea de a transforma omul în îndragostit, iar îndragostitul în poet. Indicatia de gen – balada – pe care o contine titlul poeziei constituie o alta trasatura specifica a romantismului. 8. Cea de-a treia strofa a poeziei contureaza rolul farmecului lunii, acela de a metamorfoza fiinta umana întru frumos si armonie, de a face „Din fiecare om – îndragostit / Din fiecare-ndragostit – poet”. Epitetele „blând” si „linistit” si personificarea „alunecându-si raza-ncet” atribuite farmecului selenar au rolul de a melancoliza omul, de a ilustra calea discreta prin care îl transforma pe om în îndragostit si pe îndragostit în poet.

Motivul aducerii aminte si al trecerii timpului sunt tipic traditionaliste. a toamna”). numeroase imagini vizuale „vântul nisip aduce”. este laitmotivul poeziei. „carute fugarite”. al spatiului natal vazut ca geografie mitica. Acesta este semnificativ. Se remarca abundenta grupului nominal (substantive si adjective). Prima secventa din textul liric dat descrie peisajul Hertei. Urmeaza. care are rolul de a purta cititorul în universul satului moldovean.9. „fetele asteapta în ulita murdara. contemplate cu naivitatea copilariei. motivul toamnei. „luna”. iar doilea substantiv din titlu. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. 3. prezenta indicilor spatiali si temporali.azi/ si stearpa si molâie ca o convalescenta”. cuminte” din a doua secventa a discursului liric are rolul de a surprinde tineretea trecuta a batrânilor „de la casa cea veche” Motivul toamnei din poezia Herta este o metafora a vârstei. iar descrierea unui peisaj tipic românesc. Metafora „zâmbet de iaz. timpul prezent al verbelor. cuminte” este ca o amintire a tineretii care luceste în ochii batrânilor. figurile de stil variate – toate specifice textului literar descriptiv. Discursul liric este creat prin folosirea unor termeni colocviali. apartine ideologiei traditionaliste care cuprinde conservarea specificului românesc. al trecerii ireversibile a timpului. În cazul primului vers al poeziei Herta. 52. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. Amintirea vremurilor trecute. 7. „gâste. virgula este folosita pentru a separa doi termeni dintr-o enumeratie („a ploaie. cu pantofi galbeni”. „. Virgula marcheaza în vorbire o pauza scurta. de ses. (Barbu Fundoianu. „toamna”.”vântul”. Titlul poeziei date este alcatuit din substantivul „balada”. apoi. care reprezinta specia literara: cântecul închinat lunii. „carute fugarite de ploaie” care detaliaza peisajul trist si dezolant al târgului provincial cuprins de toamna. neasteptati sau a unor imagini menite sa socheze precum „ulite murdare”. iar sintagma „zâmbet de iaz. de ses. 6. împreuna cu sclipirea fugara a unor elemente din spatiul natal. Tema .. I. „ploaie”. al aducerii aminte. „linistea. astfel încât poetul descrie admirativ prin intermediul versurilor însusirile lunii si puterea acesteia de a schimba omul. tabloul naturii si al târgului cuprins de toamna. a satului/târgului provincial. de ploaie si de vânt. Descrierea subiectiva este realizata înca din primul vers prin imaginea olfactiva „miroase a ploaie.. „iedera” 2. toate marci ale modernismului.. Herta) 1. „Îti mai aduci aminte? Îti mai aduci aminte?” 4. „grilajul de iedera coclit”. Poezia Herta este realizata printr-o îmbinare a stilului traditionalist cu cel modernist..mucegaieste”. 5. a toamna si a fân”.

si motivele textului tin de curentul traditionalist, dar anumite imagini sunt create în stil modernist. 8. Ultima secventa este ca o concluzie a discursului liric. Ideea poetica a ultimelor cinci strofe este trecerea ireversibila a timpului si amintirea tineretii care a ramas doar sub forma unor poze într-un album. Trecutul este „ascuns” în pozele facute în tinerete, prezentul fiind doar o trista imagine plina de riduri, vazuta în oglinda. Mijloacele artistice concretizeaza ideea poetica prin metaforele „Ne-ascund atât de bine albumele cu clampa / de-alama, tineretea!” si „trecutu-i lânga lampa”, prin imagini vizuale „plina e oglinda cu cute în obraz”, prin comparatia expresiva „si stearpa si molâie ca o convalescenta”. Comparatia din ultimele doua versuri aminteste de zilele copilariei lipsite de griji, linistite, de mult pierdute „e-asa de lunga vremea”. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii imaginilor artistice „miroase a ploaie, a toamna si a fân”, „auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz”, „plina e oglinda cu cute în obraz” si a figurilor de stil: comparatia „si stearpa si molâie ca o convalescenta”, epitete „factorul greoi si surd”, „tacerea lunga si gri”, „albumele cu clampa de-alama”, metafore „linistea în lucruri de mult mucegaieste”, „un zâmbet de iaz, de ses, cuminte”. I. 53. (Octavian Goga, Sonet) 1. biserica, altarul. 2. În versul „si ele-adorm de tine alinate”, cratima este folosita pentru pastrarea masurii medii a poeziei de 11 silabe, prin transformarea hiatului în diftong. 3. Mihai îl bate mereu pe fratele sau mai mic. În partea estica a Europei bate Crivatul. 4. Poezia este un monolog liric adresat, pronumele personal „tu” din primul vers având rolul de a exprima subiectivitatea, fiind o marca a tipului direct de adresare. 5. O figura de stil prezenta în strofa a doua este personificarea „patimile… adorm” prin care poeziei îi este atribuita însusirea omeneasca de a avea puterea alinarii durerilor sufletesti, de a le face uitate. 6. Poezia Sonet de Octavian Goga ilustreaza caracteristicile traditionalismului literar, prin cultul spiritului religios cu ajutorul poeziei devenite o „Biserica cu porti neîncuiate” si prin prezentarea datinilor stravechi, precum mersul la biserica, spoveditul, alinarea si purificarea sufleteasca. Poezia este de esenta spirituala, ilustrând ideea de religiozitate prin valorificarea riturilor si a credintelor stravechi.

7. Scrierea cu majuscula a substantivului Poezie evidentiaza importanta acordata de catre autor poeziei, personificarea ei si adresarea directa prin folosirea vocativului, caz afectiv, oferind substantivului o pozitie-cheie, un rol central în structura poeziei. 8. În prima strofa, ideea poetica (Poezia ca altar spiritual unde fiinta umana se împartasesete cu tainele universului) este subliniata prin utilizarea pronumelui personal „tu”, marca a tipului de adresare directa si a substantivului Poezie scris cu majuscula ce are rolul de a prezenta de la început importanta deosebita acordata actului de creatie, transformat într-un ritual religios. Poeziei îi sunt atribuite însusiri omenesti cu ajutorul epitetelor personificatoare „tainica, curata Poezie”; ea este tainica, putând fi înteleasa doar prin patrunderea în misterele ei si curata pentru ca nu-i judeca pe ceilalti, având portile deschise pentru toata lumea, fara a face diferente. Metafora centrala a poeziei, „Biserica cu porti neîncuiate”, dezvaluie legatura între poezie si religie, reliefând procesului de transformare a poeziei în hrana pentru spirit. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin reflexivitate, predispozitie spre meditatie, prin cultul spiritului religios si valorizarea riturilor stravechi, dar si prin expresivitate, realizata cu ajutorul figurilor de stil: metafora „Biserica cu porti neîncuiate”, personificarea poeziei în sine, careia i se atribuie însusiri omenesti, ascultând pacatele si oprind amarul, caracterizata drept „tainica, curata si senina” si mai ales, prin utilizarea termenilor religiosi biserica, a spovedi si altar.
I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea) 1. crestetele = adâncul 2. În versul „Spre ceriuri bratele-si întinde sa-i vie dragul mire: Soarele!” cele doua puncte anunta o explicatie, la nivel sintactic un atribut apozitional, si marcheaza totodata o pauza mai mica decât pauza indicata de punct. 3. în fel si chip; în nici un chip; nu este chip 4. tema iubirii, tema naturii; motivul nostalgiei, al soarelui, al apei. 5. functia emotiva si functia poetica 6. Comparatia „asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde” sugereaza imensitatea sentimentului dominant – iubirea. Sintagma contine si o metafora sugestiva, „cetati de unde”, care semnifica maretia pura a lacului dintre munti. 7. Poezia este structurata ca o ampla comparatie între natura si iubire: uniunea simbolica a elementelor firii, apa si soarele, este asemanatoare cu comuniunea sufleteasca dintre cei doi îndragostiti. Adverbul de mod asa are rolul de a sublinia ideea ca iubirea, sentiment trait de eul poetic, este profunda, misterioasa si statornica precum apele lacului de munte, înfiorate permanent de atingerea razelor de soare. 8.În penultima strofa a poeziei, poetul ilustreaza, prin personificare, reactia undelor lacului în momentul întâlnirii cu razele soarelui. Un animism simbolic strabate tabloul: „razele saruta fata undei”, „spuma alba înfiorata'', „prelung si patimas tresare”, „tremur”. Termenii folositi apartin câmpului semantic al sentimentelor împartasite, al pasiunii puse pe seama elementelor naturii. Aparitia soarelui reprezinta trezirea la viata a lacului, iar stralucirea razelor da viata acestuia pâna în adâncuri. Cuvântul hora semnifica bucuria adâncului. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei Iubirea mea este format dintr-un substantiv comun si un adjectiv posesiv si se afla în strânsa legatura cu tema iubirii prezenta în poezie. Soarele alinta cu razele lui lacul asa cum iubirea alinta sufletul omului Pentru eul liric iubirea este

cea care încalzeste sufletul si-i da viata, asa cum soarele vegheaza asupra lacului si-i trezeste sentimente arzatoare. În esenta, metafora curcubeului sugereaza iubirea împlinita.

I. 55 (Octavian Goga, Batrâni) 1. plug, coasa 2.Cratima utilizata în versul „si-n barba plânge tata...” marcheaza elidarea vocalei î si reducerea numarului de silabe prin evitarea hiatului. Astfel se pastreaza masura si ritmul poeziei. 3.Verbul la modul conjunctiv, timpul perfect, repetat în ultimele doua versuri din prima strofa, subliniaza regretul parasirii satului, vazut ca o matrice existentiala: „Sa fi ramas fecior la plug, / Sa fi ramas la coasa”. 4. Prezenta eului liric se evidentiaza prin pronumele de persoana I: m, mi , eu si prin verbele la persoana I: „rataceam”, „sa fi ramas”, marci specifice ale subiectivitatii poetice. 5. Textul poetic are o structura clasica : are cinci strofe, catrene. Masura este de sapte-opt silabe, rima apare doar la versurile 2 si 4, ceea ce creeaza o sonoritate ampla, prin rostirea versurilor doua câte doua. 6. Metafora „un stâlp la batrânete” din ultimul vers al strofei a doua evidentiaza dorinta de a fi ramas în satul natal, pentru a fi un sprijin pentru parintii sai ajunsi la batrânete. 7. Poezia Batrâni de Octavian Goga se încadreaza în lirica traditionalista prin întoarcerea nostalgica spre lumea satului, vazut ca o matrice existentiala. Regretul înstrainarii (motivul dezradacinarii, specific poporanismului) predomina în întregul text poetic, eul liric raportându-se la trecut, la parinti si la sat ca la un univers al credintei, al linistii sufletesti si al traditiei. De asemenea, expresivitatea textului tine de recuzita traditionalista: tendinta de epicizare a liricului, figuri de stil lipsite de ambiguitate, prozodie clasica. 8. Ultima strofa începe cu un adverb de mod „Asa…”, urmat de puncte de suspensie, reprezentând o marca a implicarii afective. Melancolia trecerii timpului este subliniata prin epitetul „bieti ”, alaturat substantivului „batrâni ”, dar si prin verbul „va treceti”, cu nuante stilistice. Specific lumii satului, parintii îsi pun nadejdea în credinta, singura ce le-ar putea alina absenta fiului iubit : „si plânge mama pe ceaslov, / si-n barba plânge tata... ” Sentimentul de tristete se desprinde din întregul text poetic, fiind dat de regretul înstrainarii. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Astfel, titlul Batrâni

Cratima marcheaza elidarea vocalei a pentru mentinerea masurii si a ritmului din versul respectiv. 9. 3. ce ne dau impresia puterii. care pun în evidenta diferenta de atitudine a omului. „în orice zi”. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. poetul utilizeaza inversiunea („în inimi dac-am strâns”). subliniind generalitatea. a mai murit putin. Tema trecerii timpului. Utilizarea pers. Trecerea ireversibila a timpului este resimtita de parinti. am adunat 2. Antiteza zâmbim – izbucnim în plâns este sustinuta. si epitetul metaforic „zile vii” (amintind parca de îndemnul „Carpe Diem”). fragilitate. pentru o mai buna identificare a cititorului cu autorul. este deschisa de o disjunctie pentru a accentua. calitati dorite de om si pe care uneori considera ca le are. Victorii negre) 1. Acest . dar care se afla. Pe parcursul întregii poezii observam tehnica ingambamentului. Victorii negre. 56 (Radu Gyr. în acelasi timp. versurile care încep cu litera mica sugereaza continuitatea ideii. am strâns = am cuprins. Ca mijloace artistice. ideile din strofele precedente. I. în loc sa fie nelinistit de faptul ca în ziua aceea . caci acestia vor putea zâmbi la urma („în loc sa izbucnim în plâns”). ascunzând în interior „viermi profunzi”: frica. care sunt singuri si îsi asteapta fiul. Este prezenta o nota de optimism. 6. motivul sensului existentei. la nivel sintactic. de fapt. se refera la victoriile mici. de perechea propozitie principala – circumstantiala opozitionala. Ultima strofa. Substantivul din titlu este nearticulat. concluzia discursului liric. pentru a pastra rima si ritmul. Toate afirmatiile din text sunt observatii ale naturii umane în raport cu viata si cu moartea. tumult = zbucium. prin evitarea hiatului. 8. „cu atât” 4.. multumit cu meschina „izbânda” asupra zilei ce a trecut. caracteristica oamenilor care au trait momentul si l-au pretuit. Titlul poeziei.. „Ne credem stânci” : Metafora stâncii reprezinta aparenta putere si imortalitate. slabiciune. motivul învingerii fiintei de catre timp (al conditiei umane finite) 5. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. sub negura incertitudinii si a înfrângerii de catre forte mai mari decât noi.evidentiaza mesajul textului poetic. faptul ca regretul înstrainarii de cei dragi poate apartine oricui a trait aceasta exeperienta. motivul mortii. puse în relatie cu aceasta ultima idee. I plural sugereaza ca tema poeziei este una universal valabila: „ne credem stânci. ideea poetica nefiind enuntata într-un singur vers. 7. ne vrem granit”.

Pastelul – sinteza remarcabila între lamartinism si eresurile populare – este dominat de liniste. fiindca „obiectul liric nu poate trai la acest poet decât sub regimul sublimului. persoana I singular „tremur”. 6. În descrierea înnoptarii se remarca prezenta unui lirism obiectiv. cuprinde ca o mantie imensa lumea în „bratele somniei”. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. oamenii fiind întotdeauna învinsi. N-am cumparat doua veste. idilicul rural ). verbele la timpul prezent. înghitite de moarte. încât. prin conditia lor efemera. al somnului etc. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular „-mi”. „nesatiu” – forma literara: nesat. motivul comuniunii omului cu natura. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. încât nu mai este perceptibil nici un receptor al ei. N-am nicio veste de la rude. 57 (Ion Heliade Radulescu. Se remarca la Heliade tendinta spre înalt. 2. Repetitia epitetului „înalta”.”(Eugen Simion) 7. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. 4. un superlativ afectiv. caci aparenta este întotdeauna alta decât esenta si victoriile trecatoare sunt. Prezenta celor doua tipuri de lirism se justifica prin stuctura baladei (introducerea mitului folcloric în poezia culta. iar rima este încrucisata. Rolul virgulei este acela de a izola substantivul în vocativ. motivul tacerii depline revine ca un laitmotiv.aspect este reliefat si de metafora miezului „viermuit”. 3. pâna la urma. marca a adresarii directe. . parând ca se exprima pe sine. motivul noptii. Lirismul eliadesc este totusi mai putin obiectiv fata de cel cosbucian. motivul literar al zburatorului. contribuie la accentuarea impresiei de solemnitate si vraja. I. deci nici un locutor. la nivelul expresiei. Locutorul devine mai abstract. Este momentul aprinderii stelelor pe cer. propice pentru aparitia Zburatorului. „semanat cu stele”. în multe poezii „obiectualitatea devine voce” (Wolfgang Kayser). Masura versurilor este de 13-14 silabe. larg. 5. „morele” – forma literara: morile. topica afectiva / cezura. noaptea e „nalta” si vesmântul ei negru. „prinz” – forma literara: prind. al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura prin fata cititorului. Zburatorul) 1. ci una.

ce ma doare!”. Mânata de forte care depasesc cu mult închipuirea. „-mi furnica prin vine”. facându-l sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara. Oniricul ce domneste asupra întregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea întregii naturi: „Tacere este totul si nemiscare plina.8. prin interogatii. un univers ce se poate întâlni în tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului în real.. O. în decorul unei lumi cufundate într-o liniste patriarhala.. 9. pururea = mereu. „tremur de nesatiu”. 58 (st.. În contact cu o astfel de puternica sursa de energie. si zboara de la mine! / [. Versurile citate se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. Antiteza reliefeaza starile contradictorii pe care copila le traieste „îmi cere. nici vântul nu suspina. În poezia Zburatorul a lui Ion Heliade-Radulescu. ma vezi. prin simptome cu totul noi pentru tânara în sufletul careia sentimentul s-a ivit pe neasteptate. tânara fata trece succesiv de la o stare la alta. cuprinzând întregul trup. „Ca uite. ostenit . „racori ma iau la spate”. Versurile redau o secventa de timp încremenita ca în fata unui mare miracol. impactul fiintei demonice cu tânara fata produce pulsiuni erotice extraordinare. În poezia Zburatorul. întâlnirea unei fiinte stranii are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile îi sunt amplificate la maximum. „obrajii-mi se palesc”. se deschid caile magice pentru întâlnirea fetei cu Zburatorul. undeva la granita dintre real si ireal. „inima-mi zvâcneste!”.. si rece. / Încântec sau descântec pe lume s-a lasat. de o vibratie profunda. ilustrate prin verbe si locutiuni verbale cu puternica forta de sugestie: „pieptul mi se bate”.. uite ca-mi furnica prin vine. corpul tremura. senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. încântator prin frumusetea lui neobisnuita. / si apele dorm duse si morele au stat”. mama?”. „un foc s-aprinde-n mine”. / În brate n-am nimica si parca am ceva”. Transcrierea starilor fizice si sufletesti este sugerata prin intermediul constructiilor exclamative si al punctelor de suspensie cu valoare stilistica. Iosif. inima-mi zvâcneste!.. fara oprire. înger si demon în acelasi timp. „ochii-mi vapaiaza”. Relatarea starilor fizice si sufletesti pe care fata le percepe cu îngrijorare este construita gradat. aflate în antiteza. ce au rolul de a accentua incapacitatea fetei de a-si explica efectele unei „boli” misterioase. trudit= obosit. el fiind pretutindeni si nicaieri. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta.nu-s ce-mi cere”. Lumea asteapta înfrigurata sosirea fapturii ceresti. I. de la bucurie la tristete si plâns. totdeauna. incapabila de a se stapâni. un tablou imobil. napadit de o exaltare extraordinara: „Ah. Fata este derutata. punând în evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. mama. / Nici frunza nu se misca. Noaptea. bulversata de senzatiile contradictorii. exclamatii si vocative: „Vezi. Dragostea se manifesta ca o boala. participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate. „n-am nimica si parca am ceva”.] si cald. Cântaretul) 1. „îmi ard buzele”. într-un paradis terestru.

asociat casei. Poetul este cel care „faureste”. Metafora „faurar de rime” se refera la conditia artistului. El vrea sa-si înstraineze suferinta. interiorizarea poetului si a universului sau.2. o alinare pentru fiecare suflet. sugereaza caracterul orfic. Discursul liric confirma . despre procesul de creatie si despre rolul artistului „fauritor de rime”. Este sugerata ideea poeziei ca mestesug. asa cum ar spune Arghezi. Ultimul catren se constituie într-o aspiratie a poetului care îsi doreste sa se detaseze de aceasta data. fiinta biologica. a face umbra pamântului. Aceasta idee de detasare este sugerata prin intermediul epitetului „streina”. Strofa a doua vine sa întregeasca dorinta poetului de a se pierde în anonimat. desemnând atât poetul cât si conditia sa. dar si lumea în care acesta vietuieste. armonios al poeziei. Poetul este un mestesugar. Orice titlu genereaza un orizont de asteptare si induce un anumit nivel de lectura a textului poetic. ea pare sa fie o îmbinare miraculoasa între. De asemenea. împartind-o celor multi „sa-i para-o inima streina / ca sufera si plânge-n ele…”. Titlul poeziei se constituie dintr-un substantiv cu valoare metaforica „Cântaretul”. sau a celui romantic ca în poezia eminesciana. viziunea despre arta. dar de fapt el este reprezentarea poetului solitar. poate fi interpretat ca o metafora ce sugereaza solitudinea. ele vizeaza o imagine ideala a poetului. Verbele la conjunctiv exprima o actiune dorita. prin intermediul efortului creator. ce nu vrea sa fie recunoscut de nimeni „el n-ar dori sa-l recunoasca / pe lume nimeni niciodata”. Interesanta este ideea receptarii propriei creatii din perspectiva Celuilalt: suferinta. este important. iar poezia pare a se naste. poetul pare a fi întruchiparea „poetului damnat” ca în poezia simbolista. „sa treaca nebagat în seama”. Asocierea poeziei cu cântecul si a poetului cu un cântaret. 3. Nu omul în sine. se poate întoarce ca balsam sufletesc pentru însusi creatorul acestuia. 8. a se speria (chiar si) de umbra sa 4. 7. Opera poetica devine un bun spiritual al tuturor. ca în Antichitate. melodios. un poet ce pare sa aspire catre anonimat. Punctele de suspensie din a doua strofa confera o nota de mister asociata imaginii poetului si marcheaza întreruperea sirului vorbirii. odata sublimata în Text. muzical. Epitetul „trudit” sugereaza efortul depus pentru conceperea poeziei. 9. ci rodul creatiei sale trebuie sa fie cunoscut si împartasit de ceilalti. posibila. reala. ca arta. epitetul personificator „sihastra”. pare a spune vocea poetica. Ultimele doua strofe contureaza conditia artistului. 5. La început. Poezia este o arta poetica deoarece în ea poetul îsi exprima ideile despre conditia poetului („sa treaca nebagat în seama / ca si o umbra prin multime / ce nici sa stie cum îl cheama”). „slova de foc si slova faurita”. ca la Arghezi. „pe fata lui de chin brazdata” 6. care modeleaza poezia.

marcheaza intonatia imperativa a versului. frica. spaima = groaza.) 1. (a corespunde) 4. 5. mi.asteptarile generate de titlu: poezia este o confesiune lirica despre statutul poetului.. 7. disperarea). ce-si simte sfârsitul din ce în ce mai aproape. sentimentul dominant transmis de poezie este spaima. nenumit. semnul exclamarii este folosit la sfârsitul unui enunt exclamativ. în tenebrele propriei fiinte. lumina – întuneric devine astfel expresiva. Mi-a raspuns cu promptitudine la întrebare. „A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape” : personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (tertine) pune în evidenta spaima si disperarea eului liric. (a reactiona. Cele doua exclamatii din finalul primei strofe. Metafora „tot mai noapte-i noaptea” evidentiaza frica si cufundarea în întuneric. interogatiile retorice reprezinta marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii. Vânturile noptii. poate. punându-se în evidenta o stare afectiva (tristetea. încercarea eului liric de a se salva de un rau existential profund. Cea de-a doua strofa exprima începutul disperarii si al spaimei. „(sufletu)-mi”. a replica) Nu m-am asteptat sa nu-mi raspunda la scrisoare. care se mentine pe tot parcursul poeziei. Verbul la pers.. evidente înca de la început: natura îsi dezlantuie fortele si blesteama întreaga omenire la moarte: „nu e om pe lume”. 8. trairi specifice poeziei moderne. I ma cufund. 59 (Emil Isac. 3. sa elibereze. „O. nelinistea. (a scrie) A raspuns exigentelor noastre. angoasa si înstrainare. evidentiata de motivul noptii. În poezie este prezenta tema naturii. vocea poetica este marcata de anormalitate. vocea poetica dezvaluindu-si dorinta de salvare prin întrebarea „Unde-i mâna alba care sa ma scape?”. 6. încete plânsul! Sufletele doarma!” ilustreaza o uimire fortata. pronumele personale la persoana I sg: ma. precum si tema raului existential. Antiteza alb negru. În structura „O. I. evocata de motivul mortii si cel al singuratatii. Primele doua strofe marcheaza începutul unei stari de neliniste. teama 2. De asemenea. poezia Vânturile noptii… este o creatie moderna întrucât predomina exceptia si straniul. . La nivel tematic. încete plânsul!” virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul propozitiei. sa scape = sa salveze. prezenta interjectiei afective o. impusa. ce reliefeaza atmosfera încordata.

8. ce „Duioase-si pleaca fruntea lor". Tema efemeritatii fiintei. la pastrarea masurii si a rimului din vers. punctele de suspensie mentin tesiunea si creeaza o atmosfera stranie. învolburari 2. I. prevestita de rozele care îsi pleaca podoaba corolei.9. este sugerata de metafora „marea noaptea care vine". nesfârsita. Moartea. Personificarea florilor. prin evitarea hiatului. tema trecerii timpului. Regasindu-se în toate cele trei strofe ale poeziei. Rondelul rozelor ce mor) 1. amplifica tragismul starilor sufletesti ale fiintei umane coplesite de tristete din cauza trecerii lor efemere prin lumea materiala: „E vremea rozelor ce mor". freamat. 4. moartea si spaima. Cratima leaga forma neaccentuata a pronumelui reflexiv de adjectivul duioase. si ofera o cheie în dezlegarea întelesului poeziei. Metaforele „amurgu-ntristator” si „marea noaptea care vine” sunt simboluri ale mortii iminente. Ultima strofa ilustreaza deprimarea eului liric în fata conditiei efemere sugerata de „amurgu-ntristator" si de suspinele ce se manifesta în „valmasaguri". 60 ( Alexandru Macedonski. Tristetea fata de trecerea timpului. Cadenta ritmica impecabila asigura o fluiditate desavârsita. al tristetii. transformând totul într-o noapte totala. metafora a plenitudinii fiintei. al mortii. cât si la sfârsitul poeziei se transforma în laitmotivul acesteia si sustine tema poeziei. ce contribuie la muzicalitatea versurilor. care va pogorî peste întreaga fire si în fata acestui sfârsit inevitabil fiintele vremelnice – rozele. Astfel. De asemenea. nostalgia fata de vara. În fruntea calaretilor se afla hatmanul însusi. tema naturii. motivul rozelor. oamenii – nu pot decât sa-si plece fruntea. Respectând trasaturile specifice rondelului. Vânturile noptii…. contribuind. în care întunericul se asterne pe neasteptate si pune stapânire pe tot ce gaseste în cale. ca dezintegrare cosmica. . 5. 3. acesta se afla în strânsa legatura cu continutul. „E vremea rozelor ce mor" se constituie într-un refren. principiu estetic fundamental al simbolistilor. versul amplasat atât la începutul. Titlul este alcatuit dintr-un grup nominal. 7. fior = înfiorare. întrucât „vânturile” par a fi curentul ce aduce blestemul. „valmasaguri de suspine” 6. S-a lovit la frunte. tremur. Privesc fruntile de piatra ale muntilor. valmasaguri = valuri.

plutea”. 8. 4.. Titlul pregateste cititorul pentru ceea ce . în lumina proaspata a diminetii („barca.9.. rasfrângeri argintoase”). crinii suavi. 5. sugestia de puritate a întregului cadru. tehnica repetitiilor si cromatica sugestiva.. pe apa Sâmbetei 2. Dublarea sa. Ultimul vers al poeziei este folosit ca o concluzie a discursului liric. Imperfectul creeaza iluzia duratei. si anume a sentimentului efemeritatii. de nostalgie fata de pierderea sufletului inocent de altadata: „curatul argint deodinioara”.. formulele artistice de factura ideatica. În textul dat apar elemente specifice liricii simboliste. a da apa la moara. Pe balta clara) 1. apa de ploaie. Tema naturii. norii albi). din structura emotionala: „fior". „suspine". modurile de expunere fiind monologul liric si descrierea. „zâmbeau. bogat în figuri de stil bazate pe sugestie. Prezenta eului liric constituie de asemenea o trasatura a poeziei lirice. 7. muzicalitatea textului poetic. prin inversiune. rezultând un limbaj poetic expresiv. tema visului. de asemenea. Punctele de suspensie marcheaza întreruperea discursului poetic. Se remarca. Epitetul din sintagma „alba dimineata” intensifica. I. „Albeti neprihanite curgeau din cer. în întreaga poezie existând numai doua substantive concrete din lumea materiala: „roze" si „gradini". care se reflecta si asupra sufletului. Titlul oricarei opere literare induce cititorului ei un orizont de asteptare pe care aceasta îl poate confirma sau infirma. – voioase / Zâmbeau în fundul apei rasfrângeri argintoase” 6. Culoarea alba poate sugera si luminozitatea. împreuna cu adaugarea exclamatiei „Oh!” accentueaza starea de melancolie. precum folosirea simbolurilor (lumina albei dimineti. restul fiind din zona abstractului si definind stari interioare. 3. Cuvintele au sens conotativ. 9. a inocentei ( „visul ce soptea”). Poezia lirica este o forma de poezie prin care autorul încearca sa transmita propriile sentimente si starea de spirit. a-i lasa gura apa. punând în evidenta starea ambigua. conturând un peisaj lacustru. motivul trecerii timpului. Verbele la indicativ imperfect sunt specifice atât descrierii. intensitatea luminii sau seninatatea. 61 (Alexandru Macedonski. cât si evocarii unei vârste trecute. de beatitudine melancolica a eului poetic. pauza stilistica sugerând starea contemplativa a fiintei. În acelasi timp. expunându-si trairile prin prisma ideii centrale a poeziei. constructia poate fi o metafora a vârstei tinere si inocente de odinioara. Acest epitet constituie totodata si o imagine cromatica. functie emotiva si estetica.

Prin urmare. În al doilea vers. creând un spatiu protector pentru îndragostiti. „nu mai suntem doi”. acela de a proteja iubirea celor doi îndragostiti. Astfel. În cazul de fata. plângându-si soarta potrivnica. îsi atinge totusi scopul fiintei sale prin intermediul iubirii. cât si pe cel obiectiv. Adverbul ce este menit sa accentueze trecerea timpului. dar si prin exclamatii si interjectii afective: „peste noi” . În strofa a treia este prezentat momentul în care „destinul” stufului de lilac începe sã se schimbe. stuful de liliac înfloreste magic. . Dintr-un element ce apartinea strict regnului vegetal. înflorind. Tusele de lumina si culoare care sugereaza un peisaj acvatic în stralucirea diminetii sunt. însã în final. motivul iubirii. condamnatã la efemeritate si mediocritate de cãtre „soarta ce-acolo le-a sãdit”. Tema naturii ca spatiu protector (martor al iubirii). Situatia are însã sã se schimbe. cratima care leaga prepozitia de articolul posesiv este utilizatã pentru pãstrarea masurii. 62 (Alexandru Macedonski. initial condamnat la moarte încã înainte de a înflori. refuzul de a numi obiectele realitatii. 4. timpurie. odata cu aparitia iubitei. textul contrazice asteptarile cititorului. „ vãitându-se” 2. „stuful de liliac” descoperã un alt regn si un alt rol al existentei sale. dar estetica simbolista înseamna antimimesis. liliacul se transformã. Devenind martor al iubirii dintre cei doi. a ritmului si a rimei (prin inversiune) 3. I. se usucã odatã cu aceasta. de fapt. „gemea” . motivul trecerii timpului. Conceptul de poezie liricã include atât lirismul subiectiv. reluat în incipit. Stuful de liliac) 1. la un pastel. Prezenta eului liric este evidentiata prin pronume si verbe la persoana I. „O! Doamne” 6. 8. Epitetul din sintagma „ramuri plãpânde” sugereazã fragilitatea naturii. 5. stârneste „groaza” ramurilor plãpânde. 9. ambele prezente în discursul poetic. în momentul aparitiei iubitei.constituie esenta operei si ofera o cheie de intepretare textului. corespondente ale sentimentului nostalgic ce evoca nevinovatia unei vârste (copilarie sau tinerete): analogia se face prin simbolul argintului si al oglindirii. cel putin pe cele ale unui cititor neavizat. Titlul prezintã cititorului ideea centralã a poeziei: stuful de liliac. ne duce cu gândul la un peisaj din natura. precum si caracterul sãu ireversibil: clipele frumoase pe care îndrãgostitii le-au petrecut în cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire. titlul poeziei Pe balta clara. 7. constiente de propriul sfârsit. Moartea iminenta.

dar si spatiul rural („pe drumuri namolite gemeau care aplecate”.] s-au despuiat”. pierdut. impresionant pentru privitor. motivul toamnei. Imagine vizuala – „copaci roscati [.” 6. „araturi”. „les”. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi.. furtuna declansata într-o zi rece de toamna. 5. prin evocarea vremurilor de odinioara. poezia pare a idiliza trecutul („Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi”). Verbele la imperfect folosite în text evoca un moment trecut. „vie”). Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. sparti în tandari de fulgerele terifiante. prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor. iar limbajul este modernist. Imagine auditiva – „tânguind pustietate”. „nuci mocirlosi au gâlgâit. 7. Furtuna de toamna) 1. o viziune macabra („rece se înmormânta un les de soare”. stolul cocorilor. „înmormânta”. Imperfectul sugereaza. „cimitirul cerului”. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale. „groparii”. Metafora „fulgere verzi spargeau în tandari iadul norilor” creeaza o imagine vizuala expresiva. dar viziunea poetului. mai ales. impunatori. verbul „nu mai suntem” la timpul prezent. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura (pastelul din primele trei strofe) în fata cititorului si doar imaginarul poetic sugereaza personalizarea discursului liric. I.Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. „cimitirul” 2. 4. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia. prin sugestia tumultului malefic al cerului plin de nori negri. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. Tema naturii. prin fulgurantul efect verzui care sfâsie întunecimea si. Versificatia este clasica. la nivelul expresiei. arzând pucioasa”). rememorarea.. plasata inegal. motivul mortii. este sobra. specificul national. motivul furtunii. Este de remarcat mai curând ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric. vocea lirica descrie natura. În a doua strofa este conturat procesul de strângere a parilor din vie de catre argatii care „grabira ca groparii” din cauza „sitelor de ploaie” care cerneau . desi unul dintre întemeietorii Gândirii. expresia interjectionala „O! Doamne”. 8. „Treceau cocorii”. topica afectiva. „tipa. sustinerea confesiunii lirice. În textul dat. 63 (Adrian Maniu. de asemenea. 3.

În cazul poeziei de fata. totul pare egal cu sine. Oamenii „ par papusi automate” (comparatie) pentru ca populeza un spatiu în care nimic nu se schimba.. concretizate de autor prin imagini vizuale. „scorpie cleioasa” (în acelasi timp metafora a ploii) sau metafora „cocoasa lumii” suna arghezian. 9.. 64 (Ion Minulescu.. fiind obtinuta prin reluarea versului „În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna”. asa cum este orasul („Nu rasuna decât pasii celor care merg. „[. 4.picaturi „strâmb din zare”. I. în urma ei neramânând decât umbre ale lucrurilor ce au fost cândva.”). Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori. Prima strofa zugraveste universul citadin. 7. argatii se grabesc ca groparii pe care îi apuca ploaia. sunt relevante expresivitatea si sugestia. iar absenta semnificatiei devine o trasatura moderna.. Epitete precum „nuci mocirlosi”. Pe plan stilistic. Acuarela) 1. auditive si olfactive: „treceau cocorii tânguind pustietate". sunt reduse la ritmul pur. ce suspina”. al sfârsitului. pas cu pas.”. al durerii. Muzicalitatea se impuneprin imaginile . Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii. / merg tinându-se de mâna”) impune o viziune aproape absurda: miscarile nu au continut sau intentie. sugerata prin metafore si comparatii: „rece se înmormânta un les de soare”. motivul ploii programate. 2. tumultuos si zgomotos. „nu rasuna decât pasii celor care merg. Cadenta picaturilor de ploaie si sunetul monoton al pasilor trecatorilor dau impresia unei lumi artificiale în care totul se repeta.. marcat de ploaia monotona. care domina întregul text liric. de parca ar avea loc „înmormântarea” ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic.. monoton si artficial al orasului. „cimitirul cerului”. Tema universului banal. el intra într-o imagine auditiva marcata de o tacere stranie pentru un loc de regula agitat. devenit refren si laitmotiv al discursului poetic. „cadenta picaturilor de ploaie” (imagini auditive) 6. elementul uman este contaminat si el de starea de monotonie si mecanic. prin elidarea vocalei î a prepozitiei si a articolului hotarât al substantivului orasul. a face primul pas. Cratima pastreaza ritmul si masura de 16 silabe a versului-refren. „miros de huma si de cremeni”. la tot pasul. Sonoritatea textului minulescian este remarcabila. pe trotuare. Motivul ploii programate contureaza universul banal.] vechile umbrele. motivul citadin. 5. de plictiseala si artificialitate. 3. Plimbarea orasenilor. Adverbul decât într-o constructie negativa este sinonim cu doar sau numai si introduce un circumstantial de exceptie. bizara si nemotivata („Orasenii. Imaginarul are o nota de fabulos macabru. a tine pasul etc.

. „mi-esti pierduta”„versul meu”. topindu-se ca noru-n zare”. Având în vedere continutul ideilor exprimate prin acest text liric. „pâna la tine”. la fel ca în tehnica amintita. „ca si mine” etc. „eu”. „privi-voi vaporu-n repedele-i mers” (imagini vizuale) 6. se impune muzicalitatea. Totul pare automat. Ea marcheaza. „fu scris” 2. Ploaia care tot cade pare sa stearga toate „culorile” care dau viata unui oras. subliniind desfasurarea imaginara. o proiectie a celui interior. 4. Linia de pauza folosita simetric în prima strofa. prin ritm si refren. La nivelul formei. de lipsa de orizont. ipotetica a scenariului de dupa despartirea celor doi îndragostiti. personificate). motivul visului. La nivelul continutului. „ritmul unui vers”. Orasul descris nu se evidentiaza prin nimic altceva decât prin faptul ca „ploua de trei ori pe saptamâna”.sonore (ploaia în sine. I. Tabloul sugerat de acest text liric nu poate fi reprezentat decât în acuarela. tema universului citadin. Universul exterior este o reflexie. 3. motivul poeziei. de blazare absoluta. efectele eufonice fiind obtinute prin tehnica refrenului. „tarmul. de asemenea. „am sa te uit”. Trei lacrimi reci de calatoare) 1. care denumeste tehnica de a picta cu ajutorul culorilor diluate cu apa. „ diluat” de apa ploii. totul este estompat. „trei lacrimi reci”. alaturi de timpul viitor („te vei gândi”) si de modul prezumtiv („l-o duce”). prin paralelismul sintactic. prin sacadarea textului. anularea cezurii fixe. pâna si miscarile oamenilor. fluiditatea ingambamentului. izoleaza circumstantialele cauzale. „versul”. cu rol explicativ. 9. motivul calatoriei. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „ai sa ma uiti”. Ritmul vietii din acest mediu este dictat de ritmul picaturilor de ploaie. 65 (Ion Minulescu. motivul corabiei (vaporul). dupa cele doua enunturi afirmativ-categorice („si-ai sa ma uiti”. 5. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un substantiv comun. o atitudine afectiva. aliteratii discrete. dar si suspinele vechilor umbrele. prin repetitii (paralelism sintactic). marcat de plictis si blazare. Tema despartirii îndragostitilor. Adverbul poate reprezinta un modalizator al discursului poetic. motivul ploii si spleenul sunt elemente specifice liricii simboliste. subliniind impresia de monotonie repetitiva. titlul este unul foarte sugestiv. „si-am sa te uit”). principiu estetic fundamental al simbolistilor. 8. „cântaret”.

drum. Verbele la imperfect din prima strofa (voiam. sugereaza miscarea lenta a vaporului ce se îndeparteaza de tarm. Comparatia „urmari-vei tarmul. cuplul erotic se desparte. Poezia de dragoste. Nucleul narativ al poeziei (despartirea îndragostitilor. plânsul cumva obligatoriu unei despartiri. suferinta transformata în poezie). „am colindat”. însotind-o cu privirea. Estetismul înseamna asumarea teatralitatii si a cliseelor sentimentale într-un discurs poetic cu câteva sugestii ironice (uitarea înscrisa în scenariul erotic si asumata de fiecare. nu stiam) sugereaza ambiguitatea începuturilor. Muzicalitatea vine din repetitii (paralelism sintactic). prof. desi discursul poetic apartine eului poetic. Interesanta este perspectiva inversa a privirii care aici apartine iubitei care pleaca si vede tarmul topindu-se încet.7. Imaginea este cliseizata si sentimentala. actiunea lor neavând finalitate. Cântec de drum) 1. celui care ramâne mâhnit pe tarmul marii. Imagine vizuala: „Pe drumuri lungi si vechi. topindu-se ca noru-n zare”. Poezia lui Ion Minulescu apartine simbolismului mai ales prin estetism si prin muzicalitatea cantabila. starile interioare ale poetului fiind proiectate în vesnicie. aduce o sugestie magica. 4. „lacrima-vor”). Verbele la viitor. refren („trei lacrimi reci de calatoare”) si rima. pe care poetul o va transpune în versuri. stiam. motivul noptii. 9. motiv frecvent la Minulescu. bagaj. batatorite” 6. dar si lipsa oricaror stari optimiste. coord. Anca Roman) I. va ajunge poate la calatoare si-i va reaminti chipul uitat al iubitului de altadata. desi putem încadra aceluiasi curent si motivul calatoriei. dr. dar si autoadresarea prin interogatie retorica: . Tema iubirii. „ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti”. eternitate.. 8. motivul drumului (al calatoriei) 5. dorul si nostalgia sublimate în versuri pe care ea le va citi cândva) declanseaza o stare lirica. Cifra trei. „voiam". 12 H. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele si pronumele la persoana I: „am pornit”. „întunecatu-mi chip” sugereaza caracterul ipotetic al desfasurarii povestii de dragoste. Liniile de pauza separa constructia incidenta cu valoare afectiva de restul enuntului: „Dar într-o zi o fata – bat-o focul –” 3. (Mircea Burdusa. „mea”. „am colindat" etc. plecarea femeii. precum si epitetele „palidul vis”. Iubita pleaca. inversiuni („urmarivei”. 66 (Ion Minulescu. iar imaginea plecarii sale este urmarita nostalgic de pe tarm. asemenea mesajelor din sticla ale marinarilor naufragiati. a calatori. însa doar „trei lacrimi reci”. calator 2. a colinda.

iar simbolul drumului semnifica existenta umana pe pamânt. „un tarm de mare”. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „Tu crezi”. 6. iar adverbul modalizator poate are rolul fundamental în evidentierea atitudinii lirice. refren. pentru pastrarea ritmului si a masurii (versurile au 10-11 silabe în secventa poetica din care face parte cuvântul respectiv). Celei care pleaca) 1. i se parea obositoare. elegiaca a titlului. 9. motivul visului. 5. Eul poetic are un sentiment de regret. . Discursul poetic. În finalul discursului liric.” Pluralul evidentiaza ideea cuplului erotic. melodie 2. „Noi nu vom sti-o. niciodata”. prin semantica muzicala a substantivului „Cântec" si determinantul „de drum". poate. sugerând ideea aluziva ca tot norocul vietii lui s-a consumat atunci când a întâlnit o fata de care s-a îndragostit. 8. batatorite" sugereaza caile dificile strabatute de orice om. Titlul „Cântec de drum” este specific simbolismului. Simbolul cântecului exprima bucuria si muzica inimii îndragostite. „marginile albului fiord” etc. expresie plina de gingasie si haz. „pasari albe”. 3. motivul calatoriei. semn ortografic. iubirea este pusa sub semnul ipoteticului: „noi nu vom sti-o poate niciodata”. marcheaza caderea accidentala a sunetului a din cuvântul altadata. este si aici o viziune specifica a sentimentului. Aceleasi dificultati ale vietii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le traieste si eul liric. cântec. Tema iubirii. Semnificatia subtila a iubirii este ilustrata în ultimul vers. acum destramat. Epitetul triplu: „drumuri lungi si vechi. construit pe tehnica surprizei. ca orice om. Apostroful. Ultima strofa a poeziei reprezinta momentul întâlnirii barbatului. iubita fiind alintata prin sintagma „bat-o focul".„ – Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit / si nu mi-as fi vândut ei tot norocul?…" 7. a cânta. motivul cântecului etc. I. eul liric întrebându-se. Formula ludica a iubirii. care ar fi fost soarta lui si ce-ar fi ajuns daca nu se îndragostea.. contrazice sugestia nostalgica. „albastrul razvratit al altor mari”. care. care sugereaza aparitia iubirii în viata omului. oricum. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a.. „calauzit de-o stea”. în drumul sau spre un ideal. autoadresarea sub forma interogatiei retorice are nuanta meditativa si persiflanta totodata. deoarece a renuntat la propria traiectorie în viata de pâna atunci. amintind însa de pamânteana Catalina din Luceafarul eminescian. „O melodie / Ce n-am cântat-o. „Eu cred”. 67 (Ion Minulescu. 4. prezenta în multe poezii erotice ale lui Minulescu. cu iubirea care te face sa te întorci din drum si te abate de la traiectoria ta. din orice epoca în cautarea iubirii.

Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe. 68 (Gellu Naum. estetismul simbolist se manifesta prin folosirea neologismului si a denumirilor cosmopolite. cântecul). lirica si sentimentala. 4. „refrenul unor triolete”. dar împacata oarecum. Flacara vietii înca mai ardea în el. 9. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice curentului simbolist. Specia romantei.. de exemplu. pentru a sugera plecarea. În strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute: „A fost un vis”. Se fac simtite ironia si spiritul ludic ale lui Minulescu. „insomnia mea” . ci si tema: iubirea este (doar) un cântec sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici. prin excesul de transparenta al versurilor. „mirosi". trista. insomnia. pe un tarm uitat. Epitetul personificator „albastrul razvratit” ilustreaza cadrul în care se naste povestea de dragoste – din albastrul apelor marii. sugerând nostalgia rememorarii. sunt înlocuite acum cu semnul întrebarii si cu semnul exclamnarii) transforma discursul poetic într-o pereche de replici de tip întrebare – raspuns. Muzicalitatea este importanta. 8. unde vraja iubirii se transforma în cântec adus din puncte geografice îndepartate. Oglinda oarba) 1. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric. prin antiteza iubire adevarata / scurta nebunie. 3. Cultul artificialitatii. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic. despartirea cuplului erotic. ca un refren si laitmotiv. Din punct de vedere prozodic. pescarii. pescarii. care configureaza doua viziuni diferite ale îndragostitilor asupra sentimentelor ce i-au unit cândva. marinarii. „un cântec trist”. iar starea sufleteasca este vag nostalgica. „auzi" 2. fiind atât element de constructie al poeziei. 5. locurile exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. motive: iluzia simturilor. marinarii. „sa ma mirosi". Cratima care leaga forma atona a pronumelui personal de relativul care mentine un ton informal / colocvial. fluidizeaza ritmul versului. Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist. desirarea. prin care eul poetic defineste experienta erotica. a fost cultivata de simbolisti ca Minulescu si Verlaine. ca orice cântec sau ca orice vis. precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare.. cât si motiv al imaginarului liric. Iubirea-melodie s-a sfârsit. greu de explorat. cadru diferit de spatiul comun al lumii obisnuite. oglinda. devenit chiar unul aprig.7. Tema identitatii. pasarile albe. „tu poti crede". I. incipitul: „Tu crezi c-a fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie!” Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie având un rol afectiv în incipit.

eul liric se refera atât la dificultatea de a se face cunoscut în mod autentic. desi lipsa punctuatiei îngreuneaza întelegerea operei. semnificând o dorinta puternica si o comanda adresata celuilalt. îi da. orbirea poate fi semnul unei experiente initiatice: a ignora aparentele înselatoare ale lumii si a cunoaste realitatea secreta. 7. fara o descifrare precisa a eului. tarmul. fara a-i surprinde corect reflectia.6. Transcendenta pare accesibila prin aceasta stare de veghe permanenta. pârâul. vocea lirica o identifica nu prin prezenta a ceva. cât si la cea a autocunoasterii. Comparatiile metaforice au rolul de a semnaliza starea naturala a personajului liric. marea. de asemenea. 8. tactil. Pe de alta parte. De asemenea. 9. adânca”. si o nota de autenticitate si contribuie la atmosfera generala de confuzie în fata contopirii spatiului visarii cu cel al realitatii. inumana. Din punct de vedere al limbajului poetic. barierele dintre cele doua fiind redefinite. auditiv. „Golul unei usi" poate semnifica gaura cheii. sugerând o experienta de contopire pâna la confuzie între corp si sfera artificiala. În ultima strofa verbul „vreau" e repetat aproape obsesiv. descompunându-se în fire de sânge. valuri 2. simturile fiind înselatoare si lasând sentimentul unei angoase a lipsei de claritate. sporind marca oralitatii si parând sa urmareasca fluxul abrupt al gândurilor eului liric. Laitmotivul ambiguitatii persista si în ultima strofa. în constructia „sa vorbim de memorie" e frapanta discordanta dintre exterioritate si interioritate. oglinda ramâne oarba în continuare. lâna. întinsa. Lipsa punctuatiei este unul dintre elementele specifice frondei avangardiste. Virgulele folosite în primul vers au rolul de a marca prezenta enumeratiei in text: „Vezi marea: batrâna. dintre vis si realitate. tutun si flacari. Comparatia „insomnie…ca golul unei usi" se refera la dificultatea de a descrie o insomnie. corelând totodata cele trei atribute adjectivale. iar prin enumerarea simturilor (olfactiv. ci mai degraba printr-o lipsa. Astfel. . Pârâul si marea) 1. neasteptate. „Poetul vede în masura în care orbeste”. În strofa a doua. eul liric pare sa se desire. I. Cu toate acestea. prin urmare duce cu gândul la mister. În sine. Din punct de vedere ortografic. În prima strofa. afirma Gellu Naum cândva. Oglinda oarba se remarca prin lipsa totala a semnelor de punctuatie. esentele. 69 (Miron Radu Paraschivescu. vizual) plasate în contexte subtile. este explorat contrastul dintre aparenta si esenta. curiozitate si stare de veghe. predomina caracterul ambiguu. suprarealismului în cazul de fata. În opinia mea. patrunderea prin usa este simbol al trecerii de la profan la sacru si deschide calea spre revelatie.

70 (stefan Petica. folosit în strofa a patra. întinsa. aflat în opozitie cu „marea batrâna. 3. Tema naturii. Personificarea în inversiune. 9. crepuscul. precedat de adverbul de mod repede: „El fuge voios. caruia „nu-i pasa ce tarm va ajunge”. adjectivul pronominal posesiv „mea”. jucaus.3. „tânarul pârâu”. fiind cea care dezleaga misterul asupra întregii poezii. accentueaza intensitatea momentului. înteleapta si statornica. Imagini vizuale: „Vezi marea: batrâna. Titlul este un element esential al receptarii. pârâul zglobiu – iar eu. iar iubita în ipostaza unui „tânar pârâu”. rugii – forme literare actuale. În ultima strofa. motivul marii. Astfel. 8. Acesta reflecta numele personajelor principale ale povestii de iubire. Uniunea dintre cei doi este însa inevitabila. I. sugereaza vivacitatea. roze = trandafiri. „tu”. redata initial prin repetitia verbului fuge. „eu”. însotit de determinanti. utilizând metaforele marii si pârâului: „tu. Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatia exclamativa a enuntului. 7. voiosul si clarul pârâu: / El iute alearga spre zari fara frâu” 6. discursului liric. Prima virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul frazei. de persoana I si a II-a. IV) 1. Valoarea expresiva a adverbului tot. Aceasta ultima strofa este asemenea pildei care se afla la sfârsitul fiecarei fabule. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza subiectivitatea eului liric în poezie sunt: pronumele personale. iar urmatoarele doua reprezinta semnul prezentei unui atribut izolat (pierdut). 2. adânca”. redata prin alegorie în întregul poem. iar la nivel stilistic identifica o exclamatie retorica. amurg. care sunt reprezentative pentru ideea poetica regasita în text. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. 5. voiosia pârâului. Imaginarul poetic creeaza o poveste de iubire. adânca”. ceea ca da un aer glumet. întinsa. tot mai repede fuge” 4. Fecioara în alb. eul liric se regaseste în ipostaza marii – batrâna. motivul pârâului. înserare = seara. punctul marcheaza grafic finalul unei propozitii enuntiative. tema iubirii. înaltimea. „Zglobiul. consta în faptul ca acesta amplifica. marea”. întâlnita în prima strofa a poemului. Titlul poeziei citate este alcatuit din substantivele articulate „pârâul si marea”. metaforizate si transpuse în cadrul natural. . Ultima strofa ilustreaza tema iubirii.

a fecioarei în alb. plasarea la fiecare început de strofa a unei defintii lirice a fecioarei. spiritualizata prin metafora centrala („rugaciune”). „Tu esti o sfânta rugaciune”. Tema adoratiei. Simbolismul poeziei lui stefan Petica este evident în planul tematic. versul repetat în mod simetric reprezinta un paralelism sintactic. a ideii de divin sau o reprezentare a aspiratiei erotice. fiecare. Imaginile artistice si limbajul figurat concretizeaza figura angelica. „Tu esti o calma rugaciune”.. motivul fecioarei în alb. iar metafora abstracta „un val de lina armonie” este o reprezentare a armoniei lumii pe care divinitatea. fecioara fiind o reprezentare a dorintei de puritate. Simbolul rozelor. în care motivul fecioarei în alb (care structureaza de fapt un întreg ciclu de poeme intitulate astfel). azuriu). rugaciune / Asemenea binecuvântarei / Ce din naltimea azurie / Coboara. muzicalitatea grava a evocarii compun un discurs poetic delicat despre o prezenta aproape imateriala. purtatoare a atributelor divine pe pamânt. sinesteziile („Iar vorba ta înaripata / E un parfum de anemona / La o icoana întristata”) sunt tehnici tipic simboliste de creare a unui univers liric diafan. selectarea cuvintelor din sfera religioasa. „asemenea binecuvântarei”).. amestec de livresc si senzualitate. Ea se realizeaza la toate nivelurile limbii: intonatia exclamativa din final. 6. sugereaza manierismul arhaizant. blânda – delicatetea. câte o trasatura: alba – culoare asociata puritatii. Epitetul cromatic azurie sugereaza cerul. a binecuvântat-o. calma – linistea. „dulcea pocainta” etc). Tehnica sugestiei (simbolul rozelor. prin epitete si comparatii („asemenea rozelor plapânde”. vag. 7. În acelasi timp.. prin intermediul fiintei feminine. laitmotivul si refrenul discursului liric. a unei viziuni personale asupra lumii. 5. Prezenta vocii lirice în finalul textului afirma dorinta de a cunoaste extazul puritatii. ideala. divin.. schimbarea topicii cu rol afectiv („o alba / blânda / calma / sfânta rugaciune”. inocentei. Subiectivitatea reprezinta maniera de personalizare a mesajului poetic si deriva din însasi natura textului: discurs poetic confesiv. exprimarea la persoana I („as putea”). În a doua strofa. în care se schimba numai epitetul: „Tu esti o alba rugaciune”. prezenta unei interjectii afective (o).4. dupa „dulcea pocainta”. motivul rozelor. cromatica delicata (alb.” reprezinta un elogiu adus fecioarei în alb. 9. Limbajul poetic simbolist se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. pure si angelice. muzicalitatea. metaforele si epitetele care devin expresia unui mod de gândire. imaginea olfactiva. Primul vers al fiecarei strofe contureaza motivul fecioarei în alb printr-o suita de definitii lirice sugestive. al puritatii. serenitatea. 8. rafinat si gratios al picturilor lui Botticelli reprezentând madone. sugestiile cromatice si olfactive. al binecuvântarii divine). . Epitetele subliniaza. Repetitia metaforei fecioara-rugaciune sugereaza obsesiv imaterialitatea de esenta divina a fapturii angelice. comparatia „. dar si paliditatea romantica a îngerului. „Tu esti o blânda rugaciune”. al icoanei. vaporos. imagine a puritatii sacre. sfânta – caracterul sacru.

. 8) Cele patru adjective. apartin de fapt aceluiasi câmp semantic.roze”. Astfel poetul creeaza o poezie lirica. 71 (stefan Petica.înaripata”.. Prin multitudinea figurilor de stil. . .binecuvântarea” pe care o poate raspândi sacrul asupra lumii terestre..nältimea” – înältimea „rugei” — rugii 3) Virgula din al patrulea vers marcheaza intercalarea unui circumstantial de mod.. frunti”.cu rol stilistic..roua”.val de lina armonie” intra în seria imaginilor cu aceeasi valoare din a doua strofa. sugestie centrala a textului.calda”. poetul parca picteaza atmosfera de pace. Acestea au o puternica valoare expresiva si nu necesita descrieri mai ample ca în cazul romantismului. asemenea binecuvântarii” sprijina sugestia sacralitatii figurii feminine. flori înserare ..I. cu atât mai mult cu cât sunt de fiecare data epitete . 4) Angelitatea feminina. . prin urmare o poezie simbolista.blânda”. 7) Poezia simbolista este una a universului interior. Prezenta multor substantive si adjective care au legatura directa cu ceea ce se vede. Apar termeni ca . rugaciunea. care vorbesc despre ..trandafiri. Semnul exclamarii de la sfârsitul strofei marcheaza intonatia exclamativa. . 5) Lirismul subiectiv se concretizeaza aici printr-un eu liric. contureaza o stare de spirit si se confunda cu lirismul. Comparatia . e un procedeu al sugestiei simboliste. Virgula („O.”) marcheaza pauza necesara dupa interjectie... prezent ”gramatical” în ultima strofa (persoana I singular a verbului aș putea ) și prin patetismul adresarii insistente catre un tu care numește persoana iubita.. Universul interior este aici marcat de subiectivitate..azurie”. 6) Metafora . de dimineata si de înserare.tu esti.clar”.. pocainta intra în categoria motivelor literare.. .sfânta”. . .alba”.alba”.asfintit. de rugaciune... puritatea. .. IV) 1) roze . apus 2) . Fecioara în alb. alcatuita pe baza sugestiei..

Abundenta imaginilor care contureaza un asemenea motiv este evidenta: ... texul nu transmite o viziune categoric seninã. al stelelor si al cerului. angelitate. antonime: “jos” / ”sus”. din atitudinea celui pierdut în rugaciune. . În piata s-a adunat multa lume.templu”. invocatia ... Figura de stil semnifica armonia si perfectiunea. 72 (Al. În prima strofa rima este încrucisata.privirea de madona”. “taceri” / ”glasuri” 2.. In structura “din vremi de-odinioara” cratima marcheaza pronuntarea într-o singura silaba a doua vocale din cuvinte diferite. de provenienta romantica. cu o evidenta constiinta a pacatului. interogatia retorica. de provenienta supranaturala. iar în a doua strofa rima este îmbratisata . . nuantând-o dupa modelul muzical al temei cu variatiuni. . 5. Poetul reia aceeasi imagine. glasuri.. (sens denotativ) Ochii sunt ferestre catre o lume interioara. / Ma veti lua pe calea de apoi / Prin vamile vazduhului cu voi /Sau ma veti parasi. eul aspirând spre lumea revelata de aceste glasuri. din parfumul rozelor si al anemonelor si. . (sens conotativ) 4. Multe dintre ele sunt metafore sau au un sens simbolic.pentru substantivul . 3... 6..alba rugaciune”. 9) Consider ca textul este expresiv în special prin imaginea unui eu care aspira catre puritate.rugaciune”. Glasuri) 1. Philippide.. Cu toate acestea.dulcea pocainta”. Sintagma “priviri de stele” este o metafora personificatoare care sugereaza contemplatia. catre sacru. dar care pot fi percepute în plan spiritual. Astfel se evita hiatul si se pastreaza masura metrica. Un aer de „morbidezza” se desprinde din repetitia insistentã a imaginii femeii-rugaciune. I. Epitetul multiplu “atât de limpezi si de pline” se refera la glasurile invocate de eul liric care par a fi niste voci ale universului. Se accentueaza relatia dintre suflet si natura prin motivul. 7. Valoarea expresiva a verbelor la timpul viitor din poezie se realizeaza prin includerea lor într-o invocatie (“O. uimit de însusirile lor si de propria stare sufleteasca.ceasul clar al diminetii”. mai ales.”).

“Un plat pustiu. Glasurile invocate pot fi suflete sau îngeri care calauzesc sufletul dupa moarte 9. “priviri de stele”. 5. ritmului si imaginilor. “cine-a cioplit acele chipuri” 4. atributele adjectivale “pustiu”. Prezenta eului liric se evidentiaza în text prin verbele la persoana I plural ”sa dezlegam”. “sa ajungem”.imaginea vizuala contine un epitet si simbolizeaza grandoarea. precum si prin întrebarile retorice din cuprinsul poemului : “cine stie?”. marimea galeriilor prin care se plimba împaratul roman Caligula. la fel ca multe alte suflete care au disparut. “sarac”. “urât” si “steril”. Poezia lirica este o creatie artistica exprimând sau sugerând emotii./ cu gândul sa descoperim în ele/ secretul universului si-al vietii?”. neproductiv 2. prin intermediul invocatiei si al interogatiei retorice arata ca eul liric mediteaza la ce se va întâmpla atunci când n-o sa mai fie “decât un glas”. usor steril= nefertil. urat ” – în acest vers. O alta tema este trecerea timpului. monstru al fierbintelui Egipt” – în acest vers. virgula separa vocativul “tu” de restul propozitiei. sau de a fi parasit si uitat “în vreun strain ungher”. Imaginile vizuale cum ar fi :”nalte bolti senine”. sentimente. asa cum reiese înca din titlu. Ultima strofa. 73 (Alexandru Philippide. “Tu. sugerând drumul catre cer al sufletului. steril. Textul citat exprima sentimentele eului liric de incertitudine. Eul îsi imagineaza doua posibilitati. de aspiratie catre perfectiunea spirituala. prin intermediul armoniei. descifrarea misterelor lumii. 3. “Portice lungi”. de a fi purtat 'prin vamile vazduhului'. Metafora “glas” are sensul de suflet. ”mâna ca un fum” sunt mijloace artistice cu rol de descriere a cadrului si de sugestie a starii sufletesti. Tema poemului “Secrete si mistere” este. mai precis. virgula desparte parti de propozitie de acelasi fel.8. . 6. Secrete si mistere) 1.. Imaginea “cosmosului fara sus si jos” arata ca acesta este infinit si ca în viata de apoi nu mai sunt aceleasi repere ca în viata trecatoare de pe pamânt. I. Rima încrucisata. sarac.molcom= încet. dar si de speranta. de fiinta imateriala. îmbratisata sau pereche confera muzicalitate poeziei. “O sa ajungem oare si la stele.

steril. Motivat de gândul ca sar putea sa gaseasca totusi “secretul universului si-al vietii”. sarac. steril. Astrul care. a pierde timpul. În final.“Ajunsi pe luna n-am gasit decât / un plat pustiu. urât”. 3. este un vers conclusiv. sarac. În acelasi fel în care Eminescu se raporteaza la planul terestru facând comparatie cu universul.De asemenea. Cratima este folosita cu scopul de a marca alipirea. ci numai sa fie martor la manifestarea acestora. Apropieri) 1. sarac. 7. Titlul poeziei este format din doua substantive ce apartin aceluiasi câmp lexical legate prin conjunctia “si”. mijloacele artistice folosite (întrebarile retorice: “o sa ajungem. Poetul analizeaza posibilitatea unei conexiuni între simturi(privire si auz). Alexandru Philippide schimba planul terestru. dorita. a oamenilor. ipotetica. de viata. urât”. poetul se resemneaza si înceteaza sa mai descifreze mistere si secrete. urât”. 9.cratima ajuta la formarea inversiunii.El doreste sa . chipurile stranii de pe insula pierduta. “putea-voi” fiind o forma în care auxiliarul urmeaza dupa verbul de conjugat. Timpul. “Da-n stele nu ajung decât poetii”. Sfinxul . ramânând în urma doar pietre. Aici luna ne este înfatisata ca un plat pustiu. Ultimul vers al poeziei se evidentiaza prin faptul ca a fost voit izolat de poet. sterp si nu mai prezinta niciun interes pentru omul avid de cunoastere. si pâna la urma lumea întreaga. Titlul anunta tema poemului. a fi în contratimp. cu planul cosmic. istoric. Privind restul poeziei ca un monolog adresat. Modul conjunctiv exprima o actiune posibila. 74 (Alexandru Philippide. Însa nici aici. întrucât “secretele” si “misterele” la care se face referire în titlu sunt enuntate mai apoi în text: porticele prin care se spune ca se plimba Caligula.imaginea vizuala contine patru epitete. steril. “ajunsi în luna”. spune el. catrenele.. devine aici urât. cu savanta alipire a ultimelor doua din care se desprinde amarul vers concluziv) nu fac altceva decât sa întareasca ideea poetica. lumea noastra.. misterioase chiar. poetul se întreaba “ o sa jungem oare si la stele?”. apare în cadre idilice. ultimul vers pare a fi raspunsul la întrebarile puse anterior. lipsit de secrete. I. 8. enumeratia:“pustiu. de obicei. în care nu gaseste niciun raspuns. Prin el poetul îsi exprima resemnarea. sterge totul. nu gaseste altceva decât “un plat pustiu. Raspunsul este ironic si denota tristete: “da-n stele nu ajung decât poetii”. Având în vedere ca tema poeziei este misterul.”. cu timpul 2. El întelege ca omului de rând nu îi este menit sa descifreze misterele vietii.

Al. fiind în legatura cu imagini importante în poezie.Imaginarul poetic atinge nivelul spatio-temporal în finalul textului. Odata realizata o legatura între elementele constitutive ale cadrului restrâns. 4. Este o metafora care sugereaza eliberarea de constrângeri. gustând din ea si pierzându-se în eternitate. si anume . si doreste o apropiere permanenta a acestor doua elemente.motivul drumului 6.Philippide patrunde într-un spatiu ireal din voluptatea caruia doreste sa preia pentru ca. El imagineaza o conexiune o irealului în care este proiectat.se integreze “în senina voluptate noua “.dar care nu îl anuleaza pe acesta din urma. are o puternica încarcatura expresiva. iar eul nu mai percepe decât temporalitatea. motivul urcusului. Structurile care contin imagini vizuale sunt: “neagra catifea”. poezia sustine ambiguitatea imaginilor. eliberându-se de spatiu. sa beneficieze si în spatiul real de acest spectacol cromatic si auditiv. 9. 8. Rima împerecheata sustine . între timp si spatiu. Ele au o topica inversa. simturile se armonizeaza.”fara calauza” . un simbol pentru depasirea unor limite ale cunoasterii. de asemenea .se doreste o noua corespondenta . prin faptul ca aceasta faciliteaza cititorului descifrarea textului. Epitetul cromatic „neagra catifea” întareste ideea de necunoscut. într-o „ punte”. adica în timpul “scapat de spatiu”. O existenta simultana a acestor doua coordonate implica un timp infinit. . Este vorba de o apropiere a celui care parcurge poezia de sensul adevarat al acesteia. 5.aceea a calatoriei initiatice. cu realul în care se va intoarce si unde spera la o materializare a acestor „aeriene fermecatorii” . Se sugereaza astfel o posibila tema a textului. 7. Primele doua versuri au valoare de incipit si prezinta un cadru nocturn. este constient de raritatea spectacolului la care ia parte. În versurile urmatoare. „scapat de spatiu” . Rezonantele simbolice sunt. prin simplitatea sa. provenit din adverb: apropieri. Acest cuvânt. de asemenea prezentate . Scrisa pe un fundament modernist. Aceasta imagine este un epitet-inversiune si în acelasi timp o metafora a drumului spre inedit. ideea de apropiere . Metafora “puntea dintre privire si auz” exprima o ipotetica armonie între simturi. dorinta eului liric de a se apropia de libertatea absoluta. Faldurile draperiilor „ tesute parca numai din sunet si culoare” constituie o astfel de imagine : eul poetic regaseste în ele coexistenta sunetului si a culorii. se transmite ideea ca la capatul acestei calatorii si în prezenta dorita a unei calauze. Poezia are un titlu format dintr-un substantiv comun la numarul plural. de aceasta data la grad avansat . ceea ce sugereaza intensitatea cu care eul poetic traieste momentul descoperirii unui “lin urcus de neagra catifea”. „faldurile unor înalte draperii”.

masura: 8 silabe rima: îmbratisata 6. oase. Predicatul ar fi fost inutil. catre idealuri înalte care nu pot fi atinse. verbe la persoana I . în acest caz. bivoli. I. singuratatea 5. precum metafora “aripi reci” sau epitetul din constructiile “creste lungi de os” si “poarta calatoare”.“creste”. care este simbolul zborului catre înaltimi. dorinta. “sa am”. ochiul. Strofa a III-a este un catren alcatuit dintr-o interogatie retorica ce sugereaza aspiratia catre înaltimi. a învata minte. Aceasta metafora este întarita de o alta: “zbor de pasare uitata”. “îmi”si imaginile artistice create de figuri de stil. eul liric subiectiv (prezenta lui fiind indentificata prin marcile lexico-gramaticale: verbe la persoana I singular -“ vei ajunge”. a tine minte . Primele strofe. “sa îndemn” -.pronumele la persoana I. Metafora “aripi reci” identifica faptul ca aspiratia. 8. pasare calatoare. aripi . marea. Astfel. sugerând o puternica încarcatura emotionala .”sa am”-) nu gaseste niciun reazam pentru ratiune. 7.76 (Alexandru Philippide. 3.Sentimentul dominant în poezie este cel de tristete si de teama de necunoscut. pasarea. pentru ca totul consta în aceasta însirare de lucruri atinse de moarte. 9. viziune modernista de fapt a lipsei de speranta. poate chiar eterne : “cu un timp scapat de spatiu”. un fund de mare în care zac pesti. i-au fost înfrânte.75 (Camil Petrescu. 4. iubirea.“mi”.cultivând sugestia unei lumi mai bune . I. zdravan la minte 2. Punctele de suspensie îndeamna la meditatie. O trasatura a poeziei lirice este faptul ca autorul îsi exprima direct deznadejdea ca nu poate accede la lumea absolutului prin cocor. Cocorul) 1. poate si profunzimea sentimentului de frica în fata necunoscutului.Veghe) . cu atât mai aproape de deznadejde. cu cît mai concisa. aspiratia sa fiind identificata prin metafora “portii calatoare” pe care autorul se întreaba daca o va ajunge. O alta trasatura a poeziei lirice sunt marcile lexico-gramaticale. structurate de enumeratie descriu un spatiu straniu si întunecat.

cred. Labirintul sufletesc este sugerat în incipit prin metafora hrubelor adînci. an . Versul neregulat sustine tensiunea lirica a unui text modernist prin vizionarism si prin puternica impresie de înstrainare a omului de orice sens al lumii. imaginarul vizionar al textului se opreste la cele doua limite exterioare. I) Un glas în mine prinde sa ma cheme. este orb (epitet). prin somn pamântul geme. 3. adica între doua spatii obscure.tacut. acelor imagini care contureaza. iar aceasta ”calatorie” este pentru el permanenta. Disparitia vocalei pronumelui reflexiv conduce la rostirea acestuia într-o silaba cu prima vocala a verbului. sufletul. tacerea. veghea.unghere-colturi. cu un oarecare grad de ambiguitate. Cratima marcheaza rostirea într-o singura silaba a unui cuvânt si a unei parti de cuvânt diferite. epitetul. conversiune-meu 4. care încadreaza un eu insomniac. starea dramatica a celui care percepe continuu curgerea timpului si insuportabila cruzime a lumii. cum ar spune Dante. pamântul. somnul. În ultima strofa. trecutul. Eul lui Philippide ”calatoreste” prin sine ca printr-o lume obscura si cu ascunse dureri. orb. cerul 7. In preajma mea..77 (Ion Pillat. prima limita. 8. (adjectivul pronominal posesiv de pers. ( pronumele personal de persoana I ) 6. Cerul. prins în capcana între doua nopti.derivare-capatâiul. Ctitorii) 1) vreme. cum poate fi la fel si pentru cititorul care îl însoteste. Poetul patrunde în aceasta selva oscura (padure întunecata). veghea fiind. cu stelele asemenea unor vineti dinti (metafora). în special. Pamântul. aproape arghezian. fara legatura cu un moment temporal anume. I. care nu-i ofera decât experienta mortii. a doua limita. traseul unei coborari în sine reflexive.tot versul 5.). dar nu în esenta lor traditional armonioasa. prin urmare la reducerea numarului de silabe din vers si la obtinerea unei anume masuri. si descopera în ea pamântul si cerul. astfel. Expresivitatea textului se datoreaza. Este vorba de asa-zisul prezent etern. este spatiul zbuciumului existential (vezi antiteza dragoste/ ura si metafora un spasm.. Eul lui Philippide se defineste. Verbele la timpul prezent fixeaza o experienta cu valoare exemplara. ci într-una moderna. ci cu generalitatea unei situatii. a scindarii si alienarii. Cerul gol poate fi o imagine simbolica a divinitatii care ne-a abandonat. 9.se framânta 2. se zbate. comparația dubla.1.

2. Floarea era vie când a primit-o. întorcându-se si acum cu drag la pridvorul batrân sau la vechea vatra. Dintre figurile de stil din aceasta strofa. Eul liric doreste sa se bucure de roadele pomilor. Dintre verbele la modul precizat. la aflarea vestii. 9) Titlul poeziei. la nivel semantic. comparatii (globul terestru ca o minge). de a reface comuniunea cu pamântul. când toamna se apropie. diferentierea între prezent si amintire. Acestea pot fi considerate ctitorii primilor pasi ai eului-copil. iar Negoiu strapunge cerul cu a sa înaltime. în fata focului din vatra. strabunii 7) Pacea noptii este o metafora a armoniei acestui spatiu rural. podgoriile. unde cenusa stingea toate soaptele. alb Negoiu). este alcatuit dintr-un substantiv simplu. articulat. . al stabilitatii împotriva trecerii timpului. Pridvorul este un simbol al dainuirii pe pamântul românesc. au modelat amintirea ce-l va însoti toata viata.2) Linia de pauza marcheaza. 3. 5) imagine auditiva: Când sopteste valea de cântecele morii . 78 (Ion Pillat. imagine vizuala: Acolo-n pacea noptii. al ritmurilor naturale si al belsugului. înconjurat de tacere. Ctitorii. ce se refera la cei ce cladesc lucruri durabile sau care dau sens cuiva ori unui lucru. În structura “venit-ai” cratima marcheaza forma inversata a perfectului compus “ai venit”. A venit toamna în sufletul ei. a lua viata. cu linistea mult dorita. sa aud. 6) tema: timpul. Relatia dintre titlu si poezie consta în modul în care elementele naturii din cadrul copilariei (râurile. cât si pentru separarea celor doua momente ale trairii sale. la plural. livezile) si-au lasat amprenta asupra poetului. a-si da viata 4) Verbele la modul conjunctiv din ultimele doua strofe exprima dorinta eului liric de a se cufunda în amintirea trecutului. o “tacere” a eului liric. sa stau. dealul. 3) a da viata. care este în continuare fermecat de tot ceea ce tine de trecut. viata. I. atât pentru intensificarea emotiei. de fructele oferite de livezile de pruni. 8) Strofa a treia a poeziei se refera la dorinta omului de a se retrage la tara. cu bogatiile pe care le ofera. amintim: epitete (pridvorul strabun. amintirea. motive: râul. enumeram: sa deslusesc. Strainul) 1. pe dealuri de podgorii.

O caracteristica a traditionalismului este localizarea intr-un spatiu rural. atât l-a taiat capul sa faca. trist = amar... Amurg în delta) 1.. evidentiind frumusetea si bogatia locului. Sugestia limbajului poetic este realizata prin simboluri si corespondente: “Pealbastra departare a luncii de demult” sugereaza scurgerea timpului../ Ca ai cuprins Florica.timpu-n zbor. exprima vizual tot ceea ce apartine acestei mosii. sugestia se realizeaza si prin pauzele din discursul liric. 79 (Ion Pillat. la fel de repede ca o bataie de aripi. el nu poate sa înteleaga frumusetea locurilor: “si crezi. Imaginile vizuale precum “te-apleci mirat”.“Sclipeste Râul Doamnei înspre apus. 5. parc . 8. parc.În fiecare toamna plecam la tara. “Florica e acolo. cu casa. Perspectiva lui este diferita de a celor familiarizati cu împrejurimile. iar o a doua trasatura este preferinta pentru spatiul autohton. pauze ale emotiei. iar masura versurilor . dureros scâncind = plângând 2. 5. marcate de punctele de suspensie. Rolul expresiv al interjectiei “vrrr” in poezie este acela de a sugera . De asemenea. Cratima uneste într-o singura silaba parti din cuvinte diferite. la nivel auditiv . iar pe de alta parte .” I. 7..livezi”. ia seama”. .dar n-ai zarit.. Din pacate. Rima este incrucisata. de 11 si 10 silabe. 4. “cu casa. ia seama. apa si o nota istorica (“cai tatari”).. “ce-ar straluci” ori metafora “ranit de-un dor târziu” accentueaza ideea poetica. care se produce instantaneu. „Strainul” venit la mosie pare ca nu reuseste sa descifreze peisajul si îl vede doar ca pe un tablou: “Te-apleci mirat straine. fapt necesar pentru pastrarea masurii. pe care cutremurat l-ascult” contine o imagine auditiva. livezi”. Caderea sunetelor la sfârsit de substantive si la început de verb reduce numarul de silabe din vers. Enumeratia din prima strofa. melancoliei și nostalgiei: ”Ca ai cuprins Florica.dar n-ai zarit. o clipa” contine o imagine vizuala. 9. În “Amurg în delta” acesteia i se alatura motive ca amurgul. 6. 3.ca tot astfel trece si timpul . “Vrr. 4. Natura este o tema des întâlnita în poeziile lui Ion Pillat.. pe-amurg ca pe-o rama”. pe de-o parte zborul vrabiilor.. Ne-a taiat calea o pisica neagra.. mosia Florica aici.

iar metafora “aur vânat”. Poezia lui Ion Pillat este un pastel al deltei in momentul înserarii. la amurg. În prima strofa negatiile au rolul de a întari ideea poetului ca timpul nu este ceva palpabil si ca acesta reprezinta o realitate abstracta. caracterul traditionalist se resimte prin tonul elegiac. o ilustrare concisa a temei acesteia. „mei”. 80 (Ion Pillat.6. 5. dintre viata si moarte. compunere –dintotdeauna derivare cu prefix-recheama 4. În aceasta poezie apar tema timpului si motivul mortii. . fragilitatea omului si existenta sa limitata.”Nu-i în apus si nici în aurora” . si verbe la persoana I. iar a doua separa doua propozitii coordonate. asa cum filele de carti se îngalbenesc datorita vechimii. cu rol chromatic. Aceasta sugereaza. I. 8. Metafora “ ochi de apa moarta” da poeziei o usoara nuanta melancolica si poate arata o incetinire a trecerii timpului. In ultima strofa. 9. 6. din perspective unui observator neutru. tabloul este totusi încarcat de emotie. Prezenta eului liric în aceasta poezie se face remarcata prin adjectivul posesiv la persoana I. o stagnare. Comparatia „îngalbenind ca fila dintr-o carte” are rolul de a arata efectele trecerii timpului asupra omului. În “Amurg în delta” caracterul liric al poeziei se face simtit prin nota de usoara melancolie. Prima virgula separa apozitia-metafora ”în ceasul cu nisip…” de restul enuntului. 7. „fara ieri si fara azi” 2. Epitetul personificator ”sfâsietor de trist” sau cromatismul insistent si contrastant (aur / vânat ) contureaza un spatiu al disputei dintre lumina si întuneric. Aparent un cadru de natura. personificarea “noapte soptitoare” creeaza un fundal muzical melancolic. Modalitatea în sine a descrierii în cazul careia vizualul este dominant este specifica textului liric. Poetul descrie un tablou de amurg în zona Deltei Dunarii (“sat lipovenesc”). subliniaza trecerea lenta a timpului care se reflecta si asupra naturii înconjuratoare prin nuantele soarelui la apus. Timpul) 1. a vietii in delta. Astfel. cum ar fi „aud”. 7. de asemenea. „simt”. 3. Titlul ”Amurg in delta” este un fel de rezumat al poeziei.

Altã caracteristicã ce încadreazã poezia în simbolism este cadrul natural care apare ca unul trist si dezolant. „pasii”. de fapt. într-un oftat adânc si greu” 7. cu scopul de a eviden tia greutatea si apãsarea cu care calcã „marii ursi”. Aceasta opera este o poezie lirica. nemãrginite = întinse solitari = singuri 2. “muntii solitari” Epitetul personificator “muntii solitari” este folosit pentru a evidentia maretia si înãltimea muntilor. „simt”). înduiosati. tema poeziei. este asociatã cu izolarea. Astfel. o atmosferã prin intermediul cãrora eul liric îsi exprimã starile sufletesti nelãmurite si confuze prin a sugera un sentiment pe care îl creeazã elementele din naturã. ochiul dracului” 4. devenind singuratici. Omul s-a confruntat dintotdeauna cu efectele timpului. centrala fiind aceea a unui eu liric pentru care timpul ajunge. Poezia “La Polul Nord” de Iuliu C. aceea a trecerii timpului. imaginarul poetic se organizeaza în jurul anotimpului iarna. solitudine care în poezia de fatã devine apãsãtoare. 81 (Iuliu C. iar în aceasta poezie eul liric îsi exprima tristetea si un fel de constiinta a imposibilitatii de a schimba ceva în aceasta privinta. Perceptia acuta a acestei treceri este sugerata prin imagini poetice. acestia sunt atât de înalti. „Banul. Ca de obicei.8. . si anume. încât par desprinsi din universul terestru. “câmpii nemãrginite”). La Polul Nord) 1. Rolul descrierii în textul dat este de a crea un decor. prin motive precum motivul singurãtãtii. prin verbe la persoana I („aud” . deoarece poetul îsi exprima sentimentele pe care i le trezeste trecerea timpului. care dominã întreg tinutul prin “albul dezolant” . ochi de vultur. si aduce cu sine pierderea oricãrei sperante din sufletul poetului.Prin folosirea pluralului articulat „pasii”. se pune accent pe acest substantiv. în poezia “La Polul Nord”. totusi. Gãvescu. ca prezenta. 9. Savescu. 6. “Iar din prãpãstiile adânci se-aude-o stranie vibrare” “ si ursii albi. a sorbi din ochi. I. Titlul reprezinta. care dominã peste câmpii si vãi. prezintã câteva caracteristici specifice liricii simboliste. 3. 5. pustietatea (“muntii solitari”. o realitate palpabila( „pasul” timpului îi bate în inima). eul liric este marcat. a pierde din ochi.

culoare simbolizând stari si atitudini poetice de izolare. am învatat sa citesc si chiar am citit niste carti. dar mai ales prin repetitia simetricã a unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe (“La Polul Nord”. Eul liric considera ca a-ti face viata frumoasa te îndeparteaza de moarte. Discursul liric este confesiv. Cadrul natural este unul trist si dezolant. Boala) 1. întreaga naturã ajunge sã strige pustiirea eului liric. 3. Titlul poeziei. iubirea. “se-aude” etc. I. 6. am vorbit cu oameni si m-am gândit.Un alt element definitoriu al poeziei simboliste îl constituie muzicalitatea exterioarã. “am urât si am iubit. adresarea directa (“Doctore”). este o metafora sugerând moartea. ce sugereazã permanenta stãrii de angoasã. obisnuitã numai prin ritmuri si rime perfecte. “dorm”. . “adorm”. a se trezi cu noaptea în cap. „Boala”. Cromatica este astfel sugeratã prin culoarea alb. “se vad”. am fost bun si am fost frumos” – enumeratia sugereaza stradania depusa pentru a învinge „boala” fiintei. verbe la persoana I singular: “simt”.“La Polul Sud”). intensificând sentimentele si dând veridicitate întregului poem. prin albul care dominã. direct. 9. prost ca noaptea 4. de a simti în fiecare moment. obtinutã prin ritmuri si rime perfecte. moartea. aducând monotonie. Sãvescu reprezintã un element definitoriu al simbolismului. 82 (Marin Sorescu. “La Polul Nord”. iar „medicamentele” (ura. Prin intermediul laitmotivului. prin substantivul în vocativ „Doctore” si prin folosirea persoanei I singular a verbelor si a pronumelor. Laitmotivul în poezia lui Iuliu C. “am citit”.“La Polul Sud” etc. iarna are rezonantã în sufletul omului. la fel ca si repetitia si simetria unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe ( “muntii solitari”. La nivel morfologic se remarcã abundenta verbelor la timpul prezent: “sentind”. senzatie = perceptie 2. “dorm adânc”-“dorm mereu”. “îngalbeneste”. viata fiind antidotul pentru moarte. Cratima marcheaza caderea vocalei “î” în unirea pronumelui cu adverbul “nue” într-o singura silaba. 7. prin evidentierea unei muzicalitati exterioare. cea cu care ne nastem. pronume la persoana I singular “ma”. 8. nevrozã. cititul) sunt încercari de a trai intens viata. “mi” 5. chin si frig lãuntric. degeaba = zadarnic.).

gânditor. ca lumea. Se vorbeste despre moarte. Ideea « Toata viata am privit pe fereastra » exprima neimplicare. a trai. 3. gând . de când lumea si pamântul. desi “am cheltuit pe ele o groaza de ani” si ca singurul lucru ce poate fi schimbat în acest sens este trairea intensa. 6. pe care încearca sa o înfrânga. Lumea înconjuratoare devine o povara. cititul. continente” – virgula desparte mai multe elemente ale unei enumeratii si. fara a apuca sa o si cunoasca. . ca un strigat debusolat. “ziua ma doare soarele. încercarea de a ne face viata cât mai frumoasa. a fi bun. separa elementele unui subiect multiplu. noapte luna si stelele”. toate înseamna a fi viu. tristetea omului calator care nu reuseste sa cunoasca niciodata lumea pentru ca are timp numai sa o vada. frica de atasament si de cunoasterea necunoscutului. a fi frumos. el reuseste sa priveasca lumea. Se realizeaza ca moartea în final nu are loc. “cand m-am nascut”. Astfel acestea devin “medicamentele” împotriva mortii pe care o simte înca de la începutul vietii. Revolta si mâhnirea capata forma finala în aceste ultime doua versuri. ce concentreaza si expune drama omului care stie. eul liric preferând pasivitatea si detasarea. 5. Pleaca trenul) 1. confuz. un început de detasare de aceasta lume. În prima strofa a poeziei se descrie sentimentul mortii. cu riscuri si framântari. de la primele simptome. Tema poeziei o constituie îndepartarea. sugerat de epitetul “mortal”. a-si lua lumea în cap 4. Astfel. 83 (Marin Sorescu. « privirea » fiind element cheie al acestei poezii. „Oameni. marca a eului liric si indica autoadresarea. “ aici în regiunea fiintei mele”. Iubirea. priveste moartea ca pe o boala. « Tu » este un pronume personal. lipsa trairii în mijlocul lumii si în prezenta ei. din punct de vedere sintactic. care vede. venind din interiorul ca o constientizare a pieirii. orase. 9. de lume. dar nu priveste. « De ce ?» este o interogatie retorica. nu sa se si apropie de ea. a gândi 2. Interogatia « De ce ? » accentueaza ideea poetica expusa în celelalte strofe. iar întrebarile sunt adresate siesi. ura. Se observa o Moarte generala. o moarte care incepe de la inceputul vietii.8. I. 7. se eschiveaza. Eul liric încearca sa evite aceste simptome.gândire. dar nu cunoaste. devenind legatura sa cu tot ceea ce îl înconjoara.

de vapor. eul liric nu îsi asuma viata. se-adumbrea= se intuneca stins= imperceptibil. de fapt. Totul sta. Pasiv. confuzia si totodata resemnarea : nu se stie cine a plecat. el nu fuge. el nu sta. iar el fuge. Efectul este acelasi: fie ca trenul merge sau sta. trairea. copacii fug. dar sa nu cunoasca. Resemnarea vine odata cu constientizarea ca în curând va pleca si trenul tau. eul liric este cel purtat. când de fapt suntem victime ale pasivitatii noastre. Interogatia din final. Ultima strofa expune metafora dramei calatorului. 3. cât si efectele ei. o încununare a emotiilor exprimate pe parcursul poeziei. fapt sugerat de verbul la participiu « pironit » si sintagma « m-am uitat pe fereastra ». a aceluia blocat în pasivitate. el este cel care nu se opreste la ele. Fug « copacii. continente » când. ca facem alegeri. niciodata „tu”. expusa ideea trecerii ireversibile a timpului si a incapacitatii de a-l trai : avem de multe ori impresia ca ne traim viata. hurducat de caruta ». efectul este acelasi. Din punct de vedere sintactic virgula coordoneaza circumstantialele de loc iar din punct de vedere stilistic are rolul de a coordona termenii unei enumeratii. trenul face actiunea: trenul sta sau trenul se duce. « Pleaca trenul » este o metafora. « de ce ? » vine ca o rabufnire. el nu actioneaza. Astfel. Sarutul) 1. « Tu » doar esti în tren. vag 2. un tren tot se pune în miscare. se încearca o anulare a responsabilitatii actiunilor din moment ce decizia de a sta sau a pleca nu iti mai apartine. ca luptam. Întreaga strofa este o metafora ce sugereaza viata omului care doreste sa vada. care aduce în prim-plan si ideea detasarii. orase. lucru sugerat de enumeratia « de autobuz. –a avea nevoie de ceva ca de aer . timpul tot se scurge. Din nou. responsabilitatea nu este asumata. lasându-se purtat inert de mersul lucrurilor. Mai este. limitându-se astfel la o cunoastere superficiala. ruptura tot se produce. indiferent din ce parte se produce actiunea. o constientizare a irosirii: « Toata viata m-am uitat pe fereastra […] De ce am impresia ca am cunoscut lumea ? » I. « Trenul » este cel care se pune în miscare. de tren. dar se constientizeaza ruptura . iar timpul trece pe lânga noi. 84 (Nichita Stanescu. 9. Titlul poeziei sugereaza pasivitate si detasare.8. de asemenea. condamnat de sine sa priveasca. dar îi este teama sa simta. oameni. reprezentând atât despartirea.

7. a da ocol. a da de veste. îndragostitul îsi exprima conceptia despre iubire si consecintele pe care aceasta le are asupra eului interior si asupra universului. a da cu bâta-n balta. 5.. radiul si poloniul sunt elemente chimice radioactive. Alchimie) 1. Nu am putut gasi la magazin calorifere cu sapte elementi.. de a sublinia sentimentele de duiosie ale îndragostitului si de a sugera ca prin dragoste omul poate accede la absolut. Prin intermediul simbolurilor. Metafora steaua neagra este formata din doi termeni aproape antitetici si rolul sau este de a crea o atmosfera ireala. Plutoniul. tema iubirii . 8.. Îndragostitul sugereaza faptul ca prin iubire. pe cabluri. 2. Verbele din prima strofa creeaza o atmosfera aproape ireala si sugereaza un timp mitic al iubirii.). fapt sugerat de sintagmele care unesc cele doua lumi (si pasari mari se coborau pe banci/ si pe statui. romantica. peste iarba.motivul relatiei omului cu transcendenta . . I. fiind un simbol al iubirii.a-si da aere . 85 (Marin Sorescu. -prezenta monologului liric adresat -marci ale eului liric si prezenta verbelor la persoana I plural (ne sarutam. În ultima strofa se regaseste motivul iubirii creatoare de lumi si motivul cuplului adamic.a ramâne în aer 4. 3.a avea un aer preocupat . omul poate atinge absolutul. a da vrabia din mâna pe cioara de pe gard.motivul iubirii creatoare de lumi . Titlul are rolul de a-l introduce pe cititor in universul de fictiune propus de autor si de a oferi o cheie de lectura a textului. Atmosfera mitica este subliniata de versul liber si masura de 11 silabe. nenfasura) 9.motivul cuplului adamic 6. Virgula desparte în text elementele componente ale enumeratiei.

9. Cuvântul a carui forma nu mai este conforma cu normele limbii literare actuale este „alaturea”. Acest procedeu artistic permite exprimarea mai directa a sentimentului de dezolare si creste intensitatea mesajului transmis. Marin Sorescu în ultima strofa a poeziei „Alchimie” foloseste metafora si un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arata risipa ce se realizeaza în cautarea pietrei filosofale. El transforma toata framântarea omului de a obtine fericirea într-o pseudo-stiinta cum este alchimia ce are un tel final imposibil. fericirea. si care foloseste calcule si formule imprecise bazate pe intuitii eronate. piatra filosofala.”). Invocatia este folosita în discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii.mai arunc sub cazanul vostru. întreg. Ele sunt trecute în tabloul fiintei sale ordonat. Marcile gramaticale ale prezentei eului liric în textul dat sunt formele verbale la persoana I („Ce sa fac eu. 7. I. Structurile care pun în evidenta prezenta eului liric sunt: „Aseaza-mi-te alaturea”. „Fereste-ma”. Poezia se încadreaza în lirismul de tip subiectiv prin marcile lexicogramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 si prin adresarea directa prin invocatie retorica care accentueaza subiectivismul poeziei. numar fatidic. Opozitia din strofa a doua dintre ideea de întelepciune si cea de fericire reliefeaza asemanarea dintre cele doua notiuni în conceptia umana dar ele au valori si întelesuri diferite. a se da de ceasul mortii. Titlul poeziei este un simbol ce ne arata unghiul din care trebuie sa citim poezia pentru a întelege semnificatia urmarita de autor... Fericirea este un scop în timp ce întelepciunea este un mijloc de a atinge scopul. „.„Va dau jumatate.. un numar rotund. 86 (Radu Stanca.. 2. Frunzele – Elegie de toamna) 1. Risipa se realizeaza prin consumarea timpului dat fiecaruia sa-l traiasca în întretinerea reactiei chimice care ne promite drept produs final fericirea. 3. 8. 6.”. „mele”). deoarece nu sunt o suta. a-i suna ceasul 4.4. Deci titlul simbolizeaza cautarea orbeasca a fericirii. „preumbla-te” . asemenea elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor.”) si adresarea directa prin folosirea formelor verbale si pronominale la persoana a II-a („Ati gresit calculele.... în ceasul al doisprezecelea. „dati-mi”. „Fa focul”..”. Alta marca gramaticala existenta în textul dat este prezenta formei pronominale a persoanei I („eu”. sunt insuficiente. Sinonimul contextual pentru cuvântul învaluita este „îmbracata” si pentru a depana este „a desfasura”.. Cele nouazeci si noua de elemente.. „mea”.” . Dar din pacate reactia continua la nesfârsit fara un rezultat. 5. „va dau jumatate.

reluat în cadrul fiecarei strofe. 7. frunzele. Titlul poeziei. . Astfel. este anticipata încarcatura afectiva a poeziei. cadru necesar exprimarii unor trairi de o asemenea gravitate si intensitate. Prin intermediul acestei metafore este vehiculata ideea trecerii ireversibile a timpului care ia cu sine toate sperantele. Personificarea e menita sa exprime zbuciumul interior. Expresivitatea limbajului poetic este dovedita si de uzitarea metaforei. toamna. Astfel. toamna cu frunzele moarte. dezolare. accentueaza ideea deznadejdii. neputând sa se împotriveasca destinului. cum este cea din versul „Sa nu simt frunzele cum zboara în vânt”. fixeaza motivul central al acesteia. 6. aceea a spulberarii iluziilor si sperantelor la gândul perisabilitatii fiintei umane. Amploarea suferintei interioare si a temerilor este evidentiata prin inversiunea „vasta urgie”. cum gem” care se constituie totodata într-o imagine artistica auditiva. deznadejdea si durerea provocate de drama omului a carui sperante sau spulberat. personificarea. Astfel. regretul. poezia capata forma unui monolog adresat. angoasa. durerea. cautând refugiu si alinare în iubire. înca din titlu este fixat cadrul natural metaforic. a realitatii necrutatoare genereaza deznadejde. acesta doreste cu tarie sa evadeze din realitatea dezolanta. elegia. Prin referire la specia genului liric. Frunzele moarte purtate de vânt simbolizeaza atât efemeritatea fiintei umane cât si cât de nesimnificativ si neputincios este omul în fata naturii. Timpul trece în mod ireversibil iar omul este purtat prin viata precum frunzele uscate de vânt. ritmul alert al confesiunii este sustinut de folosirea modului imperativ care sugereaza totodata deznadejdea si disperarea eului liric. Chinuit de ideea efemeritatii fiintei umane si de regretul vremurilor apuse. „Frunzele-Elegie de toamna”. Uzitarea modului imperativ al verbelor este o marca a lirismului subiectiv si implicit a eului liric. ceea ce reiese din verbul la modul conjunctiv „Sa nu simt”. se remarca personificarea „frunzele sub pasi. Tonul autoritar. O tema prezenta în text este efemeritatea fiintei umane. Astfel.5. si care. Este dezvaluit si elementul central în jurul caruia graviteaza întregul discurs liric. eul liric este înspaimântat. sentimentele dominante fiind melancolia. a disperarii si tristetii eului liric. Eul liric ar dori sa se sustraga acestei realitati dureroase si sa opreasca timpul. 8. expresivitatea este realizata prin figurile de stil existente. 9. trecerea ireversibila a timpului si un motiv literar este cel al toamnei si al frunzelor moarte. inversiunea cu rol de accentuare a ideii poetice. titlul prefigureaza ideea de ansamblu a textului. în raport cu universul. Limbajul poetic se remarca prin expresivitate. În cadrul poeziei. este cuprins de tristete. De asemenea. precum metafora. Formele de imperativ exprima vointa hotarâta si cererile arzatoare ale eului liric ce iau forma unor porunci adresate fiintei iubite. Constientizarea dramei umane.

dar . Iubirea lui nu va muri nicicând. ea n-a murit. “va dainui “. Persona încercata de acest afect. “tainice cununi”).. 8.”n-o sa dispara“.Iubirea este un sentiment ce creeaza o anumita vulnerabilitate. “la nesfarsit”. totodata posibilitatea împlinirii unui scenariu ideatic. Rima este încrucisata. 3.“n-o sa moara” 2. de a-l proiecta într-un plan ireal si. implicarea afectiva a eului liric..” “si dragostea . Legatura afectiva dintre eul liric si iubita e redata simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural ”noi”. Expresivitatea este realizata prin repetitia anaforica (“si chiar. 4. reliefeaza lirismul subiectiv. acest lucru evidentiând totodata unitatea cuplului. nu l-am crezut. (Radu Stanca. Folosirea cratimei. ea. “n-o sa piara”. Confesiunea lirica evidentiata prin marcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural – “noi”). Ea este o slabiciune. Apozitia “ea”. pentru elidarea unor vocale (“dac-ar”. Pronumele de persoana I singular “-ma”.Astfel. subliniaza importanta iubirii pentru eul liric. Verbul la conditional-optativ “ar mai trece“ si cel la viitor “n-o sa dispara “exprima dorinta eului liric de a conserva acest sentiment. “dainui-ntre”) ajuta la pastrarea masurii de 10-11 silabe. Iubirea devine elementul de conexiune între cei 2 : „Iubirea. 87. Adresarea directa a eului liric este subliniata prin pronumele de persoana a II a singular ”-ti”.”) si prin inversiunile cu rol prozodic. “înc-o “.nicicând n-o sa dispara”. de accentuare a sentimentului de iubire (“ea. nicicând n-o sa dispara” are rolul de a izola o apozitie (“ea”).” 6. I. Cel de-al doilea catren nuanteaza eternizarea sentimentului de iubire./si multe.. nicicând n-o sa dispara. caci ratiunea nu mai are putere în fata sentimentului intens. “eu” marcheaza prezenta lirismului subiectiv. ea .. Sonet) 1. expresivitatea la nivelul limbajului poetic se realizeaza prin intermediul figurilor de stil folosite în cadrul poeziei. dar si prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular „tale”.. focalizând accentul asupra iubirii. nicicând n-o sa dispara “. 7. “Iubirea. . Apar sintagme care marcheaza permanenta iubirii:”înc-o seara “. ea . 5. Cele doua virgule din versul “Iubirea. Nici când mi-a aratat dovada. devine astfel subiectiva si reuseste sa treaca peste toate defectele celui/celei asupra caruia/careia îsi rasfrânge iubirea. vezi.

care lupta cu sine. într-una: Într-una din zilele vacantei voi merge la mare. duiosie. 18 silabe 5. „De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?”. Inserate între versurile 7-13 se regasesc epitete personificatoare atribuite tristetii si dragostei: “urâta”. a trage cu urechea. antonimie: realitatea-visul despartind-unind 2. din punct de vedere gramatical. “nedreptate” suprima insolitul imaginilor artistice. 9. mai ales. marcheaza elipsa predicatelor. poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului. dragoste 4. sperante. Lirismul subiectiv se caracterizeaza prin prezenta monologului liric adresat si prin intermediul marcilor eului liric (pronumle de persoana I singular si plural): “eu”. 3. de absurd. tristete. “înfrigurata”. “noi”. I. nedreptatea firescului. prin rasturnarea firescului. inclusiv prin ermetismul expresiei.9. iar din punct de vedere stilistic accentueaza importanta ochilor si a picioarelor în cadrul vietii si. 6. Titlul exprima si subliniaza aparitia eului liric subiectiv. ducând la confruntarea dintre creator si gânditor. prima interogatie retorica pune sub semnul întrebarii normalul si sugereaza iesirea din limitele banalului. I. o desprindere de contingent. Mijloacele artistice la care apeleaza . I plural. orice poet. figurile de stil creeaza ambiguitatea limbajului împinsa pâna la aparenta de nonsens. Astfel. pusa în relatie antitetica cu depasirea limitelor 7. 88 (Nichita Stanescu. prezenta eului liric implicat. Virgula. Nedreptate) 1. . Necuvintele) 1. Astfel. întotdeauna. dar totodata. a se culca pe o ureche 2. au drept scop înfrumusetarea versurilor. 89 (Nichita Stanescu. a duiosiei în planul iubirii. prezenta interogatiilor retorice 8. prin folosirea verbelor la pers. dar si evidentierea ideii poetice.

„înlauntru” – exterior. În ultima strofa. “Necuvintele” reprezinta o arta poetica deoarece arata ideea autorului despre poezie si despre lumea înconjuratoare în general. batut de soarta / de Dumnezeu 4. În acest sens titlul este semnificativ. Tema poeziei este creatia ca înnoire a universului. a taia elanul. Din punctul de vedere al prozodiei poezia este lipsita de rima. Nichita Stanescu se foloseste de o metoda a contemplarii.întruna: Dupa spectacol ma batea la cap întruna! 3. a-l taia capul 4. I. sa atinga absolutul. a reflexivitatii ce caracterizeaza fiintele inteligente. Omul întotdeauna vrea sa se autodepaseasca. pentru ca descrie cel mai bine atmosfera create si anume aceea a necuvintelor. Poezia „Necuvintele” se prezinta ca o arta poetica prin faptul ca poetul îsi arat propria conceptie despre modelul de poezie. referindu-se la faptul ca omul vrea sa acceada la o conditie superioara. Aripile ascunse ale oamenilor sugereaza superioritatea gândului. adevar reprezentat de un singur cuvânt. Nichita Stanescu este un înnoitor al poeziei prin faptul ca aduce atât elemente noi. a se bate cu morile de vânt. 9. poetul foloseste imaginea vizuala „cu aripile crescute înlauntru. 90 (Nichita Stanescu. cât si o altfel de gândire asupra poeziei moderne. acel laser lingvistic = acel cuvânt 5. iar celelalte versuri sunt alcatuite independent de poeziile clasice. 7. În text se repeta verbul “a naste” (“nascând”) care are rolul de a evidentia procesul creator. planând”. cu exceptia strofei a treia în care primele doua versuri se repeta. Lauda omului) 1. a filosofarii pentru aflarea acestui cuvânt ce poate fi aflat numai în vis. „adaugata” – înlaturata. / care bat. a taia frunza la câini. 6. si a solutiei gasite de el pentru obtinerea unei noi lumi se contureaza o veritabila arta poetica. iar al doilea i este articol hotarât. a-si bate gura degeaba. Strofa a doua evidentiaza dorinta autorului de a afla adevarul. plutind. . Cu ajutorul limbajului. 8. de a nuanta nasterea unei noi lumi. 2. a temei. Cuvântul „oamenii” este scris cu doi “i” pentru ca primul i reprezinta desinenta de plural a substantivului respectiv. 3. o creatie a esentei lucrurilor.

I. în tipare sintactice de neclintit. pietrele si aerul. sunt cele mai originale si mai surprinzatoare. aerul îl gândeste ca pasare cu aripile crescute înlauntru. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. precum si prin exclamatiile din finalul fiecarei strofe. pietrele si aerul. complementare una alteia. 6. „frunte”. pentru ca reda ceea ce gândesc pomii. „sprâncene”. Virgulele desparte grupul verbal construit cu gerunziu de restul enuntului si reliefeaza semnificatia sintagmei: o personificare. Omul este mai presus de orice prin emotii si inteligenta. facând apel la propria lor sfera semantica. Cea de-a treia strofa. Repetitia locutiunii substantivale „Din punctul de vedere al .” se refera la faptul ca poezia se face prin fuziunea dintre puterea de judecata si afect. chiar daca cu valoare generalizatoare. vocea lirica este prezenta în text prin adresarea directa. trei trepte ale unui fel de silogism poetic. copacii. sa aiba un „punct de vedere“ despre Om. Copacii gândesc omul ca emotie si ca niste „fructe plimbatoare”.5. adânci si de o mare plasticitate intelectuala. În poezie. Lauda omului. Pentru aer. în tendinta lui perpetua de a stapâni legile universului. toate trei cu privire la Om. „ochii”. Titlul poeziei. Lirismul subiectiv reprezinta manifestarea directa a eului liric. De asemenea. 9. . „care e gândul“. A imagina aripi crescute înlauntru. în poezie sunt enumerate trei perspective metaforice cu privire la om: a copacilor. ca si adaosul „ascendent“ al celor doua versuri supranumerare din strofa ultima. desi continutul textului nu integreaza epitete elogioase sau superlative rasunatoare. ci constatarea uimita ca în atâta relativitate cosmica pare probabila ipoteza ca elementele lumii materiale. 8. Dimineata marina) 1. sporesc impresia de dinamism continuu. 7. „tâmplele” 2. pietrele gândesc omul ca miscare si ca lumina.. ca pentru a purta în ele adevaruri absolute. Poetul ne propune aici o viziune a Omului ca punct suprem si continuu ascendent al evolutiei materiei în Univers. Ultimele doua imagini. Titlul este un element esential al receptarii. pe parcursul celor trei strofe. oamenii sunt niste pasari extraordinare având aripile „crescute înlauntru“ si planând fantastic în cel mai curat aer. eul liric este sugerat. din întrepatrunderea ratiunii cu sentimentul. a pietrelor si a aerului. Nu însa simetriile dau superioritatea acestei poezii. este a elogia la maximum intelectul uman. vâslind în aerul gândului. Ca si cum natura ar avea propria constiinta. 91 (Nichita Stanescu. în niste metafore ce depasesc analogia clasica si exalta diferentierea. „umeri” . Cei doi termeni repetati în poezie sunt „soarele” si „oamenii”. Formularile capata o miscare grava si linistit-suitoare. definitive. Astfel se poate gândi un punct de vedere al copacilor. mediul pasarilor. „ce-o zaresti”. identifica specia lirica cu o oda.. un altul al pietrelor si un al treilea al aerului.

7. lenta = lina. „si plopii. 92 (Nichita Stanescu. Titlul sugereaza un tablou de natura. Titlul poeziei citate este alcatuit dintr-un substantiv comun însotit de un adjectiv cu valoare de epitet. natura se trezeste la constiinta). a-i taia cuiva (toata) pofta. în lumina. reinterpretarea miturilor (geneza este aici individuala. Apostroful din versul: „macar pân' la genunchi în valul diafan” marcheaza absenta vocalei “a”. Poezia se face pe sine ca obiect si se construieste cu fiecare vers. glorificând momentul nasterii lucide. identificându-se cu soarele. rostirea într-o singura silaba / tempo rapid.3. Rima este încrucisata. a taia drumul / calea cuiva. 9. universul material prinde viata. motivul marii. Orice titlu induce un anumit nivel de lectura a textului poetic si genereaza un orizont de asteptare. 2. omul devine centru al universului. devenind o prelungire a universului uman. 8. schimbându-i contururile. 5. Tema trezirii constiintei / a nasterii lucide. Eul poetic are viziunea propriei geneze ca fiinta suprema. Nicolae Manolescu vorbeste despre substantializarea limbajului si poetizarea realului. moment auroral privilegiat. Discursul liric confirma partial si completeaza întelesurile sugerate de titlu. a sti ca pe apa. 4. într-o viziune monumentala. motivul ascensiunii. al iluminarii. prin personificare. Textul apartine neomodernismului. într-un moment al zilei. masura variaza între 10 14 silabe (într-o rostire rapida a primului vers al acestei strofe) 6. I. motivul luminii. trezindu-se brusc” – personificare. 3. a se îmbata cu apa rece. Adolescenti pe mare) 1. motivul biblic al mersului pe valuri . tine lumea în fiinta. 1-3 feminina si 2-4 masculina. tema adolescentei. a taia frunza la câini etc. pe apa Sîmbetei 4. consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor. teapana = puternica. Imaginea vizuala a soarelui si sinestezia „lumina-n ape o sa-mpunga” contureaza o lume a obiectelor si a fiintelor aflate într-o relatie de întrepatrundere. Sentimentul este generator de sens. având drept caracteristici lirsmul reflexiv si imagismul metaforic. numai ca dimineata devine o metafora a trezirii constiintei: fiinta cosmicizata se trezeste din somnul necunoasterii. Cuvintele au valoare în sine. a da apa la moara. motivul somnului. fiecare cuvânt. dar dincolo de cuvânt se deschide o alta lume.

Rima strofei a treia este încrucisata si feminina. împlinire si desavârsire a fiintei. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stanescu. Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului. firesc. 6. „concreta". motivul ploii. 7. Ploaie în luna lui Marte) 1. a-si da sufletul. 3. prezenta si în aceasta poezie si este datorata unui limbaj simplu. impulsionati spre descoperire. ca un dans cosmic.5. fara a se marca fiecare vers prin majuscula (scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite). Transparenta ideii poetice este ilustrata aici de imagini artistice si de prezenta eului liric ca spectator. 5. În primele patru versuri – rima încrucisata. calma. cu sufletul la gura 4. 14 silabe în al doilea vers. numit ingambament. I . Spre deosebire de asteptarea celui care îi contempla. reprezinta calitati ale tinerilor. Epitetul „lenta înaintare” semnifica plutirea lina. din suflet. fara multe figuri de stil. Adverbul „simultan” evidentiaza ideea unei alinieri ca într-o competitie care-i ajuta sa se cunoasca. Substantivul Marte este scris cu majuscula deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului si a vegetatiei. pe mare. 12 silabe în al treilea vers si 15 silabe în al patrulea vers. Tema iubirii. 93 (Nichita Stanescu. care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare. cunoastere de sine. „mansarde” 2. motivul zborului. ci este ea însasi un act. motivul zeului Marte. motivul Lorelei. ca Isus. prelungit si în neomodernism. Ultimele doua versuri reprezinta un fel de concluzie / constatare a întregii poezii. masura de 16 silabe în primul vers. a adolescentilor cuprinsi de elanuri impetuoase. 8. „zvelti” si „calmi”. tinerii au capatat deprinderea de a „merge pe valuri”. semn al puterii extraordinare a acestei vârste mitice si al încrederii pe care adolescentii o au în ei însisi. a pune suflet. . Cele doua epitete. 9. pentru ca poezia nu se mai bazeaza pe reprezentare. care stabileste o opozitie cu ideea din versurile anterioare. „infernal". fapt subliniat si prin utilizarea conjunctiei adversative „dar”. Masura strofei a treia este de 9 -11 silabe.

Septemvrie) . De asemenea. Ploaia este o metafora a vietii. 8.]" este folosita pentru a sublinia ca în fata iubirii celor doi. Uitarea odaii unde ei se iubeau si înaltarea marcheaza distantarea îndragostitului de iubita sa. din ultima strofa. lucru sugerat de primele doua versuri. de obicei. Metafora „mie-mi ploua zborul. iar vocea iubitei rasuna ca un ecou îndepartat. al înaltarii. I. provocându-le moartea). el îndreptându-se spre alte idealuri. pâna si lucrurile care. Personificarea „Peretii odaii erau / nelinistiti [. imposibile în romantism. În poezia Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stanescu. sunt de neclinit. Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice regasite în text. întâlnim imagini vizuale ca „norii curgeau". îsi pierd aceasta calitate. În penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre îndragostiti. este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi au trait-o „în luna lui Marte". ambele impunâd motivul zborului. De altfel.]" si „Sufletele noastre dansau". Iubirea de altadata este proiectata în mit cu ajutorul imperfectului („ne iubeam”. raspunde-mi" vin sa sugereze faptul ca îndragostitul îsi lasa iubirea undeva departe. dar care pot fi efemere („ploaia") 9.6. „sufletele noastre dansau”. a bucuriei existentei. sentimentele îndragostitilor reflectându-se în tot ceea ce îi înconjoara. asociat iubirii tragice. înaltatoare. al depasirii limitelor banalului. care sugereaza fericirea îndragostitilor si rezonanta universului înconjurator la sentimentele lor.. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare nostalgica a trecutului. chemarea iubitei cu numele Lorelei (în mitologia germanica. care contin o imagine vizuala: „si ma-naltam. urmata de repetitia „raspundemi. caci pentru îndragostit lumea apare ca un miraj continuu. Epitetul superlativ „ploaie de tot nebuneasca". Imaginea auditiva „Tu ma strigai din urma".. se exprima bucuria existentiala intensa. care îl pune pe îndragostit sa aleaga între iubirea lor („oamenii") si alte idealuri. sugereaza destramarea cuplului erotic.. a instinctului. Ultimul vers poate fi interpretat ca o întrebare retorica din partea iubitei. „dansau”) 7.. prin iubire. sirena a Rinului care atragea corabierii într-o zona stâncoasa. care fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. Tot prin personificare. 94 (Gheorghe Tomozei. cu pene" sporeste expresivitatea textului. si nu mai stiam unde-mi / lasasem în lume odaia". la fel ca si imaginea vizuala „si ma-naltam". se remarca personificarile „Peretii odaii erau / nelinistiti [. „ploua”.

9. amintirea. 7. cântecul cel mai trist” are rolul de a izola. deprimarea fiintei care se identifica cu „cel mai trist scolar”. 3. Virgula folosita în versul „Cântecul trist. Metafora „radvanul toamnei” exprima plastic aparitia regala a toamnei. o lamurire asupra primei sintagme. Sintagma „cântecul cel mai trist” este. cad „domol”. asadar. se înroseste tot si se eschiveaza. „septemvrie. de asemenea. septemvrie. pentru a sugera nostalgia. la timpul lor. târzii 2. Ideea poetica este tristetea indusa de venirea toamnei si este evidentiata prin epitete : „surâsul meu amar” ce exprima atât amaraciunea. 5. „frunze”. asociindu-si mai multe motive. „Septemvrie…” . Tema trecerii timpului. într-o continua rotatie calma a anotimpurilor. Epitetul „frunze târzii” sugereaza efectul venirii toamnei. implicit si poezia. este de a marca o pauza afectiva în rostirea poeziei . 8. se termina cu puncte de suspensie pentru a invita cititorul la reflectie. si rol de gradare a intensitatii. singular. „iubire” sunt cuvinte din fondul vechi al limbii. râvnind dupa mângâierea doamnei învatatoare. cât si falsitatea zâmbetului. care te invita sa gândesti la rostul lumii si al fiintei aflate sub puterea timpului. îmbatrânesc si se sting. timpul imperfect creeaza durata si simultaneitate. datorita punctelor de suspensie prezente atât în fiecare strofa. Rolul punctelor de suspensie din primul vers.1. (cer = verb la persoana I. Strofa curenta. omonim lexico-gramatical) 2. prelungeste durata momentului evocat si o imobilizeaza într-un tablou sensibil si melancolic. având. „radvanul”. cât si în ultimul vers. . Acestea „ruginesc”. dar care nu va mai veni niciodata. o alinare mult asteptata. 6. Poezia are o predispozitie spre meditatie. ca la Virgiliu. 95 (Ion Vinea. Declin) 1. 4. „carte”. I. apozitia dezvoltata „cântecul cel mai trist” de determinantul sau („cântecul trist”). Utilizarea verbelor la modul indicativ. precum toamna. exprima starea de tristete a fiintei. Limbajul poetic în poezia citata este caracterizat de reflexivitate. Când îi cer explicatii. 2-4 masculina) si masura de 10-11 silabe. întrucât cea de-a doua virgula ceruta de situatia gramaticala lipseste. partial doar. lasa cititorul în suspans. Rima încrucisata (1-3 feminina. Frunzele simt trecerea timpului si . de dupa himericele clai de fân ale verii. pentru ca timpul copilariei a trecut. copilaria. asemenea unei fiinte umane. singuratatea.

Pe de alta parte. tristete si care reflecta o orientare a eului liric catre visare si izolare. „turmele ce-si pasc soarta”. . cele doua planuri au atitudini diferite. pe viata. ca urmare a sentimentelor proprii de neliniste si tristete. este transpusa în planul exterior si corelata cu toamna târzie. Expresivitatea rezultata din repetitia prepozitiei „între” în ultima strofa a poeziei (anafora) consta în sublinierea ideii ca intreaga natura este cuprinsa de tristetea toamnei. viata de câine. 8. În poezia lui Ion Vinea sunt prezente tema melancoliei si cea a toamnei. vaga. „glasul sterp”. Cuvintele din poezia lui Vinea sunt. prin „turmele ce-si pasc soarta”. cât si lumea animala. la fel si fiinta asteapta „sarutul” care sa îi încalzeasca sufletul. sub impulsul unui pesimism continuu si a obsesiei pentru moarte. 9. care „întârzie” în planul sau interior. Elegia este specia poeziei lirice care exprima sentimente de melancolie. singular) 6. Eul liric din poezia Declin traieste o tristete anonima. folosite cu sensurile lor denotative. nici nerabdare. „(nu)-mi” (pronume personale. Utilizarea acestei din urma expresii poate conduce catre ideea ca eul liric este interesat el însusi de posibilitatea sinuciderii. Astfel. Marci ale subiectivitatii: „în mine”. Prezenta acestor trasaturi demonstreaza caracterul elegiac al poeziei. Atât lumea vegetala. care îl determina sa observe doar ceea ce este deprimant si dureros în jurul sau (“cântecul cel mai trist”. care declanseaza melancolia eului liric si care declanseaza monotonia bolnavicioasa în planul exterior ( „arborii neajunsi la cer”. autorul nelasând cititorului doar indici asupra ceea ce doreste sa exprime. 5. persoana I. una dupa cealalta. În asteptarea elementului salvator (iarna. natura îsi urmeaza vechiile obiceiuri si nu manifesta nici revolta. astfel încât omul pare a avea un aer bolnavios. de-o viata. ci numindu-si sentimentele în mod direct. se „da în vânt”. aspirând tristetea peisajului tomnatic. Limbajul poetic în textul lui Vinea este caracterizat în principal de expresivitate. respectiv sarutul). demult uitata în sine ( „o tristete întârzie în mine” ). Elementele cadrului natural sunt numite si nu doar sugerate. prin „apele ce-si urmeaza albia”. lumea interioara. pentru a se salva. ca în poeziile simboliste. continua. sunt cuprinse de vraja morbida a anotimpului. si chiar si elementele naturii. „frunzele care se dau în vânt” ). de exemplu. în cea mai mare parte. Imaginea creata de aceste versuri este aceea a unei bucati de lume cuprinse de melancolie si care. a lua viata 4. Asa cum întreaga natura asteapta prima zapada din an pentru a se sparge monotonia existentei. pentru a rupe sirul de zile derulate identic. „frunzele care se dau în vânt” ). în viata. acestea fiindu-I atribuite de catre privitor. Tristetea eului poetic. renunta asadar. 7.3. prin „arborii neajunsi la cer”. a sentimentelor pare a acumula din ce în ce mai multa melancolie.

când suferinta lui este maxima. determinând si schimbarile naturii. 7. I. imagini vizuale ( „Maslini fara de deunze dormeau). a-si face cruce. Sintagma „Inima de mama” înduioseaza. 8. 96 (Vasile Voiculescu. „Ierusalimul doarme”. „lumea cea pribeaga”). pus în fata verbului „zbucnea” sugereaza violenta si profunzimea chinurilor interioare ale mamei. Redarea cât mai fidela a rastignirii lui Isus se subordoneaza încercarii de recuperare a radacinilor. oboseala existentiala. imagini auditive („râdea cu hohot gloata”) si pentru ca reda dimensiunea spatiala („Pe stâncile Golgotei”. Textul apartine traditionalismului interbelic si are ca tema centrala tema caracteristica a acestui curent si anume constiinta religioasa ortodoxa. Puse sub semnul metaforic al titlului. mama lui Isus. Declin. Pe cruce) 1. pentru ca „E toata viata care doare asa / Zi cu zi pe întinderea stepelor”. natura se dezlantuie violent prin arsita grozava si prin varsarea lavei. imaginile sugereaza destramarea lenta a fiintei. Prima propozitie. concisa. Rolul cratimei în sintagma „la picioarele-i zacea” este acela de a realiza pronuntarea legata a celor doua parti de vorbire diferite: substantivul si pronumele neaccentuat în cazul dativ. sporind tragicul. Cadrul exterior se afla în relatie directa cu personajul liric. dramatismul versurilor. „turmele ce-si pasc soarta”). Versul „si-adânc zbucnea blestemul în inima de mama” face referire la suferinta Mariei. „curata-i frunte”. Unele sintagme sunt totusi destul de dure („glasul sterp”. 3.. ocarau = huleau 2. 6. a-si duce crucea. Chiar înainte ca Isus sa moara. „În vale…dormea Ierusalimul”). chinurile si. însa prin intermediul acestora se vede faptul ca natura simte pierderea. acest lucru având drept efect o exprimare coerenta. arsita = dogoare. „umilinta talangilor”. „arborii neajunsi la cer”. Folosirea cuvântului „blestem” pentru a arata nenorocirea personajului liric Isus arata imposibilitatea de a schimba ceva si faptul ca destinul trebuie împlinit. 5. Adverbul „adânc”. Prima strofa a poeziei prezinta apropierea mortii lui Isus. Când Iisus este cuprins de somnul mortii chinul se sfârseste si pentru natura. în final moartea lui Iisus. pustietatea. spre primordial.termenii îsi mentin proprietatiile. Discursul liric este descriptiv pentru ca prezinta numeroase figuri de stil epitete („arsita grozava”. prin simplitatea ei si prin alaturarea numelui lui Isus de verbul la . Invocarea pasajului biblic este o alta tema caracteristica si anume aceea a întoarcerii spre primar. La fel si maslinii. în cruce 4.. caci ei sunt fara frunze.

„le strunesc”. reprezentata de elementele legate de credinta (cruce. teme/motive literare: creatia. reprezentata de elemente precum sângerase. având rolul de a introduce enumeratia realizata de urmatoarele trei versuri. craiasa 2. propozitii scurte) reusesc sa redea tragicul si gravitatea momentului. a zbura ca gândul si ca vântul. Ea este urmata de epitetul „arsita grozava” care face legatura între personajul liric si exterior. viziunea poetului asupra acestei scene biblice reiese foarte expresiv din versuri. Creatia este vazuta ca un basm. dezlantuita. 6. În concluzie.imperfect „murea” accentueaza tragicul si solemnitatea momentului. Pornind de la acest vers se poate presupune ca poetul prezinta momentul în care viata. a cadea pe gânduri. poezia „Pe cruce” reda viziunea poetului reusind în acelasi timp sa sensibilizeze ctitorul. Natura. În opinia mea. dar si la menirea poetului. spinii. 9. curat. Nu în ultimul rând. 97 (Vasile Voiculescu. 3. cerul) este învinsa de moarte. neputinta ucenicilor accentueaza si mai bine momentul facând apel la constiinta crestina. I. „ma”. Poezia este o arta poetica deoarece ideile poetice cuprinse în text fac referire la modul în care este realizata creatia. tipatul Mariei Magdalena. „m-”. Cele doua puncte de la sfârsitul primului vers marcheaza o pauza în vorbire. reactiile celorlalte personaje lirice. menirea poetului. buzdugan. Poezie) 1. palat. tema centrala a traditionalismului interbelic. 7. personificata se dezlantuie si participa la acest moment de rascruce. disperarea mamei. iar menirea poetului este aceea de a-si folosi toate . Prezenta eului liric este marcata de verbele si pronumele la persoana I singular: „le momesc”. a bate gândul 4. cuvântul 5. În primul rând. Viata lui Iisus redata prin metafora „palea fruntea-i curata” se stinge din cauza sângerarii si a spinilor. mijloacele artistice (figuri de stil. Metafora „surugiu la cuvinte” sugereaza rolul poetului si anume acela de a conduce cuvintele si de a le potrivi cât mai bine în rime si versuri. adaptarea naturii la suferintele personajului liric Iisus este un element prezent si în Biblie care apropie viziunea autorului de viziunea religioasa. Apoi. a pune pe gânduri.

De asemenea. iar paginile care trebuiau umplute ramân albe. în rime si versuri pentru a umple „albele pagini”. Aceasta lipsa de cunostinte atârna greutati de plumb de aripile gândirii libere. Am trecut cu bine peste sesiune. fapt subliniat de metafora „se destrama craiasa de imagini”. prin micsorarea numarului de silabe este realizata încadrarea în masura versurilor de 10 silabe. ducând asadar la „moartea” lor. Mintea neluminata de puterea eliberatoare a cartilor este închisa de propriile-i limite. totul se destrama. O alta interpretare s-ar putea referi la disparitia zeilor datorita . când predomina sentimentul de tristete deoarece poetul nu a reusit sa creeze ce si-a propus. cuvânt de cuvânt. Metafora „plumbul închisorii” se refera la imaginea mintii neinstruite asemanata cu o temnita de plumb. Fenomenele mai complexe ce nu puteau fi explicate cu ajutorul mijloacelor contemporane erau asadar plasate în sfera unui anumit plan supranatural al carui stapâni erau zeii. Strofa finala începe cu îndemnul „Loc. Cartea) 1. zurgalaii de rime”. cunostintele generale ale omenirii erau limitate.loc!”. caii razvratiti. 6. totul dispare ramânând doar urme pe paginile albe. buchi – arhaism. Prezenta eului liric poate fi evidentiata prin aparitia marcilor sale specifice cum ar fi pronumele personal de persoana a II-a „Tu” ce marcheaza adresarea directa sau a verbului la persoana I plural „avem”. De acum se instaleaza un haos. 8.darurile în migaloasa munca de a potrivi cuvintele. 98 (Vasile Voiculescu. 3. redat prin personificarea „Amutesc. nevoia credintei în zei a disparut. În Antichitate. 9. iar cuvintele se rup unele de altele („Chingile se rup. cosmos – neologism 4. (au transportat) 2. poezia vazuta ca un basm si prin tonalitatea elegiaca din final. bazânduse majoritatea pe pura observatie a mediului înconjurator.”) În ultimele versuri apare dezamagirea ca desi poetul si-a pus în slujba poeziei toate darurile. Pe masura ce cunostintele au avansat si au început sa dea un sens rational acestor evenimente. menit sa anunte sosirea radvanului dar si destramarea a tot ce se realizase. speriati. I. se pare ca rimele nu mai au aceeasi valoare. În sintagma „duhurile-nchise” cratima marcheaza elidarea vocalei „î”. 5. neputând trece peste anumite bariere ridicate de ignoranta personala. (am depasit) Calauzele au trecut imigrantii peste granita. Poezia apartine traditionalismului prin tematica.

posteritatii prin opera sa. a bate palma.a avea”.inexistentei cartilor.. Scrierile poetului cuprinse în carti au darul de a transmite cititorului peste generatii „semintele ideii” si de a „spinteca bezna suferintii”. care ar fi putut perpetua mitul. explicându-se în felul acesta si disparitia zeilor care nu au cunoscut „Magic-ul cosmos strâns în scoarte”.. îmbunatatite în functie de conditiile existente pentru a extinde limitele cunoasterii umane. Consider ca uneori chipul iubirii e schimbator. 3. 4. Anii care au trecut si-au lasat urmele . fara a fi nevoie de contactul direct cu sursa acestor informatii. iar rima este îmbratisata. 2. trasatura fízica. Comparatia .. ajutând la creionarea autoportretului. 5.mi-am faurit” are rolul de a marca grafic despartirea a doua parti de vorbire diferite: pronumele . cratima s-a folosit si pentru pastrarea ritmului si masurii poeziei. Ultima idee prezentata este aceea conform careia cunoasterea prezenta prin intermediul cartilor a luat locul supranaturalului în explicarea majoritatii elementelor vietii. În viziunea autorului. pornind de la rolul cartii de a transmite informatii în timp si spatiu. care poate fi identificata la nivelul textului este tema timpului. Autoportret romantic) 1. 9. 99 (Vasile Voiculescu. a bate pasul pe loc. Sonetul „Cartea” este o opera literara în versuri în care autorul îsi exprima crezul liric.mi” de verbal auxiliar . a bate o carte. 8. I. vazuta ca un „stup”. propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia..De asemenea. Una dintre trasaturile traditionalismului interbelic. Îl doare la inima când vede atâta risipa. „seminte-ale ideii”. în vreme. În carti sunt cuprinse notiuni general valabile. timpul se scurge implacabil pentru om. ca modalitate de transmitere a experientei acumulate de omenire catre generatiile urmatoare si de transcendere în nemurire sub forma neuitarii. 7. locutiuni/expresii: a fi batut în cap. Cratima din structura . . Penultima strofa prezinta imaginea cartii. rolul poetului este acela de a trece „sucul nemuririi”.ca faldul unui steag” evidentiaza expresiv însusirea. cartea a reusit sa învinga efemerul prin anduranta. apelând la metaforele „polenul lumii” si „sucul nemuririi”. ce sunt dezvoltate si aprofundate de fiecare generatie în parte. Masura este 10 -11 silabe.

creionând în tuse grave propriile trasaturi fizice. 6. ca visul mi-e trezie”).bântuita nava”. Poezia nu este numai un autoportret creionat de amintirea celui ajuns la vârsta senectutii. iar prin folosirea pronumelui „tu” se accentueaza destinatarul mesajul numit si în titlul textului. I..ca faldul unui steag”. Titlul poeziei .chip uscat”). . „strada e aici la picioarele tale precum un câine credincios”.Visez mereu. metaforele . Poezia . deoarece marcheaza interjectia si totodata interventia afectiva a eului liric. dovada fiind motivul visului (. 8. a duce grija. nava.inima ratacita”. prin conturarea atât a trasaturilor fizice (epitetul cromatic . în care elementul surprinzator nu poate sa intervina.pieptul liber”). Ulise) 1... .. 3. deoarece într-o maniera nostalgica poetul îsi contureaza imaginea.. Expresivitatea se realizeaza în textul poetic dat cu ajutorul figurilor de stil.Autoportret romantic” este sugestiv. Comparatia „obisnuinta e pe umerii tai ca o camasa uzata” sugereaza ideea de acomodare cu o existenta absolut banala.. singurul sprijin la batrânete fiind creatia sa (. Poezia este un monolog adresat. dar într-o viziune romantica. Talazurile.pajiste firava’’. „acum strada te primeste ca o cutie postala”.. neatinsa... precum epitetul cromatic .. steagul sunt elemente care atesta trecerea timpului. „credincios”=necredincios 2. sunt redate propriile idei despre lume. apasare.ca în toiag”. Elementele naturii ajuta si ele la creionarea autoportretului – metafora .. 5..Ma sprijin în condei ca în toiag”). . În prima strofa se realizeaza autoportretul artistului.6. Prin mijloacele artistice. cât si a celor morale (meafora . . 100 (Ilarie Voronca. Textul ia forma unei confesiuni. punând în lumina propria stare sufleteasca. unui monolog. prezentat într-o maniera avangardista. „uzata”=nefolosita.par alb”. 9. a duce cu vorba. fiind sugerata si ideea timpului ce se scurge ireversibil. a duce dorul (cuiva) 4..batrânete brava”. comparatiile . poet-creatie.par alb”. Expresivitatea se refera si la capacitatea limbajului poetic de a exprima într-o maniera plastica idei cu maxima încarcatura afectiva si subiectiva. dar creeaza si o stare de singuratate..Autoportret romantic” este o arta poetica chiar daca interesul este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume. 7. În sintagma „o! gazeta” este folosit semnul exclamarii. nimeni si nimic nu pare sa-l surprinda pe acest Ulise. metafora .

Prin metafora „arcul din pupilele tale”.7. Textul apartine miscarii de avangarda. deoarece eroul este introdus în banalul cotidianului. utilizarea limbajul uzual. cum ar fi „zgomote iti ling tâmplele arterele”. iar cele doua substantive enumerate („tâmplele” „arterele”) nu sunt despartite prin virgula. este „întors” de altcineva. 9. ingambamentul (continuarea unei idei în urmatorul vers cu litera mica). Apare implicarea eului liric prin interjectia „o!”. În ultimele sase versuri se trece de la cadrul exterior spre cel al interioritatii. adica modificat sau concretizat de o putere exterioara individului. folosindu-se cuvinte sau combinatii mai neobisnuite. Continutul textului însa contrariaza asteptarile cititorului. schimbarea planului fiind realizata prin conjunctia adversativa „dar”. folosind putine figuri de stil si evidentierea spiritului ludic. . iar folosirea pronumelor de persoana a II-a evidentiaza caracterul adresat al textului. în platitudinea vietii comune. identificându-se trasaturi precum nerespectarea constrângerilor prozodice – versul liber. Fiind scrisa în spirit avangardist. poezia dezvaluie o parte ludica. eul liric doreste sa sugereze ca viziunea. 8. numindu-l pe celebrul erou grec care a participat la razboiul troian. punctul de vedere. Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu.

Fiinta umana iubeste si constientizeaza mult mai profund rodul gândirii ei decât un imperativ exterior. De aceea. În al doilea rând. omul.12 (copilarie) Vârsta copilariei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vietii omului. de multe ori. constiinta trebuie sa fie cel mai ascutit simt al omului si sa-l ajute sa se înalte în fiecare zi mai mult. eu cred ca propria constiinta morala este mai valoroasa decât legea prin faptul ca. În primul rând. fiind în strânsa legatura cu semenii sai si cu societatea.11 (constiinta) Pentru a putea avea succes în orice activitate ar întreprinde. nu este întamplator faptul ca poporul român a cristalizat aceasta etapa formativa în expresia “cei sapte ani de-acasa”. Grijile vietii îl aspresc si îl fac de multe ori sa spuna: “ ce n-as da sa fiu copil din nou”. conceptul kantian al datoriei ca imperativ categoric al existentei caracterizeaza omul ideal. prin caracterul lor coercitiv. apoi a nepotilor. În opinia mea. copilaria este perioada inocentei si a grijii pentru cei dragi. ceea ce este legal nu este moral.II. pentru natura. Astfel. . Aceasta prima parte a vietii este cruciala prin fundamentul pe care îl pune la temelia viitoarei individualitati (comportament. Aceasta îl motiveaza pe om sa persevereze în munca sa. pentru micul univers în care copilul traieste. cunostinte primare). În plus. dar si de datoria fata de societate. omul matur îsi aminteste cu nostalgie de vremea când era copilul inocent pe care îl întrezareste pe chipurile acestora. În concluzie. Odata cu aparitia copiilor. Acestea sunt motivele pentru care oamenii mari se amuza la emisiunile televizate în care prichindeii îsi dau cu parerea. omul trebuie sa-si constientizeze simtul datoriei.în legatura cu problemele vietii. eu consider ca legile.pe un ton grav. Pe de alta parte. La aceasta vârsta. este important de mentionat ca adevarata constientizare a vârstei copilariei se petrece în a doua parte a vietii. îl cerceteaza cu multa curiozitate si emite pareri una mai originala decât cealalta. II. Un prim argument în sprijinul afirmatiei citate ar fi faptul ca datoria pe care omul si-o asuma trebuie sa porneasca din interiorul constiintei sale si sa fie corespunzatoare moralei sale proprii. cât de neînsemnat. omul matur în devenire ia în serios orice lucru. trebuie sa fie animat de datoria fata de munca sa. motiv pentru care fiecare adult si-o rememoreaza cu placere. nu pot influenta constiinta omului. maniere. desi sunt factori regulatori indispensabili în societate.

cultura este lumea interioara a individului. dupa cum marturiseste autorul citat. înaltimea obstacolului sunt aparente si . atentia acordata culturii aluneca spre latura prozaica a lumii. totodata. Cel putin în ultimele doua secole. la modul general. Un prim argument în sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om fata de situatiile cu care se confrunta este una foarte pesonala. falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Bancila este mult mai evidenta în societatea noastra. Ceea ce deosebeste însa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural. În realitate însa. copilaria si imaginea asociata a casei parintesti sunt doua radacini carora omul le ramâne tributar întreaga viata. II. iar dezvoltarea uneia nu merita sa se faca în detrimentul celeilalte. În al doilea rând. ni se poate parea ca ele merg pe drumuri separate. Este vorba aici despre curajul de a pasi pe tarâmuri necunoscute si de a cauta mereu noi provocari. Un al doilea argument ar fi faptul ca cei mai multi oameni au predispozitia de a ceda în fata obstacolelor. restrângând-o spre cercurile elitiste. de importare a unor forme fara fond. cultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si puncte de reper ale civilizatiei. ca nu ar converge spre acelasi punct. De cele mai multe ori. esenta sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. ca de multe ori dificultatea. sub forma academiilor nationale. în timp ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara în care toti oamenii traiesc si îsi exerseaza capacitatile. II. în cautarea propriei personalitati. Desi. mediul românesc a fost si este supus unui proces de “ardere a etapelor”.14 (curaj) Una dintre cele mai importante cai de cunoastere este experienta. multe întamplari ale vietii cerându-se abordate cu mult curaj. reusesc sa-si pastreze inocenta cognitiva. una fiindu-i indispensabila celelilalte. În primul rând. civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent. civilizatia si cultura sunt indisolubil legate. în sensul ca exista oameni care traiesc doar câteva decenii si lasa în urma o bogata experienta de viata si oameni care. acestea exista. În concluzie. Ea este totodata si cea mai dura. desi ating vârste matusalemice. semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi rol binefacator ca la nivel individual. însa. El afirma.13 (necesitatea culturii) Cultura se constituie într-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei umane.În concluzie. Într-un astfel de climat cultural.

subconstientul se încarca negativ si sentimentul esecului se permanentizeaza. nostalgie. „de dorul cireselor abia astepti primavara” (pofta). o predestinare de a te naste. Însa restul actiunilor omului. II. anume ca: „Orice ar fi. De exemplu. Asadar. Un prim argument ar fi faptul ca asa-numitul destin reprezinta. durere. ezitarea ilustrând ulterior zicala: “dupa razboi. dorinta de a revedea persoana draga. pasiune. deoarece consider ca a afirma suprematia destinului în viata omului este echivalent cu a te disculpa de propriile greseli invocand soarta implacabila. În plus. de fapt.. „Dor” poate semnifica dragoste. precum si implicatiile acestora cad în responsabilitatea exclusiva a individului. II. aspiratie. În concluzie. 16.15 (destin) Personal. (dor) Sunt de accord cu parerea lui Mircea Eliade despre dor. toate acestea se pot exprima prin cuvântul dor. are capacitatea de a-si construi viata independent. Omul. putem preciza ca acest cuvânt este intraductibil în alte limbi din cauza semanticii sale deosebit de bogate. În primul rând. acceptarea neputintei priveaza mintea si sufletul de bucuria unei victorii. pasiune sau dorinta. în contextul libertatii si responsabilitatii individuale. care devine o întamplare plina de rost.trebuiesc înfruntate în mod curajos. Adoptând aceasta atitudine. dar si responsabil. suferinta din dragoste. de a trai într-un anumit loc si timp. Un al doilea argument în sprijinul ideii este perspectiva crestina asupra destinului si responsabilitatii. exprima framântari sentimentale de la pasiune pâna la . omul îsi castiga importanta în viata sa. „cânta sa-si mai potoleasca dorul” (tristetea). expresiile uzuale: „mi-e dor de tine" (a-ti lipsi persoana draga). atractie erotica. îi lasa acestuia libertatea de a-si alege propria cale. alean. din dezertare în dezertare. fiind un energizant al mintii si o treapta spre cunoastere. care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica omul în totalitatea sa.. destinul trebuie privit ca o predestinare. Desi Dumnezeu îl asaza pe om într-un anumit context spatial si temporal si îi transmite setul de norme dupa care sa se ghideze în viata. Destinul imuabil nu mai poate fi invocat. sete sau foame de experienta reala. Toate trairi ce reprezinta omul în totalitatea sa. „a zice cu dor” (cu patima). framântare sentimentala.”. multi viteji se-arata”. fiind înzestrat cu discernamânt si intelect. curajul este una dintre cele mai utile calitati umane. naziunta. nu sunt de acord cu afirmatia lui Andrei Plesu.

ca dreptatea. unde fata care se îndragosteste cere ajutorul mamei pentru a scapa de acele senzatii necunoscute ei. erotica. fara a sti unde. . regasit în poezia „Sburatorul” a lui Ion Heliade Radulescu. etnice. II. 18. daca nu optam pentru o viata constrânsa de rigorile ratiunii. În concluzie. valoarea cel mai usor de negat. culinara). aspiratia spre aceasta. omul stie cum sa le încalce. cuvântul „dor” reflecta reprezentând-o în totalitatea sa. ca o vraja. În al doilea rând. Dreptatea nu poate fi descoperita si apreciata fara a sti ceea ce o neaga. dar fara a sti daca va fi îndeplinita sau este doar utopie. Exista foarte multe persoane puternice. ce ne poarta pe cai neprevazute. prin cuvântul „dor” ne putem exprima si nevoia de experienta reala. sociale. fara ca sa sti de ce. iese. ori o boala. influente care nu numai ca toate fatetele firii umane. 17. În al doilea rând. dar ce se identifica la fel de bine cu firea umana.senzatii cu semnificatii mai putin profunde. iubirea apare spontan. cei doi tineri pot renunta la orice pentru a-si pastra iubirea. la un moment dat la iveala. Un exemplu din literatura noastra este mitul zburatorului. fiind imprevizibila. (iubire) Sunt de acord cu parerea lui Ioan Slavici conform careia „Iubirea e din alta lume si se iveste din senin. În concluzie. Spre exemplu în legenda „Romeo si Julieta” se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune înflacarata ce încalca regulilile sociale. unde Persida trece peste contrângeri religioase. II. odata îndragostiti. religioase. În primul rând. ca orice sentiment al omului. incompatibilitate de temperament ducând la o situatie mai putin tragica. rasiale. se da pe fata. pogorându-se asupra noastra ca un har divin.”. indiferent de forta si dibacia celor care nu o vor. ceea ce îi arunca în tumultul vietii. trecând peste prejudecati majore: sociale. dar la o casnicie nefericita. Un alt exemplu se regaseste în romanul „Mara” al lui Ioan Slavici. fara ca sa stii cum si te duce fara ca sa sti unde. iubirea poate fi privita ca o pasiune aparuta din senin. Din aceasta cauza. (dreptate) Acest proverb românesc sugereaza ideea cu care sunt si eu de acord. deoarece cuvântul sugereaza doar dorinta (fata de persoana draga aflata departe. Eu consider ca învatând regulile jocului si ale vietii la perfectie. s-a considerat ca dragostea „este din alta lume”.

Pe de alta parte. si mai ales. (prietenie) Dupa parerea mea. fara a putea vreodata sa se apropie de sufletul celuilalt ca un adevarat prieten.fug de dreptate. reusind sa treaca cei ce au învatat serios si le este recompensata munca. pentru ca e omeneste.dusmanul trebuie tratat cu rezerva si atentie. iese soarele si supararile trec atunci când rezultatul ne face dreptate. în timp ce antonimul sau da: „nedreptati”). fara a dori vreodata razbunarea. Eu cred ca fara a oferi totul si a nu cere nimic nu poti simti împlinirea oferita de prietenie. dar niciodata ca pe unul care se va putea într-o zi apropia de sufletul meu. Un prieten adevarat castigat într-o viata nu se poate transforma peste noapte într-un dusman. dar o ascund cu orice pret si învinovatesc pe nedrept. 19. dusmanului îi se poate vorbi frumos. dar când se face dreptate. nu o face cu rautate. iar cel care ne-a vrut raul nu va merita niciodata încrederea noastra. De exemplu. dar dreptatea exista si ea iese la suprafata precum lemnul împins în apa. fara a avea altceva de împartit cu el. în justitie. lumea în care traim este plina de nedreptati (de observat si faptul ca “dreptate” nu are plural. Spre exemplu. cineva tot stie adevarul si mai devreme sau mai târziu el va iesi la iveala. la un examen la care toate subiectele au fost grele. politica Ileanei Vulpescu din acest citat este falsa si nu sunt de acord cu ea. cunoasteri si mai ales a educatiei primite. . descoperim ca este suficient unul singur pentru a zâmbi. Spre exemplu. cu teama de dezamagire. O alta situatie este cea în care avem multe motive sa plângem. (educatie) Sunt de acord cu parerea lui Marin Voiculescu ca faptele noastre sunt oglinda propriei gândiri. În concluzie. atunci când greseste. omul nu va descoperi niciodata ce este prietenia. El cunoaste cântecul inimii tale si îl poate cânta atunci când ai uitat versurile. chiar daca ne cunoaste punctele slabe si prietenia va rezista obstacolelor. Prietenul nu va însela asteptarile niciodata intentionat si de aceea nu va putea face rau precum un dusman. desi se aduc multe probe false si cel vinovat scapa nepedepsit. De exemplu. Un prim argument este ca doar cel capabil sa te accepte cu defectele tale. II. Ea sustine ca prietenia trebuie tratata cu distanta. Dusmanul este cel care face rau intentionat si o poate face înca o data. În concluzie. fara a pretinde sa te schimbi. este un prieten adevarat. 20. II. cu oarecare respect.

Cel educat este calauzit prin convingere spre corectitudine si datorie si mai greu va savârsi ceva nepotrivit. De exemplu. Nu timpul ne învata sa gândim. educatia este baza firii omului. Prin urmare. datorita valorii ei pentru umanitate. la scoala. atunci când acesti oameni se sting din viata. ori cade. care. ci doar aceia care o au. Ea ne influenteaza parcursul în viata pentru ca de calitatea ei depind toate faptele noastre. ci o educatie timpurie si buna. efemer din punct de vedere fizic. Sufletul fara învatatura nu poate da roade. În primul rând. reusesc prin faptele sau calitatile lor exceptionale sa câstige aprecierea si respectul a numeroase persoane. reprezentând mari valori pentru societate. Asadar. pe toti cei cu care intram în contact. în istorie si devin exemple demne de urmat pentru posteritate. Aceste persoane de renume. Însa exista oameni care. inteligenta nu poate surclasa niciodata educatia. gloria cu care au fost rasplatiti oamenii . Cei sapte ani de acasa nu se vor întoarce si comportamentul de pe parcursul întregii noastre vieti va reflecta mereu ceea ce am fost învatati sa facem. comportamentul urât sfideaza capacitatile intelecuale. omul este. ei lasa în urma lor o mostenire spirituala. pe parcursul vietii. II. ce si cum este înauntrul nostru. gloria obtinuta de cei care au reusit sa se remarce în mod deosebit nu se mentine doar pe durata vietii acestora deoarece ei ramân. devenind faimosi si fiind încununati de glorie. roadele ei se vor vedea în faptele noastre.În primul rând. primesc numeroase onoruri si ramân întiparite în mintea semenilor lor. iar fara ea restul nu ar conta. Un alt argument este ca. 31 (glorie) Ma numar printre cei care sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia nu gloria este efemera. De asemenea. disparitia trupului sau fiind inevitabila. la serviciu. Prin ele el ori se înalta tot mai sus. prin fapte împartasim si altora din cunostintele noastre si acesta e un prim pas în cucerirea eternitatii. Oricâte diplome ai avea. În al doilea rând. daca educatia primita este una aleasa. Cel mai bun exemplu care poate sustine aceasta este ca exista tineri cu judecata si batrâni fara minte. educatia odata însusita este greu de reorientat. Tot ce facem este ceea ce gândim. prin însasi natura sa muritoare. nu ne vom putea încalca principiile si vom respecta oamenii pe strada. iar viata si faptele lor devin o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoare. este perpetuata de catre urmasi. prin ceea ce au realizat. De exemplu. Propriile sale fapte îl fac pe om însemnat ori ba. Educatia transforma omul si-i da alta natura. daca asa am vazut la parintii nostri si asa am fost îndrumati sa facem. Astfel.

Detasarea de defectele si scaderile unei natiuni nu duce decât la crearea unui sistem utopic. existenta unui ideal îi face pe oameni sa înfaptuiasca tot ce le sta în putinta pentru ca acesta sa devina realitate. 33 (ideal) Panait Istrati afirma ca se poate spune ca ai un ideal doar atunci când te dedici acestuia si nu precupetesti niciun sacrificiu pentru a-l atinge. Consider ca Panait Istrati are dreptate când afirma ca . sa fie în stare sa pozitioneze interesele politice ale poporului înaintea intereselor personale de orice fel. II. Luciditatea si spiritul critic ar trebui sa fie principiile initiale dupa care sa-si orienteze activitatile un om de stat. II. În primul rând. Astfel. 32 (rolul guvernarii) Afirmatia citata exprima ideea necesitatii ca un om de stat sa fie în primul rând un bun cunoscator al poporului în fruntea caruia se afla. se poate afirma ca nu-si doresc în mod real împlinirea acestuia. se porneste de la ideea de baza pe care se sprijina orice sistem de guvernare.iubirea” pentru un ideal se materializeaza prin fapte. despre cei care fac prea putine pentru idealul lor. cel ce nu îndeplineste aceasta cerinta nefiind altceva decât un demagog. În primul rând. oamenii sunt într-adevar efemeri. desi este bine cunoscut ca aceasta conditie este greu de realizat în practica. dar prin realizarile lor remarcabile ei dobândesc glorie. . Singurul mod în care un guvern îsi poate exercita în mod real menirea este ca oamenii care îl compun sa cunoasca nevoile. istoria serveste numeroase exemple de oameni politici care nu au rezistat foarte mult în functiile lor din cauza îndepartarii de oamenii pe care ar fi trebuit sa îi reprezinte. ce guverneaza bazându-se pe impresii gresite.. care îi mentine vii în amintirea urmasilor. sunt delegati oameni care în opinia alegatorilor pot reprezenta si proteja cel mai bine interesele lor. omul de stat ar trebui sa fie capabil sa îsi depaseasca poporul. În concluzie. se ajunge la premisa necesitatii cunoasterii grupului de oameni pe care omul de stat trebuie sa îl reprezinte în sistemul legislativ sau executiv. dar mai ales defectele natiunii pe care o reprezinta. Omul de stat se aseamana în cazul de fata cu un parinte care trebuie sa ia hotarârile potrivite pentru copiii sai. Prin vot. calitatile. Astfel. În acest sens.exceptionali dainuie cu mult dupa disparitia lor si este modul prin care ei reusesc sa devina eterni. În concluzie.

în caz contrar aceasta mentinându-se la un nivel inferior. care poate deveni dura. care sunt adevarate în ele însele. Consider ca afirmatia sa este adevarata. Astfel visul si iluzia devin rezultate ale dorintelor subiective ale fiecaruia dintre noi. Astfel. omul a ajuns sa impuna o ordine lumii.În al doilea rând. ca produse rationale. De exemplu. Consider ca ideea este tot ceea ce detinem mai însemnat. Pe de alta parte. iar ideea este un produs al ratiunii. În primul rând. care îi confera statutul de fiinta superioara cu o viata marcata de un sens ce depaseste biologicul. se stie ca cei care îsi propun sa atinga un ideal trebuie sa sacrifice alte lucruri în favoarea acestuia. fiind rezultatul unor conventii si a unor deductii rationale. . daca parcursul pâna la atingerea unui ideal presupune depasirea multor dificultati. În concluzie. ideile se asemuiesc iederii care se agata de arborii ce semnifica stabilitatea care confera sens destinului uman. ea reprezentând incursiunea mintii umane în planul absolut. toate acestea îl vor face pe cel care lupta sa treaca peste ele sa aprecieze mai mult valoarea idealului propus initial si îi vor întari caracterul. ratiunea este ceea ce deosebeste omul de animal. II. ideile. cei care doresc sa aiba rezultate remarcabile la examene trebuie sa-si dedice timpul liber învatarii. 34 (idee) Barbu stefanescu Delavrancea afirma prin intermediul unei metafore eminesciene ca viata omului capata sens în momentul în care el nutreste idei înaltatoare. bazându-ma pe motive precum dorinta omului de a se detasa în anumite momente de realitatea cotidiana. în absenta unui demers rational totul s-ar cantona într-o lume lipsita de aspiratii. reprezinta pilonul de siguranta de care se prinde viata omului pentru a se sustrage haosului relativitatii. În al doilea rând. II. sa îsi adapteze întelegerii sale mecanismul acesteia prin construirea unui sistem de conventii pe care l-a dezvoltat ideatic. Atunci înseamna ca ideea este cea care ridica omul pe o treapta mai înalta. prin mijlocirea ratiunii si a ideilor. intangibil prin lumea simturilor unde domneste legea relativitatii. lipsita de sensibilitate. Nu se obtine nimic durabil fara un efort sustinut. existenta unui ideal implica sacrificii deoarece acesta necesita timp si dedicare maxima pentru a deveni realitate. conferindu-i si încredere în fortele proprii. 35 (iluzie) Mihail Sadoveanu sustine ca omul are tendinta de a se hrani cu ceea ce îsi cladeste el ca fiind ideal. În concluzie. care desi este inteligent nu are capacitatea de a rationa.

nu l-a ajutat sa faca fata ispitei. motivarea sau autocontrolul. lumea e „visul sufletului nostru”. Sufletul – latura sensibila a personalitatii noastre. de exemplu. precum cunoasterea de sine. sau cu atât mai putin echivalentul succesului. În concluzie. nicidecum garantul succesului. atât în plan profesional cât si în plan social. avem dimensiune materiala. poate sa se dovedeasca a fi foarte slab în fata unei tentatii foarte mari. pentru a-si satisface nevoia de „ideal”. facând diferenta dintre eu si un altul. 36 (inteligenta) Consider ca afirmatia lui Mihai Ralea din „Scrieri”. victoriei. o capacitate extraordinara. inteligenta este doar „un atu” în lupta pentru afirmare a propriei identitati si în fata tentatiilor. Multi oameni nu reusesc în viata doar datorita inteligentei. În concluzie. fara îndoiala. dar daca nu este completata si de alte capacitati nu poate face diferenta.În primul rând. Trebuie numai sa credem cu adevarat. omul are nevoie permanent de speranta. au o pondere mult mai ridicata decât inteligenta. Pe de alta parte. În fond. alte calitati sunt necesare. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic. conform careia inteligenta înseamna succes este nefondata. În acest caz. dar si spirituala. Iluzia si visul pot sa-i ofere aceasta forta. as mentiona ca uneori iluzia poate duce la realitate. Inteligenta este. pot face referire la faptul ca multe studii de specialitate arata ca factorii care au un rol decisiv. lasându-se „învins”. exista oameni foarte inteligenti care cad prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate. putem ajunge sa înfaptuim lucruri surprinzatoare atât pentru noi. . Din acest exemplu reiese faptul ca inteligenta. de vis. Reuseste sau nu sa-si atinga „idealul”. disciplina. cum ar fi avansarea într-o pozitie sociala mai buna. ci si datorita capacitatilor de a stabili si de a atinge anumite obiective. ci si ceea ce încearca sa-si cladeasca în paralel. În al doilea rând. În al doilea rând. II. A fi inteligent nu înseamna totul în viata. cât si în viziunea celorlalti. cum sunt drogurile. nu trebuie uitat faptul ca suntem fiinte duale. un om cu o inteligenta peste medie care si-a câstigat un statul privilegiat într-un domeniu de activitate. de conservarea dorintei de a merge mai departe. ne defineste chiar individualitatea. precum munca. Nu în ultimul rând. care ne apare initial doar ca o iluzie. care îsi construieste instinctiv si o imagine a idealului. Pornind de la o idee. dincolo de realul si concretul vietii avem nevoie si de iluzie. permanenta încercare de a schimba ceva în viata de zi cu zi tine de natura umana. respectul de sine si respectul fata de ceilalti.

înclinata spre a minimaliza realizarile celor care. care îsi disimuleaza trairile interioare si care îsi ascunde adevaratul caracter devine frustrata din pricina imposibilitatii de a-si manifesta . În al doilea rând. Altii considera ca este mai bine sa îi minta pe cei din jur decât sa îi raneasca spunându-le un adevar neplacut. le dauneaza în primul rând celor carora le este prezentata o versiune mult distorsionata a adevarului.II. celor care sunt astfel încurajati sa-si creeze o imagine eronata atât despre ceea ce îi înconjoara. în primul rând. în mare parte. iar evolutia în ierarhia sociala este realizata prin subaprecierea meritelor oponentilor si nu prin cultivarea propriilor valori. prin munca lor au contribuit la evolutia acesteia. apelarea la ipocrizie îl influenteaza negativ chiar pe cel care alege aceasta atitudine. de aceea ma declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul. este reprobabil deoarece nu exista nicio scuza pentru înselarea deliberata a semenilor. ascunderea adevaratelor sentimente. implicit. o decadenta spirituala a celor invidiosi. si cel de-al doilea caz. Unii oameni recurg la ipocrizie pentru a obtine de la ceilalti ceea ce îsi doresc. Pe de alta parte. opinii si dorinte în spatele unei atitudini aprobative. cât si despre propria persoana. dorintei de autoafirmare îndreptata într-o directie gresita. dispretul fata de „omul exceptional” reprezinta o negare a calitatilor regasite într-o masura mai mare în felul sau de a fi. înfatisarea realitatii inconvenabile într-un mod care sa le faca placere celorlalti. nu numai necesar pentru ca omul sa-si poata recunoaste „specificitatea speciei”. Calinescu este. se poate afirma faptul ca societatea omeneasca este. într-un cuvânt ipocrizia. Actul de a fi remarcat este înteles într-un mod superficial. Acest tip de discreditare se datoreaza. Prin urmare. 37 (invidie) Îndemnul exprimat de G. II. La fel cum Mihai Eminescu sustinea în poemul filozofic „Scrisoarea I”. desi diferit din punct de vedere al motivatiei fata de primul. O persoana care le spune mereu celorlalti ceea ce îsi doresc sa auda. indiferent de circumstante. de cele mai multe ori. am putea spune. În primul rând. un bun câstigat de înfaptuitor. a întelege si a pretui un om de valoare reprezinta. Greseala consta în actionarea sub impulsul invidiei care determina. 38 (ipocrizie/ falsitate) Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia refuzul sincer este de preferat aprobarii ipocrite. ci si esential pentru cel în cauza. aratându-se mereu dispusi sa-i urmeze si sa îmbratiseze credintele lor. Rezultatul unei astfel de manifestari colective va produce o inversare a valorilor si. o autodistrugere la nivel moral pentru cel stapânit de acest sentiment.

popularitatea poate sa survina si din aspecte negative. aptitudinile definesc o persoana. Personalitatea. În concluzie. ci. istoria este totodata cauza si efect. În cazul în care ea e dusa la extrem. natural. consider ca afirmatia lui Tudor Musatescu este adevarata si ca este întotdeauna necesara exprimarea sentimentelor si a parerilor sincere. iar lumea va încerca sa se distanteze de un astfel de individ. pentru ca ironia presupune de multe ori si o usoara batjocura. înca din cele mai vechi vremuri. ajungând pâna la a înlatura persoanele din jur. într-o societate. ceea ce suntem si. de ce nu. atât un exemplu pentru prezent cât si un avertisment si o îndrumare pentru viitor. deoarece cu ajutorul constiintei formate pe axa timpului. presupune a fi simplu. iar un soi de ironie subtila va trece probabil neobservata. II. Caragiale a fi cât se poate de veridica. L. În concluzie. în sens pozitiv. dar nu atunci când devine o constanta în modul de a fi al unei persoane. întrucât istoria reprezinta depozitul întregilor noastre actiuni. asa cum am precizat mai sus. efectul va fi renegarea acelei persoane într-un grup si. poate mai important. a avea un comportament prietenos. Caragiale sustine ideea unei natiuni ce ar trebui sa vada în istorie ghidul spre viitor. ci printr-un ansamblu a acestora. Consider afirmatia lui I. sunt de acord cu aceasta afirmatie întrucât ironia folosita excesiv poate da impresia de artificial. de originalitate va surveni si popularitatea. ironia ca parte din comportamentul unei persoane nu confera popularitate. Astfel. temperamentul. ci ansamblul de trasaturi si modul în care acestea se combina. de ce suntem ceea ce suntem. Consider ca oamenii nu îsi câstiga popularitatea prin intermediul unei singure trasaturi de caracter. de inedit. Pe de alta parte. cum ar fi predilectia permanenta a unei persoane catre ironie. încurajatoare. martor al trecutului. iar ironia nu reuseste decât sa te faca temut. te face doar temut. . de cele mai multe ori. vom reusi întotdeauna sa descoperim valori precum adevarul si virtutea. Personal. iar în functie de gradul lor de dezvoltare. A fi popular. cordial fata de toata lumea. L. 39 (ironie) Tudor Vianu afirma în Opere faptul ca persiflarea nu îti acorda statutul de popular. II.adevarata personalitate si poate ajunge treptat sa creada ca numai afisând permanent o atitudine aprobativa. va fi acceptata de ceilalti. Fara îndoiala ca ironia îsi are rolul ei. chiar daca în multe situatii aceasta cale nu e usor de urmat. 40 (însemnatatea cunoasterii istoriei) I.

cei care nu au o constiinta istorica sau cei care îsi uita trecutul risca sa nu-si cunoasca propria individualitate cu avantajele si limitele ei. De . ce nu pot fi atinse decât prin exemple elocvente care îndeamna generatiile viitoare la asimilarea lor. presupune armonie între minte si inima. pe care fiecare om îl întelege diferit. ci din contra. lucruri si fapte care sa reflecte trasaturile lor de caracter si principiile puternice pe care le au. În al doilea rând. Întelepciunea. Întelepciunea presupune echilibru. Da. în opinia mea. ci se poate discuta despre profunzimea conceptului si despre starea de spirit pe care ti-o confera. nu se poate discuta despre un adevar unic al întelepciunii. însa depinde de fiecare cum asimileaza experientele pe care le traieste. Astfel artistul sustine ca cea mai importanta deosebire între destepti si inteligenti. întelepciunea este un nivel spiritual atins de o persoana. Prin cunoasterea trecutului se va atinge virtutea mentionata de scriitor. poate fi dobândita pe timpul vietii. Ma numar printre cei ce considera ca Brâncusi a facut o afirmatie adevarata întrucât oamenii dotati cu inteligenta nu doar o constientizeaza. dar putem sa speram ca într-o zi aceasta capacitate superioara de întelegere si de judecare a lucrurilor va reprezenta una dintre cele mai remarcabile calitati ale noastre. II. În primul rând. consider ca întelepciunea ne poate caracteriza pe fiecare dintre noi daca avem rabdare în a o dobândi. dar o folosesc pentru a crea lucruri bune. Exista opinii care sustin ca anumiti oameni se nasc întelepti. în vreme ce exista si opinii care cred ca întelepciunea se dobândeste odata cu câstigarea experientei. este aceea ca omul înzestrat cu inteligenta nu poate fi manipulat. Marcel Proust spunea despre întelepciune ca noi nu ne nastem cu întelepciunea. În concluzie. În concluzie. fara însa a exclude carentele.Un alt argument în sprijinul afirmatiei citate îl constituie formarea unei game de valori. nu stim exact care este misterul ei. în sensul ca nu exista o masura unica care sa cuantifice precis acest concept. care este perfectiunea starii umane. frumoase. 41 (întelepciune) Afirmatia lui Constantin Noica cuprinde în sine un mare adevar si anume acela ca nu se poate vorbi de un adevar al întelepciunii. 42 (inteligenta) Constantin Brâncusi se foloseste în afirmatia sa de nuantele diferite pe care limba româna le are pentru a denumi în contexte diferite o singura trasatura. întrucât istoria reflecta atât victoriile cât si esecurile. II. ca ea trebuie descoperita în noi însine în urma unei calatorii pe care nimeni nu o poate face în locul nostru.

aici granita între cele doua idei fiind greu de stabilit. 43 (lene) Afirmatia lui Nicolae Iorga. lipsita de implicare. care merita sa fie apreciati sunt cei inteligenti pentru ca ei au stiut cum sa valorifice acest dar. II. daca ne lasam acaparati de aceasta stare de lene vom pierde multe dintre bucuriile vietii cum ar fi. pentru a sti în care sa ne încredem . fara dorinta de a ajunge „undeva” existenta este inutila. sa renuntam înainte de a începe si. Desi atât cei inteligenti cât si cei destepti sunt înzestrati. cum spune Vasile Ghica. 44 (libertate) . ne poate transforma în niste persoane fara scopuri în viata. conform careia „Lenea e sinucidere blânda”. fara dorinta de a construi ceva si asteptând doar ca totul sa ne fie dat. II. sa nu realizam nimic. sta doar în puterea noastra sa alegem daca vrem sa ne sinucidem „blând”. ne face sa dam înapoi. de exemplu. sau sa ne umplem existenta cu împliniri. Constantin Brâncusi reda adevarul în afirmatia în care sustine ca trebuie sa facem diferenta între oamenii destepti si cei inteligenti. luând afirmatia data ca pe un avertisment. dar nu au o personalitate destul de puternica pentru a realiza ceva prin forte proprii fiind usor de influentat. de ceea ce întreprinde. Cred ca rostul omului în viata este acela de a crea. de aceea cred în ideea citata. În concluzie. însa odata instalata lenea. Or. daca ne gândim la existenta noastra limitata în timp De multe ori omul este definit de ceea ce face. sa adauge talentului si munca necesara înfaptuirii lucrurilor marete. în consecinta.cealalta parte oamenii destepti sunt constienti de abilitatile lor. oamenii cu adevarat valorosi. fara vreun efort personal. Inteligenta nu este suficienta pentru a fi un om de seama. surprinde unul dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. aceasta „interzice orice paradis”. Consider ca lenea anuleaza un aspect important si necesar oricarei initiative umane – entuziasmul. În primul rând. Prin urmare. Lenea poate fi considerata un lux permis în mod nejustificat. Mai mult. aflat în strânsa legatura cu vointa. de a lasa ceva în urma. savoarea emanata de o victorie obtinuta prin efort propriu. o atitudine pasiva. pentru ca modul în care personalitatea fiecaruia conlucreaza cu ea da societatii cele doua categorii de oameni: inteligenti si destepti.

care va gasi în ea un stravechi tezaur de gândire. simtire. descumpaneste. constituind constiinta de sine a uni neam nevoit sa-si apere permanent independenta si integritatea. trebuie redescoperita de fiecare noua generatie.Bassarabescu. Aici intervine alegerea. Sunt însa de parere ca important nu este faptul ca am primit acest „dar”. Libertatea e nemasurabila. Ajungem la reusita sau la esec. ci cum ne folosim de el si în ce scop. facând abstractie de ceilalti. la împlinirea de sine. ca o componenta de baza a libertatii. important e ca ne-am exercitat dreptul de libertate în alegerea facuta si nu în ultimul rând am câstigat experienta pentru viitor. Efortul de valorificare a potentialului expresiv al graiului stramosesc a fost si este considerat în cultura noastra un adevarat act patriotic. II.Afirmatia lui Mihail Sadoveanu se refera la libertatea de a actiona conform propriilor principii.. ce vine din adâncurile trecutului nostru. conform careia . dar si de instinct. . Odata depasite aceste ezitari trebuie sa facem alegerea fara a ne lasa influentati de altii si sa ne asumam urmarile. românii au avut un respect deosebit pentru graiul prin care s-au transmis de la o generatie la alta marile noastre valori spirituale. În primul rând. sau nu. Cum orice alegere poate fi buna ori rea. un fel propriu. adevarata emblema a simtirii si spiritualitatii românesti. un dar pe care fiecare l-a primit la nastere. 45 (limba româna) Consider ca afirmatia lui I. ma declar întru totul de acord cu aceasta idee. sovaiala face corp comun cu alegerea care sta pe cale sa se produca. Muzicalitatea si farmecul limbii române au transformat-o într-un cântec. Semn de individualitate a poporului. în care sunt exprimate sentimentele de adânca dragoste si pretuire pentru limba romana. În concluzie. întelepciune. de interes. considerând ca libertatea este o lege a naturii în fiecare dintre noi. simbol al frumusetii artistice a carei expresie deplina este în creatia populara doina. ea atrage dupa sine reusita sau esecul. valoarea acestei comori. Avem deci un destin. Personal. Riscul provoaca teama. inhiba. limba romana oglindeste viata si idealurile oamenilor plaiurilor carpatodunarene. având drept repere propriile-i principii care îi vor servi. Pe de alta parte.apararea intereselor limbii românesti e una din garantiile viitorului nostru national si prin urmare o sfânta datorie patriotica” e adevarata. omul este liber în fata limitelor sale. Avem si o libertate. atâta timp cât o constientizam si încercam s-o valorificam. De multe ori de-a lungul vietii se face simtita prezenta ezitarii în fata deciziei. natural de a fi.A.

47 (impactul literaturii asupra cititorului) În prima afirmatia citata. scriitorul fiind de altfel un adept declarat al formulei estetice realiste. care îl individualizeaza si nu poate fi descris prin generalizari. mai ales în contextul actual. asa dupa cum am mai mentionat. II. De aceea. limba nationala individualizeaza si atesta un trecut istoric si o evolutie nationala. În concluzie. prin trimitere la ceea ce desemneaza cuvântul „nobil”: ceva nobil are întotdeauna trasaturi. Nu trebuie sa uitam însa ca limba nationala este un element care contribuie la conturarea identitatii unui popor si. exista riscul ca identitatea nationala a unui popor sa fie puternic estompata.A. însa limba nationala este trasatura suprema care individualizeaza un popor de altul. particularizeaza un popor. II. Calinescu sustine ideea ca operele literare sunt valoroase în masura în care granita dintre realitate si fictiune este abia perceptibila. În primul rând. cu atât receptorii problematizeaza mai mult. exista mai multe modalitati de pastrare si cultivare a identitatii nationale. limba se constituie ca un proces în continua devenire. Cu cât personajele par a fi mai reale. fiind un factor determinant în crearea si mentinerea acesteia. Cu cât opera pare mai reala. acest fapt apare cât se poate de bine evidentiat prin tendinta actuala de a utiliza o limba de circulatie internationala.Deci. în care globalizarea devine un fenomen din ce în ce mai important si determinant în evolutia fiecarei societati în parte. trebuie privita ca un „actul de noblete a unui neam”.Bassarabescu. exemple în acest sens putând fi istoria sau valorile folclorului unui neam. apararea intereselor limbii românesti e o garantie a viitorul nostru national. Autorii au încercat de-a lungul timpului sa-si apropie cât mai mult creatiile literare de realitate. cu atât cititorii devin mai interesati sa cunoasca opera respectiva. limba nationala defineste identitatea unui popor. Reflex al existentei noastre milenare pe acest pamânt. si au . 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor) În conditiile unei epoci în care globalizarea are un rol din ce în ce mai important. asa dupa cum afirma si I. este ca aceasta nu copiaza realitatea. ci doar transfigureaza anumite aspecte ale ei. având puterea miraculoasa de a ne exprima pe toti prin inepuizabila ei frumusete si forta de expresie. Ceea ce trebuie sa stie însa un cititor despre o opera literara. asa cum afirma Vasile Alecsandri. G. Vasile Alecsandri utilizeaza metafora „act de noblete” în descrierea acesteia. Desigur.

simulându-si atitudinea în diferite situatii ale vietii. absolutul s-ar putea sa uitam a ne bucura de lucrurile marunte. pestii care o populeaza – oamenii. Fiind fiinte sociale nu de putine ori avem tendinta de a ne compara cu cei din jurul nostru si de a trage în mod pripit concluzia ca ceea ce reprezentam nu ajunge nici pe departe la înaltimea valorii altora. reprezinta lumea.tendinta de a se pune în locul personajelor. important este ca fiecare dintre noi sa-si stabileasca foarte bine. Cu cât autorul reuseste sa se apropie mai mult de realitate cu atât cititorii devin dornici sa citeasca si sa mizeze pe „veridicitatea” scrierii. asa cum se poate observa si din citatul dat. în modalitatea prin care creatorul prezinta printr-o viziune subiectiva realul. unul metaforic. limbajul utilizat fiind. în masura în care defectele unuia pot reprezenta calitati pentru celalalt. 48 (despre conditia omului în lume) Definirea conditiei omului în lume tine de domeniul filosofiei. vrea sa creada într-o alta „realitate”. II. Trecând de la limbajul figurat la cel denotativ. Marin Sorescu însa formuleaza propria sa conceptie referitoare la acest subiect prin piesa „Iona”. încercarile pe care trebuie sa le trecem. Daca ne petrecem toata existenta în a atinge perfectiunea. Originalitatea unui scriitor consta în tehnicile pe care acesta le foloseste pentru a-si convinge cititorii sa creada fictiunea propusa. vrea prin intermediul literaturii sa evadeze din realitatea de care este înconjurat. Asta nu însemna sa ne multumim cu ceea ce avem. de aici pâna la o adevarata drama personala nu mai este decât un pas. În concluzie. iar nadele – capcanele vietii. . viziunea ar trebui sa se schimbe si valorile reprezentate de cei din jurul nostru ar trebui doar sa ne ambitioneze în încercarea de a le atinge si noi. Abordând tema data dintr-o alta perspectiva. care dau culoare vietii. dar permanent trebuie sa avem în minte si gândul ca viata noastra e limitata. ideea pasajului ar fi aceea de a nu uita sa traim frumos. Marea. preocupându-i în special pe existentialisti. literatura are un impact mare asupra cititorilor în masura în care îi poate atrage si interesa prin placerea estetica pe care vizeaza sa o induca. În masura în care fiecare om e diferit de celalalt. importanta este puterea unui scriitor de a-l face pe cititor sa-i accepte comunicarea. la mai bine. care va fi calea pe care o va urma. de alte idei decât pentru ceilalti. pentru a se putea pregati pentru ce îi ofera viata sau din contra. ci doar sa fim caracterizati de un echilibru în ceea ce priveste raportul ideal – real. În fond. Omul aspira în mod natural la mai mult. as sublinia faptul ca pentru fiecare persoana „scopul vietii” poate sa fie reprezentat de alte valori. Cititorul îsi doreste sa gaseasca într-o carte situatii noi de viata si prototipuri umane cât mai reale. Consider ca indiferent de mrejele pe care viata ni le ofera pentru a ne ademeni într-un fel sau altul.

trebuie sa motiveze si mai mult. II. independent de factorii sociali. sa impulsioneze. pot pierde chiar lupta cu viata însasi. În primul rând. nu a avut cine sa preia initiativa sa lanseze ideile inovatoare si ulterior sa le sustina. în general expresia desemnând ansamblul însusirilor umane care determina aspectele esentiale ale existentei individuale. sau de satisfactia unei victorii. sa ia initiativa într-un domeniu. lupta e importanta chiar daca e urmata de înfrângere. dimpotriva. 49 (lupta) În opinia mea. orice om ar trebui sa fie constient de faptul ca lupta este echivalentul supravietuirii. În cele mai multe cazuri. II. În al doilea rând. acesta fiind mijlocul prin care se poate apara de agresiunile ce provin din exterior. este încarcata de spirit combativ. aceasta legatura nu poate fi clatinata de niciun factor extern. Ramâne ca fiecare sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita personalitatii sale pentru a trece frumos prin viata si pentru a-si descoperi menirea.Concluzionând. Lupta dreapta poate fi considerata o trasatura fundamentala a omului. iar cei ce renunta fara a încerca macar sa câstige batalie cu batalie. Înfrângerile nu trebuie considerate a fi demoralizatoare ci. Una dintre cele mai puternice legaturi interumane este. ca s-a încercat modificarea unor aspecte considerate incorecte decât resemnarea cu gândul ca desi solutii existau. 50 (dragostea de mama) Ma numar printre cei care sunt de acord cu ideea expusa în afirmatia lui Honore de Balzac din opera „Gobsek” conform careia capacitatea de a iubi a unei mame este nemarginita si neconditionata. Deci. ambele consecinte sunt elemente ce te pot orienta spre a atinge fericirea la un moment dat. lupta denota curajul celui ce îndrazneste sa îsi sustina opinia. afirmatia lui Steindhart conform careia lupta este vazuta ca o actiune obligatorie. sa lupte pentru ideile si idealurile sale. ca se putea schimba ceva. încurajând pe fiecare sa încerce sa se afirme. curajul reprezentând nu o dovada de inconstienta. aceasta fiind capabila întotdeauna sa ierte. cea dintre o mama si copilul sau. într-o problema în care se confrunta cu piedici din partea celor din jur. pentru ca aceasta poate însemna o determinare mai ferma în actiunile viitoare. o importanta mult mai mare o are faptul ca lupta a fost data. ci forta morala de a înfrunta primejdiile si neajunsurile de orice fel. O adevarata mama simte nevoia de a fi alaturi . Nu în ultimul rând. conditia de a o câstiga nefiind una esentiala. e clar ca nu e posibila o definire unica a „conditiei umane”. cu siguranta.

Realizarile nu ar trebui ascunse. mama este aceea care. sa-l ghideze în viata. pentru ca ei sa depaseasca aceasta conditie de mediocritate. într-o lume în care înca se mai respecta regulile nescrise ale legaturilor între oameni. atunci sar darâma ideea bine stabilita a sprijinului permanent si neconditionat al oricarui om. Ca o concluzie. falsa modestie înseamna suprimarea adevaratei personalitati a unui om. în sens pozitiv. care trebuie manifestata plenar. un om care impune respect chiar prin felul sau de a fi. un om care este mândru de ceea ce a reusit sa realizeze sau sa obtina. Al doilea argument ce poate veni în sprijinul afirmatiei lui Petre Pandrea este acela ca. Daca aceasta nu ar avea resurse spirituale suficiente sau ar refuza sa îsi ierte copilul. este permanent dispusa sa-l ajute. este o parte a personalitatii. într-o lume plina de mediocritate. ci ar trebui sa reprezinte o motivare pentru ceilalti. Din aceste considerente definirea metaforica a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivita. în primul rând. se poate afirma ca citatul din Petre Pandrea ar trebui sa aiba un ecou în mintea fiecaruia. 51 (mândrie) Mândria pe care un om o simte si o exprima cu privire la realizarile sale îl face sa îsi construiasca si sa îsi fortifice personalitatea. omul mândru. Este bine stiut faptul ca mama este persoana la care oricine. e imposibil sa întelegem pâna la capat de unde poate veni iertarea din inima mamei. si sa-i înteleaga acestuia deciziile chiar si în momentul în care ele nu sunt bazate pe o ratiune corecta. sar putea îndrepta în cautarea unui sfat sau în cautarea întelegerii. atâta timp cât mândria nu se transforma în infatuare. Tot astfel. îsi va ierta copilul.de copilul sau în orice situatie si ipostaza. sa îl îndrume spre un echilibru mai bun. Astfel. va fi. Mândria. atât pentru el cât si pentru societate. ca este unic. continuând sa îl iubeasca si implicit. 52 (melancolie) . iar acest lucru sporeste încrederea de sine si întareste personalitatea. fiind inautentica. în felurite situatii. într-o lume plina de interese mediocre si meschine. II. în mod obisnuit. Un prim argument în acest sens este ca a fi mândru înseamna a nu da dovada de falsa modestie. II. În concluzie. îsi dovedeste siesi ca este cu un pas înaintea celorlalti.

putem afirma just ca Emil Cioran a intuit corect cauza principala a melancoliei. de exemplu. care conduce catre dorinta de izolare de tot. George Bacovia. sigur. de rupere de lume (în poezia “Rar” ) si cea a neantului existential („Plumb” ). el simte nevoia de a evada si devine obsedat de problematica mortii si a sinuciderii. II. renunta la pozitivism. pentru a va convinge si mai bine de veridicitatea cuvintelor lui Emil Cioran. omul se afunda într-o lume întunecata. Acesta simte ca lucrurile „trec” si este îngrozit de perspectiva opririi lor. aceea a „tristetii de a fi”. deoarece la baza tuturor celor întreprinse de om. si anume. pentru lucrurile rapite de timp (cum se întâmpla în poemul „De iarna” ). sociologie. trebuie sa stea cel mai înaltator sentiment. poate fi ofensatoare. mai presus de toate. Consider ca afirmatia lui Cioran este pertinenta. deoarece persoanei careia îi „adresezi” acest sentiment se poate . 53 (mila) Sunt de acord cu afirmatia lui Garabet Ibraileanu. Asadar. Acesta a folosit în poeziile sale teme precum regretul pentru trecut. mila. În al doilea rând. psihologie etc. Pierderea unui obiect sau a unei fiinte apropiate ne poate lasa într-o stare de tristete profunda. tema dorintei de izolare. în cazul în care nu este însotita de iubire. comparând definitia recunoscuta a melancoliei si coroborând-o cu exemplul unui melancolic tipic. Aici melancolicul îsi tese o retea de vise si sperante deoarece. întrucât. în primul rând. poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania. deoarece consider ca mila este un sentiment frumos. mila trebuie sa fie însotita de iubire. Prada ideilor negativiste si pustietatii sufletesti. În primul rând. În concluzie. într-un loc ascuns. se desprinde de lume. va propun sa analizati portretul unui melancolic veritabil.Melancolia apare în momentele în care simtim ca realitatea ne dezamageste si se identifica cu starea de tristete vaga. În al doilea rând. el alege sa se izoleze si sa mediteze la nedreptatea sortii de a fi muritor. aparent fara motiv. foarte nobil daca este sincer si crestinesc. Emil Cioran este de parere ca melancolia este rezultatul constientizarii brutale a omului ca tot ceea ce el cunoaste. este în concordanta cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie. este efemer. este considerat unul dintre cei mai impresionanti melancolici. acela al iubirii. ceea ce iubeste. fiind sigur ca la un moment dat un alt lucru iubit îi va fi rapit. la fel ca si propria sa existenta.

sentimente. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune) Titu Maiorescu sustine ca omul se lasa condus de inima în momentele în care ratiunea ar trebui sa îi dicteze directia finala. într-o spirala care nu poate duce la nimic bun. ca anul nu este alcatuit doar din zile de sarbatoare si. Actele de caritate întâlnite în zilele noastre la tot pasul sunt rareori însotite de mila crestineasca împletita cu iubire. În concluzie. pe de o parte. toate duc spre o viata în negare. Minciuna este ca o boala a sufletului. oricât de nevinovata ar parea. O viata cladita pe minciuna este ca decorul calp al unui teatru. desi este fiinta rationala. coerenta launtrica a fiintei („sufletul”) În concluzie. aceste acte se fac doar în apropierea sau cu ocazia marilor sarbatori crestine si în „luminile rampei”. asa cum spune si criticul. nu numai frica de a fi prins îti „ucide” sufletul. dupa cum am spus. În primul rând. „Cine spune minciuna întâi obrazul îsi rusineaza. 54 (minciuna) Sunt de acord cu afirmatia lui Dimitrie Cantemir. când spui o minciuna nu ai cum sa dai înapoi. iar daca esti descoperit obrazul ti „se înroseste” În al doilea rând. deoarece fiecare aduce dupa ea o alta minciuna. ratiunea arata alternativele deciziei optime. chiar ramasa ascunsa. creându-ti o viata falsa. foarte vizibil. cum spune Cantemir). Oricât de inofensive par unele minciuni. trebuie sa mergi pâna la capat. În primul rând. nicio minciuna nu ar trebui spusa. Ea reprezinta capacitatea specific umana de a distinge binele de . iar mai pe urma sufletul îsi ucide”. poate fi. pentru ca are multe ramificatii si consecinte. vise si aspiratii. distruge viata interioara. doar o iluzie.simti umilit sau dispretuit. atunci când mila nu este dublata si de iubire. ca discretia însoteste cel mai bine caritatea. II. Poate ca unii prefera sa înfrunte direct dispretul decât viclenia acestui tip de mila. de multe ori. distruge imaginea sociala a unei persoane („obrazul”. mai ofensatoare decât dispretul. multi uitând. dar mai multe minciuni spuse în timp pot distruge sufletul unei persoane. ci sentimentul inautenticitatii existentei. structura morala a unui caracter. deoarece o minciuna spusa initial pare un lucru inocent si inofensiv. II. Eu consider ca are dreptate deoarece. oricând poate distruge: aflata. pe de alta parte. Din pacate. esenta omului este reprezentata de pasiune. fiind în acelasi timp riscanta si.

ratiunea si pasiunea ar trebui sa fie complementare. indiferent de moment sau situatie. Moartea este vazuta de oameni ca un element negativ al vietii. Dar oare de ce ne sperie atât de tare un lucru atât de firesc? Un prim argument ce sustine ideea exprimata mai sus ar fi acela ca frica de moarte se naste din cauza ca suntem mult prea legati de viata. Omul incapabil de a cunoaste moartea va fi incapabil sa cunoasca viata. fiindca ea reflecta ceea ce ne dorim cu adevarat. oricât de multa încredere am fi investit în acestea. iar acest lucru ne împiedica sa întelegem ce este moartea. Se naste. Însa rolul sau de judecator este diminuat de fondul sentimental permanent activ. identificându-se cu vocea interioara a omului. Având în vedere argumentele de mai sus. eu cred ca în momentele hotarâtoare. ajutându-se reciproc. 56 (relatia viata-moarte) Sunt de acord cu afirmatia exprimata de personajul Victor Petrini deoarece moartea este un lucru cât se poate de normal si de natural. asemeni modului în care anticipam durerea. este singura capabila sa stie ceea ce este mai bun pentru noi. în legatura cu subiectul mortii. Prin urmare. apasa inconstient chiar si asupra celor mai neinstruiti dintre noi cu greutatea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. ca orice e viu. oricâte convingeri livresti am avea. Prin urmare privim moartea cu spaima si cu îngrijorare. ca o pieire definitiva ori ca o catastrofa. Asadar. de a alege si de a actiona responsabil. De aceea. În concluzie. „directia finala o da inima” deoarece. pentru ca în fond nu este vorba de altceva decât despre doua ramuri ale aceluiasi copac. care este mai de pret si poate . omul este un cumul de sentimente. se înmulteste si moare. II. educata asupra fenomenului mortii facându-l traumatizant. 57 (modestie) Cred ca ideea principala din afirmatia lui Nicolae Iorga este aceea ca omul modest îsi cunoaste mult mai bine interiorul. pasiuni. creste. de ceea ce este material. nazuinte care îl definesc întreaga viata. în care se afla dorintele si trairile noastre interioare. nimeni si nimic nu ne va oferi în cursul vietii vreo certitudine asupra mortii pâna când experienta acesteia nu va deveni personala. Un alt argument ar fi ca inima. Numai traind vei ajunge sa mori.rau. ea lasa ratiunea sa îsi „expuna” variantele si o alege pe cea potrivita. tindem sa ne lasam ghidati de pasiune si sa urmam calea inimii. Omul trebuie sa moara. Diversele carti aparute de-a lungul timpului. II. Un al doilea argument ce vine sa întareasca afirmatia se refera la faptul ca noi ne formam o imagine culturala. dincolo de ratiune.

în Epistola dupa Matei. dispareau? Eram uimiti de atitudinea lor. De asemenea. sa capeti calitatea modestiei si sa devii în ochii tai eroul care ai dorit mereu sa fii. va fi cel mai mare în Împaratia cerurilor”. si reprezinta faptele în locul cuvintelor. pentru ca persoanele înzestrate cu aceasta calitate sa stie sa actioneze întotdeauna corect. De câte ori nu am vazut. moralitatea se bazeaza pe cunoasterea legilor si a drepturilor omului. copii fiind. sa practice ea însasi atitudinile morale pe care le doreste de la ceilalti. Sunt de acord cu afirmatia aceasta si voi demonstra de ce. capitolul 18. Concluzia pe care o putem deduce din aceasta afirmatie este faptul ca o persoana morala trebuie sa fie indiscutabil toleranta. si ne doream foarte mult sa fim si noi ca ei. nu-i asa? În mod sigur. Principiile sunt esentiale pentru moralitate. În al doilea rând. modestia este una din virtutile crestine pe care trebuie sa le dobândeasca un om pentru a accede la viata vesnica promisa de Dumnezeu oamenilor credinciosi. în acest fel ea putând sa se analizeze mai bine si sa-si stabileasca anumite principii dupa care sa se ghideze. întrucât un tip moral are un mod de viata bine organizat si nu îsi încalca regulile impuse asa de usor. De obicei. desi erau oameni normali atunci când nu purtau hainele de supererou. ci sa te cunosti pe tine însuti. De exemplu. întrucât o persoana integra îsi respecta semenii si totodata pe ea însasi. eroi care. esti luat drept fraier sau fara caracter. În viata. o persoana morala trebuie sa aiba o serie de calitati morale. Dupa parerea mea. nu aveau posturi importante. modestia este. În primul rând. versetul 4: „De aceea oricine se va smeri (ca acest copilas). nefacând caz de popularitatea lor. la desene animate. sa fii modest nu înseamna sa mergi privind în jos. smeriti. II. daca esti modest. Trebuie. în zilele noastre. modestia cântareste mai mult decât mândria. dupa ce salvau lumea. . în opinia mea. 58 (moralitate) Sunt de acord cu afirmatia „Moralitatea se razima pe respectul [fata] de altii si pe respectul de sine”. o persoana morala trebuie sa fie întotdeauna mai exigenta fata de sine decât fata de ceilalti. ci lucrau ca orice om. cu bun-simt si sa se autocunoasca pentru a-si putea stabili anumite principii în viata. În primul rând. o calitate foarte putin întâlnita într-o lume în care competitia primeaza.mai frumos decât exteriorul pe care îl vede „acel care se potriveste în oglinda”. dupa cum spune si Biblia. milosi etc. trebuie sa fie toleranta cu celelalte persoane si sa nu judece pe nimeni dupa aparente. mai cu seama. pentru ca.

Asadar. traiau în interdependenta cu natura si stiau sa-i asculte semnele. Omul arhaic celebra soarele. Astfel. Ritmul vietii sale se integra firesc în ritmurile naturii. o activitate întreprinsa poate conduce la libertatea materiala. 59 (munca) E o axioma sa spunem ca munca sta la baza consolidarii caracterului fiecarui om. o gândire corecta. Pe de alta parte. înseamna stradanie si perseverenta în timp. cultura înseamna cunoastere. prin cultura si civilizatie. natura nu are nimic artificial.II. omul modern a ajuns. ci dimpotriva. în termeni statistici. dar si spirituala. Din pacate. natura îi arata cum sa traiasca. putem întelege ca natura este ansamblul de lucruri si fiinte din univers care nu face prea mari sacrificii sa ne învete sa traim. foarte departe de natura. onestitate. II. organizându-si existenta conform marilor cicluri naturale. drum pe care fiecare dintre noi alege sa-l urmeze prin mai multa sau mai putina truda. Din aceasta perspectiva. deci este o valoare obtinuta prin munca. iar experienta cunoasterii trebuie sa fie asociata cu bogatia de a fi cult. inspiratia. acest lucru dovedindu-ne noua ca se poate trai firesc si fara falsuri. noi nu vom putea avea acces la cultura si totodata nu vom putea dobândi experienta necesara. idee ce exprima foarte expresiv. În concluzie. pe care nu o mai întelege si nu o mai protejeaza. numai prin consecventa. sa nu creeze prejudicii. . talentul nativ fac dintr-un om un geniu. În primul rând. oferindu-i toate bogatiile si frumusetile sale. apa. munca poate însemna purificarea fiintei. de munca este nevoie si nu atât de talent pentru a realiza ceva în viata. Comunitatile traditionale. Pe de o parte. definirii corecte a unui drum în viata. arhaice. Nu în ultimul rând. 60 (natura) Pornind de la afirmatia lui Nicolae Iorga: „natura-ti da zilnic exemplul de a trai”. Un al doilea argument adus afirmatiei de mai sus este acela ca omul nu este un „prizonier” al naturii. disciplina si întelepciune. ca nu neaparat harul. Thomas Edison spunea ca geniul este „1% inspiratie si 99 % transpiratie”. a munci semnifica a avea o atitudine libera. vegetatia si animalele care-l hraneau. ci volumul imens de munca si dorinta de autodepasire. fara efortul de a munci permanent asupra noastra si nu numai pentru ceea ce este strict material. pentru a ne dobândi libertatea personala este necesar ca munca depusa sa fie justa. ea recurgând la naturalete.

Cine nu mai spera. deoarece natura este viata în sine. sperante ori idealuri este un om nefericit. singura ei conditie fiind sa o respectam si sa o ocrotim. degradeaza natura umana. 62 (nadejde) Este foarte adevarat faptul ca „Forma reala a fericirii e nadejdea. . minciuna denota decadenta si lezeaza onestitatea persoanei. prin esenta ei daunatoare. are libertatea de a-si lua drept exemplu de a trai de la ea. la subrezirea credibilitatii si a pozitiei ocupate de el în cadrul societatii. nu cu un mijloc. Acest fenomen conduce la prejudicierea integritatii individului. de calitatile si capacitatile celui pe care îl afecteaza. netinând cont de sisteme de valori.Prin urmare. Ea rapune datorita fortei de persuasiune. Un al doilea argument îl constituie faptul ca viitorul ni-l cream singuri prin ceea ce visam. II. de aici putem trage concluzia ca un om fara visuri. orice fiinta din univers trebuie sa descopere misterele naturii. afirmatia lui Alexandru Macedonski este cât se poate de adevarata. dupa cum spune Victor Eftimiu în Spovedanii. vazând fericirea într-un anumit fel. adevarata bucurie fiind savurata intens atunci când speram. este cu atât mai dificil sa îi gasim o definitie. Constiinta fiecarui individ este influentata de sperante. Un prim argument ar fi acela ca. efectele minciunii nu se fac simtite doar la nivelul relatiilor interpersonale. iar noi facem parte din ea. Odata descoperit. Pe de alta parte.". 61 (minciuna) În opinia mea. rezultatele ei fiind puternice si nocive. visam la ceva. Cum fiecare este diferit. fascism. Trebuie mentionat faptul ca minciuna este cea care a dus la declinul unor mari puteri si a determinat instaurarea regimurilor totalitare: comunism. care deformeaza realitatea si dezumanizeaza persoana. În concluzie. în totalitatea ei. nu poate fi fericit. Asadar. fara ca aceasta sa astepte ceva din partea noastra. ca fiinta rationala. pervertind relatiile dintre oameni. Astfel asociem drumul spre reusita cu un scop. afecteaza persoana. afirmatia lui Alexandru Macedonski îsi dovedeste pe deplin valabilitatea. II. Un prim argument ar fi ca fericirea poate fi definita ca fiind suma trairilor pe care le avem legate de împlinirea unui vis. Însa de aici putem deduce ca singurul lucru în comun în definirea fericirii este speranta. deoarece minciuna este unul dintre cele mai imorale lucruri. individul poate cadea în dizgratia celor din jur. pâna la urma de aici provenind si fericirea. a felului în care îl face pe individ sa fie vulnerabil. bucurie mult mai mare decât cea din momentul reusitei. chiar distrugându-le. minciuna.

În primul rând. sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici. De aceea. Fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce i se cuvine strict în functie de ceea ce realizeaza. 63 (nedreptate) Consider ca afirmatia lui Ioan Slavici este pe deplin justificata. cand înzestrata cu puteri magice. între om si natura a existat o legatura speciala. a-l evalua corect. iar apoi a-i atribui ceea ce este în concordanta cu meritele sale. si atunci când se omite meritul celui în cauza. drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat. ce a stârnit atât admiratie cât si controverse. De fapt. de exemplu). toate . Pe de alta parte. când factor negativ. cu adevarat fericit. Ceea ce obtinem noi si credem ca ne face fericiti nu poate fi considerata expresia fericirii. chiar a legalitatii. afirmatia este mai mult decât adevarata. A priva pe cineva de ceea ce-i revine înseamna evident a face o nedreptate. II. dar întotdeauna un element constant. II. în primul rând. întrucât dreptatea presupune a-i acorda fiecaruia ceea ce merita. starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. Prin urmare. Întotdeauna când suntem fericiti. transmiti si celor din jur starea ta de bine. este vorba de transmiterea sperantei. 64 (nefericire) Dintotdeauna. Concluzionând. a fi drept presupune a trata pe fiecare în mod obiectiv. De aceea. Problema este însa a sesiza injustetea. Tot o nedreptate va fi deci si a oferi ceva în mod nejustificat. consider ca o nedreptate trebuie pedepsita indiferent de modalitatea prin care se realizeaza. iar dezinteresul si neimplicarea nu ar trebui sa aiba nici un fel de consecinte pozitive. speranta este indispensabila din viata unui om împlinit. Natura a fost când element protector. Eforturile trebuie desigur rasplatite. când minimalizata. fara de care viata nu ar fi fost posibila. dar si atunci când celorlalti li se da ceva fara ca acestia sa aiba vreo contributie. Acest lucru însa nu este mereu aplicat în societate.daca ar fi sa-l credem pe Schopenhauer. speranta ca vor fi si ei fericiti ca tine. în opinia mea. caci ei nu se pot bucura pentru reusita ta. multi au încercat sa defineasca fericirea si din atâtea încercari au reiesit tot atâtea definitii. Cred ca a actiona injust înseamna a comite o eroare de judecata si este un fapt iesit din sfera moralitatii sau în unele cazuri. esenta ei trebuie cautata în alta parte. si nu pe baza altor motive (în functie de simpatii ori interese. esenta egoista a omului nepermitându-le acest lucru.Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este ca atunci când esti fericit.

Prin urmare. iar norii dispar cu desavârsire de pe cerul sufletului. În general apa este elementul cel mai des întâlnit. II. II. deziluzionati sau dezamagiti. Se spune ca norocul îl poti avea sau nu. al înstrainarii de sine. Pe de alta parte. Apa poate simboliza în acelasi timp împlinire sau disperare. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci când sufletul îti râde. seninatatea. gânditorul Immanuel Kant subliniaza importanta simtului datoriei în fata instabilitatii firii umane. ambele aspecte sunt importante când ne raportam la munca dar cheia este sa stim cum sa le îmbinam pentru a avea o etica echilibrata a lucrului. În al doilea rând. bogatia. soarele stralucitor. pentru a evolua ca persoana. pe cât de pretios si râvnit. se va dezumaniza treptat si nu va gasi resursele interioare necesare pentru a continua sa munceasca o perioada lunga de timp. cât si labirint. pentru ca îsi da seama ca e de datoria lui. putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece. având la baza aceste argumente. participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si în diverse opere literare. Daca omul continua sa lucreze doar atâta timp cât pune suflet. În concluzie. Apoi. De aceea Kant considera ca un om cu adevarat evoluat va putea lasa la o parte înclinatia pentru o munca sau alta si va continua sa lucreze atunci când îi displace. pe atât de iluzoriu. 65 (munca) Problema pe care o ridica munca este ca ea poate fi privita din doua perspective: a pasiunii si a datoriei. regasind parca în stropii de ploaie picaturile lor de tristete. pentru a evolua într-un domeniu si. În opinia mea. iar padurea poate fi atât spatiu protector. el va observa ca sufletul lui e schimbator si atasamentul excesiv pentru munca îi poate fi daunator. În caz contrar. de asemenea. 66 (noroc) A fi norocos este poate un dar. când oamenii sunt tristi. dar putem regasi si padurea sau vântul. Soarele în schimb este mereu asociat cu pacea. afara nu va ploua niciodata. De accea. întodeauna vor considera ca natura le împartaseste sentimentele. vremea este mai frumoasa. omul poate dezvolta un sentiment al inutilitatii.celelate probleme par mult mai usor de rezolvat. Cel a carui munca nu este un scop în sine. si ca te poate urmari toata viata la fel cum . ci doar un mijloc pentru a obtine satisfactii financiare. practicarea unei meserii trebuie sa fie însotita de pasiune. când în suflet este senin. ca atunci când sufletul îti plânge.

un al doilea argument reprezinta faptul ca norocul poate fi doar o scuza pentru cei incapabili sau insuficient pregatiti pentru a-si asuma responsabilitati. putem conclude ca. II. Acestea fiind spuse. 68 (menirea operei de arta) . într-adevar. soarta. Curiozitatea care rezida în natura umana a condus la aparitia marilor inventii ale umanitatii. dorinta de nou este cea care îi confera omului caracterul sau de fiinta superioara. nevoia de nou si spiritul inovator sunt însusirile fundamentale care ne separa de celelalte fiinte ale lumii. Daca unii sustin ca fara noroc nu obtii nimic în viata. putem afirma ca norocul nu este altceva decât cea mai buna scuza pentru o aglomerare fericita de împrejurari. cei mai multi vorbesc despre noroc ca despre ceva obtinut fara niciun merit si fara nimic în schimb. Luând în considerare afirmatia lui Eugen Lovinescu.te poate si parasi. chiar daca nimeni nu poate spune exact ce este norocul sau ce trebuie facut pentru a-l avea. omul nu ar fi putut exista si. coincidenta sau doar capacitatea cuiva de a îndeplini cu succes ceea ce îsi propune prin propriile forte. Fara aceste doua calitati ce îsi au izvorul în ratiune. de la elemente culturale si sociale pâna la cele doua revolutii industriale. 67 (deschiderea catre nou) Discutând problema omului si relatia acestuia cu elementele noului. privind omul ca pe o componenta sociala. evolua. Eugen Lovinescu afirma ca dorinta de nou este calitatea de baza a omului si cea mai nobila dintre acestea. ca pe un element din mecanismul societatii. care fac prea putin si se asteapta la prea mult în schimb. Dar asa cum nimic nu se obtine fara un pret sau fara efort. În al doilea rând. II. Subiectivitatea îsi spune cuvântul mai ales pentru ca nimeni nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc. A face din acesta un adevar tangibil folosit drept scuza privatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea în superficialitatea cliseelor. precum si aceste doua argumente. altii sunt de parere ca nu ai nevoie de noroc daca faci tot ceea ce îti sta în putinta pentru a-ti împlini visul. cu atât mai mult. În primul rând. În concluzie. Întrebarea care urmeaza este daca suntem sau nu îndreptatiti sa credem astfel. putem constata ca dorinta si atractia spre noutate a stat la baza progresului activitatilor umane. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata din punct de vedere istoric. de la roata la computer. Primul argument în acest sens este imposibilitatea de a defini si delimita norocul în realitatea cotidiana.

II. frumusetea ei sta în încremenirea tuturor formelor sale de manifestare în niste rame fixe care. artistul este un fel de magician. Orgoliul genereaza simtul demnitatii si ne îndeamna sa ne cunoastem pe noi însine. pentru ca semnificatia lui poate pendula între extreme si acest lucru nu face bine sufletului omenesc. operele de arta au fost gândite de artisti cu un scop precis. Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale modele de caractere viabile si de a descoperi sacrul în locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman. artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de întelesuri. orgoliul este expresia principiului universal al dezvoltarii. mai blânzi sau. nemaivazuta si. sedus fiind. prin opera sa. o manifestare particulara a acestuia în spatiul specific si complex al psihicului uman. un vrajitor de suflete care aduce astfel în viata cititorului. dar persistent. însa nici de adulatie. într-o masura mai mica sau mai mare. îl trezeste pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vietii. care ne face sa ne afirmam si sa ne realizam atât intelectual. straniul într-un mod nedeclarat. cât si spiritual si fizic. Se creeaza astfel o legatura între artist si receptorul sau. În viziunea mea. mai revoltati. receptorul va începe sa se simta din ce în ce mai influentat de noua taina descoperita. În al doilea rând. reprezinta un joc nesfârsit al regasirii si despartirii de lume. o lume misterioasa. Orgoliul este motivul psihologic din cauza caruia tindem spre un anumit ideal omenesc. Oricum ar fi opera de arta. proprie fiecarui om normal. pocnind din degete. cel din urma. se va lasa modelat cu buna-stiinta de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanenta din viata lui mentala si sufleteasca. din contra. exista o aura halucinatorie a oricarei opere de arta care evoca misterul. Asta deoarece în momentul în care se stabileste primul impact între artist si cel caruia i se adreseaza. dar si o calitate utila daca este corect orientat. Acest mister nu trebuie sa fie creator de vid. În primul rând. .În general. Omul trebuie sa întrezareasca lucid înca de la început puterea pe care o creatie o poate exercita asupra sa. De fapt. 69 (orgoliu) Contrar conceptiei adânc înradacinate. Orgoliul este un viciu când întrece anumite limite. ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu întelegerea operei de arta si integrarea semnificatiei în propriul sistem de gândire. ele având ca destinatie finala impresionarea celor care iubesc cultura. orgoliul este o trasatura generala. mai cruzi. pentru oameni. ci pentru a învata din ea. mai buni. pentru a nu se lasa coplesit de ea.

Daca exista o calitate indispensabila omului. determinata la rându-i de prezenta convingerilor si trairilor puternice. În numele si datorita pasiunii. bazata pe întelepciune si bunatate. cu ajutorul caruia ne faurim destinul. bunatate sufleteasca si bunacrestere. Nu putem fi constrânsi sa cream. nu vom putea crea nimic. aceasta notiune da imboldul creatiei. daca avem interesul necesar. În plus. Conflictele cauzate de ciocnirea orgoliilor sunt cele mai dureroase si mai greu de aplanat. Aici se afla hotarul dintre orgoliul pozitiv. orientata spre creatie si activitate utila. sunt cele mai dezastruoase emotii . excesul acestuia macinând si distrugând ceea ce au creat altii. edificator si cel negativ. Orgoliul este în stare sa nimiceasca cele mai frumoase relatii omenesti. Prin urmare. orgoliul devine cu adevarat un viciu. caci din ea decurg vointa si dedicarea. daca nu suntem motivati de nimic. produsele eforturilor si ale daruirii noastre vor fi valoroase. el devine un instrument al distrugerii. 70 (pasiune) Pasiunea este însusirea fundamentala a umanitatii. realizam actul de creatie. adevarul prin minciuna si lupta ideilor prin lupta indivizilor. substituind competitia sanatoasa prin intriga si dusmanie. activitatea utila prin speculatie si demagogie. Orgoliul este forta priomordiala a progresului în orice domeniu de activitate. si puterea bruta. nu un act impus. Lipsa totala de orgoliu genereaza inactivitate si lasitate.Daca este însotit de talent. Dar când întrece limitele rationalului. Calitatea muncii noastre este direct dependenta de gradul de implicare. un amestec de sentimente si impulsuri. precum si orice produs spiritual. modele pentru viitoare realizari. Trebuie sa ne ferim a parcurge distanta între „vreau sa fiu cel mai bun” si „vreau sa fiu primul”. În schimb. care au nevoie de motive si imbolduri pentru a actiona. doar în prezenta unui puternic imbold dat numai si numai de pasiune . malefic. Invidia si ura. aceea este pasiunea. Pe aici trece limita dintre puterea intelectuala benefica.ele distrug si macina în primul rând sufletele acelora care nu se pricep sa le tina în frâu. II. Asadar. este baza pe care se construieste structura societatii. putem spune ca pasiunea si dedicarea au un rol decisiv în nasterea unor creatii de valoare. de la mestesuguri si arte pâna la stiinte si politica. evolutia noastra psihologica si culturala este influentata în mare masura de puterea volitiva. Astfel. Dintr-o forta benefica. între „vreau sa fiu respectat“ si „vreau sa mi se stie de frica“ . oamenii sunt fiinte empirice. aceste manifestari ale orgoliului ranit. întemeiata pe teroare si umilinta. orgoliul devine instrumentul nostru cel mai de pret. intelect. umanitatea înainteaza. întinându-le si întunecându-le. existenta unor creatii valoroase este posibila numai datorita existentei pasiunii. Nimic nu poate fi construit fara motivatie.

Descoperirea lumii din nou poate fi placuta sau poate crea suferinta si dezamagire. descoperirea lumii din nou e o placere durabila deoarece complexitatea lumii înconjuratoare ne determina sa gasim noi sensuri ale vietii. Dar libertatea acestuia nu existã decât atâta timp cât nu limiteaza viata si libertatea celor din jur. Dupa cum spune si Tudor Arghezi . personajul lui Rebreanu. eu cred ca si actiunile care au urmari dezastruoase. este fundamentala la Dostoievski. de o teorie stiintifica sau de o opera de arta. omul constientizeaza faptul ca nu poate rezista tentatiei care ia forma instinctelor. iar pentru a crea o lume. ca am fost tradati. trebuie mai întâi sa o descoperi. Din punctul de vedere al savantilor. a dorintei de supravietuire. constient de pacatul lui. acolo unde poate alege cum sa traiasca. în si mai strânsa legatura cu consecintele. Fiecare creatie sau imagine artistica arata o viziune noua si spectaculoasa asupra lumii. II. În acest caz. Manolescu). de fericire. comise fara acest . Este . In concluzie. în functie de trairile si destinul fiecarui om. 72 (placere) Afirmatia lui Tudor Arghezi nu e valabila întotdeauna. prin urmare. Descoperirea ca sperantele noastre s-au spulberat. fie ca o teorie e adevarata sau eronata .II. Pacatuim numai când stim ca pacatuim. totusi. Putem spune astfel ca Ion. Spuneam ca descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamagire. de o persoana. Pe de altã parte. de dominare a celorlalti. preocuparea de a descoperi si de a emite teorii noi e un lucru placut. sa ne bucuram de fiecare data când descoperim ceva. Eu cred ca este vorba doar de una dintre situatiile în care apare pacatul. În general. drama acestui pacatos.. sa ne schimbam viziunea asupra existentei. fie ca e vorba de un loc. afirma eseistul. deoarece putem spune ca ei creeaza lumea din nou. deorece am gasit un motiv în plus pentru a trai. acolo unde omul are libertatea alegerii. Pacat este tot ceea ce încalca libertatea celuilalt si drepturile lui. poate. nu putem spune ca nu pacatuieste. ca . pacatul este în strânsã legatura cu constientizarea sau neconstientizarea lui. 71 ( pacat) Cred ca afirmatia lui Vasile Bancila este adevarata în parte. dar. Tentatia este pretutindeni. Spre exemplu în literaturã. Pentru artisti descoperirea lumii din nou e un fapt esential.bruta ingenuã” (N.. Un exemplu este poezia argheziana cu tematica ei foarte variata. oamenilor le place sa descopere ceva nou. un om care nu are constiinta raului pe care-l face si. a pacatuit.liber consimtamânt” intra tot în categoria vasta a pacatelor. în majoritatea cazurilor.

permite si o lectura în functie de vârstele la care este citit poemul: ca un basm ( în copilarie). În cel mai bun caz ne putem resemna si chiar daca avem puterea sa luam totul de la început. Sensul operei nu difera doar în functie de receptarea critica. ceea ce ma determina sa o combat. “Luceafarul” a fost dezbatut si interpretat diferit. Operele scriitorilor consacrati. Hyperion doreste sa-si sacrifice nemurirea “pentru o ora de iubire”. Viata nu e întotdeauna însotita de placere. literatura ofera argumente în acest sens.73 (poezie) Fireste. dar este dezamagit când descopera ca iubirea sa nu se poate împlini. În “Luceafarul”. ca imaginea iubirii imposibile (în adolescenta) sau ca poem al singuratatii geniului (la maturitate). din orice literatura au fost. 74 (prezent / viitor) Ion Heliade Radulescu priveste prezentul si viitorul în relatie de interdependenta: în opinia lui. În realitate. “Luceafarul”. cât si virtuale.capodopera lui Eminescu. stefan Gheorghidiu care la început o idealiza pe Ela. “Luceafarul” prezinta în aparenta o poveste destul de simpla. ratat în toate planurile . este adevarata. nuvela La tiganci de Mircea Eliade prezinta modelul omului simplu. pe care cititorul le descopera. si un joc al sensurilor. absoluta este greu de întâlnit. Pe de alta parte. Aceasta pluritate a lecturilor a condus la o permanenta actualizare a lor. eu cred ca marea poezie rezista în timp pentru ca ne permite sa o regândim si s-o retraim. chiar contradictoriu. În concluzie. Spre exemplu. si daca destinul nostru e tragic. descopera ca ea îl tradeaza si ca dragostea pura. printre altele. În romanul lui Camil Petrescu. ramânem cu un gust amar. De exemplu. existenta momentului actual si cunoasterea lui fac posibila întrezarirea viitorului. În primul rând. de exemplu. placerea lecturii fiind cu atât mai mare cu cât este mai variata pluritatea sensurilor.oamenii nu sunt asa cum credeam ne întristeaza. aceasta descoperire provoaca rani care nu se mai vindeca niciodata . ci si de experienta personala. din fiecare experienta învatam ceva nou. II. Din epoca în care a aparut textul si pâna astazi. Afirmatia sa contrazice exemple atât reale. ca oamenii sunt marginiti si altfel decât el. ideea lui G. “o mare poezie” ofera cititorului. în multiple rânduri comentate în diverse moduri. Calinescu conform careia o mare poezie este interpretata diferit pe parcursul timplului. II. tema poemului este omul de geniu. “O mare poezie” creeaza impresia ca o putem întelege altfel la fiecare lectura. Dar fie ca e placuta sau nu. având ca tema dragostea.

daca exista cu adevarat. Prietenia reînnodata are nevoie de mai multa atentie. caci adevaratul prieten este un lucru rar.76 (gloria) Ceea ce spune Victor Eftimiu e un loc comun. timpul este. mai ales pentru faptul ca trebuie sa tii cont si de ceea ce îl preocupa pe celalalt. cred ca o prietenie reînnodata nu poate fi influentata de trecerea timpului si este la fel de stabila ca orice prietenie. Consider ca opinia lui La Rochefoucauld este adevarata numai atunci când vorbim de adevarata prietenie. O prietenie adevarata se bazeaza pe un sentiment puternic. Un prim argument este faptul ca prietenia se bazeaza pe fidelitate si daruire. însa acest lucru nu i-a putut nici macar sugera ceea ce avea sa urmeze. Populatia de acolo îsi cunostea prezentul. II. Pe de alta parte. caci indiferent de schimbarile prin care trec prietenii.Un exemplu concludent este acela al atacului din anul 2001 în ziua de 11 septembrie asupra SUA. timpul ne ofera doar posibilitatea de a privi înapoi. în plan real. manifestat prin grija. îti poti descoperi noi valente sufletesti. 75 (prietenia) Asertiunea lui La Rochefoucauld privind faptul ca “Prieteniile reînnodate cer mai multa rabdare decât cele care n-au fost rupte niciodata” se refera atât la rezistenta în timp a prieteniei. fiindca ea nu poate înceta. Din punctul meu de vedere.vietii. apoi în viitor. cât si la faptul ca prieteniile adevarate trebuie cultivate. încredere. Un alt argument ce vine în sprijinul afirmatiei lui La Rochefoucauld se refera la sentimentul ce tine prietenii uniti. Desigur ca este dificil sa fii întotdeauna perfect într-o prietenie. respect. dar având atentia treaza si fiind autentic în relatia ta de prietenie. acest sentiment este necesar sa fie trait în mod autentic. În concluzie. Cu atât mai mult pare adevarata ideea în epoca noastra care a creat . toleranta.dar nici în fata lor nu întelege ce se întâmpla.Gavrilescu este constient de insuccesul sau si îsi plaseaza existenta în trecut. neputincios în a ne ajuta sa-l întrezarim. de asemenea. prietenia nu cunoaste jumatate de masura. traia dupa regulile lui. întelegere. grija. viitorul fiind o fereastra închisa pâna în momentul trairii lui. O prietenie reînnodata trebuie sa tina seama si de evenimentele sufletesti si spirituale ale celuilalt. Binenteles ca o astfel de prietenie nu se va epuiza atunci când fiecare dintre cei doi îsi descopera aceste preocupari. pretuite si întretinute cu grija. Nu numai ca nu a reusit sa anticipeze evenimentele. II. deoarece ea nu cunoaste jumatate de masura. O astfel de prietenie te îmbogațeste. În concluzie. o banalitate acceptata de toata lumea.

ei se schimba în bine. II. te poti culca pe lauri daca iubesti anonimatul. Acestia ispasesc o pedeapsa care îi va face. trebuie sa traiesti zilnic pentru ele. de multe ori pleaca de acasa pentru a cauta o viata mai buna. Consider ca educatia este ceva dobândit. de multe ori. În primul rând. în viata. datorate în mare masura mass-mediei. îngrijiti si alfabetizati. la terminarea acesteia. este chiar aceasta valoare. sa-si dea seama cât de mult au gresit. În concluzie. de la toti cei ce ne înconjoara. Dar. O alta situatie o reprezinta copiii ce provin din familii sarace. Ceea ce trebuie câstigat zilnic. sa ne gândim la oamenii care au comis faradelegi.78 (scoala) .fenomenul gloriei de scurta durata. daca ultima întrecere europeana n-ar fi devenit subiect important în media. încât sa nu poata fi educat. Pentru aceasta continua vizibilitate. Daca nu au avut parte de o buna crestere. Horatiu are dreptate când afirma ca omul poate fi educat. aparitia ”pe sticla” sau în presa scrisa este esentiala. marii creatori sunt. Daca avem sansa sa întâlnim ce trebuie. Iar de aici începe procesul de educare a acestor mititele fiinte. de la familie. ea nu înseamna decât recunoasterea publica a unei valori. ceva ce preluam de la parinti. valoros. rutina. câteva zile la rând? Pe de alta parte. caci avem înca din nastere simplitatea si atractia catre frumos si catre bine. într-un fel. poate. putem deveni mai buni. Concurenta acerba pentru vizibilitate publica reclama mai mult decât altadata puterea de a câstiga gloria zilnic. 77 (educatia) Fara îndoiala. niste eterni debutanti. Speram ca în cele mai multe cazuri. cu propriile limite fizice si intelectuale. sunt de acord cu Horatiu. II. care sustine radacina buna a omului. ingeniozitatea si munca. luati în centre de plasament. Apoi o familie buna doreste sa-i înfieze. pâna la urma. daca gloria e autentica. Spre exemplu. Câti dintre noi ar sti despre succesul echipei feminine de gimnastica. Acesta nu poate fi într-atât de rau. daca vrei performanta si faima. Sunt gasiti pe strada. din cauza competitiei dramatice. ca în orice fiinta exista ceva care permite îndreptarea ei spre ceea ce este bun. dulceata existentei care întoarce spatele competitiei. În concluzie. Nu sunt suficiente talentul.

va fi alcatuita din oameni mai putin instruiti. rolul scolii este într-adevar foarte important. Acestei institutii trebuie sa îi acordam o mai mare atentie. destinul este.putea fi prevestit. Destinul de sine statator nu exista. pot avea consecinte grave asupra noastra si mai ales. va avea urmari mai bune sau mai putin bune în ziua de mâine. organizarea statului va lasa de dorit. Societatea.Consider ca afirmatia lui Ion Heliade Radulescu. El nu da vina pe Divinitate pentru soarta sa deoarece. În plus. inutile. II. ale lui Oedip (Oedipus Rex – Sofocle) de a se împotrivi prezicerilor oracolului conform carora el urma sa-si omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria mama. de departe adevarata. In mitologia greaca destinul avea caracter implacabil .79 (destinul) Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide si cu punctul meu de vedere. Un exemplu în acest sens ar fi încercarile. cum spune si Ioan Damaschin. Sartre. pentru cei “slabi”. În concluzie. generatiile urmatoare vor avea de suferit din mai multe puncte de vedere. Conform lui J. În functie de caracterul omului. El este scuza folosita de oamenii “slabi” pentru a nu-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor lor. Un om puternic îsi asuma responsabilitatea faptelor sale si îsi creeaza propriul destin. asupra copiilor nostri. II. P. iar pentru cei “tari” rezultatul alegerilor facute în decursul vietii. a luat mai multe forme. Conceptul de “destin”. 80 (sinceritatea) . cred ca este mai indicat si mai simplu sa prevenim decât sa îndreptam ceva care tine de fapt de responsabilitatea noastra. spre exemplu. toate pornind de la ideea unei forte superioare ce hotaraste desfasurarea evenimentelor din cursul vietii unei persoane. În opinia mea. întrucât formarea lui se realizeaza într-o mare masura în timpul scolii. iar de aici o multitudine de probleme îsi vor face loc încetul cu încetul si vor duce la prabusirea sistemului. trebuie bine educat. o înlantuire de evenimente a caror desfasurare nu o pot controla. tineretul. face un apel la cei din învatamânt si îi atentioneaza ca instruirea în scoli a copiilor de azi. ceea ce ni se întâmpla este rezultatul deciziilor noastre si al relatiilor cu cei din jur. fiecare dintre noi este înzestrat cu liberul arbitru (avem capacitatea de a alege între bine si rau). dar nu preîntâmpinat. influentabil de altfel. în culturi si religii. întrucât deciziile luate în graba ori aspecte neglijate cât de putin. Daca acest fapt va fi neglijat . de-a lungul timpului.

Sinceritatea este importanta si apreciata. cei care sunt sinceri nu sunt întotdeauna agreati pentru aceasta calitate. la unii este adevarat. sa speram ca ele se vor întâmpla asa. Speranta nu moare ultima .nu întotdeuna. dar dura în legatura cu o persoana poate sa jigneasca si sa nasca controverse. Oamenii prefera sa auda o minciuna. Asa o fi oare? Întotdeauna? Eu as zice ca aceasta e doar înca unul dintre multele clisee care are priza la populatie deoarece suna „frumos". Uneori. Dar atunci nu e mai bine sa punem umarul la transpunerea în realitate a acestor lucruri posibile. La ceva posibil. deoarece o parere sincera. Sinceritatea exagerata poate duce la dispute si. Libertatea si speranta se exclud reciproc. care devine un defect. ca din senin sau cu ajutorul altora? Speranta nu este buna la casa omului. ci devine un defect. în loc sa asteptam. La o privire mai atenta însa.A fi sincer înseamna a nu avea nimic de ascuns. La ce speram? 1. nu mai este o calitate. La ceva imposibil. „speranta moare ultima". dar cu o sansa de realizare infima) va aduce dupa sine dezamagirea. speranta sau moare cu mult înaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi însine. deoarece ea implica spunerea adevarului în limitele bunei-cuviinte. n-are cine stie ce baza reala. frustrarea si amaraciunea atunci când ceea ce speram nu se va întâmpla. în acest caz. nu de multe ori. Este un drog. de buna voie. decât adevarul care doare si care poate fi deranjant. a spune tot ceea ce gândesti sau simti. II. Desigur. Poate la unii oameni. iar acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra. deoarece un om sincer obtine mai usor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct si clar. în schimbul acesteia. 83 (iubire) . Astfel. Omul care spera nu este liber. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta în lucrurile acelea imposibile (sau posibile. II.82 (speranta) Auzim adesea: „speranta moare ultima". se pot confrunta cu probleme pentru ca sinceritatea câteodata nu este privita bine. însa. A fi sincer implica a spune adevarul si. asa. adevarul este acceptat. Între sinceritate si insulta este uneori o linie foarte subtire. nu pot coexista. 2. speranta îti ofera o falsa senzatie de caldut confort psihic dar. Afirmatia lui George Cosbuc combate sinceritatea exagerata. Sinceritatea trebuie pretuita. Persoanele sincere. te transforma în prizonier. La alti oameni nu este valabil.

justificat. În al doilea rând. respectul si compromisurile de dragul persoanei de lânga noi. II (orgoliul profesional) În conceptia lui Marin Preda „Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi. În concluzie. Nimic nu este umilitor sau înjositor. deoarece cel dintâi rezultã în urma unor realizãri ale individului. de multe ori.”. dragostea aduce în viata oamenilor liniste si fericire.Din afirmatia lui Phil Bostmans. În concluzie. doar daca vom stii sa aplicam afirmatia lui Phil Bostmans. doar daca stim sa iubim cu adevarat. când simtim iubire si vrem sa facem orice pentru a mentine viu acest sentiment pur. orgoliul obiectivat în mediul profesional. idee cu care sunt de acord. orgoliul profesional este unul constructiv . deseneaza zâmbete sau aduce lacrimi pe chipurile oamenilor. 84. a simti acest pur sentiment nu este de ajuns. Pe de alta parte. realitate-fictiune. din punct de vedere moral. însa când vom lupta pentru ceea ce iubim ne vom lovi de prejudecati. creator . . care. acest orgoliu profesional poate fi pus în antitezã cu orgoliul personal. caci nu este de ajuns sa simtim.cãci individul are nevoie de recunoasterea muncii sale si lucreazã în acest scop. ne vom întâlni cu dragostea adevarata si vom stii s-o pretuim. acest tip de orgoliu este moral si este justificat de nevoia persoanei de a se afla în centrul atentiei celorlalti. facându-ne mai puternici si mai încrezatori în fortele proprii. Asadar. dar care cautã si admiratia lor. În plus. Împartasesc aceasta idee. altfel vom suferi iubind sau nestiind sa distingem iubirea în cadrul vietii noastre. deoarece dragostea ne da aripi sa depasim cadrul tangibil si realizabil al vietii. necesar este sa învatam sa facem orice din si pentru iubire. care se doreste respectatã. caci în razboi si in iubire totul este permis si nimic imposibil de realizat. Important este sa învatam sa pretuim si sa mentine vie flacara dragostei. care reprezintã înfumurarea. În primul rând. ce le vom putea depasi. deoarece iubirea implica o serie de responsabilitati precum. pentru a ne atinge scopul de a fi fericiti. astfel. În viata. este cel care angajeazã toate fortele individului pentru obtinerea unor rezultate demne de admiratia celor din jur. adica este unicul demn de o persoanã . de foarte putine ori. iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist si lipsit de o bazã solidã. caci. din „Reflectii si maxime’’ se distinge ideea ca iubirea distruge bariera dintre posibil si imposibil.

II. 85 (realitate si aparenta) Afirmatia „ochii însa sunt orbi. Cu inima trebuie sa cauti”, cu care sunt de acord, sustine sensibilitatea sufletului uman în perceperea realitatii. Un prim argument ar fi acela ca arta si într-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiza la prima vedere. Pentru ca aparenta sa fie depasita si sa se ajunga la valoarea adevarata si esenta mesajului transmis de o opera de arta, ea trebuie sa treaca prin filtrul sensibilitatii sufletesti. Un cuvânt, o pata de culoare, un acord de vioara pot exprima mai mult decât mesaje, imagini si sunete seci, pot avea o încarcatura sentimentala, stârni emotii care reprezinta realitatea la un nivel mai profund, doar ca este necesar acel „simt” al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparenta. Un alt argument, în sprijinul afirmatiei de mai sus, ar fi acela ca orice individ depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din viata sociala. Oamenii sunt mânati în actiunile lor în egala masura de afecte cât si de instincte si de rationamente si pentru a întelege motivatia, natura si consecintele actiunilor umane inima functioneaza ca un organ de simt cu care percepem acele afecte, completând imaginea aparenta si transformând-o întruna completa, reala. În concluzie, putem afirma ca inima este foarte importanta în distingerea aparentei de realitatate. II.86 (singuratatea) Consider ca afirmatia privitoare la singuratate este adevarata. Un prim argument este acela ca singuratatea este cea mai mare drama a omului; izolarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caracterstici ale sale: sociabilitatea. Însa mai grava decât izolarea fizica este izolarea metafizica, lipsa comunicarii intrapersonale. În al doilea rând, comunicarea intrapersonala este foarte importanta deoarece prin intermediul ei omul ajunge la autocunoastere. Discutând cu sine el îsi poate descoperi noi pareri, calitati sau defecte deoarece sinele este singura persoana în care un om poate avea deplina încredere, este singurul sprijin care nu-l va parasi sau trada vreodata, Datorita acestei încrederi, omul este sincer cu sine însusi, îsi marturiseste toate pasiunile, temerile, dorintele, scopurile si ideile iar acest lucru îl ajuta sa relationeze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscându-se, el va sti sa-si aleaga prietenii si partenerul de viata bazându-se pe preocuparile lor comune, Acest lucru prezinta numai avantaje deoarece aceia care se aseamana se înteleg si se sprijina reciproc, Astfel, comunicarea cu sine

devine o conditie esentiala a convietuirii pasnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie sa învete sa traiasca cu sine înainte de a trai cu ceilalti. Un al treilea argument ar fi acela ca datorita comunicarii intrapersonale, omul poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea sa devina, îsi analizeaza calitatile si defectele si stabileste modalitati de autoperfectionare, Lucrând asupra sa, omul evolueaza continuu, iar acest lucru îi da un sentiment de satisfactie si de respect fata de sine, În concluzie, comunicarea intrapersonala este vitala pentru o dezvoltare normala, omul care nu comunica cu sine nu va fi capabil sa aiba relatii normale cu cei din jur deoarece necunoscându-se, el nu va avea o imagine corecta despre sine iar acest lucru poate deveni o sursa de conflict cu cei care îl vad întrun mod diferit. El nu va sti cine este de fapt, ce vrea si nu va sti sa se mobilizeze pentru a-si atinge scopurile. Un om care nu comunica cu sine este un om singur deoarece el nu poate relationa nici cu sine, nici cu ceilalti. II. 87 (singuratate) Atunci când suntem singuri, trebuie sa folosim momentele de solitudine pentru a face o introspectie în strafundul propriului suflet. De multe ori, prinsi în vârtejul activitatilor de zi cu zi, al faptelor marunte, nu mai apucam sa ne ascultam vocea interioara. Ar fi bine ca seara, când punem capul pe perna, sa ne analizam în liniste faptele din acea zi si sa ne facem un bilant al lucrurilor întâmplate, sa ne gândim daca suntem multumiti de ceea ce am realizat. Ar fi bine de asemenea sa ne analizam mai des sentimentele si sa ne ascultam vocea inimii. Daca în fiecare seara sufletul nostru va fi împacat cu ceea ce noi am facut în acea zi, daca noi suntem multumiti de propriile fapte, atunci cu siguranta, desi aparent singuri, vom avea alaturi cel mai bun prieten, propriul nostru eu. În concluzie, sunt singuri numai cei care nu-si hranesc sufletul cu fapte si sentimente si care neavând grija de cel mai bun prieten al lor, îl lasa sa se usuce si sa îmbatrâneasca de tanâr. II. 88 (relatia individ-societate) Nu toti ne nastem liberi, motiv pentru care nu toti indivizii ajung la o desavârsire a fiintei. O societate democratica este cea în care nicio forma de libertate a individului nu îi este îngradita. La polul opus se afla regimurile totalitare.

Pentru a avea anumite libertati însa, în societatea în care traieste, omul trebuie sa respecte o serie de norme sau sa îndeplineasca anumite sarcini în vederea câstigarii unei libertati anume. Societatea în care traim este obligata se ne ofere libertatea de a ne putea defini ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a alege în ce sa credem si ce idei sa ne guverneze viata. Aceste libertati sunt imperioase în formarea sinelui unui individ. În conluzie, o societate functionala, despre care am putea afirma ca este mai buna / superioara alteia, este aceea care îi ofera cetateanului ei mediul si libertatile de care acesta are nevoie pentru a deveni el însusi. II. 89. (speranta) Sunt de acord cu afirmatia „Lumea are nevoie de speranta ca de lumina.” Aceasta subliniaza faptul ca speranta este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorata. Speranta este lumina sufletului, ea calauzeste si înalta spiritul. În primul rând, în viata, individul se loveste de tot felul de obstacole, de greutati. Existenta este un sir de victorii si esecuri, iar fiinta umana nu poate rezista decât daca gaseste în propria interioritate puterea necesara de a merge mai departe. O asemenea sursa de putere de renastere este speranta. Speranta este hrana spirituala, întareste spiritul. Renuntarea la lupta cu viata, incapacitatea de a depasi deznadejdea ameninta integritatea si posibilitatea fiintei de a evolua. Daca lumina permita ochilor sa vada ceea ce este în jur, speranta deschide ochii sufletului aratându-le ca exista o cale de a merge mai departe. Un al doilea argument sustine ideea sperantei care încalzeste sufletul, consoleaza. Aceasta întareste spiritul în sensul ca ofera sentimentul unei posibile salvari. Cuprins de speranta, omul nu mai are impresia ca esecul sau are dimensiuni catastrofale. Întelege ca ceea ce i se întâmpla apartine normalitatii vietii si ca, în definitiv, va trece, lasând loc renasterii spirituale. Speranta pune totul într-o lumina mai blânda, îndulceste amarul vietii si încalzeste sufletele împietrite. În concluzie, speranta este necesara spiritului, progresului în plan spiritual asa cum lumina face posibila vederea, pentru ca ofera puterea de a depasi esecurile, de a merge mai departe si de a întelege ca nu totul e atât de negru precum pare. II. 90 (stare de spirit) Afirmatia lui Mihail Codreanu reflecta o profunzime si o întelegere deosebita a firescului uman.

talentul ramâne doar punctul de pornire. Cel mai important lucru este . 91 (suflet) Sunt de acord cu Eugen Lovinescu. Esential este cum trecem peste aceste momente. pâna si vremea de afara. 92 (talent) O aptitudine iesita din comun. cu opinia caruia sunt de acord. II. pot da rezultate poate neasteptate. artistice nu pot da solutii definitive. încât toate solutiile filozofice. sufletul vine de la Dumnezeu. ea este cea care ne „umanizeaza” si ne defineste. De cele mai multe ori exista posibilitatea ca starea de afara sa influenteze starea nostra sufleteasca (ex: atunci când ploua afara. dupa cum spune si Liviu Rebreanu. sufletul ramâne o enigma. Însa pentru a realiza cu adevarat ceva deosebit. religioase. teoriile despre suflet au stat în centrul preocuparilor filozofilor omenesti. prieteni. cu totii suntem tristi). Vorba latinului:”Carpe diem!”-“Traieste clipa!” II. ceea ce ne diferentiaza de regnul animal si de cel vegetal. reusite sau esecuri. Numeroase studii arata ca vremea de afara ne influenteaza atât sentimentele cât si comportamentul. spiritul si materia.Un prim argument este acela ca legatura dintre starea interioara a sufletului si starea vremii de afara este data de ceea ce simtim. sufletul ramâne pentru majoritatea oamenilor sediul sentimentelor. iar natura interogativa a filozofiei se dezvaluie astfel în toata splendoarea ei. un spectacol. deloc asemanator cu un bloc de stânca. În concluzie. sufletul este atât de complex. Într-o zi mohorâta. Sufletul este. care vede sufletul uman ca pe un lucru complex. o muzica buna. Starea de suparare poate influenta orice. ci mai degraba complementare. o stare ce poate influenta orice din jurul nostru. înstrainat de sine. În concluzie. . supararea este atât o stare cât si o perioada grea a sufletului. umanistii Renasterii revin la doctrinele antice si încearca sa împace „continutul” si „forma”. în timp ce omul modern este o constiinta scindata. în sensul ca da posibilitatea omului sa se întareasca si sa mearga mai departe.însa. pur si angelic. Omul se identifica prin aceasta structura energetico-informationala. al emotiilor si al pasiunilor. familie. Daca în reprezentarea medievala duala a umanului. pe care eu cred ca se adauga multa truda. iar trupul este vesmântul lui trecator si întinat de pacate. În acelasi timp. remarcabila este numita talent. Al doilea argument este acela ca sufletul este cel mai bun barometru. Supararea este un rau necesar. majoritatea oamenilor nu au niciun fel de tragere de inima sa desfasoare vreo activitate. De-a lungul vremii. sa trecem peste astfel de momente. se pare. schimbator. Oricum ar fi privit.

în opera de arta. Astfel. fata de superficial. estompat. deoarece tacerea presupune o comunicare dincolo de cuvinte. în mod constant. asadar afirmatia lui Traian Dumitrescu este în totalitate adevarata. ci pentru o lume întreaga. pentru care niciun obstacol nu este decât un salt înainte reprezinta acea truda fara de care Liviu Rebreanu considera talentul sterp. Este pur si simplu ceva în fata careia orice cuvânt pare fad. e dincolo de orice comunicare. În al doilea rând. ea accentueaza devalorizarea. Talentul îti este dat nu numai pentru tine. Atât orele întregi de practica. sa-l dezvolti si sa-l oferi tuturor. se refera la un Dumnezeu care parca refuza. îsi merita întotdeauna efortul. pe care. îi confera scopul pentru care a fost creata. 93 (tacere) În opinia mea. trebuie multa munca. detasarea sa fata de senzorial. astfel înteleptul raspunde acuzelor celorlalti prin tacere. desi nu foloseste niciun mijloc verbal prin care sa se exprime: poti spune atât de multe fara sa spui nimic în fond. tacerea la care se refera autorul poate semnifica si impartialitatea. În al doilea rând. III. esti dator sa-l cresti. sa raspunda rugamintilor tale de a se face auzit. plat. tacerea e ceva pe care o întelegi fara sa ai nevoie de cuvinte. prin truda sa daruita unei lumi si care desi este într-o masura mai mare decât talentul. munca realizeaza opera de arta. astfel nu te înconjoara decât tacerea apasatoare a unei forte divine. gol. El este un dar cu care te nasti sau nu. pentru a-l materializa din har în creatie. persoana creatoare. o reducere la esenta a unei replici / a unui raspuns. În alta ordine de idei. eu cred ca opera de arta exista în creator prin talentul sau. lipsa de profunzime ori inutilitatea cuvintelor în anumite situatii de comunicare. 94 (tinerete) . talentul nu depinde de persoana.În primul rând. Aceasta este arma sa contra ignorantei celor din jur. distantarea si superioritatea unei fiinte divine. în timp ce talentul o apropie de sensul creatiei. pentru a-l dezvolta. un dar dumnezeiesc. de execrcitiu. si într-adevar. afirmatia lui Traian Dumitrecu este adevarata. cât si o motivatie interioara si o vointa neclintita. tacerea poate semnifica superioritatea înteleptului fata de restul lumii. tacerea socheaza prin directetea si franchetea ei. odata ce l-ai primit. dar nu poate „iesi” din el decât prin sacrificiul acestuia. În concluzie. În primul rând. II.

sa porti masti . uneori tinerii devin necumpãtati. dreptul de a visa si de a spera în propriile forte. iar în al doilea rând pentru ca în ziua de azi. trebuie sa te adaptezi. interesele sunt mai presus de moralitate. Un argument pentru a sustine aceastã idee este cã tineretea oferã. tineretea este atât o perioadã de progres. transfigurare. dispunem de tehnologii de ultima ora si fie ca suntem pregatiti. Acestia sunt preferati. noi însine. cultura. tinerii devin orgoliosi. derivata din teoria sincronismului si a imitatiei din literatura româna. cât si de cunoastere proprie. Tinerii par a avea un simt al posesiunii ego-ului dezvoltat. individual. sa te schimbi. care într-o existenta banala ar fi probabil de neimaginat. în primul rând pentru ca discutiile despre timp sunt permanent actuale. Pe de alta parte. Notiunea de timp este. totul se deruleaza cu o viteza incredibila. fie ca nu. de delimitare a capacitãtilor si de realizare profesionalã. deoarece îi dominã o stare de spirit schimbãtoare. mai mult ca oricând. Sunt de parere ca ideea evidentiata de Eugen Lovinescu poate fi aplicata în realitatea cotidiana. 95 (timp) Conform conceptiei lui Eugen Lovinescu. se imagineazã cum vor fi peste câtiva ani. civilizatia. daca nu am face asta. au imprimat simtul practic. pentru omul a carui conditie este una limitata. pentru o comuniune armonioasa cu ceea ce vine. În concluzie. Noi. trebuie sa ne conformam. De cele mai multe ori. Avem masini din ce în ce mai puternice. celor are au parte de ea. Entuziasmul tinerilor este dat de întâietatea pe care o au în diverse domenii. întrucât sunt receptivi la nou. sunt îndrãgostiti de propriul efort. ca pionii pe tabla de sah a marelui timp. întreg globul si.Tineretea este consideratã comoara vietii. inovatoare. II. trebuie sa luam parte la ritualul naturii universale condus de timp. Tinerii sunt puternici si orgoliosi. si deseori se cred superiori celorlalti. greu de precizat ca durata si manifestare. motiv pentru care se sustine ideea „tinerii reprezintã viitorul”. moderna. iar aceasta este încãlcatã pe alocuri pentru a promova în diferite domenii. Pe zi ce trece. dar totodata am pierde foarte multe lucruri. de la tehnologie la viata de zi cu zi a oamenilor. asa cum sustine si citatul dat. cu ceea ce înca nu poti sa cunosti astazi. vaga. Un al doilea argument este cã. cladiri cât mai înalte. au planuri de viitor. Timpul este într-o perpetua modificare. caci timpul este infinit. În concluzie. total diferita de ceea ce a fost ieri. am fi priviti ca „demodati” de cei din jur. În societatea de astãzi. ia noi forme. „asupresc” drepturile altora pentru a-si atinge telul propus. devenita zbucium în zilele noastre. avem drept fatalitate înlantuirea aceasta. dar si de ceea ce va fi mâine. totul capata o noua înfatisare. muritoare.

consider afirmatia lui Mihai Eminescu ca fiind una adevarata. II. pasionala. . nici un popor nu poate exista si nu se poate dezvolta fara a se sprijini pe propria-i istorie si pe traditii. prins. În primul rând. pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii nostri. noi oamenii. atât iubirea pe care o daruim cât si cea pe care o primim. ne face sa privim viata si din alte puncte de vedere si sa uitam de lucrurile materiale. mâine în azi. de aceea. pe când ura nu face altceva decât sa aduca amaraciune si frustrare în viata oamenilor. consider ca afirmatia citata adevarata pentru ca într-adevar trecutul determina atât trasaturile de baza ale unui popor cât si viitorul lui. Cunoasterea originilor. oricâte opinii radicale ar avea.. devine o oglinda clara.. 97 (ura) Ma numar printre cei care sustin ideea enuntata în citatul dat si anume aceea ca iubirea. si iata cum timpul. mostenirea culturala a generatiilor anterioare. a vremurilor trecute. implicit. micsorat sau marit. II. Asa. adaugând propria contributie. dar numai cunoscând toate trairile pe care iubirea le aduce ne vom da seama ca nu exista sentiment mai înaltator ca acesta. viitorul lui.noi pentru ceea ce va fi mâine. va fi în a fost. acel om poate spune ca este cu adevarat împlinit. preia. Asa cum o planta nu poate creste fara radacini. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire. ceva ce nu poate fi atins. este sentimentul care lumineaza si face viata mai frumoasa. fie ea parinteasca. 96 (trecut) „Istoria e cea dintâi carte a unei natii” dupa cum spunea Nicolae Balcescu. În cel de-al doilea rând. într-un fel sau altul. Fiecare generatie. a istorie. Fara o baza preluata de la predecesori. deschisa a ceea ce ai fost pâna în momentul când acum se preface în atunci. În concluzie. de orice fel. azi în ieri. Fireste ca iubirea aduce si suferinta. ne dam seama ca având iubire avem o viata frumoasa si învatam sa pretuim momentele cu adevarat minunate. dar consider ca daca în viata unui om se regasesc toate acestea. un popor nu-si poate crea identitatea proprie ex nihilo. a religiei si a obiceiurilor comune strânge legaturile dintre membrii societatii formând astfel constiinta nationala. În primul rând. viziune si dezvoltare la evolutia natiunii. „vremurile trecute” si cunoasterea lor dau deschidere spre viitor. Aceasta idee este redata prin sintagma „fiecare epoca” ce sugereaza faptul ca trecutul comun al unui popor determina prezentul si. veridicitatea faptului ca „fiecare popor” se sprijina pe trecut este dovedita de existenta constiintei nationale.

pe când ura ne va aduce doar o viata trista si întunecata. prin perspectiva memoriei afective care tinde sa atenueze momentele neplacute. de experienta primei iubiri. II. Entuziasmul si impetuozitatea tineretii. înseamna uneori si dezamagire. “paradisul” fiecarei vârste nu se pierde în mod obligatoriu prin înaintarea în vârsta. în final. impetuozitate si entuziasm. încrederea ca lumea poate fi schimbata. experienta si dragostea nepotilor. fiind liantul dintre etapele dezvoltarii. Creativitatea si inocenta. singuratate si suferinta. împreuna cu experienta de viata si echilibrul maturitatii. dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se succed.” Prin urmare. II. proprii copilariei. sunt o combinatie care poate asigura succesul profesional si familial. fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viata lui dar în cele din urma toti ne vom da seama ca prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile. 98 (vârsta) Pe parcursul vietii. grija fata de copii si familie si acumulari pe toate planurile. sa nu acordam atentie lucrurilor frumoase din viata si sa ne concentram doar pe a le face rau celor din jurul nostru. pe care. liniste. dupa ce a trecut. pe care îl apreciem de obicei. pastrându-i sufletul tânar. personalitatea si caracterul unui om. Tânarul cânta: Jocul si întelepciunea mea e iubirea. pot însoti un om pâna la senectute. însa. 99 (viitor) . responsabilitate. energie. Maturitatea aduce echilibru. Astfel nu vom deveni decât niste oameni frustrati care îsi vor da seama în final ca viata a trecut pe lânga ei si nu s-au bucurat de lucrurile cu adevarat importante. fiecare vârsta are propriul ei moment de glorie. fiecare dintre ele având caracteristici individuale. adolescenta este caracterizata de emotii puternice si de cele mai multe ori contradictorii. opinez ca nu ar trebui sa existe în viata noastra întrucât ne face sa uitam de noi. Asadar. dincolo de întelepciune. ca acest sentiment ne face mereu sa tresarim de emotii si ca nu mai exista vreunul care sa dea mai multa frumusete vietii. Batrânul tace: Iubirea si jocul meu e întelepciunea. Lucian Blaga surprinde foarte bine aceasta devenire a fiintei umane: Copilul râde: Întelepciunea si iubirea mea e jocul. Viata unui om reprezinta un lung sir de schimbari si transformari care cristalizeaza. dar si naivitate.În ceea ce priveste ura. Cu toate acestea. nu trebuie neaparat sa o piarda pe parcursul evolutiei prin viata. ci capata valente noi. De aceea. Tineretea înseamna actiune. Copilaria este vârsta naivitatii. iar batrânetea. a jocului. consider ca fiecare vârsta are frumusetea ei. a inocentei.

100 (vointa) Din punctul meu de vedere. afirmatia lui Dimitrie Bolintineanu este adevarata. prin vointa proprie a individului. de rezultatul muncii sale. expresie si comportament. de exemplu. din nevoia umana de a duce la capat un lucru ce-l domina. pentru ca în fata unei vointe puternice nu sunt multe forte care sa reziste. fiinta omeneasca are capacitatea de a-si întelege propriile intentii si de a aprecia eventualele consecinte. în acelasi timp. fiecare fiind responsabil de modul în care îsi modeleaza propria existenta si. este foarte important ca vointa sa fie bine motivata. „o vointa fierbinte”. Acceptându-se ideea de liber arbitru si. vointa si puterea sunt într-un raport de interdependenta. care îi determina acestuia actiunile din prezent. alteori. ca un imbold spre a savârsi binele. Daca vrei ceva cu orice pret. exista nu vreau!”. se identifica cu personalitatea acestuia. totul vine din interior. actionând în anumite cazuri ca o înfrânare a unui impuls considerat negativ sau. o hotarâre de a renunta la o cariera de succes din motive principiale va da o nota de integritate înfaptuitorului. În concluzie. Constrângerile aplicate acestor libertati sunt de obicei exterioare si tin de elemente cu neputinta de a fi controlate de catre persoana aflata în cauza. în functie de variatia si contextul deciziilor luate. în baza caruia fiecarei persoane îi este asigurata libertatea de actiune la toate cele trei niveluri de manifestare: gândire. implicatiile aferente. Din acest punct de vedere un rol important îl are si puterea fiecaruia de a fi constant cu sine si de a nu renunta la primul obstacol iesit în cale. te va determina sa înfrunti toate obstacolele care vor aparea pe parcursul drumului anevoios ce te asteapta pâna la atingerea telului. dar. atunci sigur vei reusi. Dupa cum spune si zicala „Nu exista nu pot. Pe de alta parte. odata cu aceasta. „forma” pe care „lutul” vietii fiecarui individ o poate lua. constiinta poate juca un rol important în structura decizionala. Aceasta este flexibila. II. unul din principiile mereu valabile în viata este cel al actiunii si reactiunii. desi efectele pe care gesturile sau dorintele noastre le au în viitor sunt în principiu imprevizibile. numai ca acesta trebuie sa simta . se poate spune faptul ca ideea expusa de catre Liviu Rebreanu se aplica tuturor oamenilor. De asemenea. numai sustinuta de puterea. Una din principalele învataturi spirituale se refera la liberul arbitru. vointa trebuie sa apara prima.Fragmentul dat exprima ideea conform careia viitorul fiecarei persoane este influentabil. cum subliniaza si Bolintineanu. Privind din perspectiva psihologica. Astfel.

poti obtine ceea ce îti propui prin vointa. În concluzie. astfel. Puterea de a transforma gândul în realitate creste.ca vrea. prin motivarea vointei. nu îi poti impune. trebuie doar sa vrei cu adevarat si vei reusi! .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful