V11 Subiectul I: 1.ingrosat, desfrunzeste 2.

cratima are rolul de a pune in evidenta pronuntarea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite si de a acorda o oarecare melodicitate textului.Deasemenea cratima are rolul de a da o fluenta textului, pastreaza masura si ritmul. 3. Mai doresti un pahar de vin? Priviti, vin baietii de la fotbal. 4. "stau in tarmu-albastru-al raului de soare" "pasarile negre suite in apus" 5. a fi= apare in text sub forma de "fu"=sugereaza un trecut mai apropiat 6.natura si moartea 7."pasari negre ..ca frunza bolnava"= comparatie= negrul de la cul pasarilor si deasemenea frunza bolnava sugereaza moartea care este chiar si unul dintre motivele poeziei 8.prin titlul"Niciodata toamna" poetul coreleaza acest anotimp cu apropierea mortii si il percepe ca pe ultima si de aceea poate cea mai frumoasa perioada a vietii lui.In acest sens el reia cuvintele din titlu si ni le explica in continuare: "Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte. 9.caracteristici moderniste in poezia de fata-estetica uratului:”Stau in tarmualbastru-al raului de soare/Din mocirla carui aur am baut. -sintaxa dezarticulata:”Pasarile negre suie in apus/Ca frunza bolnava –a carpenului sur/Ce se desfrunzeste,scuturand in sus/Foile-n azur. -limbaj cu semnificatii neobisnuite:”Si cu ochii-n facla plopilor cereasca/Sa-si ingroape umbra-n umbra lor,in ses. Subiectul II. .Sunt de acord cu afirmatia “Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile…”, in sprijinul careia voi aduce urmatoarele argumente. In primul rand constiinta este vocea launtrica ce judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre dobandirea cat mai deplina a virtutilor, care sunt

calitati morale .Totodata ea trebuie educata atat prin credinta cat si prin unele norme stabilite de societate.Fiind capacitatea noastra de a face judecati morale ea trebuie sa stea la baza actiunilor noastre. In al doilea rand legile sunt facute de oameni, in consecinta sunt supuse greselii si de multe ori sunt nedrepte sau lasa loc interpretarilor dubioase. Legile trebuie respectate dar trebuie trecute prin filtrul constiintei. Un astfel de exemplu in literatura romana il putem regasi chiar in unu dintre romanele lui Rebreanu si anume “Padurea Spanzuratilor” unde il regasim pe locotenentul Apostol Bologa ca un om cuprins de remuscari caci avea datoria de soldat sa isi infrunte propriul popor, sa treaca peste constiinta si sa atace neamul din care face parte. Aceasta datorie dictata de legile razboiului nu o poate implini, caci constiinta si inima ii dictau sa treaca de partea fratilor romani. In concluzie consider constiinta ca si capacitatea prin care ne recunoastem datoria de a savarsi fapte considerate morale si astfel ea trebuie sa stea la baza oricaror datorii pe care le avem de indeplinit. V12 Subiectul I. 1 . neputinta-slabiciune povata- sfat 2 "..."- ceva nesfarsit, sprijina ambiguitatea& nehotararea lui, nota de speranta in sufletul autorului 3. fata asta e un inger. 212e414c mihai a primit un pumn de a vazut numai stele 4. "nu cer", "au purces,""vorbeau","statu"sunt la indicativ dar autorul le pune la timpuri diferite 5.tema :relatia cu divinitatea motivul ingerului 6."mie","Nu-ti cer"","mea-ncruntata" 7.sent dominant = "robul tau"=de supus al lui dumnezeu si deasemenea tristetea autorului. predomina atitudinea de negare, tagada a divinitatii 8 comenteaza folosind fig de stil si imagini artistice 9.lirism de tip subiectiv= "tu le vorbeai", "nu mi-ai trimis"

Subiectul II. Consider ca afirmatia lui Lucian Blaga este plina de intelepciune. Ne motiveaza sa reflectam la cat de importanta este inocenta copilariei in viata noastra. Pentru copii nu conteaza ca asteapta, ca pierd timpul sau ca lumea este suparata si incruntata. In primul rand copiii sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Si spun acest lucru bazandu-ma pe faptul ca ei au felul lor de a vedea lumea. In plus, ei isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor. Cu cat cunoastem mai profund lumea din jur, cu atat intelegem ca misterele ei nu ne vor fi niciodata dezvaluite in totalitate. Cu cat stiinta si tehnologia avanseaza mai adanc in necunoscut, cu atat mai mult ele ne indeparteaza de bucuria pura si simpla. Iata de ce, filosoful Lucian Blaga ne impulsioneaza sa redescoperim copilaria, sa recunoastem lumea cu ochii unui copil, cu naivitatea si inocenta unui spirit care crede aproape orice. Cei mici au parte de senzatiile cele mai puternice, de trairile cele mai profunde deoarece ei nu se joaca niciodata cu un anumit scop, joaca fiind scopul jocului lor. In al doilea rand, dupa cum spune si ilustrul George Calinescu, "jocul nu e o pierdere de vreme ci un exercitiu serios al tuturor puterilor spiritului. Departe de a fi o distractie, jocul e o concentratie a sufletului, un moment de zvacnire a fortelor. In concluzie, va propun sa redescoperim joaca in tot ceea ce facem! I. 13. („De-abia plecasesi” – Tudor Arghezi) 1. a se pleca; a-si pleca capul; a pleca urechea; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite si are rolul marcarii pronuntarii într-o singura silaba a prepozitiei „de” si a primei vocale „a”, a adeverbului abia, ajutând astfel la mentinearea masurii si ritmului versului. 3. Tot acel vis îngrozitor s-a dovedit a fi un semn pe care numai eu îl puteam întelege. Din cauza suferintei a ajuns o umbra de om. 4. „Voiam sa pleci”, „voiam si sa ramâi” 5. Interogatia retorica din ultima strofa transmite cititorului lupta ce se da în sufletul poetului între glasul inimii, care o vrea înapoi pe fiinta iubita „De ce-ai plecat?”, si glasul orgoliului ranit „de ce-ai mai fi ramas?” 6. Teoria iubirii neîmplinite; motivul plecarii;

De asemenea. 6. („Gri” – George Bacovia) 1. tema solitudiniii.]/ De ce-ai plecat?de ce-ai mai fi ramas?”. „voiam”. cuprins în forma unui monolog adresat din poezie.. 9. „am oftat”. „mea”. 7. Prezenta marcilor eului liric (precum verbe si pronume la persoana I si a II-a „te-". „plumb”. constituit dintr-o locutiune adverbiala „de-abia”. 8. a verbului sugereaza reprosul eului liric la adresa iubitei. Indecizia din sufletul poetului este redata în special în primul si ultimul vers „Voiam sa pleci. Epitetul metaforic „(zarea) grea” arata senzatia apasatoare pe care o resimte eul liric. „am rugat”. Aceasta stare este redata cu ajutorul imaginilor artistice. „gri”. „gri”. 3. (greu)ca plumbul. Inima de plumb. I. „ninge”. Ultima strofa se realizeaza în întregime pe baza antitezei între glasul inimii (cel neauzit) si glasul mintii eului liric (gândul cel dintâi).. motivul iernii. îndeosebi vizuale („iar în zarea grea de plumb/ Ninge iar”) si al figurilor de stil bazate în special pe cromatica monotona a peisajului „înnegri”. separând vorbirea directa de restul versului. singurul. sentimentul de vid. „plecasesi”). voiam sa si ramâi/ [. lânga care plasat e un verb la mai mult ca perfect (timp specific unei actiuni trecute si demult încheiate). În ultima strofa a poeziei „Gri” Bacovia transmite o neagra melancolie data de starea singuratate resimtita de artist în raport cu tot ceea ce îl înconjoara. Verbe. Metafora „zarea grea de . Retorismul întrebarii din finalul strofei adânceste sentimentul melancoliei data de regretul eului liric în fata deciziei sale de a renunta la iubire.7. 4. persoana a II-a. pâna si zarea îngreunându-se parca sub forta zapezii „de plumb”. adjective posesive si pronume la persoana I: „mi-am zis”. motivul plumbului. „plumb” 5. Titlul poeziei. Pâinea coapta pe vatra bunicilor este cea mai buna din lume. 2. Linia de pauza marcheaza o structura incidenta. Ideea este întarita si de metafora „ninge gri” care adânceste starea depresiva a eului. subliniaza durerea înca puternica din sufletul poetului. 14. împreuna cu cea a exclamatiilor („nu te-ai uitat o data înapoi!”) si a întrebarilor retorice („de ce-ai plecat?”) marcheaza în poezie lirismul subiectiv. Îmi va ramâne mereu în suflet vatra parinteasca. 8.

Spatiul poetic este tensionat de imaginea repetata a miscarii corbului. dar si în cel al primei strofe. anticipeaza tema poeziei. Zborul corbului într-o directie nedeterminata (în prima strofa) si întoarcerea lui în a doua strofa. glul. cu rol în adâncirea senzatiei de melancolie. el creaza un contrast expresiv su termenii care evoca insistent culoarea negru (sumbru. având rol în pastrarea masurii si ritmului versului. deprimare. iar prin substantivul „iarna” – o lume pustie. 8. singuratate. Titlul. imprimând viziunii poetice un caracter ireal. sumbru = întunecat. devenind astfel un laitmotiv. întalnita si în alte poezii bacoviene dintre monotoniadecorului exterior si sentimentul depresiv care îl domina pe poet. posomorât. motivul corbului. diametral”. Se observa constructia închisa marcata de aparitia versului „taind orizontul. orizont = zare. „Copacii rari si ninsi par de cristal”. Cea de-a doua strofaa poeziei continua descrierea tabloului trist de iarna din prima strofa. „plumb”. .plumb” adânceste apasarea uriasa din sufletul eului liric. sugerând tristete. în poezie pot fi identificate o serie de elemente din câmpul sau semantic „înnegri”. 4. 7. în amurg. 2. 6. „Câmpia alba – un imens rotund – ”. construit simplu din adjectivul cromatic „gri”. 3. în amurgul vietii. motiv des întâlnit în opera bacoviana. trista. („Amurg de iarna” – George Bacovia) 1. 9. atât în finalul acestei strofe. sugerând prin conotatia cuvântului „amurg” sentimentul de vid. sugereaza repetarea obsesiva a miscarii ce devine o expresie simbolica a unei stari limita. 15. solitudinea poetului aflat într-un spatiu închis. Folosireacratimei marcheaza în ambele cazuri pronuntarea într-o singura silaba a sunetelor finale din primulcuvânt si a celor initiale din cel de-al doilea (valabil si pentru al doilea cu al treilea cuvânt). De asemenea. Titlul „Amurg de iarna” este semnificativ pentru aceste pastel simbolist. 5. corb). Astfel impresia creata este de stranie miscare în cerc. Se observa repetarea acestuia si în interiorul poeziei în sintagma „ninge gri” din finalul fiecareia dintre cele doua strofe. agonizanta. Se remarca acea concordanta. tema mortii. Epitetul cromatic „câmpia alba” nu are o simpla valoare ornanta. I.

6. Reluarea în ultimul vers a metaforei „noian de negru” duce cu gândul al un sfârsit de lume material si sufletesc. 3. carbonizate = arse. ideea mortii este sugerata prin dezagregarea materiei („noian de negru”. 16. motivul sicriului. 17. culoarea dominanta este negrul mortii. 2. consecinta fonetica fiind pronuntarea într-o singura silaba a celor doua cuvinte. Acesta sugereaza prin repetarea obsedanta ideea mortii prezenta în toate elementele din jur. sentimentul vidului I. Flacara arunca scântei pe pamântul ud. Dorinta simbolistilor era aceea de a nu numi în mod direct stari sau sentimente. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite (conjunctia coordonatoare „si” de pronumele „-i”). peste tot sunt semne ale distrugerii. în aceasta poezie. Totuleste ars. I se asociaza „parfumul de pene arse”. Astfel. Poetul pare a fi supravietuit unei experiente de cosmar carear fi putu avea loc în vis. prezenta simbolului.9. sicrie. marcând elidarea vocalei „î”. frunza. arse. 8. mangal. cadere si moarte. Adjectivul „negru” reprezinta un simbol des întâlnit în poezia bacoviana. Se mentine masura si ritmul versului. tematica: moartea. ceea ce ar însemna ca arderea nus-a produs de mult. sunt ambele elemente ce duc la dezagregare. tema mortii. Motivul centralal strofei este amorul. 4. Iubirea a murit de curând. 5. prezente în text. . galbena. „carbonizate flori”) sau prin sfârsitul iubirii. („Negru” – George Bacovia) 1. Metafora „noian de negru” semnifica o gramada de scrum. parfum = miros 2. ci de a le sugera prin intermediul simbolului. I. Focul si ploaia. Linia de pauza marcheaza aici tocmai sfrsitul unei etape (amorul). a sugestiei. carbonizat. („Pastel” – George Bacovia) 1. pentru ca este prezent verbul „fumega”. 7. 9.

4. 5. 3. 18. În cea de-a doua strofa este prezentata plecarea iubitei. sentimentul de vid. În luna mai vremea este cea mai frumoasa de pe tot timpul anului. Cadrul pustiu al toamnei vine sa sublinieze tristetea.3. a taia frunze la câini. . a umbla de funza frasinelului. motivul ploii. pierderea iubirii asociata imaginii dezolante a toamnei. 8.”  imagine auditiva 5.. De asemenea. 4. „stai”. forme verbale si pronominale de persoana I si a II-a : „n-am mai vazut”. motivul talangei. 2. 7. aceste stari sunt sugerate si prin utilizarea liniei de pauza sau a punctelor de suspensie. alaturi de linia de pauza. Desi intitulata „Pastel”. („Ploua” – George Bacovia) 1. simbolism  tematica (pierderea iubirii)  utilizarea simbolului  repetarea unor cuvinte sau sintagme I. care au pus stapânire pe sufletul poetului. Prezenta eului liric în poezie este sugerata prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si a II-a: „spune”. poezia bacoviana se constituie mai degraba într-o descriere a trairilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante. Punctele de suspensie. tina. ploua. „-mi”. marcheaza grafic regretul eului liric în fata alegerii facute. „tine”. Utilizarea punctelor de suspensie în finalul primului vers exprima sentimentul de deznadejde a eului liric în fata ploii nesfârsite. 6. Tema poeziei este tipic bacoviana. „-ma”. 9. care pustieste natura. lasându-l în urma pe poet într-o stare de deznadejde. „chemam”. dar sia verbelor la imperativ: „ramâi”. „pica frunza/ si-i galbena ca tine”  imagine vizuala „iar eu în golul toamnei/ Cheman în aiurare. „spune”. Nu mai pot merge la mare. aceea de a renunta la iubire.

ce îl macina pe poet. Piata pustie este un decor des întâlnit în poezia lui Bacovia. cu valoare de refren. în poezia bacoviana. Utilizând simbolul sau repetând anumite sintagme sau versuri sunt sugerate sentimente. contribuie la mentinerea ritmului si masurii versului. „pala lumina”. tipic bacoviana. al tristetii pune stapânire pe poet. 8. depresia. lirism subiectiv  descrierea trasaturilor interioare ale poetului  marcile lexico-gramaticale ce marcheaza prezenta eului liric (verbe si pronume la persoanele I si a II-a) 7. Aici ea cade neîncetat. 19. deznadejdea. Astfel se insinueaza gândul obsedant al singuratatii. în care pâna si lumina pare trista. 3. al pustiului. agonizanta. ci unul al dezagregarii materiei. Epitetul personificator „grele (talangi) adormite” sugereaza un sentiment de apasare. un spatiu în care poetul însingurat si dezamagit bântuie. cu valoare de refren („Ah.6. Impresia de sfârsit de lume este astfel amplificata de repetarea acestui cuvânt în versul-refren al poeziei. lipsit de orice speranta de a iesi din el. 7. plânsul talangii când ploua!”) ce sugereaza aici atmosfera apasatoare. de deznadejde a poetului ca urmare a ploii. stari ale poetului (Aici agonia. Sentimentul vidului. O caracteristica a limbajului simbolist este sugestia. Structura închisa a acestui ultim catren sugereaza la rându-i. nu vine sa purifice. spatiul închis în care agonizeaza poetul. Un procedeu tipic simbolist este repetarea unui vers în poezie. „tristele becuri cu pala lumina”. 6. nu este un simbol al fecunditatii naturii. „noapte deplina”. Piata neagra din România s-a extins în ultimii ani. („Palind” – George Bacovia) 1. cauzate de ploaia nesfârsita). ca si primele doua prin repetarea în debut si în final a aceluiasi vers („Sunt solitarul pustiilor piete”). Ultima strofa are aceesi structura închisa. „pustiilor piete” 5. astfel. 4. marcând pronuntarea într-o singura silaba. I. 9. O umbra de tristete îi rasari pe fata. Epitetele „tristele becuri” si „pustiilor piete” sugereaza o atmosfera monotona. . 2. Ploaia. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite. Cea de-a treia strofa completeaza tabloul monoton al unei naturi înecate de ploaie.

Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii. dar si la „palirea” sufletului poetului. este un laitmotiv al liricii bacoviene ce trimite catre o tema tipic simbolista: moartea prezenta în toate elementele lumii înconjuratoare. 4. imagine schematica. Se anticipeaza. înca din titlul. care imprima ideea de maretie. dominat de obscuritate. 9.] tiara” accentueaza semnificatia epitetului „umeda”. 6. Titlul poeziei. – utilizarea versului cu valoare de refren – tematica: moartea. Inversiunea „umeda [.. Barbu foloseste în poezia sa sugestia ca procedeu principal al limbajului poetic. piata pustie. cununa = coroana grava = solemna 2. „Ţi-am împletit.. obtinuta cu ajutorul unui numar mic de figuri de stil (epitete). Poezia poate fi privita ca o arta poetica. 8.. 3. indicata de verbe si pronume la persoana I si a II-a. devenit o umbra ce bântuie prin pietele solitare. „Sa te înalti mai grava în cadrul tau de azur” „Asteapta infinita si limpede ca marea”. Nu mi-a spus unde pleaca.” apartine liricii subiective în primul rând prin prezenta evidenta a eului liric. 20. I. caracterul de arta poetica al textului barbian. astfel. constituit dintr-un verb la gerunziu („palind”) trimite cu gândul la un decor tipic bacovian. arata atitudinea subiectiva a poetului si marcheaza adresarea directa catre „slavita sora”.. 7.. Poezie modernista. al carui limbaj se caracterizeaza .. virgulele despart o structura (substantiv+adjectiv).Aceasta imagine dezolanta a eului liric bântuit de gândul mortii într-o piata solitara. 8. în vocativ. cu mâna pe inima.” – Ion Barbu) 1. („Ţi-am împletit. Titlul poeziei. 9. 5. inima de piatra. de restul propozitiei. ce simbolizeaza de fapt creatia. constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal „ti-”. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric într-un limbaj atipic.

Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima dorinta eului liric de a fi alaturi de femeia iubita si de a-si eterniza sentimentele de dragoste. plan aflat în opozitie cu cel întunecat al lumii materiale: „Pe marginea de umbra a tunicei”. Verbul „sa plutim” ilustreaza dorinta eului liric de a depasi zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui înaltatoare si eliberatoare. . Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „as vrea” si plural: „sa plutim” si pronumele personale la persoana I singular: „ma” si plural: „noi”. melancolie = tristete. spre care tinde eul liric. motivul cântecului. 9. Cratima din structura „Dumnezeieste-ntraripati” marcheaza elidarea vocalei î si are scopul de a pastra ritmul si masura versului. 3. 4. 5. Sentimentul de tristete este ilustrat cu ajutorul epitetului „bratul rece” si al personificarii „Acelasi pescarus în larg va plânge”. devenit un motiv al poeziei. din incipitul poeziei. din crearea unor figuri de stil. simbolizeaza dragostea eului liric pentru iubita sa. aflata în contrast cu cea dinamica. Este utilizat motivul mitologic al reginei Berenice în cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului înstelat care pare sa atinga îndragostitii: „peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei”. dar si cu al metaforei „Melancolia va luci stelar”. prin intensitatea lor. trasatura specifica poeziei moderniste. „sa cânte”. au o valenta eliberatore si în acelasi timp le insufla vitalitate. idee sugerata de verbul a cânta: „sa cânt”. I. motivul lunii. 6. „Un cântec fara moarte as vrea sa cânt”. 2. care sugereaza legatura permanenta dintre natura si eul liric. sentimentele lui înfocate pe care doreste sa le eternizeze. Mesajul poetic este încifrat. Cununa Ariadnei) 1. înfocata.prin ambiguitate. un clocot interior. 31 (Dan Botta. 8. materiala. Cuvântul cântec. În ultimele doua strofe eul liric îsi imagineaza momentele finale ale iubirii lui. îi ajuta sa se detaseze de zbaterile ce tin de sfera terestra. 7. Teme/motive literare: tema iubirii. înlantuiti = uniti. relatia dintre poet – creatie sa fiind sugerata de utilizarea unor termeni su sens conotativ. Metafora „Dumnezeieste-ntraripati de vânt” sugereaza înfocarea eului liric si a iubitei sale si faptul ca sentimentele acestora. În cea de-a doua strofa sensul simbolic al cuvântului este generalizat. prin care se face o noua trimitere la planul ceresc. creând o atmosfera melancolica.

Astfel. titlul sugereaza ..î” din forma pronominala . verbe la persoana I („nu stiu”. .frunze”. face trimitere la faptul ca odata ce au iesit din starea de latenta fortele interioare nu mai pot fi stavilite. Cratima folosita în constructia . I. „ma”).. „valuri…loveau”.abia începea’’.cresteau”. o incantatie a iubirii: „Un cântec printre ani si un descânt”.. „nu vreau”. (adjectiv) 4.. îmi’. „meu”. pronume si adjective pronominale la persoana I („mi”. Astfel. dar si diferite tipuri de imagini artistice vizuale sau auditive („leganare de frunze”. (substantiv) Parcul acela este mare. . „sa uit”) 6.valuri” 2. astfel fiind accentuata asemanarea si realizându-se o simetrie a textului.. teme/motive literare: marea. În partea a doua a poeziei se remarca acumularea de negatii pentru a sublinia necesitatea linistii si a uitarii la care aspira eului liric. stabilindu-se o analogie între sunetul produs de valurile „clocotitoare” si fosnetul frunzelor. „talazuri cresteau”).se trezeau’’ si . timp verbal care exprima o actiune începuta în trecut fara a se preciza momentul încheierii acesteia.. 5.. Incipitul poeziei reprezinta trezirea din somnolenta a unor forte interioare care pâna acum parca nu s-au manifestat. 7..nu-mi da” are rolul de a marca elidarea vocalei ..clocotitoare valuri’’). o data la mijloc si o data în finalul poeziei.loveau’’ si .digul pieptului meu’’). uitarea. „nici” – valoare adjectivala) ideea de singuratate si de întoarcere catre sine este foarte bine evidentiata. Gradatia este marcata si de verbele folosite. Prin intermediul metaforei cu valoare de simbol marea este asociata cu imaginea padurii. metafora(... 32 (Emil Botta. la . Titlul este reprezentat de un substantiv articulat hotarât – marea – care denumeste metafora centrala a textului. 9. Am fost la mare. prin utilizarea adverbelor negative („nu”. trecându-se de la . valuri.referindu-se la iubirea traita de toti îndragostitii.marea padurii”. 8. Imperfectul. precum epitetul în inversiune (. iar cântecul devine asemenea unei vraji. Sintagma este folosita de doua ori pe parcursul textului. 3. . Pentru a marca gradatia ascendenta a agitatiei interioare sunt folosite figuri de stil. Marea) 1.. continuând sa-si faca simtita prezenta permanent.

. Inversiunea . 8.. 5..Gradinile Amagirii” contine un termen concret (.mohorâte flori”. . natura împartasindu-i parca suferinta.. ursuza = posomorâta. Totodata. mohorât. Teme/ motive prezente în poezie: timpul. care este personificat prin scrierea cu majuscula.. lucrurile frumoase nemaiavând nicio importanta pentru el. Gradinile Amagirii) 1. respectiv lucrurile frumoase sa treaca fara sa existe sansa de a le întoarce.searbedele zori”. se . Eul liric regreta ca nu se mai poate întoarce în trecut..).asemanarea evidenta în perceptia eului liric dintre freamatul padurii si clocotul marii. tulburi nori”..vazduhul vested” are rolul de a descrie vazduhul. 3. Grupurile nominale indica faptul ca tristetea este sentimentul dominant (.. Muscata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/ denotativ). În primul vers. la perioada de tinerete pentru a simti macar o clipa de fericire. Apare epitetul în inversiune . În ultima strofa a sonetului predomina sentimentul de tristete. inducând un sentiment de tristete. Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ). taina= secret. 9. apare ideea trecerii ireversibile a timpului.amara soarta” arata cruzimea sortii care face ca timpul. Titlul . cratima leaga parti de vorbire diferite si este utilizata de asemenea din necesitati prozodice (pentru mentinerea ritmului). acesta are rolul de a arata viziunea modificata a eului liric. 4..vazduhul vested”. 2. I. Astfel. În poezia . 33 ( Mateiu I. acesta fiind lipsit de viata. figura de stil menita sa arate corespondenta dintre trairile eului liric si natura.. Eul liric simte ca nu mai poate aduce clipele trecute înapoi si încearca un sentiment de nostalgie. . Caragiale.ursuza luna” etc. umbra. 6. cauzat de amintirea clipelor frumoase care tin de trecut (..Amagirii”). Epitetul . 7. metafora amintita fiind explicitata pe parcursul textului liric.în zadar vei cere viclenei naluciri/ Sa-ti mai învie-o clipa a stinsei fericiri”).gradinile”) si unul abstract (.Gradinile Amagirii”. acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi spre trecut cu nostalgie. nefiind multumit de prezent. luna. .. Se creeaza o simetrie între natura si starea eului liric. Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este tristetea.

. Repetitia enumeratiei „solemn si elegant” realizeaza paralelismul între prima si ultima strofa. 3... 2.s-a ofilit”. preluând de la acesta atitudinea eleganta. Pe coama acestui deal se cultiva pomi.mohorâte”. Calinescu. o imagine a efemerului. observându-se si trecerea de la timpul imperfect folosit pentru descrierea “Poetului”. motivul lacului 5. Coama bogata a calului demonstreaza ca este bine îngrijit..arata existenta unui loc aflat în constiinta eului liric. clipa în care nu mai exista decât amagirea. Motivul lacului este unul specific romantismului. la timpul prezent. la neoromantism. I. Astfel lacul reprezinta un element ce apartine spatiului exterior poetului si care îl inspira. poetul. a imaginii redingotei si a turlei realizeaza paralelismul cu prima strofa. 7. „eu”. . 34 (G. aratându-se starea eului liric – regretul dupa . Ultima strofa marcheaza trecerea la lirismul subiectiv. 8. întrucât natura si mitologia sunt teme predilecte ale romantismului pe care le va aborda si . din care „ies sirene si undine”. Neoromantica) 1. figura de stil creionând atitudinea specifica poetului romantic pe care o preia si eul liric. a armoniei dar prin adaugarea celui de-al doilea termen (amagire) se evidentiaza ideea ca totul nu este decât o iluzie. 6. . natura. .vested”. În structura „Descoperit-am” cratima marcheaza scrierea inversata a formei verbale la timpul perfect compus..ursuza”. . exprimând asemanarile eului cu un poet romantic de altadata.apusa tinerete”. .... prezenta sa în poezie ajutând la conturarea universului poetic romantic care constituie tema textului. Se reia motivul apei.tulburi”. eul identificându-se cu poetul romantic de acum un secol al carui univers este descris în strofele anterioare.amara”. spatiu legat de clipa prezenta. Reluarea epitetului „tilindrul cel gigant”. .searbedele”). Spatiul imaginat. relevând asemanarile dintre „Poetul” de acum un secol si eul liric. „Funebra turla sumbra printre molifti si pini” 4.vei plânge”. Verb la persoana I singular – “Descoperit-am”.. si motivul codrului care constituie o metafora pentru universul liric romantic. Câmpul semantic dominant din poezie este acela al tristetii (..motivul codrului. trimite initial cu gândul spre o imagine a frumosului. creatia romantica accentuând relatia dintre om si natura. gradina. pronume la persoana I – „îmi”.

„blajana” teme/motive: natura. soare cu dinti 2. luna. 3. Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil (epitete – „placuta vreme”. 5.a. Atmosfera strofei este de melancolie. Senzatia de armonie este data de perfectiunea astrului selenar care domina totul („si plina de placere. ceea ce explica titlul – reinventarea romantismului prin folosirea stilului specific curentului. primele trei strofe realizând portretul unui poet de acum un secol si proiectând în exteriorul sau marile teme ale creatiei romantice. repetitia – „încet. 9. 6. Prin repetitia „încet. 35 (Vasile Cârlova. aceasta este personificata. În ultimele doua versuri. „cevasi”. visul) justifica încadrarea textului în lirica de inspiratie romantica. 7. personificarea – „luna[. acesta generând o serie de imagini vizuale(„câmpiile albind”). care ajuta la formarea imaginilor artistice extrem de sugestive. singuratatea naturii se confunda cu singuratatea eului liric. Motivul lunii este predominant. singuratatea s.. cu ochii în soare. luna si stelele. dar într-o maniera “neoromantica”. pentru ca apoi eul liric din prezent sa creeze tot în maniera romantica desi curentul apusese. Poezia are ca tema poetul romantic si universul sau liric. apostroful marcheaza accidentala a vocalei „e” si pastreaza masura si ritmul. cu frunte mai blajana / Îsi cauta de cale adesea multumind”). Înserare) 1. tipic unei creatii romantice. „trista vale”.. Din punct de vedere fonetic. Atât tema poeziei (natura) cât si numeroasele motive (noaptea. 8. si reluarea motivelor literare ale acestuia.]îsi cauta de cale adesea multumind”). idee ilustrata de metafora „eu ma pierd în codri solemn si elegant”. „sgomot”. „eu”. dar si prin locutiunea verbala „îsi cauta de cale” se creeaza imagini vizuale care arata miscarea de alunecare a lunii fiind abia perceptibila. I. Vasile Cârlova realizeaza un tablou nocturn în care se asterne linistea odata cu aparitia lunii „vremelnica stapâna”. sugerat de dublul epitet “solemn si elegant”. . încet…se urca”. marci ale eului liric: pronume si verbe la persoana I: „tiu”. conferind oralitate stilului. încet”. 4. În aceasta strofa. singuratatea. O alta trasatura romantica a versurile este comuniunea ce se stabileste între om si natura. „ma”.eul liric în ipostaza de poet.

Se remarca impersonalitatea vocii lirice. în toate detaliile ei. . Aceste verbe sugereaza încremenirea naturii cuprinsa de o liniste profunda. Verbele la prezent. stare la care fac trimitere si strofele anterioare. din strofa a doua. în asta trista vale. a elementelor care compun tabloul fascinant al înserarii: „bate”. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la noapte. Pastel) 1. Personificarea „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea” exprima starea de liniste redata de contemplarea naturii. 36 (George Cosbuc. E vara.9. motivata fiind de faptul ca accentul cade pe spectacolul naturii contemplate. au rolul de a crea o atmosfera plina de mister.”). 12 L. Titlul „Înserare” face trimitere la motivul principal al textului. credea ca o sa-l cert. prof. Astfel singura marca a prezentei eului liric este deicticul personal „eu”. Luminita Paraipan) I. predominante în poezie. Aceasta personificare are rolul de a crea o atmosfera în care linistea totala îsi pune amprenta si asupra vegetalului. deci se întuneca mai târziu. sugerând în plan secundar si armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui liric. care sugereaza relatia directa dintre om si natura. precum si epitetul personificator „tacuta”. „adoarme”. 8.. prin imaginea vizuala: „amurgul moare…/ Da semne noptii din ponoare”. a unei stari de continua detasare în fata tumultului vietii („P’acea placuta vreme. (Ruxandra Manea. „padure”. În a treia strofa a pastelului este prezentat un tablou static. I s-a întunecat fata când m-a vazut venind spre el. 4. „mac” 2. Cratimele din structura „si-adoarme-apoi” au fost utilizate pentru a marca rostirea legata a celor trei cuvinte./ De sgomot mai de laturi eu totd’auna viu. 7. care sunt parca mai accentuate odata cu lasarea serii. Rolul prozodic al cratimei consta în pastrarea masurii si a ritmului versurilor. o magnifica panorama surprinsa. Personificarea „Ea-mbraca haine-ntunecate”. care întregeste starea de liniste ce a cuprins întreaga natura în momentul înserarii. parca. motivul – înserarea liniste 6. „tace” etc. coord. 5. Fiind un substantiv nearticulat se creeaza senzatia unei repetabilitati. tema – natura. au rolul de a transmite ideea eternizarii naturii surprinse în acest pastel. cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric. 3.

ideea de limitare a individului. vazute ca o lupta continua. sa scap. titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colt de natura. astfel. „slut”. lumina „În coaja lui tirana”. „statornic” etc. astfel. în comparatie cu nazuintele sale. Titlul „Pastel” este sugestiv. de care nu putea sa scape. indicând denumirea speciei liricii peisagistice. în care poetul îsi exprima discret sentimentele. „salbatic”. este o figura de stil prin care eul liric îsi exprima viziunea asupra relatiei dintre trup si suflet. necuprins 2) Liniile de pauza marcheaza o pauza în vorbire. si-n curând s-alina”. 4) etc. care nu poate fi încadrata la nivel structural de constrângeri prozodice. I. prin atingerea absolutului. „setea-mi” 6) Metafora „piedica-mi de huma”. „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea”. orice trimitere spre ideea de miscare dispare. partea fizica a fiintei omenesti este vazuta ca un obstacol („piedica”) în calea obtinerii desavârsirii spirituale. enumeratii („sa ies. Treptat.9. 37 (Aron Cotrus. 5) teme/motive literare: viata privita ca o lupta continua. Lupta vocii interioare a poetului cu propriile restrângeri este redata printr-o serie de figuri de stil : metafore („piedica-mi de huma”. iar încercarile eului liric de a atinge absolutul sunt asemanate cu procesul de formare al muntilor. 7) Modalitatea în care versificatia poeziei a fost conceputa poate fi interpretata ca o încercare de a reda cât mai fidel starea interioara de neliniste sufleteasca a eului liric. „setea-mi de lumina”). singurul lucru care îl motiva sa-si urmeze studiile era setea de cunoastere. sa fug”). Lipsa armoniei ritmului. cu fenomenul de . prin intermediul stihiilor si al vegetalului : „Prin visini vântul în gradina/ Catând culcus mai bate-abia/ Din aripi. utilizata doar în cadrul literaturii române. Muntii) 1) degeaba. masurii si a rimei ar putea sugera. 3) Ceea ce l-a determinat sa-si paraseasca drumul ales în viata a fost sentimentul apasator de vina.). pentru a delimita o constructie metaforica cu valoare apozitionala. inversiuni („sufletumi ce totul râvneste sa absoarba”) si epitete („omorâtor”. Într-un moment al vietii în care pierduse sprijinul apropriatilor sai. o comparatie („ca dintr-o strâmta ocna”). muntii. Comparatia vietii. Astfel. realizata în ambele cazuri. 8) Ideea poetica din ultima strofa este conturata printr-o paralela realizata între conditia umana si cea a muntilor.

Oximoronul „crestete de hau” sugereaza imaterialitatea planului ceresc si imposibilitatea lui de a fi raportat la lumea terestra. a pune la inima. trista. Teme/motive: tema dezmarginirii. 38 (Nichifor Crainic. este evidenta la nivelul textului liric prin repetarea structurii „ca voi” atât la începutul strofei. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „ma voi sui”. motivul arhanghelului. Deci. a avea o inima de aur. cât si prin invidia fata de puterea intrinseca a muntilor. Virgulele din versul „Iar tu. 5.ridicare a muntilor. este cel care faciliteaza ascensiunea catre Divinitate a eului liric. Strofa a doua însa. amara = dureroasa. azur = albastru. de a întreprinde o ascensiune catre absolut („voi sfarâma”. între materialitatea de care eul liric doreste sa se detaseze si absolutul la care el vrea sa acceada. Astfel. Esential în transmiterea mesajului poeziei este simbolul norului. „m-oi topi”). 7. asa dupa cum anunta si titlul imaginea muntilor apare în prim-plan. 2. de a se contopi cu Divinitatea („Ma va-nvali”. Verbele din poezie sunt utilizate la timpul viitor deoarece ele exprima dorinta eului liric de a se detasa de latura sa materiala („ma voi sui”. Metafora „O pretutindeneasca vibrare de lumina” simbolizeaza idealul pe care eul liric doreste . „meu”. aduce o schimbare: încercarea muntilor de a se ridica din „coaja” pamântului este comparata cu dorinta eului liric de a-si depasi propriile posibilitati. „voi culca”. Desmarginire) 1. norul. „voi deslipi”). „-mi”. „salupa/Ritmata de arhangheli”. cât si spre sfârsitul acesteia. 6. finalul poeziei sugereaza un sentiment al eului liric de tip eterogen. care reprezinta un intermediar între terestru si ceresc. manifestat atât prin admiratie. a-si lua inima în dinti. 8. „mea”. sa-mi pari o piatra seaca” au rolul de a izola apozitia „frumoasa lume” de restul propozitiei. I. 3. „s-or lumina”) si de a accede la esenta. de a se elibera de tiparele neschimbatoare impuse fiecarui individ în parte. a-si calca pe inima. Initial accentul pica pe modul de formare a muntilor vazut ca o „revolta” împotriva ordinii naturale. frumoasa lume. 4. „voi deslipi”. Astfel. 9) Titlul poeziei poate contraria asteptarile cititorului. „voi culca” si pronumele si adjectivele pronominale la persoana I singular: „ma”. Ultima strofa a poeziei înfatiseaza finalul ascensiunii eului liric si accederea lui la absolut. „voi sfarâma”. motivul stelei.

Iarna ar mai putea sa sugereze lumea launtrica a eului liric. – sens figurat 4. desprinderea acestuia de lumea terestra si de constrângerile temporale si spatiale si accederea lui la absolut. Iarna capata conotatiile unui moment miraculos. Un spectacol fabulos e creat prin gândurile eului liric. iar metafora „m-oi topi în boare de muzica divina” ilustreaza dematerializarea acestuia si contopirea lui cu Divinitatea. I. acesta doreste sa se afunde în inconstient „pentr-un ev întreg”. Astfel: „Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adânc” sugereaza faptul ca acest plan secund al existentei este întotdeauna prezent în orice „fire”. Succesiunea imaginilor ar putea fi interpretata ca o dorinta a acestuia de a înlatura barierele si de a explora miraculosul.sa-l atinga. 7. Prezenta eului liric în poezie se evidentiaza prin pronumele personale la persoana I. dorinta puternica de a se abandona într-un timp încremenit. Valoarea imperativa. „mi) si prin verbul la persoana I singular („-nteleg”). Sa fie iarna) 1. firea. visul. Titlul poeziei nuanteaza dorinta de a fi captiv unui aceluiasi timp. 3. conservare a acestui timpului. Înaintarea în miraculos si configurarea acestui cadru ar putea traduce o rezistenta a eului liric la constrângerile si la limitele realului. În primele trei strofe se face descrierea unui cadru oniric prin prezenta unor ansambluri insolite. Fata se privea într-o oglinda sparta. 39 (Leonid Dimov. „A chipurilor în amurg plapând” 6. care prefigureaza tema poeziei. „sa-nteleg” – În aceasta structura cratima marcheaza lipsa unui sunet (vocala î) despartind doua parti de vorbire diferite si pastrând masura. element intermediar între divin si terestru. naluci – fantasme 2. – sens propriu Ochii sunt oglinda sufletului. 8. de care aminteam. noaptea etc. sugereaza eliberarea de materialitate a eului liric. jale – tristete. Titlul „Desmarginire”. tarâm al minunilor în contingent. Modul conjunctiv cu valoare imperativa subliniaza doleanta eului liric de stagnare. la Divinitate. teme/motive: iarna. singular („ma”. Metafora „Despovarat de zgura parerilor de rau” sugereaza detasarea de grijile si regretele inerente trupescului odata cu atingerea spiritualului. într-o lume de „preziceri si colinde”. 9. Personificarea visului care dirijeaza fiintele . Prizonier al cotidianului. 5. în care nimic nu e surprinzator si totul e posibil. sugereaza intensitatea sentimentului. reprezentata cu ajutorul epitetului „muzica divina”.

fara a marca aceasta printr-o pauza. legendare reliefeaza prin intermediul enumeratiei „zei. de-atunci suvoaie-ntregi de clipe” este utilizata virgula pentru a marca interjectia „ah”. Oniricul tinde spre invadarea realului. meandri. care vine sa demonstreze din nou faptul ca în acest spatiu concretul se dizolva în abstract. Se observa. singular („ma”. Expresivitatea poeziei este data de aparitia figurilor de stil si de elementele de versificatie. a sterge de pe fata pamântului. 9. Astfel jalea creste în „tagma suferinda”. epitet (gerunziu acordat) ce sugereaza dezamagirea provenita din imposibilitatea fuziunii dintre real si ireal. În ultima strofa tensiunea lirica se amplifica. Poezia este formata din patru catrene. tema creatiei. „Cum se lipesc cu totii…”. Hiperbola „pentr-un ev întreg” sugereaza dorinta eului poetic de a ramâne captiv unui timp abstract. („Cum roade visul…”. astfel. Aparitia figurilor mitologice. a intra în pamânt de rusine 4. cât se poate de bine conturata. I. Expresivitatea lirica este. „coloane” 2. Motivul oglinzii subliniaza limita dintre real si ireal „Cum se lipsesc cu totii de oglinda/ Sa treaca dincolo cât mai curând”. 40 (stefan Augustin Doinas. o imagine de miscare absurda. Nalucile iau parte la „circul interzis pentru cei vii”. „arhitrava” . iar el sa patrunda într-o alta forma a existentei „pentr-un ev întreg”. eve/ si cavaleri” faptul ca în acest spatiu orice este realizabil. „Cum nasc apoi naluci…”). Iedera îndragostita) 1. „mi) si prin verbele la persoana I singular („-nteleg”). Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri se justifica prin faptul ca poetul a utilizat ingambamentul care consta în continuarea unei idei poetice în versul urmator. prin care se realizeaza câte o comparatie de fiecare data parca neterminata. de asemenea. În versul „Ah. spre contopirea cu acesta într-un spatiu metafizic. ordonarea timpului dupa succesiunea ireversibila a fenomenelor sa se anuleze. Oximoronul fantasmelor care „gonesc usor” realizeaza sub forma unei asocieri paradoxale. absolut. Acest lucru este sugerat prin personificarea visului care dirijeaza figuri legendare. Autorul foloseste acest procedeu. ireal.miraculoase accentueaza capacitatea oniricului de a face din imposibil posibil. motivul timpului 5. în sensul ca nu apare termenul cu care se face comparatia. Personificarea nalucilor care se plimba calare si oximoronul „gonind usor” creeaza o imagine paradoxala care configureaza un spatiu miraculos. structura simetrica a începutului celor trei strofe. iar prezenta eului liric se face simtita prin pronumelor personale la persoana I. . 3. în primele trei strofe configurându-se un cadru abstract. Însa acest lucru e împiedicat de bariera reprezentata simbolic prin oglinda. la spectacolul accesibil doar celor care transcend din realitate în acest cadru oniric. timpul sa îsi piarda esenta.

iar toate actiunile ei vor fi numite de acum de verbe la indicativ. timida. de atunci suvoaie-ntregi de clipe” si prin imperativul „iat-o” ce denota implicarea eului liric si ofera o culoare vie atmosferei sugerate de poezie. Cratima din versul „Durerea-l bântuia ca o fanfara”. sihastra”. În prima parte a textului observam aparitia imperfectului. iedera începe a-si manifesta sentimentele prin miscari lente. . personificari „iedera-mbatata de cuvânt”. Limbajul poetic în poezia data se caracterizeaza prin expresivitate oferita de multitudinea figurilor de stil epitete „frunza.des utilizat din perioada modernista pâna în prezent. gingase : „se alinta”. sihastra”). 8. palida. în cazul carora nu se poate preciza momentul încheierii lor: în vreme ce mesterul „înalta”. „linge”. pentru a evidentia mai bine o idee poetica. indicând actiuni durative.imagini vizuale: „iat-o: frunza palida. „deschide”. sihastra”. iedera „încerca” zadarnic sa se prinda de piciorul lui. realizându-se totodata si pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (substantiv/pronume personal. aceasta este retinuta. mereu îsi ia avânt”. forma neaccentuata). Balada întrebarii lui Parsifal) 1. repetitii „si mereu. Alternarea modurilor si a timpurilor verbale face cititorul sa surprinda câteva secvente ce amintesc de o desfasurare epica. are rol de a marca elidarea vocalei î . E în floarea vârstei. 2.. cât si prin interjectia din versul: „ah. I. sfioasa. sihastra”. prelungi”). 6.. metafora („glezna pietrelor”) si a imaginilor vizuale („suind cu soarele pe dungi”. ademenita de cuvânt. sugereaza surpriza eului liric în momentul aparitiei iederei. personificare: „Iedera-mbatata de cuvânt” 7. Urmeaza o ampla personificare a sa. „misca”). începe sa urce. construita cu ajutorul figurilor de stil: epitet multiplu („frunza. însa odata ce mesterul o invita sa-i fie alaturi. care dinamizeaza atmosfera poeziei. Initial. prin imaginile artistice folosite . pe care o dezvolta de-a lungul mai multor versuri. epitet dublu: „Iat-o: frunza palida. timpul prezent („musca”. „se alinta”. palida. tânjea = zacea. 9. iederea. prezentata metaforic. metafore „glezna pietrelor”. cumplit = teribil. Dupa ce mesterul îi adreseaza chemarea prin imperativul „vino”. Ultimele 7 versuri încep prin imperativul „iat-o”. Odata ce a gustat din fructul dragostei.ntregi de clipe”. prinde curaj iar dragostea lor se va pierde în timp „suvoaie. 3. Textul este conturat pe baza unei fantezii ce îmbraca o poveste inedita de dragoste între mester si planta firava. „misca brate gingase. 41 (stefan Augustin Doinas.

stagnau solemne” 5. Metafora prin care imaginea padurilor este apropiata de cea a unor schelete. Banala) 1) firesc = natural . teme/motive: natura. castelul. Fragmentul citat se încadreaza în definitia speciei. Incipitul marcheaza o atmosfera de poveste. fiind personificat. În primele patru versuri. Caracterul descriptiv al secventei citate este dat pe de o parte de faptul ca se prezinta un tablou prin detaliile sale specifice („câmpie legendara”. Natura întreaga respira a boala. sugereaza si el boala grea care a contaminat tot locul. vazduhul însusi fiind târât prin noroi. „si apele.schelete”. durerea bolii stapânului. prin diferite trimiteri se realizeaza personificarea castelului aflat „într-o vale legendara. legendar sau mitologic. Cântecul îsi pierde menirea de a exprima frumosul si ajunge doar sa se transforme într-un vuiet care anunta haosul creat de aceasta stare apasatoare. „Padurile – schelete care tipa”. stagnau solemne”. Epitetul metaforic „vântul galben”. sleind. „apele. amplifica zbuciumul naturii care vibreaza la aceeasi intensitate cu suferinta Regelui Pescar. 9. Boala Regelui Pescar pare sa fi afectat toata fire. apele 6. 3) Am strâns mâna de la mâna si am cumparat ceva frumos. si-a imaginat povestea mea cu ochii mintii. 42 (Geo Dumitrescu. iar pe de alta parte de prezenta grupurilor nominale. Nicio înaltare nu mai este posibila. „vântul galben”). specifice unei descrieri („vechi castel”. într-un mod fortat dupa cum arata si comparatia „ca un sclav”. Balada desemneaza specia genului epic care dezvolta un subiect istoric. I. 7. sleind. 4) „m-am gândit ca esti frumoasa”.4. având si pasaje de lirism. „Vazduhul tras prin tina”). „stresinile toate-ntr-o aripa”. în vreme ce natura este prezentata ca într-un pastel. „cumplit zugrav”. Imaginile vizuale care puncteaza acest lucru sunt cât se poate de elocvente prin enunturile eliptice care le cuprind „Padurile . „cu toate ca esti frumoasa” .” Comparatia „Durerea-l bântuia ca o fanfara” accentueaza ideea conform careia castelul resimte la rândului lui. urasc = detest 2) Prezenta punctelor de suspensie în versul „ca as vrea sa fi întotdeauna a mea…” se justifica prin nevoia de a accentua intensitatea sentimentelor eului liric fata de iubita. 8.

dar si faptul ca întregul monolog liric este adresat iubitei („as vrea sa fii întotdeauna a mea”. ca as vrea sa fi întotdeauna a mea.. care nu pare a fi real. (Diana Ionescu. dupa ce punctul culminant al pasiunii ce îi cuprinsese pe îndragostiti se consuma: „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura. În acea clipa tot ceea ce-i înconjoara pare ca dispare. format doar din adjectivul „banal”. Daca raportam titlul la contradictia cuprinsa în ultima strofa („desi faptul ca te iubesc îmi apare evident”/„nu stiu de ce te urasc în acest moment”) apare o noua explicatie..”. ca as vrea sa fii întotdeauna a mea…” are rolul de a scoate în evidenta sentimentele pe care eul liric le are fata de femeia iubita. Puritatea acestei nazuinte este subliniata de epitetul dublu „gând cuminte si firesc”.5) teme / motive literare : iubirea. coord. 43 (Mihai Eminescu.”. ca te iubesc. iubirea poate conduce de multe ori la stari contradictorii. 7) În a doua strofa. 12 L. Luminita Paraipan) I. trezeste în el dorinta de a o avea toata viata alaturi. Comparatia „totul e roz si plin ca în literatura” sugereaza ineditul sentimentelor resimtite de îndragostiti. Însa. prof. Iambul) . împlinirea fizica a dragostei pe care amândoi o simt unul fata de celalalt printr-un sarut. în câteva imagini vizuale ce redau intensitatea dragostei traite. Sentiment inefabil. Sentimentele lui îi apar drept o consecinta fireasca a reprezentarii iubitei. intensa fiind prezenta în orice gând „m-am gândit ca esti frumoasa. poetul concentreaza întreaga lor „poveste” de îndragostiti. 9) Poezia citata este una de dragoste. Cele trei puncte de suspensie „în clipa asta ti-am simtit buzele pe gura…” au rolul de a accentua emotiile traite de eul liric si implicarea afectiva a acestuia. iubirea începe treptat sa îsi piarda din culoare si din farmec. Doar gândul la frumusetea iubitei. un motiv pentru a considera toata aceasta poveste de iubire ca fiind una banala. Prin cea de-a doua comparatie „totul e …ca într-un refren de tangou” poetul face trimitere la pasiunea ce caracterizeaza povestea lor de iubire în a caror brate se lasa purtati fara nicio retinere. Astfel se poate observa cum la început dragostea este acaparatoare. „ m-am gândit ca esti frumoasa”. sarutul 6) Enumeratia „ca esti frumoasa. pare initial în opozitie cu ideile poetice ale textului. Ultimul vers al strofei reprezinta apogeul pasiunii celor doi.. având în vedere tema acesteia (iubirea). ca te iubesc. „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura”). 8) Titlul poeziei. iar cei doi iubiti sa nu ramâna cu nimic altceva decât cu o amintire care acum li se pare „Banala”.

iubirea. prin epitetul în inversiune: „dulce glas”. Strofa a doua debuteaza cu o exclamatie melancolica. pe exprimarea subiectiva a trairilor. mai blând si mai pudic”. prof. marcata grafic prin conjunctia adversativa „dar”. ele pot marca si o stare de melancolie. 12 L.1. „s-auzi în el al undei sopot” / „versul cel mai plin” 5. Versul al doilea. vers = stih trezind = desteptând. 44 (Mihai Eminescu. 9. (Ramona Manica. 4. Punctele de suspensie marcheaza o întrerupere a enuntului. 7. E toamna în sufletul meu. a starii de melancolie si revenirea la realitate. Comparatia „masura/…plina e ca toamna mierea-n faguri” vine sa evidentieze si sa ridice la rang înalt elementul prozodic: masura este asemanata cu dulceata si abundenta mierii în anotimpul precursor iernii. Afirmatia mea l-a lasat cu gura cascata. tema creatorului/conditia poetului. compus din doua silabe. 8. Stau în cerdacul tau…) 1.„ura”. „trezind în suflet patima si ura”. sugerând întreruperea ideii poetice. Ideea poetica este redata prin substantivele aflate în relatie de antonimie: „patima”. . sugereaza exprimarea sentimentelor în poezie. melancolia. accentul fiind pus pe sentimente. senina = clara. reflectii asupra propriilor conceptii. semnul exclamarii fiind însa înlocuit cu linia de pauza. Poezia se încadreaza în curentul romantism prin temele si motivele specifice (tema creatorului. Luminita Paraipan) I. melancolia). sugerând ideea de unicitate a piciorului de vers. o pauza afectiva în text. se subliniaza rolul important al prozodiei clasice în creatia lui Eminescu. Reluarea lui în ultimul vers are rolul de a pune în evidenta faptul ca întreaga poezie este „închinata” iambului. menit sa-l caracterizeze pe Amor. misca = freamata. motivul inspiratiei poetice. 3. coord. 6. 2. De asemenea. Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv articulat hotarât „iambul”. care este „cel mai plin.

în mare parte dinamice („vântul misca arborii-n gradina”.. contaminând natura. cât si figurile de stil ( epitetul „umeri de ninsoare”. 6. Prefera sa ramâna în întuneric. Epitetul „mâna ta cea fina”. de data aceasta absoluta.. feeric. Fereastra. 4. Se pastreaza totodata masura si ritmul versurilor.”) învaluie îndragostitul în efectele semiobscuritatii produse de o noapte senina. Procedeaza cum vrei. 9... „umeri de ninsoare” Teme/motive: iubirea. 8. 5. fapt ce presupune reveria trairii. dominat de lumina selenara „s-alaturi luna bate trist în geam”) deoarece toate miscarile sunt abia resimtite. Se creeaza o atmosfera intima. care muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural. invadând spatiul sacru al intimitatii. un ansamblu domestic întrepatruns cu un aer familiar. dar si prin tema naturii. „încet te-ardici”). „mâna ta cea fina” . reflectând razele lunii. Titlul sonetului este reluat în primul vers din primul catren. decât sa afle ca a fost tradat de propriul frate. Sonetul „ Stau în cerdacul tau. Pe de alta parte. pe imaginea iubitei care este privita. redata în prima strofa. ramuri. Metafora „flori de umbra ma cuprind” este extrem de sugestiva în redarea ideii de analogie între sentimentele eului liric si natura. 3. Observarea iubitei se face prin intermediul unei ferestre. Atmosfera de intimitate este creata de acest cerdac. marmoreana.2. atâta timp cât transferul nu va bate la ochi. specifica romanticilor este reflectata si aici. arborii si florile nascând umbre în lumina selenara. O modalitate de evadare. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa „dar”. Cratima din versul „Deasupra-mi crengi de arbori se întind” are rolul de a pune în evidenta pronuntarea împreuna a doua parti de vorbire diferite. prin motivul visului. fixând cadrul: „Stau în cerdacul tau. „ în val de aur parul despletind”.. pe de o parte. fereastra este cea care permite privirii îndragostitului sa poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o iubeste. luna. precum si metafora „În val de aur parul despletind” exprima senzualitatea celei care pierduta în gânduri se uita în lumina. Multitudinea imaginilor artistice. hotarul dintre cele doua spatii – exterior si interior – despartindu-i parca pe cei doi îndragostiti. Vraja este atât erotica. de mister. cât si exterioara. personificarea „stele tremura” etc..” apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica. 7. urmata apoi de stingerea luminii („Încet te-ardici si sufli-n lumânare.”. „desfaci visând pieptarul de la sân”. element recurent în lirica eminesciana reprezinta. spatiu al oglindirii si al invaziei erotice. . Relatia de apropiere dintre cei doi este evidentiata de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: „eu”.) contribuie la alcatuirea unui spatiu intim. stelele. Feminitatea nuda. „tu” si de adevaratul ritual al privirilor celor doi. desemnând un spatiu intermediar.

Amintirea e modalitatea de eternizare a iubirii.. Departe sunt de tine..batrân si singur”.. reprezinta un final melancolic si dramatic. Teme/motive: viata lipsita de noroc. În aceste versuri apare motivul îmbatrânirii iremediabile suferite odata cu pierderea iubirii. limita expresiva a situarii între vis/iluzie si realitate.aducerile-aminte” aflata în versul..norocul ce-o clipa l-am avut”)-nenorocul (. 45 (Mihai Eminescu. cu mâini subtiri si reci”.Cu ochii mari în lacrimi.) 1... tristete.. Ochii sufletului îti arata adevarata fata a omului. Cratima din structura . 4.aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”)-uitarea(. fiind asociata cu vârsta celui care se simte . metafora .. moartea. minimalizând luciditatea si ratiunea este un alt argument în sprijinul apartenentei acestei poezii la curentul romantic.. amintirea (. înteleasa ca amestec între fericire si nefericire.. intrând în alcatuirea unei locutiuni substantivale. clipa = moment. pus sub semnul regretului. amintirea 6. neliniste.batrân ca iarna” are rolul de a evidentia motivul îmbatrânirii iremediabile. . Ultimele patru versuri încep cu exclamatia retorica . sugereaza departarea fiintei de realitate. Pentru el focul inimii e mai puternic decât ratiunea.. Sub raport prozodic influenteaza masura si ritmul versului. Comparatia .O! glasul amintirii ramâie pururi mut”.iarna” evoca ideea de singuratate.si parc-ai vrea a-mi spune ceva..batrân” din pricina departarii de iubita.glasului amintirii”. Alternanta prezent/trecut scoate în evidenta efectele transformatoare ale iubirii. .apoi suspini” 5.Avem de-a face cu o natura coplesitoare. 3. dorinta si împlinirea acesteia creând la nivelul textului o expresivitate deosebita. asupra careia domina lumina selenara.sa” indica dorinta de respingere a . 2. visul/ reveria. Trairile eului liric sunt contradictorii. etern = vesnic... melancoliei.. evidentiata si în acest sonet. vreme. dorintei de uitare. I. un motiv caracteristic curentului romantic.glasul iubirii”. 7. Substantivul . aspectul de pustietate.Aducerileaminte pe suflet cad în picuri” marcheaza grafic rostirea împreuna/legata a celor doua cuvinte pronuntate fara pauza.. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene. Folosirea verbului la conjunctiv prezent. . Cultivarea sensibilitatii..viata-mi lipsita de noroc”).. aducând în prim-plan tema iubirii care mai traieste doar prin puterea amintirii. lipsit de viata. nemuritor.sa uit pe veci”) evidentiaza trecutul ce sta sub semnul norocului de-o clipa si prezentul visarii. Antitezele norocul (.. a imaginatiei si a fanteziei. epitetele . „ramâie” fara conjunctia .

Trasaturi romantice ale poeziei: imaginatia este principiul fundamental de creatiei.Departe sunt de tine.singur lânga foc”. noroc-nenoroc. al melancoliei. dar si al dorintei de uitare.8. Virgula este semnul grafic care în versul „Sa te ridic pe pieptu-mi. I. 9.vei fi murit” proiecteaza sentimentul iubirii în eternitate. ireversibilitatea timpului. având rolul de a sublinia distantarea în timp si în spatiu a fiintei iubite. visul. Din valurile vremii…) 1. iar epitetul „scump” sugereaza imaginea perfecta a femeii în ochii îndragostitului. dar si de utilizarea verbului la persoana a II-a singular. iubite înger scump” desparte o apozitie dezvoltata de restul enuntului. tema iubirii/ motivul visului 5. 4. „iubite înger scump”. În metafora „iubite înger scump”. Epitetul în vocativ „iubite” transfigureaza iubirea. 46 (Mihai Eminescu. dubla determinare epitetica „iubite” si „scump”. generatoare de melancolie: norocul-nenorocul. care traieste prin puterea amintirii. umbra. De asemenea. Trairile eului liric sunt contradictorii. stelele. Gestul lui m-a impresionat pâna la lacrimi. Structura de monolog adresat a textului este conferita de sintagme precum „iubita mea”.” evidentiaza tema iubirii eterne. antitezele romantice. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipa. Prezentul visarii este pus sub semnul regretului. modul imperativ „rasai”. Întreaga poezie este o confesiune lirica realizata pe baza relatiilor antitetice: vis/reverie-realitate.. predilectia pentru marturisirea directa. umbra = amintirea. amintirea-uitarea. un final melancolic si dramatic. cultivarea emotiei si a sentimentului. amintire-uitare. Adverbul „departe” are dubla perspectiva. stilul confesiv poate fi un alt argument în sustinerea acestei idei. sincera a propriilor sentimente. Titlul . bazate pe relatia atractierespingere.. atât locativa cât si temporala.. Folosirea verbelor la viitor . zadarnic = inutil.. 6. evidentiaza sentimentele puternice ale îndragostitului. afectivitatea.. al refuzului asumarii unei realitati banale. 7. Ai încalzit un sarpe la sân. 2. 3. Poezia eminesciana „Din valurile vremii…” se încadreaza în estetica romantismului prin tema si motivele pe care le dezvolta: iubirea pierduta. universul ideatic al poeziei dezvolta o gama variata de trairi si de emotii valorificate prin imagini artistice: . odinioara/altadata-prezentul clipei. „vântul loveste în feresti”. .

„fata stravezie”. 7. . Punctele de suspensie reprezinta nostalgia. care este pusa în legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric. Portretul este desavârsit prin metafora „Femeie între stele si stea între femei”. luna. 47 (Mihai Eminescu. „Peste vârfuri” de Mihai Eminescu este o poezie romantica. perfectiunea iubitei. întrucât are la baza trasaturi specifice romantismului. Cratima este un semn de ortografie. În ultimele versuri apare sentimentul de tristete profunda. care nu mai are contururi clare odata cu trecerea timpului. De asemenea.8. Epitetul „lin” reda o adiere usoara si trista a codrului./ Codru-si bate frunza lin” 6. cauzat de neîmplinirea iubirii „În ochii fericirii ma uit pierdut si plâng”. în scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. a comparatiilor „stravezie ca fata albei ceri”. care marcheaza în prima structura pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite („inima-mi”). 5. balai”. toate aceste figuri de stil conturând un portret al femeii cu trasaturi specifice liricii eminesciene. „zâmbetul tau dulce”). Prima strofa evoca nostalgia eului liric fata de timpul trecut. Prima strofa este o descriere a cadrului natural. pentru imposibilitatea de a trai în prezent o iubire ideala. slab de inima. codrul. 4. din inima 2. dar si efortul sau repetat de a-si aminti peste timp imaginea iubitei. Ea are o inima mare. Peste vârfuri) 1. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor („bratele de marmur”. starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin întrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa. Titlul invoca trecerea ireversibila a timpului. aduc sentimente puternice. natura. Inversiunea din primul vers („Peste vârfuri trece luna”) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru. I. iar apoi încep sa scada în intensitate. melancolia eului liric. apare si la începutul primului si ultimului vers. 9. în care apare ca element specific recuzitei romantice „luna”. iar în cazul celei de-a doua structuri elidarea vocalei „î”. felul în care amintirile vin în prezent din „valurile vremii”. Mi-a promis câte-n luna si în stele. melancolia „Peste vârfuri trece luna. teme/motive: iubirea. conferind textului simetrie. Metafora „Din valurile vremii…”. „parul lung. 3. din care se constituie titlul. evidentiind frumusetea. Intensitatea trairilor eului liric. folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului.

a face cale întoarsa. Titlul poeziei „La steaua” prezinta elementul principal al textului. care reda miscarea usoara a frunzelor din codru. aproape divina. care parca se completeaza reciproc. La steaua) 1. 48 (Mihai Eminescu. Metafora „Icoana stelei” accentueaza importanta stelei. Sentimentul resimtit în fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie. Inversiunile („trece luna”.8. „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie” 7. Toate miscarile. chiar dupa ce sentimentul s-a consumat. continutul meditativ si exprimarea gnomica reprezinta alte doua argumente în acest sens. iubirea. Metafora „al nostru dor/ Pieri în noapte-adânca” sugereaza faptul ca iubirea care se stinge. 3. 8. sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul „lin”. dar si de epitetul personificator „melancolic”. 9. noaptea 5. este . Eul liric este îndurerat la gândul trecerii ireversibile a timpului. Titlul „Peste vârfuri” se regaseste si în primul vers al poeziei. timpul nu ia în seama aceasta suferinta. si face trimitere spre tema textului. care califica sunetul cornului. Ea lumineaza vietile oamenilor. dorul care persista. 9. mai departe” într-un ritm firesc. amor –iubire 4. Imaginile vizuale („Peste vârfuri trece luna/ „Codru-si bate frunza lin”) alaturi de imaginea auditiva („Melancolic cornul suna”) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii. cosmosul. De asemenea. a o lua pe o cale gresita 2. Virgula este folosita pentru a marca pauza ritmica din interiorul strofei. dar de multe ori lumina stelei este vizibila dupa ce astrul deja a disparut. teme/motive: steaua. „Melancolic cornul suna”) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren. nu dispare ca senzatie cu totul. la fel ca trecerea lunii. Dragostea. Epitetul „noapte adânca” subliniaza imaginea cosmosului întunecat. Steaua reprezinta punctul de reper al cosmosului dar si al întregii omeniri. 6. marcând si coordonarea prin juxtapunere între propozitii. ci îsi continua drumul „mai departe. la fel ca si cosmosul. I. a pieri – a se pierde. În ultimul catren poetul compara iubirea. învaluind atmosfera într-o aura de mister. Poezia se încadreaza în lirica romantica deoarece apar teme/motive literare specifice romantismului: noaptea. la fel ca sunetul cornului. cu calatoria luminii emanata de o stea.dorul. Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa în momentul noptii.

eterna. Ultimele doua versuri ale strofei fac referire la faptul ca în urma unei iubiri vor ramâne amintiri vesnice. Poetul foloseste metafora „Lumina stinsului amor” pentru a sublinia ideea ca întotdeauna omul care a fost înnobilat de acest sentiment îsi va aduce aminte de frumusetea unei iubiri, care cândva ia luminat sufletul. I. 49 (Mihai Eminescu, Noaptea…) 1. a se face foc si para; a-si lua un foc de pe inima

2. Rolul cratimei în structura „Pe-ai mei ochi închisi ca somnul si pe fruntea-mi în mijloc” este acela de a marca pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (prepozitia si articolul posesiv, respectiv substantivul si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor. 3. Ideea fratelui tau a facut lumina în gândurile colegilor.

Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i erau recunoscute meritele. 4. 5. teme/ motive : iubirea, noaptea; „ Noaptea potolit si vânat arde focul în camin;”

„ Lumânarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.” 6. Tabloul iubirii este constituit în jurul atmosferei de liniste, de visare, metafora „mintea îmi adoarme” sugerând linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest cadru îndragostitilor. De asemenea, somnul este cel care creeaza o lume aparte, în care exteriorul nu mai are nicio importanta, comparatia „ochii mei închisi ca somnul” demonstrând delimitarea acestui spatiu de cel real, de cotidian. 7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza atât prin temele si motivele sale (visul,somnul, iubirea si meditatia nocturna), exploatându-se zona subconstientului si visului, considerat a fi mai consistent decât realul, cât si prin prezenta numeroaselor figuri de stil cu rol de a accentua ideea iubirii absolute desfasurata într-un cadru propice („potolit…arde focul”, „somnu-i cald, molatic,lin”). 8. Motivul central al poeziei este evidentiat înca din titlu, simbolizând spatiul romantic de împlinire, de desfasurare a iubirii absolute, aceasta nascându-se din starea de contemplatie si de visare, în cadrul nocturn. Sentimentul dominant este cel de liniste si chiar o usoara moleseala („somnu-i cald, molatic, lin”), iubirea fiind încununata de puritatea iubitei („alba ca zapada iernii”) într-un momentul propice visarii, al caderii într-o stare meditativa: noaptea.

9. Spatiul interior descris în prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive prin intermediul imaginilor vizuale („arde focul în camin”, „Dintr-un colt pe-o sofa rosa”, „Lumânarea-i stinsa în casa”). Epitetul dublu „potolit si vânat arde focul”, pe lânga sugestia cromatica subliniaza si atmosfera calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor al focului din camin, se realizeaza în mod natural trecerea spre o stare placuta de somnolenta, calificata de trei epitete („somnu-i cald, molatic, lin”). În aceasta atmosfera, pe care nimic nu pare s-o poata leza, ratiunea lasa locul starii de reverie („mintea îmi adoarme” - metafora). I. 50 Mihai Eminescu, De câte ori, iubito…) 1. ostenite=istovite pierzându-se=disparând 2. În versul „Departe doara luna cea galbena - o pata", linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa „o pata", referitoare la „luna cea galbena". Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. 3. El a plecat departe de casa. Momentele petrecute împreuna sunt atât de departe… 4. Metafora „Oceanul cel de gheata” simbolizeaza imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. Substantivul „oceanul" ilustreaza distanta ce s-a creat între cei doi îndragostiti, iar gheata, imposibilitatea de a strabate aceasta distanta. Epitetul personificator „priviri suferitoare" are ca rol redarea starii de tristete ce survine odata cu pierderea iubirii. 5. „pe bolta alburie, o stea nu se arata”; „o pasare pluteste cu aripi ostenite”; „pierzându-se-n apus”; „ma-ntunec si înghet” 6. Versurile poeziei fac distinctia între planul circumscris de natura si cel al interioritatii eului liric. Între cele doua exista o evidenta legatura, deoarece starile resimtite de eul liric odata cu pierderea iubirii, gaseste ecou în toate elementele naturii. 7. Contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric, precum si tema poeziei (iubirea pierduta) sunt doua argumente care încadreaza textul în estetica romantica. 8. Titlul „De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierdute. Vocativul „iubito” nu reda doar raportul relatiei dintre cei doi, ci sugereaza si sentimentul de melancolie al eului liric, punctele de suspensie prelungind parca, într-un timp nedefinit, acest sentiment. Structura „de câte ori” exprima frecventa

amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum “ocean de gheata”. 9. Incipitul poeziei reia titlul, „De câte ori iubito…”, exprimând suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora „oceanul cel de gheata” care-i chinuieste sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic „bolta aurie”, este imposibila, întrucât la orizont nu se arata nicio stea – simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic „luna cea galbena” si prin apozitia explicativa „o pata”. I. 51. (Horia Furtuna, Balada lunii) 1. tainuit = ascuns, secret; fugara = scurta, de moment; 2. Linia de pauza din versul „Din fiecare-ndragostit – poet” are rolul de a sublinia prin izolare substantivul „poet”, de a evidentia astfel efectul farmecului “blând si linistit” al lunii si totodata de a pastra, prin cezura, sonoritatea poeziei. 3. a iesi în lume, cât lumea si pamântul, gura lumii etc. 4. motivul lunii, al iubirii, al visului 5. monologul liric adresat, descrierea 6. Sinestezia „Întâiul vis sub raza ta lunara/ Îsi fâlfâie din suflete pornirea” are rolul de a îmbina imaginea vizuala cu cea auditiva pentru a personifica “întâiul vis”. Metafora-oximoron „izvorul de dureri”, explicata prin apozitie (iubirea), constituie un cliseu poetic eminescian, care trimite la ambiguitatea sentimentului, reunind bucuria si tristetea. 7. Desi Horia Furtuna este un poet simbolist minor, discursul liric din Balada lunii este mai curând romantic, deoarece poetul se foloseste de recuzita romantica atât la nivelul continutului (luna, noaptea, visul, iubirea) cât si la nivelul expresiei: invocatia retorica adresata lunii, descrisa eminescian („farmecul tau blând si linistit”) ca obiect divin, pentru ca are puterea de a transforma omul în îndragostit, iar îndragostitul în poet. Indicatia de gen – balada – pe care o contine titlul poeziei constituie o alta trasatura specifica a romantismului. 8. Cea de-a treia strofa a poeziei contureaza rolul farmecului lunii, acela de a metamorfoza fiinta umana întru frumos si armonie, de a face „Din fiecare om – îndragostit / Din fiecare-ndragostit – poet”. Epitetele „blând” si „linistit” si personificarea „alunecându-si raza-ncet” atribuite farmecului selenar au rolul de a melancoliza omul, de a ilustra calea discreta prin care îl transforma pe om în îndragostit si pe îndragostit în poet.

„Îti mai aduci aminte? Îti mai aduci aminte?” 4.. „gâste. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Tema . I. tabloul naturii si al târgului cuprins de toamna. „carute fugarite de ploaie” care detaliaza peisajul trist si dezolant al târgului provincial cuprins de toamna. cuminte” din a doua secventa a discursului liric are rolul de a surprinde tineretea trecuta a batrânilor „de la casa cea veche” Motivul toamnei din poezia Herta este o metafora a vârstei. În cazul primului vers al poeziei Herta. toate marci ale modernismului. 3. Se remarca abundenta grupului nominal (substantive si adjective). a satului/târgului provincial. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. prezenta indicilor spatiali si temporali. Herta) 1.9. 5. „. Titlul poeziei date este alcatuit din substantivul „balada”. al aducerii aminte. „grilajul de iedera coclit”. al trecerii ireversibile a timpului. Urmeaza. iar descrierea unui peisaj tipic românesc. figurile de stil variate – toate specifice textului literar descriptiv. iar sintagma „zâmbet de iaz. Motivul aducerii aminte si al trecerii timpului sunt tipic traditionaliste. timpul prezent al verbelor. „ploaie”. Metafora „zâmbet de iaz. contemplate cu naivitatea copilariei.. de ses. este laitmotivul poeziei. a toamna si a fân”. Virgula marcheaza în vorbire o pauza scurta. Prima secventa din textul liric dat descrie peisajul Hertei. apoi. cuminte” este ca o amintire a tineretii care luceste în ochii batrânilor. iar doilea substantiv din titlu. (Barbu Fundoianu. astfel încât poetul descrie admirativ prin intermediul versurilor însusirile lunii si puterea acesteia de a schimba omul. de ses. Acesta este semnificativ. Poezia Herta este realizata printr-o îmbinare a stilului traditionalist cu cel modernist. apartine ideologiei traditionaliste care cuprinde conservarea specificului românesc. numeroase imagini vizuale „vântul nisip aduce”. împreuna cu sclipirea fugara a unor elemente din spatiul natal. al spatiului natal vazut ca geografie mitica. 7. care are rolul de a purta cititorul în universul satului moldovean. „toamna”. a toamna”). neasteptati sau a unor imagini menite sa socheze precum „ulite murdare”. „linistea. cu pantofi galbeni”. „fetele asteapta în ulita murdara. „luna”.mucegaieste”. „carute fugarite”.. de ploaie si de vânt. 52.. Amintirea vremurilor trecute. „iedera” 2. 6.”vântul”.azi/ si stearpa si molâie ca o convalescenta”. Discursul liric este creat prin folosirea unor termeni colocviali. virgula este folosita pentru a separa doi termeni dintr-o enumeratie („a ploaie. care reprezinta specia literara: cântecul închinat lunii. motivul toamnei. Descrierea subiectiva este realizata înca din primul vers prin imaginea olfactiva „miroase a ploaie.

si motivele textului tin de curentul traditionalist, dar anumite imagini sunt create în stil modernist. 8. Ultima secventa este ca o concluzie a discursului liric. Ideea poetica a ultimelor cinci strofe este trecerea ireversibila a timpului si amintirea tineretii care a ramas doar sub forma unor poze într-un album. Trecutul este „ascuns” în pozele facute în tinerete, prezentul fiind doar o trista imagine plina de riduri, vazuta în oglinda. Mijloacele artistice concretizeaza ideea poetica prin metaforele „Ne-ascund atât de bine albumele cu clampa / de-alama, tineretea!” si „trecutu-i lânga lampa”, prin imagini vizuale „plina e oglinda cu cute în obraz”, prin comparatia expresiva „si stearpa si molâie ca o convalescenta”. Comparatia din ultimele doua versuri aminteste de zilele copilariei lipsite de griji, linistite, de mult pierdute „e-asa de lunga vremea”. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii imaginilor artistice „miroase a ploaie, a toamna si a fân”, „auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz”, „plina e oglinda cu cute în obraz” si a figurilor de stil: comparatia „si stearpa si molâie ca o convalescenta”, epitete „factorul greoi si surd”, „tacerea lunga si gri”, „albumele cu clampa de-alama”, metafore „linistea în lucruri de mult mucegaieste”, „un zâmbet de iaz, de ses, cuminte”. I. 53. (Octavian Goga, Sonet) 1. biserica, altarul. 2. În versul „si ele-adorm de tine alinate”, cratima este folosita pentru pastrarea masurii medii a poeziei de 11 silabe, prin transformarea hiatului în diftong. 3. Mihai îl bate mereu pe fratele sau mai mic. În partea estica a Europei bate Crivatul. 4. Poezia este un monolog liric adresat, pronumele personal „tu” din primul vers având rolul de a exprima subiectivitatea, fiind o marca a tipului direct de adresare. 5. O figura de stil prezenta în strofa a doua este personificarea „patimile… adorm” prin care poeziei îi este atribuita însusirea omeneasca de a avea puterea alinarii durerilor sufletesti, de a le face uitate. 6. Poezia Sonet de Octavian Goga ilustreaza caracteristicile traditionalismului literar, prin cultul spiritului religios cu ajutorul poeziei devenite o „Biserica cu porti neîncuiate” si prin prezentarea datinilor stravechi, precum mersul la biserica, spoveditul, alinarea si purificarea sufleteasca. Poezia este de esenta spirituala, ilustrând ideea de religiozitate prin valorificarea riturilor si a credintelor stravechi.

7. Scrierea cu majuscula a substantivului Poezie evidentiaza importanta acordata de catre autor poeziei, personificarea ei si adresarea directa prin folosirea vocativului, caz afectiv, oferind substantivului o pozitie-cheie, un rol central în structura poeziei. 8. În prima strofa, ideea poetica (Poezia ca altar spiritual unde fiinta umana se împartasesete cu tainele universului) este subliniata prin utilizarea pronumelui personal „tu”, marca a tipului de adresare directa si a substantivului Poezie scris cu majuscula ce are rolul de a prezenta de la început importanta deosebita acordata actului de creatie, transformat într-un ritual religios. Poeziei îi sunt atribuite însusiri omenesti cu ajutorul epitetelor personificatoare „tainica, curata Poezie”; ea este tainica, putând fi înteleasa doar prin patrunderea în misterele ei si curata pentru ca nu-i judeca pe ceilalti, având portile deschise pentru toata lumea, fara a face diferente. Metafora centrala a poeziei, „Biserica cu porti neîncuiate”, dezvaluie legatura între poezie si religie, reliefând procesului de transformare a poeziei în hrana pentru spirit. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin reflexivitate, predispozitie spre meditatie, prin cultul spiritului religios si valorizarea riturilor stravechi, dar si prin expresivitate, realizata cu ajutorul figurilor de stil: metafora „Biserica cu porti neîncuiate”, personificarea poeziei în sine, careia i se atribuie însusiri omenesti, ascultând pacatele si oprind amarul, caracterizata drept „tainica, curata si senina” si mai ales, prin utilizarea termenilor religiosi biserica, a spovedi si altar.
I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea) 1. crestetele = adâncul 2. În versul „Spre ceriuri bratele-si întinde sa-i vie dragul mire: Soarele!” cele doua puncte anunta o explicatie, la nivel sintactic un atribut apozitional, si marcheaza totodata o pauza mai mica decât pauza indicata de punct. 3. în fel si chip; în nici un chip; nu este chip 4. tema iubirii, tema naturii; motivul nostalgiei, al soarelui, al apei. 5. functia emotiva si functia poetica 6. Comparatia „asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde” sugereaza imensitatea sentimentului dominant – iubirea. Sintagma contine si o metafora sugestiva, „cetati de unde”, care semnifica maretia pura a lacului dintre munti. 7. Poezia este structurata ca o ampla comparatie între natura si iubire: uniunea simbolica a elementelor firii, apa si soarele, este asemanatoare cu comuniunea sufleteasca dintre cei doi îndragostiti. Adverbul de mod asa are rolul de a sublinia ideea ca iubirea, sentiment trait de eul poetic, este profunda, misterioasa si statornica precum apele lacului de munte, înfiorate permanent de atingerea razelor de soare. 8.În penultima strofa a poeziei, poetul ilustreaza, prin personificare, reactia undelor lacului în momentul întâlnirii cu razele soarelui. Un animism simbolic strabate tabloul: „razele saruta fata undei”, „spuma alba înfiorata'', „prelung si patimas tresare”, „tremur”. Termenii folositi apartin câmpului semantic al sentimentelor împartasite, al pasiunii puse pe seama elementelor naturii. Aparitia soarelui reprezinta trezirea la viata a lacului, iar stralucirea razelor da viata acestuia pâna în adâncuri. Cuvântul hora semnifica bucuria adâncului. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei Iubirea mea este format dintr-un substantiv comun si un adjectiv posesiv si se afla în strânsa legatura cu tema iubirii prezenta în poezie. Soarele alinta cu razele lui lacul asa cum iubirea alinta sufletul omului Pentru eul liric iubirea este

cea care încalzeste sufletul si-i da viata, asa cum soarele vegheaza asupra lacului si-i trezeste sentimente arzatoare. În esenta, metafora curcubeului sugereaza iubirea împlinita.

I. 55 (Octavian Goga, Batrâni) 1. plug, coasa 2.Cratima utilizata în versul „si-n barba plânge tata...” marcheaza elidarea vocalei î si reducerea numarului de silabe prin evitarea hiatului. Astfel se pastreaza masura si ritmul poeziei. 3.Verbul la modul conjunctiv, timpul perfect, repetat în ultimele doua versuri din prima strofa, subliniaza regretul parasirii satului, vazut ca o matrice existentiala: „Sa fi ramas fecior la plug, / Sa fi ramas la coasa”. 4. Prezenta eului liric se evidentiaza prin pronumele de persoana I: m, mi , eu si prin verbele la persoana I: „rataceam”, „sa fi ramas”, marci specifice ale subiectivitatii poetice. 5. Textul poetic are o structura clasica : are cinci strofe, catrene. Masura este de sapte-opt silabe, rima apare doar la versurile 2 si 4, ceea ce creeaza o sonoritate ampla, prin rostirea versurilor doua câte doua. 6. Metafora „un stâlp la batrânete” din ultimul vers al strofei a doua evidentiaza dorinta de a fi ramas în satul natal, pentru a fi un sprijin pentru parintii sai ajunsi la batrânete. 7. Poezia Batrâni de Octavian Goga se încadreaza în lirica traditionalista prin întoarcerea nostalgica spre lumea satului, vazut ca o matrice existentiala. Regretul înstrainarii (motivul dezradacinarii, specific poporanismului) predomina în întregul text poetic, eul liric raportându-se la trecut, la parinti si la sat ca la un univers al credintei, al linistii sufletesti si al traditiei. De asemenea, expresivitatea textului tine de recuzita traditionalista: tendinta de epicizare a liricului, figuri de stil lipsite de ambiguitate, prozodie clasica. 8. Ultima strofa începe cu un adverb de mod „Asa…”, urmat de puncte de suspensie, reprezentând o marca a implicarii afective. Melancolia trecerii timpului este subliniata prin epitetul „bieti ”, alaturat substantivului „batrâni ”, dar si prin verbul „va treceti”, cu nuante stilistice. Specific lumii satului, parintii îsi pun nadejdea în credinta, singura ce le-ar putea alina absenta fiului iubit : „si plânge mama pe ceaslov, / si-n barba plânge tata... ” Sentimentul de tristete se desprinde din întregul text poetic, fiind dat de regretul înstrainarii. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Astfel, titlul Batrâni

Ca mijloace artistice. Toate afirmatiile din text sunt observatii ale naturii umane în raport cu viata si cu moartea. caracteristica oamenilor care au trait momentul si l-au pretuit. motivul mortii. Cratima marcheaza elidarea vocalei a pentru mentinerea masurii si a ritmului din versul respectiv. prin evitarea hiatului. 9. Trecerea ireversibila a timpului este resimtita de parinti. de fapt. I. fragilitate. calitati dorite de om si pe care uneori considera ca le are. sub negura incertitudinii si a înfrângerii de catre forte mai mari decât noi. puse în relatie cu aceasta ultima idee. subliniind generalitatea.. motivul sensului existentei. am adunat 2. care sunt singuri si îsi asteapta fiul. Ultima strofa. pentru o mai buna identificare a cititorului cu autorul. I plural sugereaza ca tema poeziei este una universal valabila: „ne credem stânci. slabiciune. „în orice zi”. Antiteza zâmbim – izbucnim în plâns este sustinuta. concluzia discursului liric. dar care se afla. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. ascunzând în interior „viermi profunzi”: frica. Victorii negre) 1.evidentiaza mesajul textului poetic. 8. Titlul poeziei. ne vrem granit”. ce ne dau impresia puterii. Tema trecerii timpului. Substantivul din titlu este nearticulat. faptul ca regretul înstrainarii de cei dragi poate apartine oricui a trait aceasta exeperienta. multumit cu meschina „izbânda” asupra zilei ce a trecut. în acelasi timp. de perechea propozitie principala – circumstantiala opozitionala. Acest . care pun în evidenta diferenta de atitudine a omului. si epitetul metaforic „zile vii” (amintind parca de îndemnul „Carpe Diem”). versurile care încep cu litera mica sugereaza continuitatea ideii. tumult = zbucium. 3. Utilizarea pers. am strâns = am cuprins. motivul învingerii fiintei de catre timp (al conditiei umane finite) 5. 56 (Radu Gyr. se refera la victoriile mici. ideile din strofele precedente. Pe parcursul întregii poezii observam tehnica ingambamentului.. ideea poetica nefiind enuntata într-un singur vers. Este prezenta o nota de optimism. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. în loc sa fie nelinistit de faptul ca în ziua aceea . 6. „cu atât” 4. a mai murit putin. pentru a pastra rima si ritmul. poetul utilizeaza inversiunea („în inimi dac-am strâns”). 7. „Ne credem stânci” : Metafora stâncii reprezinta aparenta putere si imortalitate. Victorii negre. la nivel sintactic. este deschisa de o disjunctie pentru a accentua. caci acestia vor putea zâmbi la urma („în loc sa izbucnim în plâns”).

la nivelul expresiei. Masura versurilor este de 13-14 silabe. prin conditia lor efemera. 57 (Ion Heliade Radulescu. marca a adresarii directe. 2. deci nici un locutor. larg. „prinz” – forma literara: prind. persoana I singular „tremur”. 3. motivul literar al zburatorului. al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala. Se remarca la Heliade tendinta spre înalt. Pastelul – sinteza remarcabila între lamartinism si eresurile populare – este dominat de liniste. I. înghitite de moarte. Rolul virgulei este acela de a izola substantivul în vocativ. Este momentul aprinderii stelelor pe cer. Prezenta celor doua tipuri de lirism se justifica prin stuctura baladei (introducerea mitului folcloric în poezia culta. noaptea e „nalta” si vesmântul ei negru. 4. motivul comuniunii omului cu natura. 6. motivul noptii. parând ca se exprima pe sine. În descrierea înnoptarii se remarca prezenta unui lirism obiectiv. pâna la urma. N-am cumparat doua veste. contribuie la accentuarea impresiei de solemnitate si vraja. Locutorul devine mai abstract. Zburatorul) 1. „morele” – forma literara: morile.aspect este reliefat si de metafora miezului „viermuit”. încât. . 5. oamenii fiind întotdeauna învinsi. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. al somnului etc. „nesatiu” – forma literara: nesat. idilicul rural ). Repetitia epitetului „înalta”. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. cuprinde ca o mantie imensa lumea în „bratele somniei”.”(Eugen Simion) 7. Lirismul eliadesc este totusi mai putin obiectiv fata de cel cosbucian. în multe poezii „obiectualitatea devine voce” (Wolfgang Kayser). ci una. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura prin fata cititorului. iar rima este încrucisata. N-am nicio veste de la rude. „semanat cu stele”. un superlativ afectiv. încât nu mai este perceptibil nici un receptor al ei. motivul tacerii depline revine ca un laitmotiv. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. verbele la timpul prezent. topica afectiva / cezura. propice pentru aparitia Zburatorului. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular „-mi”. fiindca „obiectul liric nu poate trai la acest poet decât sub regimul sublimului. caci aparenta este întotdeauna alta decât esenta si victoriile trecatoare sunt.

În poezia Zburatorul. ostenit . nici vântul nu suspina. ce ma doare!”. În contact cu o astfel de puternica sursa de energie. mama. „ochii-mi vapaiaza”. „tremur de nesatiu”. „racori ma iau la spate”. întâlnirea unei fiinte stranii are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile îi sunt amplificate la maximum. un univers ce se poate întâlni în tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului în real. corpul tremura. Transcrierea starilor fizice si sufletesti este sugerata prin intermediul constructiilor exclamative si al punctelor de suspensie cu valoare stilistica. Antiteza reliefeaza starile contradictorii pe care copila le traieste „îmi cere. mama?”. undeva la granita dintre real si ireal.nu-s ce-mi cere”. „-mi furnica prin vine”. cuprinzând întregul trup. încântator prin frumusetea lui neobisnuita. tânara fata trece succesiv de la o stare la alta. / Încântec sau descântec pe lume s-a lasat. impactul fiintei demonice cu tânara fata produce pulsiuni erotice extraordinare.8. de la bucurie la tristete si plâns. / Nici frunza nu se misca. Relatarea starilor fizice si sufletesti pe care fata le percepe cu îngrijorare este construita gradat. de o vibratie profunda. inima-mi zvâcneste!. un tablou imobil. 58 (st.. prin interogatii. ilustrate prin verbe si locutiuni verbale cu puternica forta de sugestie: „pieptul mi se bate”. Dragostea se manifesta ca o boala. În poezia Zburatorul a lui Ion Heliade-Radulescu. înger si demon în acelasi timp. Lumea asteapta înfrigurata sosirea fapturii ceresti. O. punând în evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. trudit= obosit. si zboara de la mine! / [. Versurile citate se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie.. uite ca-mi furnica prin vine. Mânata de forte care depasesc cu mult închipuirea. 9.] si cald.. Cântaretul) 1. „îmi ard buzele”. si rece. „obrajii-mi se palesc”. aflate în antiteza. fara oprire. incapabila de a se stapâni. Fata este derutata. „un foc s-aprinde-n mine”. facându-l sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara. Iosif. totdeauna. se deschid caile magice pentru întâlnirea fetei cu Zburatorul. napadit de o exaltare extraordinara: „Ah. exclamatii si vocative: „Vezi. „inima-mi zvâcneste!”. / si apele dorm duse si morele au stat”. „Ca uite. Versurile redau o secventa de timp încremenita ca în fata unui mare miracol. ce au rolul de a accentua incapacitatea fetei de a-si explica efectele unei „boli” misterioase. ma vezi. pururea = mereu.. senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea.. în decorul unei lumi cufundate într-o liniste patriarhala. bulversata de senzatiile contradictorii. într-un paradis terestru. Oniricul ce domneste asupra întregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea întregii naturi: „Tacere este totul si nemiscare plina. I.. el fiind pretutindeni si nicaieri. prin simptome cu totul noi pentru tânara în sufletul careia sentimentul s-a ivit pe neasteptate. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta. participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate. Noaptea. „n-am nimica si parca am ceva”. / În brate n-am nimica si parca am ceva”.

Este sugerata ideea poeziei ca mestesug. „pe fata lui de chin brazdata” 6. muzical. ce nu vrea sa fie recunoscut de nimeni „el n-ar dori sa-l recunoasca / pe lume nimeni niciodata”. La început. pare a spune vocea poetica. Strofa a doua vine sa întregeasca dorinta poetului de a se pierde în anonimat. Poetul este cel care „faureste”. ca la Arghezi. asociat casei. El vrea sa-si înstraineze suferinta. Asocierea poeziei cu cântecul si a poetului cu un cântaret. Aceasta idee de detasare este sugerata prin intermediul epitetului „streina”. a face umbra pamântului. iar poezia pare a se naste. împartind-o celor multi „sa-i para-o inima streina / ca sufera si plânge-n ele…”. este important. armonios al poeziei. sugereaza caracterul orfic. „slova de foc si slova faurita”. a se speria (chiar si) de umbra sa 4. dar si lumea în care acesta vietuieste. posibila. odata sublimata în Text. un poet ce pare sa aspire catre anonimat. viziunea despre arta. Discursul liric confirma . Poetul este un mestesugar. ea pare sa fie o îmbinare miraculoasa între. reala. ele vizeaza o imagine ideala a poetului. Interesanta este ideea receptarii propriei creatii din perspectiva Celuilalt: suferinta. fiinta biologica. care modeleaza poezia. Epitetul „trudit” sugereaza efortul depus pentru conceperea poeziei. 8. ca arta. 5. ca în Antichitate. Metafora „faurar de rime” se refera la conditia artistului. despre procesul de creatie si despre rolul artistului „fauritor de rime”. Poezia este o arta poetica deoarece în ea poetul îsi exprima ideile despre conditia poetului („sa treaca nebagat în seama / ca si o umbra prin multime / ce nici sa stie cum îl cheama”). Nu omul în sine.2. Opera poetica devine un bun spiritual al tuturor. interiorizarea poetului si a universului sau. Titlul poeziei se constituie dintr-un substantiv cu valoare metaforica „Cântaretul”. poate fi interpretat ca o metafora ce sugereaza solitudinea. Ultimele doua strofe contureaza conditia artistului. poetul pare a fi întruchiparea „poetului damnat” ca în poezia simbolista. 9. epitetul personificator „sihastra”. ci rodul creatiei sale trebuie sa fie cunoscut si împartasit de ceilalti. „sa treaca nebagat în seama”. Punctele de suspensie din a doua strofa confera o nota de mister asociata imaginii poetului si marcheaza întreruperea sirului vorbirii. sau a celui romantic ca în poezia eminesciana. prin intermediul efortului creator. asa cum ar spune Arghezi. desemnând atât poetul cât si conditia sa. 7. dar de fapt el este reprezentarea poetului solitar. se poate întoarce ca balsam sufletesc pentru însusi creatorul acestuia. Verbele la conjunctiv exprima o actiune dorita. melodios. De asemenea. Orice titlu genereaza un orizont de asteptare si induce un anumit nivel de lectura a textului poetic. Ultimul catren se constituie într-o aspiratie a poetului care îsi doreste sa se detaseze de aceasta data. o alinare pentru fiecare suflet. 3.

lumina – întuneric devine astfel expresiva. (a corespunde) 4. Mi-a raspuns cu promptitudine la întrebare. 6. teama 2. a replica) Nu m-am asteptat sa nu-mi raspunda la scrisoare. sa elibereze. De asemenea. I.) 1. poezia Vânturile noptii… este o creatie moderna întrucât predomina exceptia si straniul. . nelinistea.asteptarile generate de titlu: poezia este o confesiune lirica despre statutul poetului. Metafora „tot mai noapte-i noaptea” evidentiaza frica si cufundarea în întuneric. Cele doua exclamatii din finalul primei strofe. vocea poetica este marcata de anormalitate. 3. disperarea). „O. I ma cufund. poate. 8. încete plânsul!” virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul propozitiei. evidentiata de motivul noptii.. Vânturile noptii. marcheaza intonatia imperativa a versului. interogatiile retorice reprezinta marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii. nenumit. sentimentul dominant transmis de poezie este spaima. ce-si simte sfârsitul din ce în ce mai aproape. „A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape” : personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (tertine) pune în evidenta spaima si disperarea eului liric. semnul exclamarii este folosit la sfârsitul unui enunt exclamativ. În poezie este prezenta tema naturii. „(sufletu)-mi”. Primele doua strofe marcheaza începutul unei stari de neliniste. impusa. încete plânsul! Sufletele doarma!” ilustreaza o uimire fortata. pronumele personale la persoana I sg: ma. 59 (Emil Isac. La nivel tematic. frica. Antiteza alb negru. 5. Verbul la pers. spaima = groaza. ce reliefeaza atmosfera încordata. precum si tema raului existential. evidente înca de la început: natura îsi dezlantuie fortele si blesteama întreaga omenire la moarte: „nu e om pe lume”. punându-se în evidenta o stare afectiva (tristetea. în tenebrele propriei fiinte. (a scrie) A raspuns exigentelor noastre. (a reactiona. mi. prezenta interjectiei afective o. 7. evocata de motivul mortii si cel al singuratatii. care se mentine pe tot parcursul poeziei. trairi specifice poeziei moderne. angoasa si înstrainare. Cea de-a doua strofa exprima începutul disperarii si al spaimei.. sa scape = sa salveze. În structura „O. încercarea eului liric de a se salva de un rau existential profund. vocea poetica dezvaluindu-si dorinta de salvare prin întrebarea „Unde-i mâna alba care sa ma scape?”.

9. ce „Duioase-si pleaca fruntea lor". Titlul este alcatuit dintr-un grup nominal. moartea si spaima. Cadenta ritmica impecabila asigura o fluiditate desavârsita. ce contribuie la muzicalitatea versurilor. versul amplasat atât la începutul. la pastrarea masurii si a rimului din vers. 7. Metaforele „amurgu-ntristator” si „marea noaptea care vine” sunt simboluri ale mortii iminente. Regasindu-se în toate cele trei strofe ale poeziei. Personificarea florilor. freamat. nostalgia fata de vara. 8. principiu estetic fundamental al simbolistilor. Rondelul rozelor ce mor) 1. Moartea. al tristetii. contribuind. amplifica tragismul starilor sufletesti ale fiintei umane coplesite de tristete din cauza trecerii lor efemere prin lumea materiala: „E vremea rozelor ce mor". . nesfârsita. prin evitarea hiatului. tema trecerii timpului. tema naturii. si ofera o cheie în dezlegarea întelesului poeziei. 5. În fruntea calaretilor se afla hatmanul însusi. Cratima leaga forma neaccentuata a pronumelui reflexiv de adjectivul duioase. valmasaguri = valuri. acesta se afla în strânsa legatura cu continutul. metafora a plenitudinii fiintei. Vânturile noptii…. prevestita de rozele care îsi pleaca podoaba corolei. oamenii – nu pot decât sa-si plece fruntea. 4. „E vremea rozelor ce mor" se constituie într-un refren. De asemenea. Tema efemeritatii fiintei. Respectând trasaturile specifice rondelului. motivul rozelor. I. Tristetea fata de trecerea timpului. transformând totul într-o noapte totala. punctele de suspensie mentin tesiunea si creeaza o atmosfera stranie. învolburari 2. care va pogorî peste întreaga fire si în fata acestui sfârsit inevitabil fiintele vremelnice – rozele. Privesc fruntile de piatra ale muntilor. fior = înfiorare. tremur. 3. 60 ( Alexandru Macedonski. este sugerata de metafora „marea noaptea care vine". Ultima strofa ilustreaza deprimarea eului liric în fata conditiei efemere sugerata de „amurgu-ntristator" si de suspinele ce se manifesta în „valmasaguri". al mortii. cât si la sfârsitul poeziei se transforma în laitmotivul acesteia si sustine tema poeziei. în care întunericul se asterne pe neasteptate si pune stapânire pe tot ce gaseste în cale. Astfel. S-a lovit la frunte. întrucât „vânturile” par a fi curentul ce aduce blestemul. „valmasaguri de suspine” 6. ca dezintegrare cosmica.

În acelasi timp. Titlul oricarei opere literare induce cititorului ei un orizont de asteptare pe care aceasta îl poate confirma sau infirma. care se reflecta si asupra sufletului. 7. plutea”. Epitetul din sintagma „alba dimineata” intensifica. conturând un peisaj lacustru. 3. rezultând un limbaj poetic expresiv. sugestia de puritate a întregului cadru. Punctele de suspensie marcheaza întreruperea discursului poetic. functie emotiva si estetica. expunându-si trairile prin prisma ideii centrale a poeziei. precum folosirea simbolurilor (lumina albei dimineti. 9. motivul trecerii timpului. pe apa Sâmbetei 2. „suspine". 61 (Alexandru Macedonski. „Albeti neprihanite curgeau din cer. constructia poate fi o metafora a vârstei tinere si inocente de odinioara. Titlul pregateste cititorul pentru ceea ce . de beatitudine melancolica a eului poetic. Tema naturii. restul fiind din zona abstractului si definind stari interioare. a inocentei ( „visul ce soptea”). Culoarea alba poate sugera si luminozitatea. tema visului. 4. de nostalgie fata de pierderea sufletului inocent de altadata: „curatul argint deodinioara”. modurile de expunere fiind monologul liric si descrierea. rasfrângeri argintoase”). muzicalitatea textului poetic. În textul dat apar elemente specifice liricii simboliste. si anume a sentimentului efemeritatii. apa de ploaie.9. a-i lasa gura apa. Ultimul vers al poeziei este folosit ca o concluzie a discursului liric. formulele artistice de factura ideatica. 5. tehnica repetitiilor si cromatica sugestiva. Pe balta clara) 1. I. Prezenta eului liric constituie de asemenea o trasatura a poeziei lirice.. Poezia lirica este o forma de poezie prin care autorul încearca sa transmita propriile sentimente si starea de spirit. de asemenea. Acest epitet constituie totodata si o imagine cromatica. Cuvintele au sens conotativ. punând în evidenta starea ambigua. pauza stilistica sugerând starea contemplativa a fiintei. prin inversiune. Imperfectul creeaza iluzia duratei. „zâmbeau.. Se remarca. bogat în figuri de stil bazate pe sugestie.. crinii suavi. în lumina proaspata a diminetii („barca. norii albi). 8. împreuna cu adaugarea exclamatiei „Oh!” accentueaza starea de melancolie. în întreaga poezie existând numai doua substantive concrete din lumea materiala: „roze" si „gradini". a da apa la moara. Verbele la indicativ imperfect sunt specifice atât descrierii. din structura emotionala: „fior". cât si evocarii unei vârste trecute. – voioase / Zâmbeau în fundul apei rasfrângeri argintoase” 6.. Dublarea sa. intensitatea luminii sau seninatatea.

liliacul se transformã. dar estetica simbolista înseamna antimimesis. Tusele de lumina si culoare care sugereaza un peisaj acvatic în stralucirea diminetii sunt. condamnatã la efemeritate si mediocritate de cãtre „soarta ce-acolo le-a sãdit”. Moartea iminenta. ne duce cu gândul la un peisaj din natura. Stuful de liliac) 1. titlul poeziei Pe balta clara. 4. stârneste „groaza” ramurilor plãpânde. plângându-si soarta potrivnica. dar si prin exclamatii si interjectii afective: „peste noi” . se usucã odatã cu aceasta. Conceptul de poezie liricã include atât lirismul subiectiv. a ritmului si a rimei (prin inversiune) 3. 9. În strofa a treia este prezentat momentul în care „destinul” stufului de lilac începe sã se schimbe. cât si pe cel obiectiv. de fapt. timpurie. 7. stuful de liliac înfloreste magic. Devenind martor al iubirii dintre cei doi. . însã în final. „stuful de liliac” descoperã un alt regn si un alt rol al existentei sale. În cazul de fata. 62 (Alexandru Macedonski. În al doilea vers. odata cu aparitia iubitei. refuzul de a numi obiectele realitatii. Epitetul din sintagma „ramuri plãpânde” sugereazã fragilitatea naturii. „nu mai suntem doi”. I. cratima care leaga prepozitia de articolul posesiv este utilizatã pentru pãstrarea masurii. „O! Doamne” 6. ambele prezente în discursul poetic. 5. reluat în incipit. Prin urmare. precum si caracterul sãu ireversibil: clipele frumoase pe care îndrãgostitii le-au petrecut în cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire. initial condamnat la moarte încã înainte de a înflori. motivul trecerii timpului. creând un spatiu protector pentru îndragostiti. motivul iubirii. îsi atinge totusi scopul fiintei sale prin intermediul iubirii. Astfel. Prezenta eului liric este evidentiata prin pronume si verbe la persoana I. Situatia are însã sã se schimbe. înflorind. cel putin pe cele ale unui cititor neavizat. acela de a proteja iubirea celor doi îndragostiti. constiente de propriul sfârsit. Tema naturii ca spatiu protector (martor al iubirii). „gemea” . Dintr-un element ce apartinea strict regnului vegetal. la un pastel. Titlul prezintã cititorului ideea centralã a poeziei: stuful de liliac.constituie esenta operei si ofera o cheie de intepretare textului. „ vãitându-se” 2. în momentul aparitiei iubitei. Adverbul ce este menit sa accentueze trecerea timpului. 8. textul contrazice asteptarile cititorului. corespondente ale sentimentului nostalgic ce evoca nevinovatia unei vârste (copilarie sau tinerete): analogia se face prin simbolul argintului si al oglindirii.

] s-au despuiat”. „nuci mocirlosi au gâlgâit. motivul furtunii. furtuna declansata într-o zi rece de toamna. În textul dat. Imperfectul sugereaza. de asemenea. topica afectiva. dar viziunea poetului. sparti în tandari de fulgerele terifiante. 8.Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. expresia interjectionala „O! Doamne”. dar si spatiul rural („pe drumuri namolite gemeau care aplecate”. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura (pastelul din primele trei strofe) în fata cititorului si doar imaginarul poetic sugereaza personalizarea discursului liric. motivul toamnei. „groparii”. desi unul dintre întemeietorii Gândirii..” 6. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. impunatori. mai ales. 3. Furtuna de toamna) 1. rememorarea. „înmormânta”. 4. arzând pucioasa”). prin fulgurantul efect verzui care sfâsie întunecimea si. plasata inegal. Verbele la imperfect folosite în text evoca un moment trecut. „tipa. Este de remarcat mai curând ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric. iar limbajul este modernist. impresionant pentru privitor. „cimitirul” 2. stolul cocorilor. Imagine auditiva – „tânguind pustietate”. Versificatia este clasica. Imagine vizuala – „copaci roscati [. „vie”). vocea lirica descrie natura. „Treceau cocorii”. este sobra. o viziune macabra („rece se înmormânta un les de soare”. specificul national. Metafora „fulgere verzi spargeau în tandari iadul norilor” creeaza o imagine vizuala expresiva. „araturi”. 5. prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor. Tema naturii. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia. prin evocarea vremurilor de odinioara. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale. 63 (Adrian Maniu. „cimitirul cerului”. „les”. poezia pare a idiliza trecutul („Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi”). I. prin sugestia tumultului malefic al cerului plin de nori negri. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi. pierdut. motivul mortii.. În a doua strofa este conturat procesul de strângere a parilor din vie de catre argatii care „grabira ca groparii” din cauza „sitelor de ploaie” care cerneau . 7. sustinerea confesiunii lirice. la nivelul expresiei. verbul „nu mai suntem” la timpul prezent.

”). „[. a face primul pas. totul pare egal cu sine. sugerata prin metafore si comparatii: „rece se înmormânta un les de soare”. elementul uman este contaminat si el de starea de monotonie si mecanic. / merg tinându-se de mâna”) impune o viziune aproape absurda: miscarile nu au continut sau intentie. iar absenta semnificatiei devine o trasatura moderna. 64 (Ion Minulescu.”.. Epitete precum „nuci mocirlosi”. Sonoritatea textului minulescian este remarcabila. „nu rasuna decât pasii celor care merg. 3.picaturi „strâmb din zare”. „miros de huma si de cremeni”. al sfârsitului. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii. 5. Tema universului banal. Cadenta picaturilor de ploaie si sunetul monoton al pasilor trecatorilor dau impresia unei lumi artificiale în care totul se repeta. Imaginarul are o nota de fabulos macabru. Adverbul decât într-o constructie negativa este sinonim cu doar sau numai si introduce un circumstantial de exceptie. al durerii. bizara si nemotivata („Orasenii. pas cu pas. prin elidarea vocalei î a prepozitiei si a articolului hotarât al substantivului orasul. argatii se grabesc ca groparii pe care îi apuca ploaia. marcat de ploaia monotona. Oamenii „ par papusi automate” (comparatie) pentru ca populeza un spatiu în care nimic nu se schimba. „cadenta picaturilor de ploaie” (imagini auditive) 6.. el intra într-o imagine auditiva marcata de o tacere stranie pentru un loc de regula agitat.. „cimitirul cerului”. Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori. 7. devenit refren si laitmotiv al discursului poetic. concretizate de autor prin imagini vizuale. care domina întregul text liric. pe trotuare. la tot pasul. sunt relevante expresivitatea si sugestia... I.. sunt reduse la ritmul pur. Acuarela) 1. Pe plan stilistic. În cazul poeziei de fata. 4. ce suspina”. Cratima pastreaza ritmul si masura de 16 silabe a versului-refren. asa cum este orasul („Nu rasuna decât pasii celor care merg. auditive si olfactive: „treceau cocorii tânguind pustietate". motivul ploii programate. „scorpie cleioasa” (în acelasi timp metafora a ploii) sau metafora „cocoasa lumii” suna arghezian. Prima strofa zugraveste universul citadin.] vechile umbrele. fiind obtinuta prin reluarea versului „În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna”. 9. Plimbarea orasenilor. de plictiseala si artificialitate. Motivul ploii programate contureaza universul banal. monoton si artficial al orasului. în urma ei neramânând decât umbre ale lucrurilor ce au fost cândva. tumultuos si zgomotos. a tine pasul etc. motivul citadin. Muzicalitatea se impuneprin imaginile . 2. de parca ar avea loc „înmormântarea” ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic.

ipotetica a scenariului de dupa despartirea celor doi îndragostiti. anularea cezurii fixe. aliteratii discrete. motivul calatoriei. fluiditatea ingambamentului. subliniind impresia de monotonie repetitiva. se impune muzicalitatea. tema universului citadin. „si-am sa te uit”). motivul visului. „ca si mine” etc. 5.sonore (ploaia în sine. Universul exterior este o reflexie. subliniind desfasurarea imaginara. 65 (Ion Minulescu. Ploaia care tot cade pare sa stearga toate „culorile” care dau viata unui oras. Ritmul vietii din acest mediu este dictat de ritmul picaturilor de ploaie. prin paralelismul sintactic. Tema despartirii îndragostitilor. Tabloul sugerat de acest text liric nu poate fi reprezentat decât în acuarela. „cântaret”. 8. efectele eufonice fiind obtinute prin tehnica refrenului. „fu scris” 2. I. izoleaza circumstantialele cauzale. motivul corabiei (vaporul). motivul ploii si spleenul sunt elemente specifice liricii simboliste. „privi-voi vaporu-n repedele-i mers” (imagini vizuale) 6. Linia de pauza folosita simetric în prima strofa. „mi-esti pierduta”„versul meu”. Adverbul poate reprezinta un modalizator al discursului poetic. Orasul descris nu se evidentiaza prin nimic altceva decât prin faptul ca „ploua de trei ori pe saptamâna”. de blazare absoluta. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. 4. dar si suspinele vechilor umbrele. „ diluat” de apa ploii. prin sacadarea textului. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „ai sa ma uiti”. personificate). La nivelul continutului. prin repetitii (paralelism sintactic). pâna si miscarile oamenilor. alaturi de timpul viitor („te vei gândi”) si de modul prezumtiv („l-o duce”). „versul”. o proiectie a celui interior. principiu estetic fundamental al simbolistilor. „eu”. totul este estompat. 9. 3. . „am sa te uit”. prin ritm si refren. Având în vedere continutul ideilor exprimate prin acest text liric. o atitudine afectiva. titlul este unul foarte sugestiv. de lipsa de orizont. cu rol explicativ. marcat de plictis si blazare. topindu-se ca noru-n zare”. „tarmul. care denumeste tehnica de a picta cu ajutorul culorilor diluate cu apa. la fel ca în tehnica amintita. „trei lacrimi reci”. Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un substantiv comun. La nivelul formei. „ritmul unui vers”. Trei lacrimi reci de calatoare) 1. Ea marcheaza. motivul poeziei. „pâna la tine”. de asemenea. Totul pare automat. dupa cele doua enunturi afirmativ-categorice („si-ai sa ma uiti”.

desi discursul poetic apartine eului poetic. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele si pronumele la persoana I: „am pornit”. dar si autoadresarea prin interogatie retorica: . „voiam". stiam. precum si epitetele „palidul vis”. „am colindat”. Interesanta este perspectiva inversa a privirii care aici apartine iubitei care pleaca si vede tarmul topindu-se încet. însa doar „trei lacrimi reci”. 9. „lacrima-vor”). nu stiam) sugereaza ambiguitatea începuturilor. Poezia lui Ion Minulescu apartine simbolismului mai ales prin estetism si prin muzicalitatea cantabila. asemenea mesajelor din sticla ale marinarilor naufragiati. Verbele la imperfect din prima strofa (voiam. bagaj. cuplul erotic se desparte. batatorite” 6. prof. va ajunge poate la calatoare si-i va reaminti chipul uitat al iubitului de altadata. motivul drumului (al calatoriei) 5. Estetismul înseamna asumarea teatralitatii si a cliseelor sentimentale într-un discurs poetic cu câteva sugestii ironice (uitarea înscrisa în scenariul erotic si asumata de fiecare. (Mircea Burdusa. 8. drum. plânsul cumva obligatoriu unei despartiri. a colinda. Imaginea este cliseizata si sentimentala. plecarea femeii. Iubita pleaca. iar imaginea plecarii sale este urmarita nostalgic de pe tarm. calator 2. suferinta transformata în poezie). motiv frecvent la Minulescu. „am colindat" etc. „întunecatu-mi chip” sugereaza caracterul ipotetic al desfasurarii povestii de dragoste. dorul si nostalgia sublimate în versuri pe care ea le va citi cândva) declanseaza o stare lirica. motivul noptii. 66 (Ion Minulescu. a calatori. Cântec de drum) 1.. refren („trei lacrimi reci de calatoare”) si rima. Cifra trei. Liniile de pauza separa constructia incidenta cu valoare afectiva de restul enuntului: „Dar într-o zi o fata – bat-o focul –” 3. coord. Poezia de dragoste. dr. Anca Roman) I. eternitate. însotind-o cu privirea. dar si lipsa oricaror stari optimiste. celui care ramâne mâhnit pe tarmul marii. Muzicalitatea vine din repetitii (paralelism sintactic). actiunea lor neavând finalitate. pe care poetul o va transpune în versuri. desi putem încadra aceluiasi curent si motivul calatoriei. „ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti”.7. Imagine vizuala: „Pe drumuri lungi si vechi. inversiuni („urmarivei”. sugereaza miscarea lenta a vaporului ce se îndeparteaza de tarm. „mea”. 4. topindu-se ca noru-n zare”. starile interioare ale poetului fiind proiectate în vesnicie. aduce o sugestie magica. Verbele la viitor. Comparatia „urmari-vei tarmul. 12 H. Tema iubirii. Nucleul narativ al poeziei (despartirea îndragostitilor.

cu iubirea care te face sa te întorci din drum si te abate de la traiectoria ta. Simbolul cântecului exprima bucuria si muzica inimii îndragostite. Epitetul triplu: „drumuri lungi si vechi. „albastrul razvratit al altor mari”. iar adverbul modalizator poate are rolul fundamental în evidentierea atitudinii lirice. În finalul discursului liric. „pasari albe”. amintind însa de pamânteana Catalina din Luceafarul eminescian. este si aici o viziune specifica a sentimentului. prin semantica muzicala a substantivului „Cântec" si determinantul „de drum". semn ortografic. care. prezenta în multe poezii erotice ale lui Minulescu. 6. iar simbolul drumului semnifica existenta umana pe pamânt. Eul poetic are un sentiment de regret. „O melodie / Ce n-am cântat-o. batatorite" sugereaza caile dificile strabatute de orice om. contrazice sugestia nostalgica. cântec. care sugereaza aparitia iubirii în viata omului. oricum. acum destramat. expresie plina de gingasie si haz. construit pe tehnica surprizei. autoadresarea sub forma interogatiei retorice are nuanta meditativa si persiflanta totodata.„ – Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit / si nu mi-as fi vândut ei tot norocul?…" 7. „Noi nu vom sti-o. Titlul „Cântec de drum” este specific simbolismului. I. care ar fi fost soarta lui si ce-ar fi ajuns daca nu se îndragostea. Ultima strofa a poeziei reprezinta momentul întâlnirii barbatului. i se parea obositoare. Formula ludica a iubirii. iubirea este pusa sub semnul ipoteticului: „noi nu vom sti-o poate niciodata”. motivul visului. 9. deoarece a renuntat la propria traiectorie în viata de pâna atunci. eul liric întrebându-se. „marginile albului fiord” etc.. „calauzit de-o stea”. „un tarm de mare”. poate. melodie 2. Discursul poetic. motivul cântecului etc. marcheaza caderea accidentala a sunetului a din cuvântul altadata. Tema iubirii. iubita fiind alintata prin sintagma „bat-o focul". a cânta. „Eu cred”. Celei care pleaca) 1. din orice epoca în cautarea iubirii. elegiaca a titlului. refren. 8.. Aceleasi dificultati ale vietii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le traieste si eul liric. 4. motivul calatoriei. pentru pastrarea ritmului si a masurii (versurile au 10-11 silabe în secventa poetica din care face parte cuvântul respectiv). niciodata”. în drumul sau spre un ideal. Apostroful. Semnificatia subtila a iubirii este ilustrata în ultimul vers. ca orice om. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. sugerând ideea aluziva ca tot norocul vietii lui s-a consumat atunci când a întâlnit o fata de care s-a îndragostit. . 5. 3. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „Tu crezi”. 67 (Ion Minulescu.” Pluralul evidentiaza ideea cuplului erotic.

estetismul simbolist se manifesta prin folosirea neologismului si a denumirilor cosmopolite. fiind atât element de constructie al poeziei. prin antiteza iubire adevarata / scurta nebunie.. „insomnia mea” . cântecul). pasarile albe. 4. locurile exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. I. „mirosi". 68 (Gellu Naum. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric. Epitetul personificator „albastrul razvratit” ilustreaza cadrul în care se naste povestea de dragoste – din albastrul apelor marii. de exemplu. „refrenul unor triolete”. ci si tema: iubirea este (doar) un cântec sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici. Oglinda oarba) 1. 3. devenit chiar unul aprig. precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare. sugerând nostalgia rememorarii. Se fac simtite ironia si spiritul ludic ale lui Minulescu. Specia romantei. Cratima care leaga forma atona a pronumelui personal de relativul care mentine un ton informal / colocvial. incipitul: „Tu crezi c-a fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie!” Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie având un rol afectiv în incipit. trista. Flacara vietii înca mai ardea în el. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice curentului simbolist. greu de explorat. „auzi" 2. cadru diferit de spatiul comun al lumii obisnuite. iar starea sufleteasca este vag nostalgica. marinarii. unde vraja iubirii se transforma în cântec adus din puncte geografice îndepartate. 8. oglinda. pescarii. ca un refren si laitmotiv. Muzicalitatea este importanta. dar împacata oarecum. ca orice cântec sau ca orice vis. pe un tarm uitat. motive: iluzia simturilor. 9. pescarii. sunt înlocuite acum cu semnul întrebarii si cu semnul exclamnarii) transforma discursul poetic într-o pereche de replici de tip întrebare – raspuns. Din punct de vedere prozodic. Cultul artificialitatii. cât si motiv al imaginarului liric. „tu poti crede". „un cântec trist”. care configureaza doua viziuni diferite ale îndragostitilor asupra sentimentelor ce i-au unit cândva. Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist. „sa ma mirosi". Iubirea-melodie s-a sfârsit.. Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe. Tema identitatii. prin care eul poetic defineste experienta erotica. fluidizeaza ritmul versului. prin excesul de transparenta al versurilor. marinarii. În strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute: „A fost un vis”. desirarea. a fost cultivata de simbolisti ca Minulescu si Verlaine. lirica si sentimentala.7. 5. pentru a sugera plecarea. insomnia. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic. despartirea cuplului erotic.

barierele dintre cele doua fiind redefinite. eul liric pare sa se desire. suprarealismului în cazul de fata. De asemenea. prin urmare duce cu gândul la mister. simturile fiind înselatoare si lasând sentimentul unei angoase a lipsei de claritate. si o nota de autenticitate si contribuie la atmosfera generala de confuzie în fata contopirii spatiului visarii cu cel al realitatii. Din punct de vedere ortografic. cât si la cea a autocunoasterii. curiozitate si stare de veghe. Lipsa punctuatiei este unul dintre elementele specifice frondei avangardiste. tutun si flacari. fara a-i surprinde corect reflectia. auditiv. sporind marca oralitatii si parând sa urmareasca fluxul abrupt al gândurilor eului liric. 7. dintre vis si realitate. pârâul. neasteptate. În strofa a doua. îi da. Oglinda oarba se remarca prin lipsa totala a semnelor de punctuatie. Pe de alta parte. 9. oglinda ramâne oarba în continuare. este explorat contrastul dintre aparenta si esenta. corelând totodata cele trei atribute adjectivale. în constructia „sa vorbim de memorie" e frapanta discordanta dintre exterioritate si interioritate. Comparatiile metaforice au rolul de a semnaliza starea naturala a personajului liric. În ultima strofa verbul „vreau" e repetat aproape obsesiv.6. În sine. Virgulele folosite în primul vers au rolul de a marca prezenta enumeratiei in text: „Vezi marea: batrâna. Comparatia „insomnie…ca golul unei usi" se refera la dificultatea de a descrie o insomnie. În opinia mea. . În prima strofa. iar prin enumerarea simturilor (olfactiv. descompunându-se în fire de sânge. predomina caracterul ambiguu. eul liric se refera atât la dificultatea de a se face cunoscut în mod autentic. „Golul unei usi" poate semnifica gaura cheii. Transcendenta pare accesibila prin aceasta stare de veghe permanenta. ci mai degraba printr-o lipsa. patrunderea prin usa este simbol al trecerii de la profan la sacru si deschide calea spre revelatie. marea. esentele. Pârâul si marea) 1. 69 (Miron Radu Paraschivescu. 8. inumana. afirma Gellu Naum cândva. Cu toate acestea. lâna. desi lipsa punctuatiei îngreuneaza întelegerea operei. fara o descifrare precisa a eului. Astfel. „Poetul vede în masura în care orbeste”. de asemenea. tarmul. adânca”. sugerând o experienta de contopire pâna la confuzie între corp si sfera artificiala. vocea lirica o identifica nu prin prezenta a ceva. Laitmotivul ambiguitatii persista si în ultima strofa. vizual) plasate în contexte subtile. I. semnificând o dorinta puternica si o comanda adresata celuilalt. Din punct de vedere al limbajului poetic. orbirea poate fi semnul unei experiente initiatice: a ignora aparentele înselatoare ale lumii si a cunoaste realitatea secreta. întinsa. valuri 2. tactil.

iar la nivel stilistic identifica o exclamatie retorica. Ultima strofa ilustreaza tema iubirii. amurg. iar iubita în ipostaza unui „tânar pârâu”. adjectivul pronominal posesiv „mea”. caruia „nu-i pasa ce tarm va ajunge”. Prima virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul frazei. „eu”. Personificarea în inversiune. 5. înteleapta si statornica. Aceasta ultima strofa este asemenea pildei care se afla la sfârsitul fiecarei fabule. marea”. Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatia exclamativa a enuntului. Acesta reflecta numele personajelor principale ale povestii de iubire. eul liric se regaseste în ipostaza marii – batrâna. precedat de adverbul de mod repede: „El fuge voios. folosit în strofa a patra. înserare = seara. utilizând metaforele marii si pârâului: „tu. consta în faptul ca acesta amplifica. aflat în opozitie cu „marea batrâna. I. 7. întinsa. înaltimea.3. „tânarul pârâu”. de persoana I si a II-a. pârâul zglobiu – iar eu. Imagini vizuale: „Vezi marea: batrâna. Astfel. redata prin alegorie în întregul poem. „Zglobiul. însotit de determinanti. 9. redata initial prin repetitia verbului fuge. Fecioara în alb. motivul marii. Uniunea dintre cei doi este însa inevitabila. ceea ca da un aer glumet. 2. IV) 1. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza subiectivitatea eului liric în poezie sunt: pronumele personale. care sunt reprezentative pentru ideea poetica regasita în text. iar urmatoarele doua reprezinta semnul prezentei unui atribut izolat (pierdut). adânca”. sugereaza vivacitatea. metaforizate si transpuse în cadrul natural. Titlul poeziei citate este alcatuit din substantivele articulate „pârâul si marea”. . 70 (stefan Petica. Imaginarul poetic creeaza o poveste de iubire. „tu”. rugii – forme literare actuale. În ultima strofa. Valoarea expresiva a adverbului tot. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. punctul marcheaza grafic finalul unei propozitii enuntiative. adânca”. 3. voiosia pârâului. motivul pârâului. 8. roze = trandafiri. întâlnita în prima strofa a poemului. întinsa. discursului liric. fiind cea care dezleaga misterul asupra întregii poezii. crepuscul. voiosul si clarul pârâu: / El iute alearga spre zari fara frâu” 6. tot mai repede fuge” 4. Tema naturii. accentueaza intensitatea momentului. Titlul este un element esential al receptarii. jucaus. tema iubirii.

serenitatea. sugereaza manierismul arhaizant. prin epitete si comparatii („asemenea rozelor plapânde”. plasarea la fiecare început de strofa a unei defintii lirice a fecioarei.. muzicalitatea grava a evocarii compun un discurs poetic delicat despre o prezenta aproape imateriala. dar si paliditatea romantica a îngerului. „asemenea binecuvântarei”). schimbarea topicii cu rol afectiv („o alba / blânda / calma / sfânta rugaciune”. blânda – delicatetea. iar metafora abstracta „un val de lina armonie” este o reprezentare a armoniei lumii pe care divinitatea. în care se schimba numai epitetul: „Tu esti o alba rugaciune”. a fecioarei în alb. imagine a puritatii sacre. Primul vers al fiecarei strofe contureaza motivul fecioarei în alb printr-o suita de definitii lirice sugestive. În acelasi timp. Prezenta vocii lirice în finalul textului afirma dorinta de a cunoaste extazul puritatii.. versul repetat în mod simetric reprezinta un paralelism sintactic. pure si angelice. rafinat si gratios al picturilor lui Botticelli reprezentând madone. a ideii de divin sau o reprezentare a aspiratiei erotice. cromatica delicata (alb. Epitetul cromatic azurie sugereaza cerul. calma – linistea. sinesteziile („Iar vorba ta înaripata / E un parfum de anemona / La o icoana întristata”) sunt tehnici tipic simboliste de creare a unui univers liric diafan. amestec de livresc si senzualitate. Simbolismul poeziei lui stefan Petica este evident în planul tematic. fiecare. vag. vaporos. inocentei. ideala. Tema adoratiei. prin intermediul fiintei feminine. purtatoare a atributelor divine pe pamânt. în care motivul fecioarei în alb (care structureaza de fapt un întreg ciclu de poeme intitulate astfel). muzicalitatea. „Tu esti o calma rugaciune”. Tehnica sugestiei (simbolul rozelor. Ea se realizeaza la toate nivelurile limbii: intonatia exclamativa din final. al puritatii. a unei viziuni personale asupra lumii. azuriu). 5. „Tu esti o blânda rugaciune”. Imaginile artistice si limbajul figurat concretizeaza figura angelica. spiritualizata prin metafora centrala („rugaciune”). metaforele si epitetele care devin expresia unui mod de gândire.. motivul rozelor. În a doua strofa. comparatia „. sfânta – caracterul sacru. „dulcea pocainta” etc). 8. rugaciune / Asemenea binecuvântarei / Ce din naltimea azurie / Coboara. selectarea cuvintelor din sfera religioasa. dupa „dulcea pocainta”. 9. al icoanei.. . motivul fecioarei în alb. imaginea olfactiva. Limbajul poetic simbolist se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. prezenta unei interjectii afective (o). sugestiile cromatice si olfactive. a binecuvântat-o. Repetitia metaforei fecioara-rugaciune sugereaza obsesiv imaterialitatea de esenta divina a fapturii angelice. fecioara fiind o reprezentare a dorintei de puritate. Epitetele subliniaza. Subiectivitatea reprezinta maniera de personalizare a mesajului poetic si deriva din însasi natura textului: discurs poetic confesiv. Simbolul rozelor. al binecuvântarii divine). exprimarea la persoana I („as putea”).4. „Tu esti o sfânta rugaciune”. câte o trasatura: alba – culoare asociata puritatii.” reprezinta un elogiu adus fecioarei în alb. laitmotivul si refrenul discursului liric. 6. 7. divin.

. Semnul exclamarii de la sfârsitul strofei marcheaza intonatia exclamativa. de dimineata si de înserare.. .azurie”.roze”.sfânta”.. apartin de fapt aceluiasi câmp semantic.. 5) Lirismul subiectiv se concretizeaza aici printr-un eu liric. e un procedeu al sugestiei simboliste.I.. apus 2) . 4) Angelitatea feminina... Prezenta multor substantive si adjective care au legatura directa cu ceea ce se vede.alba”.. prezent ”gramatical” în ultima strofa (persoana I singular a verbului aș putea ) și prin patetismul adresarii insistente catre un tu care numește persoana iubita.tu esti.blânda”. Prin multitudinea figurilor de stil.. pocainta intra în categoria motivelor literare.nältimea” – înältimea „rugei” — rugii 3) Virgula din al patrulea vers marcheaza intercalarea unui circumstantial de mod.cu rol stilistic. 6) Metafora . . Acestea au o puternica valoare expresiva si nu necesita descrieri mai ample ca în cazul romantismului. asemenea binecuvântarii” sprijina sugestia sacralitatii figurii feminine. 71 (stefan Petica.. de rugaciune. care vorbesc despre ... contureaza o stare de spirit si se confunda cu lirismul. prin urmare o poezie simbolista.. . IV) 1) roze . Astfel poetul creeaza o poezie lirica. poetul parca picteaza atmosfera de pace. Fecioara în alb. puritatea. . .alba”..”) marcheaza pauza necesara dupa interjectie.binecuvântarea” pe care o poate raspândi sacrul asupra lumii terestre. 7) Poezia simbolista este una a universului interior. Virgula („O. frunti”. Universul interior este aici marcat de subiectivitate..val de lina armonie” intra în seria imaginilor cu aceeasi valoare din a doua strofa. . .trandafiri. Apar termeni ca . 8) Cele patru adjective.roua”. . rugaciunea. Comparatia .calda”.asfintit. sugestie centrala a textului. cu atât mai mult cu cât sunt de fiecare data epitete . flori înserare .înaripata”. alcatuita pe baza sugestiei.clar”...

. texul nu transmite o viziune categoric seninã. În prima strofa rima este încrucisata. . eul aspirând spre lumea revelata de aceste glasuri. din atitudinea celui pierdut în rugaciune..alba rugaciune”. Philippide. . antonime: “jos” / ”sus”. catre sacru. (sens denotativ) Ochii sunt ferestre catre o lume interioara. din parfumul rozelor si al anemonelor si.. de provenienta supranaturala. nuantând-o dupa modelul muzical al temei cu variatiuni. In structura “din vremi de-odinioara” cratima marcheaza pronuntarea într-o singura silaba a doua vocale din cuvinte diferite. de provenienta romantica. Figura de stil semnifica armonia si perfectiunea.. uimit de însusirile lor si de propria stare sufleteasca. Valoarea expresiva a verbelor la timpul viitor din poezie se realizeaza prin includerea lor într-o invocatie (“O. . interogatia retorica.templu”. al stelelor si al cerului. 3. / Ma veti lua pe calea de apoi / Prin vamile vazduhului cu voi /Sau ma veti parasi..”). glasuri. 9) Consider ca textul este expresiv în special prin imaginea unui eu care aspira catre puritate.. Astfel se evita hiatul si se pastreaza masura metrica. cu o evidenta constiinta a pacatului. 5.privirea de madona”. invocatia . Un aer de „morbidezza” se desprinde din repetitia insistentã a imaginii femeii-rugaciune. iar în a doua strofa rima este îmbratisata . Epitetul multiplu “atât de limpezi si de pline” se refera la glasurile invocate de eul liric care par a fi niste voci ale universului.. (sens conotativ) 4.rugaciune”. Glasuri) 1..ceasul clar al diminetii”. 6. Abundenta imaginilor care contureaza un asemenea motiv este evidenta: . Cu toate acestea. În piata s-a adunat multa lume. Sintagma “priviri de stele” este o metafora personificatoare care sugereaza contemplatia. “taceri” / ”glasuri” 2.dulcea pocainta”. . Se accentueaza relatia dintre suflet si natura prin motivul. 7.. Multe dintre ele sunt metafore sau au un sens simbolic. mai ales. Poetul reia aceeasi imagine. angelitate. I. 72 (Al.pentru substantivul .. dar care pot fi percepute în plan spiritual.

. sau de a fi parasit si uitat “în vreun strain ungher”. steril. 6. dar si de speranta. 3. Metafora “glas” are sensul de suflet. Eul îsi imagineaza doua posibilitati. 5. “Un plat pustiu. asa cum reiese înca din titlu. de aspiratie catre perfectiunea spirituala. “Tu. “Portice lungi”. 73 (Alexandru Philippide. mai precis./ cu gândul sa descoperim în ele/ secretul universului si-al vietii?”. I. Imaginile vizuale cum ar fi :”nalte bolti senine”. Imaginea “cosmosului fara sus si jos” arata ca acesta este infinit si ca în viata de apoi nu mai sunt aceleasi repere ca în viata trecatoare de pe pamânt.8. ritmului si imaginilor. monstru al fierbintelui Egipt” – în acest vers. la fel ca multe alte suflete care au disparut. “cine-a cioplit acele chipuri” 4. descifrarea misterelor lumii. “priviri de stele”. “O sa ajungem oare si la stele. sarac. virgula separa vocativul “tu” de restul propozitiei. Rima încrucisata. precum si prin întrebarile retorice din cuprinsul poemului : “cine stie?”. prin intermediul armoniei. urat ” – în acest vers. usor steril= nefertil. de a fi purtat 'prin vamile vazduhului'. “urât” si “steril”. atributele adjectivale “pustiu”. virgula desparte parti de propozitie de acelasi fel. Textul citat exprima sentimentele eului liric de incertitudine. O alta tema este trecerea timpului. marimea galeriilor prin care se plimba împaratul roman Caligula.imaginea vizuala contine un epitet si simbolizeaza grandoarea.molcom= încet. neproductiv 2. prin intermediul invocatiei si al interogatiei retorice arata ca eul liric mediteaza la ce se va întâmpla atunci când n-o sa mai fie “decât un glas”. Poezia lirica este o creatie artistica exprimând sau sugerând emotii. sentimente. “sa ajungem”. Glasurile invocate pot fi suflete sau îngeri care calauzesc sufletul dupa moarte 9. Tema poemului “Secrete si mistere” este. Secrete si mistere) 1.. îmbratisata sau pereche confera muzicalitate poeziei. Ultima strofa. Prezenta eului liric se evidentiaza în text prin verbele la persoana I plural ”sa dezlegam”. ”mâna ca un fum” sunt mijloace artistice cu rol de descriere a cadrului si de sugestie a starii sufletesti. “sarac”. de fiinta imateriala. sugerând drumul catre cer al sufletului.

misterioase chiar. Apropieri) 1. 7. Titlul poeziei este format din doua substantive ce apartin aceluiasi câmp lexical legate prin conjunctia “si”. sarac. mijloacele artistice folosite (întrebarile retorice: “o sa ajungem. Având în vedere ca tema poeziei este misterul. a oamenilor. 8. Cratima este folosita cu scopul de a marca alipirea.De asemenea. catrenele. întrucât “secretele” si “misterele” la care se face referire în titlu sunt enuntate mai apoi în text: porticele prin care se spune ca se plimba Caligula. steril. a fi în contratimp. “putea-voi” fiind o forma în care auxiliarul urmeaza dupa verbul de conjugat. si pâna la urma lumea întreaga.”. ci numai sa fie martor la manifestarea acestora.El doreste sa . Poetul analizeaza posibilitatea unei conexiuni între simturi(privire si auz). Titlul anunta tema poemului. istoric. I. Modul conjunctiv exprima o actiune posibila. lipsit de secrete. ramânând în urma doar pietre. urât”. steril. Astrul care. este un vers conclusiv. de viata. Aici luna ne este înfatisata ca un plat pustiu. Timpul.imaginea vizuala contine patru epitete. 74 (Alexandru Philippide. spune el. 3. enumeratia:“pustiu. cu planul cosmic. sarac. “Da-n stele nu ajung decât poetii”. Prin el poetul îsi exprima resemnarea. ipotetica. poetul se întreaba “ o sa jungem oare si la stele?”. El întelege ca omului de rând nu îi este menit sa descifreze misterele vietii. dorita. urât”.cratima ajuta la formarea inversiunii. lumea noastra. apare în cadre idilice. Însa nici aici. steril. 9. Privind restul poeziei ca un monolog adresat. Ultimul vers al poeziei se evidentiaza prin faptul ca a fost voit izolat de poet.. În final. a pierde timpul. Sfinxul . sterp si nu mai prezinta niciun interes pentru omul avid de cunoastere. “ajunsi în luna”. devine aici urât. sarac. cu savanta alipire a ultimelor doua din care se desprinde amarul vers concluziv) nu fac altceva decât sa întareasca ideea poetica. nu gaseste altceva decât “un plat pustiu.“Ajunsi pe luna n-am gasit decât / un plat pustiu. cu timpul 2. de obicei. sterge totul. În acelasi fel în care Eminescu se raporteaza la planul terestru facând comparatie cu universul. Raspunsul este ironic si denota tristete: “da-n stele nu ajung decât poetii”. Motivat de gândul ca sar putea sa gaseasca totusi “secretul universului si-al vietii”. Alexandru Philippide schimba planul terestru. în care nu gaseste niciun raspuns. urât”. ultimul vers pare a fi raspunsul la întrebarile puse anterior. chipurile stranii de pe insula pierduta. poetul se resemneaza si înceteaza sa mai descifreze mistere si secrete..

Metafora “puntea dintre privire si auz” exprima o ipotetica armonie între simturi. „faldurile unor înalte draperii”. Poezia are un titlu format dintr-un substantiv comun la numarul plural. prin faptul ca aceasta faciliteaza cititorului descifrarea textului. de asemenea prezentate . este constient de raritatea spectacolului la care ia parte. Odata realizata o legatura între elementele constitutive ale cadrului restrâns. 7. Se sugereaza astfel o posibila tema a textului. Structurile care contin imagini vizuale sunt: “neagra catifea”. Acest cuvânt. provenit din adverb: apropieri. 5. . O existenta simultana a acestor doua coordonate implica un timp infinit. de aceasta data la grad avansat . poezia sustine ambiguitatea imaginilor. simturile se armonizeaza.se integreze “în senina voluptate noua “. are o puternica încarcatura expresiva. într-o „ punte”.se doreste o noua corespondenta . gustând din ea si pierzându-se în eternitate. adica în timpul “scapat de spatiu”. Al.”fara calauza” . În versurile urmatoare. iar eul nu mai percepe decât temporalitatea.Philippide patrunde într-un spatiu ireal din voluptatea caruia doreste sa preia pentru ca. se transmite ideea ca la capatul acestei calatorii si în prezenta dorita a unei calauze. prin simplitatea sa. El imagineaza o conexiune o irealului în care este proiectat. 4. ideea de apropiere .Imaginarul poetic atinge nivelul spatio-temporal în finalul textului. cu realul în care se va intoarce si unde spera la o materializare a acestor „aeriene fermecatorii” . fiind în legatura cu imagini importante în poezie. între timp si spatiu. Este vorba de o apropiere a celui care parcurge poezia de sensul adevarat al acesteia. de asemenea . Epitetul cromatic „neagra catifea” întareste ideea de necunoscut. Este o metafora care sugereaza eliberarea de constrângeri. Rezonantele simbolice sunt. eliberându-se de spatiu.motivul drumului 6. sa beneficieze si în spatiul real de acest spectacol cromatic si auditiv.aceea a calatoriei initiatice. Faldurile draperiilor „ tesute parca numai din sunet si culoare” constituie o astfel de imagine : eul poetic regaseste în ele coexistenta sunetului si a culorii. Aceasta imagine este un epitet-inversiune si în acelasi timp o metafora a drumului spre inedit. 8. 9. Scrisa pe un fundament modernist. si anume . Ele au o topica inversa. „scapat de spatiu” . motivul urcusului. si doreste o apropiere permanenta a acestor doua elemente. dorinta eului liric de a se apropia de libertatea absoluta. un simbol pentru depasirea unor limite ale cunoasterii.dar care nu îl anuleaza pe acesta din urma. Rima împerecheata sustine . ceea ce sugereaza intensitatea cu care eul poetic traieste momentul descoperirii unui “lin urcus de neagra catifea”. Primele doua versuri au valoare de incipit si prezinta un cadru nocturn.

I.75 (Camil Petrescu. marea. 4. dorinta.Veghe) .76 (Alexandru Philippide.“mi”. eul liric subiectiv (prezenta lui fiind indentificata prin marcile lexico-gramaticale: verbe la persoana I singular -“ vei ajunge”. poate chiar eterne : “cu un timp scapat de spatiu”.“creste”. zdravan la minte 2. Primele strofe. “sa am”. sugerând o puternica încarcatura emotionala . viziune modernista de fapt a lipsei de speranta.Sentimentul dominant în poezie este cel de tristete si de teama de necunoscut. aspiratia sa fiind identificata prin metafora “portii calatoare” pe care autorul se întreaba daca o va ajunge. “sa îndemn” -. pasarea. pasare calatoare. Aceasta metafora este întarita de o alta: “zbor de pasare uitata”. i-au fost înfrânte. 3. 9. poate si profunzimea sentimentului de frica în fata necunoscutului. verbe la persoana I . masura: 8 silabe rima: îmbratisata 6. “îmi”si imaginile artistice create de figuri de stil. singuratatea 5.cultivând sugestia unei lumi mai bune .”sa am”-) nu gaseste niciun reazam pentru ratiune. cu atât mai aproape de deznadejde. oase. Astfel. Punctele de suspensie îndeamna la meditatie. O trasatura a poeziei lirice este faptul ca autorul îsi exprima direct deznadejdea ca nu poate accede la lumea absolutului prin cocor. un fund de mare în care zac pesti. în acest caz. ochiul. cu cît mai concisa. I. a învata minte. Strofa a III-a este un catren alcatuit dintr-o interogatie retorica ce sugereaza aspiratia catre înaltimi. care este simbolul zborului catre înaltimi. iubirea. pentru ca totul consta în aceasta însirare de lucruri atinse de moarte. Predicatul ar fi fost inutil. Metafora “aripi reci” identifica faptul ca aspiratia. aripi . bivoli. 8. precum metafora “aripi reci” sau epitetul din constructiile “creste lungi de os” si “poarta calatoare”. catre idealuri înalte care nu pot fi atinse. Cocorul) 1.pronumele la persoana I. O alta trasatura a poeziei lirice sunt marcile lexico-gramaticale. structurate de enumeratie descriu un spatiu straniu si întunecat. a tine minte . 7.

prin somn pamântul geme.se framânta 2. 8.tacut. pamântul. Cerul. (adjectivul pronominal posesiv de pers. Eul lui Philippide se defineste. prima limita.). Disparitia vocalei pronumelui reflexiv conduce la rostirea acestuia într-o silaba cu prima vocala a verbului.. cu stelele asemenea unor vineti dinti (metafora). an . I) Un glas în mine prinde sa ma cheme. conversiune-meu 4. este spatiul zbuciumului existential (vezi antiteza dragoste/ ura si metafora un spasm. a scindarii si alienarii. imaginarul vizionar al textului se opreste la cele doua limite exterioare. care nu-i ofera decât experienta mortii. tacerea.tot versul 5. epitetul. cum ar spune Dante. Versul neregulat sustine tensiunea lirica a unui text modernist prin vizionarism si prin puternica impresie de înstrainare a omului de orice sens al lumii. prins în capcana între doua nopti. Labirintul sufletesc este sugerat în incipit prin metafora hrubelor adînci.unghere-colturi. se zbate.1. In preajma mea. somnul. veghea.77 (Ion Pillat. Ctitorii) 1) vreme. trecutul. În ultima strofa. dar nu în esenta lor traditional armonioasa. comparația dubla. Expresivitatea textului se datoreaza. Verbele la timpul prezent fixeaza o experienta cu valoare exemplara. Este vorba de asa-zisul prezent etern. iar aceasta ”calatorie” este pentru el permanenta. fara legatura cu un moment temporal anume. cerul 7. si descopera în ea pamântul si cerul. aproape arghezian. 3.derivare-capatâiul. Cerul gol poate fi o imagine simbolica a divinitatii care ne-a abandonat. astfel. care încadreaza un eu insomniac. I. Poetul patrunde în aceasta selva oscura (padure întunecata). ( pronumele personal de persoana I ) 6. a doua limita. acelor imagini care contureaza. prin urmare la reducerea numarului de silabe din vers si la obtinerea unei anume masuri. ci cu generalitatea unei situatii. Cratima marcheaza rostirea într-o singura silaba a unui cuvânt si a unei parti de cuvânt diferite. Pamântul. Eul lui Philippide ”calatoreste” prin sine ca printr-o lume obscura si cu ascunse dureri. ci într-una moderna. cum poate fi la fel si pentru cititorul care îl însoteste. traseul unei coborari în sine reflexive. starea dramatica a celui care percepe continuu curgerea timpului si insuportabila cruzime a lumii. în special. veghea fiind. adica între doua spatii obscure. cu un oarecare grad de ambiguitate. orb. 9.. cred. este orb (epitet). sufletul.

8) Strofa a treia a poeziei se refera la dorinta omului de a se retrage la tara. al stabilitatii împotriva trecerii timpului. la nivel semantic. Pridvorul este un simbol al dainuirii pe pamântul românesc. cu linistea mult dorita. 6) tema: timpul. unde cenusa stingea toate soaptele. Relatia dintre titlu si poezie consta în modul în care elementele naturii din cadrul copilariei (râurile. comparatii (globul terestru ca o minge). în fata focului din vatra. dealul. înconjurat de tacere. 2. viata. sa stau. atât pentru intensificarea emotiei. motive: râul. când toamna se apropie. . cu bogatiile pe care le ofera. Strainul) 1. alb Negoiu). 5) imagine auditiva: Când sopteste valea de cântecele morii . al ritmurilor naturale si al belsugului. podgoriile. a lua viata.2) Linia de pauza marcheaza. iar Negoiu strapunge cerul cu a sa înaltime. Eul liric doreste sa se bucure de roadele pomilor. Acestea pot fi considerate ctitorii primilor pasi ai eului-copil. I. amintim: epitete (pridvorul strabun. enumeram: sa deslusesc. la plural. a-si da viata 4) Verbele la modul conjunctiv din ultimele doua strofe exprima dorinta eului liric de a se cufunda în amintirea trecutului. livezile) si-au lasat amprenta asupra poetului. pe dealuri de podgorii. Floarea era vie când a primit-o. care este în continuare fermecat de tot ceea ce tine de trecut. Dintre figurile de stil din aceasta strofa. 3) a da viata. diferentierea între prezent si amintire. au modelat amintirea ce-l va însoti toata viata. cât si pentru separarea celor doua momente ale trairii sale. 78 (Ion Pillat. strabunii 7) Pacea noptii este o metafora a armoniei acestui spatiu rural. A venit toamna în sufletul ei. 3. Ctitorii. de fructele oferite de livezile de pruni. În structura “venit-ai” cratima marcheaza forma inversata a perfectului compus “ai venit”. imagine vizuala: Acolo-n pacea noptii. ce se refera la cei ce cladesc lucruri durabile sau care dau sens cuiva ori unui lucru. întorcându-se si acum cu drag la pridvorul batrân sau la vechea vatra. Dintre verbele la modul precizat. sa aud. 9) Titlul poeziei. o “tacere” a eului liric. la aflarea vestii. articulat. este alcatuit dintr-un substantiv simplu. amintirea. de a reface comuniunea cu pamântul.

dureros scâncind = plângând 2. apa si o nota istorica (“cai tatari”). ia seama. “Vrr. de 11 si 10 silabe. exprima vizual tot ceea ce apartine acestei mosii. parc . pe-amurg ca pe-o rama”..timpu-n zbor.“Sclipeste Râul Doamnei înspre apus. iar o a doua trasatura este preferinta pentru spatiul autohton. care se produce instantaneu. mosia Florica aici. iar pe de alta parte .. O caracteristica a traditionalismului este localizarea intr-un spatiu rural. marcate de punctele de suspensie. 8.” I. pe care cutremurat l-ascult” contine o imagine auditiva.. Din pacate. 4. “ce-ar straluci” ori metafora “ranit de-un dor târziu” accentueaza ideea poetica.dar n-ai zarit. Sugestia limbajului poetic este realizata prin simboluri si corespondente: “Pealbastra departare a luncii de demult” sugereaza scurgerea timpului. Rima este incrucisata. Amurg în delta) 1. 6. . 5. el nu poate sa înteleaga frumusetea locurilor: “si crezi. Perspectiva lui este diferita de a celor familiarizati cu împrejurimile. „Strainul” venit la mosie pare ca nu reuseste sa descifreze peisajul si îl vede doar ca pe un tablou: “Te-apleci mirat straine. Ne-a taiat calea o pisica neagra. evidentiind frumusetea si bogatia locului. Enumeratia din prima strofa. la nivel auditiv . livezi”. 5. Imaginile vizuale precum “te-apleci mirat”. 4. “cu casa. o clipa” contine o imagine vizuala. pauze ale emotiei./ Ca ai cuprins Florica.livezi”. 3. În “Amurg în delta” acesteia i se alatura motive ca amurgul.. melancoliei și nostalgiei: ”Ca ai cuprins Florica.. De asemenea. iar masura versurilor .. pe de-o parte zborul vrabiilor.. 79 (Ion Pillat.În fiecare toamna plecam la tara. ia seama”. cu casa. fapt necesar pentru pastrarea masurii. trist = amar.. Caderea sunetelor la sfârsit de substantive si la început de verb reduce numarul de silabe din vers. la fel de repede ca o bataie de aripi. 7. parc. atât l-a taiat capul sa faca..ca tot astfel trece si timpul . “Florica e acolo. Cratima uneste într-o singura silaba parti din cuvinte diferite. Natura este o tema des întâlnita în poeziile lui Ion Pillat. 9. Rolul expresiv al interjectiei “vrrr” in poezie este acela de a sugera . sugestia se realizeaza si prin pauzele din discursul liric..dar n-ai zarit.

caracterul traditionalist se resimte prin tonul elegiac. si verbe la persoana I. 8. Titlul ”Amurg in delta” este un fel de rezumat al poeziei. asa cum filele de carti se îngalbenesc datorita vechimii. 5. În “Amurg în delta” caracterul liric al poeziei se face simtit prin nota de usoara melancolie. Epitetul personificator ”sfâsietor de trist” sau cromatismul insistent si contrastant (aur / vânat ) contureaza un spatiu al disputei dintre lumina si întuneric. cum ar fi „aud”. subliniaza trecerea lenta a timpului care se reflecta si asupra naturii înconjuratoare prin nuantele soarelui la apus. iar metafora “aur vânat”. dintre viata si moarte. din perspective unui observator neutru. Metafora “ ochi de apa moarta” da poeziei o usoara nuanta melancolica si poate arata o incetinire a trecerii timpului. „simt”. Astfel. iar a doua separa doua propozitii coordonate. compunere –dintotdeauna derivare cu prefix-recheama 4. 6. 80 (Ion Pillat. Aceasta sugereaza. În prima strofa negatiile au rolul de a întari ideea poetului ca timpul nu este ceva palpabil si ca acesta reprezinta o realitate abstracta. o stagnare. Aparent un cadru de natura. fragilitatea omului si existenta sa limitata. 3. cu rol chromatic. personificarea “noapte soptitoare” creeaza un fundal muzical melancolic. In ultima strofa. a vietii in delta. tabloul este totusi încarcat de emotie. Modalitatea în sine a descrierii în cazul careia vizualul este dominant este specifica textului liric. 7. Prezenta eului liric în aceasta poezie se face remarcata prin adjectivul posesiv la persoana I. de asemenea. . 7.6. 9. I. Poezia lui Ion Pillat este un pastel al deltei in momentul înserarii. la amurg.”Nu-i în apus si nici în aurora” . Timpul) 1. „fara ieri si fara azi” 2. Comparatia „îngalbenind ca fila dintr-o carte” are rolul de a arata efectele trecerii timpului asupra omului. „mei”. Prima virgula separa apozitia-metafora ”în ceasul cu nisip…” de restul enuntului. o ilustrare concisa a temei acesteia. În aceasta poezie apar tema timpului si motivul mortii. Poetul descrie un tablou de amurg în zona Deltei Dunarii (“sat lipovenesc”).

a pierde din ochi. de fapt. Rolul descrierii în textul dat este de a crea un decor. înduiosati. în poezia “La Polul Nord”. 9. . deoarece poetul îsi exprima sentimentele pe care i le trezeste trecerea timpului. o atmosferã prin intermediul cãrora eul liric îsi exprimã starile sufletesti nelãmurite si confuze prin a sugera un sentiment pe care îl creeazã elementele din naturã. 3. care dominã peste câmpii si vãi. prin motive precum motivul singurãtãtii. care dominã întreg tinutul prin “albul dezolant” . încât par desprinsi din universul terestru. si aduce cu sine pierderea oricãrei sperante din sufletul poetului. Omul s-a confruntat dintotdeauna cu efectele timpului. prin verbe la persoana I („aud” . Aceasta opera este o poezie lirica. tema poeziei. devenind singuratici. se pune accent pe acest substantiv. ca prezenta. este asociatã cu izolarea. eul liric este marcat. Poezia “La Polul Nord” de Iuliu C. totusi. ochi de vultur. centrala fiind aceea a unui eu liric pentru care timpul ajunge. Ca de obicei. a sorbi din ochi. “muntii solitari” Epitetul personificator “muntii solitari” este folosit pentru a evidentia maretia si înãltimea muntilor. Altã caracteristicã ce încadreazã poezia în simbolism este cadrul natural care apare ca unul trist si dezolant.8. prezintã câteva caracteristici specifice liricii simboliste. ochiul dracului” 4. într-un oftat adânc si greu” 7. pustietatea (“muntii solitari”. „simt”). „pasii”. Gãvescu. 5. si anume. “Iar din prãpãstiile adânci se-aude-o stranie vibrare” “ si ursii albi. Perceptia acuta a acestei treceri este sugerata prin imagini poetice. acestia sunt atât de înalti. cu scopul de a eviden tia greutatea si apãsarea cu care calcã „marii ursi”. o realitate palpabila( „pasul” timpului îi bate în inima). iar în aceasta poezie eul liric îsi exprima tristetea si un fel de constiinta a imposibilitatii de a schimba ceva în aceasta privinta. imaginarul poetic se organizeaza în jurul anotimpului iarna. 6. aceea a trecerii timpului. Astfel. I.Prin folosirea pluralului articulat „pasii”. „Banul. Savescu. nemãrginite = întinse solitari = singuri 2. “câmpii nemãrginite”). solitudine care în poezia de fatã devine apãsãtoare. 81 (Iuliu C. Titlul reprezinta. La Polul Nord) 1.

Boala) 1. prin evidentierea unei muzicalitati exterioare. Titlul poeziei. La nivel morfologic se remarcã abundenta verbelor la timpul prezent: “sentind”. 6. am fost bun si am fost frumos” – enumeratia sugereaza stradania depusa pentru a învinge „boala” fiintei. intensificând sentimentele si dând veridicitate întregului poem. direct. 82 (Marin Sorescu. cea cu care ne nastem. prost ca noaptea 4. Cratima marcheaza caderea vocalei “î” în unirea pronumelui cu adverbul “nue” într-o singura silaba. iar „medicamentele” (ura. aducând monotonie. 3. am învatat sa citesc si chiar am citit niste carti. este o metafora sugerând moartea. 8. “dorm”. “se vad”. moartea. Sãvescu reprezintã un element definitoriu al simbolismului. ce sugereazã permanenta stãrii de angoasã. “adorm”. întreaga naturã ajunge sã strige pustiirea eului liric. obisnuitã numai prin ritmuri si rime perfecte.). culoare simbolizând stari si atitudini poetice de izolare. “mi” 5. chin si frig lãuntric.Un alt element definitoriu al poeziei simboliste îl constituie muzicalitatea exterioarã. obtinutã prin ritmuri si rime perfecte. . iarna are rezonantã în sufletul omului. senzatie = perceptie 2. Eul liric considera ca a-ti face viata frumoasa te îndeparteaza de moarte. prin substantivul în vocativ „Doctore” si prin folosirea persoanei I singular a verbelor si a pronumelor. Prin intermediul laitmotivului. nevrozã. Cadrul natural este unul trist si dezolant. Cromatica este astfel sugeratã prin culoarea alb. „Boala”. Laitmotivul în poezia lui Iuliu C. “La Polul Nord”. “dorm adânc”-“dorm mereu”. “am citit”. verbe la persoana I singular: “simt”. pronume la persoana I singular “ma”. am vorbit cu oameni si m-am gândit. degeaba = zadarnic. 9. viata fiind antidotul pentru moarte. cititul) sunt încercari de a trai intens viata. iubirea.“La Polul Sud” etc. Discursul liric este confesiv. la fel ca si repetitia si simetria unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe ( “muntii solitari”.“La Polul Sud”). “am urât si am iubit. “îngalbeneste”. adresarea directa (“Doctore”). dar mai ales prin repetitia simetricã a unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe (“La Polul Nord”. 7. I. de a simti în fiecare moment. “se-aude” etc. prin albul care dominã. a se trezi cu noaptea în cap.

priveste moartea ca pe o boala. a fi frumos. I. 7. confuz. ca lumea. dar nu cunoaste. un început de detasare de aceasta lume.gândire. sugerat de epitetul “mortal”. 9. ca un strigat debusolat. “ziua ma doare soarele.8. o moarte care incepe de la inceputul vietii. a fi bun. ce concentreaza si expune drama omului care stie. « Tu » este un pronume personal. se eschiveaza. tristetea omului calator care nu reuseste sa cunoasca niciodata lumea pentru ca are timp numai sa o vada. Tema poeziei o constituie îndepartarea. Revolta si mâhnirea capata forma finala în aceste ultime doua versuri. Pleaca trenul) 1. Ideea « Toata viata am privit pe fereastra » exprima neimplicare. toate înseamna a fi viu. Se vorbeste despre moarte. “cand m-am nascut”. « De ce ?» este o interogatie retorica. a gândi 2. Astfel. iar întrebarile sunt adresate siesi. fara a apuca sa o si cunoasca. marca a eului liric si indica autoadresarea. cititul. continente” – virgula desparte mai multe elemente ale unei enumeratii si. 83 (Marin Sorescu. lipsa trairii în mijlocul lumii si în prezenta ei. a-si lua lumea în cap 4. frica de atasament si de cunoasterea necunoscutului. cu riscuri si framântari. 3. separa elementele unui subiect multiplu. noapte luna si stelele”. gând . « privirea » fiind element cheie al acestei poezii. pe care încearca sa o înfrânga. eul liric preferând pasivitatea si detasarea. venind din interiorul ca o constientizare a pieirii. În prima strofa a poeziei se descrie sentimentul mortii. din punct de vedere sintactic. ura. de la primele simptome. Interogatia « De ce ? » accentueaza ideea poetica expusa în celelalte strofe. 6. Eul liric încearca sa evite aceste simptome. Se realizeaza ca moartea în final nu are loc. gânditor. orase. devenind legatura sa cu tot ceea ce îl înconjoara. . Iubirea. dar nu priveste. Astfel acestea devin “medicamentele” împotriva mortii pe care o simte înca de la începutul vietii. încercarea de a ne face viata cât mai frumoasa. Lumea înconjuratoare devine o povara. “ aici în regiunea fiintei mele”. „Oameni. care vede. el reuseste sa priveasca lumea. nu sa se si apropie de ea. desi “am cheltuit pe ele o groaza de ani” si ca singurul lucru ce poate fi schimbat în acest sens este trairea intensa. 5. de când lumea si pamântul. Se observa o Moarte generala. de lume. a trai.

o constientizare a irosirii: « Toata viata m-am uitat pe fereastra […] De ce am impresia ca am cunoscut lumea ? » I. ruptura tot se produce. dar îi este teama sa simta. se-adumbrea= se intuneca stins= imperceptibil. de tren. o încununare a emotiilor exprimate pe parcursul poeziei. Resemnarea vine odata cu constientizarea ca în curând va pleca si trenul tau. orase. Totul sta. care aduce în prim-plan si ideea detasarii. niciodata „tu”. hurducat de caruta ». indiferent din ce parte se produce actiunea. Efectul este acelasi: fie ca trenul merge sau sta. Titlul poeziei sugereaza pasivitate si detasare. iar timpul trece pe lânga noi. Din nou. de fapt. Din punct de vedere sintactic virgula coordoneaza circumstantialele de loc iar din punct de vedere stilistic are rolul de a coordona termenii unei enumeratii. Fug « copacii. confuzia si totodata resemnarea : nu se stie cine a plecat. el nu actioneaza. el nu fuge. Sarutul) 1. « Pleaca trenul » este o metafora. Mai este. Pasiv. el nu sta. 3. –a avea nevoie de ceva ca de aer . trairea. Ultima strofa expune metafora dramei calatorului. oameni. condamnat de sine sa priveasca. cât si efectele ei. dar sa nu cunoasca. « Trenul » este cel care se pune în miscare. când de fapt suntem victime ale pasivitatii noastre. limitându-se astfel la o cunoastere superficiala. copacii fug. dar se constientizeaza ruptura . reprezentând atât despartirea. ca facem alegeri. responsabilitatea nu este asumata. ca luptam. vag 2. Întreaga strofa este o metafora ce sugereaza viata omului care doreste sa vada. 84 (Nichita Stanescu. de asemenea. se încearca o anulare a responsabilitatii actiunilor din moment ce decizia de a sta sau a pleca nu iti mai apartine. 9. Interogatia din final. expusa ideea trecerii ireversibile a timpului si a incapacitatii de a-l trai : avem de multe ori impresia ca ne traim viata. un tren tot se pune în miscare. Astfel. trenul face actiunea: trenul sta sau trenul se duce. timpul tot se scurge. eul liric nu îsi asuma viata. efectul este acelasi. de vapor.8. continente » când. iar el fuge. « de ce ? » vine ca o rabufnire. lucru sugerat de enumeratia « de autobuz. a aceluia blocat în pasivitate. el este cel care nu se opreste la ele. lasându-se purtat inert de mersul lucrurilor. « Tu » doar esti în tren. fapt sugerat de verbul la participiu « pironit » si sintagma « m-am uitat pe fereastra ». eul liric este cel purtat.

8. Plutoniul. a da cu bâta-n balta. fapt sugerat de sintagmele care unesc cele doua lumi (si pasari mari se coborau pe banci/ si pe statui. 7.a ramâne în aer 4. Metafora steaua neagra este formata din doi termeni aproape antitetici si rolul sau este de a crea o atmosfera ireala.motivul relatiei omului cu transcendenta . Nu am putut gasi la magazin calorifere cu sapte elementi. romantica. Îndragostitul sugereaza faptul ca prin iubire. îndragostitul îsi exprima conceptia despre iubire si consecintele pe care aceasta le are asupra eului interior si asupra universului. 85 (Marin Sorescu. 5.. Titlul are rolul de a-l introduce pe cititor in universul de fictiune propus de autor si de a oferi o cheie de lectura a textului.. -prezenta monologului liric adresat -marci ale eului liric si prezenta verbelor la persoana I plural (ne sarutam. Verbele din prima strofa creeaza o atmosfera aproape ireala si sugereaza un timp mitic al iubirii. de a sublinia sentimentele de duiosie ale îndragostitului si de a sugera ca prin dragoste omul poate accede la absolut. Prin intermediul simbolurilor.motivul cuplului adamic 6.a-si da aere .). În ultima strofa se regaseste motivul iubirii creatoare de lumi si motivul cuplului adamic.a avea un aer preocupat . omul poate atinge absolutul. 3. tema iubirii . Virgula desparte în text elementele componente ale enumeratiei. radiul si poloniul sunt elemente chimice radioactive.motivul iubirii creatoare de lumi . Alchimie) 1. I. peste iarba. a da vrabia din mâna pe cioara de pe gard. a da de veste. fiind un simbol al iubirii. 2. a da ocol. nenfasura) 9. . Atmosfera mitica este subliniata de versul liber si masura de 11 silabe. pe cabluri..

Sinonimul contextual pentru cuvântul învaluita este „îmbracata” si pentru a depana este „a desfasura”. Risipa se realizeaza prin consumarea timpului dat fiecaruia sa-l traiasca în întretinerea reactiei chimice care ne promite drept produs final fericirea...„Va dau jumatate. fericirea. 7. Dar din pacate reactia continua la nesfârsit fara un rezultat. 8. asemenea elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor.”). El transforma toata framântarea omului de a obtine fericirea într-o pseudo-stiinta cum este alchimia ce are un tel final imposibil. Opozitia din strofa a doua dintre ideea de întelepciune si cea de fericire reliefeaza asemanarea dintre cele doua notiuni în conceptia umana dar ele au valori si întelesuri diferite.. 5. a se da de ceasul mortii.” . Poezia se încadreaza în lirismul de tip subiectiv prin marcile lexicogramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 si prin adresarea directa prin invocatie retorica care accentueaza subiectivismul poeziei. numar fatidic. Frunzele – Elegie de toamna) 1. I. Deci titlul simbolizeaza cautarea orbeasca a fericirii.. Fericirea este un scop în timp ce întelepciunea este un mijloc de a atinge scopul. piatra filosofala. „Fereste-ma”..”) si adresarea directa prin folosirea formelor verbale si pronominale la persoana a II-a („Ati gresit calculele.”. 86 (Radu Stanca. deoarece nu sunt o suta. „mele”).. Marcile gramaticale ale prezentei eului liric în textul dat sunt formele verbale la persoana I („Ce sa fac eu.. Ele sunt trecute în tabloul fiintei sale ordonat. Marin Sorescu în ultima strofa a poeziei „Alchimie” foloseste metafora si un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arata risipa ce se realizeaza în cautarea pietrei filosofale. un numar rotund.. „preumbla-te” . Cuvântul a carui forma nu mai este conforma cu normele limbii literare actuale este „alaturea”. Invocatia este folosita în discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii. întreg.. sunt insuficiente. Acest procedeu artistic permite exprimarea mai directa a sentimentului de dezolare si creste intensitatea mesajului transmis. „va dau jumatate.”. în ceasul al doisprezecelea. si care foloseste calcule si formule imprecise bazate pe intuitii eronate.4. Titlul poeziei este un simbol ce ne arata unghiul din care trebuie sa citim poezia pentru a întelege semnificatia urmarita de autor. Structurile care pun în evidenta prezenta eului liric sunt: „Aseaza-mi-te alaturea”. a-i suna ceasul 4. „dati-mi”. 9. „Fa focul”. 2. Cele nouazeci si noua de elemente..mai arunc sub cazanul vostru. Alta marca gramaticala existenta în textul dat este prezenta formei pronominale a persoanei I („eu”. „. „mea”. 3. 6.

Limbajul poetic se remarca prin expresivitate. poezia capata forma unui monolog adresat. cum este cea din versul „Sa nu simt frunzele cum zboara în vânt”. Frunzele moarte purtate de vânt simbolizeaza atât efemeritatea fiintei umane cât si cât de nesimnificativ si neputincios este omul în fata naturii. . 7. Chinuit de ideea efemeritatii fiintei umane si de regretul vremurilor apuse. 6. cautând refugiu si alinare în iubire. Titlul poeziei. Constientizarea dramei umane. cum gem” care se constituie totodata într-o imagine artistica auditiva. Tonul autoritar. Amploarea suferintei interioare si a temerilor este evidentiata prin inversiunea „vasta urgie”. sentimentele dominante fiind melancolia. toamna cu frunzele moarte. regretul. expresivitatea este realizata prin figurile de stil existente. frunzele. durerea. Astfel. Astfel. a realitatii necrutatoare genereaza deznadejde. Este dezvaluit si elementul central în jurul caruia graviteaza întregul discurs liric. O tema prezenta în text este efemeritatea fiintei umane. titlul prefigureaza ideea de ansamblu a textului. accentueaza ideea deznadejdii. este cuprins de tristete.5. Astfel. înca din titlu este fixat cadrul natural metaforic. De asemenea. inversiunea cu rol de accentuare a ideii poetice. 9. fixeaza motivul central al acesteia. Timpul trece în mod ireversibil iar omul este purtat prin viata precum frunzele uscate de vânt. Prin intermediul acestei metafore este vehiculata ideea trecerii ireversibile a timpului care ia cu sine toate sperantele. ritmul alert al confesiunii este sustinut de folosirea modului imperativ care sugereaza totodata deznadejdea si disperarea eului liric. deznadejdea si durerea provocate de drama omului a carui sperante sau spulberat. toamna. Astfel. precum metafora. si care. 8. se remarca personificarea „frunzele sub pasi. Expresivitatea limbajului poetic este dovedita si de uzitarea metaforei. „Frunzele-Elegie de toamna”. Personificarea e menita sa exprime zbuciumul interior. acesta doreste cu tarie sa evadeze din realitatea dezolanta. Eul liric ar dori sa se sustraga acestei realitati dureroase si sa opreasca timpul. În cadrul poeziei. angoasa. elegia. trecerea ireversibila a timpului si un motiv literar este cel al toamnei si al frunzelor moarte. eul liric este înspaimântat. reluat în cadrul fiecarei strofe. a disperarii si tristetii eului liric. în raport cu universul. Uzitarea modului imperativ al verbelor este o marca a lirismului subiectiv si implicit a eului liric. aceea a spulberarii iluziilor si sperantelor la gândul perisabilitatii fiintei umane. dezolare. Prin referire la specia genului liric. neputând sa se împotriveasca destinului. personificarea. cadru necesar exprimarii unor trairi de o asemenea gravitate si intensitate. ceea ce reiese din verbul la modul conjunctiv „Sa nu simt”. Formele de imperativ exprima vointa hotarâta si cererile arzatoare ale eului liric ce iau forma unor porunci adresate fiintei iubite. este anticipata încarcatura afectiva a poeziei.

nu l-am crezut. “dainui-ntre”) ajuta la pastrarea masurii de 10-11 silabe. Verbul la conditional-optativ “ar mai trece“ si cel la viitor “n-o sa dispara “exprima dorinta eului liric de a conserva acest sentiment. Iubirea devine elementul de conexiune între cei 2 : „Iubirea.. dar si prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular „tale”. pentru elidarea unor vocale (“dac-ar”. “tainice cununi”). Adresarea directa a eului liric este subliniata prin pronumele de persoana a II a singular ”-ti”. ea n-a murit./si multe. ea . focalizând accentul asupra iubirii. Sonet) 1.Iubirea este un sentiment ce creeaza o anumita vulnerabilitate.nicicând n-o sa dispara”. “la nesfarsit”. ea . Cel de-al doilea catren nuanteaza eternizarea sentimentului de iubire. “va dainui “. (Radu Stanca. Ea este o slabiciune. Iubirea lui nu va muri nicicând. Legatura afectiva dintre eul liric si iubita e redata simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural ”noi”. Apar sintagme care marcheaza permanenta iubirii:”înc-o seara “.“n-o sa moara” 2. 3.. 4.” 6. Expresivitatea este realizata prin repetitia anaforica (“si chiar. 87.” “si dragostea . vezi. 7. nicicând n-o sa dispara “.. nicicând n-o sa dispara. Persona încercata de acest afect.Astfel. reliefeaza lirismul subiectiv. 8. . Cele doua virgule din versul “Iubirea. totodata posibilitatea împlinirii unui scenariu ideatic. acest lucru evidentiând totodata unitatea cuplului. Confesiunea lirica evidentiata prin marcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural – “noi”). Folosirea cratimei..”) si prin inversiunile cu rol prozodic.. caci ratiunea nu mai are putere în fata sentimentului intens. Apozitia “ea”. de accentuare a sentimentului de iubire (“ea. nicicând n-o sa dispara” are rolul de a izola o apozitie (“ea”). “înc-o “. subliniaza importanta iubirii pentru eul liric. “eu” marcheaza prezenta lirismului subiectiv. Pronumele de persoana I singular “-ma”. ea. Nici când mi-a aratat dovada. 5. implicarea afectiva a eului liric. devine astfel subiectiva si reuseste sa treaca peste toate defectele celui/celei asupra caruia/careia îsi rasfrânge iubirea. Rima este încrucisata.dar . de a-l proiecta într-un plan ireal si.”n-o sa dispara“. “n-o sa piara”. I. expresivitatea la nivelul limbajului poetic se realizeaza prin intermediul figurilor de stil folosite în cadrul poeziei. “Iubirea.

figurile de stil creeaza ambiguitatea limbajului împinsa pâna la aparenta de nonsens. care lupta cu sine. 6. dar totodata. din punct de vedere gramatical.9. Astfel. I. Inserate între versurile 7-13 se regasesc epitete personificatoare atribuite tristetii si dragostei: “urâta”. sperante. Nedreptate) 1. duiosie. “înfrigurata”. de absurd. marcheaza elipsa predicatelor. prima interogatie retorica pune sub semnul întrebarii normalul si sugereaza iesirea din limitele banalului. 18 silabe 5. Lirismul subiectiv se caracterizeaza prin prezenta monologului liric adresat si prin intermediul marcilor eului liric (pronumle de persoana I singular si plural): “eu”. 89 (Nichita Stanescu. prezenta interogatiilor retorice 8. Astfel. a trage cu urechea. Necuvintele) 1. Titlul exprima si subliniaza aparitia eului liric subiectiv. dar si evidentierea ideii poetice. a duiosiei în planul iubirii. . prezenta eului liric implicat. întotdeauna. prin rasturnarea firescului. au drept scop înfrumusetarea versurilor. poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului. mai ales. într-una: Într-una din zilele vacantei voi merge la mare. ducând la confruntarea dintre creator si gânditor. nedreptatea firescului. antonimie: realitatea-visul despartind-unind 2. orice poet. „De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?”. a se culca pe o ureche 2. I. iar din punct de vedere stilistic accentueaza importanta ochilor si a picioarelor în cadrul vietii si. o desprindere de contingent. 88 (Nichita Stanescu. dragoste 4. prin folosirea verbelor la pers. inclusiv prin ermetismul expresiei. pusa în relatie antitetica cu depasirea limitelor 7. Mijloacele artistice la care apeleaza . “nedreptate” suprima insolitul imaginilor artistice. 3. tristete. Virgula. I plural. “noi”. 9.

iar al doilea i este articol hotarât. o creatie a esentei lucrurilor. I. pentru ca descrie cel mai bine atmosfera create si anume aceea a necuvintelor. 3. a temei.întruna: Dupa spectacol ma batea la cap întruna! 3. si a solutiei gasite de el pentru obtinerea unei noi lumi se contureaza o veritabila arta poetica. 7. cu exceptia strofei a treia în care primele doua versuri se repeta. referindu-se la faptul ca omul vrea sa acceada la o conditie superioara. plutind. Nichita Stanescu se foloseste de o metoda a contemplarii. 9. Omul întotdeauna vrea sa se autodepaseasca. 2. În ultima strofa. Nichita Stanescu este un înnoitor al poeziei prin faptul ca aduce atât elemente noi. Cu ajutorul limbajului. a taia frunza la câini. de a nuanta nasterea unei noi lumi. Tema poeziei este creatia ca înnoire a universului. În text se repeta verbul “a naste” (“nascând”) care are rolul de a evidentia procesul creator. “Necuvintele” reprezinta o arta poetica deoarece arata ideea autorului despre poezie si despre lumea înconjuratoare în general. a se bate cu morile de vânt. Poezia „Necuvintele” se prezinta ca o arta poetica prin faptul ca poetul îsi arat propria conceptie despre modelul de poezie. „înlauntru” – exterior. Cuvântul „oamenii” este scris cu doi “i” pentru ca primul i reprezinta desinenta de plural a substantivului respectiv. 6. Din punctul de vedere al prozodiei poezia este lipsita de rima. 90 (Nichita Stanescu. Lauda omului) 1. adevar reprezentat de un singur cuvânt. iar celelalte versuri sunt alcatuite independent de poeziile clasice. cât si o altfel de gândire asupra poeziei moderne. a taia elanul. 8. a-si bate gura degeaba. a filosofarii pentru aflarea acestui cuvânt ce poate fi aflat numai în vis. sa atinga absolutul. Strofa a doua evidentiaza dorinta autorului de a afla adevarul. a-l taia capul 4. poetul foloseste imaginea vizuala „cu aripile crescute înlauntru. acel laser lingvistic = acel cuvânt 5. În acest sens titlul este semnificativ. planând”. batut de soarta / de Dumnezeu 4. Aripile ascunse ale oamenilor sugereaza superioritatea gândului. „adaugata” – înlaturata. . a reflexivitatii ce caracterizeaza fiintele inteligente. / care bat.

„ce-o zaresti”. în tendinta lui perpetua de a stapâni legile universului. un altul al pietrelor si un al treilea al aerului.. toate trei cu privire la Om. „umeri” . 9. ca pentru a purta în ele adevaruri absolute. complementare una alteia. a pietrelor si a aerului. precum si prin exclamatiile din finalul fiecarei strofe. A imagina aripi crescute înlauntru. De asemenea. 7. Titlul poeziei. vocea lirica este prezenta în text prin adresarea directa. Omul este mai presus de orice prin emotii si inteligenta. adânci si de o mare plasticitate intelectuala. pietrele gândesc omul ca miscare si ca lumina. oamenii sunt niste pasari extraordinare având aripile „crescute înlauntru“ si planând fantastic în cel mai curat aer. Ca si cum natura ar avea propria constiinta. Nu însa simetriile dau superioritatea acestei poezii. sporesc impresia de dinamism continuu. Formularile capata o miscare grava si linistit-suitoare. mediul pasarilor. Copacii gândesc omul ca emotie si ca niste „fructe plimbatoare”. chiar daca cu valoare generalizatoare. . pietrele si aerul. desi continutul textului nu integreaza epitete elogioase sau superlative rasunatoare. pentru ca reda ceea ce gândesc pomii. definitive. Ultimele doua imagini. În poezie. Pentru aer. identifica specia lirica cu o oda. „sprâncene”. eul liric este sugerat.” se refera la faptul ca poezia se face prin fuziunea dintre puterea de judecata si afect. Astfel se poate gândi un punct de vedere al copacilor. „frunte”. în tipare sintactice de neclintit. ca si adaosul „ascendent“ al celor doua versuri supranumerare din strofa ultima. trei trepte ale unui fel de silogism poetic. Repetitia locutiunii substantivale „Din punctul de vedere al . în poezie sunt enumerate trei perspective metaforice cu privire la om: a copacilor.. ci constatarea uimita ca în atâta relativitate cosmica pare probabila ipoteza ca elementele lumii materiale. Titlul este un element esential al receptarii. Dimineata marina) 1. facând apel la propria lor sfera semantica. I. din întrepatrunderea ratiunii cu sentimentul. 6. Cea de-a treia strofa. sunt cele mai originale si mai surprinzatoare. 8. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. Lauda omului. Cei doi termeni repetati în poezie sunt „soarele” si „oamenii”. este a elogia la maximum intelectul uman. pietrele si aerul. copacii. aerul îl gândeste ca pasare cu aripile crescute înlauntru.5. Poetul ne propune aici o viziune a Omului ca punct suprem si continuu ascendent al evolutiei materiei în Univers. Lirismul subiectiv reprezinta manifestarea directa a eului liric. sa aiba un „punct de vedere“ despre Om. Virgulele desparte grupul verbal construit cu gerunziu de restul enuntului si reliefeaza semnificatia sintagmei: o personificare. „ochii”. 91 (Nichita Stanescu. în niste metafore ce depasesc analogia clasica si exalta diferentierea. „care e gândul“. pe parcursul celor trei strofe. vâslind în aerul gândului. „tâmplele” 2.

Nicolae Manolescu vorbeste despre substantializarea limbajului si poetizarea realului. a taia drumul / calea cuiva. Imaginea vizuala a soarelui si sinestezia „lumina-n ape o sa-mpunga” contureaza o lume a obiectelor si a fiintelor aflate într-o relatie de întrepatrundere. motivul ascensiunii. tema adolescentei. Eul poetic are viziunea propriei geneze ca fiinta suprema. trezindu-se brusc” – personificare. dar dincolo de cuvânt se deschide o alta lume.3. omul devine centru al universului. devenind o prelungire a universului uman. Rima este încrucisata. Textul apartine neomodernismului. 3. 7. a se îmbata cu apa rece. tine lumea în fiinta. Discursul liric confirma partial si completeaza întelesurile sugerate de titlu. reinterpretarea miturilor (geneza este aici individuala. masura variaza între 10 14 silabe (într-o rostire rapida a primului vers al acestei strofe) 6. schimbându-i contururile. consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor. 9. 8. Titlul sugereaza un tablou de natura. lenta = lina. a-i taia cuiva (toata) pofta. „si plopii. motivul biblic al mersului pe valuri . având drept caracteristici lirsmul reflexiv si imagismul metaforic. în lumina. a sti ca pe apa. într-un moment al zilei. Poezia se face pe sine ca obiect si se construieste cu fiecare vers. 1-3 feminina si 2-4 masculina. pe apa Sîmbetei 4. moment auroral privilegiat. Apostroful din versul: „macar pân' la genunchi în valul diafan” marcheaza absenta vocalei “a”. rostirea într-o singura silaba / tempo rapid. Cuvintele au valoare în sine. fiecare cuvânt. motivul luminii. prin personificare. Adolescenti pe mare) 1. Sentimentul este generator de sens. 5. motivul somnului. al iluminarii. glorificând momentul nasterii lucide. 92 (Nichita Stanescu. natura se trezeste la constiinta). I. Tema trezirii constiintei / a nasterii lucide. Orice titlu induce un anumit nivel de lectura a textului poetic si genereaza un orizont de asteptare. identificându-se cu soarele. a taia frunza la câini etc. într-o viziune monumentala. numai ca dimineata devine o metafora a trezirii constiintei: fiinta cosmicizata se trezeste din somnul necunoasterii. universul material prinde viata. 4. a da apa la moara. 2. motivul marii. teapana = puternica. Titlul poeziei citate este alcatuit dintr-un substantiv comun însotit de un adjectiv cu valoare de epitet.

ca Isus. Epitetul „lenta înaintare” semnifica plutirea lina. cu sufletul la gura 4. În primele patru versuri – rima încrucisata. . 14 silabe în al doilea vers. 3. care stabileste o opozitie cu ideea din versurile anterioare.5. numit ingambament. a-si da sufletul. calma. din suflet. fara multe figuri de stil. 7. reprezinta calitati ale tinerilor. impulsionati spre descoperire. 6. Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului. Spre deosebire de asteptarea celui care îi contempla. Masura strofei a treia este de 9 -11 silabe. Transparenta ideii poetice este ilustrata aici de imagini artistice si de prezenta eului liric ca spectator. „concreta". pe mare. „mansarde” 2. I . Tema iubirii. cunoastere de sine. Ultimele doua versuri reprezinta un fel de concluzie / constatare a întregii poezii. 93 (Nichita Stanescu. Adverbul „simultan” evidentiaza ideea unei alinieri ca într-o competitie care-i ajuta sa se cunoasca. fapt subliniat si prin utilizarea conjunctiei adversative „dar”. Rima strofei a treia este încrucisata si feminina. motivul Lorelei. pentru ca poezia nu se mai bazeaza pe reprezentare. motivul zborului. semn al puterii extraordinare a acestei vârste mitice si al încrederii pe care adolescentii o au în ei însisi. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stanescu. fara a se marca fiecare vers prin majuscula (scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite). „zvelti” si „calmi”. 12 silabe în al treilea vers si 15 silabe în al patrulea vers. motivul ploii. 9. Substantivul Marte este scris cu majuscula deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului si a vegetatiei. împlinire si desavârsire a fiintei. motivul zeului Marte. ci este ea însasi un act. care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare. Ploaie în luna lui Marte) 1. a pune suflet. firesc. Cele doua epitete. masura de 16 silabe în primul vers. ca un dans cosmic. tinerii au capatat deprinderea de a „merge pe valuri”. „infernal". prezenta si în aceasta poezie si este datorata unui limbaj simplu. a adolescentilor cuprinsi de elanuri impetuoase. prelungit si în neomodernism. 5. 8.

al înaltarii. sirena a Rinului care atragea corabierii într-o zona stâncoasa.. caci pentru îndragostit lumea apare ca un miraj continuu. care îl pune pe îndragostit sa aleaga între iubirea lor („oamenii") si alte idealuri. urmata de repetitia „raspundemi. asociat iubirii tragice. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare nostalgica a trecutului. I. care fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. întâlnim imagini vizuale ca „norii curgeau". Ploaia este o metafora a vietii. îsi pierd aceasta calitate. si nu mai stiam unde-mi / lasasem în lume odaia". el îndreptându-se spre alte idealuri. care contin o imagine vizuala: „si ma-naltam. sunt de neclinit. Ultimul vers poate fi interpretat ca o întrebare retorica din partea iubitei.. Imaginea auditiva „Tu ma strigai din urma". se exprima bucuria existentiala intensa. Iubirea de altadata este proiectata în mit cu ajutorul imperfectului („ne iubeam”. la fel ca si imaginea vizuala „si ma-naltam". se remarca personificarile „Peretii odaii erau / nelinistiti [. În poezia Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stanescu. Tot prin personificare. sugereaza destramarea cuplului erotic. 8. al depasirii limitelor banalului. Uitarea odaii unde ei se iubeau si înaltarea marcheaza distantarea îndragostitului de iubita sa. înaltatoare. prin iubire. De altfel. pâna si lucrurile care. este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi au trait-o „în luna lui Marte". din ultima strofa. „ploua”.]" este folosita pentru a sublinia ca în fata iubirii celor doi. cu pene" sporeste expresivitatea textului. de obicei. a instinctului. imposibile în romantism. Epitetul superlativ „ploaie de tot nebuneasca". care sugereaza fericirea îndragostitilor si rezonanta universului înconjurator la sentimentele lor. Septemvrie) . În penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre îndragostiti.. a bucuriei existentei. dar care pot fi efemere („ploaia") 9. Personificarea „Peretii odaii erau / nelinistiti [. 94 (Gheorghe Tomozei. „dansau”) 7.6. „sufletele noastre dansau”.. Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice regasite în text. Metafora „mie-mi ploua zborul.]" si „Sufletele noastre dansau". raspunde-mi" vin sa sugereze faptul ca îndragostitul îsi lasa iubirea undeva departe. chemarea iubitei cu numele Lorelei (în mitologia germanica. lucru sugerat de primele doua versuri. iar vocea iubitei rasuna ca un ecou îndepartat. sentimentele îndragostitilor reflectându-se în tot ceea ce îi înconjoara. provocându-le moartea). De asemenea. ambele impunâd motivul zborului.

Când îi cer explicatii. întrucât cea de-a doua virgula ceruta de situatia gramaticala lipseste. . partial doar. apozitia dezvoltata „cântecul cel mai trist” de determinantul sau („cântecul trist”). Strofa curenta. timpul imperfect creeaza durata si simultaneitate. având. singular. Frunzele simt trecerea timpului si . se termina cu puncte de suspensie pentru a invita cititorul la reflectie. cântecul cel mai trist” are rolul de a izola. Limbajul poetic în poezia citata este caracterizat de reflexivitate. datorita punctelor de suspensie prezente atât în fiecare strofa. „frunze”. Acestea „ruginesc”. „radvanul”. dar care nu va mai veni niciodata. precum toamna. Virgula folosita în versul „Cântecul trist. Tema trecerii timpului. pentru a sugera nostalgia. Ideea poetica este tristetea indusa de venirea toamnei si este evidentiata prin epitete : „surâsul meu amar” ce exprima atât amaraciunea. la timpul lor. Declin) 1. „septemvrie. râvnind dupa mângâierea doamnei învatatoare. 2-4 masculina) si masura de 10-11 silabe. 7. implicit si poezia. târzii 2. asociindu-si mai multe motive. Poezia are o predispozitie spre meditatie. 8. exprima starea de tristete a fiintei. Metafora „radvanul toamnei” exprima plastic aparitia regala a toamnei. amintirea. asadar. cât si falsitatea zâmbetului. pentru ca timpul copilariei a trecut. cât si în ultimul vers. Epitetul „frunze târzii” sugereaza efectul venirii toamnei. copilaria. (cer = verb la persoana I. o alinare mult asteptata. care te invita sa gândesti la rostul lumii si al fiintei aflate sub puterea timpului. Rima încrucisata (1-3 feminina. 95 (Ion Vinea. lasa cititorul în suspans. îmbatrânesc si se sting. Utilizarea verbelor la modul indicativ. „Septemvrie…” . într-o continua rotatie calma a anotimpurilor. se înroseste tot si se eschiveaza. 6. Rolul punctelor de suspensie din primul vers. septemvrie. 9. omonim lexico-gramatical) 2. si rol de gradare a intensitatii. cad „domol”. 5. deprimarea fiintei care se identifica cu „cel mai trist scolar”. 3. o lamurire asupra primei sintagme.1. „iubire” sunt cuvinte din fondul vechi al limbii. de dupa himericele clai de fân ale verii. Sintagma „cântecul cel mai trist” este. prelungeste durata momentului evocat si o imobilizeaza într-un tablou sensibil si melancolic. singuratatea. „carte”. ca la Virgiliu. I. este de a marca o pauza afectiva în rostirea poeziei . 4. de asemenea. asemenea unei fiinte umane.

este transpusa în planul exterior si corelata cu toamna târzie. În asteptarea elementului salvator (iarna. de-o viata. Atât lumea vegetala. astfel încât omul pare a avea un aer bolnavios. 7. „frunzele care se dau în vânt” ). Eul liric din poezia Declin traieste o tristete anonima. acestea fiindu-I atribuite de catre privitor. renunta asadar. de exemplu. ca urmare a sentimentelor proprii de neliniste si tristete. în cea mai mare parte. si chiar si elementele naturii. 9. autorul nelasând cititorului doar indici asupra ceea ce doreste sa exprime. singular) 6. Tristetea eului poetic. respectiv sarutul). tristete si care reflecta o orientare a eului liric catre visare si izolare. sub impulsul unui pesimism continuu si a obsesiei pentru moarte. prin „arborii neajunsi la cer”. se „da în vânt”. „turmele ce-si pasc soarta”. În poezia lui Ion Vinea sunt prezente tema melancoliei si cea a toamnei. natura îsi urmeaza vechiile obiceiuri si nu manifesta nici revolta. care declanseaza melancolia eului liric si care declanseaza monotonia bolnavicioasa în planul exterior ( „arborii neajunsi la cer”. Limbajul poetic în textul lui Vinea este caracterizat în principal de expresivitate. . Astfel. prin „apele ce-si urmeaza albia”. „(nu)-mi” (pronume personale. a sentimentelor pare a acumula din ce în ce mai multa melancolie. folosite cu sensurile lor denotative. în viata. nici nerabdare. care „întârzie” în planul sau interior. continua. care îl determina sa observe doar ceea ce este deprimant si dureros în jurul sau (“cântecul cel mai trist”. „glasul sterp”. persoana I. Elementele cadrului natural sunt numite si nu doar sugerate. sunt cuprinse de vraja morbida a anotimpului. Cuvintele din poezia lui Vinea sunt. prin „turmele ce-si pasc soarta”. Imaginea creata de aceste versuri este aceea a unei bucati de lume cuprinse de melancolie si care. Marci ale subiectivitatii: „în mine”. pentru a rupe sirul de zile derulate identic. ci numindu-si sentimentele în mod direct. 8. la fel si fiinta asteapta „sarutul” care sa îi încalzeasca sufletul. vaga. ca în poeziile simboliste. Utilizarea acestei din urma expresii poate conduce catre ideea ca eul liric este interesat el însusi de posibilitatea sinuciderii. lumea interioara. aspirând tristetea peisajului tomnatic. cele doua planuri au atitudini diferite. Pe de alta parte. Expresivitatea rezultata din repetitia prepozitiei „între” în ultima strofa a poeziei (anafora) consta în sublinierea ideii ca intreaga natura este cuprinsa de tristetea toamnei. demult uitata în sine ( „o tristete întârzie în mine” ). cât si lumea animala.3. una dupa cealalta. viata de câine. Elegia este specia poeziei lirice care exprima sentimente de melancolie. Prezenta acestor trasaturi demonstreaza caracterul elegiac al poeziei. pe viata. pentru a se salva. „frunzele care se dau în vânt” ). Asa cum întreaga natura asteapta prima zapada din an pentru a se sparge monotonia existentei. 5. a lua viata 4.

Discursul liric este descriptiv pentru ca prezinta numeroase figuri de stil epitete („arsita grozava”. „În vale…dormea Ierusalimul”). în final moartea lui Iisus. imagini vizuale ( „Maslini fara de deunze dormeau). Rolul cratimei în sintagma „la picioarele-i zacea” este acela de a realiza pronuntarea legata a celor doua parti de vorbire diferite: substantivul si pronumele neaccentuat în cazul dativ. natura se dezlantuie violent prin arsita grozava si prin varsarea lavei. „arborii neajunsi la cer”. arsita = dogoare. imagini auditive („râdea cu hohot gloata”) si pentru ca reda dimensiunea spatiala („Pe stâncile Golgotei”. Pe cruce) 1. oboseala existentiala. „Ierusalimul doarme”. Textul apartine traditionalismului interbelic si are ca tema centrala tema caracteristica a acestui curent si anume constiinta religioasa ortodoxa. pustietatea. Declin. a-si face cruce. Folosirea cuvântului „blestem” pentru a arata nenorocirea personajului liric Isus arata imposibilitatea de a schimba ceva si faptul ca destinul trebuie împlinit.termenii îsi mentin proprietatiile. 6. pentru ca „E toata viata care doare asa / Zi cu zi pe întinderea stepelor”. Cadrul exterior se afla în relatie directa cu personajul liric. Sintagma „Inima de mama” înduioseaza. determinând si schimbarile naturii. pus în fata verbului „zbucnea” sugereaza violenta si profunzimea chinurilor interioare ale mamei. Când Iisus este cuprins de somnul mortii chinul se sfârseste si pentru natura. Chiar înainte ca Isus sa moara. a-si duce crucea. caci ei sunt fara frunze. însa prin intermediul acestora se vede faptul ca natura simte pierderea. Adverbul „adânc”. Puse sub semnul metaforic al titlului. Invocarea pasajului biblic este o alta tema caracteristica si anume aceea a întoarcerii spre primar. chinurile si. 8. 5. dramatismul versurilor. Prima propozitie. 96 (Vasile Voiculescu. imaginile sugereaza destramarea lenta a fiintei. I. 3. acest lucru având drept efect o exprimare coerenta. 7. „curata-i frunte”. Redarea cât mai fidela a rastignirii lui Isus se subordoneaza încercarii de recuperare a radacinilor.. când suferinta lui este maxima.. sporind tragicul. ocarau = huleau 2. La fel si maslinii. prin simplitatea ei si prin alaturarea numelui lui Isus de verbul la . „turmele ce-si pasc soarta”). Unele sintagme sunt totusi destul de dure („glasul sterp”. concisa. Prima strofa a poeziei prezinta apropierea mortii lui Isus. Versul „si-adânc zbucnea blestemul în inima de mama” face referire la suferinta Mariei. spre primordial. mama lui Isus. „lumea cea pribeaga”). în cruce 4. „umilinta talangilor”.

tipatul Mariei Magdalena. iar menirea poetului este aceea de a-si folosi toate . 9. poezia „Pe cruce” reda viziunea poetului reusind în acelasi timp sa sensibilizeze ctitorul. dar si la menirea poetului. spinii. „ma”. viziunea poetului asupra acestei scene biblice reiese foarte expresiv din versuri. a bate gândul 4. „le strunesc”.imperfect „murea” accentueaza tragicul si solemnitatea momentului. palat. Pornind de la acest vers se poate presupune ca poetul prezinta momentul în care viata. adaptarea naturii la suferintele personajului liric Iisus este un element prezent si în Biblie care apropie viziunea autorului de viziunea religioasa. Metafora „surugiu la cuvinte” sugereaza rolul poetului si anume acela de a conduce cuvintele si de a le potrivi cât mai bine în rime si versuri. Poezie) 1. 6. 97 (Vasile Voiculescu. cuvântul 5. Viata lui Iisus redata prin metafora „palea fruntea-i curata” se stinge din cauza sângerarii si a spinilor. 3. Natura. cerul) este învinsa de moarte. personificata se dezlantuie si participa la acest moment de rascruce. menirea poetului. neputinta ucenicilor accentueaza si mai bine momentul facând apel la constiinta crestina. reprezentata de elemente precum sângerase. teme/motive literare: creatia. reactiile celorlalte personaje lirice. craiasa 2. a cadea pe gânduri. propozitii scurte) reusesc sa redea tragicul si gravitatea momentului. având rolul de a introduce enumeratia realizata de urmatoarele trei versuri. buzdugan. a pune pe gânduri. Cele doua puncte de la sfârsitul primului vers marcheaza o pauza în vorbire. Poezia este o arta poetica deoarece ideile poetice cuprinse în text fac referire la modul în care este realizata creatia. a zbura ca gândul si ca vântul. 7. I. mijloacele artistice (figuri de stil. În primul rând. Creatia este vazuta ca un basm. tema centrala a traditionalismului interbelic. Ea este urmata de epitetul „arsita grozava” care face legatura între personajul liric si exterior. curat. dezlantuita. Apoi. Nu în ultimul rând. Prezenta eului liric este marcata de verbele si pronumele la persoana I singular: „le momesc”. reprezentata de elementele legate de credinta (cruce. disperarea mamei. În opinia mea. „m-”. În concluzie.

6. Fenomenele mai complexe ce nu puteau fi explicate cu ajutorul mijloacelor contemporane erau asadar plasate în sfera unui anumit plan supranatural al carui stapâni erau zeii. Prezenta eului liric poate fi evidentiata prin aparitia marcilor sale specifice cum ar fi pronumele personal de persoana a II-a „Tu” ce marcheaza adresarea directa sau a verbului la persoana I plural „avem”. fapt subliniat de metafora „se destrama craiasa de imagini”. Mintea neluminata de puterea eliberatoare a cartilor este închisa de propriile-i limite. buchi – arhaism. totul dispare ramânând doar urme pe paginile albe. 8.”) În ultimele versuri apare dezamagirea ca desi poetul si-a pus în slujba poeziei toate darurile. (au transportat) 2. O alta interpretare s-ar putea referi la disparitia zeilor datorita . nevoia credintei în zei a disparut. ducând asadar la „moartea” lor. bazânduse majoritatea pe pura observatie a mediului înconjurator. I. Am trecut cu bine peste sesiune. În sintagma „duhurile-nchise” cratima marcheaza elidarea vocalei „î”. în rime si versuri pentru a umple „albele pagini”. neputând trece peste anumite bariere ridicate de ignoranta personala. cuvânt de cuvânt. 5. 98 (Vasile Voiculescu. În Antichitate. cunostintele generale ale omenirii erau limitate. menit sa anunte sosirea radvanului dar si destramarea a tot ce se realizase. Pe masura ce cunostintele au avansat si au început sa dea un sens rational acestor evenimente. (am depasit) Calauzele au trecut imigrantii peste granita. Metafora „plumbul închisorii” se refera la imaginea mintii neinstruite asemanata cu o temnita de plumb. De asemenea. redat prin personificarea „Amutesc. iar cuvintele se rup unele de altele („Chingile se rup. 9. cosmos – neologism 4. caii razvratiti. iar paginile care trebuiau umplute ramân albe. poezia vazuta ca un basm si prin tonalitatea elegiaca din final. se pare ca rimele nu mai au aceeasi valoare.darurile în migaloasa munca de a potrivi cuvintele. speriati. Poezia apartine traditionalismului prin tematica. Cartea) 1. când predomina sentimentul de tristete deoarece poetul nu a reusit sa creeze ce si-a propus. prin micsorarea numarului de silabe este realizata încadrarea în masura versurilor de 10 silabe. De acum se instaleaza un haos. zurgalaii de rime”. Strofa finala începe cu îndemnul „Loc.loc!”. totul se destrama. Aceasta lipsa de cunostinte atârna greutati de plumb de aripile gândirii libere. 3.

pornind de la rolul cartii de a transmite informatii în timp si spatiu. trasatura fízica. care ar fi putut perpetua mitul. apelând la metaforele „polenul lumii” si „sucul nemuririi”.De asemenea. 2. În carti sunt cuprinse notiuni general valabile. vazuta ca un „stup”. 3. Masura este 10 -11 silabe. în vreme. 8. Penultima strofa prezinta imaginea cartii. Ultima idee prezentata este aceea conform careia cunoasterea prezenta prin intermediul cartilor a luat locul supranaturalului în explicarea majoritatii elementelor vietii. timpul se scurge implacabil pentru om. Cratima din structura . propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. 99 (Vasile Voiculescu. Anii care au trecut si-au lasat urmele .. În viziunea autorului. I. ce sunt dezvoltate si aprofundate de fiecare generatie în parte. Autoportret romantic) 1. cratima s-a folosit si pentru pastrarea ritmului si masurii poeziei. fara a fi nevoie de contactul direct cu sursa acestor informatii. Comparatia . a bate o carte. 5. care poate fi identificata la nivelul textului este tema timpului. Scrierile poetului cuprinse în carti au darul de a transmite cititorului peste generatii „semintele ideii” si de a „spinteca bezna suferintii”.mi” de verbal auxiliar .inexistentei cartilor. Una dintre trasaturile traditionalismului interbelic. 4.ca faldul unui steag” evidentiaza expresiv însusirea.. locutiuni/expresii: a fi batut în cap. ca modalitate de transmitere a experientei acumulate de omenire catre generatiile urmatoare si de transcendere în nemurire sub forma neuitarii. iar rima este îmbratisata. cartea a reusit sa învinga efemerul prin anduranta. ajutând la creionarea autoportretului. 9. 7. Îl doare la inima când vede atâta risipa. .. explicându-se în felul acesta si disparitia zeilor care nu au cunoscut „Magic-ul cosmos strâns în scoarte”.a avea”. rolul poetului este acela de a trece „sucul nemuririi”. posteritatii prin opera sa. a bate pasul pe loc. „seminte-ale ideii”. a bate palma.mi-am faurit” are rolul de a marca grafic despartirea a doua parti de vorbire diferite: pronumele . Sonetul „Cartea” este o opera literara în versuri în care autorul îsi exprima crezul liric. Consider ca uneori chipul iubirii e schimbator. îmbunatatite în functie de conditiile existente pentru a extinde limitele cunoasterii umane..

cât si a celor morale (meafora .ca în toiag”.. 5. unui monolog.chip uscat”).Visez mereu. „credincios”=necredincios 2. Ulise) 1. comparatiile . Poezia este un monolog adresat. . sunt redate propriile idei despre lume. punând în lumina propria stare sufleteasca.batrânete brava”. 8.pieptul liber”). 7.Ma sprijin în condei ca în toiag”)... Titlul poeziei . Elementele naturii ajuta si ele la creionarea autoportretului – metafora . 6. a duce dorul (cuiva) 4. 100 (Ilarie Voronca..par alb”.. dar într-o viziune romantica. apasare. . 9. creionând în tuse grave propriile trasaturi fizice. dovada fiind motivul visului (.. „acum strada te primeste ca o cutie postala”. În sintagma „o! gazeta” este folosit semnul exclamarii. Expresivitatea se refera si la capacitatea limbajului poetic de a exprima într-o maniera plastica idei cu maxima încarcatura afectiva si subiectiva.. metafora .. deoarece într-o maniera nostalgica poetul îsi contureaza imaginea.par alb”. „uzata”=nefolosita. iar prin folosirea pronumelui „tu” se accentueaza destinatarul mesajul numit si în titlul textului. steagul sunt elemente care atesta trecerea timpului.6. . .. Expresivitatea se realizeaza în textul poetic dat cu ajutorul figurilor de stil. Poezia nu este numai un autoportret creionat de amintirea celui ajuns la vârsta senectutii.. ca visul mi-e trezie”).inima ratacita”.pajiste firava’’.. 3. singurul sprijin la batrânete fiind creatia sa (.ca faldul unui steag”. prezentat într-o maniera avangardista.Autoportret romantic” este sugestiv.bântuita nava”. Poezia . Talazurile. a duce cu vorba. nava. deoarece marcheaza interjectia si totodata interventia afectiva a eului liric. I. Textul ia forma unei confesiuni. prin conturarea atât a trasaturilor fizice (epitetul cromatic . poet-creatie. a duce grija. în care elementul surprinzator nu poate sa intervina. Comparatia „obisnuinta e pe umerii tai ca o camasa uzata” sugereaza ideea de acomodare cu o existenta absolut banala. nimeni si nimic nu pare sa-l surprinda pe acest Ulise.Autoportret romantic” este o arta poetica chiar daca interesul este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume. dar creeaza si o stare de singuratate. metaforele . precum epitetul cromatic . În prima strofa se realizeaza autoportretul artistului. „strada e aici la picioarele tale precum un câine credincios”. Prin mijloacele artistice... neatinsa.. fiind sugerata si ideea timpului ce se scurge ireversibil.

9. utilizarea limbajul uzual. folosind putine figuri de stil si evidentierea spiritului ludic. Fiind scrisa în spirit avangardist. iar folosirea pronumelor de persoana a II-a evidentiaza caracterul adresat al textului. 8. adica modificat sau concretizat de o putere exterioara individului. deoarece eroul este introdus în banalul cotidianului. Apare implicarea eului liric prin interjectia „o!”. cum ar fi „zgomote iti ling tâmplele arterele”. poezia dezvaluie o parte ludica. numindu-l pe celebrul erou grec care a participat la razboiul troian. În ultimele sase versuri se trece de la cadrul exterior spre cel al interioritatii. în platitudinea vietii comune.7. identificându-se trasaturi precum nerespectarea constrângerilor prozodice – versul liber. este „întors” de altcineva. Prin metafora „arcul din pupilele tale”. schimbarea planului fiind realizata prin conjunctia adversativa „dar”. Textul apartine miscarii de avangarda. punctul de vedere. ingambamentul (continuarea unei idei în urmatorul vers cu litera mica). iar cele doua substantive enumerate („tâmplele” „arterele”) nu sunt despartite prin virgula. folosindu-se cuvinte sau combinatii mai neobisnuite. eul liric doreste sa sugereze ca viziunea. Continutul textului însa contrariaza asteptarile cititorului. . Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu.

în legatura cu problemele vietii. fiind în strânsa legatura cu semenii sai si cu societatea. În primul rând. În al doilea rând. pentru micul univers în care copilul traieste. cunostinte primare). dar si de datoria fata de societate. conceptul kantian al datoriei ca imperativ categoric al existentei caracterizeaza omul ideal. maniere. Pe de alta parte. constiinta trebuie sa fie cel mai ascutit simt al omului si sa-l ajute sa se înalte în fiecare zi mai mult. omul matur îsi aminteste cu nostalgie de vremea când era copilul inocent pe care îl întrezareste pe chipurile acestora. Acestea sunt motivele pentru care oamenii mari se amuza la emisiunile televizate în care prichindeii îsi dau cu parerea. omul. În opinia mea. Aceasta îl motiveaza pe om sa persevereze în munca sa. De aceea. pentru natura. îl cerceteaza cu multa curiozitate si emite pareri una mai originala decât cealalta. motiv pentru care fiecare adult si-o rememoreaza cu placere. trebuie sa fie animat de datoria fata de munca sa. nu este întamplator faptul ca poporul român a cristalizat aceasta etapa formativa în expresia “cei sapte ani de-acasa”. Un prim argument în sprijinul afirmatiei citate ar fi faptul ca datoria pe care omul si-o asuma trebuie sa porneasca din interiorul constiintei sale si sa fie corespunzatoare moralei sale proprii. desi sunt factori regulatori indispensabili în societate. este important de mentionat ca adevarata constientizare a vârstei copilariei se petrece în a doua parte a vietii. ceea ce este legal nu este moral. II.12 (copilarie) Vârsta copilariei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vietii omului. cât de neînsemnat. . Aceasta prima parte a vietii este cruciala prin fundamentul pe care îl pune la temelia viitoarei individualitati (comportament. În concluzie. eu consider ca legile. eu cred ca propria constiinta morala este mai valoroasa decât legea prin faptul ca. omul matur în devenire ia în serios orice lucru. de multe ori. În plus. apoi a nepotilor. Astfel.pe un ton grav. nu pot influenta constiinta omului. Fiinta umana iubeste si constientizeaza mult mai profund rodul gândirii ei decât un imperativ exterior. La aceasta vârsta. Grijile vietii îl aspresc si îl fac de multe ori sa spuna: “ ce n-as da sa fiu copil din nou”. prin caracterul lor coercitiv.11 (constiinta) Pentru a putea avea succes în orice activitate ar întreprinde.II. omul trebuie sa-si constientizeze simtul datoriei. Odata cu aparitia copiilor. copilaria este perioada inocentei si a grijii pentru cei dragi.

restrângând-o spre cercurile elitiste. El afirma. acestea exista. civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent. În primul rând. atentia acordata culturii aluneca spre latura prozaica a lumii. Un al doilea argument ar fi faptul ca cei mai multi oameni au predispozitia de a ceda în fata obstacolelor. În concluzie.În concluzie. Ea este totodata si cea mai dura. totodata. Cel putin în ultimele doua secole. desi ating vârste matusalemice. Într-un astfel de climat cultural. în sensul ca exista oameni care traiesc doar câteva decenii si lasa în urma o bogata experienta de viata si oameni care. în cautarea propriei personalitati. În realitate însa.14 (curaj) Una dintre cele mai importante cai de cunoastere este experienta. ni se poate parea ca ele merg pe drumuri separate. copilaria si imaginea asociata a casei parintesti sunt doua radacini carora omul le ramâne tributar întreaga viata. esenta sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. în timp ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara în care toti oamenii traiesc si îsi exerseaza capacitatile. dupa cum marturiseste autorul citat. cultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite. de importare a unor forme fara fond. multe întamplari ale vietii cerându-se abordate cu mult curaj.13 (necesitatea culturii) Cultura se constituie într-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei umane. falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Bancila este mult mai evidenta în societatea noastra. civilizatia si cultura sunt indisolubil legate. însa. iar dezvoltarea uneia nu merita sa se faca în detrimentul celeilalte. mediul românesc a fost si este supus unui proces de “ardere a etapelor”. De cele mai multe ori. ca de multe ori dificultatea. cultura este lumea interioara a individului. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si puncte de reper ale civilizatiei. sub forma academiilor nationale. În al doilea rând. semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi rol binefacator ca la nivel individual. II. înaltimea obstacolului sunt aparente si . la modul general. reusesc sa-si pastreze inocenta cognitiva. Desi. una fiindu-i indispensabila celelilalte. ca nu ar converge spre acelasi punct. Este vorba aici despre curajul de a pasi pe tarâmuri necunoscute si de a cauta mereu noi provocari. Un prim argument în sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om fata de situatiile cu care se confrunta este una foarte pesonala. II. Ceea ce deosebeste însa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural.

„cânta sa-si mai potoleasca dorul” (tristetea). subconstientul se încarca negativ si sentimentul esecului se permanentizeaza. fiind înzestrat cu discernamânt si intelect. suferinta din dragoste. omul îsi castiga importanta în viata sa. Adoptând aceasta atitudine.”.15 (destin) Personal. sete sau foame de experienta reala. dorinta de a revedea persoana draga. II. În primul rând. Omul. De exemplu. de fapt. care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica omul în totalitatea sa. aspiratie.. acceptarea neputintei priveaza mintea si sufletul de bucuria unei victorii. deoarece consider ca a afirma suprematia destinului în viata omului este echivalent cu a te disculpa de propriile greseli invocand soarta implacabila. destinul trebuie privit ca o predestinare. alean. de a trai într-un anumit loc si timp. exprima framântari sentimentale de la pasiune pâna la . ezitarea ilustrând ulterior zicala: “dupa razboi. (dor) Sunt de accord cu parerea lui Mircea Eliade despre dor. curajul este una dintre cele mai utile calitati umane. naziunta. care devine o întamplare plina de rost. putem preciza ca acest cuvânt este intraductibil în alte limbi din cauza semanticii sale deosebit de bogate. În concluzie. anume ca: „Orice ar fi. framântare sentimentala. Desi Dumnezeu îl asaza pe om într-un anumit context spatial si temporal si îi transmite setul de norme dupa care sa se ghideze în viata. II.. are capacitatea de a-si construi viata independent. durere. în contextul libertatii si responsabilitatii individuale. atractie erotica. Un al doilea argument în sprijinul ideii este perspectiva crestina asupra destinului si responsabilitatii. În plus. dar si responsabil. pasiune. o predestinare de a te naste. toate acestea se pot exprima prin cuvântul dor. precum si implicatiile acestora cad în responsabilitatea exclusiva a individului. 16. „a zice cu dor” (cu patima). Destinul imuabil nu mai poate fi invocat.trebuiesc înfruntate în mod curajos. din dezertare în dezertare. Un prim argument ar fi faptul ca asa-numitul destin reprezinta. pasiune sau dorinta. multi viteji se-arata”. „de dorul cireselor abia astepti primavara” (pofta). Asadar. Însa restul actiunilor omului. Toate trairi ce reprezinta omul în totalitatea sa. „Dor” poate semnifica dragoste. nu sunt de acord cu afirmatia lui Andrei Plesu. expresiile uzuale: „mi-e dor de tine" (a-ti lipsi persoana draga). nostalgie. fiind un energizant al mintii si o treapta spre cunoastere. îi lasa acestuia libertatea de a-si alege propria cale.

fara ca sa sti de ce. odata îndragostiti. ca dreptatea. 18. iese. În primul rând. deoarece cuvântul sugereaza doar dorinta (fata de persoana draga aflata departe. cei doi tineri pot renunta la orice pentru a-si pastra iubirea. (iubire) Sunt de acord cu parerea lui Ioan Slavici conform careia „Iubirea e din alta lume si se iveste din senin. ce ne poarta pe cai neprevazute. iubirea poate fi privita ca o pasiune aparuta din senin.”. aspiratia spre aceasta. Un exemplu din literatura noastra este mitul zburatorului. În concluzie. influente care nu numai ca toate fatetele firii umane. unde fata care se îndragosteste cere ajutorul mamei pentru a scapa de acele senzatii necunoscute ei. unde Persida trece peste contrângeri religioase. regasit în poezia „Sburatorul” a lui Ion Heliade Radulescu. ca o vraja. fara ca sa stii cum si te duce fara ca sa sti unde. cuvântul „dor” reflecta reprezentând-o în totalitatea sa. II. În concluzie. rasiale. culinara). În al doilea rând. iubirea apare spontan. ceea ce îi arunca în tumultul vietii. 17. Dreptatea nu poate fi descoperita si apreciata fara a sti ceea ce o neaga. indiferent de forta si dibacia celor care nu o vor. religioase. Din aceasta cauza. se da pe fata. etnice. trecând peste prejudecati majore: sociale. Spre exemplu în legenda „Romeo si Julieta” se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune înflacarata ce încalca regulilile sociale. omul stie cum sa le încalce. . daca nu optam pentru o viata constrânsa de rigorile ratiunii. Eu consider ca învatând regulile jocului si ale vietii la perfectie. s-a considerat ca dragostea „este din alta lume”. ca orice sentiment al omului. dar la o casnicie nefericita. dar ce se identifica la fel de bine cu firea umana. la un moment dat la iveala. fiind imprevizibila. sociale. Exista foarte multe persoane puternice. dar fara a sti daca va fi îndeplinita sau este doar utopie. pogorându-se asupra noastra ca un har divin. valoarea cel mai usor de negat. (dreptate) Acest proverb românesc sugereaza ideea cu care sunt si eu de acord. Un alt exemplu se regaseste în romanul „Mara” al lui Ioan Slavici. În al doilea rând.senzatii cu semnificatii mai putin profunde. fara a sti unde. erotica. II. incompatibilitate de temperament ducând la o situatie mai putin tragica. ori o boala. prin cuvântul „dor” ne putem exprima si nevoia de experienta reala.

atunci când greseste. pentru ca e omeneste. dar dreptatea exista si ea iese la suprafata precum lemnul împins în apa. dar o ascund cu orice pret si învinovatesc pe nedrept. desi se aduc multe probe false si cel vinovat scapa nepedepsit. Un prieten adevarat castigat într-o viata nu se poate transforma peste noapte într-un dusman. dusmanului îi se poate vorbi frumos. Ea sustine ca prietenia trebuie tratata cu distanta. II. 20. descoperim ca este suficient unul singur pentru a zâmbi. iese soarele si supararile trec atunci când rezultatul ne face dreptate. (prietenie) Dupa parerea mea. omul nu va descoperi niciodata ce este prietenia. chiar daca ne cunoaste punctele slabe si prietenia va rezista obstacolelor. iar cel care ne-a vrut raul nu va merita niciodata încrederea noastra. este un prieten adevarat. reusind sa treaca cei ce au învatat serios si le este recompensata munca. Spre exemplu. cunoasteri si mai ales a educatiei primite. De exemplu. politica Ileanei Vulpescu din acest citat este falsa si nu sunt de acord cu ea. cu oarecare respect. în justitie. nu o face cu rautate. lumea în care traim este plina de nedreptati (de observat si faptul ca “dreptate” nu are plural. fara a dori vreodata razbunarea. dar niciodata ca pe unul care se va putea într-o zi apropia de sufletul meu. Eu cred ca fara a oferi totul si a nu cere nimic nu poti simti împlinirea oferita de prietenie.fug de dreptate. cu teama de dezamagire. În concluzie. El cunoaste cântecul inimii tale si îl poate cânta atunci când ai uitat versurile. II. . în timp ce antonimul sau da: „nedreptati”). Pe de alta parte. fara a putea vreodata sa se apropie de sufletul celuilalt ca un adevarat prieten. la un examen la care toate subiectele au fost grele. 19. fara a avea altceva de împartit cu el. dar când se face dreptate. Dusmanul este cel care face rau intentionat si o poate face înca o data. Un prim argument este ca doar cel capabil sa te accepte cu defectele tale. Prietenul nu va însela asteptarile niciodata intentionat si de aceea nu va putea face rau precum un dusman. Spre exemplu. În concluzie. cineva tot stie adevarul si mai devreme sau mai târziu el va iesi la iveala.dusmanul trebuie tratat cu rezerva si atentie. (educatie) Sunt de acord cu parerea lui Marin Voiculescu ca faptele noastre sunt oglinda propriei gândiri. De exemplu. fara a pretinde sa te schimbi. O alta situatie este cea în care avem multe motive sa plângem. si mai ales.

ori cade.În primul rând. De asemenea. primesc numeroase onoruri si ramân întiparite în mintea semenilor lor. omul este. pe parcursul vietii. ci o educatie timpurie si buna. Însa exista oameni care. Sufletul fara învatatura nu poate da roade. este perpetuata de catre urmasi. efemer din punct de vedere fizic. prin însasi natura sa muritoare. Educatia transforma omul si-i da alta natura. pe toti cei cu care intram în contact. ci doar aceia care o au. iar fara ea restul nu ar conta. Ea ne influenteaza parcursul în viata pentru ca de calitatea ei depind toate faptele noastre. Propriile sale fapte îl fac pe om însemnat ori ba. În primul rând. De exemplu. Prin urmare. care. datorita valorii ei pentru umanitate. Cel mai bun exemplu care poate sustine aceasta este ca exista tineri cu judecata si batrâni fara minte. Oricâte diplome ai avea. Astfel. prin fapte împartasim si altora din cunostintele noastre si acesta e un prim pas în cucerirea eternitatii. la serviciu. daca asa am vazut la parintii nostri si asa am fost îndrumati sa facem. II. la scoala. în istorie si devin exemple demne de urmat pentru posteritate. inteligenta nu poate surclasa niciodata educatia. De exemplu. daca educatia primita este una aleasa. nu ne vom putea încalca principiile si vom respecta oamenii pe strada. roadele ei se vor vedea în faptele noastre. Un alt argument este ca. ce si cum este înauntrul nostru. Tot ce facem este ceea ce gândim. comportamentul urât sfideaza capacitatile intelecuale. ei lasa în urma lor o mostenire spirituala. gloria obtinuta de cei care au reusit sa se remarce în mod deosebit nu se mentine doar pe durata vietii acestora deoarece ei ramân. Asadar. educatia odata însusita este greu de reorientat. atunci când acesti oameni se sting din viata. prin ceea ce au realizat. Cei sapte ani de acasa nu se vor întoarce si comportamentul de pe parcursul întregii noastre vieti va reflecta mereu ceea ce am fost învatati sa facem. Prin ele el ori se înalta tot mai sus. 31 (glorie) Ma numar printre cei care sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia nu gloria este efemera. Cel educat este calauzit prin convingere spre corectitudine si datorie si mai greu va savârsi ceva nepotrivit. reusesc prin faptele sau calitatile lor exceptionale sa câstige aprecierea si respectul a numeroase persoane. gloria cu care au fost rasplatiti oamenii . disparitia trupului sau fiind inevitabila. iar viata si faptele lor devin o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoare. educatia este baza firii omului. devenind faimosi si fiind încununati de glorie. În al doilea rând. Nu timpul ne învata sa gândim. Aceste persoane de renume. reprezentând mari valori pentru societate.

În acest sens. desi este bine cunoscut ca aceasta conditie este greu de realizat în practica. În concluzie. cel ce nu îndeplineste aceasta cerinta nefiind altceva decât un demagog. II.exceptionali dainuie cu mult dupa disparitia lor si este modul prin care ei reusesc sa devina eterni. Astfel. ce guverneaza bazându-se pe impresii gresite.. 33 (ideal) Panait Istrati afirma ca se poate spune ca ai un ideal doar atunci când te dedici acestuia si nu precupetesti niciun sacrificiu pentru a-l atinge. sa fie în stare sa pozitioneze interesele politice ale poporului înaintea intereselor personale de orice fel. omul de stat ar trebui sa fie capabil sa îsi depaseasca poporul. istoria serveste numeroase exemple de oameni politici care nu au rezistat foarte mult în functiile lor din cauza îndepartarii de oamenii pe care ar fi trebuit sa îi reprezinte. Luciditatea si spiritul critic ar trebui sa fie principiile initiale dupa care sa-si orienteze activitatile un om de stat. În concluzie. oamenii sunt într-adevar efemeri. despre cei care fac prea putine pentru idealul lor. Singurul mod în care un guvern îsi poate exercita în mod real menirea este ca oamenii care îl compun sa cunoasca nevoile. se poate afirma ca nu-si doresc în mod real împlinirea acestuia. II. În primul rând. se ajunge la premisa necesitatii cunoasterii grupului de oameni pe care omul de stat trebuie sa îl reprezinte în sistemul legislativ sau executiv.iubirea” pentru un ideal se materializeaza prin fapte. dar prin realizarile lor remarcabile ei dobândesc glorie. sunt delegati oameni care în opinia alegatorilor pot reprezenta si proteja cel mai bine interesele lor. dar mai ales defectele natiunii pe care o reprezinta. . calitatile. Astfel. Prin vot. Detasarea de defectele si scaderile unei natiuni nu duce decât la crearea unui sistem utopic. existenta unui ideal îi face pe oameni sa înfaptuiasca tot ce le sta în putinta pentru ca acesta sa devina realitate. Omul de stat se aseamana în cazul de fata cu un parinte care trebuie sa ia hotarârile potrivite pentru copiii sai. se porneste de la ideea de baza pe care se sprijina orice sistem de guvernare. În primul rând. Consider ca Panait Istrati are dreptate când afirma ca . care îi mentine vii în amintirea urmasilor. 32 (rolul guvernarii) Afirmatia citata exprima ideea necesitatii ca un om de stat sa fie în primul rând un bun cunoscator al poporului în fruntea caruia se afla.

În al doilea rând. lipsita de sensibilitate. care poate deveni dura. toate acestea îl vor face pe cel care lupta sa treaca peste ele sa aprecieze mai mult valoarea idealului propus initial si îi vor întari caracterul. 35 (iluzie) Mihail Sadoveanu sustine ca omul are tendinta de a se hrani cu ceea ce îsi cladeste el ca fiind ideal. care îi confera statutul de fiinta superioara cu o viata marcata de un sens ce depaseste biologicul. iar ideea este un produs al ratiunii. II. sa îsi adapteze întelegerii sale mecanismul acesteia prin construirea unui sistem de conventii pe care l-a dezvoltat ideatic. prin mijlocirea ratiunii si a ideilor. cei care doresc sa aiba rezultate remarcabile la examene trebuie sa-si dedice timpul liber învatarii. În primul rând. se stie ca cei care îsi propun sa atinga un ideal trebuie sa sacrifice alte lucruri în favoarea acestuia. 34 (idee) Barbu stefanescu Delavrancea afirma prin intermediul unei metafore eminesciene ca viata omului capata sens în momentul în care el nutreste idei înaltatoare. II. existenta unui ideal implica sacrificii deoarece acesta necesita timp si dedicare maxima pentru a deveni realitate. în absenta unui demers rational totul s-ar cantona într-o lume lipsita de aspiratii. Nu se obtine nimic durabil fara un efort sustinut. omul a ajuns sa impuna o ordine lumii. Atunci înseamna ca ideea este cea care ridica omul pe o treapta mai înalta. reprezinta pilonul de siguranta de care se prinde viata omului pentru a se sustrage haosului relativitatii. intangibil prin lumea simturilor unde domneste legea relativitatii. Consider ca afirmatia sa este adevarata. . în caz contrar aceasta mentinându-se la un nivel inferior. În al doilea rând. care desi este inteligent nu are capacitatea de a rationa. Astfel visul si iluzia devin rezultate ale dorintelor subiective ale fiecaruia dintre noi. ea reprezentând incursiunea mintii umane în planul absolut. fiind rezultatul unor conventii si a unor deductii rationale. bazându-ma pe motive precum dorinta omului de a se detasa în anumite momente de realitatea cotidiana. ca produse rationale. care sunt adevarate în ele însele. conferindu-i si încredere în fortele proprii. Astfel. De exemplu. În concluzie. ideile se asemuiesc iederii care se agata de arborii ce semnifica stabilitatea care confera sens destinului uman. ideile. ratiunea este ceea ce deosebeste omul de animal. Consider ca ideea este tot ceea ce detinem mai însemnat. Pe de alta parte. daca parcursul pâna la atingerea unui ideal presupune depasirea multor dificultati. În concluzie.

În acest caz. dar si spirituala. permanenta încercare de a schimba ceva în viata de zi cu zi tine de natura umana. Inteligenta este. poate sa se dovedeasca a fi foarte slab în fata unei tentatii foarte mari. au o pondere mult mai ridicata decât inteligenta. facând diferenta dintre eu si un altul. Iluzia si visul pot sa-i ofere aceasta forta. un om cu o inteligenta peste medie care si-a câstigat un statul privilegiat într-un domeniu de activitate. . Sufletul – latura sensibila a personalitatii noastre. inteligenta este doar „un atu” în lupta pentru afirmare a propriei identitati si în fata tentatiilor. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic. În concluzie. A fi inteligent nu înseamna totul în viata. cât si în viziunea celorlalti. nicidecum garantul succesului. exista oameni foarte inteligenti care cad prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate. nu l-a ajutat sa faca fata ispitei. care îsi construieste instinctiv si o imagine a idealului. În al doilea rând. putem ajunge sa înfaptuim lucruri surprinzatoare atât pentru noi. alte calitati sunt necesare. de exemplu. pentru a-si satisface nevoia de „ideal”. atât în plan profesional cât si în plan social. lasându-se „învins”. precum munca. conform careia inteligenta înseamna succes este nefondata. avem dimensiune materiala. 36 (inteligenta) Consider ca afirmatia lui Mihai Ralea din „Scrieri”. sau cu atât mai putin echivalentul succesului. motivarea sau autocontrolul. care ne apare initial doar ca o iluzie. dar daca nu este completata si de alte capacitati nu poate face diferenta. lumea e „visul sufletului nostru”. ne defineste chiar individualitatea. de vis. de conservarea dorintei de a merge mai departe. Pe de alta parte. Nu în ultimul rând. Reuseste sau nu sa-si atinga „idealul”. cum sunt drogurile. o capacitate extraordinara. Multi oameni nu reusesc în viata doar datorita inteligentei. as mentiona ca uneori iluzia poate duce la realitate. victoriei. II. respectul de sine si respectul fata de ceilalti. dincolo de realul si concretul vietii avem nevoie si de iluzie. Pornind de la o idee. disciplina. Din acest exemplu reiese faptul ca inteligenta. În al doilea rând. ci si ceea ce încearca sa-si cladeasca în paralel. cum ar fi avansarea într-o pozitie sociala mai buna. nu trebuie uitat faptul ca suntem fiinte duale. pot face referire la faptul ca multe studii de specialitate arata ca factorii care au un rol decisiv. precum cunoasterea de sine. fara îndoiala. În fond. omul are nevoie permanent de speranta.În primul rând. În concluzie. Trebuie numai sa credem cu adevarat. ci si datorita capacitatilor de a stabili si de a atinge anumite obiective.

O persoana care le spune mereu celorlalti ceea ce îsi doresc sa auda. în primul rând. nu numai necesar pentru ca omul sa-si poata recunoaste „specificitatea speciei”. înclinata spre a minimaliza realizarile celor care. care îsi disimuleaza trairile interioare si care îsi ascunde adevaratul caracter devine frustrata din pricina imposibilitatii de a-si manifesta . Altii considera ca este mai bine sa îi minta pe cei din jur decât sa îi raneasca spunându-le un adevar neplacut. 37 (invidie) Îndemnul exprimat de G. un bun câstigat de înfaptuitor. ci si esential pentru cel în cauza. desi diferit din punct de vedere al motivatiei fata de primul. Actul de a fi remarcat este înteles într-un mod superficial. se poate afirma faptul ca societatea omeneasca este. celor care sunt astfel încurajati sa-si creeze o imagine eronata atât despre ceea ce îi înconjoara. ascunderea adevaratelor sentimente. o autodistrugere la nivel moral pentru cel stapânit de acest sentiment. 38 (ipocrizie/ falsitate) Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia refuzul sincer este de preferat aprobarii ipocrite. Calinescu este. este reprobabil deoarece nu exista nicio scuza pentru înselarea deliberata a semenilor. o decadenta spirituala a celor invidiosi. Pe de alta parte.II. indiferent de circumstante. iar evolutia în ierarhia sociala este realizata prin subaprecierea meritelor oponentilor si nu prin cultivarea propriilor valori. Rezultatul unei astfel de manifestari colective va produce o inversare a valorilor si. în mare parte. Prin urmare. prin munca lor au contribuit la evolutia acesteia. În primul rând. II. si cel de-al doilea caz. dispretul fata de „omul exceptional” reprezinta o negare a calitatilor regasite într-o masura mai mare în felul sau de a fi. În al doilea rând. dorintei de autoafirmare îndreptata într-o directie gresita. le dauneaza în primul rând celor carora le este prezentata o versiune mult distorsionata a adevarului. înfatisarea realitatii inconvenabile într-un mod care sa le faca placere celorlalti. Unii oameni recurg la ipocrizie pentru a obtine de la ceilalti ceea ce îsi doresc. cât si despre propria persoana. într-un cuvânt ipocrizia. implicit. am putea spune. de aceea ma declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul. La fel cum Mihai Eminescu sustinea în poemul filozofic „Scrisoarea I”. apelarea la ipocrizie îl influenteaza negativ chiar pe cel care alege aceasta atitudine. a întelege si a pretui un om de valoare reprezinta. opinii si dorinte în spatele unei atitudini aprobative. Greseala consta în actionarea sub impulsul invidiei care determina. Acest tip de discreditare se datoreaza. de cele mai multe ori. aratându-se mereu dispusi sa-i urmeze si sa îmbratiseze credintele lor.

40 (însemnatatea cunoasterii istoriei) I. cum ar fi predilectia permanenta a unei persoane catre ironie. ironia ca parte din comportamentul unei persoane nu confera popularitate.adevarata personalitate si poate ajunge treptat sa creada ca numai afisând permanent o atitudine aprobativa. Astfel. atât un exemplu pentru prezent cât si un avertisment si o îndrumare pentru viitor. a avea un comportament prietenos. 39 (ironie) Tudor Vianu afirma în Opere faptul ca persiflarea nu îti acorda statutul de popular. II. cordial fata de toata lumea. în sens pozitiv. pentru ca ironia presupune de multe ori si o usoara batjocura. vom reusi întotdeauna sa descoperim valori precum adevarul si virtutea. presupune a fi simplu. de ce nu. Pe de alta parte. L. martor al trecutului. În concluzie. de ce suntem ceea ce suntem. consider ca afirmatia lui Tudor Musatescu este adevarata si ca este întotdeauna necesara exprimarea sentimentelor si a parerilor sincere. chiar daca în multe situatii aceasta cale nu e usor de urmat. aptitudinile definesc o persoana. înca din cele mai vechi vremuri. În concluzie. ci. de cele mai multe ori. natural. temperamentul. iar lumea va încerca sa se distanteze de un astfel de individ. într-o societate. încurajatoare. poate mai important. Caragiale sustine ideea unei natiuni ce ar trebui sa vada în istorie ghidul spre viitor. Personal. A fi popular. dar nu atunci când devine o constanta în modul de a fi al unei persoane. L. Fara îndoiala ca ironia îsi are rolul ei. ceea ce suntem si. ci printr-un ansamblu a acestora. Personalitatea. . te face doar temut. va fi acceptata de ceilalti. întrucât istoria reprezinta depozitul întregilor noastre actiuni. de inedit. În cazul în care ea e dusa la extrem. sunt de acord cu aceasta afirmatie întrucât ironia folosita excesiv poate da impresia de artificial. istoria este totodata cauza si efect. iar în functie de gradul lor de dezvoltare. II. popularitatea poate sa survina si din aspecte negative. asa cum am precizat mai sus. Caragiale a fi cât se poate de veridica. ajungând pâna la a înlatura persoanele din jur. Consider afirmatia lui I. ci ansamblul de trasaturi si modul în care acestea se combina. iar ironia nu reuseste decât sa te faca temut. Consider ca oamenii nu îsi câstiga popularitatea prin intermediul unei singure trasaturi de caracter. deoarece cu ajutorul constiintei formate pe axa timpului. efectul va fi renegarea acelei persoane într-un grup si. iar un soi de ironie subtila va trece probabil neobservata. de originalitate va surveni si popularitatea.

ce nu pot fi atinse decât prin exemple elocvente care îndeamna generatiile viitoare la asimilarea lor. Marcel Proust spunea despre întelepciune ca noi nu ne nastem cu întelepciunea. În concluzie. Ma numar printre cei ce considera ca Brâncusi a facut o afirmatie adevarata întrucât oamenii dotati cu inteligenta nu doar o constientizeaza. pe care fiecare om îl întelege diferit. În primul rând. care este perfectiunea starii umane. întrucât istoria reflecta atât victoriile cât si esecurile. este aceea ca omul înzestrat cu inteligenta nu poate fi manipulat. însa depinde de fiecare cum asimileaza experientele pe care le traieste. ca ea trebuie descoperita în noi însine în urma unei calatorii pe care nimeni nu o poate face în locul nostru. dar o folosesc pentru a crea lucruri bune.Un alt argument în sprijinul afirmatiei citate îl constituie formarea unei game de valori. ci din contra. lucruri si fapte care sa reflecte trasaturile lor de caracter si principiile puternice pe care le au. Prin cunoasterea trecutului se va atinge virtutea mentionata de scriitor. nu stim exact care este misterul ei. 41 (întelepciune) Afirmatia lui Constantin Noica cuprinde în sine un mare adevar si anume acela ca nu se poate vorbi de un adevar al întelepciunii. dar putem sa speram ca într-o zi aceasta capacitate superioara de întelegere si de judecare a lucrurilor va reprezenta una dintre cele mai remarcabile calitati ale noastre. presupune armonie între minte si inima. frumoase. În al doilea rând. cei care nu au o constiinta istorica sau cei care îsi uita trecutul risca sa nu-si cunoasca propria individualitate cu avantajele si limitele ei. consider ca întelepciunea ne poate caracteriza pe fiecare dintre noi daca avem rabdare în a o dobândi. În concluzie. fara însa a exclude carentele. Întelepciunea. Da. Astfel artistul sustine ca cea mai importanta deosebire între destepti si inteligenti. poate fi dobândita pe timpul vietii. II. Întelepciunea presupune echilibru. nu se poate discuta despre un adevar unic al întelepciunii. 42 (inteligenta) Constantin Brâncusi se foloseste în afirmatia sa de nuantele diferite pe care limba româna le are pentru a denumi în contexte diferite o singura trasatura. în vreme ce exista si opinii care cred ca întelepciunea se dobândeste odata cu câstigarea experientei. în opinia mea. în sensul ca nu exista o masura unica care sa cuantifice precis acest concept. De . II. ci se poate discuta despre profunzimea conceptului si despre starea de spirit pe care ti-o confera. Exista opinii care sustin ca anumiti oameni se nasc întelepti. întelepciunea este un nivel spiritual atins de o persoana.

sa renuntam înainte de a începe si. fara dorinta de a ajunge „undeva” existenta este inutila. sta doar în puterea noastra sa alegem daca vrem sa ne sinucidem „blând”. Constantin Brâncusi reda adevarul în afirmatia în care sustine ca trebuie sa facem diferenta între oamenii destepti si cei inteligenti. surprinde unul dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. Desi atât cei inteligenti cât si cei destepti sunt înzestrati. care merita sa fie apreciati sunt cei inteligenti pentru ca ei au stiut cum sa valorifice acest dar. În concluzie. oamenii cu adevarat valorosi. lipsita de implicare. luând afirmatia data ca pe un avertisment. ne poate transforma în niste persoane fara scopuri în viata. 44 (libertate) . sa adauge talentului si munca necesara înfaptuirii lucrurilor marete. de ceea ce întreprinde. pentru a sti în care sa ne încredem . Or. ne face sa dam înapoi. aici granita între cele doua idei fiind greu de stabilit. fara vreun efort personal. daca ne lasam acaparati de aceasta stare de lene vom pierde multe dintre bucuriile vietii cum ar fi. de aceea cred în ideea citata. savoarea emanata de o victorie obtinuta prin efort propriu. Consider ca lenea anuleaza un aspect important si necesar oricarei initiative umane – entuziasmul. pentru ca modul în care personalitatea fiecaruia conlucreaza cu ea da societatii cele doua categorii de oameni: inteligenti si destepti.cealalta parte oamenii destepti sunt constienti de abilitatile lor. daca ne gândim la existenta noastra limitata în timp De multe ori omul este definit de ceea ce face. aflat în strânsa legatura cu vointa. Lenea poate fi considerata un lux permis în mod nejustificat. de exemplu. II. în consecinta. sa nu realizam nimic. Prin urmare. sau sa ne umplem existenta cu împliniri. Inteligenta nu este suficienta pentru a fi un om de seama. În primul rând. dar nu au o personalitate destul de puternica pentru a realiza ceva prin forte proprii fiind usor de influentat. însa odata instalata lenea. de a lasa ceva în urma. Mai mult. fara dorinta de a construi ceva si asteptând doar ca totul sa ne fie dat. cum spune Vasile Ghica. II. 43 (lene) Afirmatia lui Nicolae Iorga. conform careia „Lenea e sinucidere blânda”. aceasta „interzice orice paradis”. o atitudine pasiva. Cred ca rostul omului în viata este acela de a crea.

important e ca ne-am exercitat dreptul de libertate în alegerea facuta si nu în ultimul rând am câstigat experienta pentru viitor. descumpaneste. II. dar si de instinct. facând abstractie de ceilalti. Aici intervine alegerea.Bassarabescu. limba romana oglindeste viata si idealurile oamenilor plaiurilor carpatodunarene. sovaiala face corp comun cu alegerea care sta pe cale sa se produca. un fel propriu. . întelepciune. care va gasi în ea un stravechi tezaur de gândire. conform careia . Avem deci un destin. Sunt însa de parere ca important nu este faptul ca am primit acest „dar”. Cum orice alegere poate fi buna ori rea. ci cum ne folosim de el si în ce scop. ce vine din adâncurile trecutului nostru.A. inhiba. românii au avut un respect deosebit pentru graiul prin care s-au transmis de la o generatie la alta marile noastre valori spirituale. Efortul de valorificare a potentialului expresiv al graiului stramosesc a fost si este considerat în cultura noastra un adevarat act patriotic. sau nu. Muzicalitatea si farmecul limbii române au transformat-o într-un cântec. simtire. la împlinirea de sine. valoarea acestei comori. Personal.Afirmatia lui Mihail Sadoveanu se refera la libertatea de a actiona conform propriilor principii.. Semn de individualitate a poporului. adevarata emblema a simtirii si spiritualitatii românesti. Riscul provoaca teama. trebuie redescoperita de fiecare noua generatie. atâta timp cât o constientizam si încercam s-o valorificam. în care sunt exprimate sentimentele de adânca dragoste si pretuire pentru limba romana. un dar pe care fiecare l-a primit la nastere. considerând ca libertatea este o lege a naturii în fiecare dintre noi. omul este liber în fata limitelor sale. Odata depasite aceste ezitari trebuie sa facem alegerea fara a ne lasa influentati de altii si sa ne asumam urmarile. În concluzie. Libertatea e nemasurabila. În primul rând. Avem si o libertate. având drept repere propriile-i principii care îi vor servi. Pe de alta parte.apararea intereselor limbii românesti e una din garantiile viitorului nostru national si prin urmare o sfânta datorie patriotica” e adevarata. De multe ori de-a lungul vietii se face simtita prezenta ezitarii în fata deciziei. constituind constiinta de sine a uni neam nevoit sa-si apere permanent independenta si integritatea. ea atrage dupa sine reusita sau esecul. simbol al frumusetii artistice a carei expresie deplina este în creatia populara doina. de interes. ca o componenta de baza a libertatii. ma declar întru totul de acord cu aceasta idee. Ajungem la reusita sau la esec. 45 (limba româna) Consider ca afirmatia lui I. natural de a fi.

limba nationala defineste identitatea unui popor. mai ales în contextul actual. Autorii au încercat de-a lungul timpului sa-si apropie cât mai mult creatiile literare de realitate. G. exista riscul ca identitatea nationala a unui popor sa fie puternic estompata. asa cum afirma Vasile Alecsandri. ci doar transfigureaza anumite aspecte ale ei. asa dupa cum am mai mentionat. Nu trebuie sa uitam însa ca limba nationala este un element care contribuie la conturarea identitatii unui popor si. trebuie privita ca un „actul de noblete a unui neam”. II. care îl individualizeaza si nu poate fi descris prin generalizari. este ca aceasta nu copiaza realitatea. particularizeaza un popor. Cu cât opera pare mai reala.Bassarabescu. însa limba nationala este trasatura suprema care individualizeaza un popor de altul. Calinescu sustine ideea ca operele literare sunt valoroase în masura în care granita dintre realitate si fictiune este abia perceptibila. Vasile Alecsandri utilizeaza metafora „act de noblete” în descrierea acesteia. Ceea ce trebuie sa stie însa un cititor despre o opera literara. fiind un factor determinant în crearea si mentinerea acesteia. 47 (impactul literaturii asupra cititorului) În prima afirmatia citata. prin trimitere la ceea ce desemneaza cuvântul „nobil”: ceva nobil are întotdeauna trasaturi. limba se constituie ca un proces în continua devenire. asa dupa cum afirma si I. În concluzie. II. exemple în acest sens putând fi istoria sau valorile folclorului unui neam.A. si au .Deci. De aceea. apararea intereselor limbii românesti e o garantie a viitorul nostru national. în care globalizarea devine un fenomen din ce în ce mai important si determinant în evolutia fiecarei societati în parte. 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor) În conditiile unei epoci în care globalizarea are un rol din ce în ce mai important. limba nationala individualizeaza si atesta un trecut istoric si o evolutie nationala. cu atât receptorii problematizeaza mai mult. În primul rând. cu atât cititorii devin mai interesati sa cunoasca opera respectiva. Cu cât personajele par a fi mai reale. acest fapt apare cât se poate de bine evidentiat prin tendinta actuala de a utiliza o limba de circulatie internationala. Reflex al existentei noastre milenare pe acest pamânt. având puterea miraculoasa de a ne exprima pe toti prin inepuizabila ei frumusete si forta de expresie. scriitorul fiind de altfel un adept declarat al formulei estetice realiste. exista mai multe modalitati de pastrare si cultivare a identitatii nationale. Desigur.

as sublinia faptul ca pentru fiecare persoana „scopul vietii” poate sa fie reprezentat de alte valori. unul metaforic. în modalitatea prin care creatorul prezinta printr-o viziune subiectiva realul. . 48 (despre conditia omului în lume) Definirea conditiei omului în lume tine de domeniul filosofiei. la mai bine. reprezinta lumea. Consider ca indiferent de mrejele pe care viata ni le ofera pentru a ne ademeni într-un fel sau altul. asa cum se poate observa si din citatul dat. absolutul s-ar putea sa uitam a ne bucura de lucrurile marunte. literatura are un impact mare asupra cititorilor în masura în care îi poate atrage si interesa prin placerea estetica pe care vizeaza sa o induca. dar permanent trebuie sa avem în minte si gândul ca viata noastra e limitata. preocupându-i în special pe existentialisti. În concluzie. important este ca fiecare dintre noi sa-si stabileasca foarte bine. vrea sa creada într-o alta „realitate”. pestii care o populeaza – oamenii. pentru a se putea pregati pentru ce îi ofera viata sau din contra. Abordând tema data dintr-o alta perspectiva. Originalitatea unui scriitor consta în tehnicile pe care acesta le foloseste pentru a-si convinge cititorii sa creada fictiunea propusa. Cu cât autorul reuseste sa se apropie mai mult de realitate cu atât cititorii devin dornici sa citeasca si sa mizeze pe „veridicitatea” scrierii. Asta nu însemna sa ne multumim cu ceea ce avem. ideea pasajului ar fi aceea de a nu uita sa traim frumos. În masura în care fiecare om e diferit de celalalt. în masura în care defectele unuia pot reprezenta calitati pentru celalalt. Marea. care va fi calea pe care o va urma. În fond. vrea prin intermediul literaturii sa evadeze din realitatea de care este înconjurat. Trecând de la limbajul figurat la cel denotativ. II. Omul aspira în mod natural la mai mult. Cititorul îsi doreste sa gaseasca într-o carte situatii noi de viata si prototipuri umane cât mai reale.tendinta de a se pune în locul personajelor. încercarile pe care trebuie sa le trecem. simulându-si atitudinea în diferite situatii ale vietii. ci doar sa fim caracterizati de un echilibru în ceea ce priveste raportul ideal – real. Marin Sorescu însa formuleaza propria sa conceptie referitoare la acest subiect prin piesa „Iona”. de alte idei decât pentru ceilalti. care dau culoare vietii. iar nadele – capcanele vietii. de aici pâna la o adevarata drama personala nu mai este decât un pas. limbajul utilizat fiind. Fiind fiinte sociale nu de putine ori avem tendinta de a ne compara cu cei din jurul nostru si de a trage în mod pripit concluzia ca ceea ce reprezentam nu ajunge nici pe departe la înaltimea valorii altora. Daca ne petrecem toata existenta în a atinge perfectiunea. importanta este puterea unui scriitor de a-l face pe cititor sa-i accepte comunicarea. viziunea ar trebui sa se schimbe si valorile reprezentate de cei din jurul nostru ar trebui doar sa ne ambitioneze în încercarea de a le atinge si noi.

Înfrângerile nu trebuie considerate a fi demoralizatoare ci. 49 (lupta) În opinia mea. sa lupte pentru ideile si idealurile sale. dimpotriva. lupta e importanta chiar daca e urmata de înfrângere. lupta denota curajul celui ce îndrazneste sa îsi sustina opinia. este încarcata de spirit combativ. ca s-a încercat modificarea unor aspecte considerate incorecte decât resemnarea cu gândul ca desi solutii existau. trebuie sa motiveze si mai mult. Una dintre cele mai puternice legaturi interumane este. ci forta morala de a înfrunta primejdiile si neajunsurile de orice fel. pot pierde chiar lupta cu viata însasi. acesta fiind mijlocul prin care se poate apara de agresiunile ce provin din exterior. cu siguranta. Nu în ultimul rând. într-o problema în care se confrunta cu piedici din partea celor din jur. Ramâne ca fiecare sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita personalitatii sale pentru a trece frumos prin viata si pentru a-si descoperi menirea. aceasta legatura nu poate fi clatinata de niciun factor extern. 50 (dragostea de mama) Ma numar printre cei care sunt de acord cu ideea expusa în afirmatia lui Honore de Balzac din opera „Gobsek” conform careia capacitatea de a iubi a unei mame este nemarginita si neconditionata. În primul rând. ca se putea schimba ceva. conditia de a o câstiga nefiind una esentiala. II. ambele consecinte sunt elemente ce te pot orienta spre a atinge fericirea la un moment dat. O adevarata mama simte nevoia de a fi alaturi . aceasta fiind capabila întotdeauna sa ierte. afirmatia lui Steindhart conform careia lupta este vazuta ca o actiune obligatorie. sa impulsioneze. iar cei ce renunta fara a încerca macar sa câstige batalie cu batalie. orice om ar trebui sa fie constient de faptul ca lupta este echivalentul supravietuirii. pentru ca aceasta poate însemna o determinare mai ferma în actiunile viitoare. în general expresia desemnând ansamblul însusirilor umane care determina aspectele esentiale ale existentei individuale. cea dintre o mama si copilul sau. nu a avut cine sa preia initiativa sa lanseze ideile inovatoare si ulterior sa le sustina. Deci. e clar ca nu e posibila o definire unica a „conditiei umane”.Concluzionând. Lupta dreapta poate fi considerata o trasatura fundamentala a omului. În al doilea rând. independent de factorii sociali. încurajând pe fiecare sa încerce sa se afirme. o importanta mult mai mare o are faptul ca lupta a fost data. sa ia initiativa într-un domeniu. sau de satisfactia unei victorii. În cele mai multe cazuri. curajul reprezentând nu o dovada de inconstienta. II.

va fi. II. Astfel. Daca aceasta nu ar avea resurse spirituale suficiente sau ar refuza sa îsi ierte copilul. îsi va ierta copilul. atâta timp cât mândria nu se transforma în infatuare. falsa modestie înseamna suprimarea adevaratei personalitati a unui om. pentru ca ei sa depaseasca aceasta conditie de mediocritate. este permanent dispusa sa-l ajute. într-o lume plina de mediocritate. II. într-o lume în care înca se mai respecta regulile nescrise ale legaturilor între oameni. Este bine stiut faptul ca mama este persoana la care oricine. în felurite situatii. mama este aceea care. este o parte a personalitatii. într-o lume plina de interese mediocre si meschine. În concluzie. sa-l ghideze în viata. un om care impune respect chiar prin felul sau de a fi. Ca o concluzie. Din aceste considerente definirea metaforica a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivita. Realizarile nu ar trebui ascunse. fiind inautentica. ci ar trebui sa reprezinte o motivare pentru ceilalti. un om care este mândru de ceea ce a reusit sa realizeze sau sa obtina. în primul rând. si sa-i înteleaga acestuia deciziile chiar si în momentul în care ele nu sunt bazate pe o ratiune corecta. omul mândru. Tot astfel. 51 (mândrie) Mândria pe care un om o simte si o exprima cu privire la realizarile sale îl face sa îsi construiasca si sa îsi fortifice personalitatea. sar putea îndrepta în cautarea unui sfat sau în cautarea întelegerii. în mod obisnuit. care trebuie manifestata plenar. Al doilea argument ce poate veni în sprijinul afirmatiei lui Petre Pandrea este acela ca. atât pentru el cât si pentru societate. Mândria. se poate afirma ca citatul din Petre Pandrea ar trebui sa aiba un ecou în mintea fiecaruia. continuând sa îl iubeasca si implicit. atunci sar darâma ideea bine stabilita a sprijinului permanent si neconditionat al oricarui om. 52 (melancolie) . e imposibil sa întelegem pâna la capat de unde poate veni iertarea din inima mamei. iar acest lucru sporeste încrederea de sine si întareste personalitatea. îsi dovedeste siesi ca este cu un pas înaintea celorlalti.de copilul sau în orice situatie si ipostaza. în sens pozitiv. sa îl îndrume spre un echilibru mai bun. Un prim argument în acest sens este ca a fi mândru înseamna a nu da dovada de falsa modestie. ca este unic.

ceea ce iubeste. deoarece consider ca mila este un sentiment frumos. Emil Cioran este de parere ca melancolia este rezultatul constientizarii brutale a omului ca tot ceea ce el cunoaste.Melancolia apare în momentele în care simtim ca realitatea ne dezamageste si se identifica cu starea de tristete vaga. Acesta simte ca lucrurile „trec” si este îngrozit de perspectiva opririi lor. mila. renunta la pozitivism. foarte nobil daca este sincer si crestinesc. Prada ideilor negativiste si pustietatii sufletesti. în cazul în care nu este însotita de iubire. George Bacovia. deoarece la baza tuturor celor întreprinse de om. si anume. În al doilea rând. la fel ca si propria sa existenta. În concluzie. Aici melancolicul îsi tese o retea de vise si sperante deoarece. întrucât. psihologie etc. II. aceea a „tristetii de a fi”. Acesta a folosit în poeziile sale teme precum regretul pentru trecut. omul se afunda într-o lume întunecata. mai presus de toate. 53 (mila) Sunt de acord cu afirmatia lui Garabet Ibraileanu. tema dorintei de izolare. el alege sa se izoleze si sa mediteze la nedreptatea sortii de a fi muritor. va propun sa analizati portretul unui melancolic veritabil. fiind sigur ca la un moment dat un alt lucru iubit îi va fi rapit. poate fi ofensatoare. trebuie sa stea cel mai înaltator sentiment. În al doilea rând. este efemer. În primul rând. Pierderea unui obiect sau a unei fiinte apropiate ne poate lasa într-o stare de tristete profunda. pentru a va convinge si mai bine de veridicitatea cuvintelor lui Emil Cioran. mila trebuie sa fie însotita de iubire. poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania. de exemplu. deoarece persoanei careia îi „adresezi” acest sentiment se poate . sigur. într-un loc ascuns. este considerat unul dintre cei mai impresionanti melancolici. putem afirma just ca Emil Cioran a intuit corect cauza principala a melancoliei. sociologie. acela al iubirii. se desprinde de lume. aparent fara motiv. comparând definitia recunoscuta a melancoliei si coroborând-o cu exemplul unui melancolic tipic. de rupere de lume (în poezia “Rar” ) si cea a neantului existential („Plumb” ). este în concordanta cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie. care conduce catre dorinta de izolare de tot. în primul rând. el simte nevoia de a evada si devine obsedat de problematica mortii si a sinuciderii. Consider ca afirmatia lui Cioran este pertinenta. Asadar. pentru lucrurile rapite de timp (cum se întâmpla în poemul „De iarna” ).

ca anul nu este alcatuit doar din zile de sarbatoare si. dupa cum am spus. ci sentimentul inautenticitatii existentei. distruge viata interioara. trebuie sa mergi pâna la capat. aceste acte se fac doar în apropierea sau cu ocazia marilor sarbatori crestine si în „luminile rampei”. pentru ca are multe ramificatii si consecinte. Poate ca unii prefera sa înfrunte direct dispretul decât viclenia acestui tip de mila. Oricât de inofensive par unele minciuni. sentimente. oricât de nevinovata ar parea. desi este fiinta rationala. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune) Titu Maiorescu sustine ca omul se lasa condus de inima în momentele în care ratiunea ar trebui sa îi dicteze directia finala. II. coerenta launtrica a fiintei („sufletul”) În concluzie. distruge imaginea sociala a unei persoane („obrazul”. În concluzie. într-o spirala care nu poate duce la nimic bun. vise si aspiratii. mai ofensatoare decât dispretul. O viata cladita pe minciuna este ca decorul calp al unui teatru. creându-ti o viata falsa. II. multi uitând. „Cine spune minciuna întâi obrazul îsi rusineaza. oricând poate distruge: aflata. dar mai multe minciuni spuse în timp pot distruge sufletul unei persoane. În primul rând. pe de o parte. 54 (minciuna) Sunt de acord cu afirmatia lui Dimitrie Cantemir. deoarece fiecare aduce dupa ea o alta minciuna. poate fi. de multe ori. pe de alta parte. deoarece o minciuna spusa initial pare un lucru inocent si inofensiv. ratiunea arata alternativele deciziei optime. Minciuna este ca o boala a sufletului. Ea reprezinta capacitatea specific umana de a distinge binele de . toate duc spre o viata în negare. atunci când mila nu este dublata si de iubire. doar o iluzie. foarte vizibil. fiind în acelasi timp riscanta si. nicio minciuna nu ar trebui spusa. iar daca esti descoperit obrazul ti „se înroseste” În al doilea rând. chiar ramasa ascunsa. ca discretia însoteste cel mai bine caritatea. structura morala a unui caracter. cum spune Cantemir). nu numai frica de a fi prins îti „ucide” sufletul. Eu consider ca are dreptate deoarece. esenta omului este reprezentata de pasiune. În primul rând. iar mai pe urma sufletul îsi ucide”. Din pacate. Actele de caritate întâlnite în zilele noastre la tot pasul sunt rareori însotite de mila crestineasca împletita cu iubire.simti umilit sau dispretuit. când spui o minciuna nu ai cum sa dai înapoi. asa cum spune si criticul.

Moartea este vazuta de oameni ca un element negativ al vietii. 57 (modestie) Cred ca ideea principala din afirmatia lui Nicolae Iorga este aceea ca omul modest îsi cunoaste mult mai bine interiorul. indiferent de moment sau situatie. care este mai de pret si poate . Un al doilea argument ce vine sa întareasca afirmatia se refera la faptul ca noi ne formam o imagine culturala. apasa inconstient chiar si asupra celor mai neinstruiti dintre noi cu greutatea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. Prin urmare. identificându-se cu vocea interioara a omului. De aceea. omul este un cumul de sentimente. dincolo de ratiune. Omul incapabil de a cunoaste moartea va fi incapabil sa cunoasca viata. Omul trebuie sa moara. ea lasa ratiunea sa îsi „expuna” variantele si o alege pe cea potrivita. ca orice e viu. pasiuni. nazuinte care îl definesc întreaga viata. de a alege si de a actiona responsabil. II. Având în vedere argumentele de mai sus. eu cred ca în momentele hotarâtoare. Un alt argument ar fi ca inima. Asadar. asemeni modului în care anticipam durerea. ajutându-se reciproc. Se naste. „directia finala o da inima” deoarece. nimeni si nimic nu ne va oferi în cursul vietii vreo certitudine asupra mortii pâna când experienta acesteia nu va deveni personala. de ceea ce este material. fiindca ea reflecta ceea ce ne dorim cu adevarat. 56 (relatia viata-moarte) Sunt de acord cu afirmatia exprimata de personajul Victor Petrini deoarece moartea este un lucru cât se poate de normal si de natural. în legatura cu subiectul mortii. tindem sa ne lasam ghidati de pasiune si sa urmam calea inimii. creste. Dar oare de ce ne sperie atât de tare un lucru atât de firesc? Un prim argument ce sustine ideea exprimata mai sus ar fi acela ca frica de moarte se naste din cauza ca suntem mult prea legati de viata. se înmulteste si moare. Numai traind vei ajunge sa mori. În concluzie. oricâte convingeri livresti am avea. ratiunea si pasiunea ar trebui sa fie complementare. Însa rolul sau de judecator este diminuat de fondul sentimental permanent activ. este singura capabila sa stie ceea ce este mai bun pentru noi. pentru ca în fond nu este vorba de altceva decât despre doua ramuri ale aceluiasi copac. oricât de multa încredere am fi investit în acestea.rau. ca o pieire definitiva ori ca o catastrofa. educata asupra fenomenului mortii facându-l traumatizant. II. Diversele carti aparute de-a lungul timpului. în care se afla dorintele si trairile noastre interioare. iar acest lucru ne împiedica sa întelegem ce este moartea. Prin urmare privim moartea cu spaima si cu îngrijorare.

Principiile sunt esentiale pentru moralitate. 58 (moralitate) Sunt de acord cu afirmatia „Moralitatea se razima pe respectul [fata] de altii si pe respectul de sine”. De obicei. si reprezinta faptele în locul cuvintelor. eroi care. De asemenea. În viata. va fi cel mai mare în Împaratia cerurilor”. milosi etc. dupa ce salvau lumea. Concluzia pe care o putem deduce din aceasta afirmatie este faptul ca o persoana morala trebuie sa fie indiscutabil toleranta. o persoana morala trebuie sa aiba o serie de calitati morale.mai frumos decât exteriorul pe care îl vede „acel care se potriveste în oglinda”. pentru ca. . pentru ca persoanele înzestrate cu aceasta calitate sa stie sa actioneze întotdeauna corect. ci lucrau ca orice om. De câte ori nu am vazut. în Epistola dupa Matei. în zilele noastre. moralitatea se bazeaza pe cunoasterea legilor si a drepturilor omului. întrucât un tip moral are un mod de viata bine organizat si nu îsi încalca regulile impuse asa de usor. la desene animate. nu aveau posturi importante. si ne doream foarte mult sa fim si noi ca ei. nu-i asa? În mod sigur. De exemplu. sa fii modest nu înseamna sa mergi privind în jos. trebuie sa fie toleranta cu celelalte persoane si sa nu judece pe nimeni dupa aparente. sa capeti calitatea modestiei si sa devii în ochii tai eroul care ai dorit mereu sa fii. întrucât o persoana integra îsi respecta semenii si totodata pe ea însasi. daca esti modest. În al doilea rând. o calitate foarte putin întâlnita într-o lume în care competitia primeaza. Dupa parerea mea. desi erau oameni normali atunci când nu purtau hainele de supererou. copii fiind. în opinia mea. capitolul 18. modestia este. ci sa te cunosti pe tine însuti. esti luat drept fraier sau fara caracter. II. În primul rând. sa practice ea însasi atitudinile morale pe care le doreste de la ceilalti. nefacând caz de popularitatea lor. Trebuie. mai cu seama. smeriti. modestia cântareste mai mult decât mândria. În primul rând. versetul 4: „De aceea oricine se va smeri (ca acest copilas). dupa cum spune si Biblia. modestia este una din virtutile crestine pe care trebuie sa le dobândeasca un om pentru a accede la viata vesnica promisa de Dumnezeu oamenilor credinciosi. Sunt de acord cu afirmatia aceasta si voi demonstra de ce. în acest fel ea putând sa se analizeze mai bine si sa-si stabileasca anumite principii dupa care sa se ghideze. cu bun-simt si sa se autocunoasca pentru a-si putea stabili anumite principii în viata. dispareau? Eram uimiti de atitudinea lor. o persoana morala trebuie sa fie întotdeauna mai exigenta fata de sine decât fata de ceilalti.

vegetatia si animalele care-l hraneau. definirii corecte a unui drum în viata.II. Omul arhaic celebra soarele. înseamna stradanie si perseverenta în timp. În concluzie. Nu în ultimul rând. prin cultura si civilizatie. pe care nu o mai întelege si nu o mai protejeaza. Din aceasta perspectiva. în termeni statistici. II. oferindu-i toate bogatiile si frumusetile sale. a munci semnifica a avea o atitudine libera. o gândire corecta. noi nu vom putea avea acces la cultura si totodata nu vom putea dobândi experienta necesara. Comunitatile traditionale. Asadar. cultura înseamna cunoastere. Thomas Edison spunea ca geniul este „1% inspiratie si 99 % transpiratie”. de munca este nevoie si nu atât de talent pentru a realiza ceva în viata. iar experienta cunoasterii trebuie sa fie asociata cu bogatia de a fi cult. idee ce exprima foarte expresiv. apa. ca nu neaparat harul. fara efortul de a munci permanent asupra noastra si nu numai pentru ceea ce este strict material. Ritmul vietii sale se integra firesc în ritmurile naturii. omul modern a ajuns. 59 (munca) E o axioma sa spunem ca munca sta la baza consolidarii caracterului fiecarui om. Pe de o parte. acest lucru dovedindu-ne noua ca se poate trai firesc si fara falsuri. . Din pacate. putem întelege ca natura este ansamblul de lucruri si fiinte din univers care nu face prea mari sacrificii sa ne învete sa traim. numai prin consecventa. ci volumul imens de munca si dorinta de autodepasire. natura îi arata cum sa traiasca. În primul rând. ea recurgând la naturalete. o activitate întreprinsa poate conduce la libertatea materiala. munca poate însemna purificarea fiintei. talentul nativ fac dintr-un om un geniu. traiau în interdependenta cu natura si stiau sa-i asculte semnele. disciplina si întelepciune. Pe de alta parte. Un al doilea argument adus afirmatiei de mai sus este acela ca omul nu este un „prizonier” al naturii. organizându-si existenta conform marilor cicluri naturale. deci este o valoare obtinuta prin munca. arhaice. pentru a ne dobândi libertatea personala este necesar ca munca depusa sa fie justa. foarte departe de natura. drum pe care fiecare dintre noi alege sa-l urmeze prin mai multa sau mai putina truda. dar si spirituala. 60 (natura) Pornind de la afirmatia lui Nicolae Iorga: „natura-ti da zilnic exemplul de a trai”. Astfel. ci dimpotriva. sa nu creeze prejudicii. inspiratia. onestitate. natura nu are nimic artificial.

Pe de alta parte. are libertatea de a-si lua drept exemplu de a trai de la ea. la subrezirea credibilitatii si a pozitiei ocupate de el în cadrul societatii. Cum fiecare este diferit. chiar distrugându-le. individul poate cadea în dizgratia celor din jur. fascism. deoarece natura este viata în sine. Un al doilea argument îl constituie faptul ca viitorul ni-l cream singuri prin ceea ce visam. adevarata bucurie fiind savurata intens atunci când speram. vazând fericirea într-un anumit fel. 61 (minciuna) În opinia mea. fara ca aceasta sa astepte ceva din partea noastra. afecteaza persoana. II. bucurie mult mai mare decât cea din momentul reusitei. iar noi facem parte din ea. nu cu un mijloc. Astfel asociem drumul spre reusita cu un scop. . nu poate fi fericit. în totalitatea ei. Un prim argument ar fi acela ca. Însa de aici putem deduce ca singurul lucru în comun în definirea fericirii este speranta. Cine nu mai spera. de calitatile si capacitatile celui pe care îl afecteaza. netinând cont de sisteme de valori. degradeaza natura umana. afirmatia lui Alexandru Macedonski este cât se poate de adevarata. sperante ori idealuri este un om nefericit. Ea rapune datorita fortei de persuasiune. II. afirmatia lui Alexandru Macedonski îsi dovedeste pe deplin valabilitatea. visam la ceva. efectele minciunii nu se fac simtite doar la nivelul relatiilor interpersonale. de aici putem trage concluzia ca un om fara visuri. este cu atât mai dificil sa îi gasim o definitie. deoarece minciuna este unul dintre cele mai imorale lucruri. 62 (nadejde) Este foarte adevarat faptul ca „Forma reala a fericirii e nadejdea. În concluzie. Acest fenomen conduce la prejudicierea integritatii individului. Odata descoperit. care deformeaza realitatea si dezumanizeaza persoana. prin esenta ei daunatoare. Trebuie mentionat faptul ca minciuna este cea care a dus la declinul unor mari puteri si a determinat instaurarea regimurilor totalitare: comunism. Constiinta fiecarui individ este influentata de sperante. orice fiinta din univers trebuie sa descopere misterele naturii. Asadar. ca fiinta rationala. Un prim argument ar fi ca fericirea poate fi definita ca fiind suma trairilor pe care le avem legate de împlinirea unui vis. pâna la urma de aici provenind si fericirea. dupa cum spune Victor Eftimiu în Spovedanii. minciuna denota decadenta si lezeaza onestitatea persoanei. a felului în care îl face pe individ sa fie vulnerabil. rezultatele ei fiind puternice si nocive. singura ei conditie fiind sa o respectam si sa o ocrotim.Prin urmare. minciuna. pervertind relatiile dintre oameni.".

în primul rând. Prin urmare. drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat. starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. a fi drept presupune a trata pe fiecare în mod obiectiv. Ceea ce obtinem noi si credem ca ne face fericiti nu poate fi considerata expresia fericirii. Întotdeauna când suntem fericiti. de exemplu).daca ar fi sa-l credem pe Schopenhauer. afirmatia este mai mult decât adevarata. II. multi au încercat sa defineasca fericirea si din atâtea încercari au reiesit tot atâtea definitii. Acest lucru însa nu este mereu aplicat în societate. cu adevarat fericit. fara de care viata nu ar fi fost posibila. Tot o nedreptate va fi deci si a oferi ceva în mod nejustificat. între om si natura a existat o legatura speciala. sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici. a-l evalua corect. De aceea. întrucât dreptatea presupune a-i acorda fiecaruia ceea ce merita. transmiti si celor din jur starea ta de bine. esenta egoista a omului nepermitându-le acest lucru. speranta ca vor fi si ei fericiti ca tine. dar si atunci când celorlalti li se da ceva fara ca acestia sa aiba vreo contributie. Cred ca a actiona injust înseamna a comite o eroare de judecata si este un fapt iesit din sfera moralitatii sau în unele cazuri. 63 (nedreptate) Consider ca afirmatia lui Ioan Slavici este pe deplin justificata. esenta ei trebuie cautata în alta parte. II. De aceea. cand înzestrata cu puteri magice.Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este ca atunci când esti fericit. în opinia mea. si nu pe baza altor motive (în functie de simpatii ori interese. consider ca o nedreptate trebuie pedepsita indiferent de modalitatea prin care se realizeaza. speranta este indispensabila din viata unui om împlinit. Fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce i se cuvine strict în functie de ceea ce realizeaza. când minimalizata. toate . În primul rând. este vorba de transmiterea sperantei. si atunci când se omite meritul celui în cauza. chiar a legalitatii. dar întotdeauna un element constant. A priva pe cineva de ceea ce-i revine înseamna evident a face o nedreptate. Pe de alta parte. când factor negativ. 64 (nefericire) Dintotdeauna. caci ei nu se pot bucura pentru reusita ta. De fapt. iar dezinteresul si neimplicarea nu ar trebui sa aiba nici un fel de consecinte pozitive. ce a stârnit atât admiratie cât si controverse. iar apoi a-i atribui ceea ce este în concordanta cu meritele sale. Concluzionând. Problema este însa a sesiza injustetea. Natura a fost când element protector. Eforturile trebuie desigur rasplatite.

pentru a evolua într-un domeniu si. când oamenii sunt tristi. Pe de alta parte. ambele aspecte sunt importante când ne raportam la munca dar cheia este sa stim cum sa le îmbinam pentru a avea o etica echilibrata a lucrului. II. cât si labirint. II. dar putem regasi si padurea sau vântul. Soarele în schimb este mereu asociat cu pacea. În general apa este elementul cel mai des întâlnit. se va dezumaniza treptat si nu va gasi resursele interioare necesare pentru a continua sa munceasca o perioada lunga de timp. pe atât de iluzoriu. afara nu va ploua niciodata. ca atunci când sufletul îti plânge. gânditorul Immanuel Kant subliniaza importanta simtului datoriei în fata instabilitatii firii umane. practicarea unei meserii trebuie sa fie însotita de pasiune. bogatia. 65 (munca) Problema pe care o ridica munca este ca ea poate fi privita din doua perspective: a pasiunii si a datoriei. Apa poate simboliza în acelasi timp împlinire sau disperare. 66 (noroc) A fi norocos este poate un dar. regasind parca în stropii de ploaie picaturile lor de tristete. si ca te poate urmari toata viata la fel cum . În caz contrar. omul poate dezvolta un sentiment al inutilitatii.celelate probleme par mult mai usor de rezolvat. De aceea Kant considera ca un om cu adevarat evoluat va putea lasa la o parte înclinatia pentru o munca sau alta si va continua sa lucreze atunci când îi displace. deziluzionati sau dezamagiti. Daca omul continua sa lucreze doar atâta timp cât pune suflet. vremea este mai frumoasa. pentru ca îsi da seama ca e de datoria lui. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci când sufletul îti râde. Cel a carui munca nu este un scop în sine. precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece. ci doar un mijloc pentru a obtine satisfactii financiare. întodeauna vor considera ca natura le împartaseste sentimentele. seninatatea. pe cât de pretios si râvnit. el va observa ca sufletul lui e schimbator si atasamentul excesiv pentru munca îi poate fi daunator. având la baza aceste argumente. când în suflet este senin. În al doilea rând. Prin urmare. De accea. soarele stralucitor. iar padurea poate fi atât spatiu protector. al înstrainarii de sine. pentru a evolua ca persoana. În concluzie. de asemenea. participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si în diverse opere literare. În opinia mea. iar norii dispar cu desavârsire de pe cerul sufletului. Apoi. putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. Se spune ca norocul îl poti avea sau nu.

În primul rând. evolua. 68 (menirea operei de arta) . Subiectivitatea îsi spune cuvântul mai ales pentru ca nimeni nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc. În concluzie. nevoia de nou si spiritul inovator sunt însusirile fundamentale care ne separa de celelalte fiinte ale lumii. într-adevar. chiar daca nimeni nu poate spune exact ce este norocul sau ce trebuie facut pentru a-l avea. Acestea fiind spuse. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata din punct de vedere istoric. soarta. II. Dar asa cum nimic nu se obtine fara un pret sau fara efort. putem constata ca dorinta si atractia spre noutate a stat la baza progresului activitatilor umane. Întrebarea care urmeaza este daca suntem sau nu îndreptatiti sa credem astfel. Curiozitatea care rezida în natura umana a condus la aparitia marilor inventii ale umanitatii. omul nu ar fi putut exista si. cei mai multi vorbesc despre noroc ca despre ceva obtinut fara niciun merit si fara nimic în schimb. de la elemente culturale si sociale pâna la cele doua revolutii industriale. II. Luând în considerare afirmatia lui Eugen Lovinescu. putem conclude ca. Daca unii sustin ca fara noroc nu obtii nimic în viata. În al doilea rând. coincidenta sau doar capacitatea cuiva de a îndeplini cu succes ceea ce îsi propune prin propriile forte. dorinta de nou este cea care îi confera omului caracterul sau de fiinta superioara. privind omul ca pe o componenta sociala. Fara aceste doua calitati ce îsi au izvorul în ratiune. de la roata la computer. care fac prea putin si se asteapta la prea mult în schimb. ca pe un element din mecanismul societatii. 67 (deschiderea catre nou) Discutând problema omului si relatia acestuia cu elementele noului. cu atât mai mult. putem afirma ca norocul nu este altceva decât cea mai buna scuza pentru o aglomerare fericita de împrejurari. un al doilea argument reprezinta faptul ca norocul poate fi doar o scuza pentru cei incapabili sau insuficient pregatiti pentru a-si asuma responsabilitati. Primul argument în acest sens este imposibilitatea de a defini si delimita norocul în realitatea cotidiana. precum si aceste doua argumente. A face din acesta un adevar tangibil folosit drept scuza privatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea în superficialitatea cliseelor. altii sunt de parere ca nu ai nevoie de noroc daca faci tot ceea ce îti sta în putinta pentru a-ti împlini visul.te poate si parasi. Eugen Lovinescu afirma ca dorinta de nou este calitatea de baza a omului si cea mai nobila dintre acestea.

Orgoliul este motivul psihologic din cauza caruia tindem spre un anumit ideal omenesc. straniul într-un mod nedeclarat. orgoliul este o trasatura generala. mai blânzi sau. ci pentru a învata din ea. mai cruzi. un vrajitor de suflete care aduce astfel în viata cititorului. Se creeaza astfel o legatura între artist si receptorul sau. frumusetea ei sta în încremenirea tuturor formelor sale de manifestare în niste rame fixe care. într-o masura mai mica sau mai mare. mai revoltati. dar persistent. pentru a nu se lasa coplesit de ea. sedus fiind. receptorul va începe sa se simta din ce în ce mai influentat de noua taina descoperita. artistul este un fel de magician. ele având ca destinatie finala impresionarea celor care iubesc cultura. proprie fiecarui om normal. cel din urma. Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale modele de caractere viabile si de a descoperi sacrul în locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman. reprezinta un joc nesfârsit al regasirii si despartirii de lume. pocnind din degete. prin opera sa. . mai buni. operele de arta au fost gândite de artisti cu un scop precis. exista o aura halucinatorie a oricarei opere de arta care evoca misterul. ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu întelegerea operei de arta si integrarea semnificatiei în propriul sistem de gândire. De fapt. În viziunea mea. 69 (orgoliu) Contrar conceptiei adânc înradacinate. o lume misterioasa. Asta deoarece în momentul în care se stabileste primul impact între artist si cel caruia i se adreseaza. În al doilea rând. În primul rând. o manifestare particulara a acestuia în spatiul specific si complex al psihicului uman. Oricum ar fi opera de arta. Acest mister nu trebuie sa fie creator de vid. nemaivazuta si. însa nici de adulatie. Omul trebuie sa întrezareasca lucid înca de la început puterea pe care o creatie o poate exercita asupra sa. dar si o calitate utila daca este corect orientat. orgoliul este expresia principiului universal al dezvoltarii. îl trezeste pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vietii.În general. Orgoliul genereaza simtul demnitatii si ne îndeamna sa ne cunoastem pe noi însine. artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de întelesuri. pentru ca semnificatia lui poate pendula între extreme si acest lucru nu face bine sufletului omenesc. care ne face sa ne afirmam si sa ne realizam atât intelectual. II. se va lasa modelat cu buna-stiinta de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanenta din viata lui mentala si sufleteasca. din contra. pentru oameni. Orgoliul este un viciu când întrece anumite limite. cât si spiritual si fizic.

Nu putem fi constrânsi sa cream. orientata spre creatie si activitate utila. edificator si cel negativ. caci din ea decurg vointa si dedicarea. Daca exista o calitate indispensabila omului. putem spune ca pasiunea si dedicarea au un rol decisiv în nasterea unor creatii de valoare. de la mestesuguri si arte pâna la stiinte si politica. Astfel. umanitatea înainteaza. existenta unor creatii valoroase este posibila numai datorita existentei pasiunii. nu un act impus. bunatate sufleteasca si bunacrestere. Dintr-o forta benefica. produsele eforturilor si ale daruirii noastre vor fi valoroase. orgoliul devine instrumentul nostru cel mai de pret. activitatea utila prin speculatie si demagogie. Pe aici trece limita dintre puterea intelectuala benefica. Invidia si ura. realizam actul de creatie. daca avem interesul necesar. 70 (pasiune) Pasiunea este însusirea fundamentala a umanitatii. un amestec de sentimente si impulsuri. excesul acestuia macinând si distrugând ceea ce au creat altii. Calitatea muncii noastre este direct dependenta de gradul de implicare. Conflictele cauzate de ciocnirea orgoliilor sunt cele mai dureroase si mai greu de aplanat. cu ajutorul caruia ne faurim destinul. În plus. malefic. II. substituind competitia sanatoasa prin intriga si dusmanie. evolutia noastra psihologica si culturala este influentata în mare masura de puterea volitiva. si puterea bruta.ele distrug si macina în primul rând sufletele acelora care nu se pricep sa le tina în frâu. aceste manifestari ale orgoliului ranit. orgoliul devine cu adevarat un viciu. În schimb. determinata la rându-i de prezenta convingerilor si trairilor puternice. este baza pe care se construieste structura societatii. Prin urmare. În numele si datorita pasiunii. între „vreau sa fiu respectat“ si „vreau sa mi se stie de frica“ . întemeiata pe teroare si umilinta. Dar când întrece limitele rationalului. Nimic nu poate fi construit fara motivatie. Lipsa totala de orgoliu genereaza inactivitate si lasitate. intelect. modele pentru viitoare realizari. Orgoliul este forta priomordiala a progresului în orice domeniu de activitate. precum si orice produs spiritual.Daca este însotit de talent. aceasta notiune da imboldul creatiei. Trebuie sa ne ferim a parcurge distanta între „vreau sa fiu cel mai bun” si „vreau sa fiu primul”. oamenii sunt fiinte empirice. adevarul prin minciuna si lupta ideilor prin lupta indivizilor. nu vom putea crea nimic. el devine un instrument al distrugerii. doar în prezenta unui puternic imbold dat numai si numai de pasiune . daca nu suntem motivati de nimic. bazata pe întelepciune si bunatate. Asadar. Aici se afla hotarul dintre orgoliul pozitiv. care au nevoie de motive si imbolduri pentru a actiona. întinându-le si întunecându-le. aceea este pasiunea. sunt cele mai dezastruoase emotii . Orgoliul este în stare sa nimiceasca cele mai frumoase relatii omenesti.

Putem spune astfel ca Ion. în si mai strânsa legatura cu consecintele.II. de o teorie stiintifica sau de o opera de arta. iar pentru a crea o lume. este fundamentala la Dostoievski. constient de pacatul lui. în majoritatea cazurilor. Din punctul de vedere al savantilor.. preocuparea de a descoperi si de a emite teorii noi e un lucru placut. Spre exemplu în literaturã. Un exemplu este poezia argheziana cu tematica ei foarte variata. oamenilor le place sa descopere ceva nou. deorece am gasit un motiv în plus pentru a trai. Dupa cum spune si Tudor Arghezi .liber consimtamânt” intra tot în categoria vasta a pacatelor. In concluzie. În general. pacatul este în strânsã legatura cu constientizarea sau neconstientizarea lui. comise fara acest . Este . 71 ( pacat) Cred ca afirmatia lui Vasile Bancila este adevarata în parte.. fie ca e vorba de un loc. acolo unde poate alege cum sa traiasca.bruta ingenuã” (N. de dominare a celorlalti. de o persoana. prin urmare. fie ca o teorie e adevarata sau eronata . drama acestui pacatos. deoarece putem spune ca ei creeaza lumea din nou. sa ne schimbam viziunea asupra existentei. personajul lui Rebreanu. a pacatuit. omul constientizeaza faptul ca nu poate rezista tentatiei care ia forma instinctelor. Tentatia este pretutindeni. Descoperirea ca sperantele noastre s-au spulberat. sa ne bucuram de fiecare data când descoperim ceva. 72 (placere) Afirmatia lui Tudor Arghezi nu e valabila întotdeauna. afirma eseistul. nu putem spune ca nu pacatuieste. dar. eu cred ca si actiunile care au urmari dezastruoase. poate. Spuneam ca descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamagire. a dorintei de supravietuire. descoperirea lumii din nou e o placere durabila deoarece complexitatea lumii înconjuratoare ne determina sa gasim noi sensuri ale vietii. Fiecare creatie sau imagine artistica arata o viziune noua si spectaculoasa asupra lumii. de fericire. În acest caz. trebuie mai întâi sa o descoperi. ca . totusi. ca am fost tradati. Pacat este tot ceea ce încalca libertatea celuilalt si drepturile lui. Pacatuim numai când stim ca pacatuim. Eu cred ca este vorba doar de una dintre situatiile în care apare pacatul. un om care nu are constiinta raului pe care-l face si. Pe de altã parte. Pentru artisti descoperirea lumii din nou e un fapt esential. Descoperirea lumii din nou poate fi placuta sau poate crea suferinta si dezamagire. Manolescu). în functie de trairile si destinul fiecarui om. Dar libertatea acestuia nu existã decât atâta timp cât nu limiteaza viata si libertatea celor din jur. II. acolo unde omul are libertatea alegerii.

Spre exemplu. absoluta este greu de întâlnit. dar este dezamagit când descopera ca iubirea sa nu se poate împlini. “Luceafarul” prezinta în aparenta o poveste destul de simpla. ceea ce ma determina sa o combat. Calinescu conform careia o mare poezie este interpretata diferit pe parcursul timplului. Afirmatia sa contrazice exemple atât reale. nuvela La tiganci de Mircea Eliade prezinta modelul omului simplu. permite si o lectura în functie de vârstele la care este citit poemul: ca un basm ( în copilarie). Dar fie ca e placuta sau nu. în multiple rânduri comentate în diverse moduri. tema poemului este omul de geniu. printre altele. Aceasta pluritate a lecturilor a condus la o permanenta actualizare a lor. literatura ofera argumente în acest sens. Operele scriitorilor consacrati. este adevarata. ideea lui G. “Luceafarul”. ratat în toate planurile . În primul rând. În romanul lui Camil Petrescu. ca imaginea iubirii imposibile (în adolescenta) sau ca poem al singuratatii geniului (la maturitate). chiar contradictoriu. ca oamenii sunt marginiti si altfel decât el. si un joc al sensurilor. Sensul operei nu difera doar în functie de receptarea critica. În “Luceafarul”. De exemplu. eu cred ca marea poezie rezista în timp pentru ca ne permite sa o regândim si s-o retraim. descopera ca ea îl tradeaza si ca dragostea pura. din fiecare experienta învatam ceva nou. II. stefan Gheorghidiu care la început o idealiza pe Ela. II. aceasta descoperire provoaca rani care nu se mai vindeca niciodata . având ca tema dragostea. “O mare poezie” creeaza impresia ca o putem întelege altfel la fiecare lectura. ci si de experienta personala. În cel mai bun caz ne putem resemna si chiar daca avem puterea sa luam totul de la început. “Luceafarul” a fost dezbatut si interpretat diferit. ramânem cu un gust amar. de exemplu. cât si virtuale. si daca destinul nostru e tragic.73 (poezie) Fireste. În realitate.oamenii nu sunt asa cum credeam ne întristeaza. Din epoca în care a aparut textul si pâna astazi. “o mare poezie” ofera cititorului. existenta momentului actual si cunoasterea lui fac posibila întrezarirea viitorului. Viata nu e întotdeauna însotita de placere. Hyperion doreste sa-si sacrifice nemurirea “pentru o ora de iubire”. din orice literatura au fost. În concluzie.capodopera lui Eminescu. 74 (prezent / viitor) Ion Heliade Radulescu priveste prezentul si viitorul în relatie de interdependenta: în opinia lui. pe care cititorul le descopera. Pe de alta parte. placerea lecturii fiind cu atât mai mare cu cât este mai variata pluritatea sensurilor.

Pe de alta parte. dar având atentia treaza si fiind autentic în relatia ta de prietenie. Nu numai ca nu a reusit sa anticipeze evenimentele. de asemenea. O astfel de prietenie te îmbogațeste.dar nici în fata lor nu întelege ce se întâmpla. respect. Binenteles ca o astfel de prietenie nu se va epuiza atunci când fiecare dintre cei doi îsi descopera aceste preocupari. întelegere. Prietenia reînnodata are nevoie de mai multa atentie. II. 75 (prietenia) Asertiunea lui La Rochefoucauld privind faptul ca “Prieteniile reînnodate cer mai multa rabdare decât cele care n-au fost rupte niciodata” se refera atât la rezistenta în timp a prieteniei. În concluzie. Populatia de acolo îsi cunostea prezentul. în plan real. timpul ne ofera doar posibilitatea de a privi înapoi. Consider ca opinia lui La Rochefoucauld este adevarata numai atunci când vorbim de adevarata prietenie.76 (gloria) Ceea ce spune Victor Eftimiu e un loc comun. Un alt argument ce vine în sprijinul afirmatiei lui La Rochefoucauld se refera la sentimentul ce tine prietenii uniti. O prietenie reînnodata trebuie sa tina seama si de evenimentele sufletesti si spirituale ale celuilalt. cât si la faptul ca prieteniile adevarate trebuie cultivate. caci adevaratul prieten este un lucru rar. prietenia nu cunoaste jumatate de masura. pretuite si întretinute cu grija. daca exista cu adevarat. îti poti descoperi noi valente sufletesti.vietii. În concluzie. încredere. grija. caci indiferent de schimbarile prin care trec prietenii.Gavrilescu este constient de insuccesul sau si îsi plaseaza existenta în trecut. apoi în viitor. fiindca ea nu poate înceta. acest sentiment este necesar sa fie trait în mod autentic. neputincios în a ne ajuta sa-l întrezarim. însa acest lucru nu i-a putut nici macar sugera ceea ce avea sa urmeze. O prietenie adevarata se bazeaza pe un sentiment puternic. cred ca o prietenie reînnodata nu poate fi influentata de trecerea timpului si este la fel de stabila ca orice prietenie.Un exemplu concludent este acela al atacului din anul 2001 în ziua de 11 septembrie asupra SUA. Din punctul meu de vedere. mai ales pentru faptul ca trebuie sa tii cont si de ceea ce îl preocupa pe celalalt. timpul este. traia dupa regulile lui. deoarece ea nu cunoaste jumatate de masura. toleranta. Un prim argument este faptul ca prietenia se bazeaza pe fidelitate si daruire. Cu atât mai mult pare adevarata ideea în epoca noastra care a creat . viitorul fiind o fereastra închisa pâna în momentul trairii lui. o banalitate acceptata de toata lumea. manifestat prin grija. Desigur ca este dificil sa fii întotdeauna perfect într-o prietenie. II.

În primul rând. aparitia ”pe sticla” sau în presa scrisa este esentiala. cu propriile limite fizice si intelectuale. Concurenta acerba pentru vizibilitate publica reclama mai mult decât altadata puterea de a câstiga gloria zilnic. Spre exemplu. câteva zile la rând? Pe de alta parte. sunt de acord cu Horatiu. II. Horatiu are dreptate când afirma ca omul poate fi educat. Consider ca educatia este ceva dobândit. ea nu înseamna decât recunoasterea publica a unei valori.78 (scoala) . datorate în mare masura mass-mediei. Daca avem sansa sa întâlnim ce trebuie. este chiar aceasta valoare. ingeniozitatea si munca. de multe ori. Acesta nu poate fi într-atât de rau. Pentru aceasta continua vizibilitate. niste eterni debutanti. Speram ca în cele mai multe cazuri. dulceata existentei care întoarce spatele competitiei. Acestia ispasesc o pedeapsa care îi va face. ceva ce preluam de la parinti. putem deveni mai buni. la terminarea acesteia. poate. ca în orice fiinta exista ceva care permite îndreptarea ei spre ceea ce este bun. de la toti cei ce ne înconjoara. Daca nu au avut parte de o buna crestere. rutina. sa ne gândim la oamenii care au comis faradelegi. daca vrei performanta si faima. Dar. sa-si dea seama cât de mult au gresit. într-un fel. te poti culca pe lauri daca iubesti anonimatul. de multe ori pleaca de acasa pentru a cauta o viata mai buna. de la familie. caci avem înca din nastere simplitatea si atractia catre frumos si catre bine.fenomenul gloriei de scurta durata. Iar de aici începe procesul de educare a acestor mititele fiinte. În concluzie. Apoi o familie buna doreste sa-i înfieze. ei se schimba în bine. din cauza competitiei dramatice. care sustine radacina buna a omului. marii creatori sunt. îngrijiti si alfabetizati. Câti dintre noi ar sti despre succesul echipei feminine de gimnastica. încât sa nu poata fi educat. Nu sunt suficiente talentul. pâna la urma. 77 (educatia) Fara îndoiala. Sunt gasiti pe strada. Ceea ce trebuie câstigat zilnic. O alta situatie o reprezinta copiii ce provin din familii sarace. în viata. daca ultima întrecere europeana n-ar fi devenit subiect important în media. trebuie sa traiesti zilnic pentru ele. II. valoros. luati în centre de plasament. În concluzie. daca gloria e autentica.

ceea ce ni se întâmpla este rezultatul deciziilor noastre si al relatiilor cu cei din jur. inutile. Acestei institutii trebuie sa îi acordam o mai mare atentie. de departe adevarata. 80 (sinceritatea) .putea fi prevestit. va avea urmari mai bune sau mai putin bune în ziua de mâine.79 (destinul) Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide si cu punctul meu de vedere. Conceptul de “destin”. Destinul de sine statator nu exista. El nu da vina pe Divinitate pentru soarta sa deoarece. asupra copiilor nostri. de-a lungul timpului. Societatea.Consider ca afirmatia lui Ion Heliade Radulescu. destinul este. În concluzie. fiecare dintre noi este înzestrat cu liberul arbitru (avem capacitatea de a alege între bine si rau). va fi alcatuita din oameni mai putin instruiti. iar de aici o multitudine de probleme îsi vor face loc încetul cu încetul si vor duce la prabusirea sistemului. tineretul. rolul scolii este într-adevar foarte important. toate pornind de la ideea unei forte superioare ce hotaraste desfasurarea evenimentelor din cursul vietii unei persoane. în culturi si religii. o înlantuire de evenimente a caror desfasurare nu o pot controla. Conform lui J. În opinia mea. pot avea consecinte grave asupra noastra si mai ales. pentru cei “slabi”. În functie de caracterul omului. Daca acest fapt va fi neglijat . P. cum spune si Ioan Damaschin. generatiile urmatoare vor avea de suferit din mai multe puncte de vedere. Un exemplu în acest sens ar fi încercarile. organizarea statului va lasa de dorit. Un om puternic îsi asuma responsabilitatea faptelor sale si îsi creeaza propriul destin. spre exemplu. cred ca este mai indicat si mai simplu sa prevenim decât sa îndreptam ceva care tine de fapt de responsabilitatea noastra. In mitologia greaca destinul avea caracter implacabil . dar nu preîntâmpinat. întrucât deciziile luate în graba ori aspecte neglijate cât de putin. face un apel la cei din învatamânt si îi atentioneaza ca instruirea în scoli a copiilor de azi. a luat mai multe forme. El este scuza folosita de oamenii “slabi” pentru a nu-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor lor. întrucât formarea lui se realizeaza într-o mare masura în timpul scolii. II. trebuie bine educat. Sartre. iar pentru cei “tari” rezultatul alegerilor facute în decursul vietii. În plus. II. ale lui Oedip (Oedipus Rex – Sofocle) de a se împotrivi prezicerilor oracolului conform carora el urma sa-si omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria mama. influentabil de altfel.

82 (speranta) Auzim adesea: „speranta moare ultima". speranta sau moare cu mult înaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi însine. decât adevarul care doare si care poate fi deranjant. Sinceritatea este importanta si apreciata. 2. Uneori. însa. Asa o fi oare? Întotdeauna? Eu as zice ca aceasta e doar înca unul dintre multele clisee care are priza la populatie deoarece suna „frumos". Omul care spera nu este liber. La alti oameni nu este valabil. „speranta moare ultima". deoarece o parere sincera. adevarul este acceptat. în loc sa asteptam. iar acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra. Speranta nu moare ultima . Între sinceritate si insulta este uneori o linie foarte subtire. Persoanele sincere. la unii este adevarat. Sinceritatea exagerata poate duce la dispute si.A fi sincer înseamna a nu avea nimic de ascuns. Afirmatia lui George Cosbuc combate sinceritatea exagerata. II. 83 (iubire) . asa. La o privire mai atenta însa. La ce speram? 1. dar dura în legatura cu o persoana poate sa jigneasca si sa nasca controverse. nu pot coexista. în acest caz. nu mai este o calitate. cei care sunt sinceri nu sunt întotdeauna agreati pentru aceasta calitate. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta în lucrurile acelea imposibile (sau posibile. Astfel. ci devine un defect. Libertatea si speranta se exclud reciproc. în schimbul acesteia. La ceva imposibil. Desigur. ca din senin sau cu ajutorul altora? Speranta nu este buna la casa omului. a spune tot ceea ce gândesti sau simti. dar cu o sansa de realizare infima) va aduce dupa sine dezamagirea. n-are cine stie ce baza reala. Dar atunci nu e mai bine sa punem umarul la transpunerea în realitate a acestor lucruri posibile. se pot confrunta cu probleme pentru ca sinceritatea câteodata nu este privita bine. speranta îti ofera o falsa senzatie de caldut confort psihic dar. deoarece ea implica spunerea adevarului în limitele bunei-cuviinte. sa speram ca ele se vor întâmpla asa.nu întotdeuna. care devine un defect. II. deoarece un om sincer obtine mai usor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct si clar. Este un drog. Poate la unii oameni. Oamenii prefera sa auda o minciuna. de buna voie. frustrarea si amaraciunea atunci când ceea ce speram nu se va întâmpla. te transforma în prizonier. Sinceritatea trebuie pretuita. nu de multe ori. La ceva posibil. A fi sincer implica a spune adevarul si.

deoarece cel dintâi rezultã în urma unor realizãri ale individului. Împartasesc aceasta idee. pentru a ne atinge scopul de a fi fericiti. justificat.Din afirmatia lui Phil Bostmans. caci nu este de ajuns sa simtim. de multe ori. dragostea aduce în viata oamenilor liniste si fericire. Pe de alta parte. deoarece dragostea ne da aripi sa depasim cadrul tangibil si realizabil al vietii. În concluzie. ne vom întâlni cu dragostea adevarata si vom stii s-o pretuim.”. caci. deoarece iubirea implica o serie de responsabilitati precum. Asadar. Nimic nu este umilitor sau înjositor. facându-ne mai puternici si mai încrezatori în fortele proprii. când simtim iubire si vrem sa facem orice pentru a mentine viu acest sentiment pur. adica este unicul demn de o persoanã . iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist si lipsit de o bazã solidã. necesar este sa învatam sa facem orice din si pentru iubire. În concluzie. acest tip de orgoliu este moral si este justificat de nevoia persoanei de a se afla în centrul atentiei celorlalti. orgoliul profesional este unul constructiv . realitate-fictiune. În primul rând. caci în razboi si in iubire totul este permis si nimic imposibil de realizat. creator . altfel vom suferi iubind sau nestiind sa distingem iubirea în cadrul vietii noastre. . acest orgoliu profesional poate fi pus în antitezã cu orgoliul personal. însa când vom lupta pentru ceea ce iubim ne vom lovi de prejudecati. doar daca stim sa iubim cu adevarat. din „Reflectii si maxime’’ se distinge ideea ca iubirea distruge bariera dintre posibil si imposibil. doar daca vom stii sa aplicam afirmatia lui Phil Bostmans. a simti acest pur sentiment nu este de ajuns. care se doreste respectatã. orgoliul obiectivat în mediul profesional. idee cu care sunt de acord. este cel care angajeazã toate fortele individului pentru obtinerea unor rezultate demne de admiratia celor din jur. care reprezintã înfumurarea. care. 84. ce le vom putea depasi. de foarte putine ori. respectul si compromisurile de dragul persoanei de lânga noi. II (orgoliul profesional) În conceptia lui Marin Preda „Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi. Important este sa învatam sa pretuim si sa mentine vie flacara dragostei. În viata. dar care cautã si admiratia lor. În al doilea rând. deseneaza zâmbete sau aduce lacrimi pe chipurile oamenilor. din punct de vedere moral. În plus.cãci individul are nevoie de recunoasterea muncii sale si lucreazã în acest scop. astfel.

II. 85 (realitate si aparenta) Afirmatia „ochii însa sunt orbi. Cu inima trebuie sa cauti”, cu care sunt de acord, sustine sensibilitatea sufletului uman în perceperea realitatii. Un prim argument ar fi acela ca arta si într-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiza la prima vedere. Pentru ca aparenta sa fie depasita si sa se ajunga la valoarea adevarata si esenta mesajului transmis de o opera de arta, ea trebuie sa treaca prin filtrul sensibilitatii sufletesti. Un cuvânt, o pata de culoare, un acord de vioara pot exprima mai mult decât mesaje, imagini si sunete seci, pot avea o încarcatura sentimentala, stârni emotii care reprezinta realitatea la un nivel mai profund, doar ca este necesar acel „simt” al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparenta. Un alt argument, în sprijinul afirmatiei de mai sus, ar fi acela ca orice individ depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din viata sociala. Oamenii sunt mânati în actiunile lor în egala masura de afecte cât si de instincte si de rationamente si pentru a întelege motivatia, natura si consecintele actiunilor umane inima functioneaza ca un organ de simt cu care percepem acele afecte, completând imaginea aparenta si transformând-o întruna completa, reala. În concluzie, putem afirma ca inima este foarte importanta în distingerea aparentei de realitatate. II.86 (singuratatea) Consider ca afirmatia privitoare la singuratate este adevarata. Un prim argument este acela ca singuratatea este cea mai mare drama a omului; izolarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caracterstici ale sale: sociabilitatea. Însa mai grava decât izolarea fizica este izolarea metafizica, lipsa comunicarii intrapersonale. În al doilea rând, comunicarea intrapersonala este foarte importanta deoarece prin intermediul ei omul ajunge la autocunoastere. Discutând cu sine el îsi poate descoperi noi pareri, calitati sau defecte deoarece sinele este singura persoana în care un om poate avea deplina încredere, este singurul sprijin care nu-l va parasi sau trada vreodata, Datorita acestei încrederi, omul este sincer cu sine însusi, îsi marturiseste toate pasiunile, temerile, dorintele, scopurile si ideile iar acest lucru îl ajuta sa relationeze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscându-se, el va sti sa-si aleaga prietenii si partenerul de viata bazându-se pe preocuparile lor comune, Acest lucru prezinta numai avantaje deoarece aceia care se aseamana se înteleg si se sprijina reciproc, Astfel, comunicarea cu sine

devine o conditie esentiala a convietuirii pasnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie sa învete sa traiasca cu sine înainte de a trai cu ceilalti. Un al treilea argument ar fi acela ca datorita comunicarii intrapersonale, omul poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea sa devina, îsi analizeaza calitatile si defectele si stabileste modalitati de autoperfectionare, Lucrând asupra sa, omul evolueaza continuu, iar acest lucru îi da un sentiment de satisfactie si de respect fata de sine, În concluzie, comunicarea intrapersonala este vitala pentru o dezvoltare normala, omul care nu comunica cu sine nu va fi capabil sa aiba relatii normale cu cei din jur deoarece necunoscându-se, el nu va avea o imagine corecta despre sine iar acest lucru poate deveni o sursa de conflict cu cei care îl vad întrun mod diferit. El nu va sti cine este de fapt, ce vrea si nu va sti sa se mobilizeze pentru a-si atinge scopurile. Un om care nu comunica cu sine este un om singur deoarece el nu poate relationa nici cu sine, nici cu ceilalti. II. 87 (singuratate) Atunci când suntem singuri, trebuie sa folosim momentele de solitudine pentru a face o introspectie în strafundul propriului suflet. De multe ori, prinsi în vârtejul activitatilor de zi cu zi, al faptelor marunte, nu mai apucam sa ne ascultam vocea interioara. Ar fi bine ca seara, când punem capul pe perna, sa ne analizam în liniste faptele din acea zi si sa ne facem un bilant al lucrurilor întâmplate, sa ne gândim daca suntem multumiti de ceea ce am realizat. Ar fi bine de asemenea sa ne analizam mai des sentimentele si sa ne ascultam vocea inimii. Daca în fiecare seara sufletul nostru va fi împacat cu ceea ce noi am facut în acea zi, daca noi suntem multumiti de propriile fapte, atunci cu siguranta, desi aparent singuri, vom avea alaturi cel mai bun prieten, propriul nostru eu. În concluzie, sunt singuri numai cei care nu-si hranesc sufletul cu fapte si sentimente si care neavând grija de cel mai bun prieten al lor, îl lasa sa se usuce si sa îmbatrâneasca de tanâr. II. 88 (relatia individ-societate) Nu toti ne nastem liberi, motiv pentru care nu toti indivizii ajung la o desavârsire a fiintei. O societate democratica este cea în care nicio forma de libertate a individului nu îi este îngradita. La polul opus se afla regimurile totalitare.

Pentru a avea anumite libertati însa, în societatea în care traieste, omul trebuie sa respecte o serie de norme sau sa îndeplineasca anumite sarcini în vederea câstigarii unei libertati anume. Societatea în care traim este obligata se ne ofere libertatea de a ne putea defini ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a alege în ce sa credem si ce idei sa ne guverneze viata. Aceste libertati sunt imperioase în formarea sinelui unui individ. În conluzie, o societate functionala, despre care am putea afirma ca este mai buna / superioara alteia, este aceea care îi ofera cetateanului ei mediul si libertatile de care acesta are nevoie pentru a deveni el însusi. II. 89. (speranta) Sunt de acord cu afirmatia „Lumea are nevoie de speranta ca de lumina.” Aceasta subliniaza faptul ca speranta este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorata. Speranta este lumina sufletului, ea calauzeste si înalta spiritul. În primul rând, în viata, individul se loveste de tot felul de obstacole, de greutati. Existenta este un sir de victorii si esecuri, iar fiinta umana nu poate rezista decât daca gaseste în propria interioritate puterea necesara de a merge mai departe. O asemenea sursa de putere de renastere este speranta. Speranta este hrana spirituala, întareste spiritul. Renuntarea la lupta cu viata, incapacitatea de a depasi deznadejdea ameninta integritatea si posibilitatea fiintei de a evolua. Daca lumina permita ochilor sa vada ceea ce este în jur, speranta deschide ochii sufletului aratându-le ca exista o cale de a merge mai departe. Un al doilea argument sustine ideea sperantei care încalzeste sufletul, consoleaza. Aceasta întareste spiritul în sensul ca ofera sentimentul unei posibile salvari. Cuprins de speranta, omul nu mai are impresia ca esecul sau are dimensiuni catastrofale. Întelege ca ceea ce i se întâmpla apartine normalitatii vietii si ca, în definitiv, va trece, lasând loc renasterii spirituale. Speranta pune totul într-o lumina mai blânda, îndulceste amarul vietii si încalzeste sufletele împietrite. În concluzie, speranta este necesara spiritului, progresului în plan spiritual asa cum lumina face posibila vederea, pentru ca ofera puterea de a depasi esecurile, de a merge mai departe si de a întelege ca nu totul e atât de negru precum pare. II. 90 (stare de spirit) Afirmatia lui Mihail Codreanu reflecta o profunzime si o întelegere deosebita a firescului uman.

prieteni. Omul se identifica prin aceasta structura energetico-informationala. umanistii Renasterii revin la doctrinele antice si încearca sa împace „continutul” si „forma”. Sufletul este. II. În acelasi timp. Daca în reprezentarea medievala duala a umanului. sufletul este atât de complex. sufletul vine de la Dumnezeu. Vorba latinului:”Carpe diem!”-“Traieste clipa!” II. sufletul ramâne o enigma. familie. al emotiilor si al pasiunilor. pot da rezultate poate neasteptate. dupa cum spune si Liviu Rebreanu. Cel mai important lucru este . Starea de suparare poate influenta orice. 92 (talent) O aptitudine iesita din comun. cu opinia caruia sunt de acord.însa. teoriile despre suflet au stat în centrul preocuparilor filozofilor omenesti. încât toate solutiile filozofice. înstrainat de sine. pâna si vremea de afara. Oricum ar fi privit. talentul ramâne doar punctul de pornire. pur si angelic. Însa pentru a realiza cu adevarat ceva deosebit. o stare ce poate influenta orice din jurul nostru. pe care eu cred ca se adauga multa truda. majoritatea oamenilor nu au niciun fel de tragere de inima sa desfasoare vreo activitate. care vede sufletul uman ca pe un lucru complex. o muzica buna. remarcabila este numita talent. reusite sau esecuri. în sensul ca da posibilitatea omului sa se întareasca si sa mearga mai departe. De cele mai multe ori exista posibilitatea ca starea de afara sa influenteze starea nostra sufleteasca (ex: atunci când ploua afara. un spectacol. ceea ce ne diferentiaza de regnul animal si de cel vegetal. 91 (suflet) Sunt de acord cu Eugen Lovinescu.Un prim argument este acela ca legatura dintre starea interioara a sufletului si starea vremii de afara este data de ceea ce simtim. Numeroase studii arata ca vremea de afara ne influenteaza atât sentimentele cât si comportamentul. deloc asemanator cu un bloc de stânca. schimbator. În concluzie. În concluzie. De-a lungul vremii. ea este cea care ne „umanizeaza” si ne defineste. . Esential este cum trecem peste aceste momente. se pare. în timp ce omul modern este o constiinta scindata. ci mai degraba complementare. sa trecem peste astfel de momente. spiritul si materia. supararea este atât o stare cât si o perioada grea a sufletului. sufletul ramâne pentru majoritatea oamenilor sediul sentimentelor. iar natura interogativa a filozofiei se dezvaluie astfel în toata splendoarea ei. Într-o zi mohorâta. iar trupul este vesmântul lui trecator si întinat de pacate. Al doilea argument este acela ca sufletul este cel mai bun barometru. cu totii suntem tristi). artistice nu pot da solutii definitive. Supararea este un rau necesar. religioase.

III. si într-adevar. Astfel. ci pentru o lume întreaga. îsi merita întotdeauna efortul. II. deoarece tacerea presupune o comunicare dincolo de cuvinte. Este pur si simplu ceva în fata careia orice cuvânt pare fad. tacerea la care se refera autorul poate semnifica si impartialitatea. astfel înteleptul raspunde acuzelor celorlalti prin tacere. un dar dumnezeiesc. eu cred ca opera de arta exista în creator prin talentul sau. se refera la un Dumnezeu care parca refuza. fata de superficial. îi confera scopul pentru care a fost creata. tacerea poate semnifica superioritatea înteleptului fata de restul lumii. În alta ordine de idei. asadar afirmatia lui Traian Dumitrescu este în totalitate adevarata. lipsa de profunzime ori inutilitatea cuvintelor în anumite situatii de comunicare. În al doilea rând. În primul rând. desi nu foloseste niciun mijloc verbal prin care sa se exprime: poti spune atât de multe fara sa spui nimic în fond. 94 (tinerete) . o reducere la esenta a unei replici / a unui raspuns. ea accentueaza devalorizarea. pe care. În al doilea rând. 93 (tacere) În opinia mea. El este un dar cu care te nasti sau nu. plat. distantarea si superioritatea unei fiinte divine. detasarea sa fata de senzorial. în opera de arta. trebuie multa munca. esti dator sa-l cresti. tacerea socheaza prin directetea si franchetea ei. pentru care niciun obstacol nu este decât un salt înainte reprezinta acea truda fara de care Liviu Rebreanu considera talentul sterp. prin truda sa daruita unei lumi si care desi este într-o masura mai mare decât talentul. afirmatia lui Traian Dumitrecu este adevarata. e dincolo de orice comunicare. sa-l dezvolti si sa-l oferi tuturor. pentru a-l dezvolta. Aceasta este arma sa contra ignorantei celor din jur. gol. estompat. Atât orele întregi de practica. astfel nu te înconjoara decât tacerea apasatoare a unei forte divine. Talentul îti este dat nu numai pentru tine. în mod constant. În concluzie. pentru a-l materializa din har în creatie. odata ce l-ai primit. tacerea e ceva pe care o întelegi fara sa ai nevoie de cuvinte. dar nu poate „iesi” din el decât prin sacrificiul acestuia. sa raspunda rugamintilor tale de a se face auzit. munca realizeaza opera de arta. în timp ce talentul o apropie de sensul creatiei. talentul nu depinde de persoana. persoana creatoare.În primul rând. de execrcitiu. cât si o motivatie interioara si o vointa neclintita.

care într-o existenta banala ar fi probabil de neimaginat. 95 (timp) Conform conceptiei lui Eugen Lovinescu. civilizatia. uneori tinerii devin necumpãtati. muritoare. mai mult ca oricând. daca nu am face asta. dispunem de tehnologii de ultima ora si fie ca suntem pregatiti. Tinerii sunt puternici si orgoliosi. dar totodata am pierde foarte multe lucruri. în primul rând pentru ca discutiile despre timp sunt permanent actuale. iar aceasta este încãlcatã pe alocuri pentru a promova în diferite domenii. cladiri cât mai înalte. trebuie sa te adaptezi. Un argument pentru a sustine aceastã idee este cã tineretea oferã. În concluzie. transfigurare. totul capata o noua înfatisare. dar si de ceea ce va fi mâine. sunt îndrãgostiti de propriul efort. caci timpul este infinit. inovatoare. motiv pentru care se sustine ideea „tinerii reprezintã viitorul”. dreptul de a visa si de a spera în propriile forte. pentru o comuniune armonioasa cu ceea ce vine. de la tehnologie la viata de zi cu zi a oamenilor. Noi. cât si de cunoastere proprie. asa cum sustine si citatul dat. În societatea de astãzi. întreg globul si. derivata din teoria sincronismului si a imitatiei din literatura româna. sa porti masti . „asupresc” drepturile altora pentru a-si atinge telul propus. de delimitare a capacitãtilor si de realizare profesionalã. iar în al doilea rând pentru ca în ziua de azi. se imagineazã cum vor fi peste câtiva ani. ca pionii pe tabla de sah a marelui timp. tineretea este atât o perioadã de progres. totul se deruleaza cu o viteza incredibila. cultura. sa te schimbi. total diferita de ceea ce a fost ieri. Pe zi ce trece. individual. Sunt de parere ca ideea evidentiata de Eugen Lovinescu poate fi aplicata în realitatea cotidiana. devenita zbucium în zilele noastre. II. avem drept fatalitate înlantuirea aceasta. întrucât sunt receptivi la nou. Acestia sunt preferati. În concluzie. Tinerii par a avea un simt al posesiunii ego-ului dezvoltat. trebuie sa ne conformam. trebuie sa luam parte la ritualul naturii universale condus de timp. tinerii devin orgoliosi. deoarece îi dominã o stare de spirit schimbãtoare. celor are au parte de ea. fie ca nu. au imprimat simtul practic. greu de precizat ca durata si manifestare. cu ceea ce înca nu poti sa cunosti astazi. noi însine. vaga.Tineretea este consideratã comoara vietii. Timpul este într-o perpetua modificare. pentru omul a carui conditie este una limitata. interesele sunt mai presus de moralitate. Un al doilea argument este cã. au planuri de viitor. am fi priviti ca „demodati” de cei din jur. si deseori se cred superiori celorlalti. ia noi forme. Entuziasmul tinerilor este dat de întâietatea pe care o au în diverse domenii. Notiunea de timp este. Pe de alta parte. De cele mai multe ori. Avem masini din ce în ce mai puternice. moderna.

adaugând propria contributie. pe când ura nu face altceva decât sa aduca amaraciune si frustrare în viata oamenilor. II. implicit. Aceasta idee este redata prin sintagma „fiecare epoca” ce sugereaza faptul ca trecutul comun al unui popor determina prezentul si. de aceea. a istorie. ne face sa privim viata si din alte puncte de vedere si sa uitam de lucrurile materiale. veridicitatea faptului ca „fiecare popor” se sprijina pe trecut este dovedita de existenta constiintei nationale. devine o oglinda clara. si iata cum timpul. deschisa a ceea ce ai fost pâna în momentul când acum se preface în atunci. micsorat sau marit. azi în ieri. a religiei si a obiceiurilor comune strânge legaturile dintre membrii societatii formând astfel constiinta nationala. 96 (trecut) „Istoria e cea dintâi carte a unei natii” dupa cum spunea Nicolae Balcescu. viziune si dezvoltare la evolutia natiunii. este sentimentul care lumineaza si face viata mai frumoasa.. viitorul lui. Cunoasterea originilor. mostenirea culturala a generatiilor anterioare. fie ea parinteasca. II. mâine în azi. ceva ce nu poate fi atins. preia. În primul rând. nici un popor nu poate exista si nu se poate dezvolta fara a se sprijini pe propria-i istorie si pe traditii. a vremurilor trecute. consider ca afirmatia citata adevarata pentru ca într-adevar trecutul determina atât trasaturile de baza ale unui popor cât si viitorul lui. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire. consider afirmatia lui Mihai Eminescu ca fiind una adevarata. ne dam seama ca având iubire avem o viata frumoasa si învatam sa pretuim momentele cu adevarat minunate. atât iubirea pe care o daruim cât si cea pe care o primim. În concluzie. Fireste ca iubirea aduce si suferinta. . În cel de-al doilea rând. va fi în a fost. Fara o baza preluata de la predecesori. noi oamenii. Asa cum o planta nu poate creste fara radacini. „vremurile trecute” si cunoasterea lor dau deschidere spre viitor. acel om poate spune ca este cu adevarat împlinit. un popor nu-si poate crea identitatea proprie ex nihilo. 97 (ura) Ma numar printre cei care sustin ideea enuntata în citatul dat si anume aceea ca iubirea. într-un fel sau altul. pasionala. pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii nostri. Asa. dar numai cunoscând toate trairile pe care iubirea le aduce ne vom da seama ca nu exista sentiment mai înaltator ca acesta. Fiecare generatie. prins.. În primul rând. dar consider ca daca în viata unui om se regasesc toate acestea. de orice fel. oricâte opinii radicale ar avea.noi pentru ceea ce va fi mâine.

dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se succed. sunt o combinatie care poate asigura succesul profesional si familial. Asadar. Cu toate acestea. Tânarul cânta: Jocul si întelepciunea mea e iubirea. Copilaria este vârsta naivitatii. a inocentei. responsabilitate. pe care îl apreciem de obicei. experienta si dragostea nepotilor. încrederea ca lumea poate fi schimbata. Lucian Blaga surprinde foarte bine aceasta devenire a fiintei umane: Copilul râde: Întelepciunea si iubirea mea e jocul. 99 (viitor) . sa nu acordam atentie lucrurilor frumoase din viata si sa ne concentram doar pe a le face rau celor din jurul nostru. “paradisul” fiecarei vârste nu se pierde în mod obligatoriu prin înaintarea în vârsta. fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viata lui dar în cele din urma toti ne vom da seama ca prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile. nu trebuie neaparat sa o piarda pe parcursul evolutiei prin viata. Entuziasmul si impetuozitatea tineretii. Viata unui om reprezinta un lung sir de schimbari si transformari care cristalizeaza. dincolo de întelepciune. Tineretea înseamna actiune. de experienta primei iubiri. Batrânul tace: Iubirea si jocul meu e întelepciunea. pastrându-i sufletul tânar. iar batrânetea. proprii copilariei. fiecare vârsta are propriul ei moment de glorie. 98 (vârsta) Pe parcursul vietii. liniste. împreuna cu experienta de viata si echilibrul maturitatii. Creativitatea si inocenta. a jocului. adolescenta este caracterizata de emotii puternice si de cele mai multe ori contradictorii. Astfel nu vom deveni decât niste oameni frustrati care îsi vor da seama în final ca viata a trecut pe lânga ei si nu s-au bucurat de lucrurile cu adevarat importante. ca acest sentiment ne face mereu sa tresarim de emotii si ca nu mai exista vreunul care sa dea mai multa frumusete vietii. personalitatea si caracterul unui om. impetuozitate si entuziasm. prin perspectiva memoriei afective care tinde sa atenueze momentele neplacute. II. De aceea.În ceea ce priveste ura. pe când ura ne va aduce doar o viata trista si întunecata. ci capata valente noi. fiind liantul dintre etapele dezvoltarii. dar si naivitate.” Prin urmare. singuratate si suferinta. pot însoti un om pâna la senectute. în final. Maturitatea aduce echilibru. energie. opinez ca nu ar trebui sa existe în viata noastra întrucât ne face sa uitam de noi. însa. grija fata de copii si familie si acumulari pe toate planurile. dupa ce a trecut. fiecare dintre ele având caracteristici individuale. înseamna uneori si dezamagire. pe care. consider ca fiecare vârsta are frumusetea ei. II.

se identifica cu personalitatea acestuia. Una din principalele învataturi spirituale se refera la liberul arbitru. desi efectele pe care gesturile sau dorintele noastre le au în viitor sunt în principiu imprevizibile. pentru ca în fata unei vointe puternice nu sunt multe forte care sa reziste. numai sustinuta de puterea.Fragmentul dat exprima ideea conform careia viitorul fiecarei persoane este influentabil. este foarte important ca vointa sa fie bine motivata. Constrângerile aplicate acestor libertati sunt de obicei exterioare si tin de elemente cu neputinta de a fi controlate de catre persoana aflata în cauza. În concluzie. care îi determina acestuia actiunile din prezent. Privind din perspectiva psihologica. dar. vointa trebuie sa apara prima. Dupa cum spune si zicala „Nu exista nu pot. te va determina sa înfrunti toate obstacolele care vor aparea pe parcursul drumului anevoios ce te asteapta pâna la atingerea telului. numai ca acesta trebuie sa simta . Aceasta este flexibila. în acelasi timp. fiecare fiind responsabil de modul în care îsi modeleaza propria existenta si. totul vine din interior. alteori. în functie de variatia si contextul deciziilor luate. expresie si comportament. constiinta poate juca un rol important în structura decizionala. vointa si puterea sunt într-un raport de interdependenta. exista nu vreau!”. se poate spune faptul ca ideea expusa de catre Liviu Rebreanu se aplica tuturor oamenilor. Din acest punct de vedere un rol important îl are si puterea fiecaruia de a fi constant cu sine si de a nu renunta la primul obstacol iesit în cale. Pe de alta parte. odata cu aceasta. cum subliniaza si Bolintineanu. De asemenea. ca un imbold spre a savârsi binele. 100 (vointa) Din punctul meu de vedere. prin vointa proprie a individului. de exemplu. din nevoia umana de a duce la capat un lucru ce-l domina. unul din principiile mereu valabile în viata este cel al actiunii si reactiunii. afirmatia lui Dimitrie Bolintineanu este adevarata. Acceptându-se ideea de liber arbitru si. „o vointa fierbinte”. de rezultatul muncii sale. fiinta omeneasca are capacitatea de a-si întelege propriile intentii si de a aprecia eventualele consecinte. actionând în anumite cazuri ca o înfrânare a unui impuls considerat negativ sau. Astfel. „forma” pe care „lutul” vietii fiecarui individ o poate lua. în baza caruia fiecarei persoane îi este asigurata libertatea de actiune la toate cele trei niveluri de manifestare: gândire. implicatiile aferente. atunci sigur vei reusi. Daca vrei ceva cu orice pret. II. o hotarâre de a renunta la o cariera de succes din motive principiale va da o nota de integritate înfaptuitorului.

trebuie doar sa vrei cu adevarat si vei reusi! . Puterea de a transforma gândul în realitate creste. prin motivarea vointei. astfel. În concluzie. poti obtine ceea ce îti propui prin vointa.ca vrea. nu îi poti impune.