V11 Subiectul I: 1.ingrosat, desfrunzeste 2.

cratima are rolul de a pune in evidenta pronuntarea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite si de a acorda o oarecare melodicitate textului.Deasemenea cratima are rolul de a da o fluenta textului, pastreaza masura si ritmul. 3. Mai doresti un pahar de vin? Priviti, vin baietii de la fotbal. 4. "stau in tarmu-albastru-al raului de soare" "pasarile negre suite in apus" 5. a fi= apare in text sub forma de "fu"=sugereaza un trecut mai apropiat 6.natura si moartea 7."pasari negre ..ca frunza bolnava"= comparatie= negrul de la cul pasarilor si deasemenea frunza bolnava sugereaza moartea care este chiar si unul dintre motivele poeziei 8.prin titlul"Niciodata toamna" poetul coreleaza acest anotimp cu apropierea mortii si il percepe ca pe ultima si de aceea poate cea mai frumoasa perioada a vietii lui.In acest sens el reia cuvintele din titlu si ni le explica in continuare: "Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte. 9.caracteristici moderniste in poezia de fata-estetica uratului:”Stau in tarmualbastru-al raului de soare/Din mocirla carui aur am baut. -sintaxa dezarticulata:”Pasarile negre suie in apus/Ca frunza bolnava –a carpenului sur/Ce se desfrunzeste,scuturand in sus/Foile-n azur. -limbaj cu semnificatii neobisnuite:”Si cu ochii-n facla plopilor cereasca/Sa-si ingroape umbra-n umbra lor,in ses. Subiectul II. .Sunt de acord cu afirmatia “Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile…”, in sprijinul careia voi aduce urmatoarele argumente. In primul rand constiinta este vocea launtrica ce judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre dobandirea cat mai deplina a virtutilor, care sunt

calitati morale .Totodata ea trebuie educata atat prin credinta cat si prin unele norme stabilite de societate.Fiind capacitatea noastra de a face judecati morale ea trebuie sa stea la baza actiunilor noastre. In al doilea rand legile sunt facute de oameni, in consecinta sunt supuse greselii si de multe ori sunt nedrepte sau lasa loc interpretarilor dubioase. Legile trebuie respectate dar trebuie trecute prin filtrul constiintei. Un astfel de exemplu in literatura romana il putem regasi chiar in unu dintre romanele lui Rebreanu si anume “Padurea Spanzuratilor” unde il regasim pe locotenentul Apostol Bologa ca un om cuprins de remuscari caci avea datoria de soldat sa isi infrunte propriul popor, sa treaca peste constiinta si sa atace neamul din care face parte. Aceasta datorie dictata de legile razboiului nu o poate implini, caci constiinta si inima ii dictau sa treaca de partea fratilor romani. In concluzie consider constiinta ca si capacitatea prin care ne recunoastem datoria de a savarsi fapte considerate morale si astfel ea trebuie sa stea la baza oricaror datorii pe care le avem de indeplinit. V12 Subiectul I. 1 . neputinta-slabiciune povata- sfat 2 "..."- ceva nesfarsit, sprijina ambiguitatea& nehotararea lui, nota de speranta in sufletul autorului 3. fata asta e un inger. 212e414c mihai a primit un pumn de a vazut numai stele 4. "nu cer", "au purces,""vorbeau","statu"sunt la indicativ dar autorul le pune la timpuri diferite 5.tema :relatia cu divinitatea motivul ingerului 6."mie","Nu-ti cer"","mea-ncruntata" 7.sent dominant = "robul tau"=de supus al lui dumnezeu si deasemenea tristetea autorului. predomina atitudinea de negare, tagada a divinitatii 8 comenteaza folosind fig de stil si imagini artistice 9.lirism de tip subiectiv= "tu le vorbeai", "nu mi-ai trimis"

Subiectul II. Consider ca afirmatia lui Lucian Blaga este plina de intelepciune. Ne motiveaza sa reflectam la cat de importanta este inocenta copilariei in viata noastra. Pentru copii nu conteaza ca asteapta, ca pierd timpul sau ca lumea este suparata si incruntata. In primul rand copiii sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Si spun acest lucru bazandu-ma pe faptul ca ei au felul lor de a vedea lumea. In plus, ei isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor. Cu cat cunoastem mai profund lumea din jur, cu atat intelegem ca misterele ei nu ne vor fi niciodata dezvaluite in totalitate. Cu cat stiinta si tehnologia avanseaza mai adanc in necunoscut, cu atat mai mult ele ne indeparteaza de bucuria pura si simpla. Iata de ce, filosoful Lucian Blaga ne impulsioneaza sa redescoperim copilaria, sa recunoastem lumea cu ochii unui copil, cu naivitatea si inocenta unui spirit care crede aproape orice. Cei mici au parte de senzatiile cele mai puternice, de trairile cele mai profunde deoarece ei nu se joaca niciodata cu un anumit scop, joaca fiind scopul jocului lor. In al doilea rand, dupa cum spune si ilustrul George Calinescu, "jocul nu e o pierdere de vreme ci un exercitiu serios al tuturor puterilor spiritului. Departe de a fi o distractie, jocul e o concentratie a sufletului, un moment de zvacnire a fortelor. In concluzie, va propun sa redescoperim joaca in tot ceea ce facem! I. 13. („De-abia plecasesi” – Tudor Arghezi) 1. a se pleca; a-si pleca capul; a pleca urechea; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite si are rolul marcarii pronuntarii într-o singura silaba a prepozitiei „de” si a primei vocale „a”, a adeverbului abia, ajutând astfel la mentinearea masurii si ritmului versului. 3. Tot acel vis îngrozitor s-a dovedit a fi un semn pe care numai eu îl puteam întelege. Din cauza suferintei a ajuns o umbra de om. 4. „Voiam sa pleci”, „voiam si sa ramâi” 5. Interogatia retorica din ultima strofa transmite cititorului lupta ce se da în sufletul poetului între glasul inimii, care o vrea înapoi pe fiinta iubita „De ce-ai plecat?”, si glasul orgoliului ranit „de ce-ai mai fi ramas?” 6. Teoria iubirii neîmplinite; motivul plecarii;

motivul plumbului. Titlul poeziei. 8. Inima de plumb. Îmi va ramâne mereu în suflet vatra parinteasca. 8. „mea”. „plecasesi”). I. cuprins în forma unui monolog adresat din poezie. persoana a II-a. Ideea este întarita si de metafora „ninge gri” care adânceste starea depresiva a eului. „am oftat”. subliniaza durerea înca puternica din sufletul poetului. 3. separând vorbirea directa de restul versului. „gri”. Verbe. adjective posesive si pronume la persoana I: „mi-am zis”. 9. Aceasta stare este redata cu ajutorul imaginilor artistice.7. motivul iernii. constituit dintr-o locutiune adverbiala „de-abia”. „voiam”. Linia de pauza marcheaza o structura incidenta. „am rugat”. voiam sa si ramâi/ [. 4. lânga care plasat e un verb la mai mult ca perfect (timp specific unei actiuni trecute si demult încheiate).. tema solitudiniii. („Gri” – George Bacovia) 1. Epitetul metaforic „(zarea) grea” arata senzatia apasatoare pe care o resimte eul liric. (greu)ca plumbul.]/ De ce-ai plecat?de ce-ai mai fi ramas?”. În ultima strofa a poeziei „Gri” Bacovia transmite o neagra melancolie data de starea singuratate resimtita de artist în raport cu tot ceea ce îl înconjoara. 7. 14. pâna si zarea îngreunându-se parca sub forta zapezii „de plumb”. „plumb” 5. „gri”.. „ninge”. 2. împreuna cu cea a exclamatiilor („nu te-ai uitat o data înapoi!”) si a întrebarilor retorice („de ce-ai plecat?”) marcheaza în poezie lirismul subiectiv. Retorismul întrebarii din finalul strofei adânceste sentimentul melancoliei data de regretul eului liric în fata deciziei sale de a renunta la iubire. De asemenea. Pâinea coapta pe vatra bunicilor este cea mai buna din lume. 6. singurul. Prezenta marcilor eului liric (precum verbe si pronume la persoana I si a II-a „te-". „plumb”. îndeosebi vizuale („iar în zarea grea de plumb/ Ninge iar”) si al figurilor de stil bazate în special pe cromatica monotona a peisajului „înnegri”. Ultima strofa se realizeaza în întregime pe baza antitezei între glasul inimii (cel neauzit) si glasul mintii eului liric (gândul cel dintâi). Indecizia din sufletul poetului este redata în special în primul si ultimul vers „Voiam sa pleci. sentimentul de vid. a verbului sugereaza reprosul eului liric la adresa iubitei. Metafora „zarea grea de .

8. Folosireacratimei marcheaza în ambele cazuri pronuntarea într-o singura silaba a sunetelor finale din primulcuvânt si a celor initiale din cel de-al doilea (valabil si pentru al doilea cu al treilea cuvânt). deprimare. De asemenea. imprimând viziunii poetice un caracter ireal. orizont = zare. motivul corbului. „plumb”. atât în finalul acestei strofe. sugereaza repetarea obsesiva a miscarii ce devine o expresie simbolica a unei stari limita. „Câmpia alba – un imens rotund – ”. Se observa repetarea acestuia si în interiorul poeziei în sintagma „ninge gri” din finalul fiecareia dintre cele doua strofe.plumb” adânceste apasarea uriasa din sufletul eului liric. I. solitudinea poetului aflat într-un spatiu închis. 7. în poezie pot fi identificate o serie de elemente din câmpul sau semantic „înnegri”. Titlul. Astfel impresia creata este de stranie miscare în cerc. Se observa constructia închisa marcata de aparitia versului „taind orizontul. 5. singuratate. agonizanta. tema mortii. . „Copacii rari si ninsi par de cristal”. 4. Epitetul cromatic „câmpia alba” nu are o simpla valoare ornanta. Spatiul poetic este tensionat de imaginea repetata a miscarii corbului. 15. anticipeaza tema poeziei. motiv des întâlnit în opera bacoviana. corb). 3. devenind astfel un laitmotiv. în amurgul vietii. sumbru = întunecat. glul. el creaza un contrast expresiv su termenii care evoca insistent culoarea negru (sumbru. diametral”. 6. sugerând prin conotatia cuvântului „amurg” sentimentul de vid. trista. în amurg. construit simplu din adjectivul cromatic „gri”. Zborul corbului într-o directie nedeterminata (în prima strofa) si întoarcerea lui în a doua strofa. având rol în pastrarea masurii si ritmului versului. iar prin substantivul „iarna” – o lume pustie. 9. posomorât. Cea de-a doua strofaa poeziei continua descrierea tabloului trist de iarna din prima strofa. întalnita si în alte poezii bacoviene dintre monotoniadecorului exterior si sentimentul depresiv care îl domina pe poet. Titlul „Amurg de iarna” este semnificativ pentru aceste pastel simbolist. Se remarca acea concordanta. dar si în cel al primei strofe. cu rol în adâncirea senzatiei de melancolie. („Amurg de iarna” – George Bacovia) 1. sugerând tristete. 2.

2. galbena. Reluarea în ultimul vers a metaforei „noian de negru” duce cu gândul al un sfârsit de lume material si sufletesc. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite (conjunctia coordonatoare „si” de pronumele „-i”). pentru ca este prezent verbul „fumega”. consecinta fonetica fiind pronuntarea într-o singura silaba a celor doua cuvinte. Totuleste ars. Motivul centralal strofei este amorul. Focul si ploaia. peste tot sunt semne ale distrugerii. Iubirea a murit de curând. tematica: moartea. 5. culoarea dominanta este negrul mortii. („Pastel” – George Bacovia) 1. 6. ceea ce ar însemna ca arderea nus-a produs de mult. 9. prezente în text.9. marcând elidarea vocalei „î”. Dorinta simbolistilor era aceea de a nu numi în mod direct stari sau sentimente. prezenta simbolului. Astfel. motivul sicriului. tema mortii. 8. ideea mortii este sugerata prin dezagregarea materiei („noian de negru”. 4. mangal. Acesta sugereaza prin repetarea obsedanta ideea mortii prezenta în toate elementele din jur. carbonizat. 17. Linia de pauza marcheaza aici tocmai sfrsitul unei etape (amorul). ci de a le sugera prin intermediul simbolului. carbonizate = arse. I. 16. parfum = miros 2. cadere si moarte. arse. Se mentine masura si ritmul versului. sunt ambele elemente ce duc la dezagregare. în aceasta poezie. I se asociaza „parfumul de pene arse”. frunza. 7. Poetul pare a fi supravietuit unei experiente de cosmar carear fi putu avea loc în vis. sicrie. 3. Flacara arunca scântei pe pamântul ud. „carbonizate flori”) sau prin sfârsitul iubirii. sentimentul vidului I. („Negru” – George Bacovia) 1. Adjectivul „negru” reprezinta un simbol des întâlnit în poezia bacoviana. a sugestiei. Metafora „noian de negru” semnifica o gramada de scrum. .

7. lasându-l în urma pe poet într-o stare de deznadejde. simbolism  tematica (pierderea iubirii)  utilizarea simbolului  repetarea unor cuvinte sau sintagme I. Desi intitulata „Pastel”.3. „chemam”. motivul ploii. . care pustieste natura. 6. („Ploua” – George Bacovia) 1. care au pus stapânire pe sufletul poetului. 4. „tine”. „-mi”. „pica frunza/ si-i galbena ca tine”  imagine vizuala „iar eu în golul toamnei/ Cheman în aiurare. marcheaza grafic regretul eului liric în fata alegerii facute. tina. a taia frunze la câini. Cadrul pustiu al toamnei vine sa sublinieze tristetea. pierderea iubirii asociata imaginii dezolante a toamnei. „spune”. 5. 18.. 8. 2. alaturi de linia de pauza. poezia bacoviana se constituie mai degraba într-o descriere a trairilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante. În cea de-a doua strofa este prezentata plecarea iubitei. Prezenta eului liric în poezie este sugerata prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si a II-a: „spune”. ploua. „-ma”. sentimentul de vid. forme verbale si pronominale de persoana I si a II-a : „n-am mai vazut”. 4. „stai”. Punctele de suspensie. a umbla de funza frasinelului. aceea de a renunta la iubire. dar sia verbelor la imperativ: „ramâi”.”  imagine auditiva 5. În luna mai vremea este cea mai frumoasa de pe tot timpul anului. Nu mai pot merge la mare. Utilizarea punctelor de suspensie în finalul primului vers exprima sentimentul de deznadejde a eului liric în fata ploii nesfârsite. De asemenea. motivul talangei. 3. 9. Tema poeziei este tipic bacoviana. aceste stari sunt sugerate si prin utilizarea liniei de pauza sau a punctelor de suspensie.

6. Impresia de sfârsit de lume este astfel amplificata de repetarea acestui cuvânt în versul-refren al poeziei. al tristetii pune stapânire pe poet. Ploaia. O caracteristica a limbajului simbolist este sugestia. Piata neagra din România s-a extins în ultimii ani. Astfel se insinueaza gândul obsedant al singuratatii. 7. de deznadejde a poetului ca urmare a ploii. cu valoare de refren. Aici ea cade neîncetat. 8. lirism subiectiv  descrierea trasaturilor interioare ale poetului  marcile lexico-gramaticale ce marcheaza prezenta eului liric (verbe si pronume la persoanele I si a II-a) 7. Epitetul personificator „grele (talangi) adormite” sugereaza un sentiment de apasare. depresia. ci unul al dezagregarii materiei. cu valoare de refren („Ah. ce îl macina pe poet. tipic bacoviana. stari ale poetului (Aici agonia. Un procedeu tipic simbolist este repetarea unui vers în poezie. spatiul închis în care agonizeaza poetul. Piata pustie este un decor des întâlnit în poezia lui Bacovia. Cea de-a treia strofa completeaza tabloul monoton al unei naturi înecate de ploaie. un spatiu în care poetul însingurat si dezamagit bântuie. Utilizând simbolul sau repetând anumite sintagme sau versuri sunt sugerate sentimente. astfel. 9. 4. „pustiilor piete” 5. marcând pronuntarea într-o singura silaba. plânsul talangii când ploua!”) ce sugereaza aici atmosfera apasatoare. agonizanta. Sentimentul vidului. în poezia bacoviana. „tristele becuri cu pala lumina”. Epitetele „tristele becuri” si „pustiilor piete” sugereaza o atmosfera monotona. „pala lumina”. . Cratima desparte doua parti de vorbire diferite. contribuie la mentinerea ritmului si masurii versului. („Palind” – George Bacovia) 1. „noapte deplina”. Structura închisa a acestui ultim catren sugereaza la rându-i. deznadejdea. 19. al pustiului. O umbra de tristete îi rasari pe fata.6. 2. ca si primele doua prin repetarea în debut si în final a aceluiasi vers („Sunt solitarul pustiilor piete”). în care pâna si lumina pare trista. Ultima strofa are aceesi structura închisa. lipsit de orice speranta de a iesi din el. cauzate de ploaia nesfârsita). I. nu vine sa purifice. 3. nu este un simbol al fecunditatii naturii.

Aceasta imagine dezolanta a eului liric bântuit de gândul mortii într-o piata solitara. 5. imagine schematica. în vocativ. 3.. al carui limbaj se caracterizeaza . Se anticipeaza. este un laitmotiv al liricii bacoviene ce trimite catre o tema tipic simbolista: moartea prezenta în toate elementele lumii înconjuratoare. 4. arata atitudinea subiectiva a poetului si marcheaza adresarea directa catre „slavita sora”. astfel. 8. Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii. Barbu foloseste în poezia sa sugestia ca procedeu principal al limbajului poetic. 20. Titlul poeziei. „Ţi-am împletit. inima de piatra. 6. devenit o umbra ce bântuie prin pietele solitare. dominat de obscuritate. Nu mi-a spus unde pleaca. Poezie modernista. 9.. Poezia poate fi privita ca o arta poetica... constituit dintr-un verb la gerunziu („palind”) trimite cu gândul la un decor tipic bacovian. dar si la „palirea” sufletului poetului. înca din titlul.] tiara” accentueaza semnificatia epitetului „umeda”. – utilizarea versului cu valoare de refren – tematica: moartea. piata pustie. („Ţi-am împletit.” – Ion Barbu) 1.. ce simbolizeaza de fapt creatia. virgulele despart o structura (substantiv+adjectiv). 9. de restul propozitiei. „Sa te înalti mai grava în cadrul tau de azur” „Asteapta infinita si limpede ca marea”. care imprima ideea de maretie. constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal „ti-”. I.” apartine liricii subiective în primul rând prin prezenta evidenta a eului liric. cu mâna pe inima. Titlul poeziei. 8.. Inversiunea „umeda [. indicata de verbe si pronume la persoana I si a II-a. cununa = coroana grava = solemna 2. caracterul de arta poetica al textului barbian. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric într-un limbaj atipic. obtinuta cu ajutorul unui numar mic de figuri de stil (epitete). 7.

5. aflata în contrast cu cea dinamica. trasatura specifica poeziei moderniste. motivul cântecului. 9. spre care tinde eul liric. Cratima din structura „Dumnezeieste-ntraripati” marcheaza elidarea vocalei î si are scopul de a pastra ritmul si masura versului. înfocata. idee sugerata de verbul a cânta: „sa cânt”.prin ambiguitate. Mesajul poetic este încifrat. un clocot interior. motivul lunii. Cuvântul cântec. înlantuiti = uniti. Verbul „sa plutim” ilustreaza dorinta eului liric de a depasi zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui înaltatoare si eliberatoare. care sugereaza legatura permanenta dintre natura si eul liric. 7. melancolie = tristete. prin intensitatea lor. 8. Teme/motive literare: tema iubirii. „Un cântec fara moarte as vrea sa cânt”. Cununa Ariadnei) 1. dar si cu al metaforei „Melancolia va luci stelar”. au o valenta eliberatore si în acelasi timp le insufla vitalitate. simbolizeaza dragostea eului liric pentru iubita sa. din incipitul poeziei. 2. Metafora „Dumnezeieste-ntraripati de vânt” sugereaza înfocarea eului liric si a iubitei sale si faptul ca sentimentele acestora. „sa cânte”. îi ajuta sa se detaseze de zbaterile ce tin de sfera terestra. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „as vrea” si plural: „sa plutim” si pronumele personale la persoana I singular: „ma” si plural: „noi”. plan aflat în opozitie cu cel întunecat al lumii materiale: „Pe marginea de umbra a tunicei”. 3. 31 (Dan Botta. 4. În cea de-a doua strofa sensul simbolic al cuvântului este generalizat. sentimentele lui înfocate pe care doreste sa le eternizeze. . devenit un motiv al poeziei. relatia dintre poet – creatie sa fiind sugerata de utilizarea unor termeni su sens conotativ. I. În ultimele doua strofe eul liric îsi imagineaza momentele finale ale iubirii lui. Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima dorinta eului liric de a fi alaturi de femeia iubita si de a-si eterniza sentimentele de dragoste. materiala. prin care se face o noua trimitere la planul ceresc. creând o atmosfera melancolica. din crearea unor figuri de stil. 6. Sentimentul de tristete este ilustrat cu ajutorul epitetului „bratul rece” si al personificarii „Acelasi pescarus în larg va plânge”. Este utilizat motivul mitologic al reginei Berenice în cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului înstelat care pare sa atinga îndragostitii: „peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei”.

„valuri…loveau”.frunze”. o incantatie a iubirii: „Un cântec printre ani si un descânt”.loveau’’ si . . Sintagma este folosita de doua ori pe parcursul textului. metafora(.. Gradatia este marcata si de verbele folosite. titlul sugereaza .. Incipitul poeziei reprezinta trezirea din somnolenta a unor forte interioare care pâna acum parca nu s-au manifestat. dar si diferite tipuri de imagini artistice vizuale sau auditive („leganare de frunze”. I. verbe la persoana I („nu stiu”.se trezeau’’ si . (substantiv) Parcul acela este mare. 8.. stabilindu-se o analogie între sunetul produs de valurile „clocotitoare” si fosnetul frunzelor. la . 7. . Astfel. 32 (Emil Botta. trecându-se de la . . uitarea.clocotitoare valuri’’).cresteau”. Marea) 1. Prin intermediul metaforei cu valoare de simbol marea este asociata cu imaginea padurii..abia începea’’.valuri” 2. îmi’.. teme/motive literare: marea. o data la mijloc si o data în finalul poeziei.î” din forma pronominala . Am fost la mare..marea padurii”. Titlul este reprezentat de un substantiv articulat hotarât – marea – care denumeste metafora centrala a textului. „meu”. Astfel. iar cântecul devine asemenea unei vraji.. face trimitere la faptul ca odata ce au iesit din starea de latenta fortele interioare nu mai pot fi stavilite. timp verbal care exprima o actiune începuta în trecut fara a se preciza momentul încheierii acesteia.referindu-se la iubirea traita de toti îndragostitii.. (adjectiv) 4.nu-mi da” are rolul de a marca elidarea vocalei . „talazuri cresteau”). „sa uit”) 6. continuând sa-si faca simtita prezenta permanent. prin utilizarea adverbelor negative („nu”. „nu vreau”. „nici” – valoare adjectivala) ideea de singuratate si de întoarcere catre sine este foarte bine evidentiata. astfel fiind accentuata asemanarea si realizându-se o simetrie a textului. În partea a doua a poeziei se remarca acumularea de negatii pentru a sublinia necesitatea linistii si a uitarii la care aspira eului liric.. 5. Cratima folosita în constructia . Pentru a marca gradatia ascendenta a agitatiei interioare sunt folosite figuri de stil. „ma”). 3... 9.. pronume si adjective pronominale la persoana I („mi”. precum epitetul în inversiune (. valuri.digul pieptului meu’’). Imperfectul.

cauzat de amintirea clipelor frumoase care tin de trecut (. luna. Grupurile nominale indica faptul ca tristetea este sentimentul dominant (.mohorâte flori”.amara soarta” arata cruzimea sortii care face ca timpul. 4. nefiind multumit de prezent.. figura de stil menita sa arate corespondenta dintre trairile eului liric si natura. Teme/ motive prezente în poezie: timpul. . acesta fiind lipsit de viata.Gradinile Amagirii”. Eul liric regreta ca nu se mai poate întoarce în trecut. .. În poezia . inducând un sentiment de tristete. Apare epitetul în inversiune .. care este personificat prin scrierea cu majuscula. 7. 9.în zadar vei cere viclenei naluciri/ Sa-ti mai învie-o clipa a stinsei fericiri”). Astfel.Gradinile Amagirii” contine un termen concret (.ursuza luna” etc. 2.Amagirii”).. Totodata. . metafora amintita fiind explicitata pe parcursul textului liric. mohorât. la perioada de tinerete pentru a simti macar o clipa de fericire. acesta are rolul de a arata viziunea modificata a eului liric.vazduhul vested” are rolul de a descrie vazduhul. ursuza = posomorâta. respectiv lucrurile frumoase sa treaca fara sa existe sansa de a le întoarce. Se creeaza o simetrie între natura si starea eului liric. taina= secret.). acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi spre trecut cu nostalgie. 33 ( Mateiu I. 5. Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este tristetea. În ultima strofa a sonetului predomina sentimentul de tristete. În primul vers. 6.. Caragiale.gradinile”) si unul abstract (. Inversiunea . tulburi nori”.asemanarea evidenta în perceptia eului liric dintre freamatul padurii si clocotul marii. 3. cratima leaga parti de vorbire diferite si este utilizata de asemenea din necesitati prozodice (pentru mentinerea ritmului). se . Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ)... apare ideea trecerii ireversibile a timpului... 8. Gradinile Amagirii) 1. Epitetul .vazduhul vested”. Muscata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/ denotativ).. umbra. Eul liric simte ca nu mai poate aduce clipele trecute înapoi si încearca un sentiment de nostalgie. lucrurile frumoase nemaiavând nicio importanta pentru el. I. natura împartasindu-i parca suferinta. Titlul ...searbedele zori”.

searbedele”). Reluarea epitetului „tilindrul cel gigant”. Pe coama acestui deal se cultiva pomi. prezenta sa în poezie ajutând la conturarea universului poetic romantic care constituie tema textului. creatia romantica accentuând relatia dintre om si natura. spatiu legat de clipa prezenta. 2. Astfel lacul reprezinta un element ce apartine spatiului exterior poetului si care îl inspira. . natura. I. exprimând asemanarile eului cu un poet romantic de altadata. aratându-se starea eului liric – regretul dupa . . Repetitia enumeratiei „solemn si elegant” realizeaza paralelismul între prima si ultima strofa.tulburi”. gradina.. Spatiul imaginat. Calinescu.mohorâte”. Se reia motivul apei. clipa în care nu mai exista decât amagirea.. 3.arata existenta unui loc aflat în constiinta eului liric. la neoromantism. Câmpul semantic dominant din poezie este acela al tristetii (. la timpul prezent... Neoromantica) 1. Verb la persoana I singular – “Descoperit-am”. 8. .. .s-a ofilit”.vei plânge”. si motivul codrului care constituie o metafora pentru universul liric romantic. motivul lacului 5. a armoniei dar prin adaugarea celui de-al doilea termen (amagire) se evidentiaza ideea ca totul nu este decât o iluzie.. .ursuza”. .apusa tinerete”. Motivul lacului este unul specific romantismului. observându-se si trecerea de la timpul imperfect folosit pentru descrierea “Poetului”. o imagine a efemerului. „Funebra turla sumbra printre molifti si pini” 4. poetul.. Ultima strofa marcheaza trecerea la lirismul subiectiv. 6.motivul codrului. trimite initial cu gândul spre o imagine a frumosului. „eu”. preluând de la acesta atitudinea eleganta. a imaginii redingotei si a turlei realizeaza paralelismul cu prima strofa.. eul identificându-se cu poetul romantic de acum un secol al carui univers este descris în strofele anterioare. figura de stil creionând atitudinea specifica poetului romantic pe care o preia si eul liric. întrucât natura si mitologia sunt teme predilecte ale romantismului pe care le va aborda si . 34 (G. . 7. În structura „Descoperit-am” cratima marcheaza scrierea inversata a formei verbale la timpul perfect compus. relevând asemanarile dintre „Poetul” de acum un secol si eul liric. din care „ies sirene si undine”. Coama bogata a calului demonstreaza ca este bine îngrijit. pronume la persoana I – „îmi”..amara”.vested”.

ceea ce explica titlul – reinventarea romantismului prin folosirea stilului specific curentului. Vasile Cârlova realizeaza un tablou nocturn în care se asterne linistea odata cu aparitia lunii „vremelnica stapâna”. încet”. cu frunte mai blajana / Îsi cauta de cale adesea multumind”). În aceasta strofa. Prin repetitia „încet. Din punct de vedere fonetic. apostroful marcheaza accidentala a vocalei „e” si pastreaza masura si ritmul. aceasta este personificata. singuratatea s. „ma”. 3. „blajana” teme/motive: natura.. personificarea – „luna[. . Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil (epitete – „placuta vreme”. 35 (Vasile Cârlova. „cevasi”. încet…se urca”. tipic unei creatii romantice.a. idee ilustrata de metafora „eu ma pierd în codri solemn si elegant”. dar într-o maniera “neoromantica”. singuratatea naturii se confunda cu singuratatea eului liric. singuratatea. Înserare) 1. Poezia are ca tema poetul romantic si universul sau liric. 8. soare cu dinti 2. În ultimele doua versuri.]îsi cauta de cale adesea multumind”).eul liric în ipostaza de poet. Motivul lunii este predominant. Senzatia de armonie este data de perfectiunea astrului selenar care domina totul („si plina de placere. marci ale eului liric: pronume si verbe la persoana I: „tiu”. 7. pentru ca apoi eul liric din prezent sa creeze tot în maniera romantica desi curentul apusese. O alta trasatura romantica a versurile este comuniunea ce se stabileste între om si natura. primele trei strofe realizând portretul unui poet de acum un secol si proiectând în exteriorul sau marile teme ale creatiei romantice. si reluarea motivelor literare ale acestuia. Atmosfera strofei este de melancolie. Atât tema poeziei (natura) cât si numeroasele motive (noaptea. acesta generând o serie de imagini vizuale(„câmpiile albind”). conferind oralitate stilului. 5. „eu”. cu ochii în soare. luna. 9. visul) justifica încadrarea textului în lirica de inspiratie romantica. care ajuta la formarea imaginilor artistice extrem de sugestive.. 4. „trista vale”. 6. I. luna si stelele. repetitia – „încet. „sgomot”. sugerat de dublul epitet “solemn si elegant”. dar si prin locutiunea verbala „îsi cauta de cale” se creeaza imagini vizuale care arata miscarea de alunecare a lunii fiind abia perceptibila.

4. Pastel) 1. stare la care fac trimitere si strofele anterioare. Cratimele din structura „si-adoarme-apoi” au fost utilizate pentru a marca rostirea legata a celor trei cuvinte. 36 (George Cosbuc. 5. credea ca o sa-l cert. Titlul „Înserare” face trimitere la motivul principal al textului. Aceasta personificare are rolul de a crea o atmosfera în care linistea totala îsi pune amprenta si asupra vegetalului. din strofa a doua. 7. prof. „mac” 2. parca.9. Aceste verbe sugereaza încremenirea naturii cuprinsa de o liniste profunda. Luminita Paraipan) I. Se remarca impersonalitatea vocii lirice. deci se întuneca mai târziu. 12 L. 8. o magnifica panorama surprinsa. 3. sugerând în plan secundar si armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui liric. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la noapte. tema – natura. „tace” etc. În a treia strofa a pastelului este prezentat un tablou static. au rolul de a crea o atmosfera plina de mister. cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric. Personificarea „Ea-mbraca haine-ntunecate”./ De sgomot mai de laturi eu totd’auna viu.. coord. „adoarme”. Personificarea „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea” exprima starea de liniste redata de contemplarea naturii. în asta trista vale.”). Rolul prozodic al cratimei consta în pastrarea masurii si a ritmului versurilor. a unei stari de continua detasare în fata tumultului vietii („P’acea placuta vreme. motivata fiind de faptul ca accentul cade pe spectacolul naturii contemplate. (Ruxandra Manea. care întregeste starea de liniste ce a cuprins întreaga natura în momentul înserarii. Fiind un substantiv nearticulat se creeaza senzatia unei repetabilitati. Verbele la prezent. au rolul de a transmite ideea eternizarii naturii surprinse în acest pastel. I s-a întunecat fata când m-a vazut venind spre el. Astfel singura marca a prezentei eului liric este deicticul personal „eu”. precum si epitetul personificator „tacuta”. care sunt parca mai accentuate odata cu lasarea serii. care sugereaza relatia directa dintre om si natura. E vara. a elementelor care compun tabloul fascinant al înserarii: „bate”. predominante în poezie. prin imaginea vizuala: „amurgul moare…/ Da semne noptii din ponoare”. motivul – înserarea liniste 6. . în toate detaliile ei. „padure”.

Muntii) 1) degeaba. Astfel. „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea”. 8) Ideea poetica din ultima strofa este conturata printr-o paralela realizata între conditia umana si cea a muntilor. iar încercarile eului liric de a atinge absolutul sunt asemanate cu procesul de formare al muntilor. Într-un moment al vietii în care pierduse sprijinul apropriatilor sai. sa fug”). astfel. cu fenomenul de . titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colt de natura. Comparatia vietii. I. 7) Modalitatea în care versificatia poeziei a fost conceputa poate fi interpretata ca o încercare de a reda cât mai fidel starea interioara de neliniste sufleteasca a eului liric. pentru a delimita o constructie metaforica cu valoare apozitionala.9. partea fizica a fiintei omenesti este vazuta ca un obstacol („piedica”) în calea obtinerii desavârsirii spirituale. lumina „În coaja lui tirana”. si-n curând s-alina”. vazute ca o lupta continua. muntii. Lupta vocii interioare a poetului cu propriile restrângeri este redata printr-o serie de figuri de stil : metafore („piedica-mi de huma”. „setea-mi” 6) Metafora „piedica-mi de huma”. o comparatie („ca dintr-o strâmta ocna”).). „slut”. inversiuni („sufletumi ce totul râvneste sa absoarba”) si epitete („omorâtor”. enumeratii („sa ies. prin atingerea absolutului. orice trimitere spre ideea de miscare dispare. ideea de limitare a individului. Treptat. de care nu putea sa scape. indicând denumirea speciei liricii peisagistice. 5) teme/motive literare: viata privita ca o lupta continua. „salbatic”. prin intermediul stihiilor si al vegetalului : „Prin visini vântul în gradina/ Catând culcus mai bate-abia/ Din aripi. 3) Ceea ce l-a determinat sa-si paraseasca drumul ales în viata a fost sentimentul apasator de vina. 4) etc. „setea-mi de lumina”). în care poetul îsi exprima discret sentimentele. sa scap. Lipsa armoniei ritmului. Titlul „Pastel” este sugestiv. masurii si a rimei ar putea sugera. „statornic” etc. utilizata doar în cadrul literaturii române. 37 (Aron Cotrus. necuprins 2) Liniile de pauza marcheaza o pauza în vorbire. este o figura de stil prin care eul liric îsi exprima viziunea asupra relatiei dintre trup si suflet. care nu poate fi încadrata la nivel structural de constrângeri prozodice. singurul lucru care îl motiva sa-si urmeze studiile era setea de cunoastere. realizata în ambele cazuri. astfel. în comparatie cu nazuintele sale.

cât si prin invidia fata de puterea intrinseca a muntilor. care reprezinta un intermediar între terestru si ceresc. Astfel. 6. sa-mi pari o piatra seaca” au rolul de a izola apozitia „frumoasa lume” de restul propozitiei. „voi culca” si pronumele si adjectivele pronominale la persoana I singular: „ma”. 3. manifestat atât prin admiratie. „meu”. 38 (Nichifor Crainic. „s-or lumina”) si de a accede la esenta. finalul poeziei sugereaza un sentiment al eului liric de tip eterogen. Astfel. a-si lua inima în dinti. Ultima strofa a poeziei înfatiseaza finalul ascensiunii eului liric si accederea lui la absolut. Desmarginire) 1. frumoasa lume. Verbele din poezie sunt utilizate la timpul viitor deoarece ele exprima dorinta eului liric de a se detasa de latura sa materiala („ma voi sui”. 8. Oximoronul „crestete de hau” sugereaza imaterialitatea planului ceresc si imposibilitatea lui de a fi raportat la lumea terestra. „voi sfarâma”. este evidenta la nivelul textului liric prin repetarea structurii „ca voi” atât la începutul strofei. 4. aduce o schimbare: încercarea muntilor de a se ridica din „coaja” pamântului este comparata cu dorinta eului liric de a-si depasi propriile posibilitati. Metafora „O pretutindeneasca vibrare de lumina” simbolizeaza idealul pe care eul liric doreste . I. motivul arhanghelului. a-si calca pe inima. „voi culca”. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „ma voi sui”. de a se contopi cu Divinitatea („Ma va-nvali”. azur = albastru. amara = dureroasa. „voi deslipi”). 5. între materialitatea de care eul liric doreste sa se detaseze si absolutul la care el vrea sa acceada. Strofa a doua însa. „salupa/Ritmata de arhangheli”. Esential în transmiterea mesajului poeziei este simbolul norului. cât si spre sfârsitul acesteia. 2. de a se elibera de tiparele neschimbatoare impuse fiecarui individ în parte. Deci. „-mi”. „m-oi topi”). „mea”. 7. Initial accentul pica pe modul de formare a muntilor vazut ca o „revolta” împotriva ordinii naturale. 9) Titlul poeziei poate contraria asteptarile cititorului. asa dupa cum anunta si titlul imaginea muntilor apare în prim-plan. Teme/motive: tema dezmarginirii. a pune la inima. motivul stelei. Virgulele din versul „Iar tu. de a întreprinde o ascensiune catre absolut („voi sfarâma”. a avea o inima de aur. trista. norul. „voi deslipi”. este cel care faciliteaza ascensiunea catre Divinitate a eului liric.ridicare a muntilor.

în care nimic nu e surprinzator si totul e posibil. naluci – fantasme 2. 39 (Leonid Dimov. Prizonier al cotidianului. – sens propriu Ochii sunt oglinda sufletului. „mi) si prin verbul la persoana I singular („-nteleg”). într-o lume de „preziceri si colinde”. Un spectacol fabulos e creat prin gândurile eului liric. sugereaza eliberarea de materialitate a eului liric. 3. Sa fie iarna) 1. Titlul „Desmarginire”. Metafora „Despovarat de zgura parerilor de rau” sugereaza detasarea de grijile si regretele inerente trupescului odata cu atingerea spiritualului. I. element intermediar între divin si terestru. noaptea etc. teme/motive: iarna. care prefigureaza tema poeziei. 7. Modul conjunctiv cu valoare imperativa subliniaza doleanta eului liric de stagnare. firea. de care aminteam. conservare a acestui timpului. iar metafora „m-oi topi în boare de muzica divina” ilustreaza dematerializarea acestuia si contopirea lui cu Divinitatea. sugereaza intensitatea sentimentului. reprezentata cu ajutorul epitetului „muzica divina”. „sa-nteleg” – În aceasta structura cratima marcheaza lipsa unui sunet (vocala î) despartind doua parti de vorbire diferite si pastrând masura. 8. Valoarea imperativa. Titlul poeziei nuanteaza dorinta de a fi captiv unui aceluiasi timp. acesta doreste sa se afunde în inconstient „pentr-un ev întreg”. Iarna ar mai putea sa sugereze lumea launtrica a eului liric. „A chipurilor în amurg plapând” 6. singular („ma”. la Divinitate. Prezenta eului liric în poezie se evidentiaza prin pronumele personale la persoana I. tarâm al minunilor în contingent.sa-l atinga. visul. desprinderea acestuia de lumea terestra si de constrângerile temporale si spatiale si accederea lui la absolut. jale – tristete. Înaintarea în miraculos si configurarea acestui cadru ar putea traduce o rezistenta a eului liric la constrângerile si la limitele realului. În primele trei strofe se face descrierea unui cadru oniric prin prezenta unor ansambluri insolite. Iarna capata conotatiile unui moment miraculos. 5. Astfel: „Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adânc” sugereaza faptul ca acest plan secund al existentei este întotdeauna prezent în orice „fire”. dorinta puternica de a se abandona într-un timp încremenit. 9. – sens figurat 4. Fata se privea într-o oglinda sparta. Personificarea visului care dirijeaza fiintele . Succesiunea imaginilor ar putea fi interpretata ca o dorinta a acestuia de a înlatura barierele si de a explora miraculosul.

Se observa. motivul timpului 5. la spectacolul accesibil doar celor care transcend din realitate în acest cadru oniric. În ultima strofa tensiunea lirica se amplifica. Acest lucru este sugerat prin personificarea visului care dirijeaza figuri legendare. 40 (stefan Augustin Doinas. legendare reliefeaza prin intermediul enumeratiei „zei. în sensul ca nu apare termenul cu care se face comparatia. epitet (gerunziu acordat) ce sugereaza dezamagirea provenita din imposibilitatea fuziunii dintre real si ireal. care vine sa demonstreze din nou faptul ca în acest spatiu concretul se dizolva în abstract. eve/ si cavaleri” faptul ca în acest spatiu orice este realizabil. În versul „Ah. Oximoronul fantasmelor care „gonesc usor” realizeaza sub forma unei asocieri paradoxale. tema creatiei. Personificarea nalucilor care se plimba calare si oximoronul „gonind usor” creeaza o imagine paradoxala care configureaza un spatiu miraculos. Oniricul tinde spre invadarea realului. „coloane” 2. a sterge de pe fata pamântului. prin care se realizeaza câte o comparatie de fiecare data parca neterminata. Însa acest lucru e împiedicat de bariera reprezentata simbolic prin oglinda. „Cum nasc apoi naluci…”). Hiperbola „pentr-un ev întreg” sugereaza dorinta eului poetic de a ramâne captiv unui timp abstract. meandri. 3. fara a marca aceasta printr-o pauza. cât se poate de bine conturata. Astfel jalea creste în „tagma suferinda”. Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri se justifica prin faptul ca poetul a utilizat ingambamentul care consta în continuarea unei idei poetice în versul urmator. Expresivitatea lirica este. ireal. iar el sa patrunda într-o alta forma a existentei „pentr-un ev întreg”. 9. structura simetrica a începutului celor trei strofe. Autorul foloseste acest procedeu. iar prezenta eului liric se face simtita prin pronumelor personale la persoana I. Iedera îndragostita) 1. I. timpul sa îsi piarda esenta. „arhitrava” . spre contopirea cu acesta într-un spatiu metafizic. „mi) si prin verbele la persoana I singular („-nteleg”). în primele trei strofe configurându-se un cadru abstract. „Cum se lipesc cu totii…”. Poezia este formata din patru catrene. („Cum roade visul…”. absolut. a intra în pamânt de rusine 4. Aparitia figurilor mitologice. Nalucile iau parte la „circul interzis pentru cei vii”. o imagine de miscare absurda. de-atunci suvoaie-ntregi de clipe” este utilizata virgula pentru a marca interjectia „ah”. Motivul oglinzii subliniaza limita dintre real si ireal „Cum se lipsesc cu totii de oglinda/ Sa treaca dincolo cât mai curând”. Expresivitatea poeziei este data de aparitia figurilor de stil si de elementele de versificatie. ordonarea timpului dupa succesiunea ireversibila a fenomenelor sa se anuleze.miraculoase accentueaza capacitatea oniricului de a face din imposibil posibil. . astfel. de asemenea. singular („ma”.

indicând actiuni durative. Limbajul poetic în poezia data se caracterizeaza prin expresivitate oferita de multitudinea figurilor de stil epitete „frunza. 9. 6. în cazul carora nu se poate preciza momentul încheierii lor: în vreme ce mesterul „înalta”. 8. 41 (stefan Augustin Doinas. prelungi”). sfioasa. Odata ce a gustat din fructul dragostei. Initial. „se alinta”. 2. „misca”). epitet dublu: „Iat-o: frunza palida. tânjea = zacea. 3. palida. construita cu ajutorul figurilor de stil: epitet multiplu („frunza.imagini vizuale: „iat-o: frunza palida. sihastra”. „linge”. cât si prin interjectia din versul: „ah. realizându-se totodata si pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (substantiv/pronume personal. Urmeaza o ampla personificare a sa. iederea. palida.. aceasta este retinuta. sihastra”. „misca brate gingase. prin imaginile artistice folosite . Cratima din versul „Durerea-l bântuia ca o fanfara”. În prima parte a textului observam aparitia imperfectului. ademenita de cuvânt. însa odata ce mesterul o invita sa-i fie alaturi. personificari „iedera-mbatata de cuvânt”. începe sa urce. de atunci suvoaie-ntregi de clipe” si prin imperativul „iat-o” ce denota implicarea eului liric si ofera o culoare vie atmosferei sugerate de poezie. metafora („glezna pietrelor”) si a imaginilor vizuale („suind cu soarele pe dungi”. iedera începe a-si manifesta sentimentele prin miscari lente. .ntregi de clipe”. sugereaza surpriza eului liric în momentul aparitiei iederei. Ultimele 7 versuri încep prin imperativul „iat-o”. metafore „glezna pietrelor”. care dinamizeaza atmosfera poeziei. Alternarea modurilor si a timpurilor verbale face cititorul sa surprinda câteva secvente ce amintesc de o desfasurare epica. are rol de a marca elidarea vocalei î . pentru a evidentia mai bine o idee poetica. E în floarea vârstei. prezentata metaforic. repetitii „si mereu. timida. Dupa ce mesterul îi adreseaza chemarea prin imperativul „vino”. pe care o dezvolta de-a lungul mai multor versuri. I. personificare: „Iedera-mbatata de cuvânt” 7. cumplit = teribil. Balada întrebarii lui Parsifal) 1. prinde curaj iar dragostea lor se va pierde în timp „suvoaie.des utilizat din perioada modernista pâna în prezent. „deschide”. iedera „încerca” zadarnic sa se prinda de piciorul lui. sihastra”). sihastra”. forma neaccentuata). iar toate actiunile ei vor fi numite de acum de verbe la indicativ. Textul este conturat pe baza unei fantezii ce îmbraca o poveste inedita de dragoste între mester si planta firava. mereu îsi ia avânt”. timpul prezent („musca”.. gingase : „se alinta”.

prin diferite trimiteri se realizeaza personificarea castelului aflat „într-o vale legendara. Cântecul îsi pierde menirea de a exprima frumosul si ajunge doar sa se transforme într-un vuiet care anunta haosul creat de aceasta stare apasatoare. Caracterul descriptiv al secventei citate este dat pe de o parte de faptul ca se prezinta un tablou prin detaliile sale specifice („câmpie legendara”. apele 6. sleind. stagnau solemne” 5. Fragmentul citat se încadreaza în definitia speciei.schelete”. Balada desemneaza specia genului epic care dezvolta un subiect istoric. în vreme ce natura este prezentata ca într-un pastel. Incipitul marcheaza o atmosfera de poveste. castelul. urasc = detest 2) Prezenta punctelor de suspensie în versul „ca as vrea sa fi întotdeauna a mea…” se justifica prin nevoia de a accentua intensitatea sentimentelor eului liric fata de iubita. 8. „cu toate ca esti frumoasa” . „vântul galben”). Imaginile vizuale care puncteaza acest lucru sunt cât se poate de elocvente prin enunturile eliptice care le cuprind „Padurile . „Padurile – schelete care tipa”. teme/motive: natura. Nicio înaltare nu mai este posibila. „apele. Banala) 1) firesc = natural . 7. „stresinile toate-ntr-o aripa”.” Comparatia „Durerea-l bântuia ca o fanfara” accentueaza ideea conform careia castelul resimte la rândului lui. sugereaza si el boala grea care a contaminat tot locul. fiind personificat. 4) „m-am gândit ca esti frumoasa”. durerea bolii stapânului. Boala Regelui Pescar pare sa fi afectat toata fire. În primele patru versuri. iar pe de alta parte de prezenta grupurilor nominale. 3) Am strâns mâna de la mâna si am cumparat ceva frumos. legendar sau mitologic. Metafora prin care imaginea padurilor este apropiata de cea a unor schelete. 9. stagnau solemne”. I. Natura întreaga respira a boala. vazduhul însusi fiind târât prin noroi. „si apele. si-a imaginat povestea mea cu ochii mintii. amplifica zbuciumul naturii care vibreaza la aceeasi intensitate cu suferinta Regelui Pescar. Epitetul metaforic „vântul galben”. având si pasaje de lirism. „Vazduhul tras prin tina”).4. „cumplit zugrav”. specifice unei descrieri („vechi castel”. sleind. într-un mod fortat dupa cum arata si comparatia „ca un sclav”. 42 (Geo Dumitrescu.

5) teme / motive literare : iubirea.. coord. dar si faptul ca întregul monolog liric este adresat iubitei („as vrea sa fii întotdeauna a mea”. care nu pare a fi real. În acea clipa tot ceea ce-i înconjoara pare ca dispare.”. Prin cea de-a doua comparatie „totul e …ca într-un refren de tangou” poetul face trimitere la pasiunea ce caracterizeaza povestea lor de iubire în a caror brate se lasa purtati fara nicio retinere. „ m-am gândit ca esti frumoasa”. 43 (Mihai Eminescu. iubirea poate conduce de multe ori la stari contradictorii. dupa ce punctul culminant al pasiunii ce îi cuprinsese pe îndragostiti se consuma: „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura. ca te iubesc.. sarutul 6) Enumeratia „ca esti frumoasa. 7) În a doua strofa. format doar din adjectivul „banal”. 9) Poezia citata este una de dragoste. Sentiment inefabil. ca te iubesc. Însa. intensa fiind prezenta în orice gând „m-am gândit ca esti frumoasa. (Diana Ionescu. pare initial în opozitie cu ideile poetice ale textului. poetul concentreaza întreaga lor „poveste” de îndragostiti. „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura”). 12 L. Doar gândul la frumusetea iubitei. Sentimentele lui îi apar drept o consecinta fireasca a reprezentarii iubitei. 8) Titlul poeziei. iubirea începe treptat sa îsi piarda din culoare si din farmec. Puritatea acestei nazuinte este subliniata de epitetul dublu „gând cuminte si firesc”. Astfel se poate observa cum la început dragostea este acaparatoare. Luminita Paraipan) I. iar cei doi iubiti sa nu ramâna cu nimic altceva decât cu o amintire care acum li se pare „Banala”. Ultimul vers al strofei reprezinta apogeul pasiunii celor doi. ca as vrea sa fii întotdeauna a mea…” are rolul de a scoate în evidenta sentimentele pe care eul liric le are fata de femeia iubita. având în vedere tema acesteia (iubirea). împlinirea fizica a dragostei pe care amândoi o simt unul fata de celalalt printr-un sarut. ca as vrea sa fi întotdeauna a mea. Cele trei puncte de suspensie „în clipa asta ti-am simtit buzele pe gura…” au rolul de a accentua emotiile traite de eul liric si implicarea afectiva a acestuia. Daca raportam titlul la contradictia cuprinsa în ultima strofa („desi faptul ca te iubesc îmi apare evident”/„nu stiu de ce te urasc în acest moment”) apare o noua explicatie. trezeste în el dorinta de a o avea toata viata alaturi. în câteva imagini vizuale ce redau intensitatea dragostei traite. Iambul) . Comparatia „totul e roz si plin ca în literatura” sugereaza ineditul sentimentelor resimtite de îndragostiti.. un motiv pentru a considera toata aceasta poveste de iubire ca fiind una banala. prof.”.

melancolia. o pauza afectiva în text. 8. De asemenea. reflectii asupra propriilor conceptii. compus din doua silabe. (Ramona Manica. tema creatorului/conditia poetului. 4. Ideea poetica este redata prin substantivele aflate în relatie de antonimie: „patima”. 9. 3.1. prof. motivul inspiratiei poetice. mai blând si mai pudic”. accentul fiind pus pe sentimente. Afirmatia mea l-a lasat cu gura cascata. sugerând întreruperea ideii poetice. 12 L. misca = freamata. se subliniaza rolul important al prozodiei clasice în creatia lui Eminescu. Stau în cerdacul tau…) 1. Poezia se încadreaza în curentul romantism prin temele si motivele specifice (tema creatorului. Versul al doilea. menit sa-l caracterizeze pe Amor. prin epitetul în inversiune: „dulce glas”. 7.„ura”. sugerând ideea de unicitate a piciorului de vers. vers = stih trezind = desteptând. coord. Comparatia „masura/…plina e ca toamna mierea-n faguri” vine sa evidentieze si sa ridice la rang înalt elementul prozodic: masura este asemanata cu dulceata si abundenta mierii în anotimpul precursor iernii. pe exprimarea subiectiva a trairilor. „trezind în suflet patima si ura”. „s-auzi în el al undei sopot” / „versul cel mai plin” 5. Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv articulat hotarât „iambul”. a starii de melancolie si revenirea la realitate. 44 (Mihai Eminescu. . Luminita Paraipan) I. ele pot marca si o stare de melancolie. senina = clara. melancolia). sugereaza exprimarea sentimentelor în poezie. Punctele de suspensie marcheaza o întrerupere a enuntului. iubirea. care este „cel mai plin. E toamna în sufletul meu. 6. 2. semnul exclamarii fiind însa înlocuit cu linia de pauza. marcata grafic prin conjunctia adversativa „dar”. Reluarea lui în ultimul vers are rolul de a pune în evidenta faptul ca întreaga poezie este „închinata” iambului. Strofa a doua debuteaza cu o exclamatie melancolica.

dar si prin tema naturii. ramuri.) contribuie la alcatuirea unui spatiu intim. fapt ce presupune reveria trairii. specifica romanticilor este reflectata si aici. în mare parte dinamice („vântul misca arborii-n gradina”. pe imaginea iubitei care este privita. 6. cât si exterioara. element recurent în lirica eminesciana reprezinta.. Vraja este atât erotica. de data aceasta absoluta. care muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural. invadând spatiul sacru al intimitatii. atâta timp cât transferul nu va bate la ochi. prin motivul visului. „umeri de ninsoare” Teme/motive: iubirea.”. Relatia de apropiere dintre cei doi este evidentiata de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: „eu”.. 5. Cratima din versul „Deasupra-mi crengi de arbori se întind” are rolul de a pune în evidenta pronuntarea împreuna a doua parti de vorbire diferite. Se pastreaza totodata masura si ritmul versurilor. arborii si florile nascând umbre în lumina selenara. contaminând natura. Pe de alta parte. Epitetul „mâna ta cea fina”. Observarea iubitei se face prin intermediul unei ferestre. „desfaci visând pieptarul de la sân”. 4. Feminitatea nuda. un ansamblu domestic întrepatruns cu un aer familiar. Metafora „flori de umbra ma cuprind” este extrem de sugestiva în redarea ideii de analogie între sentimentele eului liric si natura.2. „încet te-ardici”). urmata apoi de stingerea luminii („Încet te-ardici si sufli-n lumânare. reflectând razele lunii. Atmosfera de intimitate este creata de acest cerdac.. Titlul sonetului este reluat în primul vers din primul catren. 8. desemnând un spatiu intermediar. „tu” si de adevaratul ritual al privirilor celor doi. dominat de lumina selenara „s-alaturi luna bate trist în geam”) deoarece toate miscarile sunt abia resimtite.. Se creeaza o atmosfera intima. O modalitate de evadare. Fereastra. de mister. luna. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa „dar”. personificarea „stele tremura” etc. marmoreana. . fixând cadrul: „Stau în cerdacul tau. decât sa afle ca a fost tradat de propriul frate. Procedeaza cum vrei. Prefera sa ramâna în întuneric..” apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica. pe de o parte. Multitudinea imaginilor artistice. hotarul dintre cele doua spatii – exterior si interior – despartindu-i parca pe cei doi îndragostiti. feeric. „mâna ta cea fina” . cât si figurile de stil ( epitetul „umeri de ninsoare”. spatiu al oglindirii si al invaziei erotice. „ în val de aur parul despletind”. redata în prima strofa. 3. Sonetul „ Stau în cerdacul tau.”) învaluie îndragostitul în efectele semiobscuritatii produse de o noapte senina. fereastra este cea care permite privirii îndragostitului sa poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o iubeste. precum si metafora „În val de aur parul despletind” exprima senzualitatea celei care pierduta în gânduri se uita în lumina.. 7. 9. stelele.

. amintirea (... În aceste versuri apare motivul îmbatrânirii iremediabile suferite odata cu pierderea iubirii. Comparatia . fiind asociata cu vârsta celui care se simte . melancoliei.. Substantivul . Departe sunt de tine. I.norocul ce-o clipa l-am avut”)-nenorocul (. aspectul de pustietate.Cu ochii mari în lacrimi.si parc-ai vrea a-mi spune ceva. nemuritor.Avem de-a face cu o natura coplesitoare.batrân” din pricina departarii de iubita. metafora . Pentru el focul inimii e mai puternic decât ratiunea. .aducerile-aminte” aflata în versul. 45 (Mihai Eminescu. limita expresiva a situarii între vis/iluzie si realitate. Teme/motive: viata lipsita de noroc...viata-mi lipsita de noroc”).batrân si singur”. . clipa = moment. Antitezele norocul (. amintirea 6. aducând în prim-plan tema iubirii care mai traieste doar prin puterea amintirii. vreme. „ramâie” fara conjunctia ... Ultimele patru versuri încep cu exclamatia retorica ..sa uit pe veci”) evidentiaza trecutul ce sta sub semnul norocului de-o clipa si prezentul visarii. Alternanta prezent/trecut scoate în evidenta efectele transformatoare ale iubirii. pus sub semnul regretului. lipsit de viata. Cratima din structura . 3. 4. Sub raport prozodic influenteaza masura si ritmul versului. . moartea. Trairile eului liric sunt contradictorii.. un motiv caracteristic curentului romantic...O! glasul amintirii ramâie pururi mut”.) 1. epitetele ... Ochii sufletului îti arata adevarata fata a omului. intrând în alcatuirea unei locutiuni substantivale..Aducerileaminte pe suflet cad în picuri” marcheaza grafic rostirea împreuna/legata a celor doua cuvinte pronuntate fara pauza.iarna” evoca ideea de singuratate.glasul iubirii”.batrân ca iarna” are rolul de a evidentia motivul îmbatrânirii iremediabile. cu mâini subtiri si reci”. reprezinta un final melancolic si dramatic. 7. evidentiata si în acest sonet.sa” indica dorinta de respingere a . înteleasa ca amestec între fericire si nefericire. asupra careia domina lumina selenara.. Cultivarea sensibilitatii. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene. Amintirea e modalitatea de eternizare a iubirii. minimalizând luciditatea si ratiunea este un alt argument în sprijinul apartenentei acestei poezii la curentul romantic. Folosirea verbului la conjunctiv prezent. visul/ reveria.... dorintei de uitare. sugereaza departarea fiintei de realitate. dorinta si împlinirea acesteia creând la nivelul textului o expresivitate deosebita. etern = vesnic.glasului amintirii”.aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”)-uitarea(. 2.apoi suspini” 5. tristete. a imaginatiei si a fanteziei. neliniste.

afectivitatea. „iubite înger scump”. 46 (Mihai Eminescu. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipa. Prezentul visarii este pus sub semnul regretului. Structura de monolog adresat a textului este conferita de sintagme precum „iubita mea”. cultivarea emotiei si a sentimentului. dubla determinare epitetica „iubite” si „scump”. dar si de utilizarea verbului la persoana a II-a singular. I. iubite înger scump” desparte o apozitie dezvoltata de restul enuntului. Folosirea verbelor la viitor .. atât locativa cât si temporala. amintire-uitare. sincera a propriilor sentimente. universul ideatic al poeziei dezvolta o gama variata de trairi si de emotii valorificate prin imagini artistice: . dar si al dorintei de uitare. având rolul de a sublinia distantarea în timp si în spatiu a fiintei iubite. iar epitetul „scump” sugereaza imaginea perfecta a femeii în ochii îndragostitului. Din valurile vremii…) 1. 2. odinioara/altadata-prezentul clipei. ireversibilitatea timpului. tema iubirii/ motivul visului 5. al refuzului asumarii unei realitati banale. Întreaga poezie este o confesiune lirica realizata pe baza relatiilor antitetice: vis/reverie-realitate.. De asemenea. al melancoliei. Trairile eului liric sunt contradictorii. generatoare de melancolie: norocul-nenorocul. Ai încalzit un sarpe la sân. care traieste prin puterea amintirii. modul imperativ „rasai”. predilectia pentru marturisirea directa.” evidentiaza tema iubirii eterne. noroc-nenoroc. amintirea-uitarea. 9.. 7. stelele. bazate pe relatia atractierespingere. un final melancolic si dramatic. Poezia eminesciana „Din valurile vremii…” se încadreaza în estetica romantismului prin tema si motivele pe care le dezvolta: iubirea pierduta.singur lânga foc”. umbra = amintirea. zadarnic = inutil. 4. În metafora „iubite înger scump”. 6.8.. „vântul loveste în feresti”. evidentiaza sentimentele puternice ale îndragostitului. Adverbul „departe” are dubla perspectiva.vei fi murit” proiecteaza sentimentul iubirii în eternitate. antitezele romantice. umbra. 3. Virgula este semnul grafic care în versul „Sa te ridic pe pieptu-mi.Departe sunt de tine. Epitetul în vocativ „iubite” transfigureaza iubirea. stilul confesiv poate fi un alt argument în sustinerea acestei idei. Titlul . Trasaturi romantice ale poeziei: imaginatia este principiul fundamental de creatiei. visul. . Gestul lui m-a impresionat pâna la lacrimi..

47 (Mihai Eminescu. luna. în scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. teme/motive: iubirea. Metafora „Din valurile vremii…”. din inima 2. I./ Codru-si bate frunza lin” 6. 3. Ea are o inima mare. 4. Epitetul „lin” reda o adiere usoara si trista a codrului. pentru imposibilitatea de a trai în prezent o iubire ideala. conferind textului simetrie. „parul lung. 5. Peste vârfuri) 1. melancolia „Peste vârfuri trece luna. natura. slab de inima. apare si la începutul primului si ultimului vers. „zâmbetul tau dulce”). „Peste vârfuri” de Mihai Eminescu este o poezie romantica. care nu mai are contururi clare odata cu trecerea timpului. Punctele de suspensie reprezinta nostalgia. perfectiunea iubitei. aduc sentimente puternice. balai”.8. codrul. evidentiind frumusetea. în care apare ca element specific recuzitei romantice „luna”. Inversiunea din primul vers („Peste vârfuri trece luna”) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru. „fata stravezie”. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor („bratele de marmur”. În ultimele versuri apare sentimentul de tristete profunda. Prima strofa evoca nostalgia eului liric fata de timpul trecut. dar si efortul sau repetat de a-si aminti peste timp imaginea iubitei. toate aceste figuri de stil conturând un portret al femeii cu trasaturi specifice liricii eminesciene. Portretul este desavârsit prin metafora „Femeie între stele si stea între femei”. 9. De asemenea. a comparatiilor „stravezie ca fata albei ceri”. iar în cazul celei de-a doua structuri elidarea vocalei „î”. Mi-a promis câte-n luna si în stele. starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin întrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa. care este pusa în legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric. felul în care amintirile vin în prezent din „valurile vremii”. Titlul invoca trecerea ireversibila a timpului. iar apoi încep sa scada în intensitate. întrucât are la baza trasaturi specifice romantismului. folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului. melancolia eului liric. din care se constituie titlul. cauzat de neîmplinirea iubirii „În ochii fericirii ma uit pierdut si plâng”. Prima strofa este o descriere a cadrului natural. Intensitatea trairilor eului liric. care marcheaza în prima structura pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite („inima-mi”). 7. . Cratima este un semn de ortografie.

48 (Mihai Eminescu. sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul „lin”. cu calatoria luminii emanata de o stea. Inversiunile („trece luna”. În ultimul catren poetul compara iubirea. Ea lumineaza vietile oamenilor. Steaua reprezinta punctul de reper al cosmosului dar si al întregii omeniri. Imaginile vizuale („Peste vârfuri trece luna/ „Codru-si bate frunza lin”) alaturi de imaginea auditiva („Melancolic cornul suna”) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii. a pieri – a se pierde. De asemenea. si face trimitere spre tema textului. teme/motive: steaua. 8. La steaua) 1. la fel ca si cosmosul. dar si de epitetul personificator „melancolic”. care califica sunetul cornului. dorul care persista. dar de multe ori lumina stelei este vizibila dupa ce astrul deja a disparut. chiar dupa ce sentimentul s-a consumat. I. este . Titlul „Peste vârfuri” se regaseste si în primul vers al poeziei. iubirea. „Melancolic cornul suna”) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren. Titlul poeziei „La steaua” prezinta elementul principal al textului. timpul nu ia în seama aceasta suferinta. 9. Sentimentul resimtit în fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie. Epitetul „noapte adânca” subliniaza imaginea cosmosului întunecat. 9.dorul. cosmosul. marcând si coordonarea prin juxtapunere între propozitii. Dragostea. a face cale întoarsa. Eul liric este îndurerat la gândul trecerii ireversibile a timpului. la fel ca trecerea lunii. „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie” 7. mai departe” într-un ritm firesc. Toate miscarile. amor –iubire 4. Metafora „Icoana stelei” accentueaza importanta stelei. a o lua pe o cale gresita 2. 6. care parca se completeaza reciproc. care reda miscarea usoara a frunzelor din codru. învaluind atmosfera într-o aura de mister.8. Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa în momentul noptii. Metafora „al nostru dor/ Pieri în noapte-adânca” sugereaza faptul ca iubirea care se stinge. nu dispare ca senzatie cu totul. Virgula este folosita pentru a marca pauza ritmica din interiorul strofei. noaptea 5. continutul meditativ si exprimarea gnomica reprezinta alte doua argumente în acest sens. 3. la fel ca sunetul cornului. aproape divina. Poezia se încadreaza în lirica romantica deoarece apar teme/motive literare specifice romantismului: noaptea. ci îsi continua drumul „mai departe.

eterna. Ultimele doua versuri ale strofei fac referire la faptul ca în urma unei iubiri vor ramâne amintiri vesnice. Poetul foloseste metafora „Lumina stinsului amor” pentru a sublinia ideea ca întotdeauna omul care a fost înnobilat de acest sentiment îsi va aduce aminte de frumusetea unei iubiri, care cândva ia luminat sufletul. I. 49 (Mihai Eminescu, Noaptea…) 1. a se face foc si para; a-si lua un foc de pe inima

2. Rolul cratimei în structura „Pe-ai mei ochi închisi ca somnul si pe fruntea-mi în mijloc” este acela de a marca pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (prepozitia si articolul posesiv, respectiv substantivul si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor. 3. Ideea fratelui tau a facut lumina în gândurile colegilor.

Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i erau recunoscute meritele. 4. 5. teme/ motive : iubirea, noaptea; „ Noaptea potolit si vânat arde focul în camin;”

„ Lumânarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.” 6. Tabloul iubirii este constituit în jurul atmosferei de liniste, de visare, metafora „mintea îmi adoarme” sugerând linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest cadru îndragostitilor. De asemenea, somnul este cel care creeaza o lume aparte, în care exteriorul nu mai are nicio importanta, comparatia „ochii mei închisi ca somnul” demonstrând delimitarea acestui spatiu de cel real, de cotidian. 7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza atât prin temele si motivele sale (visul,somnul, iubirea si meditatia nocturna), exploatându-se zona subconstientului si visului, considerat a fi mai consistent decât realul, cât si prin prezenta numeroaselor figuri de stil cu rol de a accentua ideea iubirii absolute desfasurata într-un cadru propice („potolit…arde focul”, „somnu-i cald, molatic,lin”). 8. Motivul central al poeziei este evidentiat înca din titlu, simbolizând spatiul romantic de împlinire, de desfasurare a iubirii absolute, aceasta nascându-se din starea de contemplatie si de visare, în cadrul nocturn. Sentimentul dominant este cel de liniste si chiar o usoara moleseala („somnu-i cald, molatic, lin”), iubirea fiind încununata de puritatea iubitei („alba ca zapada iernii”) într-un momentul propice visarii, al caderii într-o stare meditativa: noaptea.

9. Spatiul interior descris în prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive prin intermediul imaginilor vizuale („arde focul în camin”, „Dintr-un colt pe-o sofa rosa”, „Lumânarea-i stinsa în casa”). Epitetul dublu „potolit si vânat arde focul”, pe lânga sugestia cromatica subliniaza si atmosfera calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor al focului din camin, se realizeaza în mod natural trecerea spre o stare placuta de somnolenta, calificata de trei epitete („somnu-i cald, molatic, lin”). În aceasta atmosfera, pe care nimic nu pare s-o poata leza, ratiunea lasa locul starii de reverie („mintea îmi adoarme” - metafora). I. 50 Mihai Eminescu, De câte ori, iubito…) 1. ostenite=istovite pierzându-se=disparând 2. În versul „Departe doara luna cea galbena - o pata", linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa „o pata", referitoare la „luna cea galbena". Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. 3. El a plecat departe de casa. Momentele petrecute împreuna sunt atât de departe… 4. Metafora „Oceanul cel de gheata” simbolizeaza imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. Substantivul „oceanul" ilustreaza distanta ce s-a creat între cei doi îndragostiti, iar gheata, imposibilitatea de a strabate aceasta distanta. Epitetul personificator „priviri suferitoare" are ca rol redarea starii de tristete ce survine odata cu pierderea iubirii. 5. „pe bolta alburie, o stea nu se arata”; „o pasare pluteste cu aripi ostenite”; „pierzându-se-n apus”; „ma-ntunec si înghet” 6. Versurile poeziei fac distinctia între planul circumscris de natura si cel al interioritatii eului liric. Între cele doua exista o evidenta legatura, deoarece starile resimtite de eul liric odata cu pierderea iubirii, gaseste ecou în toate elementele naturii. 7. Contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric, precum si tema poeziei (iubirea pierduta) sunt doua argumente care încadreaza textul în estetica romantica. 8. Titlul „De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierdute. Vocativul „iubito” nu reda doar raportul relatiei dintre cei doi, ci sugereaza si sentimentul de melancolie al eului liric, punctele de suspensie prelungind parca, într-un timp nedefinit, acest sentiment. Structura „de câte ori” exprima frecventa

amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum “ocean de gheata”. 9. Incipitul poeziei reia titlul, „De câte ori iubito…”, exprimând suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora „oceanul cel de gheata” care-i chinuieste sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic „bolta aurie”, este imposibila, întrucât la orizont nu se arata nicio stea – simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic „luna cea galbena” si prin apozitia explicativa „o pata”. I. 51. (Horia Furtuna, Balada lunii) 1. tainuit = ascuns, secret; fugara = scurta, de moment; 2. Linia de pauza din versul „Din fiecare-ndragostit – poet” are rolul de a sublinia prin izolare substantivul „poet”, de a evidentia astfel efectul farmecului “blând si linistit” al lunii si totodata de a pastra, prin cezura, sonoritatea poeziei. 3. a iesi în lume, cât lumea si pamântul, gura lumii etc. 4. motivul lunii, al iubirii, al visului 5. monologul liric adresat, descrierea 6. Sinestezia „Întâiul vis sub raza ta lunara/ Îsi fâlfâie din suflete pornirea” are rolul de a îmbina imaginea vizuala cu cea auditiva pentru a personifica “întâiul vis”. Metafora-oximoron „izvorul de dureri”, explicata prin apozitie (iubirea), constituie un cliseu poetic eminescian, care trimite la ambiguitatea sentimentului, reunind bucuria si tristetea. 7. Desi Horia Furtuna este un poet simbolist minor, discursul liric din Balada lunii este mai curând romantic, deoarece poetul se foloseste de recuzita romantica atât la nivelul continutului (luna, noaptea, visul, iubirea) cât si la nivelul expresiei: invocatia retorica adresata lunii, descrisa eminescian („farmecul tau blând si linistit”) ca obiect divin, pentru ca are puterea de a transforma omul în îndragostit, iar îndragostitul în poet. Indicatia de gen – balada – pe care o contine titlul poeziei constituie o alta trasatura specifica a romantismului. 8. Cea de-a treia strofa a poeziei contureaza rolul farmecului lunii, acela de a metamorfoza fiinta umana întru frumos si armonie, de a face „Din fiecare om – îndragostit / Din fiecare-ndragostit – poet”. Epitetele „blând” si „linistit” si personificarea „alunecându-si raza-ncet” atribuite farmecului selenar au rolul de a melancoliza omul, de a ilustra calea discreta prin care îl transforma pe om în îndragostit si pe îndragostit în poet.

cuminte” din a doua secventa a discursului liric are rolul de a surprinde tineretea trecuta a batrânilor „de la casa cea veche” Motivul toamnei din poezia Herta este o metafora a vârstei. a satului/târgului provincial. „Îti mai aduci aminte? Îti mai aduci aminte?” 4. de ploaie si de vânt. este laitmotivul poeziei. timpul prezent al verbelor. Metafora „zâmbet de iaz. iar descrierea unui peisaj tipic românesc. a toamna”). I.. Urmeaza. Amintirea vremurilor trecute. (Barbu Fundoianu. „luna”. „linistea. toate marci ale modernismului. apartine ideologiei traditionaliste care cuprinde conservarea specificului românesc. Descrierea subiectiva este realizata înca din primul vers prin imaginea olfactiva „miroase a ploaie. Herta) 1. Tema . virgula este folosita pentru a separa doi termeni dintr-o enumeratie („a ploaie. Poezia Herta este realizata printr-o îmbinare a stilului traditionalist cu cel modernist.9. de ses. al spatiului natal vazut ca geografie mitica. numeroase imagini vizuale „vântul nisip aduce”. al trecerii ireversibile a timpului. 7. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. 3. figurile de stil variate – toate specifice textului literar descriptiv. Titlul poeziei date este alcatuit din substantivul „balada”. prezenta indicilor spatiali si temporali. iar sintagma „zâmbet de iaz.”vântul”. 6. care reprezinta specia literara: cântecul închinat lunii. cu pantofi galbeni”. tabloul naturii si al târgului cuprins de toamna. de ses. astfel încât poetul descrie admirativ prin intermediul versurilor însusirile lunii si puterea acesteia de a schimba omul.azi/ si stearpa si molâie ca o convalescenta”. neasteptati sau a unor imagini menite sa socheze precum „ulite murdare”. În cazul primului vers al poeziei Herta. împreuna cu sclipirea fugara a unor elemente din spatiul natal. „carute fugarite”. Acesta este semnificativ. „gâste.. Discursul liric este creat prin folosirea unor termeni colocviali. 52. apoi. al aducerii aminte. „fetele asteapta în ulita murdara. care are rolul de a purta cititorul în universul satului moldovean. Motivul aducerii aminte si al trecerii timpului sunt tipic traditionaliste. „grilajul de iedera coclit”. „.mucegaieste”. Se remarca abundenta grupului nominal (substantive si adjective). „toamna”. Virgula marcheaza în vorbire o pauza scurta. iar doilea substantiv din titlu. a toamna si a fân”. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. motivul toamnei. „carute fugarite de ploaie” care detaliaza peisajul trist si dezolant al târgului provincial cuprins de toamna. „iedera” 2. cuminte” este ca o amintire a tineretii care luceste în ochii batrânilor. „ploaie”.. 5.. Prima secventa din textul liric dat descrie peisajul Hertei. contemplate cu naivitatea copilariei.

si motivele textului tin de curentul traditionalist, dar anumite imagini sunt create în stil modernist. 8. Ultima secventa este ca o concluzie a discursului liric. Ideea poetica a ultimelor cinci strofe este trecerea ireversibila a timpului si amintirea tineretii care a ramas doar sub forma unor poze într-un album. Trecutul este „ascuns” în pozele facute în tinerete, prezentul fiind doar o trista imagine plina de riduri, vazuta în oglinda. Mijloacele artistice concretizeaza ideea poetica prin metaforele „Ne-ascund atât de bine albumele cu clampa / de-alama, tineretea!” si „trecutu-i lânga lampa”, prin imagini vizuale „plina e oglinda cu cute în obraz”, prin comparatia expresiva „si stearpa si molâie ca o convalescenta”. Comparatia din ultimele doua versuri aminteste de zilele copilariei lipsite de griji, linistite, de mult pierdute „e-asa de lunga vremea”. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii imaginilor artistice „miroase a ploaie, a toamna si a fân”, „auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz”, „plina e oglinda cu cute în obraz” si a figurilor de stil: comparatia „si stearpa si molâie ca o convalescenta”, epitete „factorul greoi si surd”, „tacerea lunga si gri”, „albumele cu clampa de-alama”, metafore „linistea în lucruri de mult mucegaieste”, „un zâmbet de iaz, de ses, cuminte”. I. 53. (Octavian Goga, Sonet) 1. biserica, altarul. 2. În versul „si ele-adorm de tine alinate”, cratima este folosita pentru pastrarea masurii medii a poeziei de 11 silabe, prin transformarea hiatului în diftong. 3. Mihai îl bate mereu pe fratele sau mai mic. În partea estica a Europei bate Crivatul. 4. Poezia este un monolog liric adresat, pronumele personal „tu” din primul vers având rolul de a exprima subiectivitatea, fiind o marca a tipului direct de adresare. 5. O figura de stil prezenta în strofa a doua este personificarea „patimile… adorm” prin care poeziei îi este atribuita însusirea omeneasca de a avea puterea alinarii durerilor sufletesti, de a le face uitate. 6. Poezia Sonet de Octavian Goga ilustreaza caracteristicile traditionalismului literar, prin cultul spiritului religios cu ajutorul poeziei devenite o „Biserica cu porti neîncuiate” si prin prezentarea datinilor stravechi, precum mersul la biserica, spoveditul, alinarea si purificarea sufleteasca. Poezia este de esenta spirituala, ilustrând ideea de religiozitate prin valorificarea riturilor si a credintelor stravechi.

7. Scrierea cu majuscula a substantivului Poezie evidentiaza importanta acordata de catre autor poeziei, personificarea ei si adresarea directa prin folosirea vocativului, caz afectiv, oferind substantivului o pozitie-cheie, un rol central în structura poeziei. 8. În prima strofa, ideea poetica (Poezia ca altar spiritual unde fiinta umana se împartasesete cu tainele universului) este subliniata prin utilizarea pronumelui personal „tu”, marca a tipului de adresare directa si a substantivului Poezie scris cu majuscula ce are rolul de a prezenta de la început importanta deosebita acordata actului de creatie, transformat într-un ritual religios. Poeziei îi sunt atribuite însusiri omenesti cu ajutorul epitetelor personificatoare „tainica, curata Poezie”; ea este tainica, putând fi înteleasa doar prin patrunderea în misterele ei si curata pentru ca nu-i judeca pe ceilalti, având portile deschise pentru toata lumea, fara a face diferente. Metafora centrala a poeziei, „Biserica cu porti neîncuiate”, dezvaluie legatura între poezie si religie, reliefând procesului de transformare a poeziei în hrana pentru spirit. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin reflexivitate, predispozitie spre meditatie, prin cultul spiritului religios si valorizarea riturilor stravechi, dar si prin expresivitate, realizata cu ajutorul figurilor de stil: metafora „Biserica cu porti neîncuiate”, personificarea poeziei în sine, careia i se atribuie însusiri omenesti, ascultând pacatele si oprind amarul, caracterizata drept „tainica, curata si senina” si mai ales, prin utilizarea termenilor religiosi biserica, a spovedi si altar.
I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea) 1. crestetele = adâncul 2. În versul „Spre ceriuri bratele-si întinde sa-i vie dragul mire: Soarele!” cele doua puncte anunta o explicatie, la nivel sintactic un atribut apozitional, si marcheaza totodata o pauza mai mica decât pauza indicata de punct. 3. în fel si chip; în nici un chip; nu este chip 4. tema iubirii, tema naturii; motivul nostalgiei, al soarelui, al apei. 5. functia emotiva si functia poetica 6. Comparatia „asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde” sugereaza imensitatea sentimentului dominant – iubirea. Sintagma contine si o metafora sugestiva, „cetati de unde”, care semnifica maretia pura a lacului dintre munti. 7. Poezia este structurata ca o ampla comparatie între natura si iubire: uniunea simbolica a elementelor firii, apa si soarele, este asemanatoare cu comuniunea sufleteasca dintre cei doi îndragostiti. Adverbul de mod asa are rolul de a sublinia ideea ca iubirea, sentiment trait de eul poetic, este profunda, misterioasa si statornica precum apele lacului de munte, înfiorate permanent de atingerea razelor de soare. 8.În penultima strofa a poeziei, poetul ilustreaza, prin personificare, reactia undelor lacului în momentul întâlnirii cu razele soarelui. Un animism simbolic strabate tabloul: „razele saruta fata undei”, „spuma alba înfiorata'', „prelung si patimas tresare”, „tremur”. Termenii folositi apartin câmpului semantic al sentimentelor împartasite, al pasiunii puse pe seama elementelor naturii. Aparitia soarelui reprezinta trezirea la viata a lacului, iar stralucirea razelor da viata acestuia pâna în adâncuri. Cuvântul hora semnifica bucuria adâncului. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei Iubirea mea este format dintr-un substantiv comun si un adjectiv posesiv si se afla în strânsa legatura cu tema iubirii prezenta în poezie. Soarele alinta cu razele lui lacul asa cum iubirea alinta sufletul omului Pentru eul liric iubirea este

cea care încalzeste sufletul si-i da viata, asa cum soarele vegheaza asupra lacului si-i trezeste sentimente arzatoare. În esenta, metafora curcubeului sugereaza iubirea împlinita.

I. 55 (Octavian Goga, Batrâni) 1. plug, coasa 2.Cratima utilizata în versul „si-n barba plânge tata...” marcheaza elidarea vocalei î si reducerea numarului de silabe prin evitarea hiatului. Astfel se pastreaza masura si ritmul poeziei. 3.Verbul la modul conjunctiv, timpul perfect, repetat în ultimele doua versuri din prima strofa, subliniaza regretul parasirii satului, vazut ca o matrice existentiala: „Sa fi ramas fecior la plug, / Sa fi ramas la coasa”. 4. Prezenta eului liric se evidentiaza prin pronumele de persoana I: m, mi , eu si prin verbele la persoana I: „rataceam”, „sa fi ramas”, marci specifice ale subiectivitatii poetice. 5. Textul poetic are o structura clasica : are cinci strofe, catrene. Masura este de sapte-opt silabe, rima apare doar la versurile 2 si 4, ceea ce creeaza o sonoritate ampla, prin rostirea versurilor doua câte doua. 6. Metafora „un stâlp la batrânete” din ultimul vers al strofei a doua evidentiaza dorinta de a fi ramas în satul natal, pentru a fi un sprijin pentru parintii sai ajunsi la batrânete. 7. Poezia Batrâni de Octavian Goga se încadreaza în lirica traditionalista prin întoarcerea nostalgica spre lumea satului, vazut ca o matrice existentiala. Regretul înstrainarii (motivul dezradacinarii, specific poporanismului) predomina în întregul text poetic, eul liric raportându-se la trecut, la parinti si la sat ca la un univers al credintei, al linistii sufletesti si al traditiei. De asemenea, expresivitatea textului tine de recuzita traditionalista: tendinta de epicizare a liricului, figuri de stil lipsite de ambiguitate, prozodie clasica. 8. Ultima strofa începe cu un adverb de mod „Asa…”, urmat de puncte de suspensie, reprezentând o marca a implicarii afective. Melancolia trecerii timpului este subliniata prin epitetul „bieti ”, alaturat substantivului „batrâni ”, dar si prin verbul „va treceti”, cu nuante stilistice. Specific lumii satului, parintii îsi pun nadejdea în credinta, singura ce le-ar putea alina absenta fiului iubit : „si plânge mama pe ceaslov, / si-n barba plânge tata... ” Sentimentul de tristete se desprinde din întregul text poetic, fiind dat de regretul înstrainarii. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Astfel, titlul Batrâni

motivul sensului existentei. prin evitarea hiatului. „în orice zi”. si epitetul metaforic „zile vii” (amintind parca de îndemnul „Carpe Diem”). „Ne credem stânci” : Metafora stâncii reprezinta aparenta putere si imortalitate. ne vrem granit”. în acelasi timp. a mai murit putin. Este prezenta o nota de optimism. tumult = zbucium. Tema trecerii timpului. pentru a pastra rima si ritmul. Cratima marcheaza elidarea vocalei a pentru mentinerea masurii si a ritmului din versul respectiv. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. slabiciune. Antiteza zâmbim – izbucnim în plâns este sustinuta. Ca mijloace artistice.. I. motivul învingerii fiintei de catre timp (al conditiei umane finite) 5. „cu atât” 4. ideile din strofele precedente. caci acestia vor putea zâmbi la urma („în loc sa izbucnim în plâns”). puse în relatie cu aceasta ultima idee. 9. sub negura incertitudinii si a înfrângerii de catre forte mai mari decât noi. 56 (Radu Gyr. Victorii negre. la nivel sintactic. motivul mortii. 3. poetul utilizeaza inversiunea („în inimi dac-am strâns”). fragilitate. se refera la victoriile mici. faptul ca regretul înstrainarii de cei dragi poate apartine oricui a trait aceasta exeperienta. 7. am strâns = am cuprins. multumit cu meschina „izbânda” asupra zilei ce a trecut. dar care se afla. Toate afirmatiile din text sunt observatii ale naturii umane în raport cu viata si cu moartea. Substantivul din titlu este nearticulat. 6. în loc sa fie nelinistit de faptul ca în ziua aceea . subliniind generalitatea. Victorii negre) 1. care sunt singuri si îsi asteapta fiul. de fapt. ce ne dau impresia puterii. versurile care încep cu litera mica sugereaza continuitatea ideii. care pun în evidenta diferenta de atitudine a omului. ascunzând în interior „viermi profunzi”: frica. Acest . I plural sugereaza ca tema poeziei este una universal valabila: „ne credem stânci. de perechea propozitie principala – circumstantiala opozitionala. Ultima strofa. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. 8. ideea poetica nefiind enuntata într-un singur vers. Trecerea ireversibila a timpului este resimtita de parinti. concluzia discursului liric. calitati dorite de om si pe care uneori considera ca le are. caracteristica oamenilor care au trait momentul si l-au pretuit. Pe parcursul întregii poezii observam tehnica ingambamentului.evidentiaza mesajul textului poetic. Utilizarea pers. este deschisa de o disjunctie pentru a accentua.. pentru o mai buna identificare a cititorului cu autorul. am adunat 2. Titlul poeziei.

Este momentul aprinderii stelelor pe cer.”(Eugen Simion) 7. al somnului etc. oamenii fiind întotdeauna învinsi. persoana I singular „tremur”. 6. parând ca se exprima pe sine. Se remarca la Heliade tendinta spre înalt. „nesatiu” – forma literara: nesat. motivul tacerii depline revine ca un laitmotiv. prin conditia lor efemera. Locutorul devine mai abstract. 2. caci aparenta este întotdeauna alta decât esenta si victoriile trecatoare sunt. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. Pastelul – sinteza remarcabila între lamartinism si eresurile populare – este dominat de liniste. „morele” – forma literara: morile. I. 5. înghitite de moarte. al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala. motivul noptii. cuprinde ca o mantie imensa lumea în „bratele somniei”. motivul literar al zburatorului. motivul comuniunii omului cu natura. 4. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si.aspect este reliefat si de metafora miezului „viermuit”. verbele la timpul prezent. încât nu mai este perceptibil nici un receptor al ei. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular „-mi”. Rolul virgulei este acela de a izola substantivul în vocativ. marca a adresarii directe. Zburatorul) 1. contribuie la accentuarea impresiei de solemnitate si vraja. Prezenta celor doua tipuri de lirism se justifica prin stuctura baladei (introducerea mitului folcloric în poezia culta. „prinz” – forma literara: prind. un superlativ afectiv. topica afectiva / cezura. N-am cumparat doua veste. fiindca „obiectul liric nu poate trai la acest poet decât sub regimul sublimului. în multe poezii „obiectualitatea devine voce” (Wolfgang Kayser). încât. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. propice pentru aparitia Zburatorului. la nivelul expresiei. idilicul rural ). iar rima este încrucisata. pâna la urma. Repetitia epitetului „înalta”. 57 (Ion Heliade Radulescu. 3. noaptea e „nalta” si vesmântul ei negru. Lirismul eliadesc este totusi mai putin obiectiv fata de cel cosbucian. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura prin fata cititorului. N-am nicio veste de la rude. În descrierea înnoptarii se remarca prezenta unui lirism obiectiv. Masura versurilor este de 13-14 silabe. larg. deci nici un locutor. . ci una. „semanat cu stele”.

Oniricul ce domneste asupra întregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea întregii naturi: „Tacere este totul si nemiscare plina. 9. un univers ce se poate întâlni în tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului în real. undeva la granita dintre real si ireal. „tremur de nesatiu”. ilustrate prin verbe si locutiuni verbale cu puternica forta de sugestie: „pieptul mi se bate”. Transcrierea starilor fizice si sufletesti este sugerata prin intermediul constructiilor exclamative si al punctelor de suspensie cu valoare stilistica. el fiind pretutindeni si nicaieri. „n-am nimica si parca am ceva”. napadit de o exaltare extraordinara: „Ah. „îmi ard buzele”. de la bucurie la tristete si plâns. si rece. în decorul unei lumi cufundate într-o liniste patriarhala. „-mi furnica prin vine”. 58 (st. prin interogatii. „un foc s-aprinde-n mine”. Noaptea.. ma vezi. aflate în antiteza.] si cald. „ochii-mi vapaiaza”. participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate. „racori ma iau la spate”. În poezia Zburatorul a lui Ion Heliade-Radulescu. trudit= obosit.nu-s ce-mi cere”. punând în evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. Cântaretul) 1. O. incapabila de a se stapâni. senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta. Lumea asteapta înfrigurata sosirea fapturii ceresti. I. / În brate n-am nimica si parca am ceva”. Fata este derutata. de o vibratie profunda. Relatarea starilor fizice si sufletesti pe care fata le percepe cu îngrijorare este construita gradat. Mânata de forte care depasesc cu mult închipuirea.. mama?”. ce au rolul de a accentua incapacitatea fetei de a-si explica efectele unei „boli” misterioase. exclamatii si vocative: „Vezi. nici vântul nu suspina. În poezia Zburatorul. inima-mi zvâcneste!. cuprinzând întregul trup. totdeauna. se deschid caile magice pentru întâlnirea fetei cu Zburatorul. Iosif. „obrajii-mi se palesc”. un tablou imobil. Antiteza reliefeaza starile contradictorii pe care copila le traieste „îmi cere. / Încântec sau descântec pe lume s-a lasat.. încântator prin frumusetea lui neobisnuita. mama. „Ca uite. / Nici frunza nu se misca. Dragostea se manifesta ca o boala..8.. bulversata de senzatiile contradictorii. prin simptome cu totul noi pentru tânara în sufletul careia sentimentul s-a ivit pe neasteptate. Versurile citate se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. uite ca-mi furnica prin vine. ostenit . tânara fata trece succesiv de la o stare la alta. întâlnirea unei fiinte stranii are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile îi sunt amplificate la maximum. pururea = mereu. / si apele dorm duse si morele au stat”. Versurile redau o secventa de timp încremenita ca în fata unui mare miracol. „inima-mi zvâcneste!”. impactul fiintei demonice cu tânara fata produce pulsiuni erotice extraordinare. înger si demon în acelasi timp. ce ma doare!”. într-un paradis terestru. corpul tremura.. si zboara de la mine! / [. fara oprire. În contact cu o astfel de puternica sursa de energie. facându-l sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara.

Opera poetica devine un bun spiritual al tuturor. Metafora „faurar de rime” se refera la conditia artistului. desemnând atât poetul cât si conditia sa. Titlul poeziei se constituie dintr-un substantiv cu valoare metaforica „Cântaretul”. ca în Antichitate. dar de fapt el este reprezentarea poetului solitar. ca la Arghezi. un poet ce pare sa aspire catre anonimat. dar si lumea în care acesta vietuieste. poetul pare a fi întruchiparea „poetului damnat” ca în poezia simbolista. care modeleaza poezia. prin intermediul efortului creator. Orice titlu genereaza un orizont de asteptare si induce un anumit nivel de lectura a textului poetic. epitetul personificator „sihastra”. împartind-o celor multi „sa-i para-o inima streina / ca sufera si plânge-n ele…”. „slova de foc si slova faurita”. Strofa a doua vine sa întregeasca dorinta poetului de a se pierde în anonimat. El vrea sa-si înstraineze suferinta. muzical. posibila. reala. 3. Poetul este cel care „faureste”. despre procesul de creatie si despre rolul artistului „fauritor de rime”. Este sugerata ideea poeziei ca mestesug. viziunea despre arta. 5. Poezia este o arta poetica deoarece în ea poetul îsi exprima ideile despre conditia poetului („sa treaca nebagat în seama / ca si o umbra prin multime / ce nici sa stie cum îl cheama”). Poetul este un mestesugar. Discursul liric confirma . Verbele la conjunctiv exprima o actiune dorita. poate fi interpretat ca o metafora ce sugereaza solitudinea. iar poezia pare a se naste. ci rodul creatiei sale trebuie sa fie cunoscut si împartasit de ceilalti. sau a celui romantic ca în poezia eminesciana. Punctele de suspensie din a doua strofa confera o nota de mister asociata imaginii poetului si marcheaza întreruperea sirului vorbirii. armonios al poeziei.2. pare a spune vocea poetica. 8. a se speria (chiar si) de umbra sa 4. interiorizarea poetului si a universului sau. De asemenea. Ultimul catren se constituie într-o aspiratie a poetului care îsi doreste sa se detaseze de aceasta data. asa cum ar spune Arghezi. Ultimele doua strofe contureaza conditia artistului. odata sublimata în Text. „pe fata lui de chin brazdata” 6. Nu omul în sine. ele vizeaza o imagine ideala a poetului. este important. se poate întoarce ca balsam sufletesc pentru însusi creatorul acestuia. Interesanta este ideea receptarii propriei creatii din perspectiva Celuilalt: suferinta. a face umbra pamântului. Asocierea poeziei cu cântecul si a poetului cu un cântaret. 9. asociat casei. o alinare pentru fiecare suflet. melodios. ca arta. „sa treaca nebagat în seama”. Aceasta idee de detasare este sugerata prin intermediul epitetului „streina”. fiinta biologica. sugereaza caracterul orfic. ce nu vrea sa fie recunoscut de nimeni „el n-ar dori sa-l recunoasca / pe lume nimeni niciodata”. 7. La început. ea pare sa fie o îmbinare miraculoasa între. Epitetul „trudit” sugereaza efortul depus pentru conceperea poeziei.

marcheaza intonatia imperativa a versului. angoasa si înstrainare. precum si tema raului existential. . nelinistea. mi. disperarea). 5. încete plânsul!” virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul propozitiei. ce-si simte sfârsitul din ce în ce mai aproape. interogatiile retorice reprezinta marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii. lumina – întuneric devine astfel expresiva. vocea poetica este marcata de anormalitate. în tenebrele propriei fiinte. În poezie este prezenta tema naturii. frica. spaima = groaza. sa elibereze. 8. „O. poezia Vânturile noptii… este o creatie moderna întrucât predomina exceptia si straniul. (a scrie) A raspuns exigentelor noastre. Cele doua exclamatii din finalul primei strofe. Mi-a raspuns cu promptitudine la întrebare. prezenta interjectiei afective o. nenumit.asteptarile generate de titlu: poezia este o confesiune lirica despre statutul poetului. semnul exclamarii este folosit la sfârsitul unui enunt exclamativ. evocata de motivul mortii si cel al singuratatii.) 1. Vânturile noptii. 59 (Emil Isac. pronumele personale la persoana I sg: ma. evidentiata de motivul noptii. Antiteza alb negru. Cea de-a doua strofa exprima începutul disperarii si al spaimei. impusa. punându-se în evidenta o stare afectiva (tristetea. încercarea eului liric de a se salva de un rau existential profund. 7.. trairi specifice poeziei moderne. Metafora „tot mai noapte-i noaptea” evidentiaza frica si cufundarea în întuneric. ce reliefeaza atmosfera încordata. (a reactiona. a replica) Nu m-am asteptat sa nu-mi raspunda la scrisoare. încete plânsul! Sufletele doarma!” ilustreaza o uimire fortata. vocea poetica dezvaluindu-si dorinta de salvare prin întrebarea „Unde-i mâna alba care sa ma scape?”. poate. Primele doua strofe marcheaza începutul unei stari de neliniste. 3. evidente înca de la început: natura îsi dezlantuie fortele si blesteama întreaga omenire la moarte: „nu e om pe lume”. De asemenea. „(sufletu)-mi”. 6. I ma cufund. care se mentine pe tot parcursul poeziei.. „A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape” : personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (tertine) pune în evidenta spaima si disperarea eului liric. În structura „O. La nivel tematic. I. Verbul la pers. (a corespunde) 4. sentimentul dominant transmis de poezie este spaima. teama 2. sa scape = sa salveze.

tema trecerii timpului. prevestita de rozele care îsi pleaca podoaba corolei. ce „Duioase-si pleaca fruntea lor". Titlul este alcatuit dintr-un grup nominal. Vânturile noptii…. Cratima leaga forma neaccentuata a pronumelui reflexiv de adjectivul duioase. punctele de suspensie mentin tesiunea si creeaza o atmosfera stranie. Respectând trasaturile specifice rondelului. tema naturii. 3. nesfârsita. versul amplasat atât la începutul. nostalgia fata de vara. la pastrarea masurii si a rimului din vers. prin evitarea hiatului. Privesc fruntile de piatra ale muntilor. 7. De asemenea. metafora a plenitudinii fiintei. I. fior = înfiorare. Tristetea fata de trecerea timpului. Ultima strofa ilustreaza deprimarea eului liric în fata conditiei efemere sugerata de „amurgu-ntristator" si de suspinele ce se manifesta în „valmasaguri". Rondelul rozelor ce mor) 1. valmasaguri = valuri. moartea si spaima. învolburari 2. transformând totul într-o noapte totala. întrucât „vânturile” par a fi curentul ce aduce blestemul. ca dezintegrare cosmica. amplifica tragismul starilor sufletesti ale fiintei umane coplesite de tristete din cauza trecerii lor efemere prin lumea materiala: „E vremea rozelor ce mor". 8. contribuind. Moartea. Tema efemeritatii fiintei. care va pogorî peste întreaga fire si în fata acestui sfârsit inevitabil fiintele vremelnice – rozele. motivul rozelor. „E vremea rozelor ce mor" se constituie într-un refren. principiu estetic fundamental al simbolistilor. al mortii. . oamenii – nu pot decât sa-si plece fruntea. este sugerata de metafora „marea noaptea care vine". în care întunericul se asterne pe neasteptate si pune stapânire pe tot ce gaseste în cale. Metaforele „amurgu-ntristator” si „marea noaptea care vine” sunt simboluri ale mortii iminente. 5. ce contribuie la muzicalitatea versurilor. al tristetii. freamat. Regasindu-se în toate cele trei strofe ale poeziei. 4. cât si la sfârsitul poeziei se transforma în laitmotivul acesteia si sustine tema poeziei. si ofera o cheie în dezlegarea întelesului poeziei. Cadenta ritmica impecabila asigura o fluiditate desavârsita. acesta se afla în strânsa legatura cu continutul. Personificarea florilor.9. 60 ( Alexandru Macedonski. În fruntea calaretilor se afla hatmanul însusi. Astfel. S-a lovit la frunte. tremur. „valmasaguri de suspine” 6.

– voioase / Zâmbeau în fundul apei rasfrângeri argintoase” 6. punând în evidenta starea ambigua. rasfrângeri argintoase”). „suspine". si anume a sentimentului efemeritatii. 8. norii albi). Epitetul din sintagma „alba dimineata” intensifica. Verbele la indicativ imperfect sunt specifice atât descrierii. modurile de expunere fiind monologul liric si descrierea. constructia poate fi o metafora a vârstei tinere si inocente de odinioara.. în lumina proaspata a diminetii („barca. 61 (Alexandru Macedonski. de asemenea. Poezia lirica este o forma de poezie prin care autorul încearca sa transmita propriile sentimente si starea de spirit. intensitatea luminii sau seninatatea. Tema naturii. 3. pe apa Sâmbetei 2. În acelasi timp. „zâmbeau. conturând un peisaj lacustru. în întreaga poezie existând numai doua substantive concrete din lumea materiala: „roze" si „gradini". Cuvintele au sens conotativ. plutea”. Acest epitet constituie totodata si o imagine cromatica.. a-i lasa gura apa. crinii suavi. „Albeti neprihanite curgeau din cer. Culoarea alba poate sugera si luminozitatea. formulele artistice de factura ideatica. de beatitudine melancolica a eului poetic. cât si evocarii unei vârste trecute. 9. Imperfectul creeaza iluzia duratei.. precum folosirea simbolurilor (lumina albei dimineti.. Dublarea sa. Se remarca. Titlul oricarei opere literare induce cititorului ei un orizont de asteptare pe care aceasta îl poate confirma sau infirma. motivul trecerii timpului. sugestia de puritate a întregului cadru. tema visului. apa de ploaie. pauza stilistica sugerând starea contemplativa a fiintei. I. 7. a inocentei ( „visul ce soptea”). functie emotiva si estetica. tehnica repetitiilor si cromatica sugestiva. Prezenta eului liric constituie de asemenea o trasatura a poeziei lirice. rezultând un limbaj poetic expresiv. a da apa la moara. care se reflecta si asupra sufletului. expunându-si trairile prin prisma ideii centrale a poeziei. din structura emotionala: „fior". de nostalgie fata de pierderea sufletului inocent de altadata: „curatul argint deodinioara”. bogat în figuri de stil bazate pe sugestie. împreuna cu adaugarea exclamatiei „Oh!” accentueaza starea de melancolie. prin inversiune. 4. restul fiind din zona abstractului si definind stari interioare. 5. Punctele de suspensie marcheaza întreruperea discursului poetic. muzicalitatea textului poetic. Titlul pregateste cititorul pentru ceea ce . În textul dat apar elemente specifice liricii simboliste.9. Ultimul vers al poeziei este folosit ca o concluzie a discursului liric. Pe balta clara) 1.

în momentul aparitiei iubitei. cratima care leaga prepozitia de articolul posesiv este utilizatã pentru pãstrarea masurii. dar si prin exclamatii si interjectii afective: „peste noi” . Stuful de liliac) 1. precum si caracterul sãu ireversibil: clipele frumoase pe care îndrãgostitii le-au petrecut în cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire. liliacul se transformã. Devenind martor al iubirii dintre cei doi. Tusele de lumina si culoare care sugereaza un peisaj acvatic în stralucirea diminetii sunt. de fapt. „ vãitându-se” 2. refuzul de a numi obiectele realitatii. reluat în incipit. „stuful de liliac” descoperã un alt regn si un alt rol al existentei sale. Adverbul ce este menit sa accentueze trecerea timpului. plângându-si soarta potrivnica. . 9. cel putin pe cele ale unui cititor neavizat. Prin urmare. Situatia are însã sã se schimbe. motivul iubirii. ambele prezente în discursul poetic. corespondente ale sentimentului nostalgic ce evoca nevinovatia unei vârste (copilarie sau tinerete): analogia se face prin simbolul argintului si al oglindirii. se usucã odatã cu aceasta. „nu mai suntem doi”. însã în final. 8.constituie esenta operei si ofera o cheie de intepretare textului. 62 (Alexandru Macedonski. constiente de propriul sfârsit. condamnatã la efemeritate si mediocritate de cãtre „soarta ce-acolo le-a sãdit”. stuful de liliac înfloreste magic. 4. 5. Astfel. creând un spatiu protector pentru îndragostiti. titlul poeziei Pe balta clara. acela de a proteja iubirea celor doi îndragostiti. Conceptul de poezie liricã include atât lirismul subiectiv. Epitetul din sintagma „ramuri plãpânde” sugereazã fragilitatea naturii. înflorind. Tema naturii ca spatiu protector (martor al iubirii). În al doilea vers. dar estetica simbolista înseamna antimimesis. „gemea” . Dintr-un element ce apartinea strict regnului vegetal. În cazul de fata. stârneste „groaza” ramurilor plãpânde. odata cu aparitia iubitei. motivul trecerii timpului. îsi atinge totusi scopul fiintei sale prin intermediul iubirii. Prezenta eului liric este evidentiata prin pronume si verbe la persoana I. 7. cât si pe cel obiectiv. Titlul prezintã cititorului ideea centralã a poeziei: stuful de liliac. timpurie. ne duce cu gândul la un peisaj din natura. initial condamnat la moarte încã înainte de a înflori. textul contrazice asteptarile cititorului. a ritmului si a rimei (prin inversiune) 3. Moartea iminenta. la un pastel. „O! Doamne” 6. În strofa a treia este prezentat momentul în care „destinul” stufului de lilac începe sã se schimbe. I.

sparti în tandari de fulgerele terifiante. vocea lirica descrie natura. o viziune macabra („rece se înmormânta un les de soare”. motivul furtunii. Verbele la imperfect folosite în text evoca un moment trecut. 8. prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor. „nuci mocirlosi au gâlgâit. prin evocarea vremurilor de odinioara. desi unul dintre întemeietorii Gândirii. impunatori. 63 (Adrian Maniu. I. Versificatia este clasica.. arzând pucioasa”). motivul mortii. În textul dat. „Treceau cocorii”. verbul „nu mai suntem” la timpul prezent. În a doua strofa este conturat procesul de strângere a parilor din vie de catre argatii care „grabira ca groparii” din cauza „sitelor de ploaie” care cerneau . furtuna declansata într-o zi rece de toamna.] s-au despuiat”. sustinerea confesiunii lirice. „înmormânta”. mai ales. prin sugestia tumultului malefic al cerului plin de nori negri. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi. „araturi”. Imagine auditiva – „tânguind pustietate”. plasata inegal. dar viziunea poetului. „groparii”. rememorarea. stolul cocorilor. Furtuna de toamna) 1. Este de remarcat mai curând ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric. iar limbajul este modernist. prin fulgurantul efect verzui care sfâsie întunecimea si. expresia interjectionala „O! Doamne”. este sobra. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. dar si spatiul rural („pe drumuri namolite gemeau care aplecate”. Imagine vizuala – „copaci roscati [.. „tipa. 3. „cimitirul cerului”.Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura (pastelul din primele trei strofe) în fata cititorului si doar imaginarul poetic sugereaza personalizarea discursului liric. pierdut. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia. Imperfectul sugereaza. „les”. 7. la nivelul expresiei. topica afectiva.” 6. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale. impresionant pentru privitor. poezia pare a idiliza trecutul („Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi”). 4. „cimitirul” 2. 5. „vie”). Metafora „fulgere verzi spargeau în tandari iadul norilor” creeaza o imagine vizuala expresiva. specificul national. de asemenea. Tema naturii. motivul toamnei.

argatii se grabesc ca groparii pe care îi apuca ploaia. Pe plan stilistic. care domina întregul text liric.. el intra într-o imagine auditiva marcata de o tacere stranie pentru un loc de regula agitat. al sfârsitului. Sonoritatea textului minulescian este remarcabila. prin elidarea vocalei î a prepozitiei si a articolului hotarât al substantivului orasul. Acuarela) 1. „cadenta picaturilor de ploaie” (imagini auditive) 6. în urma ei neramânând decât umbre ale lucrurilor ce au fost cândva. Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori. concretizate de autor prin imagini vizuale. de parca ar avea loc „înmormântarea” ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. „scorpie cleioasa” (în acelasi timp metafora a ploii) sau metafora „cocoasa lumii” suna arghezian. Tema universului banal. motivul citadin. a tine pasul etc.. Muzicalitatea se impuneprin imaginile . Prima strofa zugraveste universul citadin. Oamenii „ par papusi automate” (comparatie) pentru ca populeza un spatiu în care nimic nu se schimba.”). 64 (Ion Minulescu. monoton si artficial al orasului. marcat de ploaia monotona. totul pare egal cu sine. pas cu pas. elementul uman este contaminat si el de starea de monotonie si mecanic. de plictiseala si artificialitate. „cimitirul cerului”. Motivul ploii programate contureaza universul banal. 2. Cadenta picaturilor de ploaie si sunetul monoton al pasilor trecatorilor dau impresia unei lumi artificiale în care totul se repeta.. sugerata prin metafore si comparatii: „rece se înmormânta un les de soare”.] vechile umbrele. iar absenta semnificatiei devine o trasatura moderna.”.. al durerii. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii. Plimbarea orasenilor. sunt reduse la ritmul pur. asa cum este orasul („Nu rasuna decât pasii celor care merg. 4. la tot pasul.picaturi „strâmb din zare”. 7. tumultuos si zgomotos. Epitete precum „nuci mocirlosi”. „miros de huma si de cremeni”. „nu rasuna decât pasii celor care merg. Adverbul decât într-o constructie negativa este sinonim cu doar sau numai si introduce un circumstantial de exceptie. pe trotuare. Imaginarul are o nota de fabulos macabru. I. devenit refren si laitmotiv al discursului poetic. 3. bizara si nemotivata („Orasenii. a face primul pas. motivul ploii programate.. fiind obtinuta prin reluarea versului „În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna”. sunt relevante expresivitatea si sugestia. „[. 5. / merg tinându-se de mâna”) impune o viziune aproape absurda: miscarile nu au continut sau intentie.. În cazul poeziei de fata. Cratima pastreaza ritmul si masura de 16 silabe a versului-refren. 9. ce suspina”. auditive si olfactive: „treceau cocorii tânguind pustietate".

„fu scris” 2. motivul ploii si spleenul sunt elemente specifice liricii simboliste. 5. „trei lacrimi reci”. fluiditatea ingambamentului. cu rol explicativ. o proiectie a celui interior. efectele eufonice fiind obtinute prin tehnica refrenului.sonore (ploaia în sine. dar si suspinele vechilor umbrele. „privi-voi vaporu-n repedele-i mers” (imagini vizuale) 6. Tema despartirii îndragostitilor. motivul visului. pâna si miscarile oamenilor. Universul exterior este o reflexie. „tarmul. „ diluat” de apa ploii. ipotetica a scenariului de dupa despartirea celor doi îndragostiti. tema universului citadin. motivul poeziei. Trei lacrimi reci de calatoare) 1. totul este estompat. de lipsa de orizont. Adverbul poate reprezinta un modalizator al discursului poetic. de asemenea. de blazare absoluta. izoleaza circumstantialele cauzale. Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un substantiv comun. „cântaret”. „mi-esti pierduta”„versul meu”. „ritmul unui vers”. prin ritm si refren. personificate). Ploaia care tot cade pare sa stearga toate „culorile” care dau viata unui oras. prin paralelismul sintactic. 65 (Ion Minulescu. „eu”. La nivelul formei. alaturi de timpul viitor („te vei gândi”) si de modul prezumtiv („l-o duce”). Orasul descris nu se evidentiaza prin nimic altceva decât prin faptul ca „ploua de trei ori pe saptamâna”. „am sa te uit”. motivul corabiei (vaporul). anularea cezurii fixe. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. titlul este unul foarte sugestiv. dupa cele doua enunturi afirmativ-categorice („si-ai sa ma uiti”. prin repetitii (paralelism sintactic). Având în vedere continutul ideilor exprimate prin acest text liric. Tabloul sugerat de acest text liric nu poate fi reprezentat decât în acuarela. „ca si mine” etc. care denumeste tehnica de a picta cu ajutorul culorilor diluate cu apa. Ritmul vietii din acest mediu este dictat de ritmul picaturilor de ploaie. 9. marcat de plictis si blazare. aliteratii discrete. motivul calatoriei. topindu-se ca noru-n zare”. „versul”. se impune muzicalitatea. subliniind desfasurarea imaginara. „pâna la tine”. principiu estetic fundamental al simbolistilor. 3. 8. I. o atitudine afectiva. La nivelul continutului. 4. . dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „ai sa ma uiti”. subliniind impresia de monotonie repetitiva. prin sacadarea textului. Ea marcheaza. Linia de pauza folosita simetric în prima strofa. Totul pare automat. „si-am sa te uit”). la fel ca în tehnica amintita.

dar si lipsa oricaror stari optimiste. refren („trei lacrimi reci de calatoare”) si rima. însotind-o cu privirea. calator 2. celui care ramâne mâhnit pe tarmul marii. 9. „lacrima-vor”). topindu-se ca noru-n zare”. Estetismul înseamna asumarea teatralitatii si a cliseelor sentimentale într-un discurs poetic cu câteva sugestii ironice (uitarea înscrisa în scenariul erotic si asumata de fiecare. coord. plânsul cumva obligatoriu unei despartiri. dar si autoadresarea prin interogatie retorica: . batatorite” 6. desi putem încadra aceluiasi curent si motivul calatoriei. motivul drumului (al calatoriei) 5. Poezia lui Ion Minulescu apartine simbolismului mai ales prin estetism si prin muzicalitatea cantabila. prof. Muzicalitatea vine din repetitii (paralelism sintactic). Iubita pleaca. asemenea mesajelor din sticla ale marinarilor naufragiati. Imaginea este cliseizata si sentimentala. bagaj.. suferinta transformata în poezie). „am colindat" etc. 4. Imagine vizuala: „Pe drumuri lungi si vechi. Verbele la imperfect din prima strofa (voiam. „mea”. aduce o sugestie magica. Interesanta este perspectiva inversa a privirii care aici apartine iubitei care pleaca si vede tarmul topindu-se încet. Liniile de pauza separa constructia incidenta cu valoare afectiva de restul enuntului: „Dar într-o zi o fata – bat-o focul –” 3. dr. actiunea lor neavând finalitate. a colinda. Tema iubirii. (Mircea Burdusa. starile interioare ale poetului fiind proiectate în vesnicie. iar imaginea plecarii sale este urmarita nostalgic de pe tarm. 12 H. dorul si nostalgia sublimate în versuri pe care ea le va citi cândva) declanseaza o stare lirica. 66 (Ion Minulescu. Verbele la viitor. desi discursul poetic apartine eului poetic. „ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti”. „întunecatu-mi chip” sugereaza caracterul ipotetic al desfasurarii povestii de dragoste. motiv frecvent la Minulescu. eternitate. Comparatia „urmari-vei tarmul. motivul noptii.7. nu stiam) sugereaza ambiguitatea începuturilor. va ajunge poate la calatoare si-i va reaminti chipul uitat al iubitului de altadata. Nucleul narativ al poeziei (despartirea îndragostitilor. Cântec de drum) 1. Poezia de dragoste. „am colindat”. drum. „voiam". Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele si pronumele la persoana I: „am pornit”. însa doar „trei lacrimi reci”. sugereaza miscarea lenta a vaporului ce se îndeparteaza de tarm. plecarea femeii. 8. Cifra trei. inversiuni („urmarivei”. a calatori. pe care poetul o va transpune în versuri. precum si epitetele „palidul vis”. cuplul erotic se desparte. stiam. Anca Roman) I.

În finalul discursului liric. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „Tu crezi”. ca orice om. Aceleasi dificultati ale vietii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le traieste si eul liric. iar adverbul modalizator poate are rolul fundamental în evidentierea atitudinii lirice. poate. amintind însa de pamânteana Catalina din Luceafarul eminescian. prezenta în multe poezii erotice ale lui Minulescu. Tema iubirii. 5. Semnificatia subtila a iubirii este ilustrata în ultimul vers. 6. Ultima strofa a poeziei reprezinta momentul întâlnirii barbatului. 9. Eul poetic are un sentiment de regret. din orice epoca în cautarea iubirii. este si aici o viziune specifica a sentimentului. refren. autoadresarea sub forma interogatiei retorice are nuanta meditativa si persiflanta totodata. Titlul „Cântec de drum” este specific simbolismului. „pasari albe”.. iar simbolul drumului semnifica existenta umana pe pamânt. I. . semn ortografic. i se parea obositoare. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. acum destramat. a cânta. motivul calatoriei. marcheaza caderea accidentala a sunetului a din cuvântul altadata.” Pluralul evidentiaza ideea cuplului erotic. niciodata”. iubirea este pusa sub semnul ipoteticului: „noi nu vom sti-o poate niciodata”. elegiaca a titlului. „albastrul razvratit al altor mari”.. cu iubirea care te face sa te întorci din drum si te abate de la traiectoria ta.„ – Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit / si nu mi-as fi vândut ei tot norocul?…" 7. „calauzit de-o stea”. cântec. 3. iubita fiind alintata prin sintagma „bat-o focul". eul liric întrebându-se. 67 (Ion Minulescu. construit pe tehnica surprizei. „marginile albului fiord” etc. melodie 2. care. pentru pastrarea ritmului si a masurii (versurile au 10-11 silabe în secventa poetica din care face parte cuvântul respectiv). deoarece a renuntat la propria traiectorie în viata de pâna atunci. „Noi nu vom sti-o. sugerând ideea aluziva ca tot norocul vietii lui s-a consumat atunci când a întâlnit o fata de care s-a îndragostit. „O melodie / Ce n-am cântat-o. oricum. „Eu cred”. care sugereaza aparitia iubirii în viata omului. Formula ludica a iubirii. 8. Apostroful. motivul cântecului etc. „un tarm de mare”. motivul visului. batatorite" sugereaza caile dificile strabatute de orice om. Simbolul cântecului exprima bucuria si muzica inimii îndragostite. Celei care pleaca) 1. care ar fi fost soarta lui si ce-ar fi ajuns daca nu se îndragostea. 4. în drumul sau spre un ideal. Epitetul triplu: „drumuri lungi si vechi. Discursul poetic. prin semantica muzicala a substantivului „Cântec" si determinantul „de drum". contrazice sugestia nostalgica. expresie plina de gingasie si haz.

„tu poti crede".. 4. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric. ca un refren si laitmotiv. 3. I. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic. marinarii. cât si motiv al imaginarului liric. devenit chiar unul aprig. Cratima care leaga forma atona a pronumelui personal de relativul care mentine un ton informal / colocvial. Tema identitatii. Flacara vietii înca mai ardea în el.. 9. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice curentului simbolist. trista. marinarii. 68 (Gellu Naum. fiind atât element de constructie al poeziei. oglinda. estetismul simbolist se manifesta prin folosirea neologismului si a denumirilor cosmopolite. locurile exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. „auzi" 2. „insomnia mea” . Se fac simtite ironia si spiritul ludic ale lui Minulescu. Muzicalitatea este importanta. pescarii. „sa ma mirosi". Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist. Din punct de vedere prozodic. pescarii. „un cântec trist”. prin excesul de transparenta al versurilor. sugerând nostalgia rememorarii. cântecul). lirica si sentimentala. despartirea cuplului erotic. Cultul artificialitatii. unde vraja iubirii se transforma în cântec adus din puncte geografice îndepartate. Specia romantei. Epitetul personificator „albastrul razvratit” ilustreaza cadrul în care se naste povestea de dragoste – din albastrul apelor marii. fluidizeaza ritmul versului. precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare. Iubirea-melodie s-a sfârsit. Oglinda oarba) 1. de exemplu. greu de explorat. pe un tarm uitat. cadru diferit de spatiul comun al lumii obisnuite. motive: iluzia simturilor. „mirosi". prin care eul poetic defineste experienta erotica. iar starea sufleteasca este vag nostalgica. pentru a sugera plecarea.7. ca orice cântec sau ca orice vis. În strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute: „A fost un vis”. 8. care configureaza doua viziuni diferite ale îndragostitilor asupra sentimentelor ce i-au unit cândva. 5. „refrenul unor triolete”. pasarile albe. incipitul: „Tu crezi c-a fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie!” Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie având un rol afectiv în incipit. dar împacata oarecum. ci si tema: iubirea este (doar) un cântec sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici. desirarea. a fost cultivata de simbolisti ca Minulescu si Verlaine. prin antiteza iubire adevarata / scurta nebunie. sunt înlocuite acum cu semnul întrebarii si cu semnul exclamnarii) transforma discursul poetic într-o pereche de replici de tip întrebare – raspuns. Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe. insomnia.

tutun si flacari. esentele. eul liric pare sa se desire. pârâul. Pe de alta parte. orbirea poate fi semnul unei experiente initiatice: a ignora aparentele înselatoare ale lumii si a cunoaste realitatea secreta. „Golul unei usi" poate semnifica gaura cheii. 7. în constructia „sa vorbim de memorie" e frapanta discordanta dintre exterioritate si interioritate. patrunderea prin usa este simbol al trecerii de la profan la sacru si deschide calea spre revelatie. adânca”. suprarealismului în cazul de fata. Pârâul si marea) 1. ci mai degraba printr-o lipsa. si o nota de autenticitate si contribuie la atmosfera generala de confuzie în fata contopirii spatiului visarii cu cel al realitatii. dintre vis si realitate. vocea lirica o identifica nu prin prezenta a ceva. marea. neasteptate. Cu toate acestea. În ultima strofa verbul „vreau" e repetat aproape obsesiv. tactil. Virgulele folosite în primul vers au rolul de a marca prezenta enumeratiei in text: „Vezi marea: batrâna. iar prin enumerarea simturilor (olfactiv. 69 (Miron Radu Paraschivescu. Laitmotivul ambiguitatii persista si în ultima strofa. predomina caracterul ambiguu. tarmul. este explorat contrastul dintre aparenta si esenta. simturile fiind înselatoare si lasând sentimentul unei angoase a lipsei de claritate. Din punct de vedere ortografic. lâna. Astfel. de asemenea. În strofa a doua. barierele dintre cele doua fiind redefinite. Din punct de vedere al limbajului poetic. curiozitate si stare de veghe. În opinia mea. sugerând o experienta de contopire pâna la confuzie între corp si sfera artificiala. Lipsa punctuatiei este unul dintre elementele specifice frondei avangardiste. îi da. Comparatia „insomnie…ca golul unei usi" se refera la dificultatea de a descrie o insomnie. desi lipsa punctuatiei îngreuneaza întelegerea operei. „Poetul vede în masura în care orbeste”. prin urmare duce cu gândul la mister. cât si la cea a autocunoasterii. fara a-i surprinde corect reflectia. inumana. Transcendenta pare accesibila prin aceasta stare de veghe permanenta. Oglinda oarba se remarca prin lipsa totala a semnelor de punctuatie. De asemenea. sporind marca oralitatii si parând sa urmareasca fluxul abrupt al gândurilor eului liric. întinsa. corelând totodata cele trei atribute adjectivale. 9.6. afirma Gellu Naum cândva. I. Comparatiile metaforice au rolul de a semnaliza starea naturala a personajului liric. eul liric se refera atât la dificultatea de a se face cunoscut în mod autentic. fara o descifrare precisa a eului. descompunându-se în fire de sânge. oglinda ramâne oarba în continuare. În prima strofa. vizual) plasate în contexte subtile. valuri 2. semnificând o dorinta puternica si o comanda adresata celuilalt. auditiv. În sine. . 8.

înteleapta si statornica. Tema naturii. rugii – forme literare actuale. Aceasta ultima strofa este asemenea pildei care se afla la sfârsitul fiecarei fabule. voiosia pârâului. înaltimea. Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatia exclamativa a enuntului. Imagini vizuale: „Vezi marea: batrâna. amurg. întâlnita în prima strofa a poemului. 5. însotit de determinanti. Uniunea dintre cei doi este însa inevitabila. Imaginarul poetic creeaza o poveste de iubire. redata initial prin repetitia verbului fuge. pârâul zglobiu – iar eu. iar la nivel stilistic identifica o exclamatie retorica. Acesta reflecta numele personajelor principale ale povestii de iubire. adânca”. Titlul poeziei citate este alcatuit din substantivele articulate „pârâul si marea”. „eu”. utilizând metaforele marii si pârâului: „tu. „tânarul pârâu”. marea”. Personificarea în inversiune. întinsa. punctul marcheaza grafic finalul unei propozitii enuntiative. roze = trandafiri. crepuscul. întinsa. accentueaza intensitatea momentului. I. jucaus. voiosul si clarul pârâu: / El iute alearga spre zari fara frâu” 6.3. înserare = seara. IV) 1. iar urmatoarele doua reprezinta semnul prezentei unui atribut izolat (pierdut). sugereaza vivacitatea. Ultima strofa ilustreaza tema iubirii. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza subiectivitatea eului liric în poezie sunt: pronumele personale. de persoana I si a II-a. adjectivul pronominal posesiv „mea”. Valoarea expresiva a adverbului tot. ceea ca da un aer glumet. motivul marii. fiind cea care dezleaga misterul asupra întregii poezii. care sunt reprezentative pentru ideea poetica regasita în text. 7. 8. 2. Prima virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul frazei. iar iubita în ipostaza unui „tânar pârâu”. folosit în strofa a patra. 70 (stefan Petica. 3. „tu”. . motivul pârâului. discursului liric. Fecioara în alb. aflat în opozitie cu „marea batrâna. precedat de adverbul de mod repede: „El fuge voios. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. tot mai repede fuge” 4. adânca”. metaforizate si transpuse în cadrul natural. În ultima strofa. redata prin alegorie în întregul poem. consta în faptul ca acesta amplifica. caruia „nu-i pasa ce tarm va ajunge”. tema iubirii. Astfel. Titlul este un element esential al receptarii. 9. „Zglobiul. eul liric se regaseste în ipostaza marii – batrâna.

calma – linistea. versul repetat în mod simetric reprezinta un paralelism sintactic. serenitatea. comparatia „. metaforele si epitetele care devin expresia unui mod de gândire. Tema adoratiei. motivul fecioarei în alb. muzicalitatea. rafinat si gratios al picturilor lui Botticelli reprezentând madone. 9. Primul vers al fiecarei strofe contureaza motivul fecioarei în alb printr-o suita de definitii lirice sugestive. Subiectivitatea reprezinta maniera de personalizare a mesajului poetic si deriva din însasi natura textului: discurs poetic confesiv. dupa „dulcea pocainta”. a binecuvântat-o. spiritualizata prin metafora centrala („rugaciune”). „Tu esti o blânda rugaciune”. cromatica delicata (alb. muzicalitatea grava a evocarii compun un discurs poetic delicat despre o prezenta aproape imateriala. dar si paliditatea romantica a îngerului. a ideii de divin sau o reprezentare a aspiratiei erotice. selectarea cuvintelor din sfera religioasa. în care motivul fecioarei în alb (care structureaza de fapt un întreg ciclu de poeme intitulate astfel). 7. În acelasi timp. fecioara fiind o reprezentare a dorintei de puritate. plasarea la fiecare început de strofa a unei defintii lirice a fecioarei. schimbarea topicii cu rol afectiv („o alba / blânda / calma / sfânta rugaciune”. fiecare. „asemenea binecuvântarei”). a unei viziuni personale asupra lumii. laitmotivul si refrenul discursului liric. exprimarea la persoana I („as putea”). Simbolismul poeziei lui stefan Petica este evident în planul tematic. vaporos. „dulcea pocainta” etc). „Tu esti o sfânta rugaciune”. inocentei. În a doua strofa. Limbajul poetic simbolist se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. sugestiile cromatice si olfactive.. iar metafora abstracta „un val de lina armonie” este o reprezentare a armoniei lumii pe care divinitatea. imaginea olfactiva. Tehnica sugestiei (simbolul rozelor. pure si angelice. Epitetul cromatic azurie sugereaza cerul.. amestec de livresc si senzualitate. al icoanei. sfânta – caracterul sacru. Prezenta vocii lirice în finalul textului afirma dorinta de a cunoaste extazul puritatii. Imaginile artistice si limbajul figurat concretizeaza figura angelica. prin epitete si comparatii („asemenea rozelor plapânde”. al binecuvântarii divine).4.. sugereaza manierismul arhaizant. azuriu).. sinesteziile („Iar vorba ta înaripata / E un parfum de anemona / La o icoana întristata”) sunt tehnici tipic simboliste de creare a unui univers liric diafan. rugaciune / Asemenea binecuvântarei / Ce din naltimea azurie / Coboara. Epitetele subliniaza. a fecioarei în alb. prin intermediul fiintei feminine. 6. vag. al puritatii. motivul rozelor. imagine a puritatii sacre. divin. „Tu esti o calma rugaciune”. Repetitia metaforei fecioara-rugaciune sugereaza obsesiv imaterialitatea de esenta divina a fapturii angelice. Ea se realizeaza la toate nivelurile limbii: intonatia exclamativa din final. 8. prezenta unei interjectii afective (o). ideala. 5. . în care se schimba numai epitetul: „Tu esti o alba rugaciune”.” reprezinta un elogiu adus fecioarei în alb. câte o trasatura: alba – culoare asociata puritatii. Simbolul rozelor. purtatoare a atributelor divine pe pamânt. blânda – delicatetea.

frunti”. poetul parca picteaza atmosfera de pace. de rugaciune. asemenea binecuvântarii” sprijina sugestia sacralitatii figurii feminine. .. Virgula („O. cu atât mai mult cu cât sunt de fiecare data epitete . Acestea au o puternica valoare expresiva si nu necesita descrieri mai ample ca în cazul romantismului.înaripata”. prezent ”gramatical” în ultima strofa (persoana I singular a verbului aș putea ) și prin patetismul adresarii insistente catre un tu care numește persoana iubita... puritatea..roze”. apartin de fapt aceluiasi câmp semantic..binecuvântarea” pe care o poate raspândi sacrul asupra lumii terestre. care vorbesc despre ... ..azurie”. ..nältimea” – înältimea „rugei” — rugii 3) Virgula din al patrulea vers marcheaza intercalarea unui circumstantial de mod. contureaza o stare de spirit si se confunda cu lirismul...clar”. pocainta intra în categoria motivelor literare. 8) Cele patru adjective. 4) Angelitatea feminina. .alba”. apus 2) . Astfel poetul creeaza o poezie lirica.. IV) 1) roze . . Apar termeni ca ..roua”. .calda”. .val de lina armonie” intra în seria imaginilor cu aceeasi valoare din a doua strofa. prin urmare o poezie simbolista.blânda”.trandafiri. Prin multitudinea figurilor de stil. e un procedeu al sugestiei simboliste.alba”.. rugaciunea. 6) Metafora . sugestie centrala a textului. 5) Lirismul subiectiv se concretizeaza aici printr-un eu liric. .cu rol stilistic. Fecioara în alb.. 71 (stefan Petica.I. Universul interior este aici marcat de subiectivitate.”) marcheaza pauza necesara dupa interjectie. 7) Poezia simbolista este una a universului interior. flori înserare . alcatuita pe baza sugestiei.tu esti.asfintit. de dimineata si de înserare. .sfânta”. Prezenta multor substantive si adjective care au legatura directa cu ceea ce se vede. Comparatia .. Semnul exclamarii de la sfârsitul strofei marcheaza intonatia exclamativa.

Glasuri) 1. 3.. . I. In structura “din vremi de-odinioara” cratima marcheaza pronuntarea într-o singura silaba a doua vocale din cuvinte diferite. 6.. angelitate. Multe dintre ele sunt metafore sau au un sens simbolic. iar în a doua strofa rima este îmbratisata .alba rugaciune”.. Poetul reia aceeasi imagine.. Sintagma “priviri de stele” este o metafora personificatoare care sugereaza contemplatia. Figura de stil semnifica armonia si perfectiunea. eul aspirând spre lumea revelata de aceste glasuri. Epitetul multiplu “atât de limpezi si de pline” se refera la glasurile invocate de eul liric care par a fi niste voci ale universului.. din parfumul rozelor si al anemonelor si. . din atitudinea celui pierdut în rugaciune. Cu toate acestea.ceasul clar al diminetii”. Un aer de „morbidezza” se desprinde din repetitia insistentã a imaginii femeii-rugaciune. catre sacru. “taceri” / ”glasuri” 2. al stelelor si al cerului..”).dulcea pocainta”. de provenienta supranaturala. de provenienta romantica. 7. Philippide. glasuri. nuantând-o dupa modelul muzical al temei cu variatiuni. interogatia retorica. 5. .. În piata s-a adunat multa lume. uimit de însusirile lor si de propria stare sufleteasca. texul nu transmite o viziune categoric seninã. Astfel se evita hiatul si se pastreaza masura metrica. Se accentueaza relatia dintre suflet si natura prin motivul. antonime: “jos” / ”sus”.rugaciune”. mai ales. 9) Consider ca textul este expresiv în special prin imaginea unui eu care aspira catre puritate. 72 (Al.privirea de madona”..pentru substantivul . Valoarea expresiva a verbelor la timpul viitor din poezie se realizeaza prin includerea lor într-o invocatie (“O. (sens conotativ) 4. (sens denotativ) Ochii sunt ferestre catre o lume interioara. .. cu o evidenta constiinta a pacatului.. / Ma veti lua pe calea de apoi / Prin vamile vazduhului cu voi /Sau ma veti parasi. În prima strofa rima este încrucisata. invocatia .templu”. dar care pot fi percepute în plan spiritual. Abundenta imaginilor care contureaza un asemenea motiv este evidenta: .

dar si de speranta. îmbratisata sau pereche confera muzicalitate poeziei. “cine-a cioplit acele chipuri” 4. la fel ca multe alte suflete care au disparut. “sa ajungem”. marimea galeriilor prin care se plimba împaratul roman Caligula.8. virgula separa vocativul “tu” de restul propozitiei. prin intermediul armoniei. “Tu. Poezia lirica este o creatie artistica exprimând sau sugerând emotii. asa cum reiese înca din titlu. “urât” si “steril”. sarac. virgula desparte parti de propozitie de acelasi fel. urat ” – în acest vers./ cu gândul sa descoperim în ele/ secretul universului si-al vietii?”. sugerând drumul catre cer al sufletului. Rima încrucisata. usor steril= nefertil. steril. descifrarea misterelor lumii. 73 (Alexandru Philippide. prin intermediul invocatiei si al interogatiei retorice arata ca eul liric mediteaza la ce se va întâmpla atunci când n-o sa mai fie “decât un glas”. Secrete si mistere) 1. “O sa ajungem oare si la stele. “Portice lungi”. de aspiratie catre perfectiunea spirituala. Metafora “glas” are sensul de suflet. 3.. “priviri de stele”. Prezenta eului liric se evidentiaza în text prin verbele la persoana I plural ”sa dezlegam”. I. de fiinta imateriala. atributele adjectivale “pustiu”. “sarac”. . mai precis. “Un plat pustiu. 6. neproductiv 2. ”mâna ca un fum” sunt mijloace artistice cu rol de descriere a cadrului si de sugestie a starii sufletesti. Ultima strofa. sau de a fi parasit si uitat “în vreun strain ungher”. Textul citat exprima sentimentele eului liric de incertitudine. Imaginile vizuale cum ar fi :”nalte bolti senine”. Eul îsi imagineaza doua posibilitati. 5. sentimente. de a fi purtat 'prin vamile vazduhului'. Imaginea “cosmosului fara sus si jos” arata ca acesta este infinit si ca în viata de apoi nu mai sunt aceleasi repere ca în viata trecatoare de pe pamânt. Tema poemului “Secrete si mistere” este. ritmului si imaginilor. Glasurile invocate pot fi suflete sau îngeri care calauzesc sufletul dupa moarte 9. precum si prin întrebarile retorice din cuprinsul poemului : “cine stie?”. O alta tema este trecerea timpului. monstru al fierbintelui Egipt” – în acest vers.molcom= încet.imaginea vizuala contine un epitet si simbolizeaza grandoarea.

mijloacele artistice folosite (întrebarile retorice: “o sa ajungem. 7. Titlul poeziei este format din doua substantive ce apartin aceluiasi câmp lexical legate prin conjunctia “si”. este un vers conclusiv. cu savanta alipire a ultimelor doua din care se desprinde amarul vers concluziv) nu fac altceva decât sa întareasca ideea poetica. devine aici urât.”.. În final. sarac. Cratima este folosita cu scopul de a marca alipirea. Privind restul poeziei ca un monolog adresat. Titlul anunta tema poemului. istoric. Având în vedere ca tema poeziei este misterul. întrucât “secretele” si “misterele” la care se face referire în titlu sunt enuntate mai apoi în text: porticele prin care se spune ca se plimba Caligula. a oamenilor. poetul se resemneaza si înceteaza sa mai descifreze mistere si secrete. nu gaseste altceva decât “un plat pustiu. Astrul care. urât”. de obicei. “ajunsi în luna”.cratima ajuta la formarea inversiunii. “putea-voi” fiind o forma în care auxiliarul urmeaza dupa verbul de conjugat.“Ajunsi pe luna n-am gasit decât / un plat pustiu. a fi în contratimp. Modul conjunctiv exprima o actiune posibila. sarac. Ultimul vers al poeziei se evidentiaza prin faptul ca a fost voit izolat de poet. steril. ipotetica. 8. 74 (Alexandru Philippide. cu planul cosmic. 3. catrenele. urât”. Alexandru Philippide schimba planul terestru. sterp si nu mai prezinta niciun interes pentru omul avid de cunoastere. spune el. de viata. sterge totul. Poetul analizeaza posibilitatea unei conexiuni între simturi(privire si auz). În acelasi fel în care Eminescu se raporteaza la planul terestru facând comparatie cu universul. poetul se întreaba “ o sa jungem oare si la stele?”.De asemenea. “Da-n stele nu ajung decât poetii”. steril. I.imaginea vizuala contine patru epitete. Motivat de gândul ca sar putea sa gaseasca totusi “secretul universului si-al vietii”. sarac. si pâna la urma lumea întreaga. Apropieri) 1. 9. apare în cadre idilice. misterioase chiar. dorita. cu timpul 2. lumea noastra. Timpul. chipurile stranii de pe insula pierduta. Sfinxul . Aici luna ne este înfatisata ca un plat pustiu. ramânând în urma doar pietre. Prin el poetul îsi exprima resemnarea.El doreste sa .. steril. urât”. a pierde timpul. Raspunsul este ironic si denota tristete: “da-n stele nu ajung decât poetii”. enumeratia:“pustiu. lipsit de secrete. ultimul vers pare a fi raspunsul la întrebarile puse anterior. El întelege ca omului de rând nu îi este menit sa descifreze misterele vietii. ci numai sa fie martor la manifestarea acestora. în care nu gaseste niciun raspuns. Însa nici aici.

fiind în legatura cu imagini importante în poezie. O existenta simultana a acestor doua coordonate implica un timp infinit. Odata realizata o legatura între elementele constitutive ale cadrului restrâns. sa beneficieze si în spatiul real de acest spectacol cromatic si auditiv. Scrisa pe un fundament modernist. dorinta eului liric de a se apropia de libertatea absoluta.Imaginarul poetic atinge nivelul spatio-temporal în finalul textului. Epitetul cromatic „neagra catifea” întareste ideea de necunoscut.dar care nu îl anuleaza pe acesta din urma. Rezonantele simbolice sunt.aceea a calatoriei initiatice. gustând din ea si pierzându-se în eternitate. Poezia are un titlu format dintr-un substantiv comun la numarul plural. eliberându-se de spatiu. este constient de raritatea spectacolului la care ia parte. de aceasta data la grad avansat . Rima împerecheata sustine . poezia sustine ambiguitatea imaginilor. „scapat de spatiu” . între timp si spatiu. de asemenea . într-o „ punte”. 8. si doreste o apropiere permanenta a acestor doua elemente. „faldurile unor înalte draperii”. adica în timpul “scapat de spatiu”. simturile se armonizeaza. Al. se transmite ideea ca la capatul acestei calatorii si în prezenta dorita a unei calauze.”fara calauza” .Philippide patrunde într-un spatiu ireal din voluptatea caruia doreste sa preia pentru ca. Se sugereaza astfel o posibila tema a textului. Structurile care contin imagini vizuale sunt: “neagra catifea”. Metafora “puntea dintre privire si auz” exprima o ipotetica armonie între simturi. Este vorba de o apropiere a celui care parcurge poezia de sensul adevarat al acesteia. ideea de apropiere . provenit din adverb: apropieri. motivul urcusului.se doreste o noua corespondenta . . Acest cuvânt. Este o metafora care sugereaza eliberarea de constrângeri. iar eul nu mai percepe decât temporalitatea. ceea ce sugereaza intensitatea cu care eul poetic traieste momentul descoperirii unui “lin urcus de neagra catifea”.motivul drumului 6. În versurile urmatoare. si anume . de asemenea prezentate . Ele au o topica inversa. 9.se integreze “în senina voluptate noua “. prin faptul ca aceasta faciliteaza cititorului descifrarea textului. Faldurile draperiilor „ tesute parca numai din sunet si culoare” constituie o astfel de imagine : eul poetic regaseste în ele coexistenta sunetului si a culorii. cu realul în care se va intoarce si unde spera la o materializare a acestor „aeriene fermecatorii” . 4. are o puternica încarcatura expresiva. Aceasta imagine este un epitet-inversiune si în acelasi timp o metafora a drumului spre inedit. prin simplitatea sa. Primele doua versuri au valoare de incipit si prezinta un cadru nocturn. 7. 5. un simbol pentru depasirea unor limite ale cunoasterii. El imagineaza o conexiune o irealului în care este proiectat.

cu cît mai concisa. poate si profunzimea sentimentului de frica în fata necunoscutului. Metafora “aripi reci” identifica faptul ca aspiratia.Sentimentul dominant în poezie este cel de tristete si de teama de necunoscut. aspiratia sa fiind identificata prin metafora “portii calatoare” pe care autorul se întreaba daca o va ajunge. I. O trasatura a poeziei lirice este faptul ca autorul îsi exprima direct deznadejdea ca nu poate accede la lumea absolutului prin cocor.pronumele la persoana I. verbe la persoana I .“mi”. oase. “sa îndemn” -. Astfel.”sa am”-) nu gaseste niciun reazam pentru ratiune. Punctele de suspensie îndeamna la meditatie. dorinta. 3. zdravan la minte 2. singuratatea 5. în acest caz. precum metafora “aripi reci” sau epitetul din constructiile “creste lungi de os” si “poarta calatoare”. 8. Aceasta metafora este întarita de o alta: “zbor de pasare uitata”. a învata minte. care este simbolul zborului catre înaltimi. cu atât mai aproape de deznadejde. pasare calatoare. masura: 8 silabe rima: îmbratisata 6. sugerând o puternica încarcatura emotionala . bivoli. 9.Veghe) . pasarea. viziune modernista de fapt a lipsei de speranta. a tine minte .cultivând sugestia unei lumi mai bune . aripi . structurate de enumeratie descriu un spatiu straniu si întunecat. i-au fost înfrânte. O alta trasatura a poeziei lirice sunt marcile lexico-gramaticale. iubirea. marea. catre idealuri înalte care nu pot fi atinse. Primele strofe. poate chiar eterne : “cu un timp scapat de spatiu”. ochiul.76 (Alexandru Philippide. I.75 (Camil Petrescu. 4. 7. Cocorul) 1. eul liric subiectiv (prezenta lui fiind indentificata prin marcile lexico-gramaticale: verbe la persoana I singular -“ vei ajunge”. Predicatul ar fi fost inutil. Strofa a III-a este un catren alcatuit dintr-o interogatie retorica ce sugereaza aspiratia catre înaltimi. pentru ca totul consta în aceasta însirare de lucruri atinse de moarte.“creste”. “sa am”. “îmi”si imaginile artistice create de figuri de stil. un fund de mare în care zac pesti.

. cu stelele asemenea unor vineti dinti (metafora). si descopera în ea pamântul si cerul. traseul unei coborari în sine reflexive. ci cu generalitatea unei situatii. In preajma mea. care nu-i ofera decât experienta mortii.). în special.derivare-capatâiul. I) Un glas în mine prinde sa ma cheme.se framânta 2. Poetul patrunde în aceasta selva oscura (padure întunecata).tot versul 5. veghea fiind. somnul. este spatiul zbuciumului existential (vezi antiteza dragoste/ ura si metafora un spasm. Expresivitatea textului se datoreaza. starea dramatica a celui care percepe continuu curgerea timpului si insuportabila cruzime a lumii. veghea. 9. Cratima marcheaza rostirea într-o singura silaba a unui cuvânt si a unei parti de cuvânt diferite. aproape arghezian. Eul lui Philippide se defineste. comparația dubla. dar nu în esenta lor traditional armonioasa. Este vorba de asa-zisul prezent etern.unghere-colturi. imaginarul vizionar al textului se opreste la cele doua limite exterioare. este orb (epitet). conversiune-meu 4. Cerul. Versul neregulat sustine tensiunea lirica a unui text modernist prin vizionarism si prin puternica impresie de înstrainare a omului de orice sens al lumii. Cerul gol poate fi o imagine simbolica a divinitatii care ne-a abandonat. Verbele la timpul prezent fixeaza o experienta cu valoare exemplara. orb. Eul lui Philippide ”calatoreste” prin sine ca printr-o lume obscura si cu ascunse dureri. astfel. cerul 7. cu un oarecare grad de ambiguitate. I. trecutul. cum poate fi la fel si pentru cititorul care îl însoteste. a doua limita. adica între doua spatii obscure. epitetul. se zbate.1. prin somn pamântul geme. iar aceasta ”calatorie” este pentru el permanenta..77 (Ion Pillat. acelor imagini care contureaza. Disparitia vocalei pronumelui reflexiv conduce la rostirea acestuia într-o silaba cu prima vocala a verbului. Ctitorii) 1) vreme. cum ar spune Dante. tacerea. prin urmare la reducerea numarului de silabe din vers si la obtinerea unei anume masuri. cred. fara legatura cu un moment temporal anume. 3. prima limita. ( pronumele personal de persoana I ) 6. an . (adjectivul pronominal posesiv de pers. 8. În ultima strofa. ci într-una moderna. sufletul. a scindarii si alienarii.tacut. pamântul. prins în capcana între doua nopti. care încadreaza un eu insomniac. Labirintul sufletesc este sugerat în incipit prin metafora hrubelor adînci. Pamântul.

comparatii (globul terestru ca o minge). când toamna se apropie. strabunii 7) Pacea noptii este o metafora a armoniei acestui spatiu rural. la aflarea vestii. la nivel semantic. 6) tema: timpul. I. Acestea pot fi considerate ctitorii primilor pasi ai eului-copil. 3) a da viata. 3. Dintre verbele la modul precizat. au modelat amintirea ce-l va însoti toata viata. 78 (Ion Pillat. a-si da viata 4) Verbele la modul conjunctiv din ultimele doua strofe exprima dorinta eului liric de a se cufunda în amintirea trecutului. Dintre figurile de stil din aceasta strofa. sa aud. ce se refera la cei ce cladesc lucruri durabile sau care dau sens cuiva ori unui lucru. 5) imagine auditiva: Când sopteste valea de cântecele morii . care este în continuare fermecat de tot ceea ce tine de trecut. atât pentru intensificarea emotiei. înconjurat de tacere. sa stau. imagine vizuala: Acolo-n pacea noptii. iar Negoiu strapunge cerul cu a sa înaltime. întorcându-se si acum cu drag la pridvorul batrân sau la vechea vatra. A venit toamna în sufletul ei. cât si pentru separarea celor doua momente ale trairii sale. viata. enumeram: sa deslusesc. al ritmurilor naturale si al belsugului. amintim: epitete (pridvorul strabun. în fata focului din vatra. alb Negoiu). livezile) si-au lasat amprenta asupra poetului. al stabilitatii împotriva trecerii timpului. la plural. Floarea era vie când a primit-o. a lua viata. . diferentierea între prezent si amintire.2) Linia de pauza marcheaza. o “tacere” a eului liric. 8) Strofa a treia a poeziei se refera la dorinta omului de a se retrage la tara. motive: râul. de a reface comuniunea cu pamântul. 9) Titlul poeziei. Ctitorii. Eul liric doreste sa se bucure de roadele pomilor. este alcatuit dintr-un substantiv simplu. Relatia dintre titlu si poezie consta în modul în care elementele naturii din cadrul copilariei (râurile. de fructele oferite de livezile de pruni. dealul. pe dealuri de podgorii. 2. amintirea. podgoriile. Strainul) 1. cu linistea mult dorita. cu bogatiile pe care le ofera. În structura “venit-ai” cratima marcheaza forma inversata a perfectului compus “ai venit”. unde cenusa stingea toate soaptele. articulat. Pridvorul este un simbol al dainuirii pe pamântul românesc.

livezi”. Sugestia limbajului poetic este realizata prin simboluri si corespondente: “Pealbastra departare a luncii de demult” sugereaza scurgerea timpului.timpu-n zbor. Caderea sunetelor la sfârsit de substantive si la început de verb reduce numarul de silabe din vers. dureros scâncind = plângând 2. la nivel auditiv .. pe care cutremurat l-ascult” contine o imagine auditiva. Ne-a taiat calea o pisica neagra. “ce-ar straluci” ori metafora “ranit de-un dor târziu” accentueaza ideea poetica. melancoliei și nostalgiei: ”Ca ai cuprins Florica. Perspectiva lui este diferita de a celor familiarizati cu împrejurimile. trist = amar. parc . ia seama”... “Vrr. o clipa” contine o imagine vizuala. exprima vizual tot ceea ce apartine acestei mosii. care se produce instantaneu. pe-amurg ca pe-o rama”. 8..În fiecare toamna plecam la tara.livezi”. pauze ale emotiei. “cu casa. „Strainul” venit la mosie pare ca nu reuseste sa descifreze peisajul si îl vede doar ca pe un tablou: “Te-apleci mirat straine. 9. Cratima uneste într-o singura silaba parti din cuvinte diferite. de 11 si 10 silabe. fapt necesar pentru pastrarea masurii. marcate de punctele de suspensie. Rima este incrucisata. În “Amurg în delta” acesteia i se alatura motive ca amurgul. 5. sugestia se realizeaza si prin pauzele din discursul liric.dar n-ai zarit. Rolul expresiv al interjectiei “vrrr” in poezie este acela de a sugera . 79 (Ion Pillat. De asemenea.dar n-ai zarit. iar pe de alta parte . iar o a doua trasatura este preferinta pentru spatiul autohton. atât l-a taiat capul sa faca. el nu poate sa înteleaga frumusetea locurilor: “si crezi. Enumeratia din prima strofa. 7.” I. mosia Florica aici. iar masura versurilor . parc. pe de-o parte zborul vrabiilor. evidentiind frumusetea si bogatia locului.. ia seama. la fel de repede ca o bataie de aripi. Din pacate. cu casa. Imaginile vizuale precum “te-apleci mirat”. 3. . 6. Natura este o tema des întâlnita în poeziile lui Ion Pillat. apa si o nota istorica (“cai tatari”)... “Florica e acolo.. 4. 4.. Amurg în delta) 1.ca tot astfel trece si timpul . O caracteristica a traditionalismului este localizarea intr-un spatiu rural. 5.“Sclipeste Râul Doamnei înspre apus../ Ca ai cuprins Florica.

5. „simt”. În “Amurg în delta” caracterul liric al poeziei se face simtit prin nota de usoara melancolie. În prima strofa negatiile au rolul de a întari ideea poetului ca timpul nu este ceva palpabil si ca acesta reprezinta o realitate abstracta. de asemenea. Aceasta sugereaza. Prezenta eului liric în aceasta poezie se face remarcata prin adjectivul posesiv la persoana I. la amurg. „fara ieri si fara azi” 2. iar metafora “aur vânat”. subliniaza trecerea lenta a timpului care se reflecta si asupra naturii înconjuratoare prin nuantele soarelui la apus. Prima virgula separa apozitia-metafora ”în ceasul cu nisip…” de restul enuntului. iar a doua separa doua propozitii coordonate. personificarea “noapte soptitoare” creeaza un fundal muzical melancolic. Timpul) 1. Epitetul personificator ”sfâsietor de trist” sau cromatismul insistent si contrastant (aur / vânat ) contureaza un spatiu al disputei dintre lumina si întuneric. Astfel. din perspective unui observator neutru. Comparatia „îngalbenind ca fila dintr-o carte” are rolul de a arata efectele trecerii timpului asupra omului.”Nu-i în apus si nici în aurora” . Poezia lui Ion Pillat este un pastel al deltei in momentul înserarii. compunere –dintotdeauna derivare cu prefix-recheama 4. tabloul este totusi încarcat de emotie. o ilustrare concisa a temei acesteia. Aparent un cadru de natura. cum ar fi „aud”. În aceasta poezie apar tema timpului si motivul mortii. fragilitatea omului si existenta sa limitata. dintre viata si moarte. caracterul traditionalist se resimte prin tonul elegiac. 9. si verbe la persoana I. 80 (Ion Pillat. asa cum filele de carti se îngalbenesc datorita vechimii. Modalitatea în sine a descrierii în cazul careia vizualul este dominant este specifica textului liric. 7. Metafora “ ochi de apa moarta” da poeziei o usoara nuanta melancolica si poate arata o incetinire a trecerii timpului. a vietii in delta. I. cu rol chromatic. 6.6. 3. 8. In ultima strofa. Titlul ”Amurg in delta” este un fel de rezumat al poeziei. Poetul descrie un tablou de amurg în zona Deltei Dunarii (“sat lipovenesc”). o stagnare. „mei”. 7. .

totusi. aceea a trecerii timpului. se pune accent pe acest substantiv. „pasii”. încât par desprinsi din universul terestru. nemãrginite = întinse solitari = singuri 2. în poezia “La Polul Nord”. Astfel. Savescu. prin motive precum motivul singurãtãtii.Prin folosirea pluralului articulat „pasii”. este asociatã cu izolarea. Perceptia acuta a acestei treceri este sugerata prin imagini poetice. o realitate palpabila( „pasul” timpului îi bate în inima). “muntii solitari” Epitetul personificator “muntii solitari” este folosit pentru a evidentia maretia si înãltimea muntilor. centrala fiind aceea a unui eu liric pentru care timpul ajunge. Titlul reprezinta.8. Aceasta opera este o poezie lirica. pustietatea (“muntii solitari”. a sorbi din ochi. “câmpii nemãrginite”). deoarece poetul îsi exprima sentimentele pe care i le trezeste trecerea timpului. cu scopul de a eviden tia greutatea si apãsarea cu care calcã „marii ursi”. care dominã peste câmpii si vãi. într-un oftat adânc si greu” 7. ochiul dracului” 4. Altã caracteristicã ce încadreazã poezia în simbolism este cadrul natural care apare ca unul trist si dezolant. acestia sunt atât de înalti. înduiosati. Poezia “La Polul Nord” de Iuliu C. “Iar din prãpãstiile adânci se-aude-o stranie vibrare” “ si ursii albi. devenind singuratici. 6. ochi de vultur. prezintã câteva caracteristici specifice liricii simboliste. o atmosferã prin intermediul cãrora eul liric îsi exprimã starile sufletesti nelãmurite si confuze prin a sugera un sentiment pe care îl creeazã elementele din naturã. de fapt. solitudine care în poezia de fatã devine apãsãtoare. imaginarul poetic se organizeaza în jurul anotimpului iarna. eul liric este marcat. prin verbe la persoana I („aud” . 3. 81 (Iuliu C. „simt”). ca prezenta. Omul s-a confruntat dintotdeauna cu efectele timpului. La Polul Nord) 1. 9. si aduce cu sine pierderea oricãrei sperante din sufletul poetului. Ca de obicei. si anume. Rolul descrierii în textul dat este de a crea un decor. Gãvescu. . care dominã întreg tinutul prin “albul dezolant” . iar în aceasta poezie eul liric îsi exprima tristetea si un fel de constiinta a imposibilitatii de a schimba ceva în aceasta privinta. tema poeziei. a pierde din ochi. 5. I. „Banul.

Un alt element definitoriu al poeziei simboliste îl constituie muzicalitatea exterioarã. am vorbit cu oameni si m-am gândit. 82 (Marin Sorescu. obtinutã prin ritmuri si rime perfecte. Eul liric considera ca a-ti face viata frumoasa te îndeparteaza de moarte.). nevrozã. culoare simbolizând stari si atitudini poetice de izolare. Titlul poeziei. cea cu care ne nastem. direct. Laitmotivul în poezia lui Iuliu C. „Boala”. viata fiind antidotul pentru moarte. intensificând sentimentele si dând veridicitate întregului poem. “se vad”. verbe la persoana I singular: “simt”. iarna are rezonantã în sufletul omului. Cratima marcheaza caderea vocalei “î” în unirea pronumelui cu adverbul “nue” într-o singura silaba. cititul) sunt încercari de a trai intens viata. “mi” 5. a se trezi cu noaptea în cap. “dorm”. Discursul liric este confesiv. la fel ca si repetitia si simetria unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe ( “muntii solitari”. este o metafora sugerând moartea. adresarea directa (“Doctore”). degeaba = zadarnic. de a simti în fiecare moment. “am urât si am iubit. ce sugereazã permanenta stãrii de angoasã. Cadrul natural este unul trist si dezolant. am fost bun si am fost frumos” – enumeratia sugereaza stradania depusa pentru a învinge „boala” fiintei. I. “am citit”. prin evidentierea unei muzicalitati exterioare. obisnuitã numai prin ritmuri si rime perfecte. prin albul care dominã. pronume la persoana I singular “ma”. Prin intermediul laitmotivului. 7. 8. prin substantivul în vocativ „Doctore” si prin folosirea persoanei I singular a verbelor si a pronumelor. Sãvescu reprezintã un element definitoriu al simbolismului. întreaga naturã ajunge sã strige pustiirea eului liric. iar „medicamentele” (ura. 9. iubirea. aducând monotonie. chin si frig lãuntric.“La Polul Sud”). “dorm adânc”-“dorm mereu”. “îngalbeneste”. prost ca noaptea 4. moartea. La nivel morfologic se remarcã abundenta verbelor la timpul prezent: “sentind”. “La Polul Nord”. “adorm”. senzatie = perceptie 2. Boala) 1. dar mai ales prin repetitia simetricã a unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe (“La Polul Nord”. 3. . 6. Cromatica este astfel sugeratã prin culoarea alb. “se-aude” etc. am învatat sa citesc si chiar am citit niste carti.“La Polul Sud” etc.

83 (Marin Sorescu. devenind legatura sa cu tot ceea ce îl înconjoara. de lume. sugerat de epitetul “mortal”. din punct de vedere sintactic.8. Se observa o Moarte generala. cititul. care vede. nu sa se si apropie de ea. 7. 5. 6. Interogatia « De ce ? » accentueaza ideea poetica expusa în celelalte strofe. Se vorbeste despre moarte. a gândi 2. un început de detasare de aceasta lume. noapte luna si stelele”. el reuseste sa priveasca lumea. lipsa trairii în mijlocul lumii si în prezenta ei.gândire. Tema poeziei o constituie îndepartarea. pe care încearca sa o înfrânga. Astfel. Eul liric încearca sa evite aceste simptome. « De ce ?» este o interogatie retorica. dar nu cunoaste. tristetea omului calator care nu reuseste sa cunoasca niciodata lumea pentru ca are timp numai sa o vada. Astfel acestea devin “medicamentele” împotriva mortii pe care o simte înca de la începutul vietii. fara a apuca sa o si cunoasca. “ aici în regiunea fiintei mele”. iar întrebarile sunt adresate siesi. a fi bun. a trai. de când lumea si pamântul. o moarte care incepe de la inceputul vietii. eul liric preferând pasivitatea si detasarea. dar nu priveste. 3. frica de atasament si de cunoasterea necunoscutului. În prima strofa a poeziei se descrie sentimentul mortii. Iubirea. Ideea « Toata viata am privit pe fereastra » exprima neimplicare. toate înseamna a fi viu. « Tu » este un pronume personal. separa elementele unui subiect multiplu. gânditor. ce concentreaza si expune drama omului care stie. încercarea de a ne face viata cât mai frumoasa. cu riscuri si framântari. priveste moartea ca pe o boala. confuz. desi “am cheltuit pe ele o groaza de ani” si ca singurul lucru ce poate fi schimbat în acest sens este trairea intensa. ura. “cand m-am nascut”. ca lumea. « privirea » fiind element cheie al acestei poezii. de la primele simptome. I. venind din interiorul ca o constientizare a pieirii. „Oameni. Revolta si mâhnirea capata forma finala în aceste ultime doua versuri. 9. a fi frumos. se eschiveaza. orase. marca a eului liric si indica autoadresarea. Pleaca trenul) 1. ca un strigat debusolat. continente” – virgula desparte mai multe elemente ale unei enumeratii si. gând . Se realizeaza ca moartea în final nu are loc. Lumea înconjuratoare devine o povara. a-si lua lumea în cap 4. . “ziua ma doare soarele.

lucru sugerat de enumeratia « de autobuz. « Tu » doar esti în tren. se încearca o anulare a responsabilitatii actiunilor din moment ce decizia de a sta sau a pleca nu iti mai apartine. dar se constientizeaza ruptura . Sarutul) 1. el este cel care nu se opreste la ele. copacii fug. Totul sta. trairea. un tren tot se pune în miscare. Efectul este acelasi: fie ca trenul merge sau sta. Ultima strofa expune metafora dramei calatorului. cât si efectele ei. lasându-se purtat inert de mersul lucrurilor. Din punct de vedere sintactic virgula coordoneaza circumstantialele de loc iar din punct de vedere stilistic are rolul de a coordona termenii unei enumeratii. continente » când. Pasiv. ca facem alegeri.8. care aduce în prim-plan si ideea detasarii. « Trenul » este cel care se pune în miscare. « Pleaca trenul » este o metafora. 3. condamnat de sine sa priveasca. fapt sugerat de verbul la participiu « pironit » si sintagma « m-am uitat pe fereastra ». el nu fuge. niciodata „tu”. Mai este. expusa ideea trecerii ireversibile a timpului si a incapacitatii de a-l trai : avem de multe ori impresia ca ne traim viata. efectul este acelasi. limitându-se astfel la o cunoastere superficiala. iar timpul trece pe lânga noi. eul liric nu îsi asuma viata. Interogatia din final. « de ce ? » vine ca o rabufnire. de fapt. indiferent din ce parte se produce actiunea. Resemnarea vine odata cu constientizarea ca în curând va pleca si trenul tau. orase. o încununare a emotiilor exprimate pe parcursul poeziei. de tren. ruptura tot se produce. Întreaga strofa este o metafora ce sugereaza viata omului care doreste sa vada. o constientizare a irosirii: « Toata viata m-am uitat pe fereastra […] De ce am impresia ca am cunoscut lumea ? » I. ca luptam. –a avea nevoie de ceva ca de aer . eul liric este cel purtat. el nu sta. responsabilitatea nu este asumata. Din nou. Fug « copacii. de vapor. dar sa nu cunoasca. de asemenea. oameni. iar el fuge. Titlul poeziei sugereaza pasivitate si detasare. 84 (Nichita Stanescu. hurducat de caruta ». Astfel. trenul face actiunea: trenul sta sau trenul se duce. reprezentând atât despartirea. când de fapt suntem victime ale pasivitatii noastre. confuzia si totodata resemnarea : nu se stie cine a plecat. vag 2. el nu actioneaza. se-adumbrea= se intuneca stins= imperceptibil. a aceluia blocat în pasivitate. timpul tot se scurge. 9. dar îi este teama sa simta.

pe cabluri. nenfasura) 9. Metafora steaua neagra este formata din doi termeni aproape antitetici si rolul sau este de a crea o atmosfera ireala.a ramâne în aer 4. 85 (Marin Sorescu. Nu am putut gasi la magazin calorifere cu sapte elementi. Atmosfera mitica este subliniata de versul liber si masura de 11 silabe.a avea un aer preocupat . Prin intermediul simbolurilor. fiind un simbol al iubirii. a da vrabia din mâna pe cioara de pe gard. . radiul si poloniul sunt elemente chimice radioactive.motivul iubirii creatoare de lumi .. I. omul poate atinge absolutul. fapt sugerat de sintagmele care unesc cele doua lumi (si pasari mari se coborau pe banci/ si pe statui. tema iubirii .motivul cuplului adamic 6. În ultima strofa se regaseste motivul iubirii creatoare de lumi si motivul cuplului adamic.). peste iarba. a da de veste. -prezenta monologului liric adresat -marci ale eului liric si prezenta verbelor la persoana I plural (ne sarutam. 5. a da cu bâta-n balta. Verbele din prima strofa creeaza o atmosfera aproape ireala si sugereaza un timp mitic al iubirii.. 7. îndragostitul îsi exprima conceptia despre iubire si consecintele pe care aceasta le are asupra eului interior si asupra universului. Titlul are rolul de a-l introduce pe cititor in universul de fictiune propus de autor si de a oferi o cheie de lectura a textului. 3.a-si da aere . Plutoniul. Virgula desparte în text elementele componente ale enumeratiei. 2.motivul relatiei omului cu transcendenta .. Îndragostitul sugereaza faptul ca prin iubire. 8. de a sublinia sentimentele de duiosie ale îndragostitului si de a sugera ca prin dragoste omul poate accede la absolut. Alchimie) 1. romantica. a da ocol.

Invocatia este folosita în discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii.. Opozitia din strofa a doua dintre ideea de întelepciune si cea de fericire reliefeaza asemanarea dintre cele doua notiuni în conceptia umana dar ele au valori si întelesuri diferite. „dati-mi”. Risipa se realizeaza prin consumarea timpului dat fiecaruia sa-l traiasca în întretinerea reactiei chimice care ne promite drept produs final fericirea.. El transforma toata framântarea omului de a obtine fericirea într-o pseudo-stiinta cum este alchimia ce are un tel final imposibil. piatra filosofala. Fericirea este un scop în timp ce întelepciunea este un mijloc de a atinge scopul.. Deci titlul simbolizeaza cautarea orbeasca a fericirii. Dar din pacate reactia continua la nesfârsit fara un rezultat. 3. „va dau jumatate. Cuvântul a carui forma nu mai este conforma cu normele limbii literare actuale este „alaturea”. „Fa focul”.”. „mea”. 86 (Radu Stanca. Ele sunt trecute în tabloul fiintei sale ordonat. întreg.. numar fatidic. a se da de ceasul mortii.” . 9.”. si care foloseste calcule si formule imprecise bazate pe intuitii eronate. Titlul poeziei este un simbol ce ne arata unghiul din care trebuie sa citim poezia pentru a întelege semnificatia urmarita de autor.”) si adresarea directa prin folosirea formelor verbale si pronominale la persoana a II-a („Ati gresit calculele.. Acest procedeu artistic permite exprimarea mai directa a sentimentului de dezolare si creste intensitatea mesajului transmis. 8. Alta marca gramaticala existenta în textul dat este prezenta formei pronominale a persoanei I („eu”. Structurile care pun în evidenta prezenta eului liric sunt: „Aseaza-mi-te alaturea”. „Fereste-ma”. Marin Sorescu în ultima strofa a poeziei „Alchimie” foloseste metafora si un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arata risipa ce se realizeaza în cautarea pietrei filosofale. Frunzele – Elegie de toamna) 1.mai arunc sub cazanul vostru... Poezia se încadreaza în lirismul de tip subiectiv prin marcile lexicogramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 si prin adresarea directa prin invocatie retorica care accentueaza subiectivismul poeziei. 2.”)... I. fericirea. Marcile gramaticale ale prezentei eului liric în textul dat sunt formele verbale la persoana I („Ce sa fac eu. „preumbla-te” . Cele nouazeci si noua de elemente. „mele”). deoarece nu sunt o suta.„Va dau jumatate. 5. „. 7. în ceasul al doisprezecelea. sunt insuficiente. 6. asemenea elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor. a-i suna ceasul 4.. Sinonimul contextual pentru cuvântul învaluita este „îmbracata” si pentru a depana este „a desfasura”.4. un numar rotund.

5. este anticipata încarcatura afectiva a poeziei. este cuprins de tristete. Personificarea e menita sa exprime zbuciumul interior. în raport cu universul. Astfel. De asemenea. „Frunzele-Elegie de toamna”. cautând refugiu si alinare în iubire. poezia capata forma unui monolog adresat. a realitatii necrutatoare genereaza deznadejde. 6. durerea. deznadejdea si durerea provocate de drama omului a carui sperante sau spulberat. ceea ce reiese din verbul la modul conjunctiv „Sa nu simt”. Prin referire la specia genului liric. elegia. În cadrul poeziei. aceea a spulberarii iluziilor si sperantelor la gândul perisabilitatii fiintei umane. titlul prefigureaza ideea de ansamblu a textului. Formele de imperativ exprima vointa hotarâta si cererile arzatoare ale eului liric ce iau forma unor porunci adresate fiintei iubite. cum este cea din versul „Sa nu simt frunzele cum zboara în vânt”. Expresivitatea limbajului poetic este dovedita si de uzitarea metaforei. si care. neputând sa se împotriveasca destinului. Tonul autoritar. expresivitatea este realizata prin figurile de stil existente. Constientizarea dramei umane. O tema prezenta în text este efemeritatea fiintei umane. Frunzele moarte purtate de vânt simbolizeaza atât efemeritatea fiintei umane cât si cât de nesimnificativ si neputincios este omul în fata naturii. Prin intermediul acestei metafore este vehiculata ideea trecerii ireversibile a timpului care ia cu sine toate sperantele. cum gem” care se constituie totodata într-o imagine artistica auditiva. sentimentele dominante fiind melancolia. Astfel. . acesta doreste cu tarie sa evadeze din realitatea dezolanta. precum metafora. accentueaza ideea deznadejdii. personificarea. 7. Eul liric ar dori sa se sustraga acestei realitati dureroase si sa opreasca timpul. inversiunea cu rol de accentuare a ideii poetice. regretul. toamna cu frunzele moarte. înca din titlu este fixat cadrul natural metaforic. a disperarii si tristetii eului liric. 9. eul liric este înspaimântat. Timpul trece în mod ireversibil iar omul este purtat prin viata precum frunzele uscate de vânt. Uzitarea modului imperativ al verbelor este o marca a lirismului subiectiv si implicit a eului liric. Limbajul poetic se remarca prin expresivitate. angoasa. Amploarea suferintei interioare si a temerilor este evidentiata prin inversiunea „vasta urgie”. fixeaza motivul central al acesteia. dezolare. cadru necesar exprimarii unor trairi de o asemenea gravitate si intensitate. Titlul poeziei. Este dezvaluit si elementul central în jurul caruia graviteaza întregul discurs liric. ritmul alert al confesiunii este sustinut de folosirea modului imperativ care sugereaza totodata deznadejdea si disperarea eului liric. Chinuit de ideea efemeritatii fiintei umane si de regretul vremurilor apuse. reluat în cadrul fiecarei strofe. Astfel. se remarca personificarea „frunzele sub pasi. trecerea ireversibila a timpului si un motiv literar este cel al toamnei si al frunzelor moarte. frunzele. toamna. 8. Astfel.

Confesiunea lirica evidentiata prin marcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural – “noi”).”n-o sa dispara“. nicicând n-o sa dispara” are rolul de a izola o apozitie (“ea”).” “si dragostea . Cel de-al doilea catren nuanteaza eternizarea sentimentului de iubire. (Radu Stanca. “înc-o “. 87. 4. Adresarea directa a eului liric este subliniata prin pronumele de persoana a II a singular ”-ti”. Sonet) 1./si multe.“n-o sa moara” 2. 7. “eu” marcheaza prezenta lirismului subiectiv. 8. implicarea afectiva a eului liric.”) si prin inversiunile cu rol prozodic. focalizând accentul asupra iubirii. Pronumele de persoana I singular “-ma”. .. ea . ea. ea n-a murit. 3. de a-l proiecta într-un plan ireal si. caci ratiunea nu mai are putere în fata sentimentului intens.Astfel. nicicând n-o sa dispara. acest lucru evidentiând totodata unitatea cuplului. nicicând n-o sa dispara “.Iubirea este un sentiment ce creeaza o anumita vulnerabilitate. de accentuare a sentimentului de iubire (“ea. “la nesfarsit”. Cele doua virgule din versul “Iubirea.” 6. Iubirea devine elementul de conexiune între cei 2 : „Iubirea. Rima este încrucisata. Persona încercata de acest afect. ea . Apar sintagme care marcheaza permanenta iubirii:”înc-o seara “. Nici când mi-a aratat dovada. dar si prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular „tale”.. expresivitatea la nivelul limbajului poetic se realizeaza prin intermediul figurilor de stil folosite în cadrul poeziei. Expresivitatea este realizata prin repetitia anaforica (“si chiar. Legatura afectiva dintre eul liric si iubita e redata simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural ”noi”. I. 5. Ea este o slabiciune.nicicând n-o sa dispara”. Folosirea cratimei. subliniaza importanta iubirii pentru eul liric. Apozitia “ea”. Verbul la conditional-optativ “ar mai trece“ si cel la viitor “n-o sa dispara “exprima dorinta eului liric de a conserva acest sentiment.dar . nu l-am crezut... “tainice cununi”). devine astfel subiectiva si reuseste sa treaca peste toate defectele celui/celei asupra caruia/careia îsi rasfrânge iubirea. vezi. pentru elidarea unor vocale (“dac-ar”. totodata posibilitatea împlinirii unui scenariu ideatic. “Iubirea. “dainui-ntre”) ajuta la pastrarea masurii de 10-11 silabe. Iubirea lui nu va muri nicicând. reliefeaza lirismul subiectiv. “n-o sa piara”. “va dainui “..

Necuvintele) 1. dar totodata. prin folosirea verbelor la pers. întotdeauna. iar din punct de vedere stilistic accentueaza importanta ochilor si a picioarelor în cadrul vietii si. . „De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?”. dar si evidentierea ideii poetice. pusa în relatie antitetica cu depasirea limitelor 7. Mijloacele artistice la care apeleaza . 3. tristete.9. poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului. o desprindere de contingent. prima interogatie retorica pune sub semnul întrebarii normalul si sugereaza iesirea din limitele banalului. sperante. a trage cu urechea. 9. într-una: Într-una din zilele vacantei voi merge la mare. I. Astfel. Virgula. care lupta cu sine. a duiosiei în planul iubirii. dragoste 4. 89 (Nichita Stanescu. Titlul exprima si subliniaza aparitia eului liric subiectiv. antonimie: realitatea-visul despartind-unind 2. Astfel. au drept scop înfrumusetarea versurilor. 6. Lirismul subiectiv se caracterizeaza prin prezenta monologului liric adresat si prin intermediul marcilor eului liric (pronumle de persoana I singular si plural): “eu”. nedreptatea firescului. inclusiv prin ermetismul expresiei. I plural. a se culca pe o ureche 2. ducând la confruntarea dintre creator si gânditor. prezenta eului liric implicat. “noi”. din punct de vedere gramatical. Inserate între versurile 7-13 se regasesc epitete personificatoare atribuite tristetii si dragostei: “urâta”. de absurd. Nedreptate) 1. “nedreptate” suprima insolitul imaginilor artistice. duiosie. 88 (Nichita Stanescu. marcheaza elipsa predicatelor. 18 silabe 5. prin rasturnarea firescului. orice poet. prezenta interogatiilor retorice 8. I. “înfrigurata”. mai ales. figurile de stil creeaza ambiguitatea limbajului împinsa pâna la aparenta de nonsens.

de a nuanta nasterea unei noi lumi. poetul foloseste imaginea vizuala „cu aripile crescute înlauntru. a-si bate gura degeaba. În text se repeta verbul “a naste” (“nascând”) care are rolul de a evidentia procesul creator. Din punctul de vedere al prozodiei poezia este lipsita de rima. Tema poeziei este creatia ca înnoire a universului. iar celelalte versuri sunt alcatuite independent de poeziile clasice. a filosofarii pentru aflarea acestui cuvânt ce poate fi aflat numai în vis. a reflexivitatii ce caracterizeaza fiintele inteligente. plutind. o creatie a esentei lucrurilor. si a solutiei gasite de el pentru obtinerea unei noi lumi se contureaza o veritabila arta poetica. a temei. 7. “Necuvintele” reprezinta o arta poetica deoarece arata ideea autorului despre poezie si despre lumea înconjuratoare în general. „adaugata” – înlaturata. „înlauntru” – exterior. Nichita Stanescu se foloseste de o metoda a contemplarii. a-l taia capul 4. 3. a se bate cu morile de vânt. Strofa a doua evidentiaza dorinta autorului de a afla adevarul. . În acest sens titlul este semnificativ. Lauda omului) 1. 90 (Nichita Stanescu.întruna: Dupa spectacol ma batea la cap întruna! 3. batut de soarta / de Dumnezeu 4. adevar reprezentat de un singur cuvânt. 2. Cuvântul „oamenii” este scris cu doi “i” pentru ca primul i reprezinta desinenta de plural a substantivului respectiv. 8. pentru ca descrie cel mai bine atmosfera create si anume aceea a necuvintelor. cu exceptia strofei a treia în care primele doua versuri se repeta. planând”. sa atinga absolutul. cât si o altfel de gândire asupra poeziei moderne. Cu ajutorul limbajului. Nichita Stanescu este un înnoitor al poeziei prin faptul ca aduce atât elemente noi. iar al doilea i este articol hotarât. Poezia „Necuvintele” se prezinta ca o arta poetica prin faptul ca poetul îsi arat propria conceptie despre modelul de poezie. 9. Omul întotdeauna vrea sa se autodepaseasca. În ultima strofa. 6. a taia frunza la câini. I. a taia elanul. acel laser lingvistic = acel cuvânt 5. / care bat. Aripile ascunse ale oamenilor sugereaza superioritatea gândului. referindu-se la faptul ca omul vrea sa acceada la o conditie superioara.

Poetul ne propune aici o viziune a Omului ca punct suprem si continuu ascendent al evolutiei materiei în Univers. pietrele si aerul. „ochii”. ca si adaosul „ascendent“ al celor doua versuri supranumerare din strofa ultima. „ce-o zaresti”. „tâmplele” 2. în niste metafore ce depasesc analogia clasica si exalta diferentierea. „care e gândul“. ci constatarea uimita ca în atâta relativitate cosmica pare probabila ipoteza ca elementele lumii materiale. copacii. precum si prin exclamatiile din finalul fiecarei strofe. sunt cele mai originale si mai surprinzatoare. în tipare sintactice de neclintit. Copacii gândesc omul ca emotie si ca niste „fructe plimbatoare”. trei trepte ale unui fel de silogism poetic. oamenii sunt niste pasari extraordinare având aripile „crescute înlauntru“ si planând fantastic în cel mai curat aer. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic.5. eul liric este sugerat. Dimineata marina) 1. Lauda omului.. În poezie. pentru ca reda ceea ce gândesc pomii. mediul pasarilor. ca pentru a purta în ele adevaruri absolute. toate trei cu privire la Om. Titlul poeziei. desi continutul textului nu integreaza epitete elogioase sau superlative rasunatoare. Virgulele desparte grupul verbal construit cu gerunziu de restul enuntului si reliefeaza semnificatia sintagmei: o personificare. Cei doi termeni repetati în poezie sunt „soarele” si „oamenii”. pietrele gândesc omul ca miscare si ca lumina. . identifica specia lirica cu o oda. Repetitia locutiunii substantivale „Din punctul de vedere al . Lirismul subiectiv reprezinta manifestarea directa a eului liric. complementare una alteia. sa aiba un „punct de vedere“ despre Om. Astfel se poate gândi un punct de vedere al copacilor. Nu însa simetriile dau superioritatea acestei poezii. adânci si de o mare plasticitate intelectuala. Ca si cum natura ar avea propria constiinta. sporesc impresia de dinamism continuu.. în tendinta lui perpetua de a stapâni legile universului. Formularile capata o miscare grava si linistit-suitoare. vâslind în aerul gândului. „umeri” . „frunte”. Titlul este un element esential al receptarii. a pietrelor si a aerului. definitive. 9. 8. aerul îl gândeste ca pasare cu aripile crescute înlauntru. Omul este mai presus de orice prin emotii si inteligenta. în poezie sunt enumerate trei perspective metaforice cu privire la om: a copacilor. Pentru aer. din întrepatrunderea ratiunii cu sentimentul. 7. pietrele si aerul.” se refera la faptul ca poezia se face prin fuziunea dintre puterea de judecata si afect. „sprâncene”. chiar daca cu valoare generalizatoare. Cea de-a treia strofa. este a elogia la maximum intelectul uman. De asemenea. 6. pe parcursul celor trei strofe. un altul al pietrelor si un al treilea al aerului. I. 91 (Nichita Stanescu. A imagina aripi crescute înlauntru. Ultimele doua imagini. facând apel la propria lor sfera semantica. vocea lirica este prezenta în text prin adresarea directa.

92 (Nichita Stanescu. motivul luminii. 9. Orice titlu induce un anumit nivel de lectura a textului poetic si genereaza un orizont de asteptare. a sti ca pe apa. Discursul liric confirma partial si completeaza întelesurile sugerate de titlu. Adolescenti pe mare) 1. universul material prinde viata. prin personificare. a se îmbata cu apa rece. a da apa la moara. masura variaza între 10 14 silabe (într-o rostire rapida a primului vers al acestei strofe) 6. consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor. într-un moment al zilei. al iluminarii. I. teapana = puternica.3. Cuvintele au valoare în sine. Tema trezirii constiintei / a nasterii lucide. fiecare cuvânt. Nicolae Manolescu vorbeste despre substantializarea limbajului si poetizarea realului. Titlul poeziei citate este alcatuit dintr-un substantiv comun însotit de un adjectiv cu valoare de epitet. Titlul sugereaza un tablou de natura. 5. într-o viziune monumentala. Imaginea vizuala a soarelui si sinestezia „lumina-n ape o sa-mpunga” contureaza o lume a obiectelor si a fiintelor aflate într-o relatie de întrepatrundere. glorificând momentul nasterii lucide. a taia drumul / calea cuiva. Sentimentul este generator de sens. trezindu-se brusc” – personificare. 2. rostirea într-o singura silaba / tempo rapid. motivul somnului. a-i taia cuiva (toata) pofta. motivul ascensiunii. natura se trezeste la constiinta). omul devine centru al universului. în lumina. a taia frunza la câini etc. Textul apartine neomodernismului. lenta = lina. 8. „si plopii. reinterpretarea miturilor (geneza este aici individuala. tema adolescentei. având drept caracteristici lirsmul reflexiv si imagismul metaforic. 7. Rima este încrucisata. 1-3 feminina si 2-4 masculina. identificându-se cu soarele. pe apa Sîmbetei 4. numai ca dimineata devine o metafora a trezirii constiintei: fiinta cosmicizata se trezeste din somnul necunoasterii. Apostroful din versul: „macar pân' la genunchi în valul diafan” marcheaza absenta vocalei “a”. motivul marii. 3. dar dincolo de cuvânt se deschide o alta lume. tine lumea în fiinta. schimbându-i contururile. devenind o prelungire a universului uman. Eul poetic are viziunea propriei geneze ca fiinta suprema. moment auroral privilegiat. 4. motivul biblic al mersului pe valuri . Poezia se face pe sine ca obiect si se construieste cu fiecare vers.

prezenta si în aceasta poezie si este datorata unui limbaj simplu. 93 (Nichita Stanescu. reprezinta calitati ale tinerilor. cunoastere de sine.5. firesc. Ploaie în luna lui Marte) 1. ci este ea însasi un act. cu sufletul la gura 4. Masura strofei a treia este de 9 -11 silabe. . „zvelti” si „calmi”. fara a se marca fiecare vers prin majuscula (scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite). fapt subliniat si prin utilizarea conjunctiei adversative „dar”. 9. 5. fara multe figuri de stil. „concreta". pe mare. motivul zborului. 8. Cele doua epitete. pentru ca poezia nu se mai bazeaza pe reprezentare. Rima strofei a treia este încrucisata si feminina. motivul zeului Marte. În primele patru versuri – rima încrucisata. tinerii au capatat deprinderea de a „merge pe valuri”. Ultimele doua versuri reprezinta un fel de concluzie / constatare a întregii poezii. care stabileste o opozitie cu ideea din versurile anterioare. masura de 16 silabe în primul vers. Epitetul „lenta înaintare” semnifica plutirea lina. a pune suflet. Adverbul „simultan” evidentiaza ideea unei alinieri ca într-o competitie care-i ajuta sa se cunoasca. Substantivul Marte este scris cu majuscula deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului si a vegetatiei. „infernal". ca Isus. „mansarde” 2. a adolescentilor cuprinsi de elanuri impetuoase. Tema iubirii. a-si da sufletul. semn al puterii extraordinare a acestei vârste mitice si al încrederii pe care adolescentii o au în ei însisi. prelungit si în neomodernism. 7. I . împlinire si desavârsire a fiintei. Transparenta ideii poetice este ilustrata aici de imagini artistice si de prezenta eului liric ca spectator. 12 silabe în al treilea vers si 15 silabe în al patrulea vers. calma. impulsionati spre descoperire. Spre deosebire de asteptarea celui care îi contempla. motivul Lorelei. 3. 14 silabe în al doilea vers. 6. motivul ploii. ca un dans cosmic. numit ingambament. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stanescu. din suflet. Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului. care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare.

a bucuriei existentei. asociat iubirii tragice. Uitarea odaii unde ei se iubeau si înaltarea marcheaza distantarea îndragostitului de iubita sa. Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice regasite în text. iar vocea iubitei rasuna ca un ecou îndepartat.. cu pene" sporeste expresivitatea textului. provocându-le moartea). al înaltarii. prin iubire. Ultimul vers poate fi interpretat ca o întrebare retorica din partea iubitei. De altfel. sentimentele îndragostitilor reflectându-se în tot ceea ce îi înconjoara. care îl pune pe îndragostit sa aleaga între iubirea lor („oamenii") si alte idealuri. De asemenea. lucru sugerat de primele doua versuri. pâna si lucrurile care. Tot prin personificare. întâlnim imagini vizuale ca „norii curgeau". înaltatoare. Iubirea de altadata este proiectata în mit cu ajutorul imperfectului („ne iubeam”. se remarca personificarile „Peretii odaii erau / nelinistiti [.]" este folosita pentru a sublinia ca în fata iubirii celor doi.6. el îndreptându-se spre alte idealuri. „ploua”. I.. ambele impunâd motivul zborului. Metafora „mie-mi ploua zborul. În penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre îndragostiti. 8. „sufletele noastre dansau”. a instinctului. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare nostalgica a trecutului. sugereaza destramarea cuplului erotic.. chemarea iubitei cu numele Lorelei (în mitologia germanica. este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi au trait-o „în luna lui Marte". Ploaia este o metafora a vietii. sunt de neclinit.]" si „Sufletele noastre dansau". Epitetul superlativ „ploaie de tot nebuneasca". urmata de repetitia „raspundemi. care contin o imagine vizuala: „si ma-naltam. Imaginea auditiva „Tu ma strigai din urma". de obicei. care fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. care sugereaza fericirea îndragostitilor si rezonanta universului înconjurator la sentimentele lor. Septemvrie) . din ultima strofa. „dansau”) 7. se exprima bucuria existentiala intensa. dar care pot fi efemere („ploaia") 9. caci pentru îndragostit lumea apare ca un miraj continuu. al depasirii limitelor banalului. si nu mai stiam unde-mi / lasasem în lume odaia".. sirena a Rinului care atragea corabierii într-o zona stâncoasa. Personificarea „Peretii odaii erau / nelinistiti [. 94 (Gheorghe Tomozei. În poezia Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stanescu. îsi pierd aceasta calitate. imposibile în romantism. raspunde-mi" vin sa sugereze faptul ca îndragostitul îsi lasa iubirea undeva departe. la fel ca si imaginea vizuala „si ma-naltam".

asociindu-si mai multe motive. cântecul cel mai trist” are rolul de a izola. Declin) 1. 95 (Ion Vinea. se înroseste tot si se eschiveaza. Acestea „ruginesc”. asadar. întrucât cea de-a doua virgula ceruta de situatia gramaticala lipseste. cad „domol”. 9. 7. cât si falsitatea zâmbetului. „radvanul”. de asemenea. Rima încrucisata (1-3 feminina.1. Limbajul poetic în poezia citata este caracterizat de reflexivitate. Tema trecerii timpului. se termina cu puncte de suspensie pentru a invita cititorul la reflectie. copilaria. Rolul punctelor de suspensie din primul vers. pentru a sugera nostalgia. omonim lexico-gramatical) 2. Ideea poetica este tristetea indusa de venirea toamnei si este evidentiata prin epitete : „surâsul meu amar” ce exprima atât amaraciunea. precum toamna. 3. Virgula folosita în versul „Cântecul trist. prelungeste durata momentului evocat si o imobilizeaza într-un tablou sensibil si melancolic. 5. cât si în ultimul vers. „iubire” sunt cuvinte din fondul vechi al limbii. Sintagma „cântecul cel mai trist” este. care te invita sa gândesti la rostul lumii si al fiintei aflate sub puterea timpului. deprimarea fiintei care se identifica cu „cel mai trist scolar”. timpul imperfect creeaza durata si simultaneitate. târzii 2. datorita punctelor de suspensie prezente atât în fiecare strofa. 6. dar care nu va mai veni niciodata. exprima starea de tristete a fiintei. asemenea unei fiinte umane. partial doar. pentru ca timpul copilariei a trecut. I. singular. 4. Frunzele simt trecerea timpului si . lasa cititorul în suspans. ca la Virgiliu. „Septemvrie…” . având. Epitetul „frunze târzii” sugereaza efectul venirii toamnei. „carte”. 2-4 masculina) si masura de 10-11 silabe. o alinare mult asteptata. implicit si poezia. singuratatea. (cer = verb la persoana I. . îmbatrânesc si se sting. este de a marca o pauza afectiva în rostirea poeziei . „septemvrie. Utilizarea verbelor la modul indicativ. Când îi cer explicatii. râvnind dupa mângâierea doamnei învatatoare. septemvrie. „frunze”. amintirea. 8. si rol de gradare a intensitatii. într-o continua rotatie calma a anotimpurilor. la timpul lor. Poezia are o predispozitie spre meditatie. Metafora „radvanul toamnei” exprima plastic aparitia regala a toamnei. de dupa himericele clai de fân ale verii. apozitia dezvoltata „cântecul cel mai trist” de determinantul sau („cântecul trist”). Strofa curenta. o lamurire asupra primei sintagme.

Limbajul poetic în textul lui Vinea este caracterizat în principal de expresivitate. si chiar si elementele naturii. la fel si fiinta asteapta „sarutul” care sa îi încalzeasca sufletul. care „întârzie” în planul sau interior. aspirând tristetea peisajului tomnatic. persoana I. care declanseaza melancolia eului liric si care declanseaza monotonia bolnavicioasa în planul exterior ( „arborii neajunsi la cer”. sub impulsul unui pesimism continuu si a obsesiei pentru moarte. în cea mai mare parte. cât si lumea animala. „turmele ce-si pasc soarta”. acestea fiindu-I atribuite de catre privitor. a lua viata 4. folosite cu sensurile lor denotative. 9. continua. vaga. pentru a se salva. respectiv sarutul). În asteptarea elementului salvator (iarna. tristete si care reflecta o orientare a eului liric catre visare si izolare. viata de câine. pe viata. a sentimentelor pare a acumula din ce în ce mai multa melancolie.3. care îl determina sa observe doar ceea ce este deprimant si dureros în jurul sau (“cântecul cel mai trist”. pentru a rupe sirul de zile derulate identic. ci numindu-si sentimentele în mod direct. sunt cuprinse de vraja morbida a anotimpului. este transpusa în planul exterior si corelata cu toamna târzie. 8. Atât lumea vegetala. una dupa cealalta. Astfel. „frunzele care se dau în vânt” ). prin „arborii neajunsi la cer”. astfel încât omul pare a avea un aer bolnavios. Elementele cadrului natural sunt numite si nu doar sugerate. Tristetea eului poetic. Eul liric din poezia Declin traieste o tristete anonima. prin „turmele ce-si pasc soarta”. Utilizarea acestei din urma expresii poate conduce catre ideea ca eul liric este interesat el însusi de posibilitatea sinuciderii. Expresivitatea rezultata din repetitia prepozitiei „între” în ultima strofa a poeziei (anafora) consta în sublinierea ideii ca intreaga natura este cuprinsa de tristetea toamnei. „frunzele care se dau în vânt” ). autorul nelasând cititorului doar indici asupra ceea ce doreste sa exprime. Elegia este specia poeziei lirice care exprima sentimente de melancolie. În poezia lui Ion Vinea sunt prezente tema melancoliei si cea a toamnei. Pe de alta parte. de-o viata. se „da în vânt”. Asa cum întreaga natura asteapta prima zapada din an pentru a se sparge monotonia existentei. „(nu)-mi” (pronume personale. „glasul sterp”. Prezenta acestor trasaturi demonstreaza caracterul elegiac al poeziei. 7. 5. Imaginea creata de aceste versuri este aceea a unei bucati de lume cuprinse de melancolie si care. ca urmare a sentimentelor proprii de neliniste si tristete. nici nerabdare. în viata. prin „apele ce-si urmeaza albia”. renunta asadar. lumea interioara. natura îsi urmeaza vechiile obiceiuri si nu manifesta nici revolta. de exemplu. Marci ale subiectivitatii: „în mine”. ca în poeziile simboliste. cele doua planuri au atitudini diferite. Cuvintele din poezia lui Vinea sunt. . demult uitata în sine ( „o tristete întârzie în mine” ). singular) 6.

a-si face cruce.. pus în fata verbului „zbucnea” sugereaza violenta si profunzimea chinurilor interioare ale mamei. concisa. Versul „si-adânc zbucnea blestemul în inima de mama” face referire la suferinta Mariei. oboseala existentiala. spre primordial. 96 (Vasile Voiculescu. natura se dezlantuie violent prin arsita grozava si prin varsarea lavei. Discursul liric este descriptiv pentru ca prezinta numeroase figuri de stil epitete („arsita grozava”. Adverbul „adânc”. 8. 3. „curata-i frunte”. în final moartea lui Iisus. Cadrul exterior se afla în relatie directa cu personajul liric. I. 5. în cruce 4. Declin. Invocarea pasajului biblic este o alta tema caracteristica si anume aceea a întoarcerii spre primar. „În vale…dormea Ierusalimul”). sporind tragicul. însa prin intermediul acestora se vede faptul ca natura simte pierderea. arsita = dogoare. Pe cruce) 1. chinurile si. dramatismul versurilor. prin simplitatea ei si prin alaturarea numelui lui Isus de verbul la . Prima propozitie. ocarau = huleau 2. La fel si maslinii. acest lucru având drept efect o exprimare coerenta. Textul apartine traditionalismului interbelic si are ca tema centrala tema caracteristica a acestui curent si anume constiinta religioasa ortodoxa. „umilinta talangilor”. Sintagma „Inima de mama” înduioseaza. 7. „arborii neajunsi la cer”. imagini vizuale ( „Maslini fara de deunze dormeau). „lumea cea pribeaga”). 6. când suferinta lui este maxima. „turmele ce-si pasc soarta”). pustietatea. caci ei sunt fara frunze. Folosirea cuvântului „blestem” pentru a arata nenorocirea personajului liric Isus arata imposibilitatea de a schimba ceva si faptul ca destinul trebuie împlinit. Prima strofa a poeziei prezinta apropierea mortii lui Isus. determinând si schimbarile naturii.termenii îsi mentin proprietatiile. Chiar înainte ca Isus sa moara. Când Iisus este cuprins de somnul mortii chinul se sfârseste si pentru natura. Unele sintagme sunt totusi destul de dure („glasul sterp”. imagini auditive („râdea cu hohot gloata”) si pentru ca reda dimensiunea spatiala („Pe stâncile Golgotei”. imaginile sugereaza destramarea lenta a fiintei. Puse sub semnul metaforic al titlului. Rolul cratimei în sintagma „la picioarele-i zacea” este acela de a realiza pronuntarea legata a celor doua parti de vorbire diferite: substantivul si pronumele neaccentuat în cazul dativ. pentru ca „E toata viata care doare asa / Zi cu zi pe întinderea stepelor”. mama lui Isus. Redarea cât mai fidela a rastignirii lui Isus se subordoneaza încercarii de recuperare a radacinilor.. a-si duce crucea. „Ierusalimul doarme”.

a pune pe gânduri. 97 (Vasile Voiculescu. Natura. „m-”. reprezentata de elemente precum sângerase. a bate gândul 4. Apoi. Cele doua puncte de la sfârsitul primului vers marcheaza o pauza în vorbire. propozitii scurte) reusesc sa redea tragicul si gravitatea momentului. iar menirea poetului este aceea de a-si folosi toate . teme/motive literare: creatia. buzdugan. 9. spinii. „le strunesc”. cerul) este învinsa de moarte. Metafora „surugiu la cuvinte” sugereaza rolul poetului si anume acela de a conduce cuvintele si de a le potrivi cât mai bine în rime si versuri. poezia „Pe cruce” reda viziunea poetului reusind în acelasi timp sa sensibilizeze ctitorul. Poezia este o arta poetica deoarece ideile poetice cuprinse în text fac referire la modul în care este realizata creatia. palat. a zbura ca gândul si ca vântul. În primul rând. mijloacele artistice (figuri de stil. I. 3. Poezie) 1. Viata lui Iisus redata prin metafora „palea fruntea-i curata” se stinge din cauza sângerarii si a spinilor. reprezentata de elementele legate de credinta (cruce. tipatul Mariei Magdalena. Ea este urmata de epitetul „arsita grozava” care face legatura între personajul liric si exterior. În opinia mea. Creatia este vazuta ca un basm. adaptarea naturii la suferintele personajului liric Iisus este un element prezent si în Biblie care apropie viziunea autorului de viziunea religioasa. dezlantuita. neputinta ucenicilor accentueaza si mai bine momentul facând apel la constiinta crestina. a cadea pe gânduri. Pornind de la acest vers se poate presupune ca poetul prezinta momentul în care viata. 6. 7. Prezenta eului liric este marcata de verbele si pronumele la persoana I singular: „le momesc”. craiasa 2. reactiile celorlalte personaje lirice. Nu în ultimul rând. tema centrala a traditionalismului interbelic. dar si la menirea poetului. În concluzie. disperarea mamei. curat. menirea poetului. personificata se dezlantuie si participa la acest moment de rascruce. viziunea poetului asupra acestei scene biblice reiese foarte expresiv din versuri.imperfect „murea” accentueaza tragicul si solemnitatea momentului. cuvântul 5. având rolul de a introduce enumeratia realizata de urmatoarele trei versuri. „ma”.

cuvânt de cuvânt. 8. speriati. O alta interpretare s-ar putea referi la disparitia zeilor datorita . când predomina sentimentul de tristete deoarece poetul nu a reusit sa creeze ce si-a propus. fapt subliniat de metafora „se destrama craiasa de imagini”. cunostintele generale ale omenirii erau limitate. 9. cosmos – neologism 4. Poezia apartine traditionalismului prin tematica. 6. 3.loc!”. caii razvratiti. buchi – arhaism. I. totul se destrama. (am depasit) Calauzele au trecut imigrantii peste granita. zurgalaii de rime”. 98 (Vasile Voiculescu. Aceasta lipsa de cunostinte atârna greutati de plumb de aripile gândirii libere. totul dispare ramânând doar urme pe paginile albe. se pare ca rimele nu mai au aceeasi valoare.darurile în migaloasa munca de a potrivi cuvintele. poezia vazuta ca un basm si prin tonalitatea elegiaca din final. iar cuvintele se rup unele de altele („Chingile se rup. Pe masura ce cunostintele au avansat si au început sa dea un sens rational acestor evenimente. Mintea neluminata de puterea eliberatoare a cartilor este închisa de propriile-i limite. Fenomenele mai complexe ce nu puteau fi explicate cu ajutorul mijloacelor contemporane erau asadar plasate în sfera unui anumit plan supranatural al carui stapâni erau zeii. menit sa anunte sosirea radvanului dar si destramarea a tot ce se realizase. prin micsorarea numarului de silabe este realizata încadrarea în masura versurilor de 10 silabe. bazânduse majoritatea pe pura observatie a mediului înconjurator. în rime si versuri pentru a umple „albele pagini”.”) În ultimele versuri apare dezamagirea ca desi poetul si-a pus în slujba poeziei toate darurile. nevoia credintei în zei a disparut. Cartea) 1. (au transportat) 2. Prezenta eului liric poate fi evidentiata prin aparitia marcilor sale specifice cum ar fi pronumele personal de persoana a II-a „Tu” ce marcheaza adresarea directa sau a verbului la persoana I plural „avem”. În sintagma „duhurile-nchise” cratima marcheaza elidarea vocalei „î”. Am trecut cu bine peste sesiune. De asemenea. neputând trece peste anumite bariere ridicate de ignoranta personala. 5. iar paginile care trebuiau umplute ramân albe. Strofa finala începe cu îndemnul „Loc. Metafora „plumbul închisorii” se refera la imaginea mintii neinstruite asemanata cu o temnita de plumb. De acum se instaleaza un haos. În Antichitate. redat prin personificarea „Amutesc. ducând asadar la „moartea” lor.

timpul se scurge implacabil pentru om. Consider ca uneori chipul iubirii e schimbator. care ar fi putut perpetua mitul. 2. În viziunea autorului. Autoportret romantic) 1. în vreme.inexistentei cartilor. rolul poetului este acela de a trece „sucul nemuririi”. Penultima strofa prezinta imaginea cartii. 4. ajutând la creionarea autoportretului. trasatura fízica. Ultima idee prezentata este aceea conform careia cunoasterea prezenta prin intermediul cartilor a luat locul supranaturalului în explicarea majoritatii elementelor vietii. locutiuni/expresii: a fi batut în cap. care poate fi identificata la nivelul textului este tema timpului. propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. În carti sunt cuprinse notiuni general valabile. Masura este 10 -11 silabe. I. Anii care au trecut si-au lasat urmele . a bate pasul pe loc. Sonetul „Cartea” este o opera literara în versuri în care autorul îsi exprima crezul liric. ..mi” de verbal auxiliar . 8. 9. posteritatii prin opera sa. vazuta ca un „stup”. 3. 5. iar rima este îmbratisata. Comparatia . îmbunatatite în functie de conditiile existente pentru a extinde limitele cunoasterii umane.De asemenea. ca modalitate de transmitere a experientei acumulate de omenire catre generatiile urmatoare si de transcendere în nemurire sub forma neuitarii. explicându-se în felul acesta si disparitia zeilor care nu au cunoscut „Magic-ul cosmos strâns în scoarte”.. fara a fi nevoie de contactul direct cu sursa acestor informatii. Una dintre trasaturile traditionalismului interbelic. a bate palma. 7.. Îl doare la inima când vede atâta risipa.ca faldul unui steag” evidentiaza expresiv însusirea. a bate o carte. cratima s-a folosit si pentru pastrarea ritmului si masurii poeziei.. apelând la metaforele „polenul lumii” si „sucul nemuririi”. cartea a reusit sa învinga efemerul prin anduranta. pornind de la rolul cartii de a transmite informatii în timp si spatiu.mi-am faurit” are rolul de a marca grafic despartirea a doua parti de vorbire diferite: pronumele . ce sunt dezvoltate si aprofundate de fiecare generatie în parte. Cratima din structura . 99 (Vasile Voiculescu. Scrierile poetului cuprinse în carti au darul de a transmite cititorului peste generatii „semintele ideii” si de a „spinteca bezna suferintii”.a avea”. „seminte-ale ideii”.

prin conturarea atât a trasaturilor fizice (epitetul cromatic ... precum epitetul cromatic . .. a duce grija. 100 (Ilarie Voronca.ca în toiag”. unui monolog. deoarece marcheaza interjectia si totodata interventia afectiva a eului liric. . „acum strada te primeste ca o cutie postala”. dar într-o viziune romantica.batrânete brava”. Talazurile. metaforele . poet-creatie.par alb”.. singurul sprijin la batrânete fiind creatia sa (. „uzata”=nefolosita. Prin mijloacele artistice.inima ratacita”..bântuita nava”.pajiste firava’’. În sintagma „o! gazeta” este folosit semnul exclamarii. cât si a celor morale (meafora ..Autoportret romantic” este o arta poetica chiar daca interesul este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume. I.. . 5.Visez mereu. 7. nava. 6.ca faldul unui steag”.Autoportret romantic” este sugestiv. steagul sunt elemente care atesta trecerea timpului. 9. Poezia este un monolog adresat. Titlul poeziei . dar creeaza si o stare de singuratate. Elementele naturii ajuta si ele la creionarea autoportretului – metafora . deoarece într-o maniera nostalgica poetul îsi contureaza imaginea. Ulise) 1. „strada e aici la picioarele tale precum un câine credincios”.. în care elementul surprinzator nu poate sa intervina. apasare... comparatiile . . În prima strofa se realizeaza autoportretul artistului. nimeni si nimic nu pare sa-l surprinda pe acest Ulise. Poezia nu este numai un autoportret creionat de amintirea celui ajuns la vârsta senectutii.. a duce dorul (cuiva) 4.chip uscat”). 3.pieptul liber”). sunt redate propriile idei despre lume.par alb”.. „credincios”=necredincios 2. Textul ia forma unei confesiuni. metafora . ca visul mi-e trezie”)..Ma sprijin în condei ca în toiag”). iar prin folosirea pronumelui „tu” se accentueaza destinatarul mesajul numit si în titlul textului.. 8. Expresivitatea se refera si la capacitatea limbajului poetic de a exprima într-o maniera plastica idei cu maxima încarcatura afectiva si subiectiva.6. neatinsa. creionând în tuse grave propriile trasaturi fizice. Poezia . Comparatia „obisnuinta e pe umerii tai ca o camasa uzata” sugereaza ideea de acomodare cu o existenta absolut banala. punând în lumina propria stare sufleteasca. fiind sugerata si ideea timpului ce se scurge ireversibil. dovada fiind motivul visului (. prezentat într-o maniera avangardista. Expresivitatea se realizeaza în textul poetic dat cu ajutorul figurilor de stil. a duce cu vorba.

în platitudinea vietii comune. deoarece eroul este introdus în banalul cotidianului. Fiind scrisa în spirit avangardist. este „întors” de altcineva. Prin metafora „arcul din pupilele tale”. cum ar fi „zgomote iti ling tâmplele arterele”. punctul de vedere. Apare implicarea eului liric prin interjectia „o!”. ingambamentul (continuarea unei idei în urmatorul vers cu litera mica). Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu. iar folosirea pronumelor de persoana a II-a evidentiaza caracterul adresat al textului.7. Continutul textului însa contrariaza asteptarile cititorului. În ultimele sase versuri se trece de la cadrul exterior spre cel al interioritatii. folosindu-se cuvinte sau combinatii mai neobisnuite. adica modificat sau concretizat de o putere exterioara individului. 9. 8. folosind putine figuri de stil si evidentierea spiritului ludic. . Textul apartine miscarii de avangarda. numindu-l pe celebrul erou grec care a participat la razboiul troian. identificându-se trasaturi precum nerespectarea constrângerilor prozodice – versul liber. schimbarea planului fiind realizata prin conjunctia adversativa „dar”. eul liric doreste sa sugereze ca viziunea. iar cele doua substantive enumerate („tâmplele” „arterele”) nu sunt despartite prin virgula. utilizarea limbajul uzual. poezia dezvaluie o parte ludica.

cunostinte primare). II. Fiinta umana iubeste si constientizeaza mult mai profund rodul gândirii ei decât un imperativ exterior. omul. fiind în strânsa legatura cu semenii sai si cu societatea. eu consider ca legile. de multe ori. constiinta trebuie sa fie cel mai ascutit simt al omului si sa-l ajute sa se înalte în fiecare zi mai mult. este important de mentionat ca adevarata constientizare a vârstei copilariei se petrece în a doua parte a vietii.12 (copilarie) Vârsta copilariei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vietii omului. Aceasta prima parte a vietii este cruciala prin fundamentul pe care îl pune la temelia viitoarei individualitati (comportament.în legatura cu problemele vietii. desi sunt factori regulatori indispensabili în societate.pe un ton grav. conceptul kantian al datoriei ca imperativ categoric al existentei caracterizeaza omul ideal. Pe de alta parte. . De aceea. În concluzie. Un prim argument în sprijinul afirmatiei citate ar fi faptul ca datoria pe care omul si-o asuma trebuie sa porneasca din interiorul constiintei sale si sa fie corespunzatoare moralei sale proprii. copilaria este perioada inocentei si a grijii pentru cei dragi. trebuie sa fie animat de datoria fata de munca sa. pentru natura.II. cât de neînsemnat. îl cerceteaza cu multa curiozitate si emite pareri una mai originala decât cealalta. omul matur îsi aminteste cu nostalgie de vremea când era copilul inocent pe care îl întrezareste pe chipurile acestora. În plus. În opinia mea. ceea ce este legal nu este moral. apoi a nepotilor. eu cred ca propria constiinta morala este mai valoroasa decât legea prin faptul ca. dar si de datoria fata de societate. omul matur în devenire ia în serios orice lucru. nu pot influenta constiinta omului. Astfel. omul trebuie sa-si constientizeze simtul datoriei. pentru micul univers în care copilul traieste. Aceasta îl motiveaza pe om sa persevereze în munca sa. nu este întamplator faptul ca poporul român a cristalizat aceasta etapa formativa în expresia “cei sapte ani de-acasa”. Odata cu aparitia copiilor. În al doilea rând. maniere. Acestea sunt motivele pentru care oamenii mari se amuza la emisiunile televizate în care prichindeii îsi dau cu parerea. motiv pentru care fiecare adult si-o rememoreaza cu placere. La aceasta vârsta.11 (constiinta) Pentru a putea avea succes în orice activitate ar întreprinde. Grijile vietii îl aspresc si îl fac de multe ori sa spuna: “ ce n-as da sa fiu copil din nou”. În primul rând. prin caracterul lor coercitiv.

însa. În realitate însa. În primul rând. Un prim argument în sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om fata de situatiile cu care se confrunta este una foarte pesonala. înaltimea obstacolului sunt aparente si . Un al doilea argument ar fi faptul ca cei mai multi oameni au predispozitia de a ceda în fata obstacolelor. falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Bancila este mult mai evidenta în societatea noastra. ca nu ar converge spre acelasi punct. una fiindu-i indispensabila celelilalte. Ceea ce deosebeste însa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural. totodata. sub forma academiilor nationale. Este vorba aici despre curajul de a pasi pe tarâmuri necunoscute si de a cauta mereu noi provocari. cultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite. Desi. de importare a unor forme fara fond. Cel putin în ultimele doua secole. În al doilea rând. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si puncte de reper ale civilizatiei. El afirma. în cautarea propriei personalitati. Ea este totodata si cea mai dura. la modul general. în sensul ca exista oameni care traiesc doar câteva decenii si lasa în urma o bogata experienta de viata si oameni care. II. II. ca de multe ori dificultatea. acestea exista. De cele mai multe ori. iar dezvoltarea uneia nu merita sa se faca în detrimentul celeilalte. desi ating vârste matusalemice. esenta sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. Într-un astfel de climat cultural.În concluzie. reusesc sa-si pastreze inocenta cognitiva. ni se poate parea ca ele merg pe drumuri separate. În concluzie.14 (curaj) Una dintre cele mai importante cai de cunoastere este experienta. cultura este lumea interioara a individului. restrângând-o spre cercurile elitiste. mediul românesc a fost si este supus unui proces de “ardere a etapelor”. civilizatia si cultura sunt indisolubil legate. copilaria si imaginea asociata a casei parintesti sunt doua radacini carora omul le ramâne tributar întreaga viata. semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi rol binefacator ca la nivel individual. dupa cum marturiseste autorul citat.13 (necesitatea culturii) Cultura se constituie într-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei umane. atentia acordata culturii aluneca spre latura prozaica a lumii. civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent. multe întamplari ale vietii cerându-se abordate cu mult curaj. în timp ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara în care toti oamenii traiesc si îsi exerseaza capacitatile.

suferinta din dragoste. II. II. omul îsi castiga importanta în viata sa. De exemplu. nu sunt de acord cu afirmatia lui Andrei Plesu. alean. dorinta de a revedea persoana draga. Adoptând aceasta atitudine. deoarece consider ca a afirma suprematia destinului în viata omului este echivalent cu a te disculpa de propriile greseli invocand soarta implacabila. nostalgie.15 (destin) Personal. ezitarea ilustrând ulterior zicala: “dupa razboi.. anume ca: „Orice ar fi. pasiune. atractie erotica. 16. sete sau foame de experienta reala. Destinul imuabil nu mai poate fi invocat. Omul. care devine o întamplare plina de rost. În plus. (dor) Sunt de accord cu parerea lui Mircea Eliade despre dor. „cânta sa-si mai potoleasca dorul” (tristetea). precum si implicatiile acestora cad în responsabilitatea exclusiva a individului. în contextul libertatii si responsabilitatii individuale.. expresiile uzuale: „mi-e dor de tine" (a-ti lipsi persoana draga). Un prim argument ar fi faptul ca asa-numitul destin reprezinta. Asadar. dar si responsabil. „a zice cu dor” (cu patima). acceptarea neputintei priveaza mintea si sufletul de bucuria unei victorii.trebuiesc înfruntate în mod curajos. din dezertare în dezertare. exprima framântari sentimentale de la pasiune pâna la . de fapt. pasiune sau dorinta. naziunta. „Dor” poate semnifica dragoste. fiind înzestrat cu discernamânt si intelect. aspiratie. În concluzie. fiind un energizant al mintii si o treapta spre cunoastere. Un al doilea argument în sprijinul ideii este perspectiva crestina asupra destinului si responsabilitatii. toate acestea se pot exprima prin cuvântul dor. care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica omul în totalitatea sa. „de dorul cireselor abia astepti primavara” (pofta).”. curajul este una dintre cele mai utile calitati umane. Desi Dumnezeu îl asaza pe om într-un anumit context spatial si temporal si îi transmite setul de norme dupa care sa se ghideze în viata. framântare sentimentala. îi lasa acestuia libertatea de a-si alege propria cale. În primul rând. de a trai într-un anumit loc si timp. Toate trairi ce reprezinta omul în totalitatea sa. destinul trebuie privit ca o predestinare. subconstientul se încarca negativ si sentimentul esecului se permanentizeaza. o predestinare de a te naste. are capacitatea de a-si construi viata independent. multi viteji se-arata”. Însa restul actiunilor omului. putem preciza ca acest cuvânt este intraductibil în alte limbi din cauza semanticii sale deosebit de bogate. durere.

unde fata care se îndragosteste cere ajutorul mamei pentru a scapa de acele senzatii necunoscute ei. prin cuvântul „dor” ne putem exprima si nevoia de experienta reala. II. pogorându-se asupra noastra ca un har divin. se da pe fata. (iubire) Sunt de acord cu parerea lui Ioan Slavici conform careia „Iubirea e din alta lume si se iveste din senin. Spre exemplu în legenda „Romeo si Julieta” se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune înflacarata ce încalca regulilile sociale. În primul rând. aspiratia spre aceasta. cei doi tineri pot renunta la orice pentru a-si pastra iubirea. influente care nu numai ca toate fatetele firii umane. Un alt exemplu se regaseste în romanul „Mara” al lui Ioan Slavici. (dreptate) Acest proverb românesc sugereaza ideea cu care sunt si eu de acord. fara ca sa sti de ce. fara a sti unde. religioase. În concluzie. Din aceasta cauza. 18. ori o boala. indiferent de forta si dibacia celor care nu o vor. În al doilea rând. deoarece cuvântul sugereaza doar dorinta (fata de persoana draga aflata departe. cuvântul „dor” reflecta reprezentând-o în totalitatea sa. iese. ceea ce îi arunca în tumultul vietii. dar fara a sti daca va fi îndeplinita sau este doar utopie. valoarea cel mai usor de negat. ce ne poarta pe cai neprevazute. . Un exemplu din literatura noastra este mitul zburatorului. În al doilea rând. iubirea apare spontan. regasit în poezia „Sburatorul” a lui Ion Heliade Radulescu. trecând peste prejudecati majore: sociale. etnice. 17. Dreptatea nu poate fi descoperita si apreciata fara a sti ceea ce o neaga. culinara). s-a considerat ca dragostea „este din alta lume”.”. fiind imprevizibila. ca orice sentiment al omului. dar la o casnicie nefericita. incompatibilitate de temperament ducând la o situatie mai putin tragica. rasiale. odata îndragostiti.senzatii cu semnificatii mai putin profunde. Exista foarte multe persoane puternice. Eu consider ca învatând regulile jocului si ale vietii la perfectie. În concluzie. fara ca sa stii cum si te duce fara ca sa sti unde. sociale. ca o vraja. unde Persida trece peste contrângeri religioase. dar ce se identifica la fel de bine cu firea umana. II. la un moment dat la iveala. ca dreptatea. erotica. omul stie cum sa le încalce. daca nu optam pentru o viata constrânsa de rigorile ratiunii. iubirea poate fi privita ca o pasiune aparuta din senin.

reusind sa treaca cei ce au învatat serios si le este recompensata munca. II. nu o face cu rautate. cunoasteri si mai ales a educatiei primite. desi se aduc multe probe false si cel vinovat scapa nepedepsit. II. (educatie) Sunt de acord cu parerea lui Marin Voiculescu ca faptele noastre sunt oglinda propriei gândiri. dar dreptatea exista si ea iese la suprafata precum lemnul împins în apa. Dusmanul este cel care face rau intentionat si o poate face înca o data.dusmanul trebuie tratat cu rezerva si atentie. În concluzie. Spre exemplu. iese soarele si supararile trec atunci când rezultatul ne face dreptate.fug de dreptate. descoperim ca este suficient unul singur pentru a zâmbi. fara a dori vreodata razbunarea. (prietenie) Dupa parerea mea. Ea sustine ca prietenia trebuie tratata cu distanta. Eu cred ca fara a oferi totul si a nu cere nimic nu poti simti împlinirea oferita de prietenie. O alta situatie este cea în care avem multe motive sa plângem. iar cel care ne-a vrut raul nu va merita niciodata încrederea noastra. pentru ca e omeneste. fara a putea vreodata sa se apropie de sufletul celuilalt ca un adevarat prieten. De exemplu. este un prieten adevarat. cu teama de dezamagire. Un prieten adevarat castigat într-o viata nu se poate transforma peste noapte într-un dusman. atunci când greseste. Un prim argument este ca doar cel capabil sa te accepte cu defectele tale. În concluzie. Pe de alta parte. la un examen la care toate subiectele au fost grele. El cunoaste cântecul inimii tale si îl poate cânta atunci când ai uitat versurile. Prietenul nu va însela asteptarile niciodata intentionat si de aceea nu va putea face rau precum un dusman. omul nu va descoperi niciodata ce este prietenia. Spre exemplu. cu oarecare respect. si mai ales. 19. chiar daca ne cunoaste punctele slabe si prietenia va rezista obstacolelor. dar niciodata ca pe unul care se va putea într-o zi apropia de sufletul meu. dusmanului îi se poate vorbi frumos. dar când se face dreptate. în timp ce antonimul sau da: „nedreptati”). fara a avea altceva de împartit cu el. . lumea în care traim este plina de nedreptati (de observat si faptul ca “dreptate” nu are plural. 20. în justitie. fara a pretinde sa te schimbi. politica Ileanei Vulpescu din acest citat este falsa si nu sunt de acord cu ea. De exemplu. cineva tot stie adevarul si mai devreme sau mai târziu el va iesi la iveala. dar o ascund cu orice pret si învinovatesc pe nedrept.

daca asa am vazut la parintii nostri si asa am fost îndrumati sa facem. Cel mai bun exemplu care poate sustine aceasta este ca exista tineri cu judecata si batrâni fara minte. reprezentând mari valori pentru societate. prin fapte împartasim si altora din cunostintele noastre si acesta e un prim pas în cucerirea eternitatii. la serviciu. ci o educatie timpurie si buna. roadele ei se vor vedea în faptele noastre. efemer din punct de vedere fizic. prin însasi natura sa muritoare. reusesc prin faptele sau calitatile lor exceptionale sa câstige aprecierea si respectul a numeroase persoane. iar viata si faptele lor devin o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoare. pe parcursul vietii. disparitia trupului sau fiind inevitabila. Însa exista oameni care. devenind faimosi si fiind încununati de glorie. atunci când acesti oameni se sting din viata. educatia odata însusita este greu de reorientat. De exemplu. Tot ce facem este ceea ce gândim. la scoala. Oricâte diplome ai avea. ei lasa în urma lor o mostenire spirituala.În primul rând. pe toti cei cu care intram în contact. iar fara ea restul nu ar conta. Sufletul fara învatatura nu poate da roade. omul este. gloria obtinuta de cei care au reusit sa se remarce în mod deosebit nu se mentine doar pe durata vietii acestora deoarece ei ramân. Cei sapte ani de acasa nu se vor întoarce si comportamentul de pe parcursul întregii noastre vieti va reflecta mereu ceea ce am fost învatati sa facem. Cel educat este calauzit prin convingere spre corectitudine si datorie si mai greu va savârsi ceva nepotrivit. primesc numeroase onoruri si ramân întiparite în mintea semenilor lor. II. nu ne vom putea încalca principiile si vom respecta oamenii pe strada. Un alt argument este ca. inteligenta nu poate surclasa niciodata educatia. În al doilea rând. De asemenea. este perpetuata de catre urmasi. Asadar. în istorie si devin exemple demne de urmat pentru posteritate. prin ceea ce au realizat. ce si cum este înauntrul nostru. comportamentul urât sfideaza capacitatile intelecuale. Ea ne influenteaza parcursul în viata pentru ca de calitatea ei depind toate faptele noastre. În primul rând. Aceste persoane de renume. gloria cu care au fost rasplatiti oamenii . daca educatia primita este una aleasa. 31 (glorie) Ma numar printre cei care sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia nu gloria este efemera. Nu timpul ne învata sa gândim. Prin urmare. care. ci doar aceia care o au. Prin ele el ori se înalta tot mai sus. Educatia transforma omul si-i da alta natura. Astfel. ori cade. datorita valorii ei pentru umanitate. De exemplu. Propriile sale fapte îl fac pe om însemnat ori ba. educatia este baza firii omului.

istoria serveste numeroase exemple de oameni politici care nu au rezistat foarte mult în functiile lor din cauza îndepartarii de oamenii pe care ar fi trebuit sa îi reprezinte. Astfel. desi este bine cunoscut ca aceasta conditie este greu de realizat în practica. Luciditatea si spiritul critic ar trebui sa fie principiile initiale dupa care sa-si orienteze activitatile un om de stat. se porneste de la ideea de baza pe care se sprijina orice sistem de guvernare. . care îi mentine vii în amintirea urmasilor. dar mai ales defectele natiunii pe care o reprezinta. Omul de stat se aseamana în cazul de fata cu un parinte care trebuie sa ia hotarârile potrivite pentru copiii sai. Prin vot.exceptionali dainuie cu mult dupa disparitia lor si este modul prin care ei reusesc sa devina eterni.. În primul rând. cel ce nu îndeplineste aceasta cerinta nefiind altceva decât un demagog. oamenii sunt într-adevar efemeri. În primul rând. Astfel. sunt delegati oameni care în opinia alegatorilor pot reprezenta si proteja cel mai bine interesele lor. calitatile. existenta unui ideal îi face pe oameni sa înfaptuiasca tot ce le sta în putinta pentru ca acesta sa devina realitate. În concluzie. 33 (ideal) Panait Istrati afirma ca se poate spune ca ai un ideal doar atunci când te dedici acestuia si nu precupetesti niciun sacrificiu pentru a-l atinge. se poate afirma ca nu-si doresc în mod real împlinirea acestuia. se ajunge la premisa necesitatii cunoasterii grupului de oameni pe care omul de stat trebuie sa îl reprezinte în sistemul legislativ sau executiv. II. Consider ca Panait Istrati are dreptate când afirma ca . Singurul mod în care un guvern îsi poate exercita în mod real menirea este ca oamenii care îl compun sa cunoasca nevoile.iubirea” pentru un ideal se materializeaza prin fapte. II. În concluzie. ce guverneaza bazându-se pe impresii gresite. În acest sens. 32 (rolul guvernarii) Afirmatia citata exprima ideea necesitatii ca un om de stat sa fie în primul rând un bun cunoscator al poporului în fruntea caruia se afla. despre cei care fac prea putine pentru idealul lor. omul de stat ar trebui sa fie capabil sa îsi depaseasca poporul. Detasarea de defectele si scaderile unei natiuni nu duce decât la crearea unui sistem utopic. sa fie în stare sa pozitioneze interesele politice ale poporului înaintea intereselor personale de orice fel. dar prin realizarile lor remarcabile ei dobândesc glorie.

care îi confera statutul de fiinta superioara cu o viata marcata de un sens ce depaseste biologicul. În primul rând. în caz contrar aceasta mentinându-se la un nivel inferior. În al doilea rând. Nu se obtine nimic durabil fara un efort sustinut. II. fiind rezultatul unor conventii si a unor deductii rationale. în absenta unui demers rational totul s-ar cantona într-o lume lipsita de aspiratii. ca produse rationale. Astfel. care poate deveni dura. Astfel visul si iluzia devin rezultate ale dorintelor subiective ale fiecaruia dintre noi. toate acestea îl vor face pe cel care lupta sa treaca peste ele sa aprecieze mai mult valoarea idealului propus initial si îi vor întari caracterul. În concluzie. se stie ca cei care îsi propun sa atinga un ideal trebuie sa sacrifice alte lucruri în favoarea acestuia. Consider ca ideea este tot ceea ce detinem mai însemnat. ideile se asemuiesc iederii care se agata de arborii ce semnifica stabilitatea care confera sens destinului uman. care sunt adevarate în ele însele. 35 (iluzie) Mihail Sadoveanu sustine ca omul are tendinta de a se hrani cu ceea ce îsi cladeste el ca fiind ideal. daca parcursul pâna la atingerea unui ideal presupune depasirea multor dificultati. Pe de alta parte. sa îsi adapteze întelegerii sale mecanismul acesteia prin construirea unui sistem de conventii pe care l-a dezvoltat ideatic. II. Atunci înseamna ca ideea este cea care ridica omul pe o treapta mai înalta. omul a ajuns sa impuna o ordine lumii.În al doilea rând. 34 (idee) Barbu stefanescu Delavrancea afirma prin intermediul unei metafore eminesciene ca viata omului capata sens în momentul în care el nutreste idei înaltatoare. ideile. Consider ca afirmatia sa este adevarata. În concluzie. existenta unui ideal implica sacrificii deoarece acesta necesita timp si dedicare maxima pentru a deveni realitate. prin mijlocirea ratiunii si a ideilor. De exemplu. lipsita de sensibilitate. conferindu-i si încredere în fortele proprii. care desi este inteligent nu are capacitatea de a rationa. . cei care doresc sa aiba rezultate remarcabile la examene trebuie sa-si dedice timpul liber învatarii. intangibil prin lumea simturilor unde domneste legea relativitatii. ratiunea este ceea ce deosebeste omul de animal. iar ideea este un produs al ratiunii. bazându-ma pe motive precum dorinta omului de a se detasa în anumite momente de realitatea cotidiana. reprezinta pilonul de siguranta de care se prinde viata omului pentru a se sustrage haosului relativitatii. ea reprezentând incursiunea mintii umane în planul absolut.

ci si ceea ce încearca sa-si cladeasca în paralel. fara îndoiala. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic. au o pondere mult mai ridicata decât inteligenta. II. dincolo de realul si concretul vietii avem nevoie si de iluzie. În concluzie. disciplina. de conservarea dorintei de a merge mai departe. exista oameni foarte inteligenti care cad prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate. poate sa se dovedeasca a fi foarte slab în fata unei tentatii foarte mari. cât si în viziunea celorlalti. motivarea sau autocontrolul. cum sunt drogurile. 36 (inteligenta) Consider ca afirmatia lui Mihai Ralea din „Scrieri”. alte calitati sunt necesare. pot face referire la faptul ca multe studii de specialitate arata ca factorii care au un rol decisiv. nu l-a ajutat sa faca fata ispitei. Trebuie numai sa credem cu adevarat. În al doilea rând. pentru a-si satisface nevoia de „ideal”. ci si datorita capacitatilor de a stabili si de a atinge anumite obiective. cum ar fi avansarea într-o pozitie sociala mai buna. de vis. Multi oameni nu reusesc în viata doar datorita inteligentei. permanenta încercare de a schimba ceva în viata de zi cu zi tine de natura umana. A fi inteligent nu înseamna totul în viata. lasându-se „învins”. În fond. inteligenta este doar „un atu” în lupta pentru afirmare a propriei identitati si în fata tentatiilor. dar si spirituala. facând diferenta dintre eu si un altul. de exemplu. În acest caz. respectul de sine si respectul fata de ceilalti. sau cu atât mai putin echivalentul succesului. . Reuseste sau nu sa-si atinga „idealul”. ne defineste chiar individualitatea. precum cunoasterea de sine. Din acest exemplu reiese faptul ca inteligenta. dar daca nu este completata si de alte capacitati nu poate face diferenta. un om cu o inteligenta peste medie care si-a câstigat un statul privilegiat într-un domeniu de activitate. nu trebuie uitat faptul ca suntem fiinte duale. În al doilea rând.În primul rând. Sufletul – latura sensibila a personalitatii noastre. putem ajunge sa înfaptuim lucruri surprinzatoare atât pentru noi. as mentiona ca uneori iluzia poate duce la realitate. care ne apare initial doar ca o iluzie. conform careia inteligenta înseamna succes este nefondata. Inteligenta este. victoriei. atât în plan profesional cât si în plan social. lumea e „visul sufletului nostru”. În concluzie. care îsi construieste instinctiv si o imagine a idealului. Nu în ultimul rând. Pornind de la o idee. avem dimensiune materiala. omul are nevoie permanent de speranta. precum munca. Iluzia si visul pot sa-i ofere aceasta forta. nicidecum garantul succesului. Pe de alta parte. o capacitate extraordinara.

desi diferit din punct de vedere al motivatiei fata de primul. celor care sunt astfel încurajati sa-si creeze o imagine eronata atât despre ceea ce îi înconjoara. si cel de-al doilea caz. O persoana care le spune mereu celorlalti ceea ce îsi doresc sa auda. este reprobabil deoarece nu exista nicio scuza pentru înselarea deliberata a semenilor. Rezultatul unei astfel de manifestari colective va produce o inversare a valorilor si. a întelege si a pretui un om de valoare reprezinta. indiferent de circumstante. apelarea la ipocrizie îl influenteaza negativ chiar pe cel care alege aceasta atitudine. Acest tip de discreditare se datoreaza. dispretul fata de „omul exceptional” reprezinta o negare a calitatilor regasite într-o masura mai mare în felul sau de a fi. cât si despre propria persoana. iar evolutia în ierarhia sociala este realizata prin subaprecierea meritelor oponentilor si nu prin cultivarea propriilor valori. La fel cum Mihai Eminescu sustinea în poemul filozofic „Scrisoarea I”. În primul rând. o decadenta spirituala a celor invidiosi. de aceea ma declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul. Altii considera ca este mai bine sa îi minta pe cei din jur decât sa îi raneasca spunându-le un adevar neplacut. de cele mai multe ori. în mare parte. 38 (ipocrizie/ falsitate) Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia refuzul sincer este de preferat aprobarii ipocrite. înclinata spre a minimaliza realizarile celor care. am putea spune. în primul rând. o autodistrugere la nivel moral pentru cel stapânit de acest sentiment. Actul de a fi remarcat este înteles într-un mod superficial. ci si esential pentru cel în cauza. nu numai necesar pentru ca omul sa-si poata recunoaste „specificitatea speciei”. Prin urmare. înfatisarea realitatii inconvenabile într-un mod care sa le faca placere celorlalti.II. care îsi disimuleaza trairile interioare si care îsi ascunde adevaratul caracter devine frustrata din pricina imposibilitatii de a-si manifesta . se poate afirma faptul ca societatea omeneasca este. În al doilea rând. dorintei de autoafirmare îndreptata într-o directie gresita. Greseala consta în actionarea sub impulsul invidiei care determina. le dauneaza în primul rând celor carora le este prezentata o versiune mult distorsionata a adevarului. într-un cuvânt ipocrizia. prin munca lor au contribuit la evolutia acesteia. implicit. II. un bun câstigat de înfaptuitor. aratându-se mereu dispusi sa-i urmeze si sa îmbratiseze credintele lor. Pe de alta parte. 37 (invidie) Îndemnul exprimat de G. ascunderea adevaratelor sentimente. Unii oameni recurg la ipocrizie pentru a obtine de la ceilalti ceea ce îsi doresc. opinii si dorinte în spatele unei atitudini aprobative. Calinescu este.

iar în functie de gradul lor de dezvoltare. ci. temperamentul. martor al trecutului. asa cum am precizat mai sus. dar nu atunci când devine o constanta în modul de a fi al unei persoane. iar un soi de ironie subtila va trece probabil neobservata. Pe de alta parte. de inedit. presupune a fi simplu. istoria este totodata cauza si efect. pentru ca ironia presupune de multe ori si o usoara batjocura. cum ar fi predilectia permanenta a unei persoane catre ironie. va fi acceptata de ceilalti. ceea ce suntem si. încurajatoare. a avea un comportament prietenos. natural. În concluzie. atât un exemplu pentru prezent cât si un avertisment si o îndrumare pentru viitor. ajungând pâna la a înlatura persoanele din jur. cordial fata de toata lumea. Personalitatea. iar ironia nu reuseste decât sa te faca temut. chiar daca în multe situatii aceasta cale nu e usor de urmat. vom reusi întotdeauna sa descoperim valori precum adevarul si virtutea. aptitudinile definesc o persoana. te face doar temut. În cazul în care ea e dusa la extrem. efectul va fi renegarea acelei persoane într-un grup si. A fi popular. 40 (însemnatatea cunoasterii istoriei) I. deoarece cu ajutorul constiintei formate pe axa timpului. 39 (ironie) Tudor Vianu afirma în Opere faptul ca persiflarea nu îti acorda statutul de popular. Consider afirmatia lui I. înca din cele mai vechi vremuri. popularitatea poate sa survina si din aspecte negative. de ce nu. Caragiale sustine ideea unei natiuni ce ar trebui sa vada în istorie ghidul spre viitor. în sens pozitiv. În concluzie. sunt de acord cu aceasta afirmatie întrucât ironia folosita excesiv poate da impresia de artificial. II. ironia ca parte din comportamentul unei persoane nu confera popularitate. ci printr-un ansamblu a acestora. Consider ca oamenii nu îsi câstiga popularitatea prin intermediul unei singure trasaturi de caracter. Fara îndoiala ca ironia îsi are rolul ei. ci ansamblul de trasaturi si modul în care acestea se combina. II. consider ca afirmatia lui Tudor Musatescu este adevarata si ca este întotdeauna necesara exprimarea sentimentelor si a parerilor sincere. poate mai important. de ce suntem ceea ce suntem. Personal.adevarata personalitate si poate ajunge treptat sa creada ca numai afisând permanent o atitudine aprobativa. Caragiale a fi cât se poate de veridica. Astfel. întrucât istoria reprezinta depozitul întregilor noastre actiuni. de originalitate va surveni si popularitatea. într-o societate. iar lumea va încerca sa se distanteze de un astfel de individ. . L. L. de cele mai multe ori.

în vreme ce exista si opinii care cred ca întelepciunea se dobândeste odata cu câstigarea experientei. ci din contra. este aceea ca omul înzestrat cu inteligenta nu poate fi manipulat. ci se poate discuta despre profunzimea conceptului si despre starea de spirit pe care ti-o confera. În concluzie. Întelepciunea presupune echilibru. întrucât istoria reflecta atât victoriile cât si esecurile. care este perfectiunea starii umane. Întelepciunea. dar o folosesc pentru a crea lucruri bune. frumoase. în opinia mea. întelepciunea este un nivel spiritual atins de o persoana. În al doilea rând. În primul rând.Un alt argument în sprijinul afirmatiei citate îl constituie formarea unei game de valori. nu se poate discuta despre un adevar unic al întelepciunii. cei care nu au o constiinta istorica sau cei care îsi uita trecutul risca sa nu-si cunoasca propria individualitate cu avantajele si limitele ei. În concluzie. Prin cunoasterea trecutului se va atinge virtutea mentionata de scriitor. presupune armonie între minte si inima. Marcel Proust spunea despre întelepciune ca noi nu ne nastem cu întelepciunea. consider ca întelepciunea ne poate caracteriza pe fiecare dintre noi daca avem rabdare în a o dobândi. II. Da. dar putem sa speram ca într-o zi aceasta capacitate superioara de întelegere si de judecare a lucrurilor va reprezenta una dintre cele mai remarcabile calitati ale noastre. ce nu pot fi atinse decât prin exemple elocvente care îndeamna generatiile viitoare la asimilarea lor. Exista opinii care sustin ca anumiti oameni se nasc întelepti. ca ea trebuie descoperita în noi însine în urma unei calatorii pe care nimeni nu o poate face în locul nostru. nu stim exact care este misterul ei. II. Ma numar printre cei ce considera ca Brâncusi a facut o afirmatie adevarata întrucât oamenii dotati cu inteligenta nu doar o constientizeaza. pe care fiecare om îl întelege diferit. poate fi dobândita pe timpul vietii. în sensul ca nu exista o masura unica care sa cuantifice precis acest concept. De . Astfel artistul sustine ca cea mai importanta deosebire între destepti si inteligenti. 41 (întelepciune) Afirmatia lui Constantin Noica cuprinde în sine un mare adevar si anume acela ca nu se poate vorbi de un adevar al întelepciunii. 42 (inteligenta) Constantin Brâncusi se foloseste în afirmatia sa de nuantele diferite pe care limba româna le are pentru a denumi în contexte diferite o singura trasatura. fara însa a exclude carentele. însa depinde de fiecare cum asimileaza experientele pe care le traieste. lucruri si fapte care sa reflecte trasaturile lor de caracter si principiile puternice pe care le au.

însa odata instalata lenea. de exemplu. II. o atitudine pasiva. Mai mult. dar nu au o personalitate destul de puternica pentru a realiza ceva prin forte proprii fiind usor de influentat. sa nu realizam nimic. în consecinta. Inteligenta nu este suficienta pentru a fi un om de seama. oamenii cu adevarat valorosi. În concluzie. Consider ca lenea anuleaza un aspect important si necesar oricarei initiative umane – entuziasmul. aflat în strânsa legatura cu vointa. surprinde unul dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. Lenea poate fi considerata un lux permis în mod nejustificat. care merita sa fie apreciati sunt cei inteligenti pentru ca ei au stiut cum sa valorifice acest dar. sau sa ne umplem existenta cu împliniri. 44 (libertate) . de aceea cred în ideea citata. Or. sa adauge talentului si munca necesara înfaptuirii lucrurilor marete. Constantin Brâncusi reda adevarul în afirmatia în care sustine ca trebuie sa facem diferenta între oamenii destepti si cei inteligenti. daca ne lasam acaparati de aceasta stare de lene vom pierde multe dintre bucuriile vietii cum ar fi. pentru ca modul în care personalitatea fiecaruia conlucreaza cu ea da societatii cele doua categorii de oameni: inteligenti si destepti. sa renuntam înainte de a începe si. fara dorinta de a construi ceva si asteptând doar ca totul sa ne fie dat. conform careia „Lenea e sinucidere blânda”. pentru a sti în care sa ne încredem . savoarea emanata de o victorie obtinuta prin efort propriu. sta doar în puterea noastra sa alegem daca vrem sa ne sinucidem „blând”. ne poate transforma în niste persoane fara scopuri în viata. Cred ca rostul omului în viata este acela de a crea. luând afirmatia data ca pe un avertisment. Prin urmare. de a lasa ceva în urma.cealalta parte oamenii destepti sunt constienti de abilitatile lor. În primul rând. fara dorinta de a ajunge „undeva” existenta este inutila. daca ne gândim la existenta noastra limitata în timp De multe ori omul este definit de ceea ce face. fara vreun efort personal. de ceea ce întreprinde. lipsita de implicare. II. cum spune Vasile Ghica. 43 (lene) Afirmatia lui Nicolae Iorga. ne face sa dam înapoi. aceasta „interzice orice paradis”. aici granita între cele doua idei fiind greu de stabilit. Desi atât cei inteligenti cât si cei destepti sunt înzestrati.

Personal. Libertatea e nemasurabila.Bassarabescu. Ajungem la reusita sau la esec. De multe ori de-a lungul vietii se face simtita prezenta ezitarii în fata deciziei. Sunt însa de parere ca important nu este faptul ca am primit acest „dar”. II. sau nu. ca o componenta de baza a libertatii. românii au avut un respect deosebit pentru graiul prin care s-au transmis de la o generatie la alta marile noastre valori spirituale. Muzicalitatea si farmecul limbii române au transformat-o într-un cântec. Semn de individualitate a poporului. valoarea acestei comori. . adevarata emblema a simtirii si spiritualitatii românesti. Aici intervine alegerea. dar si de instinct. un dar pe care fiecare l-a primit la nastere. atâta timp cât o constientizam si încercam s-o valorificam. constituind constiinta de sine a uni neam nevoit sa-si apere permanent independenta si integritatea. de interes. trebuie redescoperita de fiecare noua generatie.. ce vine din adâncurile trecutului nostru. În primul rând. inhiba. limba romana oglindeste viata si idealurile oamenilor plaiurilor carpatodunarene. ea atrage dupa sine reusita sau esecul. considerând ca libertatea este o lege a naturii în fiecare dintre noi. facând abstractie de ceilalti. 45 (limba româna) Consider ca afirmatia lui I. Riscul provoaca teama. ma declar întru totul de acord cu aceasta idee. întelepciune. natural de a fi. important e ca ne-am exercitat dreptul de libertate în alegerea facuta si nu în ultimul rând am câstigat experienta pentru viitor. având drept repere propriile-i principii care îi vor servi. Efortul de valorificare a potentialului expresiv al graiului stramosesc a fost si este considerat în cultura noastra un adevarat act patriotic. Avem si o libertate. în care sunt exprimate sentimentele de adânca dragoste si pretuire pentru limba romana. Odata depasite aceste ezitari trebuie sa facem alegerea fara a ne lasa influentati de altii si sa ne asumam urmarile. Cum orice alegere poate fi buna ori rea. descumpaneste. ci cum ne folosim de el si în ce scop.apararea intereselor limbii românesti e una din garantiile viitorului nostru national si prin urmare o sfânta datorie patriotica” e adevarata.Afirmatia lui Mihail Sadoveanu se refera la libertatea de a actiona conform propriilor principii. un fel propriu. conform careia . Pe de alta parte. sovaiala face corp comun cu alegerea care sta pe cale sa se produca. la împlinirea de sine. În concluzie. omul este liber în fata limitelor sale. care va gasi în ea un stravechi tezaur de gândire.A. simtire. simbol al frumusetii artistice a carei expresie deplina este în creatia populara doina. Avem deci un destin.

limba nationala individualizeaza si atesta un trecut istoric si o evolutie nationala. si au . trebuie privita ca un „actul de noblete a unui neam”. În primul rând. exemple în acest sens putând fi istoria sau valorile folclorului unui neam.A. 47 (impactul literaturii asupra cititorului) În prima afirmatia citata. care îl individualizeaza si nu poate fi descris prin generalizari. Calinescu sustine ideea ca operele literare sunt valoroase în masura în care granita dintre realitate si fictiune este abia perceptibila. în care globalizarea devine un fenomen din ce în ce mai important si determinant în evolutia fiecarei societati în parte. limba nationala defineste identitatea unui popor. Vasile Alecsandri utilizeaza metafora „act de noblete” în descrierea acesteia. exista mai multe modalitati de pastrare si cultivare a identitatii nationale.Deci. însa limba nationala este trasatura suprema care individualizeaza un popor de altul. asa dupa cum am mai mentionat. cu atât receptorii problematizeaza mai mult. asa dupa cum afirma si I. De aceea. În concluzie. Autorii au încercat de-a lungul timpului sa-si apropie cât mai mult creatiile literare de realitate. fiind un factor determinant în crearea si mentinerea acesteia. Nu trebuie sa uitam însa ca limba nationala este un element care contribuie la conturarea identitatii unui popor si. prin trimitere la ceea ce desemneaza cuvântul „nobil”: ceva nobil are întotdeauna trasaturi.Bassarabescu. exista riscul ca identitatea nationala a unui popor sa fie puternic estompata. II. G. Cu cât opera pare mai reala. asa cum afirma Vasile Alecsandri. mai ales în contextul actual. ci doar transfigureaza anumite aspecte ale ei. 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor) În conditiile unei epoci în care globalizarea are un rol din ce în ce mai important. particularizeaza un popor. Ceea ce trebuie sa stie însa un cititor despre o opera literara. Reflex al existentei noastre milenare pe acest pamânt. Desigur. II. având puterea miraculoasa de a ne exprima pe toti prin inepuizabila ei frumusete si forta de expresie. limba se constituie ca un proces în continua devenire. este ca aceasta nu copiaza realitatea. cu atât cititorii devin mai interesati sa cunoasca opera respectiva. acest fapt apare cât se poate de bine evidentiat prin tendinta actuala de a utiliza o limba de circulatie internationala. Cu cât personajele par a fi mai reale. scriitorul fiind de altfel un adept declarat al formulei estetice realiste. apararea intereselor limbii românesti e o garantie a viitorul nostru national.

în modalitatea prin care creatorul prezinta printr-o viziune subiectiva realul. Fiind fiinte sociale nu de putine ori avem tendinta de a ne compara cu cei din jurul nostru si de a trage în mod pripit concluzia ca ceea ce reprezentam nu ajunge nici pe departe la înaltimea valorii altora. Trecând de la limbajul figurat la cel denotativ. de alte idei decât pentru ceilalti. la mai bine. de aici pâna la o adevarata drama personala nu mai este decât un pas. limbajul utilizat fiind. reprezinta lumea. asa cum se poate observa si din citatul dat. Abordând tema data dintr-o alta perspectiva. ideea pasajului ar fi aceea de a nu uita sa traim frumos. viziunea ar trebui sa se schimbe si valorile reprezentate de cei din jurul nostru ar trebui doar sa ne ambitioneze în încercarea de a le atinge si noi. ci doar sa fim caracterizati de un echilibru în ceea ce priveste raportul ideal – real. care va fi calea pe care o va urma. as sublinia faptul ca pentru fiecare persoana „scopul vietii” poate sa fie reprezentat de alte valori. vrea sa creada într-o alta „realitate”.tendinta de a se pune în locul personajelor. 48 (despre conditia omului în lume) Definirea conditiei omului în lume tine de domeniul filosofiei. Asta nu însemna sa ne multumim cu ceea ce avem. unul metaforic. important este ca fiecare dintre noi sa-si stabileasca foarte bine. vrea prin intermediul literaturii sa evadeze din realitatea de care este înconjurat. simulându-si atitudinea în diferite situatii ale vietii. importanta este puterea unui scriitor de a-l face pe cititor sa-i accepte comunicarea. care dau culoare vietii. încercarile pe care trebuie sa le trecem. În fond. dar permanent trebuie sa avem în minte si gândul ca viata noastra e limitata. absolutul s-ar putea sa uitam a ne bucura de lucrurile marunte. II. În masura în care fiecare om e diferit de celalalt. Omul aspira în mod natural la mai mult. Marea. . Cu cât autorul reuseste sa se apropie mai mult de realitate cu atât cititorii devin dornici sa citeasca si sa mizeze pe „veridicitatea” scrierii. în masura în care defectele unuia pot reprezenta calitati pentru celalalt. Originalitatea unui scriitor consta în tehnicile pe care acesta le foloseste pentru a-si convinge cititorii sa creada fictiunea propusa. Cititorul îsi doreste sa gaseasca într-o carte situatii noi de viata si prototipuri umane cât mai reale. Consider ca indiferent de mrejele pe care viata ni le ofera pentru a ne ademeni într-un fel sau altul. În concluzie. pestii care o populeaza – oamenii. literatura are un impact mare asupra cititorilor în masura în care îi poate atrage si interesa prin placerea estetica pe care vizeaza sa o induca. pentru a se putea pregati pentru ce îi ofera viata sau din contra. Marin Sorescu însa formuleaza propria sa conceptie referitoare la acest subiect prin piesa „Iona”. Daca ne petrecem toata existenta în a atinge perfectiunea. iar nadele – capcanele vietii. preocupându-i în special pe existentialisti.

În primul rând. sa ia initiativa într-un domeniu. O adevarata mama simte nevoia de a fi alaturi . sa lupte pentru ideile si idealurile sale. În cele mai multe cazuri. 49 (lupta) În opinia mea. ambele consecinte sunt elemente ce te pot orienta spre a atinge fericirea la un moment dat. în general expresia desemnând ansamblul însusirilor umane care determina aspectele esentiale ale existentei individuale. Înfrângerile nu trebuie considerate a fi demoralizatoare ci. cu siguranta. pentru ca aceasta poate însemna o determinare mai ferma în actiunile viitoare. 50 (dragostea de mama) Ma numar printre cei care sunt de acord cu ideea expusa în afirmatia lui Honore de Balzac din opera „Gobsek” conform careia capacitatea de a iubi a unei mame este nemarginita si neconditionata. În al doilea rând. aceasta legatura nu poate fi clatinata de niciun factor extern. dimpotriva. independent de factorii sociali. aceasta fiind capabila întotdeauna sa ierte. acesta fiind mijlocul prin care se poate apara de agresiunile ce provin din exterior. Deci. curajul reprezentând nu o dovada de inconstienta. II.Concluzionând. orice om ar trebui sa fie constient de faptul ca lupta este echivalentul supravietuirii. pot pierde chiar lupta cu viata însasi. afirmatia lui Steindhart conform careia lupta este vazuta ca o actiune obligatorie. într-o problema în care se confrunta cu piedici din partea celor din jur. iar cei ce renunta fara a încerca macar sa câstige batalie cu batalie. o importanta mult mai mare o are faptul ca lupta a fost data. Una dintre cele mai puternice legaturi interumane este. e clar ca nu e posibila o definire unica a „conditiei umane”. trebuie sa motiveze si mai mult. conditia de a o câstiga nefiind una esentiala. sa impulsioneze. încurajând pe fiecare sa încerce sa se afirme. Nu în ultimul rând. sau de satisfactia unei victorii. ci forta morala de a înfrunta primejdiile si neajunsurile de orice fel. II. nu a avut cine sa preia initiativa sa lanseze ideile inovatoare si ulterior sa le sustina. Ramâne ca fiecare sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita personalitatii sale pentru a trece frumos prin viata si pentru a-si descoperi menirea. cea dintre o mama si copilul sau. este încarcata de spirit combativ. Lupta dreapta poate fi considerata o trasatura fundamentala a omului. ca s-a încercat modificarea unor aspecte considerate incorecte decât resemnarea cu gândul ca desi solutii existau. ca se putea schimba ceva. lupta e importanta chiar daca e urmata de înfrângere. lupta denota curajul celui ce îndrazneste sa îsi sustina opinia.

II. în sens pozitiv. atunci sar darâma ideea bine stabilita a sprijinului permanent si neconditionat al oricarui om. un om care impune respect chiar prin felul sau de a fi. fiind inautentica. îsi va ierta copilul. ca este unic. si sa-i înteleaga acestuia deciziile chiar si în momentul în care ele nu sunt bazate pe o ratiune corecta. ci ar trebui sa reprezinte o motivare pentru ceilalti. Astfel. mama este aceea care. în mod obisnuit. sa-l ghideze în viata. sar putea îndrepta în cautarea unui sfat sau în cautarea întelegerii. e imposibil sa întelegem pâna la capat de unde poate veni iertarea din inima mamei. Un prim argument în acest sens este ca a fi mândru înseamna a nu da dovada de falsa modestie. Al doilea argument ce poate veni în sprijinul afirmatiei lui Petre Pandrea este acela ca.de copilul sau în orice situatie si ipostaza. Ca o concluzie. într-o lume plina de mediocritate. este permanent dispusa sa-l ajute. într-o lume în care înca se mai respecta regulile nescrise ale legaturilor între oameni. omul mândru. falsa modestie înseamna suprimarea adevaratei personalitati a unui om. sa îl îndrume spre un echilibru mai bun. atât pentru el cât si pentru societate. Din aceste considerente definirea metaforica a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivita. 51 (mândrie) Mândria pe care un om o simte si o exprima cu privire la realizarile sale îl face sa îsi construiasca si sa îsi fortifice personalitatea. într-o lume plina de interese mediocre si meschine. în primul rând. pentru ca ei sa depaseasca aceasta conditie de mediocritate. continuând sa îl iubeasca si implicit. Mândria. se poate afirma ca citatul din Petre Pandrea ar trebui sa aiba un ecou în mintea fiecaruia. Este bine stiut faptul ca mama este persoana la care oricine. Realizarile nu ar trebui ascunse. iar acest lucru sporeste încrederea de sine si întareste personalitatea. În concluzie. un om care este mândru de ceea ce a reusit sa realizeze sau sa obtina. II. îsi dovedeste siesi ca este cu un pas înaintea celorlalti. care trebuie manifestata plenar. Tot astfel. atâta timp cât mândria nu se transforma în infatuare. Daca aceasta nu ar avea resurse spirituale suficiente sau ar refuza sa îsi ierte copilul. 52 (melancolie) . va fi. în felurite situatii. este o parte a personalitatii.

În primul rând. În al doilea rând. la fel ca si propria sa existenta. ceea ce iubeste. Consider ca afirmatia lui Cioran este pertinenta. tema dorintei de izolare. fiind sigur ca la un moment dat un alt lucru iubit îi va fi rapit. comparând definitia recunoscuta a melancoliei si coroborând-o cu exemplul unui melancolic tipic. aparent fara motiv. pentru lucrurile rapite de timp (cum se întâmpla în poemul „De iarna” ). mai presus de toate. este efemer. este considerat unul dintre cei mai impresionanti melancolici. Acesta simte ca lucrurile „trec” si este îngrozit de perspectiva opririi lor. acela al iubirii. psihologie etc. Pierderea unui obiect sau a unei fiinte apropiate ne poate lasa într-o stare de tristete profunda. 53 (mila) Sunt de acord cu afirmatia lui Garabet Ibraileanu. Acesta a folosit în poeziile sale teme precum regretul pentru trecut.Melancolia apare în momentele în care simtim ca realitatea ne dezamageste si se identifica cu starea de tristete vaga. mila trebuie sa fie însotita de iubire. întrucât. într-un loc ascuns. sociologie. si anume. el simte nevoia de a evada si devine obsedat de problematica mortii si a sinuciderii. pentru a va convinge si mai bine de veridicitatea cuvintelor lui Emil Cioran. putem afirma just ca Emil Cioran a intuit corect cauza principala a melancoliei. sigur. În al doilea rând. Prada ideilor negativiste si pustietatii sufletesti. aceea a „tristetii de a fi”. care conduce catre dorinta de izolare de tot. se desprinde de lume. deoarece la baza tuturor celor întreprinse de om. George Bacovia. este în concordanta cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie. în cazul în care nu este însotita de iubire. mila. II. trebuie sa stea cel mai înaltator sentiment. deoarece consider ca mila este un sentiment frumos. În concluzie. foarte nobil daca este sincer si crestinesc. Emil Cioran este de parere ca melancolia este rezultatul constientizarii brutale a omului ca tot ceea ce el cunoaste. renunta la pozitivism. Asadar. va propun sa analizati portretul unui melancolic veritabil. de rupere de lume (în poezia “Rar” ) si cea a neantului existential („Plumb” ). Aici melancolicul îsi tese o retea de vise si sperante deoarece. poate fi ofensatoare. omul se afunda într-o lume întunecata. poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania. deoarece persoanei careia îi „adresezi” acest sentiment se poate . el alege sa se izoleze si sa mediteze la nedreptatea sortii de a fi muritor. de exemplu. în primul rând.

esenta omului este reprezentata de pasiune. pentru ca are multe ramificatii si consecinte. asa cum spune si criticul. de multe ori. multi uitând. O viata cladita pe minciuna este ca decorul calp al unui teatru. cum spune Cantemir). Oricât de inofensive par unele minciuni. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune) Titu Maiorescu sustine ca omul se lasa condus de inima în momentele în care ratiunea ar trebui sa îi dicteze directia finala. aceste acte se fac doar în apropierea sau cu ocazia marilor sarbatori crestine si în „luminile rampei”. Din pacate. În primul rând. deoarece o minciuna spusa initial pare un lucru inocent si inofensiv. poate fi. În concluzie. dar mai multe minciuni spuse în timp pot distruge sufletul unei persoane. Eu consider ca are dreptate deoarece. doar o iluzie. ca anul nu este alcatuit doar din zile de sarbatoare si. deoarece fiecare aduce dupa ea o alta minciuna. nu numai frica de a fi prins îti „ucide” sufletul. dupa cum am spus. ci sentimentul inautenticitatii existentei. Minciuna este ca o boala a sufletului. trebuie sa mergi pâna la capat. nicio minciuna nu ar trebui spusa. desi este fiinta rationala. II. ratiunea arata alternativele deciziei optime.simti umilit sau dispretuit. iar daca esti descoperit obrazul ti „se înroseste” În al doilea rând. chiar ramasa ascunsa. creându-ti o viata falsa. coerenta launtrica a fiintei („sufletul”) În concluzie. oricând poate distruge: aflata. sentimente. fiind în acelasi timp riscanta si. Actele de caritate întâlnite în zilele noastre la tot pasul sunt rareori însotite de mila crestineasca împletita cu iubire. mai ofensatoare decât dispretul. 54 (minciuna) Sunt de acord cu afirmatia lui Dimitrie Cantemir. II. când spui o minciuna nu ai cum sa dai înapoi. „Cine spune minciuna întâi obrazul îsi rusineaza. oricât de nevinovata ar parea. structura morala a unui caracter. foarte vizibil. Poate ca unii prefera sa înfrunte direct dispretul decât viclenia acestui tip de mila. toate duc spre o viata în negare. distruge imaginea sociala a unei persoane („obrazul”. pe de o parte. Ea reprezinta capacitatea specific umana de a distinge binele de . pe de alta parte. vise si aspiratii. ca discretia însoteste cel mai bine caritatea. distruge viata interioara. atunci când mila nu este dublata si de iubire. iar mai pe urma sufletul îsi ucide”. În primul rând. într-o spirala care nu poate duce la nimic bun.

Omul incapabil de a cunoaste moartea va fi incapabil sa cunoasca viata. apasa inconstient chiar si asupra celor mai neinstruiti dintre noi cu greutatea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. II. ca o pieire definitiva ori ca o catastrofa. este singura capabila sa stie ceea ce este mai bun pentru noi. nimeni si nimic nu ne va oferi în cursul vietii vreo certitudine asupra mortii pâna când experienta acesteia nu va deveni personala. omul este un cumul de sentimente. „directia finala o da inima” deoarece. fiindca ea reflecta ceea ce ne dorim cu adevarat. tindem sa ne lasam ghidati de pasiune si sa urmam calea inimii. de a alege si de a actiona responsabil. 57 (modestie) Cred ca ideea principala din afirmatia lui Nicolae Iorga este aceea ca omul modest îsi cunoaste mult mai bine interiorul. Omul trebuie sa moara. Însa rolul sau de judecator este diminuat de fondul sentimental permanent activ. educata asupra fenomenului mortii facându-l traumatizant. de ceea ce este material. creste. Numai traind vei ajunge sa mori. De aceea. identificându-se cu vocea interioara a omului. Dar oare de ce ne sperie atât de tare un lucru atât de firesc? Un prim argument ce sustine ideea exprimata mai sus ar fi acela ca frica de moarte se naste din cauza ca suntem mult prea legati de viata. 56 (relatia viata-moarte) Sunt de acord cu afirmatia exprimata de personajul Victor Petrini deoarece moartea este un lucru cât se poate de normal si de natural. care este mai de pret si poate . Asadar. nazuinte care îl definesc întreaga viata. Moartea este vazuta de oameni ca un element negativ al vietii. oricâte convingeri livresti am avea. indiferent de moment sau situatie. ea lasa ratiunea sa îsi „expuna” variantele si o alege pe cea potrivita. eu cred ca în momentele hotarâtoare. Prin urmare privim moartea cu spaima si cu îngrijorare. se înmulteste si moare. dincolo de ratiune. II. în care se afla dorintele si trairile noastre interioare. Prin urmare. ca orice e viu. oricât de multa încredere am fi investit în acestea. pentru ca în fond nu este vorba de altceva decât despre doua ramuri ale aceluiasi copac. ajutându-se reciproc. Un alt argument ar fi ca inima. Având în vedere argumentele de mai sus. Un al doilea argument ce vine sa întareasca afirmatia se refera la faptul ca noi ne formam o imagine culturala. pasiuni.rau. iar acest lucru ne împiedica sa întelegem ce este moartea. Se naste. asemeni modului în care anticipam durerea. În concluzie. ratiunea si pasiunea ar trebui sa fie complementare. în legatura cu subiectul mortii. Diversele carti aparute de-a lungul timpului.

va fi cel mai mare în Împaratia cerurilor”. la desene animate. modestia este una din virtutile crestine pe care trebuie sa le dobândeasca un om pentru a accede la viata vesnica promisa de Dumnezeu oamenilor credinciosi. milosi etc. si ne doream foarte mult sa fim si noi ca ei. o calitate foarte putin întâlnita într-o lume în care competitia primeaza. în Epistola dupa Matei. nefacând caz de popularitatea lor. si reprezinta faptele în locul cuvintelor. în opinia mea. ci sa te cunosti pe tine însuti. în acest fel ea putând sa se analizeze mai bine si sa-si stabileasca anumite principii dupa care sa se ghideze. dispareau? Eram uimiti de atitudinea lor. o persoana morala trebuie sa fie întotdeauna mai exigenta fata de sine decât fata de ceilalti. modestia cântareste mai mult decât mândria. copii fiind. De obicei. mai cu seama. . pentru ca persoanele înzestrate cu aceasta calitate sa stie sa actioneze întotdeauna corect. În al doilea rând. Principiile sunt esentiale pentru moralitate. De exemplu. sa fii modest nu înseamna sa mergi privind în jos. smeriti. moralitatea se bazeaza pe cunoasterea legilor si a drepturilor omului. II. Dupa parerea mea. dupa cum spune si Biblia. capitolul 18. modestia este. întrucât un tip moral are un mod de viata bine organizat si nu îsi încalca regulile impuse asa de usor. cu bun-simt si sa se autocunoasca pentru a-si putea stabili anumite principii în viata. eroi care. În primul rând. întrucât o persoana integra îsi respecta semenii si totodata pe ea însasi. daca esti modest. desi erau oameni normali atunci când nu purtau hainele de supererou. nu aveau posturi importante. o persoana morala trebuie sa aiba o serie de calitati morale. trebuie sa fie toleranta cu celelalte persoane si sa nu judece pe nimeni dupa aparente. esti luat drept fraier sau fara caracter. Sunt de acord cu afirmatia aceasta si voi demonstra de ce. nu-i asa? În mod sigur. În viata.mai frumos decât exteriorul pe care îl vede „acel care se potriveste în oglinda”. sa practice ea însasi atitudinile morale pe care le doreste de la ceilalti. De asemenea. versetul 4: „De aceea oricine se va smeri (ca acest copilas). dupa ce salvau lumea. 58 (moralitate) Sunt de acord cu afirmatia „Moralitatea se razima pe respectul [fata] de altii si pe respectul de sine”. ci lucrau ca orice om. în zilele noastre. Trebuie. În primul rând. sa capeti calitatea modestiei si sa devii în ochii tai eroul care ai dorit mereu sa fii. Concluzia pe care o putem deduce din aceasta afirmatie este faptul ca o persoana morala trebuie sa fie indiscutabil toleranta. pentru ca. De câte ori nu am vazut.

Din aceasta perspectiva. Pe de alta parte. organizându-si existenta conform marilor cicluri naturale. 59 (munca) E o axioma sa spunem ca munca sta la baza consolidarii caracterului fiecarui om. ea recurgând la naturalete. prin cultura si civilizatie. idee ce exprima foarte expresiv. ca nu neaparat harul. cultura înseamna cunoastere. pentru a ne dobândi libertatea personala este necesar ca munca depusa sa fie justa. o gândire corecta. vegetatia si animalele care-l hraneau. disciplina si întelepciune. înseamna stradanie si perseverenta în timp. drum pe care fiecare dintre noi alege sa-l urmeze prin mai multa sau mai putina truda. Pe de o parte. de munca este nevoie si nu atât de talent pentru a realiza ceva în viata. apa. a munci semnifica a avea o atitudine libera. pe care nu o mai întelege si nu o mai protejeaza. iar experienta cunoasterii trebuie sa fie asociata cu bogatia de a fi cult. În concluzie. II. inspiratia. foarte departe de natura. dar si spirituala. sa nu creeze prejudicii. Comunitatile traditionale. În primul rând. natura îi arata cum sa traiasca. oferindu-i toate bogatiile si frumusetile sale. fara efortul de a munci permanent asupra noastra si nu numai pentru ceea ce este strict material. natura nu are nimic artificial. arhaice. Ritmul vietii sale se integra firesc în ritmurile naturii. Thomas Edison spunea ca geniul este „1% inspiratie si 99 % transpiratie”. Nu în ultimul rând. Omul arhaic celebra soarele. în termeni statistici. talentul nativ fac dintr-un om un geniu. deci este o valoare obtinuta prin munca.II. omul modern a ajuns. definirii corecte a unui drum în viata. putem întelege ca natura este ansamblul de lucruri si fiinte din univers care nu face prea mari sacrificii sa ne învete sa traim. traiau în interdependenta cu natura si stiau sa-i asculte semnele. o activitate întreprinsa poate conduce la libertatea materiala. Astfel. Asadar. munca poate însemna purificarea fiintei. ci volumul imens de munca si dorinta de autodepasire. Un al doilea argument adus afirmatiei de mai sus este acela ca omul nu este un „prizonier” al naturii. noi nu vom putea avea acces la cultura si totodata nu vom putea dobândi experienta necesara. numai prin consecventa. Din pacate. ci dimpotriva. 60 (natura) Pornind de la afirmatia lui Nicolae Iorga: „natura-ti da zilnic exemplul de a trai”. onestitate. . acest lucru dovedindu-ne noua ca se poate trai firesc si fara falsuri.

Prin urmare. are libertatea de a-si lua drept exemplu de a trai de la ea. dupa cum spune Victor Eftimiu în Spovedanii. Cum fiecare este diferit. Astfel asociem drumul spre reusita cu un scop. la subrezirea credibilitatii si a pozitiei ocupate de el în cadrul societatii. nu cu un mijloc. este cu atât mai dificil sa îi gasim o definitie. rezultatele ei fiind puternice si nocive. degradeaza natura umana. afecteaza persoana. II. Un prim argument ar fi acela ca. orice fiinta din univers trebuie sa descopere misterele naturii. de aici putem trage concluzia ca un om fara visuri. fara ca aceasta sa astepte ceva din partea noastra. chiar distrugându-le. Odata descoperit. pâna la urma de aici provenind si fericirea. Acest fenomen conduce la prejudicierea integritatii individului. Pe de alta parte. singura ei conditie fiind sa o respectam si sa o ocrotim. În concluzie. netinând cont de sisteme de valori. a felului în care îl face pe individ sa fie vulnerabil. ca fiinta rationala. deoarece minciuna este unul dintre cele mai imorale lucruri. pervertind relatiile dintre oameni.". Asadar. deoarece natura este viata în sine. vazând fericirea într-un anumit fel. individul poate cadea în dizgratia celor din jur. nu poate fi fericit. bucurie mult mai mare decât cea din momentul reusitei. iar noi facem parte din ea. 62 (nadejde) Este foarte adevarat faptul ca „Forma reala a fericirii e nadejdea. visam la ceva. afirmatia lui Alexandru Macedonski îsi dovedeste pe deplin valabilitatea. Ea rapune datorita fortei de persuasiune. Însa de aici putem deduce ca singurul lucru în comun în definirea fericirii este speranta. Cine nu mai spera. fascism. în totalitatea ei. . II. minciuna. sperante ori idealuri este un om nefericit. Constiinta fiecarui individ este influentata de sperante. efectele minciunii nu se fac simtite doar la nivelul relatiilor interpersonale. Trebuie mentionat faptul ca minciuna este cea care a dus la declinul unor mari puteri si a determinat instaurarea regimurilor totalitare: comunism. 61 (minciuna) În opinia mea. care deformeaza realitatea si dezumanizeaza persoana. de calitatile si capacitatile celui pe care îl afecteaza. minciuna denota decadenta si lezeaza onestitatea persoanei. adevarata bucurie fiind savurata intens atunci când speram. afirmatia lui Alexandru Macedonski este cât se poate de adevarata. prin esenta ei daunatoare. Un prim argument ar fi ca fericirea poate fi definita ca fiind suma trairilor pe care le avem legate de împlinirea unui vis. Un al doilea argument îl constituie faptul ca viitorul ni-l cream singuri prin ceea ce visam.

transmiti si celor din jur starea ta de bine. consider ca o nedreptate trebuie pedepsita indiferent de modalitatea prin care se realizeaza. chiar a legalitatii. Fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce i se cuvine strict în functie de ceea ce realizeaza. cu adevarat fericit. în opinia mea. De aceea. când factor negativ. iar dezinteresul si neimplicarea nu ar trebui sa aiba nici un fel de consecinte pozitive. întrucât dreptatea presupune a-i acorda fiecaruia ceea ce merita.daca ar fi sa-l credem pe Schopenhauer. drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat. Pe de alta parte. speranta ca vor fi si ei fericiti ca tine. si nu pe baza altor motive (în functie de simpatii ori interese. Acest lucru însa nu este mereu aplicat în societate. Întotdeauna când suntem fericiti. Cred ca a actiona injust înseamna a comite o eroare de judecata si este un fapt iesit din sfera moralitatii sau în unele cazuri. a fi drept presupune a trata pe fiecare în mod obiectiv. A priva pe cineva de ceea ce-i revine înseamna evident a face o nedreptate. ce a stârnit atât admiratie cât si controverse. multi au încercat sa defineasca fericirea si din atâtea încercari au reiesit tot atâtea definitii. Eforturile trebuie desigur rasplatite. Tot o nedreptate va fi deci si a oferi ceva în mod nejustificat. cand înzestrata cu puteri magice. 63 (nedreptate) Consider ca afirmatia lui Ioan Slavici este pe deplin justificata. Ceea ce obtinem noi si credem ca ne face fericiti nu poate fi considerata expresia fericirii. fara de care viata nu ar fi fost posibila. În primul rând. de exemplu). Prin urmare. II. iar apoi a-i atribui ceea ce este în concordanta cu meritele sale. Concluzionând. 64 (nefericire) Dintotdeauna. dar si atunci când celorlalti li se da ceva fara ca acestia sa aiba vreo contributie. De aceea. în primul rând.Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este ca atunci când esti fericit. sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici. si atunci când se omite meritul celui în cauza. a-l evalua corect. speranta este indispensabila din viata unui om împlinit. este vorba de transmiterea sperantei. toate . când minimalizata. între om si natura a existat o legatura speciala. afirmatia este mai mult decât adevarata. dar întotdeauna un element constant. Natura a fost când element protector. starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. De fapt. caci ei nu se pot bucura pentru reusita ta. esenta egoista a omului nepermitându-le acest lucru. Problema este însa a sesiza injustetea. II. esenta ei trebuie cautata în alta parte.

afara nu va ploua niciodata. Daca omul continua sa lucreze doar atâta timp cât pune suflet. În concluzie. pe cât de pretios si râvnit. pentru ca îsi da seama ca e de datoria lui. În al doilea rând. Prin urmare. bogatia. regasind parca în stropii de ploaie picaturile lor de tristete. 65 (munca) Problema pe care o ridica munca este ca ea poate fi privita din doua perspective: a pasiunii si a datoriei. Apa poate simboliza în acelasi timp împlinire sau disperare. 66 (noroc) A fi norocos este poate un dar. întodeauna vor considera ca natura le împartaseste sentimentele. pentru a evolua ca persoana. când în suflet este senin. având la baza aceste argumente. În general apa este elementul cel mai des întâlnit. si ca te poate urmari toata viata la fel cum . deziluzionati sau dezamagiti. cât si labirint. De aceea Kant considera ca un om cu adevarat evoluat va putea lasa la o parte înclinatia pentru o munca sau alta si va continua sa lucreze atunci când îi displace. putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si în diverse opere literare. precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece. ci doar un mijloc pentru a obtine satisfactii financiare. Apoi. gânditorul Immanuel Kant subliniaza importanta simtului datoriei în fata instabilitatii firii umane. II. se va dezumaniza treptat si nu va gasi resursele interioare necesare pentru a continua sa munceasca o perioada lunga de timp. II. dar putem regasi si padurea sau vântul. când oamenii sunt tristi. de asemenea. În caz contrar. pentru a evolua într-un domeniu si. În opinia mea. Soarele în schimb este mereu asociat cu pacea. soarele stralucitor. iar padurea poate fi atât spatiu protector. Cel a carui munca nu este un scop în sine. omul poate dezvolta un sentiment al inutilitatii. Se spune ca norocul îl poti avea sau nu.celelate probleme par mult mai usor de rezolvat. practicarea unei meserii trebuie sa fie însotita de pasiune. seninatatea. De accea. el va observa ca sufletul lui e schimbator si atasamentul excesiv pentru munca îi poate fi daunator. vremea este mai frumoasa. ca atunci când sufletul îti plânge. pe atât de iluzoriu. al înstrainarii de sine. iar norii dispar cu desavârsire de pe cerul sufletului. Pe de alta parte. ambele aspecte sunt importante când ne raportam la munca dar cheia este sa stim cum sa le îmbinam pentru a avea o etica echilibrata a lucrului. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci când sufletul îti râde.

care fac prea putin si se asteapta la prea mult în schimb. privind omul ca pe o componenta sociala. Dar asa cum nimic nu se obtine fara un pret sau fara efort. evolua. Subiectivitatea îsi spune cuvântul mai ales pentru ca nimeni nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc. Întrebarea care urmeaza este daca suntem sau nu îndreptatiti sa credem astfel. coincidenta sau doar capacitatea cuiva de a îndeplini cu succes ceea ce îsi propune prin propriile forte. altii sunt de parere ca nu ai nevoie de noroc daca faci tot ceea ce îti sta în putinta pentru a-ti împlini visul. soarta. Luând în considerare afirmatia lui Eugen Lovinescu. cei mai multi vorbesc despre noroc ca despre ceva obtinut fara niciun merit si fara nimic în schimb. de la elemente culturale si sociale pâna la cele doua revolutii industriale. II. de la roata la computer. Eugen Lovinescu afirma ca dorinta de nou este calitatea de baza a omului si cea mai nobila dintre acestea. În primul rând. A face din acesta un adevar tangibil folosit drept scuza privatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea în superficialitatea cliseelor. precum si aceste doua argumente. omul nu ar fi putut exista si. ca pe un element din mecanismul societatii. În concluzie. putem constata ca dorinta si atractia spre noutate a stat la baza progresului activitatilor umane. nevoia de nou si spiritul inovator sunt însusirile fundamentale care ne separa de celelalte fiinte ale lumii. Curiozitatea care rezida în natura umana a condus la aparitia marilor inventii ale umanitatii. dorinta de nou este cea care îi confera omului caracterul sau de fiinta superioara. 67 (deschiderea catre nou) Discutând problema omului si relatia acestuia cu elementele noului. un al doilea argument reprezinta faptul ca norocul poate fi doar o scuza pentru cei incapabili sau insuficient pregatiti pentru a-si asuma responsabilitati. într-adevar.te poate si parasi. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata din punct de vedere istoric. II. cu atât mai mult. În al doilea rând. Acestea fiind spuse. chiar daca nimeni nu poate spune exact ce este norocul sau ce trebuie facut pentru a-l avea. Daca unii sustin ca fara noroc nu obtii nimic în viata. Primul argument în acest sens este imposibilitatea de a defini si delimita norocul în realitatea cotidiana. putem conclude ca. 68 (menirea operei de arta) . Fara aceste doua calitati ce îsi au izvorul în ratiune. putem afirma ca norocul nu este altceva decât cea mai buna scuza pentru o aglomerare fericita de împrejurari.

nemaivazuta si. o lume misterioasa. pocnind din degete. operele de arta au fost gândite de artisti cu un scop precis. îl trezeste pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vietii. mai revoltati. mai buni. 69 (orgoliu) Contrar conceptiei adânc înradacinate. ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu întelegerea operei de arta si integrarea semnificatiei în propriul sistem de gândire. Omul trebuie sa întrezareasca lucid înca de la început puterea pe care o creatie o poate exercita asupra sa. Asta deoarece în momentul în care se stabileste primul impact între artist si cel caruia i se adreseaza. În viziunea mea. o manifestare particulara a acestuia în spatiul specific si complex al psihicului uman. sedus fiind. care ne face sa ne afirmam si sa ne realizam atât intelectual.În general. straniul într-un mod nedeclarat. frumusetea ei sta în încremenirea tuturor formelor sale de manifestare în niste rame fixe care. într-o masura mai mica sau mai mare. Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale modele de caractere viabile si de a descoperi sacrul în locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman. II. reprezinta un joc nesfârsit al regasirii si despartirii de lume. pentru oameni. În primul rând. . De fapt. Orgoliul este un viciu când întrece anumite limite. dar persistent. mai blânzi sau. cel din urma. Oricum ar fi opera de arta. Orgoliul este motivul psihologic din cauza caruia tindem spre un anumit ideal omenesc. Orgoliul genereaza simtul demnitatii si ne îndeamna sa ne cunoastem pe noi însine. prin opera sa. un vrajitor de suflete care aduce astfel în viata cititorului. pentru a nu se lasa coplesit de ea. dar si o calitate utila daca este corect orientat. Se creeaza astfel o legatura între artist si receptorul sau. Acest mister nu trebuie sa fie creator de vid. pentru ca semnificatia lui poate pendula între extreme si acest lucru nu face bine sufletului omenesc. din contra. orgoliul este o trasatura generala. mai cruzi. ele având ca destinatie finala impresionarea celor care iubesc cultura. cât si spiritual si fizic. artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de întelesuri. artistul este un fel de magician. se va lasa modelat cu buna-stiinta de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanenta din viata lui mentala si sufleteasca. orgoliul este expresia principiului universal al dezvoltarii. ci pentru a învata din ea. proprie fiecarui om normal. receptorul va începe sa se simta din ce în ce mai influentat de noua taina descoperita. În al doilea rând. exista o aura halucinatorie a oricarei opere de arta care evoca misterul. însa nici de adulatie.

evolutia noastra psihologica si culturala este influentata în mare masura de puterea volitiva. întemeiata pe teroare si umilinta. substituind competitia sanatoasa prin intriga si dusmanie. si puterea bruta. Astfel. Prin urmare. bazata pe întelepciune si bunatate. precum si orice produs spiritual. 70 (pasiune) Pasiunea este însusirea fundamentala a umanitatii. sunt cele mai dezastruoase emotii . realizam actul de creatie. doar în prezenta unui puternic imbold dat numai si numai de pasiune . existenta unor creatii valoroase este posibila numai datorita existentei pasiunii. daca avem interesul necesar. malefic. nu un act impus. produsele eforturilor si ale daruirii noastre vor fi valoroase. Nu putem fi constrânsi sa cream. Aici se afla hotarul dintre orgoliul pozitiv. oamenii sunt fiinte empirice. Invidia si ura. intelect. este baza pe care se construieste structura societatii. Daca exista o calitate indispensabila omului. adevarul prin minciuna si lupta ideilor prin lupta indivizilor. Pe aici trece limita dintre puterea intelectuala benefica. cu ajutorul caruia ne faurim destinul. nu vom putea crea nimic.ele distrug si macina în primul rând sufletele acelora care nu se pricep sa le tina în frâu. modele pentru viitoare realizari. caci din ea decurg vointa si dedicarea. el devine un instrument al distrugerii. umanitatea înainteaza. În numele si datorita pasiunii. aceea este pasiunea. Lipsa totala de orgoliu genereaza inactivitate si lasitate. care au nevoie de motive si imbolduri pentru a actiona. de la mestesuguri si arte pâna la stiinte si politica. bunatate sufleteasca si bunacrestere. aceste manifestari ale orgoliului ranit. întinându-le si întunecându-le. Dar când întrece limitele rationalului. orientata spre creatie si activitate utila. excesul acestuia macinând si distrugând ceea ce au creat altii. un amestec de sentimente si impulsuri. între „vreau sa fiu respectat“ si „vreau sa mi se stie de frica“ . Dintr-o forta benefica. Calitatea muncii noastre este direct dependenta de gradul de implicare. Nimic nu poate fi construit fara motivatie. Asadar. orgoliul devine instrumentul nostru cel mai de pret. În plus. Conflictele cauzate de ciocnirea orgoliilor sunt cele mai dureroase si mai greu de aplanat. activitatea utila prin speculatie si demagogie. determinata la rându-i de prezenta convingerilor si trairilor puternice. În schimb. daca nu suntem motivati de nimic. Orgoliul este forta priomordiala a progresului în orice domeniu de activitate. Orgoliul este în stare sa nimiceasca cele mai frumoase relatii omenesti. Trebuie sa ne ferim a parcurge distanta între „vreau sa fiu cel mai bun” si „vreau sa fiu primul”. aceasta notiune da imboldul creatiei. orgoliul devine cu adevarat un viciu. II.Daca este însotit de talent. putem spune ca pasiunea si dedicarea au un rol decisiv în nasterea unor creatii de valoare. edificator si cel negativ.

Pacat este tot ceea ce încalca libertatea celuilalt si drepturile lui. de dominare a celorlalti. ca am fost tradati. fie ca e vorba de un loc. în majoritatea cazurilor. poate. Tentatia este pretutindeni. In concluzie. sa ne bucuram de fiecare data când descoperim ceva. este fundamentala la Dostoievski.. ca . Eu cred ca este vorba doar de una dintre situatiile în care apare pacatul. de o teorie stiintifica sau de o opera de arta. a pacatuit. 72 (placere) Afirmatia lui Tudor Arghezi nu e valabila întotdeauna. deoarece putem spune ca ei creeaza lumea din nou. fie ca o teorie e adevarata sau eronata . Spuneam ca descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamagire. Dar libertatea acestuia nu existã decât atâta timp cât nu limiteaza viata si libertatea celor din jur. Spre exemplu în literaturã. Descoperirea ca sperantele noastre s-au spulberat. II. comise fara acest . Descoperirea lumii din nou poate fi placuta sau poate crea suferinta si dezamagire.liber consimtamânt” intra tot în categoria vasta a pacatelor. Pentru artisti descoperirea lumii din nou e un fapt esential. constient de pacatul lui. de o persoana. descoperirea lumii din nou e o placere durabila deoarece complexitatea lumii înconjuratoare ne determina sa gasim noi sensuri ale vietii. prin urmare. acolo unde omul are libertatea alegerii. drama acestui pacatos. Un exemplu este poezia argheziana cu tematica ei foarte variata. în si mai strânsa legatura cu consecintele. Din punctul de vedere al savantilor. 71 ( pacat) Cred ca afirmatia lui Vasile Bancila este adevarata în parte. în functie de trairile si destinul fiecarui om. sa ne schimbam viziunea asupra existentei. deorece am gasit un motiv în plus pentru a trai. pacatul este în strânsã legatura cu constientizarea sau neconstientizarea lui. Pe de altã parte. de fericire. preocuparea de a descoperi si de a emite teorii noi e un lucru placut.. Este . Manolescu). iar pentru a crea o lume. nu putem spune ca nu pacatuieste. eu cred ca si actiunile care au urmari dezastruoase. oamenilor le place sa descopere ceva nou. Dupa cum spune si Tudor Arghezi . totusi. Fiecare creatie sau imagine artistica arata o viziune noua si spectaculoasa asupra lumii. Putem spune astfel ca Ion. afirma eseistul. În acest caz.II. Pacatuim numai când stim ca pacatuim.bruta ingenuã” (N. În general. acolo unde poate alege cum sa traiasca. dar. personajul lui Rebreanu. un om care nu are constiinta raului pe care-l face si. a dorintei de supravietuire. trebuie mai întâi sa o descoperi. omul constientizeaza faptul ca nu poate rezista tentatiei care ia forma instinctelor.

Dar fie ca e placuta sau nu. Sensul operei nu difera doar în functie de receptarea critica. “Luceafarul”. “Luceafarul” a fost dezbatut si interpretat diferit. Spre exemplu. dar este dezamagit când descopera ca iubirea sa nu se poate împlini. în multiple rânduri comentate în diverse moduri. printre altele. ideea lui G. existenta momentului actual si cunoasterea lui fac posibila întrezarirea viitorului. cât si virtuale. II. pe care cititorul le descopera. placerea lecturii fiind cu atât mai mare cu cât este mai variata pluritatea sensurilor. Aceasta pluritate a lecturilor a condus la o permanenta actualizare a lor. Viata nu e întotdeauna însotita de placere. În concluzie. aceasta descoperire provoaca rani care nu se mai vindeca niciodata . absoluta este greu de întâlnit. De exemplu. În “Luceafarul”. ca oamenii sunt marginiti si altfel decât el. literatura ofera argumente în acest sens. este adevarata. tema poemului este omul de geniu.oamenii nu sunt asa cum credeam ne întristeaza. Pe de alta parte. În cel mai bun caz ne putem resemna si chiar daca avem puterea sa luam totul de la început. chiar contradictoriu. “o mare poezie” ofera cititorului. Calinescu conform careia o mare poezie este interpretata diferit pe parcursul timplului. II. În primul rând. eu cred ca marea poezie rezista în timp pentru ca ne permite sa o regândim si s-o retraim. ratat în toate planurile .73 (poezie) Fireste. stefan Gheorghidiu care la început o idealiza pe Ela. permite si o lectura în functie de vârstele la care este citit poemul: ca un basm ( în copilarie). descopera ca ea îl tradeaza si ca dragostea pura. de exemplu. nuvela La tiganci de Mircea Eliade prezinta modelul omului simplu. din fiecare experienta învatam ceva nou. ceea ce ma determina sa o combat. si un joc al sensurilor. din orice literatura au fost. si daca destinul nostru e tragic. În romanul lui Camil Petrescu. În realitate. ramânem cu un gust amar. 74 (prezent / viitor) Ion Heliade Radulescu priveste prezentul si viitorul în relatie de interdependenta: în opinia lui. ci si de experienta personala. Hyperion doreste sa-si sacrifice nemurirea “pentru o ora de iubire”. având ca tema dragostea. ca imaginea iubirii imposibile (în adolescenta) sau ca poem al singuratatii geniului (la maturitate).capodopera lui Eminescu. Din epoca în care a aparut textul si pâna astazi. “Luceafarul” prezinta în aparenta o poveste destul de simpla. Operele scriitorilor consacrati. Afirmatia sa contrazice exemple atât reale. “O mare poezie” creeaza impresia ca o putem întelege altfel la fiecare lectura.

întelegere. caci adevaratul prieten este un lucru rar. cât si la faptul ca prieteniile adevarate trebuie cultivate. Nu numai ca nu a reusit sa anticipeze evenimentele. manifestat prin grija. de asemenea. timpul este. O astfel de prietenie te îmbogațeste. respect. II.Un exemplu concludent este acela al atacului din anul 2001 în ziua de 11 septembrie asupra SUA. timpul ne ofera doar posibilitatea de a privi înapoi. însa acest lucru nu i-a putut nici macar sugera ceea ce avea sa urmeze. Cu atât mai mult pare adevarata ideea în epoca noastra care a creat . Pe de alta parte. O prietenie adevarata se bazeaza pe un sentiment puternic.Gavrilescu este constient de insuccesul sau si îsi plaseaza existenta în trecut. grija. Din punctul meu de vedere. cred ca o prietenie reînnodata nu poate fi influentata de trecerea timpului si este la fel de stabila ca orice prietenie.dar nici în fata lor nu întelege ce se întâmpla. o banalitate acceptata de toata lumea.76 (gloria) Ceea ce spune Victor Eftimiu e un loc comun. În concluzie. Binenteles ca o astfel de prietenie nu se va epuiza atunci când fiecare dintre cei doi îsi descopera aceste preocupari. În concluzie. acest sentiment este necesar sa fie trait în mod autentic. II. Un alt argument ce vine în sprijinul afirmatiei lui La Rochefoucauld se refera la sentimentul ce tine prietenii uniti. fiindca ea nu poate înceta. Un prim argument este faptul ca prietenia se bazeaza pe fidelitate si daruire. toleranta. dar având atentia treaza si fiind autentic în relatia ta de prietenie.vietii. viitorul fiind o fereastra închisa pâna în momentul trairii lui. în plan real. traia dupa regulile lui. neputincios în a ne ajuta sa-l întrezarim. prietenia nu cunoaste jumatate de masura. caci indiferent de schimbarile prin care trec prietenii. Desigur ca este dificil sa fii întotdeauna perfect într-o prietenie. mai ales pentru faptul ca trebuie sa tii cont si de ceea ce îl preocupa pe celalalt. Consider ca opinia lui La Rochefoucauld este adevarata numai atunci când vorbim de adevarata prietenie. daca exista cu adevarat. încredere. 75 (prietenia) Asertiunea lui La Rochefoucauld privind faptul ca “Prieteniile reînnodate cer mai multa rabdare decât cele care n-au fost rupte niciodata” se refera atât la rezistenta în timp a prieteniei. O prietenie reînnodata trebuie sa tina seama si de evenimentele sufletesti si spirituale ale celuilalt. îti poti descoperi noi valente sufletesti. Prietenia reînnodata are nevoie de mai multa atentie. apoi în viitor. pretuite si întretinute cu grija. deoarece ea nu cunoaste jumatate de masura. Populatia de acolo îsi cunostea prezentul.

încât sa nu poata fi educat. 77 (educatia) Fara îndoiala. rutina. este chiar aceasta valoare. ei se schimba în bine. caci avem înca din nastere simplitatea si atractia catre frumos si catre bine. Concurenta acerba pentru vizibilitate publica reclama mai mult decât altadata puterea de a câstiga gloria zilnic. sa ne gândim la oamenii care au comis faradelegi. cu propriile limite fizice si intelectuale. valoros. Dar. Spre exemplu. Horatiu are dreptate când afirma ca omul poate fi educat. Câti dintre noi ar sti despre succesul echipei feminine de gimnastica. niste eterni debutanti.78 (scoala) . poate. marii creatori sunt. te poti culca pe lauri daca iubesti anonimatul. ceva ce preluam de la parinti. pâna la urma. Nu sunt suficiente talentul. Speram ca în cele mai multe cazuri. de multe ori pleaca de acasa pentru a cauta o viata mai buna. într-un fel. În concluzie. daca gloria e autentica. sunt de acord cu Horatiu. Sunt gasiti pe strada. II. ingeniozitatea si munca. Apoi o familie buna doreste sa-i înfieze. Acestia ispasesc o pedeapsa care îi va face. O alta situatie o reprezinta copiii ce provin din familii sarace. În primul rând. de la toti cei ce ne înconjoara. de la familie. Consider ca educatia este ceva dobândit. dulceata existentei care întoarce spatele competitiei. daca vrei performanta si faima. Iar de aici începe procesul de educare a acestor mititele fiinte. din cauza competitiei dramatice. putem deveni mai buni. Daca avem sansa sa întâlnim ce trebuie. Ceea ce trebuie câstigat zilnic. aparitia ”pe sticla” sau în presa scrisa este esentiala. de multe ori. Pentru aceasta continua vizibilitate. În concluzie. care sustine radacina buna a omului. îngrijiti si alfabetizati. ea nu înseamna decât recunoasterea publica a unei valori. sa-si dea seama cât de mult au gresit. ca în orice fiinta exista ceva care permite îndreptarea ei spre ceea ce este bun. luati în centre de plasament. II. în viata. Daca nu au avut parte de o buna crestere. câteva zile la rând? Pe de alta parte. datorate în mare masura mass-mediei. daca ultima întrecere europeana n-ar fi devenit subiect important în media. trebuie sa traiesti zilnic pentru ele.fenomenul gloriei de scurta durata. la terminarea acesteia. Acesta nu poate fi într-atât de rau.

cum spune si Ioan Damaschin. Destinul de sine statator nu exista. va avea urmari mai bune sau mai putin bune în ziua de mâine. fiecare dintre noi este înzestrat cu liberul arbitru (avem capacitatea de a alege între bine si rau). În concluzie.Consider ca afirmatia lui Ion Heliade Radulescu.putea fi prevestit. 80 (sinceritatea) . tineretul.79 (destinul) Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide si cu punctul meu de vedere. II. In mitologia greaca destinul avea caracter implacabil . Sartre. Un exemplu în acest sens ar fi încercarile. face un apel la cei din învatamânt si îi atentioneaza ca instruirea în scoli a copiilor de azi. destinul este. II. Conform lui J. El este scuza folosita de oamenii “slabi” pentru a nu-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor lor. inutile. Societatea. întrucât formarea lui se realizeaza într-o mare masura în timpul scolii. generatiile urmatoare vor avea de suferit din mai multe puncte de vedere. o înlantuire de evenimente a caror desfasurare nu o pot controla. ale lui Oedip (Oedipus Rex – Sofocle) de a se împotrivi prezicerilor oracolului conform carora el urma sa-si omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria mama. În functie de caracterul omului. trebuie bine educat. dar nu preîntâmpinat. ceea ce ni se întâmpla este rezultatul deciziilor noastre si al relatiilor cu cei din jur. P. Un om puternic îsi asuma responsabilitatea faptelor sale si îsi creeaza propriul destin. în culturi si religii. În opinia mea. El nu da vina pe Divinitate pentru soarta sa deoarece. influentabil de altfel. asupra copiilor nostri. a luat mai multe forme. Daca acest fapt va fi neglijat . În plus. întrucât deciziile luate în graba ori aspecte neglijate cât de putin. spre exemplu. Acestei institutii trebuie sa îi acordam o mai mare atentie. toate pornind de la ideea unei forte superioare ce hotaraste desfasurarea evenimentelor din cursul vietii unei persoane. de-a lungul timpului. pot avea consecinte grave asupra noastra si mai ales. iar pentru cei “tari” rezultatul alegerilor facute în decursul vietii. pentru cei “slabi”. va fi alcatuita din oameni mai putin instruiti. cred ca este mai indicat si mai simplu sa prevenim decât sa îndreptam ceva care tine de fapt de responsabilitatea noastra. iar de aici o multitudine de probleme îsi vor face loc încetul cu încetul si vor duce la prabusirea sistemului. organizarea statului va lasa de dorit. Conceptul de “destin”. de departe adevarata. rolul scolii este într-adevar foarte important.

ci devine un defect. se pot confrunta cu probleme pentru ca sinceritatea câteodata nu este privita bine. Omul care spera nu este liber. Sinceritatea trebuie pretuita. cei care sunt sinceri nu sunt întotdeauna agreati pentru aceasta calitate. te transforma în prizonier.nu întotdeuna. 83 (iubire) . Este un drog. n-are cine stie ce baza reala. însa. în acest caz. a spune tot ceea ce gândesti sau simti. Libertatea si speranta se exclud reciproc. Sinceritatea exagerata poate duce la dispute si. Oamenii prefera sa auda o minciuna. Desigur. Astfel. care devine un defect. Poate la unii oameni. decât adevarul care doare si care poate fi deranjant. La ce speram? 1. dar cu o sansa de realizare infima) va aduce dupa sine dezamagirea. deoarece un om sincer obtine mai usor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct si clar. Uneori. adevarul este acceptat. nu pot coexista. dar dura în legatura cu o persoana poate sa jigneasca si sa nasca controverse. ca din senin sau cu ajutorul altora? Speranta nu este buna la casa omului. „speranta moare ultima". Asa o fi oare? Întotdeauna? Eu as zice ca aceasta e doar înca unul dintre multele clisee care are priza la populatie deoarece suna „frumos". Între sinceritate si insulta este uneori o linie foarte subtire. Dar atunci nu e mai bine sa punem umarul la transpunerea în realitate a acestor lucruri posibile.82 (speranta) Auzim adesea: „speranta moare ultima". II. iar acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra. nu de multe ori. de buna voie.A fi sincer înseamna a nu avea nimic de ascuns. deoarece o parere sincera. La ceva posibil. nu mai este o calitate. 2. II. La ceva imposibil. în schimbul acesteia. A fi sincer implica a spune adevarul si. Afirmatia lui George Cosbuc combate sinceritatea exagerata. speranta sau moare cu mult înaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi însine. Speranta nu moare ultima . Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta în lucrurile acelea imposibile (sau posibile. deoarece ea implica spunerea adevarului în limitele bunei-cuviinte. sa speram ca ele se vor întâmpla asa. Persoanele sincere. speranta îti ofera o falsa senzatie de caldut confort psihic dar. frustrarea si amaraciunea atunci când ceea ce speram nu se va întâmpla. La o privire mai atenta însa. asa. în loc sa asteptam. Sinceritatea este importanta si apreciata. la unii este adevarat. La alti oameni nu este valabil.

idee cu care sunt de acord. din punct de vedere moral. dragostea aduce în viata oamenilor liniste si fericire. deseneaza zâmbete sau aduce lacrimi pe chipurile oamenilor. Asadar. . În concluzie.”. caci. facându-ne mai puternici si mai încrezatori în fortele proprii. de foarte putine ori. acest tip de orgoliu este moral si este justificat de nevoia persoanei de a se afla în centrul atentiei celorlalti. necesar este sa învatam sa facem orice din si pentru iubire. Împartasesc aceasta idee. II (orgoliul profesional) În conceptia lui Marin Preda „Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi. când simtim iubire si vrem sa facem orice pentru a mentine viu acest sentiment pur. Nimic nu este umilitor sau înjositor. În primul rând. deoarece iubirea implica o serie de responsabilitati precum. deoarece cel dintâi rezultã în urma unor realizãri ale individului. care se doreste respectatã. acest orgoliu profesional poate fi pus în antitezã cu orgoliul personal. respectul si compromisurile de dragul persoanei de lânga noi. 84. din „Reflectii si maxime’’ se distinge ideea ca iubirea distruge bariera dintre posibil si imposibil. de multe ori. a simti acest pur sentiment nu este de ajuns. care. ne vom întâlni cu dragostea adevarata si vom stii s-o pretuim. doar daca vom stii sa aplicam afirmatia lui Phil Bostmans. deoarece dragostea ne da aripi sa depasim cadrul tangibil si realizabil al vietii. este cel care angajeazã toate fortele individului pentru obtinerea unor rezultate demne de admiratia celor din jur. altfel vom suferi iubind sau nestiind sa distingem iubirea în cadrul vietii noastre. pentru a ne atinge scopul de a fi fericiti. orgoliul profesional este unul constructiv . care reprezintã înfumurarea. În plus. În concluzie. În viata. orgoliul obiectivat în mediul profesional. realitate-fictiune. astfel. creator . adica este unicul demn de o persoanã . însa când vom lupta pentru ceea ce iubim ne vom lovi de prejudecati. În al doilea rând.Din afirmatia lui Phil Bostmans. caci nu este de ajuns sa simtim. justificat. dar care cautã si admiratia lor. Pe de alta parte. ce le vom putea depasi.cãci individul are nevoie de recunoasterea muncii sale si lucreazã în acest scop. caci în razboi si in iubire totul este permis si nimic imposibil de realizat. Important este sa învatam sa pretuim si sa mentine vie flacara dragostei. iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist si lipsit de o bazã solidã. doar daca stim sa iubim cu adevarat.

II. 85 (realitate si aparenta) Afirmatia „ochii însa sunt orbi. Cu inima trebuie sa cauti”, cu care sunt de acord, sustine sensibilitatea sufletului uman în perceperea realitatii. Un prim argument ar fi acela ca arta si într-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiza la prima vedere. Pentru ca aparenta sa fie depasita si sa se ajunga la valoarea adevarata si esenta mesajului transmis de o opera de arta, ea trebuie sa treaca prin filtrul sensibilitatii sufletesti. Un cuvânt, o pata de culoare, un acord de vioara pot exprima mai mult decât mesaje, imagini si sunete seci, pot avea o încarcatura sentimentala, stârni emotii care reprezinta realitatea la un nivel mai profund, doar ca este necesar acel „simt” al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparenta. Un alt argument, în sprijinul afirmatiei de mai sus, ar fi acela ca orice individ depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din viata sociala. Oamenii sunt mânati în actiunile lor în egala masura de afecte cât si de instincte si de rationamente si pentru a întelege motivatia, natura si consecintele actiunilor umane inima functioneaza ca un organ de simt cu care percepem acele afecte, completând imaginea aparenta si transformând-o întruna completa, reala. În concluzie, putem afirma ca inima este foarte importanta în distingerea aparentei de realitatate. II.86 (singuratatea) Consider ca afirmatia privitoare la singuratate este adevarata. Un prim argument este acela ca singuratatea este cea mai mare drama a omului; izolarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caracterstici ale sale: sociabilitatea. Însa mai grava decât izolarea fizica este izolarea metafizica, lipsa comunicarii intrapersonale. În al doilea rând, comunicarea intrapersonala este foarte importanta deoarece prin intermediul ei omul ajunge la autocunoastere. Discutând cu sine el îsi poate descoperi noi pareri, calitati sau defecte deoarece sinele este singura persoana în care un om poate avea deplina încredere, este singurul sprijin care nu-l va parasi sau trada vreodata, Datorita acestei încrederi, omul este sincer cu sine însusi, îsi marturiseste toate pasiunile, temerile, dorintele, scopurile si ideile iar acest lucru îl ajuta sa relationeze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscându-se, el va sti sa-si aleaga prietenii si partenerul de viata bazându-se pe preocuparile lor comune, Acest lucru prezinta numai avantaje deoarece aceia care se aseamana se înteleg si se sprijina reciproc, Astfel, comunicarea cu sine

devine o conditie esentiala a convietuirii pasnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie sa învete sa traiasca cu sine înainte de a trai cu ceilalti. Un al treilea argument ar fi acela ca datorita comunicarii intrapersonale, omul poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea sa devina, îsi analizeaza calitatile si defectele si stabileste modalitati de autoperfectionare, Lucrând asupra sa, omul evolueaza continuu, iar acest lucru îi da un sentiment de satisfactie si de respect fata de sine, În concluzie, comunicarea intrapersonala este vitala pentru o dezvoltare normala, omul care nu comunica cu sine nu va fi capabil sa aiba relatii normale cu cei din jur deoarece necunoscându-se, el nu va avea o imagine corecta despre sine iar acest lucru poate deveni o sursa de conflict cu cei care îl vad întrun mod diferit. El nu va sti cine este de fapt, ce vrea si nu va sti sa se mobilizeze pentru a-si atinge scopurile. Un om care nu comunica cu sine este un om singur deoarece el nu poate relationa nici cu sine, nici cu ceilalti. II. 87 (singuratate) Atunci când suntem singuri, trebuie sa folosim momentele de solitudine pentru a face o introspectie în strafundul propriului suflet. De multe ori, prinsi în vârtejul activitatilor de zi cu zi, al faptelor marunte, nu mai apucam sa ne ascultam vocea interioara. Ar fi bine ca seara, când punem capul pe perna, sa ne analizam în liniste faptele din acea zi si sa ne facem un bilant al lucrurilor întâmplate, sa ne gândim daca suntem multumiti de ceea ce am realizat. Ar fi bine de asemenea sa ne analizam mai des sentimentele si sa ne ascultam vocea inimii. Daca în fiecare seara sufletul nostru va fi împacat cu ceea ce noi am facut în acea zi, daca noi suntem multumiti de propriile fapte, atunci cu siguranta, desi aparent singuri, vom avea alaturi cel mai bun prieten, propriul nostru eu. În concluzie, sunt singuri numai cei care nu-si hranesc sufletul cu fapte si sentimente si care neavând grija de cel mai bun prieten al lor, îl lasa sa se usuce si sa îmbatrâneasca de tanâr. II. 88 (relatia individ-societate) Nu toti ne nastem liberi, motiv pentru care nu toti indivizii ajung la o desavârsire a fiintei. O societate democratica este cea în care nicio forma de libertate a individului nu îi este îngradita. La polul opus se afla regimurile totalitare.

Pentru a avea anumite libertati însa, în societatea în care traieste, omul trebuie sa respecte o serie de norme sau sa îndeplineasca anumite sarcini în vederea câstigarii unei libertati anume. Societatea în care traim este obligata se ne ofere libertatea de a ne putea defini ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a alege în ce sa credem si ce idei sa ne guverneze viata. Aceste libertati sunt imperioase în formarea sinelui unui individ. În conluzie, o societate functionala, despre care am putea afirma ca este mai buna / superioara alteia, este aceea care îi ofera cetateanului ei mediul si libertatile de care acesta are nevoie pentru a deveni el însusi. II. 89. (speranta) Sunt de acord cu afirmatia „Lumea are nevoie de speranta ca de lumina.” Aceasta subliniaza faptul ca speranta este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorata. Speranta este lumina sufletului, ea calauzeste si înalta spiritul. În primul rând, în viata, individul se loveste de tot felul de obstacole, de greutati. Existenta este un sir de victorii si esecuri, iar fiinta umana nu poate rezista decât daca gaseste în propria interioritate puterea necesara de a merge mai departe. O asemenea sursa de putere de renastere este speranta. Speranta este hrana spirituala, întareste spiritul. Renuntarea la lupta cu viata, incapacitatea de a depasi deznadejdea ameninta integritatea si posibilitatea fiintei de a evolua. Daca lumina permita ochilor sa vada ceea ce este în jur, speranta deschide ochii sufletului aratându-le ca exista o cale de a merge mai departe. Un al doilea argument sustine ideea sperantei care încalzeste sufletul, consoleaza. Aceasta întareste spiritul în sensul ca ofera sentimentul unei posibile salvari. Cuprins de speranta, omul nu mai are impresia ca esecul sau are dimensiuni catastrofale. Întelege ca ceea ce i se întâmpla apartine normalitatii vietii si ca, în definitiv, va trece, lasând loc renasterii spirituale. Speranta pune totul într-o lumina mai blânda, îndulceste amarul vietii si încalzeste sufletele împietrite. În concluzie, speranta este necesara spiritului, progresului în plan spiritual asa cum lumina face posibila vederea, pentru ca ofera puterea de a depasi esecurile, de a merge mai departe si de a întelege ca nu totul e atât de negru precum pare. II. 90 (stare de spirit) Afirmatia lui Mihail Codreanu reflecta o profunzime si o întelegere deosebita a firescului uman.

care vede sufletul uman ca pe un lucru complex. al emotiilor si al pasiunilor. sufletul ramâne o enigma.Un prim argument este acela ca legatura dintre starea interioara a sufletului si starea vremii de afara este data de ceea ce simtim. ceea ce ne diferentiaza de regnul animal si de cel vegetal. sa trecem peste astfel de momente. un spectacol. sufletul este atât de complex. reusite sau esecuri. o stare ce poate influenta orice din jurul nostru. artistice nu pot da solutii definitive. În concluzie. De-a lungul vremii. spiritul si materia. Omul se identifica prin aceasta structura energetico-informationala. remarcabila este numita talent. II. Numeroase studii arata ca vremea de afara ne influenteaza atât sentimentele cât si comportamentul. Esential este cum trecem peste aceste momente. Starea de suparare poate influenta orice. pur si angelic. Cel mai important lucru este . talentul ramâne doar punctul de pornire. iar trupul este vesmântul lui trecator si întinat de pacate. Însa pentru a realiza cu adevarat ceva deosebit. pâna si vremea de afara. ci mai degraba complementare. cu opinia caruia sunt de acord. De cele mai multe ori exista posibilitatea ca starea de afara sa influenteze starea nostra sufleteasca (ex: atunci când ploua afara. ea este cea care ne „umanizeaza” si ne defineste. pe care eu cred ca se adauga multa truda. teoriile despre suflet au stat în centrul preocuparilor filozofilor omenesti. 92 (talent) O aptitudine iesita din comun. Al doilea argument este acela ca sufletul este cel mai bun barometru. În acelasi timp. religioase. Sufletul este. pot da rezultate poate neasteptate. umanistii Renasterii revin la doctrinele antice si încearca sa împace „continutul” si „forma”. Supararea este un rau necesar. cu totii suntem tristi). în timp ce omul modern este o constiinta scindata. Daca în reprezentarea medievala duala a umanului. dupa cum spune si Liviu Rebreanu. iar natura interogativa a filozofiei se dezvaluie astfel în toata splendoarea ei. prieteni. Vorba latinului:”Carpe diem!”-“Traieste clipa!” II. deloc asemanator cu un bloc de stânca. în sensul ca da posibilitatea omului sa se întareasca si sa mearga mai departe. . majoritatea oamenilor nu au niciun fel de tragere de inima sa desfasoare vreo activitate. sufletul vine de la Dumnezeu. sufletul ramâne pentru majoritatea oamenilor sediul sentimentelor.însa. înstrainat de sine. Într-o zi mohorâta. familie. o muzica buna. Oricum ar fi privit. supararea este atât o stare cât si o perioada grea a sufletului. încât toate solutiile filozofice. se pare. schimbator. În concluzie. 91 (suflet) Sunt de acord cu Eugen Lovinescu.

III. Aceasta este arma sa contra ignorantei celor din jur. trebuie multa munca. astfel nu te înconjoara decât tacerea apasatoare a unei forte divine. detasarea sa fata de senzorial. prin truda sa daruita unei lumi si care desi este într-o masura mai mare decât talentul. pentru care niciun obstacol nu este decât un salt înainte reprezinta acea truda fara de care Liviu Rebreanu considera talentul sterp. astfel înteleptul raspunde acuzelor celorlalti prin tacere. Talentul îti este dat nu numai pentru tine. Atât orele întregi de practica. ea accentueaza devalorizarea. plat. si într-adevar. un dar dumnezeiesc. îsi merita întotdeauna efortul. În alta ordine de idei. e dincolo de orice comunicare. esti dator sa-l cresti. gol. cât si o motivatie interioara si o vointa neclintita. sa-l dezvolti si sa-l oferi tuturor. În al doilea rând. eu cred ca opera de arta exista în creator prin talentul sau. pentru a-l materializa din har în creatie. lipsa de profunzime ori inutilitatea cuvintelor în anumite situatii de comunicare. odata ce l-ai primit. 93 (tacere) În opinia mea. de execrcitiu. În al doilea rând. în mod constant. se refera la un Dumnezeu care parca refuza. El este un dar cu care te nasti sau nu. persoana creatoare. tacerea e ceva pe care o întelegi fara sa ai nevoie de cuvinte. fata de superficial. pentru a-l dezvolta. dar nu poate „iesi” din el decât prin sacrificiul acestuia. În primul rând. tacerea la care se refera autorul poate semnifica si impartialitatea. tacerea socheaza prin directetea si franchetea ei. în opera de arta. sa raspunda rugamintilor tale de a se face auzit. ci pentru o lume întreaga. pe care. asadar afirmatia lui Traian Dumitrescu este în totalitate adevarata. II. desi nu foloseste niciun mijloc verbal prin care sa se exprime: poti spune atât de multe fara sa spui nimic în fond. În concluzie. estompat. afirmatia lui Traian Dumitrecu este adevarata. munca realizeaza opera de arta. îi confera scopul pentru care a fost creata. Astfel. în timp ce talentul o apropie de sensul creatiei. 94 (tinerete) . Este pur si simplu ceva în fata careia orice cuvânt pare fad. talentul nu depinde de persoana. distantarea si superioritatea unei fiinte divine. deoarece tacerea presupune o comunicare dincolo de cuvinte. tacerea poate semnifica superioritatea înteleptului fata de restul lumii. o reducere la esenta a unei replici / a unui raspuns.În primul rând.

II. dreptul de a visa si de a spera în propriile forte. cu ceea ce înca nu poti sa cunosti astazi. au imprimat simtul practic. trebuie sa te adaptezi. derivata din teoria sincronismului si a imitatiei din literatura româna. iar în al doilea rând pentru ca în ziua de azi. moderna. transfigurare. motiv pentru care se sustine ideea „tinerii reprezintã viitorul”. trebuie sa luam parte la ritualul naturii universale condus de timp. caci timpul este infinit. tinerii devin orgoliosi. noi însine. Tinerii par a avea un simt al posesiunii ego-ului dezvoltat. Tinerii sunt puternici si orgoliosi. De cele mai multe ori. de la tehnologie la viata de zi cu zi a oamenilor. întrucât sunt receptivi la nou. Noi. sa porti masti . întreg globul si. pentru omul a carui conditie este una limitata. trebuie sa ne conformam. Avem masini din ce în ce mai puternice. Timpul este într-o perpetua modificare. pentru o comuniune armonioasa cu ceea ce vine. cladiri cât mai înalte. avem drept fatalitate înlantuirea aceasta. Un argument pentru a sustine aceastã idee este cã tineretea oferã. „asupresc” drepturile altora pentru a-si atinge telul propus. Pe zi ce trece.Tineretea este consideratã comoara vietii. dar si de ceea ce va fi mâine. total diferita de ceea ce a fost ieri. uneori tinerii devin necumpãtati. Un al doilea argument este cã. daca nu am face asta. deoarece îi dominã o stare de spirit schimbãtoare. asa cum sustine si citatul dat. muritoare. în primul rând pentru ca discutiile despre timp sunt permanent actuale. si deseori se cred superiori celorlalti. 95 (timp) Conform conceptiei lui Eugen Lovinescu. În concluzie. totul capata o noua înfatisare. În societatea de astãzi. tineretea este atât o perioadã de progres. sa te schimbi. Sunt de parere ca ideea evidentiata de Eugen Lovinescu poate fi aplicata în realitatea cotidiana. Acestia sunt preferati. totul se deruleaza cu o viteza incredibila. am fi priviti ca „demodati” de cei din jur. iar aceasta este încãlcatã pe alocuri pentru a promova în diferite domenii. greu de precizat ca durata si manifestare. În concluzie. de delimitare a capacitãtilor si de realizare profesionalã. ca pionii pe tabla de sah a marelui timp. Entuziasmul tinerilor este dat de întâietatea pe care o au în diverse domenii. interesele sunt mai presus de moralitate. cultura. ia noi forme. civilizatia. dar totodata am pierde foarte multe lucruri. se imagineazã cum vor fi peste câtiva ani. care într-o existenta banala ar fi probabil de neimaginat. devenita zbucium în zilele noastre. vaga. Notiunea de timp este. Pe de alta parte. fie ca nu. au planuri de viitor. cât si de cunoastere proprie. individual. inovatoare. sunt îndrãgostiti de propriul efort. dispunem de tehnologii de ultima ora si fie ca suntem pregatiti. celor are au parte de ea. mai mult ca oricând.

Acest lucru îl poate face orice tip de iubire. pe când ura nu face altceva decât sa aduca amaraciune si frustrare în viata oamenilor. Fireste ca iubirea aduce si suferinta. Cunoasterea originilor.noi pentru ceea ce va fi mâine. mostenirea culturala a generatiilor anterioare. pasionala. adaugând propria contributie. În cel de-al doilea rând. ceva ce nu poate fi atins. În primul rând. În concluzie. fie ea parinteasca. preia.. nici un popor nu poate exista si nu se poate dezvolta fara a se sprijini pe propria-i istorie si pe traditii. prins. si iata cum timpul. viziune si dezvoltare la evolutia natiunii. „vremurile trecute” si cunoasterea lor dau deschidere spre viitor. 96 (trecut) „Istoria e cea dintâi carte a unei natii” dupa cum spunea Nicolae Balcescu. II. dar consider ca daca în viata unui om se regasesc toate acestea. pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii nostri. noi oamenii. va fi în a fost. În primul rând. atât iubirea pe care o daruim cât si cea pe care o primim. Asa. veridicitatea faptului ca „fiecare popor” se sprijina pe trecut este dovedita de existenta constiintei nationale. într-un fel sau altul. a vremurilor trecute. implicit. a religiei si a obiceiurilor comune strânge legaturile dintre membrii societatii formând astfel constiinta nationala. Fara o baza preluata de la predecesori. de aceea. oricâte opinii radicale ar avea. Aceasta idee este redata prin sintagma „fiecare epoca” ce sugereaza faptul ca trecutul comun al unui popor determina prezentul si. deschisa a ceea ce ai fost pâna în momentul când acum se preface în atunci. Asa cum o planta nu poate creste fara radacini. dar numai cunoscând toate trairile pe care iubirea le aduce ne vom da seama ca nu exista sentiment mai înaltator ca acesta. a istorie. azi în ieri. consider afirmatia lui Mihai Eminescu ca fiind una adevarata. Fiecare generatie. acel om poate spune ca este cu adevarat împlinit. ne dam seama ca având iubire avem o viata frumoasa si învatam sa pretuim momentele cu adevarat minunate. ne face sa privim viata si din alte puncte de vedere si sa uitam de lucrurile materiale. devine o oglinda clara. 97 (ura) Ma numar printre cei care sustin ideea enuntata în citatul dat si anume aceea ca iubirea. de orice fel. un popor nu-si poate crea identitatea proprie ex nihilo. . micsorat sau marit. II. viitorul lui. consider ca afirmatia citata adevarata pentru ca într-adevar trecutul determina atât trasaturile de baza ale unui popor cât si viitorul lui.. este sentimentul care lumineaza si face viata mai frumoasa. mâine în azi.

dupa ce a trecut. dar si naivitate. Viata unui om reprezinta un lung sir de schimbari si transformari care cristalizeaza. sunt o combinatie care poate asigura succesul profesional si familial. a inocentei. dincolo de întelepciune.” Prin urmare. Astfel nu vom deveni decât niste oameni frustrati care îsi vor da seama în final ca viata a trecut pe lânga ei si nu s-au bucurat de lucrurile cu adevarat importante. fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viata lui dar în cele din urma toti ne vom da seama ca prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile. adolescenta este caracterizata de emotii puternice si de cele mai multe ori contradictorii. ca acest sentiment ne face mereu sa tresarim de emotii si ca nu mai exista vreunul care sa dea mai multa frumusete vietii. personalitatea si caracterul unui om. pe când ura ne va aduce doar o viata trista si întunecata. Maturitatea aduce echilibru. consider ca fiecare vârsta are frumusetea ei. sa nu acordam atentie lucrurilor frumoase din viata si sa ne concentram doar pe a le face rau celor din jurul nostru. II. pastrându-i sufletul tânar. II. încrederea ca lumea poate fi schimbata. “paradisul” fiecarei vârste nu se pierde în mod obligatoriu prin înaintarea în vârsta. a jocului. singuratate si suferinta. 99 (viitor) . fiecare vârsta are propriul ei moment de glorie. pot însoti un om pâna la senectute.În ceea ce priveste ura. dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se succed. împreuna cu experienta de viata si echilibrul maturitatii. pe care îl apreciem de obicei. Entuziasmul si impetuozitatea tineretii. prin perspectiva memoriei afective care tinde sa atenueze momentele neplacute. iar batrânetea. grija fata de copii si familie si acumulari pe toate planurile. Asadar. 98 (vârsta) Pe parcursul vietii. Copilaria este vârsta naivitatii. opinez ca nu ar trebui sa existe în viata noastra întrucât ne face sa uitam de noi. energie. experienta si dragostea nepotilor. ci capata valente noi. fiind liantul dintre etapele dezvoltarii. însa. Lucian Blaga surprinde foarte bine aceasta devenire a fiintei umane: Copilul râde: Întelepciunea si iubirea mea e jocul. Batrânul tace: Iubirea si jocul meu e întelepciunea. Tânarul cânta: Jocul si întelepciunea mea e iubirea. Tineretea înseamna actiune. în final. fiecare dintre ele având caracteristici individuale. proprii copilariei. responsabilitate. Creativitatea si inocenta. De aceea. impetuozitate si entuziasm. nu trebuie neaparat sa o piarda pe parcursul evolutiei prin viata. Cu toate acestea. pe care. înseamna uneori si dezamagire. liniste. de experienta primei iubiri.

unul din principiile mereu valabile în viata este cel al actiunii si reactiunii. desi efectele pe care gesturile sau dorintele noastre le au în viitor sunt în principiu imprevizibile. se identifica cu personalitatea acestuia. De asemenea. Astfel. vointa si puterea sunt într-un raport de interdependenta. 100 (vointa) Din punctul meu de vedere. în functie de variatia si contextul deciziilor luate. afirmatia lui Dimitrie Bolintineanu este adevarata. Daca vrei ceva cu orice pret. de rezultatul muncii sale. „forma” pe care „lutul” vietii fiecarui individ o poate lua. Constrângerile aplicate acestor libertati sunt de obicei exterioare si tin de elemente cu neputinta de a fi controlate de catre persoana aflata în cauza. implicatiile aferente. pentru ca în fata unei vointe puternice nu sunt multe forte care sa reziste. Aceasta este flexibila. este foarte important ca vointa sa fie bine motivata. Privind din perspectiva psihologica. II. numai ca acesta trebuie sa simta . vointa trebuie sa apara prima. din nevoia umana de a duce la capat un lucru ce-l domina. În concluzie. „o vointa fierbinte”. prin vointa proprie a individului. ca un imbold spre a savârsi binele. în baza caruia fiecarei persoane îi este asigurata libertatea de actiune la toate cele trei niveluri de manifestare: gândire. constiinta poate juca un rol important în structura decizionala. Din acest punct de vedere un rol important îl are si puterea fiecaruia de a fi constant cu sine si de a nu renunta la primul obstacol iesit în cale. cum subliniaza si Bolintineanu. Pe de alta parte. totul vine din interior. care îi determina acestuia actiunile din prezent. odata cu aceasta. o hotarâre de a renunta la o cariera de succes din motive principiale va da o nota de integritate înfaptuitorului. alteori. expresie si comportament. în acelasi timp. actionând în anumite cazuri ca o înfrânare a unui impuls considerat negativ sau. Dupa cum spune si zicala „Nu exista nu pot. de exemplu. Acceptându-se ideea de liber arbitru si. fiinta omeneasca are capacitatea de a-si întelege propriile intentii si de a aprecia eventualele consecinte. dar. numai sustinuta de puterea.Fragmentul dat exprima ideea conform careia viitorul fiecarei persoane este influentabil. fiecare fiind responsabil de modul în care îsi modeleaza propria existenta si. se poate spune faptul ca ideea expusa de catre Liviu Rebreanu se aplica tuturor oamenilor. exista nu vreau!”. Una din principalele învataturi spirituale se refera la liberul arbitru. atunci sigur vei reusi. te va determina sa înfrunti toate obstacolele care vor aparea pe parcursul drumului anevoios ce te asteapta pâna la atingerea telului.

În concluzie. poti obtine ceea ce îti propui prin vointa. trebuie doar sa vrei cu adevarat si vei reusi! . Puterea de a transforma gândul în realitate creste. prin motivarea vointei. nu îi poti impune.ca vrea. astfel.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful