P. 1
rezolvari romana bac

rezolvari romana bac

|Views: 1,348|Likes:
Published by rudolfjam

More info:

Published by: rudolfjam on Nov 25, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/30/2013

pdf

text

original

Sections

  • I. 31 (Dan Botta, Cununa Ariadnei)
  • I. 32 (Emil Botta, Marea)
  • I. 33 ( Mateiu I. Caragiale, Gradinile Amagirii)
  • I. 34 (G. Calinescu, Neoromantica)
  • I. 35 (Vasile Cârlova, Înserare)
  • I. 36 (George Cosbuc, Pastel)
  • I. 37 (Aron Cotrus, Muntii)
  • I. 38 (Nichifor Crainic, Desmarginire)
  • I. 39 (Leonid Dimov, Sa fie iarna)
  • I. 40 (stefan Augustin Doinas, Iedera îndragostita)
  • I. 41 (stefan Augustin Doinas, Balada întrebarii lui Parsifal)
  • I. 42 (Geo Dumitrescu, Banala)
  • I. 43 (Mihai Eminescu, Iambul)
  • I. 44 (Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tau…)
  • I. 45 (Mihai Eminescu, Departe sunt de tine..)
  • I. 46 (Mihai Eminescu, Din valurile vremii…)
  • I. 47 (Mihai Eminescu, Peste vârfuri)
  • I. 48 (Mihai Eminescu, La steaua)
  • I. 49 (Mihai Eminescu, Noaptea…)
  • I. 50 Mihai Eminescu, De câte ori, iubito…)
  • I. 51. (Horia Furtuna, Balada lunii)
  • I. 52. (Barbu Fundoianu, Herta)
  • I. 53. (Octavian Goga, Sonet)
  • I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea)
  • I. 55 (Octavian Goga, Batrâni)
  • I. 56 (Radu Gyr, Victorii negre)
  • I. 57 (Ion Heliade Radulescu, Zburatorul)
  • I. 58 (st. O. Iosif, Cântaretul)
  • I. 59 (Emil Isac, Vânturile noptii...)
  • I. 60 ( Alexandru Macedonski, Rondelul rozelor ce mor)
  • I. 61 (Alexandru Macedonski, Pe balta clara)
  • I. 62 (Alexandru Macedonski, Stuful de liliac)
  • I. 63 (Adrian Maniu, Furtuna de toamna)
  • I. 64 (Ion Minulescu, Acuarela)
  • I. 65 (Ion Minulescu, Trei lacrimi reci de calatoare)
  • I. 66 (Ion Minulescu, Cântec de drum)
  • I. 67 (Ion Minulescu, Celei care pleaca)
  • I. 68 (Gellu Naum, Oglinda oarba)
  • I. 69 (Miron Radu Paraschivescu, Pârâul si marea)
  • I. 70 (stefan Petica, Fecioara în alb, IV)
  • I. 71 (stefan Petica, Fecioara în alb, IV)
  • I. 72 (Al. Philippide, Glasuri)
  • I. 73 (Alexandru Philippide, Secrete si mistere)
  • I. 74 (Alexandru Philippide, Apropieri)
  • I. 78 (Ion Pillat, Strainul)
  • I. 79 (Ion Pillat, Amurg în delta)
  • I. 80 (Ion Pillat, Timpul)
  • I. 81 (Iuliu C. Savescu, La Polul Nord)
  • I. 82 (Marin Sorescu, Boala)
  • I. 83 (Marin Sorescu, Pleaca trenul)
  • I. 84 (Nichita Stanescu, Sarutul)
  • I. 85 (Marin Sorescu, Alchimie)
  • I. 86 (Radu Stanca; Frunzele – Elegie de toamna)
  • I. 87. (Radu Stanca, Sonet)
  • I. 88 (Nichita Stanescu, Nedreptate)
  • I. 89 (Nichita Stanescu, Necuvintele)
  • I. 90 (Nichita Stanescu, Lauda omului)
  • I. 91 (Nichita Stanescu, Dimineata marina)
  • I. 92 (Nichita Stanescu, Adolescenti pe mare)
  • I. 94 (Gheorghe Tomozei, Septemvrie)
  • I. 95 (Ion Vinea, Declin)
  • I. 96 (Vasile Voiculescu, Pe cruce)
  • I. 97 (Vasile Voiculescu, Poezie)
  • I. 98 (Vasile Voiculescu, Cartea)
  • I. 99 (Vasile Voiculescu, Autoportret romantic)
  • I. 100 (Ilarie Voronca, Ulise)
  • II. 31 (glorie)
  • II. 32 (rolul guvernarii)
  • II. 33 (ideal)
  • II. 34 (idee)
  • II. 35 (iluzie)
  • II. 36 (inteligenta)
  • II. 37 (invidie)
  • II. 38 (ipocrizie/ falsitate)
  • II. 39 (ironie)
  • II. 40 (însemnatatea cunoasterii istoriei)
  • II. 41 (întelepciune)
  • II. 42 (inteligenta)
  • II. 43 (lene)
  • II. 44 (libertate)
  • II. 45 (limba româna)
  • II. 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor)
  • II. 47 (impactul literaturii asupra cititorului)
  • II. 48 (despre conditia omului în lume)
  • II. 49 (lupta)
  • II. 50 (dragostea de mama)
  • II. 51 (mândrie)
  • II. 52 (melancolie)
  • II. 53 (mila)
  • II. 54 (minciuna)
  • II. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune)
  • II. 56 (relatia viata-moarte)
  • II. 57 (modestie)
  • II. 58 (moralitate)
  • II. 59 (munca)
  • II. 60 (natura)
  • II. 61 (minciuna)
  • II. 62 (nadejde)
  • II. 63 (nedreptate)
  • II. 64 (nefericire)
  • II. 65 (munca)
  • II. 66 (noroc)
  • II. 67 (deschiderea catre nou)
  • II. 68 (menirea operei de arta)
  • II. 69 (orgoliu)
  • II. 70 (pasiune)
  • II. 71 ( pacat)
  • II. 72 (placere)
  • II. 74 (prezent / viitor)
  • II. 75 (prietenia)
  • II. 77 (educatia)
  • II. 80 (sinceritatea)
  • II. 83 (iubire)
  • II. 85 (realitate si aparenta)
  • II. 87 (singuratate)
  • II. 88 (relatia individ-societate)
  • II. 89. (speranta)
  • II. 90 (stare de spirit)
  • II. 91 (suflet)
  • II. 92 (talent)
  • II. 94 (tinerete)
  • II. 95 (timp)
  • II. 96 (trecut)
  • II. 97 (ura)
  • II. 98 (vârsta)
  • II. 99 (viitor)
  • II. 100 (vointa)

V11 Subiectul I: 1.ingrosat, desfrunzeste 2.

cratima are rolul de a pune in evidenta pronuntarea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite si de a acorda o oarecare melodicitate textului.Deasemenea cratima are rolul de a da o fluenta textului, pastreaza masura si ritmul. 3. Mai doresti un pahar de vin? Priviti, vin baietii de la fotbal. 4. "stau in tarmu-albastru-al raului de soare" "pasarile negre suite in apus" 5. a fi= apare in text sub forma de "fu"=sugereaza un trecut mai apropiat 6.natura si moartea 7."pasari negre ..ca frunza bolnava"= comparatie= negrul de la cul pasarilor si deasemenea frunza bolnava sugereaza moartea care este chiar si unul dintre motivele poeziei 8.prin titlul"Niciodata toamna" poetul coreleaza acest anotimp cu apropierea mortii si il percepe ca pe ultima si de aceea poate cea mai frumoasa perioada a vietii lui.In acest sens el reia cuvintele din titlu si ni le explica in continuare: "Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte. 9.caracteristici moderniste in poezia de fata-estetica uratului:”Stau in tarmualbastru-al raului de soare/Din mocirla carui aur am baut. -sintaxa dezarticulata:”Pasarile negre suie in apus/Ca frunza bolnava –a carpenului sur/Ce se desfrunzeste,scuturand in sus/Foile-n azur. -limbaj cu semnificatii neobisnuite:”Si cu ochii-n facla plopilor cereasca/Sa-si ingroape umbra-n umbra lor,in ses. Subiectul II. .Sunt de acord cu afirmatia “Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile…”, in sprijinul careia voi aduce urmatoarele argumente. In primul rand constiinta este vocea launtrica ce judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre dobandirea cat mai deplina a virtutilor, care sunt

calitati morale .Totodata ea trebuie educata atat prin credinta cat si prin unele norme stabilite de societate.Fiind capacitatea noastra de a face judecati morale ea trebuie sa stea la baza actiunilor noastre. In al doilea rand legile sunt facute de oameni, in consecinta sunt supuse greselii si de multe ori sunt nedrepte sau lasa loc interpretarilor dubioase. Legile trebuie respectate dar trebuie trecute prin filtrul constiintei. Un astfel de exemplu in literatura romana il putem regasi chiar in unu dintre romanele lui Rebreanu si anume “Padurea Spanzuratilor” unde il regasim pe locotenentul Apostol Bologa ca un om cuprins de remuscari caci avea datoria de soldat sa isi infrunte propriul popor, sa treaca peste constiinta si sa atace neamul din care face parte. Aceasta datorie dictata de legile razboiului nu o poate implini, caci constiinta si inima ii dictau sa treaca de partea fratilor romani. In concluzie consider constiinta ca si capacitatea prin care ne recunoastem datoria de a savarsi fapte considerate morale si astfel ea trebuie sa stea la baza oricaror datorii pe care le avem de indeplinit. V12 Subiectul I. 1 . neputinta-slabiciune povata- sfat 2 "..."- ceva nesfarsit, sprijina ambiguitatea& nehotararea lui, nota de speranta in sufletul autorului 3. fata asta e un inger. 212e414c mihai a primit un pumn de a vazut numai stele 4. "nu cer", "au purces,""vorbeau","statu"sunt la indicativ dar autorul le pune la timpuri diferite 5.tema :relatia cu divinitatea motivul ingerului 6."mie","Nu-ti cer"","mea-ncruntata" 7.sent dominant = "robul tau"=de supus al lui dumnezeu si deasemenea tristetea autorului. predomina atitudinea de negare, tagada a divinitatii 8 comenteaza folosind fig de stil si imagini artistice 9.lirism de tip subiectiv= "tu le vorbeai", "nu mi-ai trimis"

Subiectul II. Consider ca afirmatia lui Lucian Blaga este plina de intelepciune. Ne motiveaza sa reflectam la cat de importanta este inocenta copilariei in viata noastra. Pentru copii nu conteaza ca asteapta, ca pierd timpul sau ca lumea este suparata si incruntata. In primul rand copiii sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Si spun acest lucru bazandu-ma pe faptul ca ei au felul lor de a vedea lumea. In plus, ei isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor. Cu cat cunoastem mai profund lumea din jur, cu atat intelegem ca misterele ei nu ne vor fi niciodata dezvaluite in totalitate. Cu cat stiinta si tehnologia avanseaza mai adanc in necunoscut, cu atat mai mult ele ne indeparteaza de bucuria pura si simpla. Iata de ce, filosoful Lucian Blaga ne impulsioneaza sa redescoperim copilaria, sa recunoastem lumea cu ochii unui copil, cu naivitatea si inocenta unui spirit care crede aproape orice. Cei mici au parte de senzatiile cele mai puternice, de trairile cele mai profunde deoarece ei nu se joaca niciodata cu un anumit scop, joaca fiind scopul jocului lor. In al doilea rand, dupa cum spune si ilustrul George Calinescu, "jocul nu e o pierdere de vreme ci un exercitiu serios al tuturor puterilor spiritului. Departe de a fi o distractie, jocul e o concentratie a sufletului, un moment de zvacnire a fortelor. In concluzie, va propun sa redescoperim joaca in tot ceea ce facem! I. 13. („De-abia plecasesi” – Tudor Arghezi) 1. a se pleca; a-si pleca capul; a pleca urechea; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite si are rolul marcarii pronuntarii într-o singura silaba a prepozitiei „de” si a primei vocale „a”, a adeverbului abia, ajutând astfel la mentinearea masurii si ritmului versului. 3. Tot acel vis îngrozitor s-a dovedit a fi un semn pe care numai eu îl puteam întelege. Din cauza suferintei a ajuns o umbra de om. 4. „Voiam sa pleci”, „voiam si sa ramâi” 5. Interogatia retorica din ultima strofa transmite cititorului lupta ce se da în sufletul poetului între glasul inimii, care o vrea înapoi pe fiinta iubita „De ce-ai plecat?”, si glasul orgoliului ranit „de ce-ai mai fi ramas?” 6. Teoria iubirii neîmplinite; motivul plecarii;

8. „am rugat”. Aceasta stare este redata cu ajutorul imaginilor artistice. „am oftat”.]/ De ce-ai plecat?de ce-ai mai fi ramas?”. „gri”. separând vorbirea directa de restul versului. cuprins în forma unui monolog adresat din poezie. Epitetul metaforic „(zarea) grea” arata senzatia apasatoare pe care o resimte eul liric. adjective posesive si pronume la persoana I: „mi-am zis”. motivul iernii. 9. Prezenta marcilor eului liric (precum verbe si pronume la persoana I si a II-a „te-". Indecizia din sufletul poetului este redata în special în primul si ultimul vers „Voiam sa pleci... Titlul poeziei. tema solitudiniii. 8. Retorismul întrebarii din finalul strofei adânceste sentimentul melancoliei data de regretul eului liric în fata deciziei sale de a renunta la iubire. 2. împreuna cu cea a exclamatiilor („nu te-ai uitat o data înapoi!”) si a întrebarilor retorice („de ce-ai plecat?”) marcheaza în poezie lirismul subiectiv. pâna si zarea îngreunându-se parca sub forta zapezii „de plumb”. singurul. „plumb”. constituit dintr-o locutiune adverbiala „de-abia”. Metafora „zarea grea de . motivul plumbului. 6. În ultima strofa a poeziei „Gri” Bacovia transmite o neagra melancolie data de starea singuratate resimtita de artist în raport cu tot ceea ce îl înconjoara. De asemenea. „mea”. „plumb” 5. a verbului sugereaza reprosul eului liric la adresa iubitei. (greu)ca plumbul. Pâinea coapta pe vatra bunicilor este cea mai buna din lume. Inima de plumb. îndeosebi vizuale („iar în zarea grea de plumb/ Ninge iar”) si al figurilor de stil bazate în special pe cromatica monotona a peisajului „înnegri”. lânga care plasat e un verb la mai mult ca perfect (timp specific unei actiuni trecute si demult încheiate). Verbe. „plecasesi”). Îmi va ramâne mereu în suflet vatra parinteasca. „ninge”. 14. Linia de pauza marcheaza o structura incidenta. Ultima strofa se realizeaza în întregime pe baza antitezei între glasul inimii (cel neauzit) si glasul mintii eului liric (gândul cel dintâi). sentimentul de vid. „voiam”. I.7. „gri”. voiam sa si ramâi/ [. persoana a II-a. („Gri” – George Bacovia) 1. Ideea este întarita si de metafora „ninge gri” care adânceste starea depresiva a eului. subliniaza durerea înca puternica din sufletul poetului. 7. 4. 3.

motiv des întâlnit în opera bacoviana. iar prin substantivul „iarna” – o lume pustie. diametral”. Zborul corbului într-o directie nedeterminata (în prima strofa) si întoarcerea lui în a doua strofa. 2. Se observa constructia închisa marcata de aparitia versului „taind orizontul. Epitetul cromatic „câmpia alba” nu are o simpla valoare ornanta. în amurgul vietii. 7. 4. glul. 6. sugerând tristete. sumbru = întunecat. „Copacii rari si ninsi par de cristal”. 8. singuratate. sugereaza repetarea obsesiva a miscarii ce devine o expresie simbolica a unei stari limita. „plumb”. întalnita si în alte poezii bacoviene dintre monotoniadecorului exterior si sentimentul depresiv care îl domina pe poet. I. atât în finalul acestei strofe. 5. corb). în amurg.plumb” adânceste apasarea uriasa din sufletul eului liric. cu rol în adâncirea senzatiei de melancolie. . „Câmpia alba – un imens rotund – ”. el creaza un contrast expresiv su termenii care evoca insistent culoarea negru (sumbru. tema mortii. Titlul „Amurg de iarna” este semnificativ pentru aceste pastel simbolist. anticipeaza tema poeziei. Titlul. deprimare. construit simplu din adjectivul cromatic „gri”. Se remarca acea concordanta. Spatiul poetic este tensionat de imaginea repetata a miscarii corbului. posomorât. devenind astfel un laitmotiv. solitudinea poetului aflat într-un spatiu închis. De asemenea. în poezie pot fi identificate o serie de elemente din câmpul sau semantic „înnegri”. imprimând viziunii poetice un caracter ireal. agonizanta. 3. Cea de-a doua strofaa poeziei continua descrierea tabloului trist de iarna din prima strofa. orizont = zare. 15. Astfel impresia creata este de stranie miscare în cerc. 9. Folosireacratimei marcheaza în ambele cazuri pronuntarea într-o singura silaba a sunetelor finale din primulcuvânt si a celor initiale din cel de-al doilea (valabil si pentru al doilea cu al treilea cuvânt). trista. („Amurg de iarna” – George Bacovia) 1. motivul corbului. Se observa repetarea acestuia si în interiorul poeziei în sintagma „ninge gri” din finalul fiecareia dintre cele doua strofe. sugerând prin conotatia cuvântului „amurg” sentimentul de vid. dar si în cel al primei strofe. având rol în pastrarea masurii si ritmului versului.

I. consecinta fonetica fiind pronuntarea într-o singura silaba a celor doua cuvinte. 2. 8. 7. motivul sicriului. . „carbonizate flori”) sau prin sfârsitul iubirii. culoarea dominanta este negrul mortii. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite (conjunctia coordonatoare „si” de pronumele „-i”). Metafora „noian de negru” semnifica o gramada de scrum. Se mentine masura si ritmul versului. Motivul centralal strofei este amorul. I se asociaza „parfumul de pene arse”.9. Flacara arunca scântei pe pamântul ud. Linia de pauza marcheaza aici tocmai sfrsitul unei etape (amorul). frunza. 16. parfum = miros 2. Focul si ploaia. 3. 6. ci de a le sugera prin intermediul simbolului. sunt ambele elemente ce duc la dezagregare. Reluarea în ultimul vers a metaforei „noian de negru” duce cu gândul al un sfârsit de lume material si sufletesc. Astfel. Adjectivul „negru” reprezinta un simbol des întâlnit în poezia bacoviana. Poetul pare a fi supravietuit unei experiente de cosmar carear fi putu avea loc în vis. în aceasta poezie. a sugestiei. sicrie. arse. tematica: moartea. Dorinta simbolistilor era aceea de a nu numi în mod direct stari sau sentimente. („Negru” – George Bacovia) 1. carbonizate = arse. prezenta simbolului. peste tot sunt semne ale distrugerii. ideea mortii este sugerata prin dezagregarea materiei („noian de negru”. tema mortii. Totuleste ars. carbonizat. galbena. sentimentul vidului I. mangal. Acesta sugereaza prin repetarea obsedanta ideea mortii prezenta în toate elementele din jur. marcând elidarea vocalei „î”. Iubirea a murit de curând. 4. 17. 5. („Pastel” – George Bacovia) 1. pentru ca este prezent verbul „fumega”. cadere si moarte. prezente în text. 9. ceea ce ar însemna ca arderea nus-a produs de mult.

a umbla de funza frasinelului. dar sia verbelor la imperativ: „ramâi”. motivul ploii. 8. Desi intitulata „Pastel”. sentimentul de vid. 4. Cadrul pustiu al toamnei vine sa sublinieze tristetea. 7. pierderea iubirii asociata imaginii dezolante a toamnei. aceste stari sunt sugerate si prin utilizarea liniei de pauza sau a punctelor de suspensie.”  imagine auditiva 5. 4. („Ploua” – George Bacovia) 1. motivul talangei. 9. care pustieste natura. marcheaza grafic regretul eului liric în fata alegerii facute. tina.3. Utilizarea punctelor de suspensie în finalul primului vers exprima sentimentul de deznadejde a eului liric în fata ploii nesfârsite. . De asemenea. 18.. „pica frunza/ si-i galbena ca tine”  imagine vizuala „iar eu în golul toamnei/ Cheman în aiurare. aceea de a renunta la iubire. „tine”. 3. Prezenta eului liric în poezie este sugerata prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si a II-a: „spune”. Tema poeziei este tipic bacoviana. „stai”. 5. Punctele de suspensie. lasându-l în urma pe poet într-o stare de deznadejde. simbolism  tematica (pierderea iubirii)  utilizarea simbolului  repetarea unor cuvinte sau sintagme I. „chemam”. „spune”. Nu mai pot merge la mare. În cea de-a doua strofa este prezentata plecarea iubitei. care au pus stapânire pe sufletul poetului. a taia frunze la câini. 2. forme verbale si pronominale de persoana I si a II-a : „n-am mai vazut”. poezia bacoviana se constituie mai degraba într-o descriere a trairilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante. alaturi de linia de pauza. „-ma”. 6. „-mi”. În luna mai vremea este cea mai frumoasa de pe tot timpul anului. ploua.

Piata pustie este un decor des întâlnit în poezia lui Bacovia.6. 4. deznadejdea. al tristetii pune stapânire pe poet. depresia. . de deznadejde a poetului ca urmare a ploii. ca si primele doua prin repetarea în debut si în final a aceluiasi vers („Sunt solitarul pustiilor piete”). spatiul închis în care agonizeaza poetul. un spatiu în care poetul însingurat si dezamagit bântuie. Ploaia. („Palind” – George Bacovia) 1. stari ale poetului (Aici agonia. 3. Sentimentul vidului. „noapte deplina”. „pustiilor piete” 5. 7. Epitetele „tristele becuri” si „pustiilor piete” sugereaza o atmosfera monotona. contribuie la mentinerea ritmului si masurii versului. astfel. agonizanta. Epitetul personificator „grele (talangi) adormite” sugereaza un sentiment de apasare. Aici ea cade neîncetat. „tristele becuri cu pala lumina”. ce îl macina pe poet. I. ci unul al dezagregarii materiei. Structura închisa a acestui ultim catren sugereaza la rându-i. în care pâna si lumina pare trista. Piata neagra din România s-a extins în ultimii ani. 8. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite. lipsit de orice speranta de a iesi din el. Ultima strofa are aceesi structura închisa. cauzate de ploaia nesfârsita). O umbra de tristete îi rasari pe fata. tipic bacoviana. în poezia bacoviana. Cea de-a treia strofa completeaza tabloul monoton al unei naturi înecate de ploaie. marcând pronuntarea într-o singura silaba. 2. lirism subiectiv  descrierea trasaturilor interioare ale poetului  marcile lexico-gramaticale ce marcheaza prezenta eului liric (verbe si pronume la persoanele I si a II-a) 7. 9. al pustiului. Astfel se insinueaza gândul obsedant al singuratatii. nu este un simbol al fecunditatii naturii. Un procedeu tipic simbolist este repetarea unui vers în poezie. 6. Utilizând simbolul sau repetând anumite sintagme sau versuri sunt sugerate sentimente. O caracteristica a limbajului simbolist este sugestia. „pala lumina”. Impresia de sfârsit de lume este astfel amplificata de repetarea acestui cuvânt în versul-refren al poeziei. plânsul talangii când ploua!”) ce sugereaza aici atmosfera apasatoare. cu valoare de refren. nu vine sa purifice. cu valoare de refren („Ah. 19.

Titlul poeziei. constituit dintr-un verb la gerunziu („palind”) trimite cu gândul la un decor tipic bacovian. dominat de obscuritate. 7. „Ţi-am împletit. dar si la „palirea” sufletului poetului. al carui limbaj se caracterizeaza . („Ţi-am împletit.” apartine liricii subiective în primul rând prin prezenta evidenta a eului liric. „Sa te înalti mai grava în cadrul tau de azur” „Asteapta infinita si limpede ca marea”. care imprima ideea de maretie. cununa = coroana grava = solemna 2. 9. caracterul de arta poetica al textului barbian. Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii. indicata de verbe si pronume la persoana I si a II-a. 9. este un laitmotiv al liricii bacoviene ce trimite catre o tema tipic simbolista: moartea prezenta în toate elementele lumii înconjuratoare. arata atitudinea subiectiva a poetului si marcheaza adresarea directa catre „slavita sora”. imagine schematica. înca din titlul. astfel. 8. 6. Barbu foloseste în poezia sa sugestia ca procedeu principal al limbajului poetic. Nu mi-a spus unde pleaca. virgulele despart o structura (substantiv+adjectiv). 5. ce simbolizeaza de fapt creatia. obtinuta cu ajutorul unui numar mic de figuri de stil (epitete)... de restul propozitiei. devenit o umbra ce bântuie prin pietele solitare. Se anticipeaza. – utilizarea versului cu valoare de refren – tematica: moartea.. 8. Inversiunea „umeda [. constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal „ti-”.” – Ion Barbu) 1. I. Poezia poate fi privita ca o arta poetica....Aceasta imagine dezolanta a eului liric bântuit de gândul mortii într-o piata solitara. cu mâna pe inima. Poezie modernista. piata pustie. 20. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric într-un limbaj atipic. inima de piatra. 3.] tiara” accentueaza semnificatia epitetului „umeda”. în vocativ. 4. Titlul poeziei.

un clocot interior. „sa cânte”. melancolie = tristete. aflata în contrast cu cea dinamica. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „as vrea” si plural: „sa plutim” si pronumele personale la persoana I singular: „ma” si plural: „noi”. relatia dintre poet – creatie sa fiind sugerata de utilizarea unor termeni su sens conotativ. În ultimele doua strofe eul liric îsi imagineaza momentele finale ale iubirii lui. 31 (Dan Botta. sentimentele lui înfocate pe care doreste sa le eternizeze. motivul cântecului. idee sugerata de verbul a cânta: „sa cânt”. 8. din incipitul poeziei. I. trasatura specifica poeziei moderniste. 7. Este utilizat motivul mitologic al reginei Berenice în cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului înstelat care pare sa atinga îndragostitii: „peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei”. Cununa Ariadnei) 1. Verbul „sa plutim” ilustreaza dorinta eului liric de a depasi zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui înaltatoare si eliberatoare. Cuvântul cântec. motivul lunii. „Un cântec fara moarte as vrea sa cânt”. 5.prin ambiguitate. 6. au o valenta eliberatore si în acelasi timp le insufla vitalitate. creând o atmosfera melancolica. îi ajuta sa se detaseze de zbaterile ce tin de sfera terestra. Mesajul poetic este încifrat. materiala. dar si cu al metaforei „Melancolia va luci stelar”. 4. înfocata. 2. plan aflat în opozitie cu cel întunecat al lumii materiale: „Pe marginea de umbra a tunicei”. care sugereaza legatura permanenta dintre natura si eul liric. devenit un motiv al poeziei. Metafora „Dumnezeieste-ntraripati de vânt” sugereaza înfocarea eului liric si a iubitei sale si faptul ca sentimentele acestora. prin care se face o noua trimitere la planul ceresc. 9. Teme/motive literare: tema iubirii. din crearea unor figuri de stil. 3. spre care tinde eul liric. Sentimentul de tristete este ilustrat cu ajutorul epitetului „bratul rece” si al personificarii „Acelasi pescarus în larg va plânge”. . înlantuiti = uniti. Cratima din structura „Dumnezeieste-ntraripati” marcheaza elidarea vocalei î si are scopul de a pastra ritmul si masura versului. În cea de-a doua strofa sensul simbolic al cuvântului este generalizat. prin intensitatea lor. simbolizeaza dragostea eului liric pentru iubita sa. Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima dorinta eului liric de a fi alaturi de femeia iubita si de a-si eterniza sentimentele de dragoste.

.î” din forma pronominala .....abia începea’’. „nu vreau”... teme/motive literare: marea.nu-mi da” are rolul de a marca elidarea vocalei . Imperfectul. stabilindu-se o analogie între sunetul produs de valurile „clocotitoare” si fosnetul frunzelor. . Titlul este reprezentat de un substantiv articulat hotarât – marea – care denumeste metafora centrala a textului. „talazuri cresteau”). „ma”). verbe la persoana I („nu stiu”.frunze”. 7. „valuri…loveau”..se trezeau’’ si . Astfel. o incantatie a iubirii: „Un cântec printre ani si un descânt”. Pentru a marca gradatia ascendenta a agitatiei interioare sunt folosite figuri de stil. Am fost la mare. trecându-se de la .marea padurii”. valuri. dar si diferite tipuri de imagini artistice vizuale sau auditive („leganare de frunze”. Marea) 1. . metafora(. Cratima folosita în constructia .loveau’’ si . precum epitetul în inversiune (. 5.. Incipitul poeziei reprezinta trezirea din somnolenta a unor forte interioare care pâna acum parca nu s-au manifestat.clocotitoare valuri’’). Gradatia este marcata si de verbele folosite.. Sintagma este folosita de doua ori pe parcursul textului. o data la mijloc si o data în finalul poeziei. (substantiv) Parcul acela este mare.. titlul sugereaza . pronume si adjective pronominale la persoana I („mi”. „nici” – valoare adjectivala) ideea de singuratate si de întoarcere catre sine este foarte bine evidentiata.digul pieptului meu’’).valuri” 2. uitarea.cresteau”. . astfel fiind accentuata asemanarea si realizându-se o simetrie a textului. 3. iar cântecul devine asemenea unei vraji. Astfel. 32 (Emil Botta. timp verbal care exprima o actiune începuta în trecut fara a se preciza momentul încheierii acesteia. 9. îmi’. 8.. prin utilizarea adverbelor negative („nu”. la . continuând sa-si faca simtita prezenta permanent. (adjectiv) 4. I. „meu”. „sa uit”) 6.referindu-se la iubirea traita de toti îndragostitii. face trimitere la faptul ca odata ce au iesit din starea de latenta fortele interioare nu mai pot fi stavilite. Prin intermediul metaforei cu valoare de simbol marea este asociata cu imaginea padurii. În partea a doua a poeziei se remarca acumularea de negatii pentru a sublinia necesitatea linistii si a uitarii la care aspira eului liric.

Gradinile Amagirii” contine un termen concret (. I. . luna.Gradinile Amagirii”.ursuza luna” etc. Teme/ motive prezente în poezie: timpul.vazduhul vested” are rolul de a descrie vazduhul.gradinile”) si unul abstract (. 4.. 9.. la perioada de tinerete pentru a simti macar o clipa de fericire. umbra.searbedele zori”. ursuza = posomorâta. 3. respectiv lucrurile frumoase sa treaca fara sa existe sansa de a le întoarce. Apare epitetul în inversiune .. Inversiunea . se . lucrurile frumoase nemaiavând nicio importanta pentru el. Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este tristetea. 2. Astfel. care este personificat prin scrierea cu majuscula. 6. cauzat de amintirea clipelor frumoase care tin de trecut (. Eul liric simte ca nu mai poate aduce clipele trecute înapoi si încearca un sentiment de nostalgie.. taina= secret. Totodata.. 5. Se creeaza o simetrie între natura si starea eului liric. . apare ideea trecerii ireversibile a timpului.în zadar vei cere viclenei naluciri/ Sa-ti mai învie-o clipa a stinsei fericiri”). figura de stil menita sa arate corespondenta dintre trairile eului liric si natura. 33 ( Mateiu I. Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ). natura împartasindu-i parca suferinta. nefiind multumit de prezent. 8..amara soarta” arata cruzimea sortii care face ca timpul. inducând un sentiment de tristete. Eul liric regreta ca nu se mai poate întoarce în trecut. În ultima strofa a sonetului predomina sentimentul de tristete. Muscata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/ denotativ). cratima leaga parti de vorbire diferite si este utilizata de asemenea din necesitati prozodice (pentru mentinerea ritmului)..asemanarea evidenta în perceptia eului liric dintre freamatul padurii si clocotul marii. acesta are rolul de a arata viziunea modificata a eului liric. mohorât. Grupurile nominale indica faptul ca tristetea este sentimentul dominant (.. Gradinile Amagirii) 1. În poezia . În primul vers.vazduhul vested”.Amagirii”). acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi spre trecut cu nostalgie. Caragiale. metafora amintita fiind explicitata pe parcursul textului liric. .. acesta fiind lipsit de viata..mohorâte flori”. Epitetul .). Titlul ... tulburi nori”. 7.

. a armoniei dar prin adaugarea celui de-al doilea termen (amagire) se evidentiaza ideea ca totul nu este decât o iluzie. clipa în care nu mai exista decât amagirea. 7.arata existenta unui loc aflat în constiinta eului liric. figura de stil creionând atitudinea specifica poetului romantic pe care o preia si eul liric. gradina. Astfel lacul reprezinta un element ce apartine spatiului exterior poetului si care îl inspira. . preluând de la acesta atitudinea eleganta.mohorâte”. 8. poetul. spatiu legat de clipa prezenta. I.apusa tinerete”.. 6. Motivul lacului este unul specific romantismului. la timpul prezent. . Se reia motivul apei. „eu”. Reluarea epitetului „tilindrul cel gigant”. 2.vested”. eul identificându-se cu poetul romantic de acum un secol al carui univers este descris în strofele anterioare. creatia romantica accentuând relatia dintre om si natura. si motivul codrului care constituie o metafora pentru universul liric romantic. Pe coama acestui deal se cultiva pomi. relevând asemanarile dintre „Poetul” de acum un secol si eul liric. prezenta sa în poezie ajutând la conturarea universului poetic romantic care constituie tema textului. la neoromantism. Verb la persoana I singular – “Descoperit-am”.. natura. din care „ies sirene si undine”. 34 (G. „Funebra turla sumbra printre molifti si pini” 4. Coama bogata a calului demonstreaza ca este bine îngrijit...ursuza”. o imagine a efemerului. a imaginii redingotei si a turlei realizeaza paralelismul cu prima strofa. .searbedele”). pronume la persoana I – „îmi”. aratându-se starea eului liric – regretul dupa .. exprimând asemanarile eului cu un poet romantic de altadata. motivul lacului 5. Câmpul semantic dominant din poezie este acela al tristetii (. 3. . .. Spatiul imaginat. ..motivul codrului. Calinescu.amara”. trimite initial cu gândul spre o imagine a frumosului.tulburi”. Ultima strofa marcheaza trecerea la lirismul subiectiv. Repetitia enumeratiei „solemn si elegant” realizeaza paralelismul între prima si ultima strofa. întrucât natura si mitologia sunt teme predilecte ale romantismului pe care le va aborda si . Neoromantica) 1.vei plânge”.. observându-se si trecerea de la timpul imperfect folosit pentru descrierea “Poetului”.s-a ofilit”.. În structura „Descoperit-am” cratima marcheaza scrierea inversata a formei verbale la timpul perfect compus.

pentru ca apoi eul liric din prezent sa creeze tot în maniera romantica desi curentul apusese. marci ale eului liric: pronume si verbe la persoana I: „tiu”.. Înserare) 1. 3. conferind oralitate stilului. În aceasta strofa. dar si prin locutiunea verbala „îsi cauta de cale” se creeaza imagini vizuale care arata miscarea de alunecare a lunii fiind abia perceptibila. „cevasi”. repetitia – „încet.]îsi cauta de cale adesea multumind”). 4. 7. Vasile Cârlova realizeaza un tablou nocturn în care se asterne linistea odata cu aparitia lunii „vremelnica stapâna”. 8. aceasta este personificata. În ultimele doua versuri. „sgomot”. încet…se urca”. Senzatia de armonie este data de perfectiunea astrului selenar care domina totul („si plina de placere. 35 (Vasile Cârlova.eul liric în ipostaza de poet. „ma”. singuratatea naturii se confunda cu singuratatea eului liric. visul) justifica încadrarea textului în lirica de inspiratie romantica. ceea ce explica titlul – reinventarea romantismului prin folosirea stilului specific curentului. Din punct de vedere fonetic. apostroful marcheaza accidentala a vocalei „e” si pastreaza masura si ritmul. Atât tema poeziei (natura) cât si numeroasele motive (noaptea. luna si stelele. si reluarea motivelor literare ale acestuia. „trista vale”. „blajana” teme/motive: natura. dar într-o maniera “neoromantica”. Atmosfera strofei este de melancolie. 6. încet”. cu ochii în soare. soare cu dinti 2. idee ilustrata de metafora „eu ma pierd în codri solemn si elegant”. singuratatea s. „eu”. care ajuta la formarea imaginilor artistice extrem de sugestive.a. 9. sugerat de dublul epitet “solemn si elegant”. Motivul lunii este predominant. personificarea – „luna[. cu frunte mai blajana / Îsi cauta de cale adesea multumind”). acesta generând o serie de imagini vizuale(„câmpiile albind”). Prin repetitia „încet. primele trei strofe realizând portretul unui poet de acum un secol si proiectând în exteriorul sau marile teme ale creatiei romantice. Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil (epitete – „placuta vreme”. I. 5. . tipic unei creatii romantice. singuratatea. luna. Poezia are ca tema poetul romantic si universul sau liric. O alta trasatura romantica a versurile este comuniunea ce se stabileste între om si natura..

sugerând în plan secundar si armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui liric. în toate detaliile ei. Aceasta personificare are rolul de a crea o atmosfera în care linistea totala îsi pune amprenta si asupra vegetalului. 7. Personificarea „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea” exprima starea de liniste redata de contemplarea naturii. tema – natura. Aceste verbe sugereaza încremenirea naturii cuprinsa de o liniste profunda. Verbele la prezent. în asta trista vale. 12 L. a unei stari de continua detasare în fata tumultului vietii („P’acea placuta vreme. care sugereaza relatia directa dintre om si natura. 36 (George Cosbuc. Astfel singura marca a prezentei eului liric este deicticul personal „eu”. prof. au rolul de a transmite ideea eternizarii naturii surprinse în acest pastel. predominante în poezie. 3. „adoarme”. Luminita Paraipan) I. parca.”). E vara. din strofa a doua. care întregeste starea de liniste ce a cuprins întreaga natura în momentul înserarii. Rolul prozodic al cratimei consta în pastrarea masurii si a ritmului versurilor. . coord. stare la care fac trimitere si strofele anterioare. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la noapte. „tace” etc. motivata fiind de faptul ca accentul cade pe spectacolul naturii contemplate. I s-a întunecat fata când m-a vazut venind spre el. 4./ De sgomot mai de laturi eu totd’auna viu. deci se întuneca mai târziu. prin imaginea vizuala: „amurgul moare…/ Da semne noptii din ponoare”. o magnifica panorama surprinsa. „mac” 2. Titlul „Înserare” face trimitere la motivul principal al textului.9. „padure”. 5. a elementelor care compun tabloul fascinant al înserarii: „bate”. Se remarca impersonalitatea vocii lirice. Personificarea „Ea-mbraca haine-ntunecate”. (Ruxandra Manea. Pastel) 1. 8.. cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric. care sunt parca mai accentuate odata cu lasarea serii. precum si epitetul personificator „tacuta”. motivul – înserarea liniste 6. În a treia strofa a pastelului este prezentat un tablou static. credea ca o sa-l cert. au rolul de a crea o atmosfera plina de mister. Fiind un substantiv nearticulat se creeaza senzatia unei repetabilitati. Cratimele din structura „si-adoarme-apoi” au fost utilizate pentru a marca rostirea legata a celor trei cuvinte.

utilizata doar în cadrul literaturii române. „setea-mi de lumina”). 4) etc. Treptat. indicând denumirea speciei liricii peisagistice. Lipsa armoniei ritmului. necuprins 2) Liniile de pauza marcheaza o pauza în vorbire. prin atingerea absolutului. masurii si a rimei ar putea sugera. sa fug”). Muntii) 1) degeaba. 37 (Aron Cotrus. realizata în ambele cazuri. de care nu putea sa scape. „statornic” etc. titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colt de natura. singurul lucru care îl motiva sa-si urmeze studiile era setea de cunoastere. „slut”. în care poetul îsi exprima discret sentimentele. I. cu fenomenul de . partea fizica a fiintei omenesti este vazuta ca un obstacol („piedica”) în calea obtinerii desavârsirii spirituale. 7) Modalitatea în care versificatia poeziei a fost conceputa poate fi interpretata ca o încercare de a reda cât mai fidel starea interioara de neliniste sufleteasca a eului liric. este o figura de stil prin care eul liric îsi exprima viziunea asupra relatiei dintre trup si suflet. o comparatie („ca dintr-o strâmta ocna”). 8) Ideea poetica din ultima strofa este conturata printr-o paralela realizata între conditia umana si cea a muntilor. orice trimitere spre ideea de miscare dispare. astfel. Comparatia vietii. enumeratii („sa ies. ideea de limitare a individului.9. si-n curând s-alina”. prin intermediul stihiilor si al vegetalului : „Prin visini vântul în gradina/ Catând culcus mai bate-abia/ Din aripi. care nu poate fi încadrata la nivel structural de constrângeri prozodice. Astfel. lumina „În coaja lui tirana”. sa scap. iar încercarile eului liric de a atinge absolutul sunt asemanate cu procesul de formare al muntilor. astfel. Într-un moment al vietii în care pierduse sprijinul apropriatilor sai. Titlul „Pastel” este sugestiv.). muntii. pentru a delimita o constructie metaforica cu valoare apozitionala. „salbatic”. „setea-mi” 6) Metafora „piedica-mi de huma”. în comparatie cu nazuintele sale. vazute ca o lupta continua. 3) Ceea ce l-a determinat sa-si paraseasca drumul ales în viata a fost sentimentul apasator de vina. 5) teme/motive literare: viata privita ca o lupta continua. „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea”. inversiuni („sufletumi ce totul râvneste sa absoarba”) si epitete („omorâtor”. Lupta vocii interioare a poetului cu propriile restrângeri este redata printr-o serie de figuri de stil : metafore („piedica-mi de huma”.

„salupa/Ritmata de arhangheli”. 8. a-si lua inima în dinti. I. 5. Esential în transmiterea mesajului poeziei este simbolul norului. Teme/motive: tema dezmarginirii. „voi culca”. Astfel. 7. „voi culca” si pronumele si adjectivele pronominale la persoana I singular: „ma”. Virgulele din versul „Iar tu. Verbele din poezie sunt utilizate la timpul viitor deoarece ele exprima dorinta eului liric de a se detasa de latura sa materiala („ma voi sui”. 3. Ultima strofa a poeziei înfatiseaza finalul ascensiunii eului liric si accederea lui la absolut. de a se contopi cu Divinitatea („Ma va-nvali”. „voi deslipi”). Desmarginire) 1. este cel care faciliteaza ascensiunea catre Divinitate a eului liric. azur = albastru. Deci. 4. de a se elibera de tiparele neschimbatoare impuse fiecarui individ în parte. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „ma voi sui”. Strofa a doua însa. de a întreprinde o ascensiune catre absolut („voi sfarâma”. „voi deslipi”.ridicare a muntilor. 6. Metafora „O pretutindeneasca vibrare de lumina” simbolizeaza idealul pe care eul liric doreste . frumoasa lume. manifestat atât prin admiratie. 2. asa dupa cum anunta si titlul imaginea muntilor apare în prim-plan. norul. „voi sfarâma”. a pune la inima. amara = dureroasa. Initial accentul pica pe modul de formare a muntilor vazut ca o „revolta” împotriva ordinii naturale. care reprezinta un intermediar între terestru si ceresc. motivul arhanghelului. aduce o schimbare: încercarea muntilor de a se ridica din „coaja” pamântului este comparata cu dorinta eului liric de a-si depasi propriile posibilitati. sa-mi pari o piatra seaca” au rolul de a izola apozitia „frumoasa lume” de restul propozitiei. „m-oi topi”). 9) Titlul poeziei poate contraria asteptarile cititorului. trista. a-si calca pe inima. între materialitatea de care eul liric doreste sa se detaseze si absolutul la care el vrea sa acceada. „mea”. cât si spre sfârsitul acesteia. Oximoronul „crestete de hau” sugereaza imaterialitatea planului ceresc si imposibilitatea lui de a fi raportat la lumea terestra. este evidenta la nivelul textului liric prin repetarea structurii „ca voi” atât la începutul strofei. finalul poeziei sugereaza un sentiment al eului liric de tip eterogen. cât si prin invidia fata de puterea intrinseca a muntilor. „meu”. motivul stelei. a avea o inima de aur. „s-or lumina”) si de a accede la esenta. „-mi”. 38 (Nichifor Crainic. Astfel.

singular („ma”. Astfel: „Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adânc” sugereaza faptul ca acest plan secund al existentei este întotdeauna prezent în orice „fire”. Titlul poeziei nuanteaza dorinta de a fi captiv unui aceluiasi timp. sugereaza intensitatea sentimentului. Iarna ar mai putea sa sugereze lumea launtrica a eului liric. 9. care prefigureaza tema poeziei. „mi) si prin verbul la persoana I singular („-nteleg”). de care aminteam. teme/motive: iarna. 7. sugereaza eliberarea de materialitate a eului liric.sa-l atinga. 5. visul. desprinderea acestuia de lumea terestra si de constrângerile temporale si spatiale si accederea lui la absolut. Personificarea visului care dirijeaza fiintele . Prezenta eului liric în poezie se evidentiaza prin pronumele personale la persoana I. noaptea etc. într-o lume de „preziceri si colinde”. Valoarea imperativa. Înaintarea în miraculos si configurarea acestui cadru ar putea traduce o rezistenta a eului liric la constrângerile si la limitele realului. Un spectacol fabulos e creat prin gândurile eului liric. acesta doreste sa se afunde în inconstient „pentr-un ev întreg”. „sa-nteleg” – În aceasta structura cratima marcheaza lipsa unui sunet (vocala î) despartind doua parti de vorbire diferite si pastrând masura. 8. – sens figurat 4. element intermediar între divin si terestru. Titlul „Desmarginire”. naluci – fantasme 2. Sa fie iarna) 1. iar metafora „m-oi topi în boare de muzica divina” ilustreaza dematerializarea acestuia si contopirea lui cu Divinitatea. 39 (Leonid Dimov. 3. jale – tristete. reprezentata cu ajutorul epitetului „muzica divina”. Modul conjunctiv cu valoare imperativa subliniaza doleanta eului liric de stagnare. – sens propriu Ochii sunt oglinda sufletului. în care nimic nu e surprinzator si totul e posibil. firea. Fata se privea într-o oglinda sparta. Prizonier al cotidianului. la Divinitate. Metafora „Despovarat de zgura parerilor de rau” sugereaza detasarea de grijile si regretele inerente trupescului odata cu atingerea spiritualului. dorinta puternica de a se abandona într-un timp încremenit. „A chipurilor în amurg plapând” 6. tarâm al minunilor în contingent. conservare a acestui timpului. I. Succesiunea imaginilor ar putea fi interpretata ca o dorinta a acestuia de a înlatura barierele si de a explora miraculosul. Iarna capata conotatiile unui moment miraculos. În primele trei strofe se face descrierea unui cadru oniric prin prezenta unor ansambluri insolite.

Aparitia figurilor mitologice. ireal. Oniricul tinde spre invadarea realului. structura simetrica a începutului celor trei strofe. „Cum nasc apoi naluci…”). Se observa. de asemenea. Personificarea nalucilor care se plimba calare si oximoronul „gonind usor” creeaza o imagine paradoxala care configureaza un spatiu miraculos. la spectacolul accesibil doar celor care transcend din realitate în acest cadru oniric. fara a marca aceasta printr-o pauza. timpul sa îsi piarda esenta. Însa acest lucru e împiedicat de bariera reprezentata simbolic prin oglinda. În ultima strofa tensiunea lirica se amplifica. spre contopirea cu acesta într-un spatiu metafizic. Nalucile iau parte la „circul interzis pentru cei vii”. astfel. absolut. eve/ si cavaleri” faptul ca în acest spatiu orice este realizabil. meandri. Poezia este formata din patru catrene. Expresivitatea lirica este. tema creatiei. „mi) si prin verbele la persoana I singular („-nteleg”). 40 (stefan Augustin Doinas. Iedera îndragostita) 1. („Cum roade visul…”. Oximoronul fantasmelor care „gonesc usor” realizeaza sub forma unei asocieri paradoxale. legendare reliefeaza prin intermediul enumeratiei „zei. . cât se poate de bine conturata. epitet (gerunziu acordat) ce sugereaza dezamagirea provenita din imposibilitatea fuziunii dintre real si ireal. în sensul ca nu apare termenul cu care se face comparatia. 3. „arhitrava” . de-atunci suvoaie-ntregi de clipe” este utilizata virgula pentru a marca interjectia „ah”. Motivul oglinzii subliniaza limita dintre real si ireal „Cum se lipsesc cu totii de oglinda/ Sa treaca dincolo cât mai curând”. motivul timpului 5. Acest lucru este sugerat prin personificarea visului care dirijeaza figuri legendare. iar prezenta eului liric se face simtita prin pronumelor personale la persoana I. Hiperbola „pentr-un ev întreg” sugereaza dorinta eului poetic de a ramâne captiv unui timp abstract. Autorul foloseste acest procedeu. ordonarea timpului dupa succesiunea ireversibila a fenomenelor sa se anuleze. „Cum se lipesc cu totii…”. prin care se realizeaza câte o comparatie de fiecare data parca neterminata.miraculoase accentueaza capacitatea oniricului de a face din imposibil posibil. Expresivitatea poeziei este data de aparitia figurilor de stil si de elementele de versificatie. singular („ma”. Astfel jalea creste în „tagma suferinda”. o imagine de miscare absurda. în primele trei strofe configurându-se un cadru abstract. iar el sa patrunda într-o alta forma a existentei „pentr-un ev întreg”. a intra în pamânt de rusine 4. Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri se justifica prin faptul ca poetul a utilizat ingambamentul care consta în continuarea unei idei poetice în versul urmator. I. care vine sa demonstreze din nou faptul ca în acest spatiu concretul se dizolva în abstract. În versul „Ah. 9. a sterge de pe fata pamântului. „coloane” 2.

pe care o dezvolta de-a lungul mai multor versuri. 2. 9. sihastra”. de atunci suvoaie-ntregi de clipe” si prin imperativul „iat-o” ce denota implicarea eului liric si ofera o culoare vie atmosferei sugerate de poezie. personificare: „Iedera-mbatata de cuvânt” 7. Balada întrebarii lui Parsifal) 1. „misca”). Textul este conturat pe baza unei fantezii ce îmbraca o poveste inedita de dragoste între mester si planta firava. sihastra”). aceasta este retinuta. care dinamizeaza atmosfera poeziei. iedera începe a-si manifesta sentimentele prin miscari lente. prelungi”). „misca brate gingase. prin imaginile artistice folosite . însa odata ce mesterul o invita sa-i fie alaturi. forma neaccentuata). repetitii „si mereu. Odata ce a gustat din fructul dragostei. Dupa ce mesterul îi adreseaza chemarea prin imperativul „vino”. „linge”. În prima parte a textului observam aparitia imperfectului. sihastra”. Ultimele 7 versuri încep prin imperativul „iat-o”. sugereaza surpriza eului liric în momentul aparitiei iederei. „se alinta”.ntregi de clipe”. Urmeaza o ampla personificare a sa. I. ademenita de cuvânt. timpul prezent („musca”. cumplit = teribil. 8. Initial. palida. Limbajul poetic în poezia data se caracterizeaza prin expresivitate oferita de multitudinea figurilor de stil epitete „frunza.imagini vizuale: „iat-o: frunza palida. construita cu ajutorul figurilor de stil: epitet multiplu („frunza. Cratima din versul „Durerea-l bântuia ca o fanfara”.. sihastra”. prezentata metaforic. palida. . începe sa urce. metafore „glezna pietrelor”. 41 (stefan Augustin Doinas. gingase : „se alinta”. realizându-se totodata si pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (substantiv/pronume personal. metafora („glezna pietrelor”) si a imaginilor vizuale („suind cu soarele pe dungi”.. indicând actiuni durative. iar toate actiunile ei vor fi numite de acum de verbe la indicativ. tânjea = zacea. iedera „încerca” zadarnic sa se prinda de piciorul lui. „deschide”. timida. pentru a evidentia mai bine o idee poetica. 3. are rol de a marca elidarea vocalei î . E în floarea vârstei. prinde curaj iar dragostea lor se va pierde în timp „suvoaie. cât si prin interjectia din versul: „ah. sfioasa. iederea. epitet dublu: „Iat-o: frunza palida. 6.des utilizat din perioada modernista pâna în prezent. personificari „iedera-mbatata de cuvânt”. mereu îsi ia avânt”. Alternarea modurilor si a timpurilor verbale face cititorul sa surprinda câteva secvente ce amintesc de o desfasurare epica. în cazul carora nu se poate preciza momentul încheierii lor: în vreme ce mesterul „înalta”.

durerea bolii stapânului. prin diferite trimiteri se realizeaza personificarea castelului aflat „într-o vale legendara. Balada desemneaza specia genului epic care dezvolta un subiect istoric.schelete”. „Vazduhul tras prin tina”). amplifica zbuciumul naturii care vibreaza la aceeasi intensitate cu suferinta Regelui Pescar. Natura întreaga respira a boala.4. în vreme ce natura este prezentata ca într-un pastel.” Comparatia „Durerea-l bântuia ca o fanfara” accentueaza ideea conform careia castelul resimte la rândului lui. având si pasaje de lirism. Cântecul îsi pierde menirea de a exprima frumosul si ajunge doar sa se transforme într-un vuiet care anunta haosul creat de aceasta stare apasatoare. într-un mod fortat dupa cum arata si comparatia „ca un sclav”. Boala Regelui Pescar pare sa fi afectat toata fire. castelul. 9. legendar sau mitologic. urasc = detest 2) Prezenta punctelor de suspensie în versul „ca as vrea sa fi întotdeauna a mea…” se justifica prin nevoia de a accentua intensitatea sentimentelor eului liric fata de iubita. stagnau solemne” 5. apele 6. sleind. Epitetul metaforic „vântul galben”. teme/motive: natura. „cu toate ca esti frumoasa” . „vântul galben”). Nicio înaltare nu mai este posibila. 7. Caracterul descriptiv al secventei citate este dat pe de o parte de faptul ca se prezinta un tablou prin detaliile sale specifice („câmpie legendara”. 8. 4) „m-am gândit ca esti frumoasa”. Imaginile vizuale care puncteaza acest lucru sunt cât se poate de elocvente prin enunturile eliptice care le cuprind „Padurile . Metafora prin care imaginea padurilor este apropiata de cea a unor schelete. 42 (Geo Dumitrescu. Incipitul marcheaza o atmosfera de poveste. vazduhul însusi fiind târât prin noroi. „cumplit zugrav”. I. sugereaza si el boala grea care a contaminat tot locul. În primele patru versuri. „si apele. iar pe de alta parte de prezenta grupurilor nominale. 3) Am strâns mâna de la mâna si am cumparat ceva frumos. si-a imaginat povestea mea cu ochii mintii. fiind personificat. „apele. Fragmentul citat se încadreaza în definitia speciei. „Padurile – schelete care tipa”. specifice unei descrieri („vechi castel”. stagnau solemne”. Banala) 1) firesc = natural . „stresinile toate-ntr-o aripa”. sleind.

pare initial în opozitie cu ideile poetice ale textului. 7) În a doua strofa. În acea clipa tot ceea ce-i înconjoara pare ca dispare. în câteva imagini vizuale ce redau intensitatea dragostei traite. 8) Titlul poeziei. intensa fiind prezenta în orice gând „m-am gândit ca esti frumoasa. „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura”). format doar din adjectivul „banal”. Sentimentele lui îi apar drept o consecinta fireasca a reprezentarii iubitei. Luminita Paraipan) I. având în vedere tema acesteia (iubirea).5) teme / motive literare : iubirea. Puritatea acestei nazuinte este subliniata de epitetul dublu „gând cuminte si firesc”. Cele trei puncte de suspensie „în clipa asta ti-am simtit buzele pe gura…” au rolul de a accentua emotiile traite de eul liric si implicarea afectiva a acestuia. 9) Poezia citata este una de dragoste. Astfel se poate observa cum la început dragostea este acaparatoare. dupa ce punctul culminant al pasiunii ce îi cuprinsese pe îndragostiti se consuma: „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura. sarutul 6) Enumeratia „ca esti frumoasa. ca as vrea sa fii întotdeauna a mea…” are rolul de a scoate în evidenta sentimentele pe care eul liric le are fata de femeia iubita. Ultimul vers al strofei reprezinta apogeul pasiunii celor doi. Daca raportam titlul la contradictia cuprinsa în ultima strofa („desi faptul ca te iubesc îmi apare evident”/„nu stiu de ce te urasc în acest moment”) apare o noua explicatie. ca te iubesc.”. Iambul) . coord.. poetul concentreaza întreaga lor „poveste” de îndragostiti. iubirea începe treptat sa îsi piarda din culoare si din farmec. Însa. iar cei doi iubiti sa nu ramâna cu nimic altceva decât cu o amintire care acum li se pare „Banala”.. dar si faptul ca întregul monolog liric este adresat iubitei („as vrea sa fii întotdeauna a mea”. 43 (Mihai Eminescu. trezeste în el dorinta de a o avea toata viata alaturi. Doar gândul la frumusetea iubitei. împlinirea fizica a dragostei pe care amândoi o simt unul fata de celalalt printr-un sarut.”. (Diana Ionescu. Prin cea de-a doua comparatie „totul e …ca într-un refren de tangou” poetul face trimitere la pasiunea ce caracterizeaza povestea lor de iubire în a caror brate se lasa purtati fara nicio retinere. iubirea poate conduce de multe ori la stari contradictorii. ca te iubesc. care nu pare a fi real. 12 L. Comparatia „totul e roz si plin ca în literatura” sugereaza ineditul sentimentelor resimtite de îndragostiti. un motiv pentru a considera toata aceasta poveste de iubire ca fiind una banala. Sentiment inefabil. ca as vrea sa fi întotdeauna a mea.. prof. „ m-am gândit ca esti frumoasa”.

motivul inspiratiei poetice. care este „cel mai plin. sugerând întreruperea ideii poetice. „trezind în suflet patima si ura”. (Ramona Manica. . pe exprimarea subiectiva a trairilor. semnul exclamarii fiind însa înlocuit cu linia de pauza. Afirmatia mea l-a lasat cu gura cascata.„ura”. 9. ele pot marca si o stare de melancolie. De asemenea. 8. 2. Versul al doilea. sugerând ideea de unicitate a piciorului de vers. vers = stih trezind = desteptând. compus din doua silabe. misca = freamata. Strofa a doua debuteaza cu o exclamatie melancolica. menit sa-l caracterizeze pe Amor. coord. melancolia. a starii de melancolie si revenirea la realitate. Punctele de suspensie marcheaza o întrerupere a enuntului. sugereaza exprimarea sentimentelor în poezie. Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv articulat hotarât „iambul”.1. 4. 12 L. accentul fiind pus pe sentimente. Reluarea lui în ultimul vers are rolul de a pune în evidenta faptul ca întreaga poezie este „închinata” iambului. reflectii asupra propriilor conceptii. 44 (Mihai Eminescu. „s-auzi în el al undei sopot” / „versul cel mai plin” 5. marcata grafic prin conjunctia adversativa „dar”. Comparatia „masura/…plina e ca toamna mierea-n faguri” vine sa evidentieze si sa ridice la rang înalt elementul prozodic: masura este asemanata cu dulceata si abundenta mierii în anotimpul precursor iernii. mai blând si mai pudic”. Poezia se încadreaza în curentul romantism prin temele si motivele specifice (tema creatorului. 7. o pauza afectiva în text. E toamna în sufletul meu. Stau în cerdacul tau…) 1. prof. Ideea poetica este redata prin substantivele aflate în relatie de antonimie: „patima”. 3. Luminita Paraipan) I. senina = clara. melancolia). se subliniaza rolul important al prozodiei clasice în creatia lui Eminescu. iubirea. 6. prin epitetul în inversiune: „dulce glas”. tema creatorului/conditia poetului.

în mare parte dinamice („vântul misca arborii-n gradina”. Se pastreaza totodata masura si ritmul versurilor. Atmosfera de intimitate este creata de acest cerdac. care muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural. Cratima din versul „Deasupra-mi crengi de arbori se întind” are rolul de a pune în evidenta pronuntarea împreuna a doua parti de vorbire diferite... Metafora „flori de umbra ma cuprind” este extrem de sugestiva în redarea ideii de analogie între sentimentele eului liric si natura. luna. „tu” si de adevaratul ritual al privirilor celor doi.. dominat de lumina selenara „s-alaturi luna bate trist în geam”) deoarece toate miscarile sunt abia resimtite. „mâna ta cea fina” . Prefera sa ramâna în întuneric. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa „dar”. decât sa afle ca a fost tradat de propriul frate. Observarea iubitei se face prin intermediul unei ferestre. pe imaginea iubitei care este privita. 6. Titlul sonetului este reluat în primul vers din primul catren. reflectând razele lunii. Vraja este atât erotica. precum si metafora „În val de aur parul despletind” exprima senzualitatea celei care pierduta în gânduri se uita în lumina. „desfaci visând pieptarul de la sân”. „încet te-ardici”). element recurent în lirica eminesciana reprezinta. fixând cadrul: „Stau în cerdacul tau. fereastra este cea care permite privirii îndragostitului sa poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o iubeste. 3. de data aceasta absoluta. „ în val de aur parul despletind”... Procedeaza cum vrei. invadând spatiul sacru al intimitatii. Feminitatea nuda. hotarul dintre cele doua spatii – exterior si interior – despartindu-i parca pe cei doi îndragostiti. „umeri de ninsoare” Teme/motive: iubirea. . 8. pe de o parte. ramuri. dar si prin tema naturii.” apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica. un ansamblu domestic întrepatruns cu un aer familiar. Sonetul „ Stau în cerdacul tau. 4. Multitudinea imaginilor artistice. prin motivul visului. 7. marmoreana. fapt ce presupune reveria trairii. 5. spatiu al oglindirii si al invaziei erotice. desemnând un spatiu intermediar. cât si exterioara. Pe de alta parte. stelele.. contaminând natura. urmata apoi de stingerea luminii („Încet te-ardici si sufli-n lumânare. Fereastra. cât si figurile de stil ( epitetul „umeri de ninsoare”. atâta timp cât transferul nu va bate la ochi. Epitetul „mâna ta cea fina”. specifica romanticilor este reflectata si aici. O modalitate de evadare.”) învaluie îndragostitul în efectele semiobscuritatii produse de o noapte senina. de mister.”.) contribuie la alcatuirea unui spatiu intim. 9. Relatia de apropiere dintre cei doi este evidentiata de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: „eu”.2. personificarea „stele tremura” etc. Se creeaza o atmosfera intima. redata în prima strofa. arborii si florile nascând umbre în lumina selenara. feeric.

. 45 (Mihai Eminescu. Ultimele patru versuri încep cu exclamatia retorica . Pentru el focul inimii e mai puternic decât ratiunea. lipsit de viata. Sub raport prozodic influenteaza masura si ritmul versului. Substantivul .. aducând în prim-plan tema iubirii care mai traieste doar prin puterea amintirii... neliniste. Teme/motive: viata lipsita de noroc. metafora . tristete.. dorinta si împlinirea acesteia creând la nivelul textului o expresivitate deosebita. dorintei de uitare. 2. melancoliei. sugereaza departarea fiintei de realitate.) 1..aducerile-aminte” aflata în versul..batrân” din pricina departarii de iubita.O! glasul amintirii ramâie pururi mut”.. I. moartea.batrân ca iarna” are rolul de a evidentia motivul îmbatrânirii iremediabile.. epitetele . . Departe sunt de tine.aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”)-uitarea(. visul/ reveria.apoi suspini” 5.sa” indica dorinta de respingere a . amintirea (.glasului amintirii”. cu mâini subtiri si reci”. nemuritor. . Comparatia .. Cratima din structura . 4. clipa = moment. asupra careia domina lumina selenara... etern = vesnic. aspectul de pustietate. amintirea 6. Folosirea verbului la conjunctiv prezent.sa uit pe veci”) evidentiaza trecutul ce sta sub semnul norocului de-o clipa si prezentul visarii.. Cultivarea sensibilitatii. a imaginatiei si a fanteziei. Antitezele norocul (.si parc-ai vrea a-mi spune ceva. „ramâie” fara conjunctia .norocul ce-o clipa l-am avut”)-nenorocul (. În aceste versuri apare motivul îmbatrânirii iremediabile suferite odata cu pierderea iubirii.. evidentiata si în acest sonet.iarna” evoca ideea de singuratate..glasul iubirii”. Alternanta prezent/trecut scoate în evidenta efectele transformatoare ale iubirii.viata-mi lipsita de noroc”). Ochii sufletului îti arata adevarata fata a omului.Aducerileaminte pe suflet cad în picuri” marcheaza grafic rostirea împreuna/legata a celor doua cuvinte pronuntate fara pauza.Avem de-a face cu o natura coplesitoare. . Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene... minimalizând luciditatea si ratiunea este un alt argument în sprijinul apartenentei acestei poezii la curentul romantic. intrând în alcatuirea unei locutiuni substantivale.Cu ochii mari în lacrimi. înteleasa ca amestec între fericire si nefericire. pus sub semnul regretului. fiind asociata cu vârsta celui care se simte ..batrân si singur”.. 3. vreme. limita expresiva a situarii între vis/iluzie si realitate. 7. un motiv caracteristic curentului romantic. reprezinta un final melancolic si dramatic. Amintirea e modalitatea de eternizare a iubirii. Trairile eului liric sunt contradictorii.

stelele. „iubite înger scump”.” evidentiaza tema iubirii eterne. ireversibilitatea timpului.. al refuzului asumarii unei realitati banale. . dubla determinare epitetica „iubite” si „scump”. Virgula este semnul grafic care în versul „Sa te ridic pe pieptu-mi. zadarnic = inutil. 7. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipa. dar si de utilizarea verbului la persoana a II-a singular. 46 (Mihai Eminescu. un final melancolic si dramatic. Epitetul în vocativ „iubite” transfigureaza iubirea. amintire-uitare. umbra. evidentiaza sentimentele puternice ale îndragostitului. stilul confesiv poate fi un alt argument în sustinerea acestei idei. al melancoliei. Ai încalzit un sarpe la sân. Titlul . De asemenea. bazate pe relatia atractierespingere. 9. Structura de monolog adresat a textului este conferita de sintagme precum „iubita mea”. Adverbul „departe” are dubla perspectiva. tema iubirii/ motivul visului 5.8. atât locativa cât si temporala. 4. universul ideatic al poeziei dezvolta o gama variata de trairi si de emotii valorificate prin imagini artistice: .Departe sunt de tine. Trairile eului liric sunt contradictorii. afectivitatea. În metafora „iubite înger scump”..vei fi murit” proiecteaza sentimentul iubirii în eternitate. modul imperativ „rasai”. Întreaga poezie este o confesiune lirica realizata pe baza relatiilor antitetice: vis/reverie-realitate. noroc-nenoroc.singur lânga foc”. Prezentul visarii este pus sub semnul regretului. iar epitetul „scump” sugereaza imaginea perfecta a femeii în ochii îndragostitului. dar si al dorintei de uitare.. Poezia eminesciana „Din valurile vremii…” se încadreaza în estetica romantismului prin tema si motivele pe care le dezvolta: iubirea pierduta. „vântul loveste în feresti”. predilectia pentru marturisirea directa. Gestul lui m-a impresionat pâna la lacrimi. amintirea-uitarea. odinioara/altadata-prezentul clipei. sincera a propriilor sentimente. iubite înger scump” desparte o apozitie dezvoltata de restul enuntului. 3. I. Folosirea verbelor la viitor . având rolul de a sublinia distantarea în timp si în spatiu a fiintei iubite. care traieste prin puterea amintirii. Trasaturi romantice ale poeziei: imaginatia este principiul fundamental de creatiei. Din valurile vremii…) 1... visul. generatoare de melancolie: norocul-nenorocul. umbra = amintirea. 2. 6. cultivarea emotiei si a sentimentului. antitezele romantice.

4. În ultimele versuri apare sentimentul de tristete profunda. Ea are o inima mare. Prima strofa este o descriere a cadrului natural./ Codru-si bate frunza lin” 6. pentru imposibilitatea de a trai în prezent o iubire ideala. a comparatiilor „stravezie ca fata albei ceri”. din inima 2. starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin întrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa. melancolia eului liric. 9. slab de inima. evidentiind frumusetea. Mi-a promis câte-n luna si în stele. „Peste vârfuri” de Mihai Eminescu este o poezie romantica. care nu mai are contururi clare odata cu trecerea timpului. în care apare ca element specific recuzitei romantice „luna”. melancolia „Peste vârfuri trece luna.8. Peste vârfuri) 1. 47 (Mihai Eminescu. Punctele de suspensie reprezinta nostalgia. I. „fata stravezie”. „parul lung. Prima strofa evoca nostalgia eului liric fata de timpul trecut. 5. Inversiunea din primul vers („Peste vârfuri trece luna”) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru. 3. toate aceste figuri de stil conturând un portret al femeii cu trasaturi specifice liricii eminesciene. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor („bratele de marmur”. care marcheaza în prima structura pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite („inima-mi”). „zâmbetul tau dulce”). Cratima este un semn de ortografie. aduc sentimente puternice. Metafora „Din valurile vremii…”. apare si la începutul primului si ultimului vers. perfectiunea iubitei. Titlul invoca trecerea ireversibila a timpului. din care se constituie titlul. care este pusa în legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric. felul în care amintirile vin în prezent din „valurile vremii”. 7. teme/motive: iubirea. Portretul este desavârsit prin metafora „Femeie între stele si stea între femei”. conferind textului simetrie. dar si efortul sau repetat de a-si aminti peste timp imaginea iubitei. iar în cazul celei de-a doua structuri elidarea vocalei „î”. folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului. Intensitatea trairilor eului liric. întrucât are la baza trasaturi specifice romantismului. luna. cauzat de neîmplinirea iubirii „În ochii fericirii ma uit pierdut si plâng”. codrul. . iar apoi încep sa scada în intensitate. natura. în scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. Epitetul „lin” reda o adiere usoara si trista a codrului. De asemenea. balai”.

Epitetul „noapte adânca” subliniaza imaginea cosmosului întunecat. care califica sunetul cornului. a face cale întoarsa. Titlul „Peste vârfuri” se regaseste si în primul vers al poeziei. este . Titlul poeziei „La steaua” prezinta elementul principal al textului. aproape divina. marcând si coordonarea prin juxtapunere între propozitii. 8. „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie” 7. dar de multe ori lumina stelei este vizibila dupa ce astrul deja a disparut. timpul nu ia în seama aceasta suferinta. De asemenea. dorul care persista. iubirea. noaptea 5. care reda miscarea usoara a frunzelor din codru. cu calatoria luminii emanata de o stea. Toate miscarile. Steaua reprezinta punctul de reper al cosmosului dar si al întregii omeniri. amor –iubire 4. la fel ca trecerea lunii. Virgula este folosita pentru a marca pauza ritmica din interiorul strofei. sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul „lin”.dorul. Sentimentul resimtit în fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie. I. 3. chiar dupa ce sentimentul s-a consumat. La steaua) 1. a pieri – a se pierde. 9. Imaginile vizuale („Peste vârfuri trece luna/ „Codru-si bate frunza lin”) alaturi de imaginea auditiva („Melancolic cornul suna”) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii. Metafora „al nostru dor/ Pieri în noapte-adânca” sugereaza faptul ca iubirea care se stinge. „Melancolic cornul suna”) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren.8. Metafora „Icoana stelei” accentueaza importanta stelei. 9. Eul liric este îndurerat la gândul trecerii ireversibile a timpului. Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa în momentul noptii. teme/motive: steaua. învaluind atmosfera într-o aura de mister. nu dispare ca senzatie cu totul. Dragostea. 6. mai departe” într-un ritm firesc. si face trimitere spre tema textului. la fel ca sunetul cornului. Inversiunile („trece luna”. la fel ca si cosmosul. cosmosul. care parca se completeaza reciproc. Ea lumineaza vietile oamenilor. a o lua pe o cale gresita 2. continutul meditativ si exprimarea gnomica reprezinta alte doua argumente în acest sens. Poezia se încadreaza în lirica romantica deoarece apar teme/motive literare specifice romantismului: noaptea. dar si de epitetul personificator „melancolic”. ci îsi continua drumul „mai departe. 48 (Mihai Eminescu. În ultimul catren poetul compara iubirea.

eterna. Ultimele doua versuri ale strofei fac referire la faptul ca în urma unei iubiri vor ramâne amintiri vesnice. Poetul foloseste metafora „Lumina stinsului amor” pentru a sublinia ideea ca întotdeauna omul care a fost înnobilat de acest sentiment îsi va aduce aminte de frumusetea unei iubiri, care cândva ia luminat sufletul. I. 49 (Mihai Eminescu, Noaptea…) 1. a se face foc si para; a-si lua un foc de pe inima

2. Rolul cratimei în structura „Pe-ai mei ochi închisi ca somnul si pe fruntea-mi în mijloc” este acela de a marca pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (prepozitia si articolul posesiv, respectiv substantivul si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor. 3. Ideea fratelui tau a facut lumina în gândurile colegilor.

Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i erau recunoscute meritele. 4. 5. teme/ motive : iubirea, noaptea; „ Noaptea potolit si vânat arde focul în camin;”

„ Lumânarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.” 6. Tabloul iubirii este constituit în jurul atmosferei de liniste, de visare, metafora „mintea îmi adoarme” sugerând linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest cadru îndragostitilor. De asemenea, somnul este cel care creeaza o lume aparte, în care exteriorul nu mai are nicio importanta, comparatia „ochii mei închisi ca somnul” demonstrând delimitarea acestui spatiu de cel real, de cotidian. 7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza atât prin temele si motivele sale (visul,somnul, iubirea si meditatia nocturna), exploatându-se zona subconstientului si visului, considerat a fi mai consistent decât realul, cât si prin prezenta numeroaselor figuri de stil cu rol de a accentua ideea iubirii absolute desfasurata într-un cadru propice („potolit…arde focul”, „somnu-i cald, molatic,lin”). 8. Motivul central al poeziei este evidentiat înca din titlu, simbolizând spatiul romantic de împlinire, de desfasurare a iubirii absolute, aceasta nascându-se din starea de contemplatie si de visare, în cadrul nocturn. Sentimentul dominant este cel de liniste si chiar o usoara moleseala („somnu-i cald, molatic, lin”), iubirea fiind încununata de puritatea iubitei („alba ca zapada iernii”) într-un momentul propice visarii, al caderii într-o stare meditativa: noaptea.

9. Spatiul interior descris în prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive prin intermediul imaginilor vizuale („arde focul în camin”, „Dintr-un colt pe-o sofa rosa”, „Lumânarea-i stinsa în casa”). Epitetul dublu „potolit si vânat arde focul”, pe lânga sugestia cromatica subliniaza si atmosfera calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor al focului din camin, se realizeaza în mod natural trecerea spre o stare placuta de somnolenta, calificata de trei epitete („somnu-i cald, molatic, lin”). În aceasta atmosfera, pe care nimic nu pare s-o poata leza, ratiunea lasa locul starii de reverie („mintea îmi adoarme” - metafora). I. 50 Mihai Eminescu, De câte ori, iubito…) 1. ostenite=istovite pierzându-se=disparând 2. În versul „Departe doara luna cea galbena - o pata", linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa „o pata", referitoare la „luna cea galbena". Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. 3. El a plecat departe de casa. Momentele petrecute împreuna sunt atât de departe… 4. Metafora „Oceanul cel de gheata” simbolizeaza imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. Substantivul „oceanul" ilustreaza distanta ce s-a creat între cei doi îndragostiti, iar gheata, imposibilitatea de a strabate aceasta distanta. Epitetul personificator „priviri suferitoare" are ca rol redarea starii de tristete ce survine odata cu pierderea iubirii. 5. „pe bolta alburie, o stea nu se arata”; „o pasare pluteste cu aripi ostenite”; „pierzându-se-n apus”; „ma-ntunec si înghet” 6. Versurile poeziei fac distinctia între planul circumscris de natura si cel al interioritatii eului liric. Între cele doua exista o evidenta legatura, deoarece starile resimtite de eul liric odata cu pierderea iubirii, gaseste ecou în toate elementele naturii. 7. Contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric, precum si tema poeziei (iubirea pierduta) sunt doua argumente care încadreaza textul în estetica romantica. 8. Titlul „De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierdute. Vocativul „iubito” nu reda doar raportul relatiei dintre cei doi, ci sugereaza si sentimentul de melancolie al eului liric, punctele de suspensie prelungind parca, într-un timp nedefinit, acest sentiment. Structura „de câte ori” exprima frecventa

amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum “ocean de gheata”. 9. Incipitul poeziei reia titlul, „De câte ori iubito…”, exprimând suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora „oceanul cel de gheata” care-i chinuieste sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic „bolta aurie”, este imposibila, întrucât la orizont nu se arata nicio stea – simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic „luna cea galbena” si prin apozitia explicativa „o pata”. I. 51. (Horia Furtuna, Balada lunii) 1. tainuit = ascuns, secret; fugara = scurta, de moment; 2. Linia de pauza din versul „Din fiecare-ndragostit – poet” are rolul de a sublinia prin izolare substantivul „poet”, de a evidentia astfel efectul farmecului “blând si linistit” al lunii si totodata de a pastra, prin cezura, sonoritatea poeziei. 3. a iesi în lume, cât lumea si pamântul, gura lumii etc. 4. motivul lunii, al iubirii, al visului 5. monologul liric adresat, descrierea 6. Sinestezia „Întâiul vis sub raza ta lunara/ Îsi fâlfâie din suflete pornirea” are rolul de a îmbina imaginea vizuala cu cea auditiva pentru a personifica “întâiul vis”. Metafora-oximoron „izvorul de dureri”, explicata prin apozitie (iubirea), constituie un cliseu poetic eminescian, care trimite la ambiguitatea sentimentului, reunind bucuria si tristetea. 7. Desi Horia Furtuna este un poet simbolist minor, discursul liric din Balada lunii este mai curând romantic, deoarece poetul se foloseste de recuzita romantica atât la nivelul continutului (luna, noaptea, visul, iubirea) cât si la nivelul expresiei: invocatia retorica adresata lunii, descrisa eminescian („farmecul tau blând si linistit”) ca obiect divin, pentru ca are puterea de a transforma omul în îndragostit, iar îndragostitul în poet. Indicatia de gen – balada – pe care o contine titlul poeziei constituie o alta trasatura specifica a romantismului. 8. Cea de-a treia strofa a poeziei contureaza rolul farmecului lunii, acela de a metamorfoza fiinta umana întru frumos si armonie, de a face „Din fiecare om – îndragostit / Din fiecare-ndragostit – poet”. Epitetele „blând” si „linistit” si personificarea „alunecându-si raza-ncet” atribuite farmecului selenar au rolul de a melancoliza omul, de a ilustra calea discreta prin care îl transforma pe om în îndragostit si pe îndragostit în poet.

. astfel încât poetul descrie admirativ prin intermediul versurilor însusirile lunii si puterea acesteia de a schimba omul. neasteptati sau a unor imagini menite sa socheze precum „ulite murdare”. timpul prezent al verbelor.”vântul”. al aducerii aminte. care are rolul de a purta cititorul în universul satului moldovean. „linistea. este laitmotivul poeziei. 3. al trecerii ireversibile a timpului. virgula este folosita pentru a separa doi termeni dintr-o enumeratie („a ploaie. „grilajul de iedera coclit”. cuminte” din a doua secventa a discursului liric are rolul de a surprinde tineretea trecuta a batrânilor „de la casa cea veche” Motivul toamnei din poezia Herta este o metafora a vârstei. Poezia Herta este realizata printr-o îmbinare a stilului traditionalist cu cel modernist. apoi. contemplate cu naivitatea copilariei. 6. „luna”. iar descrierea unui peisaj tipic românesc. Discursul liric este creat prin folosirea unor termeni colocviali. de ploaie si de vânt. „fetele asteapta în ulita murdara. Amintirea vremurilor trecute. „. cuminte” este ca o amintire a tineretii care luceste în ochii batrânilor. „iedera” 2. toate marci ale modernismului. Virgula marcheaza în vorbire o pauza scurta.mucegaieste”. care reprezinta specia literara: cântecul închinat lunii. Motivul aducerii aminte si al trecerii timpului sunt tipic traditionaliste. I. al spatiului natal vazut ca geografie mitica. cu pantofi galbeni”. „ploaie”. a toamna si a fân”. „carute fugarite”. Urmeaza. prezenta indicilor spatiali si temporali. de ses. împreuna cu sclipirea fugara a unor elemente din spatiul natal. Acesta este semnificativ. „carute fugarite de ploaie” care detaliaza peisajul trist si dezolant al târgului provincial cuprins de toamna. În cazul primului vers al poeziei Herta. numeroase imagini vizuale „vântul nisip aduce”. Titlul poeziei date este alcatuit din substantivul „balada”.. Herta) 1.. Descrierea subiectiva este realizata înca din primul vers prin imaginea olfactiva „miroase a ploaie. iar sintagma „zâmbet de iaz.. „Îti mai aduci aminte? Îti mai aduci aminte?” 4. 7. a satului/târgului provincial. tabloul naturii si al târgului cuprins de toamna. 5.9. „gâste. a toamna”). „toamna”.azi/ si stearpa si molâie ca o convalescenta”. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Prima secventa din textul liric dat descrie peisajul Hertei. Se remarca abundenta grupului nominal (substantive si adjective). Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. Metafora „zâmbet de iaz. apartine ideologiei traditionaliste care cuprinde conservarea specificului românesc. iar doilea substantiv din titlu. de ses. (Barbu Fundoianu. motivul toamnei. 52. figurile de stil variate – toate specifice textului literar descriptiv. Tema .

si motivele textului tin de curentul traditionalist, dar anumite imagini sunt create în stil modernist. 8. Ultima secventa este ca o concluzie a discursului liric. Ideea poetica a ultimelor cinci strofe este trecerea ireversibila a timpului si amintirea tineretii care a ramas doar sub forma unor poze într-un album. Trecutul este „ascuns” în pozele facute în tinerete, prezentul fiind doar o trista imagine plina de riduri, vazuta în oglinda. Mijloacele artistice concretizeaza ideea poetica prin metaforele „Ne-ascund atât de bine albumele cu clampa / de-alama, tineretea!” si „trecutu-i lânga lampa”, prin imagini vizuale „plina e oglinda cu cute în obraz”, prin comparatia expresiva „si stearpa si molâie ca o convalescenta”. Comparatia din ultimele doua versuri aminteste de zilele copilariei lipsite de griji, linistite, de mult pierdute „e-asa de lunga vremea”. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii imaginilor artistice „miroase a ploaie, a toamna si a fân”, „auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz”, „plina e oglinda cu cute în obraz” si a figurilor de stil: comparatia „si stearpa si molâie ca o convalescenta”, epitete „factorul greoi si surd”, „tacerea lunga si gri”, „albumele cu clampa de-alama”, metafore „linistea în lucruri de mult mucegaieste”, „un zâmbet de iaz, de ses, cuminte”. I. 53. (Octavian Goga, Sonet) 1. biserica, altarul. 2. În versul „si ele-adorm de tine alinate”, cratima este folosita pentru pastrarea masurii medii a poeziei de 11 silabe, prin transformarea hiatului în diftong. 3. Mihai îl bate mereu pe fratele sau mai mic. În partea estica a Europei bate Crivatul. 4. Poezia este un monolog liric adresat, pronumele personal „tu” din primul vers având rolul de a exprima subiectivitatea, fiind o marca a tipului direct de adresare. 5. O figura de stil prezenta în strofa a doua este personificarea „patimile… adorm” prin care poeziei îi este atribuita însusirea omeneasca de a avea puterea alinarii durerilor sufletesti, de a le face uitate. 6. Poezia Sonet de Octavian Goga ilustreaza caracteristicile traditionalismului literar, prin cultul spiritului religios cu ajutorul poeziei devenite o „Biserica cu porti neîncuiate” si prin prezentarea datinilor stravechi, precum mersul la biserica, spoveditul, alinarea si purificarea sufleteasca. Poezia este de esenta spirituala, ilustrând ideea de religiozitate prin valorificarea riturilor si a credintelor stravechi.

7. Scrierea cu majuscula a substantivului Poezie evidentiaza importanta acordata de catre autor poeziei, personificarea ei si adresarea directa prin folosirea vocativului, caz afectiv, oferind substantivului o pozitie-cheie, un rol central în structura poeziei. 8. În prima strofa, ideea poetica (Poezia ca altar spiritual unde fiinta umana se împartasesete cu tainele universului) este subliniata prin utilizarea pronumelui personal „tu”, marca a tipului de adresare directa si a substantivului Poezie scris cu majuscula ce are rolul de a prezenta de la început importanta deosebita acordata actului de creatie, transformat într-un ritual religios. Poeziei îi sunt atribuite însusiri omenesti cu ajutorul epitetelor personificatoare „tainica, curata Poezie”; ea este tainica, putând fi înteleasa doar prin patrunderea în misterele ei si curata pentru ca nu-i judeca pe ceilalti, având portile deschise pentru toata lumea, fara a face diferente. Metafora centrala a poeziei, „Biserica cu porti neîncuiate”, dezvaluie legatura între poezie si religie, reliefând procesului de transformare a poeziei în hrana pentru spirit. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin reflexivitate, predispozitie spre meditatie, prin cultul spiritului religios si valorizarea riturilor stravechi, dar si prin expresivitate, realizata cu ajutorul figurilor de stil: metafora „Biserica cu porti neîncuiate”, personificarea poeziei în sine, careia i se atribuie însusiri omenesti, ascultând pacatele si oprind amarul, caracterizata drept „tainica, curata si senina” si mai ales, prin utilizarea termenilor religiosi biserica, a spovedi si altar.
I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea) 1. crestetele = adâncul 2. În versul „Spre ceriuri bratele-si întinde sa-i vie dragul mire: Soarele!” cele doua puncte anunta o explicatie, la nivel sintactic un atribut apozitional, si marcheaza totodata o pauza mai mica decât pauza indicata de punct. 3. în fel si chip; în nici un chip; nu este chip 4. tema iubirii, tema naturii; motivul nostalgiei, al soarelui, al apei. 5. functia emotiva si functia poetica 6. Comparatia „asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde” sugereaza imensitatea sentimentului dominant – iubirea. Sintagma contine si o metafora sugestiva, „cetati de unde”, care semnifica maretia pura a lacului dintre munti. 7. Poezia este structurata ca o ampla comparatie între natura si iubire: uniunea simbolica a elementelor firii, apa si soarele, este asemanatoare cu comuniunea sufleteasca dintre cei doi îndragostiti. Adverbul de mod asa are rolul de a sublinia ideea ca iubirea, sentiment trait de eul poetic, este profunda, misterioasa si statornica precum apele lacului de munte, înfiorate permanent de atingerea razelor de soare. 8.În penultima strofa a poeziei, poetul ilustreaza, prin personificare, reactia undelor lacului în momentul întâlnirii cu razele soarelui. Un animism simbolic strabate tabloul: „razele saruta fata undei”, „spuma alba înfiorata'', „prelung si patimas tresare”, „tremur”. Termenii folositi apartin câmpului semantic al sentimentelor împartasite, al pasiunii puse pe seama elementelor naturii. Aparitia soarelui reprezinta trezirea la viata a lacului, iar stralucirea razelor da viata acestuia pâna în adâncuri. Cuvântul hora semnifica bucuria adâncului. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei Iubirea mea este format dintr-un substantiv comun si un adjectiv posesiv si se afla în strânsa legatura cu tema iubirii prezenta în poezie. Soarele alinta cu razele lui lacul asa cum iubirea alinta sufletul omului Pentru eul liric iubirea este

cea care încalzeste sufletul si-i da viata, asa cum soarele vegheaza asupra lacului si-i trezeste sentimente arzatoare. În esenta, metafora curcubeului sugereaza iubirea împlinita.

I. 55 (Octavian Goga, Batrâni) 1. plug, coasa 2.Cratima utilizata în versul „si-n barba plânge tata...” marcheaza elidarea vocalei î si reducerea numarului de silabe prin evitarea hiatului. Astfel se pastreaza masura si ritmul poeziei. 3.Verbul la modul conjunctiv, timpul perfect, repetat în ultimele doua versuri din prima strofa, subliniaza regretul parasirii satului, vazut ca o matrice existentiala: „Sa fi ramas fecior la plug, / Sa fi ramas la coasa”. 4. Prezenta eului liric se evidentiaza prin pronumele de persoana I: m, mi , eu si prin verbele la persoana I: „rataceam”, „sa fi ramas”, marci specifice ale subiectivitatii poetice. 5. Textul poetic are o structura clasica : are cinci strofe, catrene. Masura este de sapte-opt silabe, rima apare doar la versurile 2 si 4, ceea ce creeaza o sonoritate ampla, prin rostirea versurilor doua câte doua. 6. Metafora „un stâlp la batrânete” din ultimul vers al strofei a doua evidentiaza dorinta de a fi ramas în satul natal, pentru a fi un sprijin pentru parintii sai ajunsi la batrânete. 7. Poezia Batrâni de Octavian Goga se încadreaza în lirica traditionalista prin întoarcerea nostalgica spre lumea satului, vazut ca o matrice existentiala. Regretul înstrainarii (motivul dezradacinarii, specific poporanismului) predomina în întregul text poetic, eul liric raportându-se la trecut, la parinti si la sat ca la un univers al credintei, al linistii sufletesti si al traditiei. De asemenea, expresivitatea textului tine de recuzita traditionalista: tendinta de epicizare a liricului, figuri de stil lipsite de ambiguitate, prozodie clasica. 8. Ultima strofa începe cu un adverb de mod „Asa…”, urmat de puncte de suspensie, reprezentând o marca a implicarii afective. Melancolia trecerii timpului este subliniata prin epitetul „bieti ”, alaturat substantivului „batrâni ”, dar si prin verbul „va treceti”, cu nuante stilistice. Specific lumii satului, parintii îsi pun nadejdea în credinta, singura ce le-ar putea alina absenta fiului iubit : „si plânge mama pe ceaslov, / si-n barba plânge tata... ” Sentimentul de tristete se desprinde din întregul text poetic, fiind dat de regretul înstrainarii. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Astfel, titlul Batrâni

I.. ascunzând în interior „viermi profunzi”: frica. Utilizarea pers. care pun în evidenta diferenta de atitudine a omului. Titlul poeziei. calitati dorite de om si pe care uneori considera ca le are. care sunt singuri si îsi asteapta fiul. motivul învingerii fiintei de catre timp (al conditiei umane finite) 5. Ca mijloace artistice. de fapt. este deschisa de o disjunctie pentru a accentua. în acelasi timp. 6. am adunat 2. ideea poetica nefiind enuntata într-un singur vers. 8. puse în relatie cu aceasta ultima idee. „în orice zi”. „cu atât” 4. Este prezenta o nota de optimism. 56 (Radu Gyr. sub negura incertitudinii si a înfrângerii de catre forte mai mari decât noi.. caracteristica oamenilor care au trait momentul si l-au pretuit. si epitetul metaforic „zile vii” (amintind parca de îndemnul „Carpe Diem”). tumult = zbucium. fragilitate. caci acestia vor putea zâmbi la urma („în loc sa izbucnim în plâns”). prin evitarea hiatului. Toate afirmatiile din text sunt observatii ale naturii umane în raport cu viata si cu moartea. pentru o mai buna identificare a cititorului cu autorul. faptul ca regretul înstrainarii de cei dragi poate apartine oricui a trait aceasta exeperienta. Victorii negre) 1. dar care se afla. Pe parcursul întregii poezii observam tehnica ingambamentului. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. în loc sa fie nelinistit de faptul ca în ziua aceea . a mai murit putin. ce ne dau impresia puterii. 7. „Ne credem stânci” : Metafora stâncii reprezinta aparenta putere si imortalitate. ideile din strofele precedente. Tema trecerii timpului.evidentiaza mesajul textului poetic. am strâns = am cuprins. multumit cu meschina „izbânda” asupra zilei ce a trecut. Antiteza zâmbim – izbucnim în plâns este sustinuta. concluzia discursului liric. slabiciune. Cratima marcheaza elidarea vocalei a pentru mentinerea masurii si a ritmului din versul respectiv. la nivel sintactic. versurile care încep cu litera mica sugereaza continuitatea ideii. poetul utilizeaza inversiunea („în inimi dac-am strâns”). 3. motivul mortii. Trecerea ireversibila a timpului este resimtita de parinti. pentru a pastra rima si ritmul. subliniind generalitatea. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. 9. de perechea propozitie principala – circumstantiala opozitionala. se refera la victoriile mici. I plural sugereaza ca tema poeziei este una universal valabila: „ne credem stânci. ne vrem granit”. motivul sensului existentei. Acest . Substantivul din titlu este nearticulat. Ultima strofa. Victorii negre.

„prinz” – forma literara: prind. 2. motivul noptii. încât. marca a adresarii directe. N-am cumparat doua veste. parând ca se exprima pe sine. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. deci nici un locutor. . caci aparenta este întotdeauna alta decât esenta si victoriile trecatoare sunt. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular „-mi”. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. Se remarca la Heliade tendinta spre înalt. al somnului etc. Locutorul devine mai abstract. 4. 3. Pastelul – sinteza remarcabila între lamartinism si eresurile populare – este dominat de liniste. 57 (Ion Heliade Radulescu. al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala. I. topica afectiva / cezura. iar rima este încrucisata. 5. fiindca „obiectul liric nu poate trai la acest poet decât sub regimul sublimului. motivul tacerii depline revine ca un laitmotiv. Rolul virgulei este acela de a izola substantivul în vocativ. Prezenta celor doua tipuri de lirism se justifica prin stuctura baladei (introducerea mitului folcloric în poezia culta. În descrierea înnoptarii se remarca prezenta unui lirism obiectiv. înghitite de moarte. contribuie la accentuarea impresiei de solemnitate si vraja. „nesatiu” – forma literara: nesat. idilicul rural ). încât nu mai este perceptibil nici un receptor al ei. Repetitia epitetului „înalta”. prin conditia lor efemera.”(Eugen Simion) 7. pâna la urma. ci una. noaptea e „nalta” si vesmântul ei negru. „semanat cu stele”. în multe poezii „obiectualitatea devine voce” (Wolfgang Kayser). Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. Zburatorul) 1. persoana I singular „tremur”. Este momentul aprinderii stelelor pe cer. un superlativ afectiv.aspect este reliefat si de metafora miezului „viermuit”. motivul literar al zburatorului. verbele la timpul prezent. cuprinde ca o mantie imensa lumea în „bratele somniei”. Masura versurilor este de 13-14 silabe. N-am nicio veste de la rude. Lirismul eliadesc este totusi mai putin obiectiv fata de cel cosbucian. larg. la nivelul expresiei. „morele” – forma literara: morile. oamenii fiind întotdeauna învinsi. motivul comuniunii omului cu natura. propice pentru aparitia Zburatorului. 6. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura prin fata cititorului.

„Ca uite. un tablou imobil. pururea = mereu. participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate. si rece. „obrajii-mi se palesc”. Dragostea se manifesta ca o boala. într-un paradis terestru. se deschid caile magice pentru întâlnirea fetei cu Zburatorul. de la bucurie la tristete si plâns. de o vibratie profunda. / Nici frunza nu se misca. inima-mi zvâcneste!. / Încântec sau descântec pe lume s-a lasat. ce au rolul de a accentua incapacitatea fetei de a-si explica efectele unei „boli” misterioase. Lumea asteapta înfrigurata sosirea fapturii ceresti. el fiind pretutindeni si nicaieri. Oniricul ce domneste asupra întregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea întregii naturi: „Tacere este totul si nemiscare plina. mama. fara oprire. undeva la granita dintre real si ireal. nici vântul nu suspina. totdeauna.] si cald. prin interogatii. impactul fiintei demonice cu tânara fata produce pulsiuni erotice extraordinare. Iosif. uite ca-mi furnica prin vine. „un foc s-aprinde-n mine”. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta. „ochii-mi vapaiaza”. încântator prin frumusetea lui neobisnuita. bulversata de senzatiile contradictorii. în decorul unei lumi cufundate într-o liniste patriarhala.nu-s ce-mi cere”. Fata este derutata. „îmi ard buzele”. trudit= obosit.. ma vezi. punând în evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. ce ma doare!”. ilustrate prin verbe si locutiuni verbale cu puternica forta de sugestie: „pieptul mi se bate”. În poezia Zburatorul a lui Ion Heliade-Radulescu.. exclamatii si vocative: „Vezi. „-mi furnica prin vine”. Cântaretul) 1. cuprinzând întregul trup. Versurile redau o secventa de timp încremenita ca în fata unui mare miracol. „racori ma iau la spate”. Versurile citate se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. întâlnirea unei fiinte stranii are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile îi sunt amplificate la maximum. mama?”. 58 (st. si zboara de la mine! / [. În poezia Zburatorul.8. tânara fata trece succesiv de la o stare la alta. înger si demon în acelasi timp. prin simptome cu totul noi pentru tânara în sufletul careia sentimentul s-a ivit pe neasteptate. „tremur de nesatiu”. 9. „n-am nimica si parca am ceva”. I. „inima-mi zvâcneste!”. incapabila de a se stapâni. facându-l sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara.. / si apele dorm duse si morele au stat”. Transcrierea starilor fizice si sufletesti este sugerata prin intermediul constructiilor exclamative si al punctelor de suspensie cu valoare stilistica. corpul tremura.. napadit de o exaltare extraordinara: „Ah. Noaptea. Relatarea starilor fizice si sufletesti pe care fata le percepe cu îngrijorare este construita gradat. În contact cu o astfel de puternica sursa de energie. Mânata de forte care depasesc cu mult închipuirea. un univers ce se poate întâlni în tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului în real. aflate în antiteza... O. ostenit . senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. Antiteza reliefeaza starile contradictorii pe care copila le traieste „îmi cere. / În brate n-am nimica si parca am ceva”.

fiinta biologica. Metafora „faurar de rime” se refera la conditia artistului. 7. armonios al poeziei. este important. care modeleaza poezia. Ultimul catren se constituie într-o aspiratie a poetului care îsi doreste sa se detaseze de aceasta data. Titlul poeziei se constituie dintr-un substantiv cu valoare metaforica „Cântaretul”. „sa treaca nebagat în seama”. Verbele la conjunctiv exprima o actiune dorita. Ultimele doua strofe contureaza conditia artistului. a se speria (chiar si) de umbra sa 4. De asemenea. ca arta. reala. Nu omul în sine. posibila. melodios. Strofa a doua vine sa întregeasca dorinta poetului de a se pierde în anonimat. se poate întoarce ca balsam sufletesc pentru însusi creatorul acestuia. viziunea despre arta. o alinare pentru fiecare suflet. interiorizarea poetului si a universului sau. „slova de foc si slova faurita”. Asocierea poeziei cu cântecul si a poetului cu un cântaret. Poetul este un mestesugar. pare a spune vocea poetica. dar de fapt el este reprezentarea poetului solitar. iar poezia pare a se naste. Opera poetica devine un bun spiritual al tuturor. poetul pare a fi întruchiparea „poetului damnat” ca în poezia simbolista. muzical. asa cum ar spune Arghezi. ca la Arghezi. Interesanta este ideea receptarii propriei creatii din perspectiva Celuilalt: suferinta. Epitetul „trudit” sugereaza efortul depus pentru conceperea poeziei. un poet ce pare sa aspire catre anonimat. ele vizeaza o imagine ideala a poetului. Orice titlu genereaza un orizont de asteptare si induce un anumit nivel de lectura a textului poetic. asociat casei. 8. Punctele de suspensie din a doua strofa confera o nota de mister asociata imaginii poetului si marcheaza întreruperea sirului vorbirii. împartind-o celor multi „sa-i para-o inima streina / ca sufera si plânge-n ele…”. Poezia este o arta poetica deoarece în ea poetul îsi exprima ideile despre conditia poetului („sa treaca nebagat în seama / ca si o umbra prin multime / ce nici sa stie cum îl cheama”). Poetul este cel care „faureste”. Aceasta idee de detasare este sugerata prin intermediul epitetului „streina”. epitetul personificator „sihastra”. sau a celui romantic ca în poezia eminesciana. prin intermediul efortului creator. ea pare sa fie o îmbinare miraculoasa între. Este sugerata ideea poeziei ca mestesug. Discursul liric confirma . desemnând atât poetul cât si conditia sa. 5. 3. El vrea sa-si înstraineze suferinta. La început. ca în Antichitate. poate fi interpretat ca o metafora ce sugereaza solitudinea. 9. dar si lumea în care acesta vietuieste. odata sublimata în Text. despre procesul de creatie si despre rolul artistului „fauritor de rime”. sugereaza caracterul orfic. ce nu vrea sa fie recunoscut de nimeni „el n-ar dori sa-l recunoasca / pe lume nimeni niciodata”. a face umbra pamântului. ci rodul creatiei sale trebuie sa fie cunoscut si împartasit de ceilalti.2. „pe fata lui de chin brazdata” 6.

Antiteza alb negru.asteptarile generate de titlu: poezia este o confesiune lirica despre statutul poetului. ce-si simte sfârsitul din ce în ce mai aproape. frica. Metafora „tot mai noapte-i noaptea” evidentiaza frica si cufundarea în întuneric. precum si tema raului existential. încete plânsul! Sufletele doarma!” ilustreaza o uimire fortata. I ma cufund. 6.. Cele doua exclamatii din finalul primei strofe. teama 2. mi.. . Cea de-a doua strofa exprima începutul disperarii si al spaimei. pronumele personale la persoana I sg: ma. care se mentine pe tot parcursul poeziei. evidentiata de motivul noptii. sentimentul dominant transmis de poezie este spaima. punându-se în evidenta o stare afectiva (tristetea. angoasa si înstrainare. 59 (Emil Isac. prezenta interjectiei afective o. În poezie este prezenta tema naturii. semnul exclamarii este folosit la sfârsitul unui enunt exclamativ. De asemenea. „A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape” : personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (tertine) pune în evidenta spaima si disperarea eului liric. Mi-a raspuns cu promptitudine la întrebare. a replica) Nu m-am asteptat sa nu-mi raspunda la scrisoare. nelinistea. poezia Vânturile noptii… este o creatie moderna întrucât predomina exceptia si straniul. Vânturile noptii. evidente înca de la început: natura îsi dezlantuie fortele si blesteama întreaga omenire la moarte: „nu e om pe lume”. ce reliefeaza atmosfera încordata. evocata de motivul mortii si cel al singuratatii. trairi specifice poeziei moderne. 7. sa elibereze. vocea poetica dezvaluindu-si dorinta de salvare prin întrebarea „Unde-i mâna alba care sa ma scape?”. În structura „O. nenumit. vocea poetica este marcata de anormalitate. (a scrie) A raspuns exigentelor noastre. încete plânsul!” virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul propozitiei. Verbul la pers. 3. încercarea eului liric de a se salva de un rau existential profund. (a corespunde) 4. lumina – întuneric devine astfel expresiva. disperarea). sa scape = sa salveze. Primele doua strofe marcheaza începutul unei stari de neliniste. marcheaza intonatia imperativa a versului. 5. „(sufletu)-mi”. „O.) 1. 8. poate. în tenebrele propriei fiinte. La nivel tematic. I. spaima = groaza. (a reactiona. impusa. interogatiile retorice reprezinta marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii.

moartea si spaima. întrucât „vânturile” par a fi curentul ce aduce blestemul. 3. amplifica tragismul starilor sufletesti ale fiintei umane coplesite de tristete din cauza trecerii lor efemere prin lumea materiala: „E vremea rozelor ce mor". Metaforele „amurgu-ntristator” si „marea noaptea care vine” sunt simboluri ale mortii iminente. Vânturile noptii…. la pastrarea masurii si a rimului din vers. oamenii – nu pot decât sa-si plece fruntea. I. metafora a plenitudinii fiintei. De asemenea. Cadenta ritmica impecabila asigura o fluiditate desavârsita. Titlul este alcatuit dintr-un grup nominal. motivul rozelor. nostalgia fata de vara. Astfel. principiu estetic fundamental al simbolistilor. tema naturii. în care întunericul se asterne pe neasteptate si pune stapânire pe tot ce gaseste în cale. prin evitarea hiatului. valmasaguri = valuri. 4. fior = înfiorare. transformând totul într-o noapte totala. prevestita de rozele care îsi pleaca podoaba corolei. . al tristetii. tema trecerii timpului. contribuind. Regasindu-se în toate cele trei strofe ale poeziei.9. Ultima strofa ilustreaza deprimarea eului liric în fata conditiei efemere sugerata de „amurgu-ntristator" si de suspinele ce se manifesta în „valmasaguri". versul amplasat atât la începutul. tremur. Respectând trasaturile specifice rondelului. 7. învolburari 2. nesfârsita. Tristetea fata de trecerea timpului. Privesc fruntile de piatra ale muntilor. punctele de suspensie mentin tesiunea si creeaza o atmosfera stranie. al mortii. „E vremea rozelor ce mor" se constituie într-un refren. „valmasaguri de suspine” 6. acesta se afla în strânsa legatura cu continutul. 5. În fruntea calaretilor se afla hatmanul însusi. Rondelul rozelor ce mor) 1. Tema efemeritatii fiintei. si ofera o cheie în dezlegarea întelesului poeziei. freamat. 8. S-a lovit la frunte. 60 ( Alexandru Macedonski. Cratima leaga forma neaccentuata a pronumelui reflexiv de adjectivul duioase. ca dezintegrare cosmica. ce contribuie la muzicalitatea versurilor. ce „Duioase-si pleaca fruntea lor". Moartea. cât si la sfârsitul poeziei se transforma în laitmotivul acesteia si sustine tema poeziei. Personificarea florilor. care va pogorî peste întreaga fire si în fata acestui sfârsit inevitabil fiintele vremelnice – rozele. este sugerata de metafora „marea noaptea care vine".

61 (Alexandru Macedonski. Ultimul vers al poeziei este folosit ca o concluzie a discursului liric. Dublarea sa. norii albi). Titlul pregateste cititorul pentru ceea ce . împreuna cu adaugarea exclamatiei „Oh!” accentueaza starea de melancolie. Verbele la indicativ imperfect sunt specifice atât descrierii. motivul trecerii timpului. muzicalitatea textului poetic. punând în evidenta starea ambigua... „zâmbeau. Punctele de suspensie marcheaza întreruperea discursului poetic. a da apa la moara. precum folosirea simbolurilor (lumina albei dimineti. rasfrângeri argintoase”). de asemenea. 4. sugestia de puritate a întregului cadru. Imperfectul creeaza iluzia duratei. I. constructia poate fi o metafora a vârstei tinere si inocente de odinioara. Tema naturii. care se reflecta si asupra sufletului. „Albeti neprihanite curgeau din cer. pauza stilistica sugerând starea contemplativa a fiintei. modurile de expunere fiind monologul liric si descrierea. si anume a sentimentului efemeritatii. cât si evocarii unei vârste trecute. formulele artistice de factura ideatica. functie emotiva si estetica. Culoarea alba poate sugera si luminozitatea. apa de ploaie. bogat în figuri de stil bazate pe sugestie. a inocentei ( „visul ce soptea”). 8. „suspine". Pe balta clara) 1. În textul dat apar elemente specifice liricii simboliste. plutea”. 7. de nostalgie fata de pierderea sufletului inocent de altadata: „curatul argint deodinioara”. rezultând un limbaj poetic expresiv. intensitatea luminii sau seninatatea. din structura emotionala: „fior". tema visului. 3. tehnica repetitiilor si cromatica sugestiva. pe apa Sâmbetei 2. În acelasi timp. restul fiind din zona abstractului si definind stari interioare. Acest epitet constituie totodata si o imagine cromatica. Se remarca. în lumina proaspata a diminetii („barca. prin inversiune. conturând un peisaj lacustru. Epitetul din sintagma „alba dimineata” intensifica. în întreaga poezie existând numai doua substantive concrete din lumea materiala: „roze" si „gradini".. Titlul oricarei opere literare induce cititorului ei un orizont de asteptare pe care aceasta îl poate confirma sau infirma. Prezenta eului liric constituie de asemenea o trasatura a poeziei lirice. Poezia lirica este o forma de poezie prin care autorul încearca sa transmita propriile sentimente si starea de spirit. – voioase / Zâmbeau în fundul apei rasfrângeri argintoase” 6. crinii suavi. Cuvintele au sens conotativ. 9. 5.. expunându-si trairile prin prisma ideii centrale a poeziei.9. a-i lasa gura apa. de beatitudine melancolica a eului poetic.

Stuful de liliac) 1. timpurie. „nu mai suntem doi”. înflorind. în momentul aparitiei iubitei. Moartea iminenta. Adverbul ce este menit sa accentueze trecerea timpului. îsi atinge totusi scopul fiintei sale prin intermediul iubirii. odata cu aparitia iubitei. Situatia are însã sã se schimbe. titlul poeziei Pe balta clara. plângându-si soarta potrivnica. Conceptul de poezie liricã include atât lirismul subiectiv. stuful de liliac înfloreste magic. precum si caracterul sãu ireversibil: clipele frumoase pe care îndrãgostitii le-au petrecut în cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire. 7. Tema naturii ca spatiu protector (martor al iubirii). 9. corespondente ale sentimentului nostalgic ce evoca nevinovatia unei vârste (copilarie sau tinerete): analogia se face prin simbolul argintului si al oglindirii. liliacul se transformã. „gemea” . se usucã odatã cu aceasta. Epitetul din sintagma „ramuri plãpânde” sugereazã fragilitatea naturii. constiente de propriul sfârsit. Titlul prezintã cititorului ideea centralã a poeziei: stuful de liliac. În cazul de fata. 5. . Prin urmare. Dintr-un element ce apartinea strict regnului vegetal.constituie esenta operei si ofera o cheie de intepretare textului. condamnatã la efemeritate si mediocritate de cãtre „soarta ce-acolo le-a sãdit”. Prezenta eului liric este evidentiata prin pronume si verbe la persoana I. Astfel. reluat în incipit. 4. „ vãitându-se” 2. 62 (Alexandru Macedonski. la un pastel. „stuful de liliac” descoperã un alt regn si un alt rol al existentei sale. însã în final. În al doilea vers. cât si pe cel obiectiv. ambele prezente în discursul poetic. 8. initial condamnat la moarte încã înainte de a înflori. cel putin pe cele ale unui cititor neavizat. creând un spatiu protector pentru îndragostiti. Tusele de lumina si culoare care sugereaza un peisaj acvatic în stralucirea diminetii sunt. a ritmului si a rimei (prin inversiune) 3. dar estetica simbolista înseamna antimimesis. dar si prin exclamatii si interjectii afective: „peste noi” . În strofa a treia este prezentat momentul în care „destinul” stufului de lilac începe sã se schimbe. „O! Doamne” 6. motivul trecerii timpului. textul contrazice asteptarile cititorului. ne duce cu gândul la un peisaj din natura. I. Devenind martor al iubirii dintre cei doi. acela de a proteja iubirea celor doi îndragostiti. motivul iubirii. refuzul de a numi obiectele realitatii. cratima care leaga prepozitia de articolul posesiv este utilizatã pentru pãstrarea masurii. stârneste „groaza” ramurilor plãpânde. de fapt.

„tipa. „înmormânta”.Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. sustinerea confesiunii lirice. iar limbajul este modernist.” 6. plasata inegal. prin sugestia tumultului malefic al cerului plin de nori negri. Tema naturii. Imperfectul sugereaza. „les”. I. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. 3. vocea lirica descrie natura. mai ales. impresionant pentru privitor. este sobra. o viziune macabra („rece se înmormânta un les de soare”. dar si spatiul rural („pe drumuri namolite gemeau care aplecate”. furtuna declansata într-o zi rece de toamna. stolul cocorilor. Verbele la imperfect folosite în text evoca un moment trecut. 7. expresia interjectionala „O! Doamne”. motivul mortii. desi unul dintre întemeietorii Gândirii. „groparii”. Imagine auditiva – „tânguind pustietate”. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. 4. prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor.] s-au despuiat”. 8. dar viziunea poetului.. sparti în tandari de fulgerele terifiante. pierdut.. motivul toamnei. impunatori. rememorarea. În textul dat. Este de remarcat mai curând ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric. Furtuna de toamna) 1. Versificatia este clasica. „cimitirul cerului”. arzând pucioasa”). Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura (pastelul din primele trei strofe) în fata cititorului si doar imaginarul poetic sugereaza personalizarea discursului liric. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale. „vie”). poezia pare a idiliza trecutul („Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi”). „nuci mocirlosi au gâlgâit. „cimitirul” 2. Metafora „fulgere verzi spargeau în tandari iadul norilor” creeaza o imagine vizuala expresiva. de asemenea. motivul furtunii. verbul „nu mai suntem” la timpul prezent. În a doua strofa este conturat procesul de strângere a parilor din vie de catre argatii care „grabira ca groparii” din cauza „sitelor de ploaie” care cerneau . „Treceau cocorii”. 5. la nivelul expresiei. „araturi”. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi. 63 (Adrian Maniu. prin evocarea vremurilor de odinioara. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia. Imagine vizuala – „copaci roscati [. prin fulgurantul efect verzui care sfâsie întunecimea si. topica afectiva. specificul national.

”). marcat de ploaia monotona. 7. care domina întregul text liric. 5. în urma ei neramânând decât umbre ale lucrurilor ce au fost cândva. „miros de huma si de cremeni”.. Acuarela) 1. Cratima pastreaza ritmul si masura de 16 silabe a versului-refren. „[. de parca ar avea loc „înmormântarea” ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. sunt relevante expresivitatea si sugestia. I. sunt reduse la ritmul pur. Epitete precum „nuci mocirlosi”.. „nu rasuna decât pasii celor care merg. 4. argatii se grabesc ca groparii pe care îi apuca ploaia. sugerata prin metafore si comparatii: „rece se înmormânta un les de soare”. el intra într-o imagine auditiva marcata de o tacere stranie pentru un loc de regula agitat. În cazul poeziei de fata. Oamenii „ par papusi automate” (comparatie) pentru ca populeza un spatiu în care nimic nu se schimba. / merg tinându-se de mâna”) impune o viziune aproape absurda: miscarile nu au continut sau intentie. Sonoritatea textului minulescian este remarcabila.] vechile umbrele. Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori. Plimbarea orasenilor. „cimitirul cerului”. de plictiseala si artificialitate. 3. prin elidarea vocalei î a prepozitiei si a articolului hotarât al substantivului orasul. elementul uman este contaminat si el de starea de monotonie si mecanic. bizara si nemotivata („Orasenii. „scorpie cleioasa” (în acelasi timp metafora a ploii) sau metafora „cocoasa lumii” suna arghezian.. concretizate de autor prin imagini vizuale. Muzicalitatea se impuneprin imaginile . totul pare egal cu sine.. Motivul ploii programate contureaza universul banal. ce suspina”. „cadenta picaturilor de ploaie” (imagini auditive) 6. Prima strofa zugraveste universul citadin. Pe plan stilistic. tumultuos si zgomotos. Imaginarul are o nota de fabulos macabru. devenit refren si laitmotiv al discursului poetic. Tema universului banal. a face primul pas. pas cu pas. iar absenta semnificatiei devine o trasatura moderna. la tot pasul. 64 (Ion Minulescu.”. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii. pe trotuare. motivul ploii programate. fiind obtinuta prin reluarea versului „În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna”. asa cum este orasul („Nu rasuna decât pasii celor care merg.. al sfârsitului. Cadenta picaturilor de ploaie si sunetul monoton al pasilor trecatorilor dau impresia unei lumi artificiale în care totul se repeta. 9. a tine pasul etc. auditive si olfactive: „treceau cocorii tânguind pustietate". motivul citadin. monoton si artficial al orasului.. al durerii.picaturi „strâmb din zare”. 2. Adverbul decât într-o constructie negativa este sinonim cu doar sau numai si introduce un circumstantial de exceptie.

marcat de plictis si blazare. de blazare absoluta. o atitudine afectiva. cu rol explicativ. motivul corabiei (vaporul). se impune muzicalitatea. I. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „ai sa ma uiti”. Totul pare automat. fluiditatea ingambamentului. „privi-voi vaporu-n repedele-i mers” (imagini vizuale) 6. subliniind desfasurarea imaginara. efectele eufonice fiind obtinute prin tehnica refrenului. Ploaia care tot cade pare sa stearga toate „culorile” care dau viata unui oras. ipotetica a scenariului de dupa despartirea celor doi îndragostiti. 9. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. motivul visului. 65 (Ion Minulescu. „ca si mine” etc. Având în vedere continutul ideilor exprimate prin acest text liric. care denumeste tehnica de a picta cu ajutorul culorilor diluate cu apa. „eu”. alaturi de timpul viitor („te vei gândi”) si de modul prezumtiv („l-o duce”). La nivelul formei. prin ritm si refren.sonore (ploaia în sine. 3. Tema despartirii îndragostitilor. „tarmul. o proiectie a celui interior. La nivelul continutului. Linia de pauza folosita simetric în prima strofa. totul este estompat. Ritmul vietii din acest mediu este dictat de ritmul picaturilor de ploaie. izoleaza circumstantialele cauzale. de asemenea. „versul”. subliniind impresia de monotonie repetitiva. anularea cezurii fixe. Orasul descris nu se evidentiaza prin nimic altceva decât prin faptul ca „ploua de trei ori pe saptamâna”. Trei lacrimi reci de calatoare) 1. „cântaret”. personificate). Adverbul poate reprezinta un modalizator al discursului poetic. prin repetitii (paralelism sintactic). motivul poeziei. „si-am sa te uit”). motivul calatoriei. „pâna la tine”. prin paralelismul sintactic. principiu estetic fundamental al simbolistilor. 5. la fel ca în tehnica amintita. topindu-se ca noru-n zare”. „ritmul unui vers”. Ea marcheaza. titlul este unul foarte sugestiv. Universul exterior este o reflexie. 8. Tabloul sugerat de acest text liric nu poate fi reprezentat decât în acuarela. 4. . motivul ploii si spleenul sunt elemente specifice liricii simboliste. prin sacadarea textului. „mi-esti pierduta”„versul meu”. aliteratii discrete. „trei lacrimi reci”. dar si suspinele vechilor umbrele. tema universului citadin. dupa cele doua enunturi afirmativ-categorice („si-ai sa ma uiti”. Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un substantiv comun. „ diluat” de apa ploii. de lipsa de orizont. „am sa te uit”. „fu scris” 2. pâna si miscarile oamenilor.

Imagine vizuala: „Pe drumuri lungi si vechi. Nucleul narativ al poeziei (despartirea îndragostitilor.. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele si pronumele la persoana I: „am pornit”. motiv frecvent la Minulescu. „mea”. starile interioare ale poetului fiind proiectate în vesnicie. prof. Iubita pleaca. „ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti”. coord. refren („trei lacrimi reci de calatoare”) si rima. desi discursul poetic apartine eului poetic. sugereaza miscarea lenta a vaporului ce se îndeparteaza de tarm. Cântec de drum) 1. nu stiam) sugereaza ambiguitatea începuturilor. aduce o sugestie magica. calator 2. „am colindat”. plânsul cumva obligatoriu unei despartiri. Anca Roman) I. precum si epitetele „palidul vis”. cuplul erotic se desparte. asemenea mesajelor din sticla ale marinarilor naufragiati. drum. plecarea femeii. topindu-se ca noru-n zare”. 12 H. stiam. dar si autoadresarea prin interogatie retorica: . actiunea lor neavând finalitate. 8. însotind-o cu privirea. eternitate. bagaj. (Mircea Burdusa. Verbele la imperfect din prima strofa (voiam. Estetismul înseamna asumarea teatralitatii si a cliseelor sentimentale într-un discurs poetic cu câteva sugestii ironice (uitarea înscrisa în scenariul erotic si asumata de fiecare. Poezia de dragoste. Imaginea este cliseizata si sentimentala. Cifra trei. „voiam". motivul noptii. „întunecatu-mi chip” sugereaza caracterul ipotetic al desfasurarii povestii de dragoste. 9. „lacrima-vor”). pe care poetul o va transpune în versuri. 66 (Ion Minulescu. desi putem încadra aceluiasi curent si motivul calatoriei.7. suferinta transformata în poezie). a colinda. motivul drumului (al calatoriei) 5. Interesanta este perspectiva inversa a privirii care aici apartine iubitei care pleaca si vede tarmul topindu-se încet. „am colindat" etc. însa doar „trei lacrimi reci”. dar si lipsa oricaror stari optimiste. dorul si nostalgia sublimate în versuri pe care ea le va citi cândva) declanseaza o stare lirica. celui care ramâne mâhnit pe tarmul marii. Liniile de pauza separa constructia incidenta cu valoare afectiva de restul enuntului: „Dar într-o zi o fata – bat-o focul –” 3. Verbele la viitor. iar imaginea plecarii sale este urmarita nostalgic de pe tarm. dr. Comparatia „urmari-vei tarmul. Tema iubirii. inversiuni („urmarivei”. 4. Poezia lui Ion Minulescu apartine simbolismului mai ales prin estetism si prin muzicalitatea cantabila. Muzicalitatea vine din repetitii (paralelism sintactic). va ajunge poate la calatoare si-i va reaminti chipul uitat al iubitului de altadata. a calatori. batatorite” 6.

„Noi nu vom sti-o. în drumul sau spre un ideal. autoadresarea sub forma interogatiei retorice are nuanta meditativa si persiflanta totodata. motivul calatoriei. 8. Apostroful. marcheaza caderea accidentala a sunetului a din cuvântul altadata. batatorite" sugereaza caile dificile strabatute de orice om. niciodata”. oricum. amintind însa de pamânteana Catalina din Luceafarul eminescian. refren. Tema iubirii. Titlul „Cântec de drum” este specific simbolismului. din orice epoca în cautarea iubirii. pentru pastrarea ritmului si a masurii (versurile au 10-11 silabe în secventa poetica din care face parte cuvântul respectiv). iar simbolul drumului semnifica existenta umana pe pamânt. semn ortografic.” Pluralul evidentiaza ideea cuplului erotic. Formula ludica a iubirii. iubita fiind alintata prin sintagma „bat-o focul". Discursul poetic. Simbolul cântecului exprima bucuria si muzica inimii îndragostite. care ar fi fost soarta lui si ce-ar fi ajuns daca nu se îndragostea. „albastrul razvratit al altor mari”. prezenta în multe poezii erotice ale lui Minulescu. care sugereaza aparitia iubirii în viata omului. eul liric întrebându-se. elegiaca a titlului. deoarece a renuntat la propria traiectorie în viata de pâna atunci. „pasari albe”.. sugerând ideea aluziva ca tot norocul vietii lui s-a consumat atunci când a întâlnit o fata de care s-a îndragostit. i se parea obositoare. poate. „marginile albului fiord” etc. 9. acum destramat. „un tarm de mare”. 67 (Ion Minulescu. Aceleasi dificultati ale vietii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le traieste si eul liric. este si aici o viziune specifica a sentimentului. . 5. În finalul discursului liric. melodie 2. „calauzit de-o stea”. motivul visului. 6. motivul cântecului etc. Epitetul triplu: „drumuri lungi si vechi. iubirea este pusa sub semnul ipoteticului: „noi nu vom sti-o poate niciodata”. a cânta.. iar adverbul modalizator poate are rolul fundamental în evidentierea atitudinii lirice. cu iubirea care te face sa te întorci din drum si te abate de la traiectoria ta. construit pe tehnica surprizei. care. „O melodie / Ce n-am cântat-o. prin semantica muzicala a substantivului „Cântec" si determinantul „de drum". dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „Tu crezi”. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. cântec. 3. „Eu cred”. 4.„ – Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit / si nu mi-as fi vândut ei tot norocul?…" 7. ca orice om. contrazice sugestia nostalgica. Celei care pleaca) 1. Ultima strofa a poeziei reprezinta momentul întâlnirii barbatului. expresie plina de gingasie si haz. Semnificatia subtila a iubirii este ilustrata în ultimul vers. I. Eul poetic are un sentiment de regret.

68 (Gellu Naum. „refrenul unor triolete”. „tu poti crede". insomnia. sugerând nostalgia rememorarii. pescarii. 8. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice curentului simbolist. Tema identitatii. incipitul: „Tu crezi c-a fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie!” Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie având un rol afectiv în incipit. locurile exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. pe un tarm uitat. sunt înlocuite acum cu semnul întrebarii si cu semnul exclamnarii) transforma discursul poetic într-o pereche de replici de tip întrebare – raspuns. „sa ma mirosi". 9. Din punct de vedere prozodic. devenit chiar unul aprig. ca un refren si laitmotiv. „insomnia mea” . cântecul). În strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute: „A fost un vis”. pasarile albe.. ci si tema: iubirea este (doar) un cântec sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici. cât si motiv al imaginarului liric. marinarii. cadru diferit de spatiul comun al lumii obisnuite. iar starea sufleteasca este vag nostalgica. a fost cultivata de simbolisti ca Minulescu si Verlaine. Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist. „mirosi". 5. prin excesul de transparenta al versurilor. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic. Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe. fiind atât element de constructie al poeziei. Cratima care leaga forma atona a pronumelui personal de relativul care mentine un ton informal / colocvial. Muzicalitatea este importanta. Flacara vietii înca mai ardea în el. „un cântec trist”. de exemplu. Oglinda oarba) 1. trista. estetismul simbolist se manifesta prin folosirea neologismului si a denumirilor cosmopolite. 4. Se fac simtite ironia si spiritul ludic ale lui Minulescu. prin care eul poetic defineste experienta erotica. Epitetul personificator „albastrul razvratit” ilustreaza cadrul în care se naste povestea de dragoste – din albastrul apelor marii. ca orice cântec sau ca orice vis. pescarii. „auzi" 2. prin antiteza iubire adevarata / scurta nebunie. Iubirea-melodie s-a sfârsit. greu de explorat. oglinda. desirarea. 3. marinarii. dar împacata oarecum. fluidizeaza ritmul versului. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric.. unde vraja iubirii se transforma în cântec adus din puncte geografice îndepartate. despartirea cuplului erotic. Cultul artificialitatii. pentru a sugera plecarea. care configureaza doua viziuni diferite ale îndragostitilor asupra sentimentelor ce i-au unit cândva. lirica si sentimentala. Specia romantei. precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare. I.7. motive: iluzia simturilor.

prin urmare duce cu gândul la mister. În prima strofa. corelând totodata cele trei atribute adjectivale. este explorat contrastul dintre aparenta si esenta. Din punct de vedere ortografic. ci mai degraba printr-o lipsa. Transcendenta pare accesibila prin aceasta stare de veghe permanenta. patrunderea prin usa este simbol al trecerii de la profan la sacru si deschide calea spre revelatie. întinsa. pârâul. barierele dintre cele doua fiind redefinite. neasteptate. Pârâul si marea) 1. Comparatia „insomnie…ca golul unei usi" se refera la dificultatea de a descrie o insomnie. eul liric se refera atât la dificultatea de a se face cunoscut în mod autentic. 7. Astfel. descompunându-se în fire de sânge. Din punct de vedere al limbajului poetic. În ultima strofa verbul „vreau" e repetat aproape obsesiv. lâna. marea. „Poetul vede în masura în care orbeste”. simturile fiind înselatoare si lasând sentimentul unei angoase a lipsei de claritate. tarmul. „Golul unei usi" poate semnifica gaura cheii. sugerând o experienta de contopire pâna la confuzie între corp si sfera artificiala. inumana. suprarealismului în cazul de fata. curiozitate si stare de veghe. valuri 2. cât si la cea a autocunoasterii. îi da. vocea lirica o identifica nu prin prezenta a ceva. În strofa a doua. Comparatiile metaforice au rolul de a semnaliza starea naturala a personajului liric. fara a-i surprinde corect reflectia. desi lipsa punctuatiei îngreuneaza întelegerea operei. sporind marca oralitatii si parând sa urmareasca fluxul abrupt al gândurilor eului liric. si o nota de autenticitate si contribuie la atmosfera generala de confuzie în fata contopirii spatiului visarii cu cel al realitatii. . Cu toate acestea. esentele. De asemenea. fara o descifrare precisa a eului. În sine. Pe de alta parte. Laitmotivul ambiguitatii persista si în ultima strofa. vizual) plasate în contexte subtile. predomina caracterul ambiguu. I. tactil. iar prin enumerarea simturilor (olfactiv. afirma Gellu Naum cândva. semnificând o dorinta puternica si o comanda adresata celuilalt. orbirea poate fi semnul unei experiente initiatice: a ignora aparentele înselatoare ale lumii si a cunoaste realitatea secreta. În opinia mea. de asemenea. oglinda ramâne oarba în continuare. adânca”. Lipsa punctuatiei este unul dintre elementele specifice frondei avangardiste. 8. eul liric pare sa se desire. în constructia „sa vorbim de memorie" e frapanta discordanta dintre exterioritate si interioritate. Oglinda oarba se remarca prin lipsa totala a semnelor de punctuatie.6. auditiv. dintre vis si realitate. 69 (Miron Radu Paraschivescu. 9. Virgulele folosite în primul vers au rolul de a marca prezenta enumeratiei in text: „Vezi marea: batrâna. tutun si flacari.

pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. Imaginarul poetic creeaza o poveste de iubire. „tânarul pârâu”. Valoarea expresiva a adverbului tot. redata initial prin repetitia verbului fuge. rugii – forme literare actuale. tema iubirii. precedat de adverbul de mod repede: „El fuge voios. motivul marii. .3. marea”. voiosul si clarul pârâu: / El iute alearga spre zari fara frâu” 6. discursului liric. motivul pârâului. utilizând metaforele marii si pârâului: „tu. roze = trandafiri. IV) 1. Astfel. Fecioara în alb. 2. crepuscul. eul liric se regaseste în ipostaza marii – batrâna. Imagini vizuale: „Vezi marea: batrâna. I. adânca”. adjectivul pronominal posesiv „mea”. Titlul este un element esential al receptarii. iar iubita în ipostaza unui „tânar pârâu”. iar urmatoarele doua reprezinta semnul prezentei unui atribut izolat (pierdut). înaltimea. aflat în opozitie cu „marea batrâna. metaforizate si transpuse în cadrul natural. Tema naturii. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza subiectivitatea eului liric în poezie sunt: pronumele personale. „eu”. redata prin alegorie în întregul poem. înserare = seara. întâlnita în prima strofa a poemului. adânca”. Ultima strofa ilustreaza tema iubirii. tot mai repede fuge” 4. Personificarea în inversiune. voiosia pârâului. însotit de determinanti. „Zglobiul. Prima virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul frazei. iar la nivel stilistic identifica o exclamatie retorica. Aceasta ultima strofa este asemenea pildei care se afla la sfârsitul fiecarei fabule. Titlul poeziei citate este alcatuit din substantivele articulate „pârâul si marea”. accentueaza intensitatea momentului. 5. Uniunea dintre cei doi este însa inevitabila. Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatia exclamativa a enuntului. În ultima strofa. înteleapta si statornica. „tu”. folosit în strofa a patra. sugereaza vivacitatea. consta în faptul ca acesta amplifica. 3. întinsa. ceea ca da un aer glumet. 7. punctul marcheaza grafic finalul unei propozitii enuntiative. de persoana I si a II-a. jucaus. 70 (stefan Petica. întinsa. Acesta reflecta numele personajelor principale ale povestii de iubire. amurg. fiind cea care dezleaga misterul asupra întregii poezii. caruia „nu-i pasa ce tarm va ajunge”. 9. 8. care sunt reprezentative pentru ideea poetica regasita în text. pârâul zglobiu – iar eu.

prin intermediul fiintei feminine. rugaciune / Asemenea binecuvântarei / Ce din naltimea azurie / Coboara. comparatia „. muzicalitatea grava a evocarii compun un discurs poetic delicat despre o prezenta aproape imateriala. vag. pure si angelice. Repetitia metaforei fecioara-rugaciune sugereaza obsesiv imaterialitatea de esenta divina a fapturii angelice. fiecare. „Tu esti o sfânta rugaciune”. Epitetul cromatic azurie sugereaza cerul. sugereaza manierismul arhaizant. metaforele si epitetele care devin expresia unui mod de gândire. „asemenea binecuvântarei”). Subiectivitatea reprezinta maniera de personalizare a mesajului poetic si deriva din însasi natura textului: discurs poetic confesiv. în care se schimba numai epitetul: „Tu esti o alba rugaciune”. al icoanei. a ideii de divin sau o reprezentare a aspiratiei erotice. a fecioarei în alb. imaginea olfactiva.. 6. purtatoare a atributelor divine pe pamânt. versul repetat în mod simetric reprezinta un paralelism sintactic. Simbolul rozelor. dar si paliditatea romantica a îngerului. „dulcea pocainta” etc). rafinat si gratios al picturilor lui Botticelli reprezentând madone. Tehnica sugestiei (simbolul rozelor. „Tu esti o blânda rugaciune”. sinesteziile („Iar vorba ta înaripata / E un parfum de anemona / La o icoana întristata”) sunt tehnici tipic simboliste de creare a unui univers liric diafan. al binecuvântarii divine). prezenta unei interjectii afective (o). serenitatea. 5. Ea se realizeaza la toate nivelurile limbii: intonatia exclamativa din final. 7. Primul vers al fiecarei strofe contureaza motivul fecioarei în alb printr-o suita de definitii lirice sugestive. amestec de livresc si senzualitate.. în care motivul fecioarei în alb (care structureaza de fapt un întreg ciclu de poeme intitulate astfel). a unei viziuni personale asupra lumii. divin. În a doua strofa. Simbolismul poeziei lui stefan Petica este evident în planul tematic.. sugestiile cromatice si olfactive.4. vaporos. spiritualizata prin metafora centrala („rugaciune”). exprimarea la persoana I („as putea”). Epitetele subliniaza. motivul rozelor. „Tu esti o calma rugaciune”. 8. cromatica delicata (alb. imagine a puritatii sacre. câte o trasatura: alba – culoare asociata puritatii. iar metafora abstracta „un val de lina armonie” este o reprezentare a armoniei lumii pe care divinitatea. dupa „dulcea pocainta”.. . calma – linistea. În acelasi timp. laitmotivul si refrenul discursului liric. plasarea la fiecare început de strofa a unei defintii lirice a fecioarei. Tema adoratiei. fecioara fiind o reprezentare a dorintei de puritate. motivul fecioarei în alb. Limbajul poetic simbolist se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. Imaginile artistice si limbajul figurat concretizeaza figura angelica. ideala. sfânta – caracterul sacru. blânda – delicatetea. 9. inocentei. muzicalitatea. azuriu). al puritatii. Prezenta vocii lirice în finalul textului afirma dorinta de a cunoaste extazul puritatii. prin epitete si comparatii („asemenea rozelor plapânde”. selectarea cuvintelor din sfera religioasa. schimbarea topicii cu rol afectiv („o alba / blânda / calma / sfânta rugaciune”.” reprezinta un elogiu adus fecioarei în alb. a binecuvântat-o.

Apar termeni ca .alba”. de dimineata si de înserare.val de lina armonie” intra în seria imaginilor cu aceeasi valoare din a doua strofa. . 5) Lirismul subiectiv se concretizeaza aici printr-un eu liric.binecuvântarea” pe care o poate raspândi sacrul asupra lumii terestre. Virgula („O. Prezenta multor substantive si adjective care au legatura directa cu ceea ce se vede. 7) Poezia simbolista este una a universului interior. 71 (stefan Petica.alba”. frunti”. apus 2) ..înaripata”.”) marcheaza pauza necesara dupa interjectie.. Prin multitudinea figurilor de stil. .azurie”. IV) 1) roze . de rugaciune..blânda”. Fecioara în alb. rugaciunea. contureaza o stare de spirit si se confunda cu lirismul... flori înserare . .sfânta”. cu atât mai mult cu cât sunt de fiecare data epitete . .nältimea” – înältimea „rugei” — rugii 3) Virgula din al patrulea vers marcheaza intercalarea unui circumstantial de mod. puritatea. Universul interior este aici marcat de subiectivitate. .calda”. Acestea au o puternica valoare expresiva si nu necesita descrieri mai ample ca în cazul romantismului.roze”.cu rol stilistic. Comparatia .trandafiri.. poetul parca picteaza atmosfera de pace. e un procedeu al sugestiei simboliste. ... prezent ”gramatical” în ultima strofa (persoana I singular a verbului aș putea ) și prin patetismul adresarii insistente catre un tu care numește persoana iubita. apartin de fapt aceluiasi câmp semantic. Semnul exclamarii de la sfârsitul strofei marcheaza intonatia exclamativa. asemenea binecuvântarii” sprijina sugestia sacralitatii figurii feminine.... 8) Cele patru adjective.. pocainta intra în categoria motivelor literare. prin urmare o poezie simbolista.I. alcatuita pe baza sugestiei.asfintit... Astfel poetul creeaza o poezie lirica.roua”. .. 4) Angelitatea feminina.tu esti. 6) Metafora . .clar”.. sugestie centrala a textului. . care vorbesc despre .

glasuri.. (sens denotativ) Ochii sunt ferestre catre o lume interioara. În piata s-a adunat multa lume. (sens conotativ) 4. interogatia retorica. Valoarea expresiva a verbelor la timpul viitor din poezie se realizeaza prin includerea lor într-o invocatie (“O. de provenienta romantica. I. invocatia . / Ma veti lua pe calea de apoi / Prin vamile vazduhului cu voi /Sau ma veti parasi. Abundenta imaginilor care contureaza un asemenea motiv este evidenta: . . . Un aer de „morbidezza” se desprinde din repetitia insistentã a imaginii femeii-rugaciune. 5. antonime: “jos” / ”sus”. “taceri” / ”glasuri” 2.privirea de madona”. În prima strofa rima este încrucisata. din atitudinea celui pierdut în rugaciune. al stelelor si al cerului.. 9) Consider ca textul este expresiv în special prin imaginea unui eu care aspira catre puritate.rugaciune”. 3. Figura de stil semnifica armonia si perfectiunea.. angelitate. Philippide. Multe dintre ele sunt metafore sau au un sens simbolic. Cu toate acestea.”).dulcea pocainta”. nuantând-o dupa modelul muzical al temei cu variatiuni. Se accentueaza relatia dintre suflet si natura prin motivul.. iar în a doua strofa rima este îmbratisata .. texul nu transmite o viziune categoric seninã. din parfumul rozelor si al anemonelor si. Epitetul multiplu “atât de limpezi si de pline” se refera la glasurile invocate de eul liric care par a fi niste voci ale universului... mai ales. uimit de însusirile lor si de propria stare sufleteasca. Poetul reia aceeasi imagine. catre sacru.ceasul clar al diminetii”.alba rugaciune”. Sintagma “priviri de stele” este o metafora personificatoare care sugereaza contemplatia. Glasuri) 1. dar care pot fi percepute în plan spiritual.templu”. cu o evidenta constiinta a pacatului. eul aspirând spre lumea revelata de aceste glasuri. 6. Astfel se evita hiatul si se pastreaza masura metrica. .pentru substantivul . 72 (Al. In structura “din vremi de-odinioara” cratima marcheaza pronuntarea într-o singura silaba a doua vocale din cuvinte diferite.... de provenienta supranaturala. . 7.

. 3. mai precis. Imaginea “cosmosului fara sus si jos” arata ca acesta este infinit si ca în viata de apoi nu mai sunt aceleasi repere ca în viata trecatoare de pe pamânt. ”mâna ca un fum” sunt mijloace artistice cu rol de descriere a cadrului si de sugestie a starii sufletesti. “Un plat pustiu. precum si prin întrebarile retorice din cuprinsul poemului : “cine stie?”./ cu gândul sa descoperim în ele/ secretul universului si-al vietii?”. “sa ajungem”. sentimente. asa cum reiese înca din titlu.molcom= încet. I. O alta tema este trecerea timpului. “cine-a cioplit acele chipuri” 4. sarac. Poezia lirica este o creatie artistica exprimând sau sugerând emotii. Rima încrucisata. prin intermediul armoniei. “priviri de stele”. sau de a fi parasit si uitat “în vreun strain ungher”. Prezenta eului liric se evidentiaza în text prin verbele la persoana I plural ”sa dezlegam”. 6. ritmului si imaginilor. Ultima strofa. descifrarea misterelor lumii. Secrete si mistere) 1. atributele adjectivale “pustiu”. “sarac”.imaginea vizuala contine un epitet si simbolizeaza grandoarea. virgula separa vocativul “tu” de restul propozitiei. Glasurile invocate pot fi suflete sau îngeri care calauzesc sufletul dupa moarte 9. neproductiv 2. prin intermediul invocatiei si al interogatiei retorice arata ca eul liric mediteaza la ce se va întâmpla atunci când n-o sa mai fie “decât un glas”. 5. de fiinta imateriala. Metafora “glas” are sensul de suflet. usor steril= nefertil. “Tu. Imaginile vizuale cum ar fi :”nalte bolti senine”. Tema poemului “Secrete si mistere” este. îmbratisata sau pereche confera muzicalitate poeziei. Textul citat exprima sentimentele eului liric de incertitudine. Eul îsi imagineaza doua posibilitati. “urât” si “steril”. la fel ca multe alte suflete care au disparut. de a fi purtat 'prin vamile vazduhului'. sugerând drumul catre cer al sufletului. . dar si de speranta. monstru al fierbintelui Egipt” – în acest vers. “Portice lungi”. de aspiratie catre perfectiunea spirituala. virgula desparte parti de propozitie de acelasi fel. 73 (Alexandru Philippide. “O sa ajungem oare si la stele. urat ” – în acest vers. steril.8. marimea galeriilor prin care se plimba împaratul roman Caligula.

74 (Alexandru Philippide. Raspunsul este ironic si denota tristete: “da-n stele nu ajung decât poetii”. catrenele. dorita. Motivat de gândul ca sar putea sa gaseasca totusi “secretul universului si-al vietii”. ultimul vers pare a fi raspunsul la întrebarile puse anterior. Însa nici aici. apare în cadre idilice. steril.“Ajunsi pe luna n-am gasit decât / un plat pustiu. urât”. ipotetica. În final. cu planul cosmic. sterge totul. steril. poetul se resemneaza si înceteaza sa mai descifreze mistere si secrete. Prin el poetul îsi exprima resemnarea. sarac.El doreste sa . Alexandru Philippide schimba planul terestru. Poetul analizeaza posibilitatea unei conexiuni între simturi(privire si auz). devine aici urât. Titlul poeziei este format din doua substantive ce apartin aceluiasi câmp lexical legate prin conjunctia “si”. spune el.imaginea vizuala contine patru epitete. urât”. Modul conjunctiv exprima o actiune posibila. a fi în contratimp. misterioase chiar. în care nu gaseste niciun raspuns. cu savanta alipire a ultimelor doua din care se desprinde amarul vers concluziv) nu fac altceva decât sa întareasca ideea poetica. Apropieri) 1. mijloacele artistice folosite (întrebarile retorice: “o sa ajungem. a pierde timpul. sarac. lipsit de secrete. 3. Având în vedere ca tema poeziei este misterul. chipurile stranii de pe insula pierduta. 9.”. istoric.cratima ajuta la formarea inversiunii. “putea-voi” fiind o forma în care auxiliarul urmeaza dupa verbul de conjugat. Privind restul poeziei ca un monolog adresat. este un vers conclusiv. sarac. Cratima este folosita cu scopul de a marca alipirea. 7. steril. Sfinxul . a oamenilor. poetul se întreaba “ o sa jungem oare si la stele?”. lumea noastra. Aici luna ne este înfatisata ca un plat pustiu. Astrul care. de obicei. Timpul. nu gaseste altceva decât “un plat pustiu. ci numai sa fie martor la manifestarea acestora. enumeratia:“pustiu. cu timpul 2. urât”.De asemenea.. de viata. I. 8. si pâna la urma lumea întreaga.. El întelege ca omului de rând nu îi este menit sa descifreze misterele vietii. În acelasi fel în care Eminescu se raporteaza la planul terestru facând comparatie cu universul. “Da-n stele nu ajung decât poetii”. “ajunsi în luna”. întrucât “secretele” si “misterele” la care se face referire în titlu sunt enuntate mai apoi în text: porticele prin care se spune ca se plimba Caligula. Ultimul vers al poeziei se evidentiaza prin faptul ca a fost voit izolat de poet. ramânând în urma doar pietre. Titlul anunta tema poemului. sterp si nu mai prezinta niciun interes pentru omul avid de cunoastere.

8. de asemenea prezentate . dorinta eului liric de a se apropia de libertatea absoluta. este constient de raritatea spectacolului la care ia parte. Faldurile draperiilor „ tesute parca numai din sunet si culoare” constituie o astfel de imagine : eul poetic regaseste în ele coexistenta sunetului si a culorii.aceea a calatoriei initiatice. Se sugereaza astfel o posibila tema a textului. . 7. 5. Scrisa pe un fundament modernist. simturile se armonizeaza. sa beneficieze si în spatiul real de acest spectacol cromatic si auditiv. Aceasta imagine este un epitet-inversiune si în acelasi timp o metafora a drumului spre inedit. El imagineaza o conexiune o irealului în care este proiectat. „faldurile unor înalte draperii”. 9. Rima împerecheata sustine . În versurile urmatoare. Odata realizata o legatura între elementele constitutive ale cadrului restrâns. de aceasta data la grad avansat . Metafora “puntea dintre privire si auz” exprima o ipotetica armonie între simturi. gustând din ea si pierzându-se în eternitate. Epitetul cromatic „neagra catifea” întareste ideea de necunoscut. motivul urcusului. si doreste o apropiere permanenta a acestor doua elemente. Ele au o topica inversa. ceea ce sugereaza intensitatea cu care eul poetic traieste momentul descoperirii unui “lin urcus de neagra catifea”. 4. prin faptul ca aceasta faciliteaza cititorului descifrarea textului.se integreze “în senina voluptate noua “.se doreste o noua corespondenta . poezia sustine ambiguitatea imaginilor. Rezonantele simbolice sunt.”fara calauza” . are o puternica încarcatura expresiva.Philippide patrunde într-un spatiu ireal din voluptatea caruia doreste sa preia pentru ca. într-o „ punte”. adica în timpul “scapat de spatiu”. se transmite ideea ca la capatul acestei calatorii si în prezenta dorita a unei calauze. Structurile care contin imagini vizuale sunt: “neagra catifea”. Primele doua versuri au valoare de incipit si prezinta un cadru nocturn. Poezia are un titlu format dintr-un substantiv comun la numarul plural. Este o metafora care sugereaza eliberarea de constrângeri. un simbol pentru depasirea unor limite ale cunoasterii. fiind în legatura cu imagini importante în poezie. Al. de asemenea . prin simplitatea sa. Acest cuvânt.motivul drumului 6. cu realul în care se va intoarce si unde spera la o materializare a acestor „aeriene fermecatorii” .dar care nu îl anuleaza pe acesta din urma. O existenta simultana a acestor doua coordonate implica un timp infinit. ideea de apropiere . între timp si spatiu. „scapat de spatiu” . provenit din adverb: apropieri. si anume .Imaginarul poetic atinge nivelul spatio-temporal în finalul textului. eliberându-se de spatiu. Este vorba de o apropiere a celui care parcurge poezia de sensul adevarat al acesteia. iar eul nu mai percepe decât temporalitatea.

sugerând o puternica încarcatura emotionala . 4. bivoli.cultivând sugestia unei lumi mai bune . Predicatul ar fi fost inutil. a învata minte.”sa am”-) nu gaseste niciun reazam pentru ratiune. 7. a tine minte . singuratatea 5. “sa îndemn” -. catre idealuri înalte care nu pot fi atinse. O trasatura a poeziei lirice este faptul ca autorul îsi exprima direct deznadejdea ca nu poate accede la lumea absolutului prin cocor.“mi”. precum metafora “aripi reci” sau epitetul din constructiile “creste lungi de os” si “poarta calatoare”. cu atât mai aproape de deznadejde. marea. i-au fost înfrânte. Strofa a III-a este un catren alcatuit dintr-o interogatie retorica ce sugereaza aspiratia catre înaltimi.Veghe) . aripi . iubirea. pasarea. poate si profunzimea sentimentului de frica în fata necunoscutului. “îmi”si imaginile artistice create de figuri de stil. verbe la persoana I . I.76 (Alexandru Philippide. O alta trasatura a poeziei lirice sunt marcile lexico-gramaticale. viziune modernista de fapt a lipsei de speranta. pasare calatoare. care este simbolul zborului catre înaltimi. oase. poate chiar eterne : “cu un timp scapat de spatiu”. 8. Primele strofe. aspiratia sa fiind identificata prin metafora “portii calatoare” pe care autorul se întreaba daca o va ajunge. Metafora “aripi reci” identifica faptul ca aspiratia. I. Aceasta metafora este întarita de o alta: “zbor de pasare uitata”. ochiul.Sentimentul dominant în poezie este cel de tristete si de teama de necunoscut. eul liric subiectiv (prezenta lui fiind indentificata prin marcile lexico-gramaticale: verbe la persoana I singular -“ vei ajunge”.75 (Camil Petrescu. 3. Cocorul) 1. zdravan la minte 2. 9. pentru ca totul consta în aceasta însirare de lucruri atinse de moarte. masura: 8 silabe rima: îmbratisata 6.“creste”. Astfel. structurate de enumeratie descriu un spatiu straniu si întunecat. un fund de mare în care zac pesti. cu cît mai concisa. “sa am”. Punctele de suspensie îndeamna la meditatie. dorinta. în acest caz.pronumele la persoana I.

3. starea dramatica a celui care percepe continuu curgerea timpului si insuportabila cruzime a lumii. cu stelele asemenea unor vineti dinti (metafora). 8. trecutul. ci cu generalitatea unei situatii. este spatiul zbuciumului existential (vezi antiteza dragoste/ ura si metafora un spasm. Versul neregulat sustine tensiunea lirica a unui text modernist prin vizionarism si prin puternica impresie de înstrainare a omului de orice sens al lumii.tacut. cum poate fi la fel si pentru cititorul care îl însoteste. epitetul. adica între doua spatii obscure. astfel.. În ultima strofa.derivare-capatâiul.tot versul 5. ci într-una moderna. Cerul gol poate fi o imagine simbolica a divinitatii care ne-a abandonat. tacerea. care nu-i ofera decât experienta mortii.77 (Ion Pillat. In preajma mea. Pamântul. prin somn pamântul geme.se framânta 2. aproape arghezian. I) Un glas în mine prinde sa ma cheme. si descopera în ea pamântul si cerul. a doua limita. imaginarul vizionar al textului se opreste la cele doua limite exterioare. a scindarii si alienarii. Eul lui Philippide se defineste. Ctitorii) 1) vreme. cred. an . acelor imagini care contureaza. veghea fiind..1. prins în capcana între doua nopti. cu un oarecare grad de ambiguitate. iar aceasta ”calatorie” este pentru el permanenta. dar nu în esenta lor traditional armonioasa. somnul. Eul lui Philippide ”calatoreste” prin sine ca printr-o lume obscura si cu ascunse dureri. fara legatura cu un moment temporal anume. pamântul.). cerul 7. cum ar spune Dante. Verbele la timpul prezent fixeaza o experienta cu valoare exemplara. ( pronumele personal de persoana I ) 6. prin urmare la reducerea numarului de silabe din vers si la obtinerea unei anume masuri. Cratima marcheaza rostirea într-o singura silaba a unui cuvânt si a unei parti de cuvânt diferite. veghea. Este vorba de asa-zisul prezent etern. 9. Labirintul sufletesc este sugerat în incipit prin metafora hrubelor adînci. Expresivitatea textului se datoreaza. Disparitia vocalei pronumelui reflexiv conduce la rostirea acestuia într-o silaba cu prima vocala a verbului. (adjectivul pronominal posesiv de pers. sufletul. în special. care încadreaza un eu insomniac. se zbate. prima limita.unghere-colturi. orb. comparația dubla. este orb (epitet). Cerul. Poetul patrunde în aceasta selva oscura (padure întunecata). conversiune-meu 4. I. traseul unei coborari în sine reflexive.

dealul. iar Negoiu strapunge cerul cu a sa înaltime. a-si da viata 4) Verbele la modul conjunctiv din ultimele doua strofe exprima dorinta eului liric de a se cufunda în amintirea trecutului. amintim: epitete (pridvorul strabun. 3) a da viata. când toamna se apropie. Pridvorul este un simbol al dainuirii pe pamântul românesc. A venit toamna în sufletul ei. al stabilitatii împotriva trecerii timpului. cât si pentru separarea celor doua momente ale trairii sale. În structura “venit-ai” cratima marcheaza forma inversata a perfectului compus “ai venit”. o “tacere” a eului liric. cu bogatiile pe care le ofera. enumeram: sa deslusesc. de a reface comuniunea cu pamântul. 8) Strofa a treia a poeziei se refera la dorinta omului de a se retrage la tara. ce se refera la cei ce cladesc lucruri durabile sau care dau sens cuiva ori unui lucru. sa stau.2) Linia de pauza marcheaza. viata. la aflarea vestii. podgoriile. înconjurat de tacere. care este în continuare fermecat de tot ceea ce tine de trecut. diferentierea între prezent si amintire. Ctitorii. au modelat amintirea ce-l va însoti toata viata. 2. Eul liric doreste sa se bucure de roadele pomilor. unde cenusa stingea toate soaptele. motive: râul. Acestea pot fi considerate ctitorii primilor pasi ai eului-copil. articulat. a lua viata. livezile) si-au lasat amprenta asupra poetului. I. pe dealuri de podgorii. comparatii (globul terestru ca o minge). este alcatuit dintr-un substantiv simplu. . Dintre verbele la modul precizat. Relatia dintre titlu si poezie consta în modul în care elementele naturii din cadrul copilariei (râurile. al ritmurilor naturale si al belsugului. Floarea era vie când a primit-o. 3. strabunii 7) Pacea noptii este o metafora a armoniei acestui spatiu rural. 5) imagine auditiva: Când sopteste valea de cântecele morii . alb Negoiu). imagine vizuala: Acolo-n pacea noptii. în fata focului din vatra. Strainul) 1. 78 (Ion Pillat. la nivel semantic. cu linistea mult dorita. 6) tema: timpul. de fructele oferite de livezile de pruni. amintirea. 9) Titlul poeziei. Dintre figurile de stil din aceasta strofa. sa aud. întorcându-se si acum cu drag la pridvorul batrân sau la vechea vatra. atât pentru intensificarea emotiei. la plural.

.. o clipa” contine o imagine vizuala. 79 (Ion Pillat. Rima este incrucisata. 3. “Vrr.” I. 4. sugestia se realizeaza si prin pauzele din discursul liric. ia seama”.. pe-amurg ca pe-o rama”.“Sclipeste Râul Doamnei înspre apus. iar pe de alta parte . Imaginile vizuale precum “te-apleci mirat”. “ce-ar straluci” ori metafora “ranit de-un dor târziu” accentueaza ideea poetica. el nu poate sa înteleaga frumusetea locurilor: “si crezi. trist = amar.. De asemenea.. Din pacate. la nivel auditiv . 9. melancoliei și nostalgiei: ”Ca ai cuprins Florica.. . „Strainul” venit la mosie pare ca nu reuseste sa descifreze peisajul si îl vede doar ca pe un tablou: “Te-apleci mirat straine. la fel de repede ca o bataie de aripi. de 11 si 10 silabe. 8. parc . evidentiind frumusetea si bogatia locului. livezi”. Rolul expresiv al interjectiei “vrrr” in poezie este acela de a sugera .dar n-ai zarit. Ne-a taiat calea o pisica neagra. Natura este o tema des întâlnita în poeziile lui Ion Pillat. Cratima uneste într-o singura silaba parti din cuvinte diferite. “cu casa.livezi”. 6. apa si o nota istorica (“cai tatari”). Perspectiva lui este diferita de a celor familiarizati cu împrejurimile. 4.. Caderea sunetelor la sfârsit de substantive si la început de verb reduce numarul de silabe din vers. care se produce instantaneu. 5. 7.. atât l-a taiat capul sa faca. dureros scâncind = plângând 2. cu casa. Amurg în delta) 1. 5. fapt necesar pentru pastrarea masurii. pe care cutremurat l-ascult” contine o imagine auditiva. iar masura versurilor .ca tot astfel trece si timpul . Enumeratia din prima strofa.. parc. ia seama.dar n-ai zarit. pe de-o parte zborul vrabiilor.. iar o a doua trasatura este preferinta pentru spatiul autohton.În fiecare toamna plecam la tara. Sugestia limbajului poetic este realizata prin simboluri si corespondente: “Pealbastra departare a luncii de demult” sugereaza scurgerea timpului. exprima vizual tot ceea ce apartine acestei mosii. mosia Florica aici. marcate de punctele de suspensie. În “Amurg în delta” acesteia i se alatura motive ca amurgul.timpu-n zbor. pauze ale emotiei. O caracteristica a traditionalismului este localizarea intr-un spatiu rural./ Ca ai cuprins Florica. “Florica e acolo.

Prima virgula separa apozitia-metafora ”în ceasul cu nisip…” de restul enuntului. In ultima strofa. Poezia lui Ion Pillat este un pastel al deltei in momentul înserarii. compunere –dintotdeauna derivare cu prefix-recheama 4. În aceasta poezie apar tema timpului si motivul mortii. . o stagnare. o ilustrare concisa a temei acesteia. În prima strofa negatiile au rolul de a întari ideea poetului ca timpul nu este ceva palpabil si ca acesta reprezinta o realitate abstracta. de asemenea. subliniaza trecerea lenta a timpului care se reflecta si asupra naturii înconjuratoare prin nuantele soarelui la apus. 80 (Ion Pillat. 7. Aparent un cadru de natura. 8. „simt”. Titlul ”Amurg in delta” este un fel de rezumat al poeziei. Comparatia „îngalbenind ca fila dintr-o carte” are rolul de a arata efectele trecerii timpului asupra omului. la amurg. Metafora “ ochi de apa moarta” da poeziei o usoara nuanta melancolica si poate arata o incetinire a trecerii timpului. iar a doua separa doua propozitii coordonate. a vietii in delta. „fara ieri si fara azi” 2. Timpul) 1. În “Amurg în delta” caracterul liric al poeziei se face simtit prin nota de usoara melancolie. cu rol chromatic. Modalitatea în sine a descrierii în cazul careia vizualul este dominant este specifica textului liric. Astfel.”Nu-i în apus si nici în aurora” . cum ar fi „aud”. Poetul descrie un tablou de amurg în zona Deltei Dunarii (“sat lipovenesc”). asa cum filele de carti se îngalbenesc datorita vechimii. si verbe la persoana I. din perspective unui observator neutru. iar metafora “aur vânat”. „mei”. dintre viata si moarte. fragilitatea omului si existenta sa limitata. Aceasta sugereaza. caracterul traditionalist se resimte prin tonul elegiac. 9. Prezenta eului liric în aceasta poezie se face remarcata prin adjectivul posesiv la persoana I. 7. Epitetul personificator ”sfâsietor de trist” sau cromatismul insistent si contrastant (aur / vânat ) contureaza un spatiu al disputei dintre lumina si întuneric. tabloul este totusi încarcat de emotie. I. personificarea “noapte soptitoare” creeaza un fundal muzical melancolic. 5. 3.6. 6.

Rolul descrierii în textul dat este de a crea un decor. „simt”). ochiul dracului” 4. Ca de obicei. “muntii solitari” Epitetul personificator “muntii solitari” este folosit pentru a evidentia maretia si înãltimea muntilor. Poezia “La Polul Nord” de Iuliu C. prin motive precum motivul singurãtãtii. o atmosferã prin intermediul cãrora eul liric îsi exprimã starile sufletesti nelãmurite si confuze prin a sugera un sentiment pe care îl creeazã elementele din naturã. ochi de vultur. „Banul. deoarece poetul îsi exprima sentimentele pe care i le trezeste trecerea timpului. înduiosati. de fapt. cu scopul de a eviden tia greutatea si apãsarea cu care calcã „marii ursi”. a pierde din ochi. totusi. Aceasta opera este o poezie lirica. La Polul Nord) 1. este asociatã cu izolarea. imaginarul poetic se organizeaza în jurul anotimpului iarna. ca prezenta. o realitate palpabila( „pasul” timpului îi bate în inima). Astfel. Omul s-a confruntat dintotdeauna cu efectele timpului. aceea a trecerii timpului. Savescu. iar în aceasta poezie eul liric îsi exprima tristetea si un fel de constiinta a imposibilitatii de a schimba ceva în aceasta privinta. si aduce cu sine pierderea oricãrei sperante din sufletul poetului. prin verbe la persoana I („aud” . 6. Gãvescu. 3. 9. . “Iar din prãpãstiile adânci se-aude-o stranie vibrare” “ si ursii albi. 81 (Iuliu C. Altã caracteristicã ce încadreazã poezia în simbolism este cadrul natural care apare ca unul trist si dezolant. în poezia “La Polul Nord”. „pasii”. nemãrginite = întinse solitari = singuri 2.8. tema poeziei. eul liric este marcat. încât par desprinsi din universul terestru.Prin folosirea pluralului articulat „pasii”. acestia sunt atât de înalti. Titlul reprezinta. solitudine care în poezia de fatã devine apãsãtoare. se pune accent pe acest substantiv. devenind singuratici. centrala fiind aceea a unui eu liric pentru care timpul ajunge. care dominã întreg tinutul prin “albul dezolant” . Perceptia acuta a acestei treceri este sugerata prin imagini poetice. într-un oftat adânc si greu” 7. si anume. a sorbi din ochi. care dominã peste câmpii si vãi. “câmpii nemãrginite”). pustietatea (“muntii solitari”. I. 5. prezintã câteva caracteristici specifice liricii simboliste.

La nivel morfologic se remarcã abundenta verbelor la timpul prezent: “sentind”. adresarea directa (“Doctore”). la fel ca si repetitia si simetria unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe ( “muntii solitari”. nevrozã. “am urât si am iubit. am vorbit cu oameni si m-am gândit. viata fiind antidotul pentru moarte. de a simti în fiecare moment. este o metafora sugerând moartea. degeaba = zadarnic. ce sugereazã permanenta stãrii de angoasã. prin evidentierea unei muzicalitati exterioare. “La Polul Nord”. prin albul care dominã. pronume la persoana I singular “ma”. prin substantivul în vocativ „Doctore” si prin folosirea persoanei I singular a verbelor si a pronumelor. 7. “dorm adânc”-“dorm mereu”. 8. prost ca noaptea 4. Laitmotivul în poezia lui Iuliu C. am fost bun si am fost frumos” – enumeratia sugereaza stradania depusa pentru a învinge „boala” fiintei. “se-aude” etc. Boala) 1. iar „medicamentele” (ura. “adorm”. “am citit”. intensificând sentimentele si dând veridicitate întregului poem. culoare simbolizând stari si atitudini poetice de izolare. Cromatica este astfel sugeratã prin culoarea alb. Sãvescu reprezintã un element definitoriu al simbolismului. cititul) sunt încercari de a trai intens viata. I. obisnuitã numai prin ritmuri si rime perfecte. senzatie = perceptie 2. Eul liric considera ca a-ti face viata frumoasa te îndeparteaza de moarte. iubirea. cea cu care ne nastem. Cratima marcheaza caderea vocalei “î” în unirea pronumelui cu adverbul “nue” într-o singura silaba. aducând monotonie. 6. “mi” 5. Cadrul natural este unul trist si dezolant. am învatat sa citesc si chiar am citit niste carti. Titlul poeziei. direct. întreaga naturã ajunge sã strige pustiirea eului liric. . chin si frig lãuntric. a se trezi cu noaptea în cap.“La Polul Sud”). Discursul liric este confesiv. dar mai ales prin repetitia simetricã a unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe (“La Polul Nord”.). “dorm”. „Boala”. 3. 82 (Marin Sorescu. “se vad”. 9. verbe la persoana I singular: “simt”. moartea. iarna are rezonantã în sufletul omului.“La Polul Sud” etc. “îngalbeneste”. Prin intermediul laitmotivului. obtinutã prin ritmuri si rime perfecte.Un alt element definitoriu al poeziei simboliste îl constituie muzicalitatea exterioarã.

continente” – virgula desparte mai multe elemente ale unei enumeratii si. venind din interiorul ca o constientizare a pieirii. nu sa se si apropie de ea. Astfel acestea devin “medicamentele” împotriva mortii pe care o simte înca de la începutul vietii. devenind legatura sa cu tot ceea ce îl înconjoara. de la primele simptome. de când lumea si pamântul. frica de atasament si de cunoasterea necunoscutului. dar nu cunoaste. 5. desi “am cheltuit pe ele o groaza de ani” si ca singurul lucru ce poate fi schimbat în acest sens este trairea intensa. Se observa o Moarte generala. Se realizeaza ca moartea în final nu are loc. În prima strofa a poeziei se descrie sentimentul mortii. Tema poeziei o constituie îndepartarea. Iubirea. I. “cand m-am nascut”. încercarea de a ne face viata cât mai frumoasa. a gândi 2. toate înseamna a fi viu. o moarte care incepe de la inceputul vietii. iar întrebarile sunt adresate siesi. cititul. marca a eului liric si indica autoadresarea. „Oameni. a trai. 9. 7. a-si lua lumea în cap 4. separa elementele unui subiect multiplu.gândire. gânditor. eul liric preferând pasivitatea si detasarea. « privirea » fiind element cheie al acestei poezii. un început de detasare de aceasta lume. ce concentreaza si expune drama omului care stie. . a fi bun. Pleaca trenul) 1. ca lumea. 83 (Marin Sorescu. Revolta si mâhnirea capata forma finala în aceste ultime doua versuri. cu riscuri si framântari. el reuseste sa priveasca lumea. din punct de vedere sintactic. Ideea « Toata viata am privit pe fereastra » exprima neimplicare. se eschiveaza. priveste moartea ca pe o boala. “ziua ma doare soarele. noapte luna si stelele”. ura. Eul liric încearca sa evite aceste simptome. ca un strigat debusolat. « De ce ?» este o interogatie retorica. de lume. dar nu priveste. tristetea omului calator care nu reuseste sa cunoasca niciodata lumea pentru ca are timp numai sa o vada. “ aici în regiunea fiintei mele”. sugerat de epitetul “mortal”. a fi frumos.8. Se vorbeste despre moarte. orase. « Tu » este un pronume personal. Astfel. confuz. Lumea înconjuratoare devine o povara. lipsa trairii în mijlocul lumii si în prezenta ei. 3. pe care încearca sa o înfrânga. Interogatia « De ce ? » accentueaza ideea poetica expusa în celelalte strofe. 6. care vede. gând . fara a apuca sa o si cunoasca.

Mai este. se încearca o anulare a responsabilitatii actiunilor din moment ce decizia de a sta sau a pleca nu iti mai apartine. « de ce ? » vine ca o rabufnire. « Trenul » este cel care se pune în miscare. confuzia si totodata resemnarea : nu se stie cine a plecat. Din nou. eul liric este cel purtat. orase. de vapor. eul liric nu îsi asuma viata. Din punct de vedere sintactic virgula coordoneaza circumstantialele de loc iar din punct de vedere stilistic are rolul de a coordona termenii unei enumeratii. 3. condamnat de sine sa priveasca. se-adumbrea= se intuneca stins= imperceptibil. timpul tot se scurge. dar sa nu cunoasca. fapt sugerat de verbul la participiu « pironit » si sintagma « m-am uitat pe fereastra ». Întreaga strofa este o metafora ce sugereaza viata omului care doreste sa vada. ca facem alegeri. când de fapt suntem victime ale pasivitatii noastre. Pasiv. continente » când. ca luptam. Totul sta.8. Interogatia din final. « Pleaca trenul » este o metafora. limitându-se astfel la o cunoastere superficiala. « Tu » doar esti în tren. o constientizare a irosirii: « Toata viata m-am uitat pe fereastra […] De ce am impresia ca am cunoscut lumea ? » I. 84 (Nichita Stanescu. Efectul este acelasi: fie ca trenul merge sau sta. el este cel care nu se opreste la ele. oameni. de tren. vag 2. ruptura tot se produce. a aceluia blocat în pasivitate. o încununare a emotiilor exprimate pe parcursul poeziei. Ultima strofa expune metafora dramei calatorului. Sarutul) 1. cât si efectele ei. iar el fuge. Astfel. iar timpul trece pe lânga noi. efectul este acelasi. niciodata „tu”. responsabilitatea nu este asumata. indiferent din ce parte se produce actiunea. lucru sugerat de enumeratia « de autobuz. –a avea nevoie de ceva ca de aer . el nu actioneaza. dar se constientizeaza ruptura . lasându-se purtat inert de mersul lucrurilor. Titlul poeziei sugereaza pasivitate si detasare. care aduce în prim-plan si ideea detasarii. Fug « copacii. el nu fuge. dar îi este teama sa simta. hurducat de caruta ». trairea. Resemnarea vine odata cu constientizarea ca în curând va pleca si trenul tau. reprezentând atât despartirea. de fapt. trenul face actiunea: trenul sta sau trenul se duce. copacii fug. 9. de asemenea. expusa ideea trecerii ireversibile a timpului si a incapacitatii de a-l trai : avem de multe ori impresia ca ne traim viata. un tren tot se pune în miscare. el nu sta.

fiind un simbol al iubirii. Prin intermediul simbolurilor. Virgula desparte în text elementele componente ale enumeratiei.a ramâne în aer 4. radiul si poloniul sunt elemente chimice radioactive.a avea un aer preocupat .a-si da aere . nenfasura) 9. Titlul are rolul de a-l introduce pe cititor in universul de fictiune propus de autor si de a oferi o cheie de lectura a textului. 5.motivul relatiei omului cu transcendenta . Îndragostitul sugereaza faptul ca prin iubire. a da vrabia din mâna pe cioara de pe gard.. Atmosfera mitica este subliniata de versul liber si masura de 11 silabe. 7. a da ocol.). Nu am putut gasi la magazin calorifere cu sapte elementi. Alchimie) 1. 2.motivul cuplului adamic 6. a da cu bâta-n balta. tema iubirii . 8. fapt sugerat de sintagmele care unesc cele doua lumi (si pasari mari se coborau pe banci/ si pe statui. 85 (Marin Sorescu. Plutoniul. Metafora steaua neagra este formata din doi termeni aproape antitetici si rolul sau este de a crea o atmosfera ireala. 3. În ultima strofa se regaseste motivul iubirii creatoare de lumi si motivul cuplului adamic. -prezenta monologului liric adresat -marci ale eului liric si prezenta verbelor la persoana I plural (ne sarutam. romantica.. omul poate atinge absolutul.. Verbele din prima strofa creeaza o atmosfera aproape ireala si sugereaza un timp mitic al iubirii.motivul iubirii creatoare de lumi . peste iarba. pe cabluri. I. îndragostitul îsi exprima conceptia despre iubire si consecintele pe care aceasta le are asupra eului interior si asupra universului. . a da de veste. de a sublinia sentimentele de duiosie ale îndragostitului si de a sugera ca prin dragoste omul poate accede la absolut.

”. Dar din pacate reactia continua la nesfârsit fara un rezultat. „mele”). Poezia se încadreaza în lirismul de tip subiectiv prin marcile lexicogramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 si prin adresarea directa prin invocatie retorica care accentueaza subiectivismul poeziei. I. Sinonimul contextual pentru cuvântul învaluita este „îmbracata” si pentru a depana este „a desfasura”. numar fatidic... piatra filosofala. Deci titlul simbolizeaza cautarea orbeasca a fericirii. „preumbla-te” . întreg. „.”). sunt insuficiente. 8. Titlul poeziei este un simbol ce ne arata unghiul din care trebuie sa citim poezia pentru a întelege semnificatia urmarita de autor. „va dau jumatate.4. „Fa focul”. „Fereste-ma”. 5.. deoarece nu sunt o suta.mai arunc sub cazanul vostru. 3. Cele nouazeci si noua de elemente. fericirea. Opozitia din strofa a doua dintre ideea de întelepciune si cea de fericire reliefeaza asemanarea dintre cele doua notiuni în conceptia umana dar ele au valori si întelesuri diferite.. Structurile care pun în evidenta prezenta eului liric sunt: „Aseaza-mi-te alaturea”. Frunzele – Elegie de toamna) 1.. Invocatia este folosita în discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii. un numar rotund. Fericirea este un scop în timp ce întelepciunea este un mijloc de a atinge scopul. „dati-mi”. 2. asemenea elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor.” .. Risipa se realizeaza prin consumarea timpului dat fiecaruia sa-l traiasca în întretinerea reactiei chimice care ne promite drept produs final fericirea. El transforma toata framântarea omului de a obtine fericirea într-o pseudo-stiinta cum este alchimia ce are un tel final imposibil. 6.”) si adresarea directa prin folosirea formelor verbale si pronominale la persoana a II-a („Ati gresit calculele. a se da de ceasul mortii. „mea”. în ceasul al doisprezecelea... Acest procedeu artistic permite exprimarea mai directa a sentimentului de dezolare si creste intensitatea mesajului transmis.. Marin Sorescu în ultima strofa a poeziei „Alchimie” foloseste metafora si un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arata risipa ce se realizeaza în cautarea pietrei filosofale. a-i suna ceasul 4. Marcile gramaticale ale prezentei eului liric în textul dat sunt formele verbale la persoana I („Ce sa fac eu..”. Ele sunt trecute în tabloul fiintei sale ordonat. Alta marca gramaticala existenta în textul dat este prezenta formei pronominale a persoanei I („eu”. 9. si care foloseste calcule si formule imprecise bazate pe intuitii eronate. 7. Cuvântul a carui forma nu mai este conforma cu normele limbii literare actuale este „alaturea”.„Va dau jumatate. 86 (Radu Stanca.

ceea ce reiese din verbul la modul conjunctiv „Sa nu simt”. Formele de imperativ exprima vointa hotarâta si cererile arzatoare ale eului liric ce iau forma unor porunci adresate fiintei iubite. dezolare. trecerea ireversibila a timpului si un motiv literar este cel al toamnei si al frunzelor moarte. toamna. De asemenea. 9. „Frunzele-Elegie de toamna”. precum metafora. Timpul trece în mod ireversibil iar omul este purtat prin viata precum frunzele uscate de vânt. inversiunea cu rol de accentuare a ideii poetice. Astfel. Amploarea suferintei interioare si a temerilor este evidentiata prin inversiunea „vasta urgie”. angoasa. neputând sa se împotriveasca destinului. durerea. Frunzele moarte purtate de vânt simbolizeaza atât efemeritatea fiintei umane cât si cât de nesimnificativ si neputincios este omul în fata naturii. se remarca personificarea „frunzele sub pasi. cadru necesar exprimarii unor trairi de o asemenea gravitate si intensitate. Astfel. frunzele. 6. titlul prefigureaza ideea de ansamblu a textului. În cadrul poeziei. reluat în cadrul fiecarei strofe. deznadejdea si durerea provocate de drama omului a carui sperante sau spulberat. Astfel. . si care. este anticipata încarcatura afectiva a poeziei. expresivitatea este realizata prin figurile de stil existente. elegia. fixeaza motivul central al acesteia. cautând refugiu si alinare în iubire. eul liric este înspaimântat. accentueaza ideea deznadejdii. Titlul poeziei. Uzitarea modului imperativ al verbelor este o marca a lirismului subiectiv si implicit a eului liric. aceea a spulberarii iluziilor si sperantelor la gândul perisabilitatii fiintei umane. ritmul alert al confesiunii este sustinut de folosirea modului imperativ care sugereaza totodata deznadejdea si disperarea eului liric. sentimentele dominante fiind melancolia. regretul. 8. Prin intermediul acestei metafore este vehiculata ideea trecerii ireversibile a timpului care ia cu sine toate sperantele. acesta doreste cu tarie sa evadeze din realitatea dezolanta. a disperarii si tristetii eului liric. Limbajul poetic se remarca prin expresivitate. Este dezvaluit si elementul central în jurul caruia graviteaza întregul discurs liric. în raport cu universul. cum este cea din versul „Sa nu simt frunzele cum zboara în vânt”. personificarea. Chinuit de ideea efemeritatii fiintei umane si de regretul vremurilor apuse. 7. înca din titlu este fixat cadrul natural metaforic. poezia capata forma unui monolog adresat. Personificarea e menita sa exprime zbuciumul interior. cum gem” care se constituie totodata într-o imagine artistica auditiva. Expresivitatea limbajului poetic este dovedita si de uzitarea metaforei.5. Eul liric ar dori sa se sustraga acestei realitati dureroase si sa opreasca timpul. Prin referire la specia genului liric. este cuprins de tristete. toamna cu frunzele moarte. Tonul autoritar. Constientizarea dramei umane. O tema prezenta în text este efemeritatea fiintei umane. a realitatii necrutatoare genereaza deznadejde. Astfel.

subliniaza importanta iubirii pentru eul liric. focalizând accentul asupra iubirii.“n-o sa moara” 2. “Iubirea. totodata posibilitatea împlinirii unui scenariu ideatic.”) si prin inversiunile cu rol prozodic. I. “la nesfarsit”. Expresivitatea este realizata prin repetitia anaforica (“si chiar. Iubirea lui nu va muri nicicând. . Cel de-al doilea catren nuanteaza eternizarea sentimentului de iubire.Astfel. vezi. “eu” marcheaza prezenta lirismului subiectiv.nicicând n-o sa dispara”. Sonet) 1. Apozitia “ea”. 7. 4. Verbul la conditional-optativ “ar mai trece“ si cel la viitor “n-o sa dispara “exprima dorinta eului liric de a conserva acest sentiment. de accentuare a sentimentului de iubire (“ea. dar si prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular „tale”. ea n-a murit. Cele doua virgule din versul “Iubirea. nicicând n-o sa dispara” are rolul de a izola o apozitie (“ea”). reliefeaza lirismul subiectiv.Iubirea este un sentiment ce creeaza o anumita vulnerabilitate.” 6.. caci ratiunea nu mai are putere în fata sentimentului intens. “tainice cununi”). “înc-o “. de a-l proiecta într-un plan ireal si... pentru elidarea unor vocale (“dac-ar”. Apar sintagme care marcheaza permanenta iubirii:”înc-o seara “.. 87. nu l-am crezut. acest lucru evidentiând totodata unitatea cuplului. Pronumele de persoana I singular “-ma”. Nici când mi-a aratat dovada.”n-o sa dispara“. Legatura afectiva dintre eul liric si iubita e redata simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural ”noi”./si multe. “va dainui “. “n-o sa piara”. implicarea afectiva a eului liric. 5. expresivitatea la nivelul limbajului poetic se realizeaza prin intermediul figurilor de stil folosite în cadrul poeziei. ea . Adresarea directa a eului liric este subliniata prin pronumele de persoana a II a singular ”-ti”. ea. (Radu Stanca.dar . Confesiunea lirica evidentiata prin marcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural – “noi”). 8. Iubirea devine elementul de conexiune între cei 2 : „Iubirea. ea . Folosirea cratimei. 3. devine astfel subiectiva si reuseste sa treaca peste toate defectele celui/celei asupra caruia/careia îsi rasfrânge iubirea.. “dainui-ntre”) ajuta la pastrarea masurii de 10-11 silabe. Rima este încrucisata. Persona încercata de acest afect. nicicând n-o sa dispara “.” “si dragostea . nicicând n-o sa dispara. Ea este o slabiciune.

duiosie. din punct de vedere gramatical. într-una: Într-una din zilele vacantei voi merge la mare. Mijloacele artistice la care apeleaza . Virgula.9. “nedreptate” suprima insolitul imaginilor artistice. ducând la confruntarea dintre creator si gânditor. Nedreptate) 1. Titlul exprima si subliniaza aparitia eului liric subiectiv. figurile de stil creeaza ambiguitatea limbajului împinsa pâna la aparenta de nonsens. I. „De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?”. pusa în relatie antitetica cu depasirea limitelor 7. 3. care lupta cu sine. Astfel. prin folosirea verbelor la pers. iar din punct de vedere stilistic accentueaza importanta ochilor si a picioarelor în cadrul vietii si. 89 (Nichita Stanescu. a se culca pe o ureche 2. “noi”. prima interogatie retorica pune sub semnul întrebarii normalul si sugereaza iesirea din limitele banalului. tristete. a trage cu urechea. I plural. prin rasturnarea firescului. o desprindere de contingent. Inserate între versurile 7-13 se regasesc epitete personificatoare atribuite tristetii si dragostei: “urâta”. mai ales. prezenta interogatiilor retorice 8. poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului. Astfel. inclusiv prin ermetismul expresiei. . sperante. orice poet. antonimie: realitatea-visul despartind-unind 2. nedreptatea firescului. de absurd. a duiosiei în planul iubirii. 18 silabe 5. 88 (Nichita Stanescu. Necuvintele) 1. prezenta eului liric implicat. 6. dar si evidentierea ideii poetice. “înfrigurata”. întotdeauna. dar totodata. au drept scop înfrumusetarea versurilor. Lirismul subiectiv se caracterizeaza prin prezenta monologului liric adresat si prin intermediul marcilor eului liric (pronumle de persoana I singular si plural): “eu”. marcheaza elipsa predicatelor. I. 9. dragoste 4.

întruna: Dupa spectacol ma batea la cap întruna! 3. a taia frunza la câini. a se bate cu morile de vânt. Poezia „Necuvintele” se prezinta ca o arta poetica prin faptul ca poetul îsi arat propria conceptie despre modelul de poezie. referindu-se la faptul ca omul vrea sa acceada la o conditie superioara. a taia elanul. o creatie a esentei lucrurilor. „adaugata” – înlaturata. Nichita Stanescu este un înnoitor al poeziei prin faptul ca aduce atât elemente noi. Lauda omului) 1. a-si bate gura degeaba. Strofa a doua evidentiaza dorinta autorului de a afla adevarul. „înlauntru” – exterior. Cuvântul „oamenii” este scris cu doi “i” pentru ca primul i reprezinta desinenta de plural a substantivului respectiv. de a nuanta nasterea unei noi lumi. I. Aripile ascunse ale oamenilor sugereaza superioritatea gândului. 2. Nichita Stanescu se foloseste de o metoda a contemplarii. 3. adevar reprezentat de un singur cuvânt. acel laser lingvistic = acel cuvânt 5. Omul întotdeauna vrea sa se autodepaseasca. si a solutiei gasite de el pentru obtinerea unei noi lumi se contureaza o veritabila arta poetica. a reflexivitatii ce caracterizeaza fiintele inteligente. iar al doilea i este articol hotarât. cu exceptia strofei a treia în care primele doua versuri se repeta. a temei. 7. pentru ca descrie cel mai bine atmosfera create si anume aceea a necuvintelor. În ultima strofa. Din punctul de vedere al prozodiei poezia este lipsita de rima. iar celelalte versuri sunt alcatuite independent de poeziile clasice. În text se repeta verbul “a naste” (“nascând”) care are rolul de a evidentia procesul creator. poetul foloseste imaginea vizuala „cu aripile crescute înlauntru. planând”. plutind. 8. a-l taia capul 4. În acest sens titlul este semnificativ. sa atinga absolutul. 9. Tema poeziei este creatia ca înnoire a universului. a filosofarii pentru aflarea acestui cuvânt ce poate fi aflat numai în vis. / care bat. cât si o altfel de gândire asupra poeziei moderne. “Necuvintele” reprezinta o arta poetica deoarece arata ideea autorului despre poezie si despre lumea înconjuratoare în general. batut de soarta / de Dumnezeu 4. 6. 90 (Nichita Stanescu. . Cu ajutorul limbajului.

I. sunt cele mai originale si mai surprinzatoare. Virgulele desparte grupul verbal construit cu gerunziu de restul enuntului si reliefeaza semnificatia sintagmei: o personificare. „ochii”. Titlul este un element esential al receptarii. Formularile capata o miscare grava si linistit-suitoare. Lirismul subiectiv reprezinta manifestarea directa a eului liric. Cea de-a treia strofa. 9. oamenii sunt niste pasari extraordinare având aripile „crescute înlauntru“ si planând fantastic în cel mai curat aer.” se refera la faptul ca poezia se face prin fuziunea dintre puterea de judecata si afect. „umeri” . trei trepte ale unui fel de silogism poetic. ca pentru a purta în ele adevaruri absolute. precum si prin exclamatiile din finalul fiecarei strofe. „sprâncene”. aerul îl gândeste ca pasare cu aripile crescute înlauntru. Pentru aer. ci constatarea uimita ca în atâta relativitate cosmica pare probabila ipoteza ca elementele lumii materiale.. Omul este mai presus de orice prin emotii si inteligenta. din întrepatrunderea ratiunii cu sentimentul. în tipare sintactice de neclintit. identifica specia lirica cu o oda. un altul al pietrelor si un al treilea al aerului. chiar daca cu valoare generalizatoare. vocea lirica este prezenta în text prin adresarea directa. Poetul ne propune aici o viziune a Omului ca punct suprem si continuu ascendent al evolutiei materiei în Univers. a pietrelor si a aerului. A imagina aripi crescute înlauntru. „frunte”. 91 (Nichita Stanescu. este a elogia la maximum intelectul uman. „care e gândul“. . pentru ca reda ceea ce gândesc pomii. 6.. sporesc impresia de dinamism continuu. facând apel la propria lor sfera semantica. vâslind în aerul gândului. Titlul poeziei. pietrele gândesc omul ca miscare si ca lumina. ca si adaosul „ascendent“ al celor doua versuri supranumerare din strofa ultima. Ca si cum natura ar avea propria constiinta. 8. Dimineata marina) 1. toate trei cu privire la Om. De asemenea. definitive. în poezie sunt enumerate trei perspective metaforice cu privire la om: a copacilor. Lauda omului. în niste metafore ce depasesc analogia clasica si exalta diferentierea. În poezie. complementare una alteia. desi continutul textului nu integreaza epitete elogioase sau superlative rasunatoare. Ultimele doua imagini. mediul pasarilor.5. pe parcursul celor trei strofe. „tâmplele” 2. Astfel se poate gândi un punct de vedere al copacilor. pietrele si aerul. adânci si de o mare plasticitate intelectuala. eul liric este sugerat. în tendinta lui perpetua de a stapâni legile universului. pietrele si aerul. Copacii gândesc omul ca emotie si ca niste „fructe plimbatoare”. Repetitia locutiunii substantivale „Din punctul de vedere al . Cei doi termeni repetati în poezie sunt „soarele” si „oamenii”. Nu însa simetriile dau superioritatea acestei poezii. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. sa aiba un „punct de vedere“ despre Om. copacii. 7. „ce-o zaresti”.

Adolescenti pe mare) 1. Poezia se face pe sine ca obiect si se construieste cu fiecare vers. Tema trezirii constiintei / a nasterii lucide. motivul somnului. a taia frunza la câini etc. identificându-se cu soarele. 5. fiecare cuvânt. Cuvintele au valoare în sine. a se îmbata cu apa rece. Textul apartine neomodernismului. omul devine centru al universului. prin personificare. 7. 4. Nicolae Manolescu vorbeste despre substantializarea limbajului si poetizarea realului. natura se trezeste la constiinta). Discursul liric confirma partial si completeaza întelesurile sugerate de titlu. 2. Rima este încrucisata. masura variaza între 10 14 silabe (într-o rostire rapida a primului vers al acestei strofe) 6. glorificând momentul nasterii lucide. 1-3 feminina si 2-4 masculina. motivul ascensiunii. lenta = lina. Orice titlu induce un anumit nivel de lectura a textului poetic si genereaza un orizont de asteptare. reinterpretarea miturilor (geneza este aici individuala. Titlul poeziei citate este alcatuit dintr-un substantiv comun însotit de un adjectiv cu valoare de epitet. motivul biblic al mersului pe valuri . 9. motivul marii. având drept caracteristici lirsmul reflexiv si imagismul metaforic. a sti ca pe apa. 92 (Nichita Stanescu. a-i taia cuiva (toata) pofta. Sentimentul este generator de sens. consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor. devenind o prelungire a universului uman. a taia drumul / calea cuiva. „si plopii. 8. trezindu-se brusc” – personificare. numai ca dimineata devine o metafora a trezirii constiintei: fiinta cosmicizata se trezeste din somnul necunoasterii. tema adolescentei. universul material prinde viata. tine lumea în fiinta. Apostroful din versul: „macar pân' la genunchi în valul diafan” marcheaza absenta vocalei “a”. teapana = puternica. rostirea într-o singura silaba / tempo rapid. motivul luminii. în lumina. Titlul sugereaza un tablou de natura. moment auroral privilegiat.3. 3. într-un moment al zilei. al iluminarii. schimbându-i contururile. I. dar dincolo de cuvânt se deschide o alta lume. într-o viziune monumentala. pe apa Sîmbetei 4. a da apa la moara. Eul poetic are viziunea propriei geneze ca fiinta suprema. Imaginea vizuala a soarelui si sinestezia „lumina-n ape o sa-mpunga” contureaza o lume a obiectelor si a fiintelor aflate într-o relatie de întrepatrundere.

12 silabe în al treilea vers si 15 silabe în al patrulea vers. reprezinta calitati ale tinerilor. . împlinire si desavârsire a fiintei. din suflet. motivul zborului. Cele doua epitete. „zvelti” si „calmi”. numit ingambament. Spre deosebire de asteptarea celui care îi contempla. cunoastere de sine. a-si da sufletul. pentru ca poezia nu se mai bazeaza pe reprezentare. 14 silabe în al doilea vers. 6. motivul zeului Marte. Epitetul „lenta înaintare” semnifica plutirea lina. 9. Rima strofei a treia este încrucisata si feminina. care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare. ca Isus. a adolescentilor cuprinsi de elanuri impetuoase. 7.5. Tema iubirii. fara a se marca fiecare vers prin majuscula (scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite). Ultimele doua versuri reprezinta un fel de concluzie / constatare a întregii poezii. motivul Lorelei. cu sufletul la gura 4. Masura strofei a treia este de 9 -11 silabe. prelungit si în neomodernism. „mansarde” 2. a pune suflet. calma. I . Transparenta ideii poetice este ilustrata aici de imagini artistice si de prezenta eului liric ca spectator. În primele patru versuri – rima încrucisata. masura de 16 silabe în primul vers. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stanescu. motivul ploii. „concreta". ci este ea însasi un act. pe mare. tinerii au capatat deprinderea de a „merge pe valuri”. ca un dans cosmic. fapt subliniat si prin utilizarea conjunctiei adversative „dar”. firesc. semn al puterii extraordinare a acestei vârste mitice si al încrederii pe care adolescentii o au în ei însisi. „infernal". Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului. fara multe figuri de stil. prezenta si în aceasta poezie si este datorata unui limbaj simplu. Substantivul Marte este scris cu majuscula deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului si a vegetatiei. Ploaie în luna lui Marte) 1. impulsionati spre descoperire. 5. 93 (Nichita Stanescu. care stabileste o opozitie cu ideea din versurile anterioare. 3. Adverbul „simultan” evidentiaza ideea unei alinieri ca într-o competitie care-i ajuta sa se cunoasca. 8.

Septemvrie) . 94 (Gheorghe Tomozei. din ultima strofa. de obicei. De altfel.]" este folosita pentru a sublinia ca în fata iubirii celor doi.6. se remarca personificarile „Peretii odaii erau / nelinistiti [. care îl pune pe îndragostit sa aleaga între iubirea lor („oamenii") si alte idealuri. al depasirii limitelor banalului. care sugereaza fericirea îndragostitilor si rezonanta universului înconjurator la sentimentele lor. 8. raspunde-mi" vin sa sugereze faptul ca îndragostitul îsi lasa iubirea undeva departe.. lucru sugerat de primele doua versuri. ambele impunâd motivul zborului. asociat iubirii tragice.. „dansau”) 7. sugereaza destramarea cuplului erotic. Epitetul superlativ „ploaie de tot nebuneasca". Metafora „mie-mi ploua zborul. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare nostalgica a trecutului. urmata de repetitia „raspundemi. se exprima bucuria existentiala intensa. „ploua”. Personificarea „Peretii odaii erau / nelinistiti [. înaltatoare. În penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre îndragostiti. pâna si lucrurile care. Tot prin personificare. Iubirea de altadata este proiectata în mit cu ajutorul imperfectului („ne iubeam”. este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi au trait-o „în luna lui Marte". sirena a Rinului care atragea corabierii într-o zona stâncoasa. el îndreptându-se spre alte idealuri. De asemenea. Uitarea odaii unde ei se iubeau si înaltarea marcheaza distantarea îndragostitului de iubita sa. dar care pot fi efemere („ploaia") 9. care contin o imagine vizuala: „si ma-naltam. îsi pierd aceasta calitate. Ultimul vers poate fi interpretat ca o întrebare retorica din partea iubitei. a bucuriei existentei. sentimentele îndragostitilor reflectându-se în tot ceea ce îi înconjoara. imposibile în romantism. caci pentru îndragostit lumea apare ca un miraj continuu. prin iubire. al înaltarii. si nu mai stiam unde-mi / lasasem în lume odaia". sunt de neclinit. Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice regasite în text. care fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. la fel ca si imaginea vizuala „si ma-naltam". provocându-le moartea). „sufletele noastre dansau”..]" si „Sufletele noastre dansau". iar vocea iubitei rasuna ca un ecou îndepartat.. a instinctului. întâlnim imagini vizuale ca „norii curgeau". Ploaia este o metafora a vietii. cu pene" sporeste expresivitatea textului. Imaginea auditiva „Tu ma strigai din urma". I. În poezia Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stanescu. chemarea iubitei cu numele Lorelei (în mitologia germanica.

prelungeste durata momentului evocat si o imobilizeaza într-un tablou sensibil si melancolic. 8. pentru ca timpul copilariei a trecut. (cer = verb la persoana I. se termina cu puncte de suspensie pentru a invita cititorul la reflectie. precum toamna. Sintagma „cântecul cel mai trist” este. „carte”. asadar. de dupa himericele clai de fân ale verii. la timpul lor. 6. având. îmbatrânesc si se sting. o lamurire asupra primei sintagme. 5. Virgula folosita în versul „Cântecul trist. 3. „septemvrie. cad „domol”. Metafora „radvanul toamnei” exprima plastic aparitia regala a toamnei. care te invita sa gândesti la rostul lumii si al fiintei aflate sub puterea timpului. 4. cântecul cel mai trist” are rolul de a izola. omonim lexico-gramatical) 2. singuratatea. Frunzele simt trecerea timpului si . exprima starea de tristete a fiintei. asemenea unei fiinte umane. Epitetul „frunze târzii” sugereaza efectul venirii toamnei. pentru a sugera nostalgia. apozitia dezvoltata „cântecul cel mai trist” de determinantul sau („cântecul trist”). într-o continua rotatie calma a anotimpurilor.1. Declin) 1. 2-4 masculina) si masura de 10-11 silabe. târzii 2. I. datorita punctelor de suspensie prezente atât în fiecare strofa. cât si în ultimul vers. întrucât cea de-a doua virgula ceruta de situatia gramaticala lipseste. 9. Tema trecerii timpului. râvnind dupa mângâierea doamnei învatatoare. „iubire” sunt cuvinte din fondul vechi al limbii. „Septemvrie…” . lasa cititorul în suspans. timpul imperfect creeaza durata si simultaneitate. Rolul punctelor de suspensie din primul vers. Rima încrucisata (1-3 feminina. singular. Acestea „ruginesc”. este de a marca o pauza afectiva în rostirea poeziei . amintirea. septemvrie. partial doar. Poezia are o predispozitie spre meditatie. si rol de gradare a intensitatii. asociindu-si mai multe motive. se înroseste tot si se eschiveaza. copilaria. dar care nu va mai veni niciodata. Când îi cer explicatii. Utilizarea verbelor la modul indicativ. Ideea poetica este tristetea indusa de venirea toamnei si este evidentiata prin epitete : „surâsul meu amar” ce exprima atât amaraciunea. de asemenea. Strofa curenta. cât si falsitatea zâmbetului. „radvanul”. 95 (Ion Vinea. o alinare mult asteptata. implicit si poezia. . deprimarea fiintei care se identifica cu „cel mai trist scolar”. Limbajul poetic în poezia citata este caracterizat de reflexivitate. ca la Virgiliu. „frunze”. 7.

continua. cât si lumea animala. sub impulsul unui pesimism continuu si a obsesiei pentru moarte. „frunzele care se dau în vânt” ). renunta asadar. acestea fiindu-I atribuite de catre privitor. Atât lumea vegetala. care „întârzie” în planul sau interior. la fel si fiinta asteapta „sarutul” care sa îi încalzeasca sufletul. natura îsi urmeaza vechiile obiceiuri si nu manifesta nici revolta. este transpusa în planul exterior si corelata cu toamna târzie. demult uitata în sine ( „o tristete întârzie în mine” ). 8. nici nerabdare. În poezia lui Ion Vinea sunt prezente tema melancoliei si cea a toamnei.3. pe viata. aspirând tristetea peisajului tomnatic. pentru a rupe sirul de zile derulate identic. „turmele ce-si pasc soarta”. prin „apele ce-si urmeaza albia”. în viata. prin „turmele ce-si pasc soarta”. Imaginea creata de aceste versuri este aceea a unei bucati de lume cuprinse de melancolie si care. „frunzele care se dau în vânt” ). pentru a se salva. autorul nelasând cititorului doar indici asupra ceea ce doreste sa exprime. lumea interioara. „glasul sterp”. 9. astfel încât omul pare a avea un aer bolnavios. singular) 6. a sentimentelor pare a acumula din ce în ce mai multa melancolie. 7. folosite cu sensurile lor denotative. Asa cum întreaga natura asteapta prima zapada din an pentru a se sparge monotonia existentei. Eul liric din poezia Declin traieste o tristete anonima. Limbajul poetic în textul lui Vinea este caracterizat în principal de expresivitate. ca urmare a sentimentelor proprii de neliniste si tristete. care declanseaza melancolia eului liric si care declanseaza monotonia bolnavicioasa în planul exterior ( „arborii neajunsi la cer”. care îl determina sa observe doar ceea ce este deprimant si dureros în jurul sau (“cântecul cel mai trist”. 5. Cuvintele din poezia lui Vinea sunt. de-o viata. tristete si care reflecta o orientare a eului liric catre visare si izolare. vaga. prin „arborii neajunsi la cer”. cele doua planuri au atitudini diferite. Prezenta acestor trasaturi demonstreaza caracterul elegiac al poeziei. se „da în vânt”. Expresivitatea rezultata din repetitia prepozitiei „între” în ultima strofa a poeziei (anafora) consta în sublinierea ideii ca intreaga natura este cuprinsa de tristetea toamnei. Marci ale subiectivitatii: „în mine”. Astfel. persoana I. respectiv sarutul). Pe de alta parte. ca în poeziile simboliste. . „(nu)-mi” (pronume personale. sunt cuprinse de vraja morbida a anotimpului. viata de câine. Elementele cadrului natural sunt numite si nu doar sugerate. si chiar si elementele naturii. a lua viata 4. de exemplu. în cea mai mare parte. În asteptarea elementului salvator (iarna. Elegia este specia poeziei lirice care exprima sentimente de melancolie. Tristetea eului poetic. Utilizarea acestei din urma expresii poate conduce catre ideea ca eul liric este interesat el însusi de posibilitatea sinuciderii. una dupa cealalta. ci numindu-si sentimentele în mod direct.

sporind tragicul. 6. ocarau = huleau 2. I. arsita = dogoare. 5. „În vale…dormea Ierusalimul”). Versul „si-adânc zbucnea blestemul în inima de mama” face referire la suferinta Mariei. „arborii neajunsi la cer”. La fel si maslinii. Textul apartine traditionalismului interbelic si are ca tema centrala tema caracteristica a acestui curent si anume constiinta religioasa ortodoxa. determinând si schimbarile naturii. Rolul cratimei în sintagma „la picioarele-i zacea” este acela de a realiza pronuntarea legata a celor doua parti de vorbire diferite: substantivul si pronumele neaccentuat în cazul dativ. Puse sub semnul metaforic al titlului. imaginile sugereaza destramarea lenta a fiintei. în cruce 4. Chiar înainte ca Isus sa moara. „turmele ce-si pasc soarta”). Redarea cât mai fidela a rastignirii lui Isus se subordoneaza încercarii de recuperare a radacinilor. „curata-i frunte”. mama lui Isus. însa prin intermediul acestora se vede faptul ca natura simte pierderea. „Ierusalimul doarme”. spre primordial. acest lucru având drept efect o exprimare coerenta. în final moartea lui Iisus.termenii îsi mentin proprietatiile. Discursul liric este descriptiv pentru ca prezinta numeroase figuri de stil epitete („arsita grozava”. „lumea cea pribeaga”). dramatismul versurilor. caci ei sunt fara frunze.. Unele sintagme sunt totusi destul de dure („glasul sterp”. pentru ca „E toata viata care doare asa / Zi cu zi pe întinderea stepelor”. Prima propozitie. a-si face cruce. Folosirea cuvântului „blestem” pentru a arata nenorocirea personajului liric Isus arata imposibilitatea de a schimba ceva si faptul ca destinul trebuie împlinit. prin simplitatea ei si prin alaturarea numelui lui Isus de verbul la . când suferinta lui este maxima. imagini vizuale ( „Maslini fara de deunze dormeau). Pe cruce) 1. Invocarea pasajului biblic este o alta tema caracteristica si anume aceea a întoarcerii spre primar. Prima strofa a poeziei prezinta apropierea mortii lui Isus. concisa. 7. 3. Cadrul exterior se afla în relatie directa cu personajul liric. a-si duce crucea. natura se dezlantuie violent prin arsita grozava si prin varsarea lavei. „umilinta talangilor”. 8. pustietatea. imagini auditive („râdea cu hohot gloata”) si pentru ca reda dimensiunea spatiala („Pe stâncile Golgotei”. Sintagma „Inima de mama” înduioseaza. Declin. pus în fata verbului „zbucnea” sugereaza violenta si profunzimea chinurilor interioare ale mamei. chinurile si. 96 (Vasile Voiculescu. oboseala existentiala. Adverbul „adânc”. Când Iisus este cuprins de somnul mortii chinul se sfârseste si pentru natura..

„ma”. cerul) este învinsa de moarte. adaptarea naturii la suferintele personajului liric Iisus este un element prezent si în Biblie care apropie viziunea autorului de viziunea religioasa. 6. reprezentata de elemente precum sângerase. Poezie) 1. „m-”. Creatia este vazuta ca un basm. Apoi. spinii. menirea poetului. 9. I. personificata se dezlantuie si participa la acest moment de rascruce. dezlantuita. 7. Viata lui Iisus redata prin metafora „palea fruntea-i curata” se stinge din cauza sângerarii si a spinilor. iar menirea poetului este aceea de a-si folosi toate . În primul rând. reactiile celorlalte personaje lirice. viziunea poetului asupra acestei scene biblice reiese foarte expresiv din versuri. a cadea pe gânduri. tema centrala a traditionalismului interbelic. Pornind de la acest vers se poate presupune ca poetul prezinta momentul în care viata.imperfect „murea” accentueaza tragicul si solemnitatea momentului. 3. 97 (Vasile Voiculescu. a bate gândul 4. având rolul de a introduce enumeratia realizata de urmatoarele trei versuri. În opinia mea. mijloacele artistice (figuri de stil. curat. Metafora „surugiu la cuvinte” sugereaza rolul poetului si anume acela de a conduce cuvintele si de a le potrivi cât mai bine în rime si versuri. buzdugan. disperarea mamei. propozitii scurte) reusesc sa redea tragicul si gravitatea momentului. Ea este urmata de epitetul „arsita grozava” care face legatura între personajul liric si exterior. dar si la menirea poetului. Natura. palat. Poezia este o arta poetica deoarece ideile poetice cuprinse în text fac referire la modul în care este realizata creatia. tipatul Mariei Magdalena. cuvântul 5. Cele doua puncte de la sfârsitul primului vers marcheaza o pauza în vorbire. reprezentata de elementele legate de credinta (cruce. craiasa 2. „le strunesc”. neputinta ucenicilor accentueaza si mai bine momentul facând apel la constiinta crestina. teme/motive literare: creatia. poezia „Pe cruce” reda viziunea poetului reusind în acelasi timp sa sensibilizeze ctitorul. Prezenta eului liric este marcata de verbele si pronumele la persoana I singular: „le momesc”. În concluzie. a pune pe gânduri. Nu în ultimul rând. a zbura ca gândul si ca vântul.

redat prin personificarea „Amutesc. Cartea) 1. totul se destrama. Poezia apartine traditionalismului prin tematica. 5. se pare ca rimele nu mai au aceeasi valoare. iar paginile care trebuiau umplute ramân albe. nevoia credintei în zei a disparut. ducând asadar la „moartea” lor. Pe masura ce cunostintele au avansat si au început sa dea un sens rational acestor evenimente. cunostintele generale ale omenirii erau limitate. Strofa finala începe cu îndemnul „Loc. I. speriati. De acum se instaleaza un haos. neputând trece peste anumite bariere ridicate de ignoranta personala. Fenomenele mai complexe ce nu puteau fi explicate cu ajutorul mijloacelor contemporane erau asadar plasate în sfera unui anumit plan supranatural al carui stapâni erau zeii. În sintagma „duhurile-nchise” cratima marcheaza elidarea vocalei „î”. 98 (Vasile Voiculescu. totul dispare ramânând doar urme pe paginile albe. O alta interpretare s-ar putea referi la disparitia zeilor datorita . prin micsorarea numarului de silabe este realizata încadrarea în masura versurilor de 10 silabe. menit sa anunte sosirea radvanului dar si destramarea a tot ce se realizase. (au transportat) 2. Prezenta eului liric poate fi evidentiata prin aparitia marcilor sale specifice cum ar fi pronumele personal de persoana a II-a „Tu” ce marcheaza adresarea directa sau a verbului la persoana I plural „avem”. Mintea neluminata de puterea eliberatoare a cartilor este închisa de propriile-i limite.loc!”. caii razvratiti. 3. Metafora „plumbul închisorii” se refera la imaginea mintii neinstruite asemanata cu o temnita de plumb. poezia vazuta ca un basm si prin tonalitatea elegiaca din final. fapt subliniat de metafora „se destrama craiasa de imagini”. când predomina sentimentul de tristete deoarece poetul nu a reusit sa creeze ce si-a propus. iar cuvintele se rup unele de altele („Chingile se rup. cuvânt de cuvânt. De asemenea. 9. bazânduse majoritatea pe pura observatie a mediului înconjurator. zurgalaii de rime”. buchi – arhaism.”) În ultimele versuri apare dezamagirea ca desi poetul si-a pus în slujba poeziei toate darurile. în rime si versuri pentru a umple „albele pagini”. (am depasit) Calauzele au trecut imigrantii peste granita. 6. Aceasta lipsa de cunostinte atârna greutati de plumb de aripile gândirii libere.darurile în migaloasa munca de a potrivi cuvintele. Am trecut cu bine peste sesiune. cosmos – neologism 4. 8. În Antichitate.

pornind de la rolul cartii de a transmite informatii în timp si spatiu. Una dintre trasaturile traditionalismului interbelic. Comparatia . a bate pasul pe loc. locutiuni/expresii: a fi batut în cap. timpul se scurge implacabil pentru om. 8. care ar fi putut perpetua mitul.. în vreme.a avea”. I. ce sunt dezvoltate si aprofundate de fiecare generatie în parte. 7. a bate o carte..De asemenea. Ultima idee prezentata este aceea conform careia cunoasterea prezenta prin intermediul cartilor a luat locul supranaturalului în explicarea majoritatii elementelor vietii. 4. Masura este 10 -11 silabe. „seminte-ale ideii”. îmbunatatite în functie de conditiile existente pentru a extinde limitele cunoasterii umane. fara a fi nevoie de contactul direct cu sursa acestor informatii. Anii care au trecut si-au lasat urmele .ca faldul unui steag” evidentiaza expresiv însusirea. În carti sunt cuprinse notiuni general valabile.mi-am faurit” are rolul de a marca grafic despartirea a doua parti de vorbire diferite: pronumele . rolul poetului este acela de a trece „sucul nemuririi”. Cratima din structura . 9. care poate fi identificata la nivelul textului este tema timpului. a bate palma. explicându-se în felul acesta si disparitia zeilor care nu au cunoscut „Magic-ul cosmos strâns în scoarte”.mi” de verbal auxiliar . 3. . cartea a reusit sa învinga efemerul prin anduranta.. ca modalitate de transmitere a experientei acumulate de omenire catre generatiile urmatoare si de transcendere în nemurire sub forma neuitarii. ajutând la creionarea autoportretului. Autoportret romantic) 1. apelând la metaforele „polenul lumii” si „sucul nemuririi”.inexistentei cartilor. Îl doare la inima când vede atâta risipa. propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. 5. posteritatii prin opera sa. cratima s-a folosit si pentru pastrarea ritmului si masurii poeziei. 2.. trasatura fízica. iar rima este îmbratisata. În viziunea autorului. vazuta ca un „stup”. Consider ca uneori chipul iubirii e schimbator. 99 (Vasile Voiculescu. Penultima strofa prezinta imaginea cartii. Sonetul „Cartea” este o opera literara în versuri în care autorul îsi exprima crezul liric. Scrierile poetului cuprinse în carti au darul de a transmite cititorului peste generatii „semintele ideii” si de a „spinteca bezna suferintii”.

8. Elementele naturii ajuta si ele la creionarea autoportretului – metafora .chip uscat”). .pieptul liber”). a duce grija... poet-creatie.Autoportret romantic” este o arta poetica chiar daca interesul este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume.. a duce cu vorba. iar prin folosirea pronumelui „tu” se accentueaza destinatarul mesajul numit si în titlul textului. fiind sugerata si ideea timpului ce se scurge ireversibil.ca faldul unui steag”. comparatiile . prezentat într-o maniera avangardista. „acum strada te primeste ca o cutie postala”. precum epitetul cromatic . punând în lumina propria stare sufleteasca. 100 (Ilarie Voronca.. nava. neatinsa. 7.6. . deoarece într-o maniera nostalgica poetul îsi contureaza imaginea. Prin mijloacele artistice. Expresivitatea se refera si la capacitatea limbajului poetic de a exprima într-o maniera plastica idei cu maxima încarcatura afectiva si subiectiva. Expresivitatea se realizeaza în textul poetic dat cu ajutorul figurilor de stil. 9.. cât si a celor morale (meafora .Autoportret romantic” este sugestiv. 3. Poezia nu este numai un autoportret creionat de amintirea celui ajuns la vârsta senectutii.Visez mereu. „strada e aici la picioarele tale precum un câine credincios”. dar într-o viziune romantica. metafora . În sintagma „o! gazeta” este folosit semnul exclamarii. prin conturarea atât a trasaturilor fizice (epitetul cromatic . apasare. ... nimeni si nimic nu pare sa-l surprinda pe acest Ulise. dovada fiind motivul visului (. Poezia este un monolog adresat. a duce dorul (cuiva) 4. creionând în tuse grave propriile trasaturi fizice. metaforele . dar creeaza si o stare de singuratate. singurul sprijin la batrânete fiind creatia sa (. unui monolog. steagul sunt elemente care atesta trecerea timpului. Poezia .batrânete brava”... 5.ca în toiag”. Textul ia forma unei confesiuni.bântuita nava”.Ma sprijin în condei ca în toiag”). deoarece marcheaza interjectia si totodata interventia afectiva a eului liric.. în care elementul surprinzator nu poate sa intervina... . ca visul mi-e trezie”). „uzata”=nefolosita.par alb”. Comparatia „obisnuinta e pe umerii tai ca o camasa uzata” sugereaza ideea de acomodare cu o existenta absolut banala. În prima strofa se realizeaza autoportretul artistului. Talazurile.pajiste firava’’..inima ratacita”. I.. „credincios”=necredincios 2.par alb”. 6. Ulise) 1. Titlul poeziei . sunt redate propriile idei despre lume.

folosind putine figuri de stil si evidentierea spiritului ludic. numindu-l pe celebrul erou grec care a participat la razboiul troian. Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu. identificându-se trasaturi precum nerespectarea constrângerilor prozodice – versul liber. folosindu-se cuvinte sau combinatii mai neobisnuite. Continutul textului însa contrariaza asteptarile cititorului. Fiind scrisa în spirit avangardist. este „întors” de altcineva. Textul apartine miscarii de avangarda. schimbarea planului fiind realizata prin conjunctia adversativa „dar”. . deoarece eroul este introdus în banalul cotidianului. Apare implicarea eului liric prin interjectia „o!”. ingambamentul (continuarea unei idei în urmatorul vers cu litera mica). punctul de vedere. cum ar fi „zgomote iti ling tâmplele arterele”. 8.7. În ultimele sase versuri se trece de la cadrul exterior spre cel al interioritatii. în platitudinea vietii comune. eul liric doreste sa sugereze ca viziunea. Prin metafora „arcul din pupilele tale”. adica modificat sau concretizat de o putere exterioara individului. iar folosirea pronumelor de persoana a II-a evidentiaza caracterul adresat al textului. iar cele doua substantive enumerate („tâmplele” „arterele”) nu sunt despartite prin virgula. utilizarea limbajul uzual. 9. poezia dezvaluie o parte ludica.

Aceasta prima parte a vietii este cruciala prin fundamentul pe care îl pune la temelia viitoarei individualitati (comportament. Fiinta umana iubeste si constientizeaza mult mai profund rodul gândirii ei decât un imperativ exterior. În plus. conceptul kantian al datoriei ca imperativ categoric al existentei caracterizeaza omul ideal. prin caracterul lor coercitiv. fiind în strânsa legatura cu semenii sai si cu societatea.în legatura cu problemele vietii. Acestea sunt motivele pentru care oamenii mari se amuza la emisiunile televizate în care prichindeii îsi dau cu parerea. de multe ori. ceea ce este legal nu este moral. Pe de alta parte. maniere. În concluzie. îl cerceteaza cu multa curiozitate si emite pareri una mai originala decât cealalta. Astfel. este important de mentionat ca adevarata constientizare a vârstei copilariei se petrece în a doua parte a vietii. omul. Odata cu aparitia copiilor. omul matur în devenire ia în serios orice lucru. motiv pentru care fiecare adult si-o rememoreaza cu placere. cunostinte primare). dar si de datoria fata de societate. apoi a nepotilor. La aceasta vârsta. omul trebuie sa-si constientizeze simtul datoriei. pentru natura. copilaria este perioada inocentei si a grijii pentru cei dragi. pentru micul univers în care copilul traieste. În opinia mea. În al doilea rând. desi sunt factori regulatori indispensabili în societate. trebuie sa fie animat de datoria fata de munca sa. Un prim argument în sprijinul afirmatiei citate ar fi faptul ca datoria pe care omul si-o asuma trebuie sa porneasca din interiorul constiintei sale si sa fie corespunzatoare moralei sale proprii. nu pot influenta constiinta omului. omul matur îsi aminteste cu nostalgie de vremea când era copilul inocent pe care îl întrezareste pe chipurile acestora.pe un ton grav.II. nu este întamplator faptul ca poporul român a cristalizat aceasta etapa formativa în expresia “cei sapte ani de-acasa”. De aceea. II. Aceasta îl motiveaza pe om sa persevereze în munca sa. cât de neînsemnat. eu cred ca propria constiinta morala este mai valoroasa decât legea prin faptul ca.11 (constiinta) Pentru a putea avea succes în orice activitate ar întreprinde. Grijile vietii îl aspresc si îl fac de multe ori sa spuna: “ ce n-as da sa fiu copil din nou”.12 (copilarie) Vârsta copilariei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vietii omului. . constiinta trebuie sa fie cel mai ascutit simt al omului si sa-l ajute sa se înalte în fiecare zi mai mult. eu consider ca legile. În primul rând.

sub forma academiilor nationale. la modul general. În realitate însa. cultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite. desi ating vârste matusalemice. acestea exista. În primul rând.14 (curaj) Una dintre cele mai importante cai de cunoastere este experienta. civilizatia si cultura sunt indisolubil legate. Într-un astfel de climat cultural. mediul românesc a fost si este supus unui proces de “ardere a etapelor”. totodata. semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi rol binefacator ca la nivel individual. În al doilea rând. restrângând-o spre cercurile elitiste. ca de multe ori dificultatea. ni se poate parea ca ele merg pe drumuri separate. ca nu ar converge spre acelasi punct. II. De cele mai multe ori. Ea este totodata si cea mai dura.13 (necesitatea culturii) Cultura se constituie într-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei umane. Un prim argument în sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om fata de situatiile cu care se confrunta este una foarte pesonala. atentia acordata culturii aluneca spre latura prozaica a lumii. dupa cum marturiseste autorul citat. II. esenta sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. Un al doilea argument ar fi faptul ca cei mai multi oameni au predispozitia de a ceda în fata obstacolelor. Cel putin în ultimele doua secole. iar dezvoltarea uneia nu merita sa se faca în detrimentul celeilalte. Ceea ce deosebeste însa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural. de importare a unor forme fara fond. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si puncte de reper ale civilizatiei. în timp ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara în care toti oamenii traiesc si îsi exerseaza capacitatile. falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Bancila este mult mai evidenta în societatea noastra. în sensul ca exista oameni care traiesc doar câteva decenii si lasa în urma o bogata experienta de viata si oameni care. cultura este lumea interioara a individului. copilaria si imaginea asociata a casei parintesti sunt doua radacini carora omul le ramâne tributar întreaga viata.În concluzie. în cautarea propriei personalitati. însa. În concluzie. Desi. reusesc sa-si pastreze inocenta cognitiva. civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent. Este vorba aici despre curajul de a pasi pe tarâmuri necunoscute si de a cauta mereu noi provocari. El afirma. înaltimea obstacolului sunt aparente si . una fiindu-i indispensabila celelilalte. multe întamplari ale vietii cerându-se abordate cu mult curaj.

expresiile uzuale: „mi-e dor de tine" (a-ti lipsi persoana draga). Asadar. Însa restul actiunilor omului. suferinta din dragoste. „Dor” poate semnifica dragoste. dar si responsabil.. nostalgie. (dor) Sunt de accord cu parerea lui Mircea Eliade despre dor. destinul trebuie privit ca o predestinare. care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica omul în totalitatea sa. Desi Dumnezeu îl asaza pe om într-un anumit context spatial si temporal si îi transmite setul de norme dupa care sa se ghideze în viata. pasiune sau dorinta. alean. În primul rând. Toate trairi ce reprezinta omul în totalitatea sa. nu sunt de acord cu afirmatia lui Andrei Plesu. II. II. Omul. de a trai într-un anumit loc si timp. care devine o întamplare plina de rost. dorinta de a revedea persoana draga. de fapt. durere..”. naziunta. De exemplu. fiind un energizant al mintii si o treapta spre cunoastere. în contextul libertatii si responsabilitatii individuale. Destinul imuabil nu mai poate fi invocat. framântare sentimentala. „cânta sa-si mai potoleasca dorul” (tristetea).15 (destin) Personal. ezitarea ilustrând ulterior zicala: “dupa razboi. deoarece consider ca a afirma suprematia destinului în viata omului este echivalent cu a te disculpa de propriile greseli invocand soarta implacabila. pasiune. are capacitatea de a-si construi viata independent. exprima framântari sentimentale de la pasiune pâna la . curajul este una dintre cele mai utile calitati umane. 16. precum si implicatiile acestora cad în responsabilitatea exclusiva a individului. din dezertare în dezertare. „a zice cu dor” (cu patima). Un prim argument ar fi faptul ca asa-numitul destin reprezinta. fiind înzestrat cu discernamânt si intelect. „de dorul cireselor abia astepti primavara” (pofta). toate acestea se pot exprima prin cuvântul dor.trebuiesc înfruntate în mod curajos. subconstientul se încarca negativ si sentimentul esecului se permanentizeaza. omul îsi castiga importanta în viata sa. Adoptând aceasta atitudine. Un al doilea argument în sprijinul ideii este perspectiva crestina asupra destinului si responsabilitatii. În concluzie. atractie erotica. În plus. putem preciza ca acest cuvânt este intraductibil în alte limbi din cauza semanticii sale deosebit de bogate. acceptarea neputintei priveaza mintea si sufletul de bucuria unei victorii. multi viteji se-arata”. sete sau foame de experienta reala. anume ca: „Orice ar fi. aspiratie. îi lasa acestuia libertatea de a-si alege propria cale. o predestinare de a te naste.

prin cuvântul „dor” ne putem exprima si nevoia de experienta reala. iubirea apare spontan. ca dreptatea. rasiale. fiind imprevizibila. În concluzie. regasit în poezia „Sburatorul” a lui Ion Heliade Radulescu. incompatibilitate de temperament ducând la o situatie mai putin tragica. ca orice sentiment al omului. În al doilea rând. omul stie cum sa le încalce. II. Exista foarte multe persoane puternice. unde fata care se îndragosteste cere ajutorul mamei pentru a scapa de acele senzatii necunoscute ei. daca nu optam pentru o viata constrânsa de rigorile ratiunii. ce ne poarta pe cai neprevazute. 17. cei doi tineri pot renunta la orice pentru a-si pastra iubirea. Eu consider ca învatând regulile jocului si ale vietii la perfectie. pogorându-se asupra noastra ca un har divin.senzatii cu semnificatii mai putin profunde. unde Persida trece peste contrângeri religioase. Dreptatea nu poate fi descoperita si apreciata fara a sti ceea ce o neaga. fara ca sa stii cum si te duce fara ca sa sti unde. cuvântul „dor” reflecta reprezentând-o în totalitatea sa. ori o boala. valoarea cel mai usor de negat. la un moment dat la iveala. Un exemplu din literatura noastra este mitul zburatorului. influente care nu numai ca toate fatetele firii umane. (iubire) Sunt de acord cu parerea lui Ioan Slavici conform careia „Iubirea e din alta lume si se iveste din senin. . În concluzie. iese. ceea ce îi arunca în tumultul vietii. indiferent de forta si dibacia celor care nu o vor. Un alt exemplu se regaseste în romanul „Mara” al lui Ioan Slavici. trecând peste prejudecati majore: sociale. ca o vraja. (dreptate) Acest proverb românesc sugereaza ideea cu care sunt si eu de acord. Din aceasta cauza. 18. iubirea poate fi privita ca o pasiune aparuta din senin. deoarece cuvântul sugereaza doar dorinta (fata de persoana draga aflata departe. erotica. Spre exemplu în legenda „Romeo si Julieta” se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune înflacarata ce încalca regulilile sociale. aspiratia spre aceasta. dar la o casnicie nefericita. fara ca sa sti de ce. dar fara a sti daca va fi îndeplinita sau este doar utopie. fara a sti unde. etnice. dar ce se identifica la fel de bine cu firea umana. culinara). se da pe fata. religioase. În al doilea rând.”. odata îndragostiti. II. sociale. s-a considerat ca dragostea „este din alta lume”. În primul rând.

(prietenie) Dupa parerea mea. omul nu va descoperi niciodata ce este prietenia. De exemplu. iar cel care ne-a vrut raul nu va merita niciodata încrederea noastra. Dusmanul este cel care face rau intentionat si o poate face înca o data. politica Ileanei Vulpescu din acest citat este falsa si nu sunt de acord cu ea. desi se aduc multe probe false si cel vinovat scapa nepedepsit. în timp ce antonimul sau da: „nedreptati”). .fug de dreptate. la un examen la care toate subiectele au fost grele. dar când se face dreptate. lumea în care traim este plina de nedreptati (de observat si faptul ca “dreptate” nu are plural. este un prieten adevarat. atunci când greseste. dar dreptatea exista si ea iese la suprafata precum lemnul împins în apa. 19. fara a pretinde sa te schimbi. descoperim ca este suficient unul singur pentru a zâmbi. chiar daca ne cunoaste punctele slabe si prietenia va rezista obstacolelor. reusind sa treaca cei ce au învatat serios si le este recompensata munca. O alta situatie este cea în care avem multe motive sa plângem. Eu cred ca fara a oferi totul si a nu cere nimic nu poti simti împlinirea oferita de prietenie. II. El cunoaste cântecul inimii tale si îl poate cânta atunci când ai uitat versurile. În concluzie. De exemplu. dar niciodata ca pe unul care se va putea într-o zi apropia de sufletul meu. fara a putea vreodata sa se apropie de sufletul celuilalt ca un adevarat prieten. Pe de alta parte. Un prieten adevarat castigat într-o viata nu se poate transforma peste noapte într-un dusman. 20. nu o face cu rautate. II. si mai ales.dusmanul trebuie tratat cu rezerva si atentie. cineva tot stie adevarul si mai devreme sau mai târziu el va iesi la iveala. fara a dori vreodata razbunarea. Un prim argument este ca doar cel capabil sa te accepte cu defectele tale. iese soarele si supararile trec atunci când rezultatul ne face dreptate. cu teama de dezamagire. cunoasteri si mai ales a educatiei primite. Prietenul nu va însela asteptarile niciodata intentionat si de aceea nu va putea face rau precum un dusman. În concluzie. fara a avea altceva de împartit cu el. (educatie) Sunt de acord cu parerea lui Marin Voiculescu ca faptele noastre sunt oglinda propriei gândiri. Spre exemplu. Ea sustine ca prietenia trebuie tratata cu distanta. în justitie. pentru ca e omeneste. Spre exemplu. cu oarecare respect. dar o ascund cu orice pret si învinovatesc pe nedrept. dusmanului îi se poate vorbi frumos.

În primul rând.În primul rând. datorita valorii ei pentru umanitate. De asemenea. pe parcursul vietii. iar viata si faptele lor devin o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoare. Sufletul fara învatatura nu poate da roade. Ea ne influenteaza parcursul în viata pentru ca de calitatea ei depind toate faptele noastre. Oricâte diplome ai avea. gloria obtinuta de cei care au reusit sa se remarce în mod deosebit nu se mentine doar pe durata vietii acestora deoarece ei ramân. educatia odata însusita este greu de reorientat. 31 (glorie) Ma numar printre cei care sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia nu gloria este efemera. devenind faimosi si fiind încununati de glorie. atunci când acesti oameni se sting din viata. Cel mai bun exemplu care poate sustine aceasta este ca exista tineri cu judecata si batrâni fara minte. nu ne vom putea încalca principiile si vom respecta oamenii pe strada. Un alt argument este ca. II. Tot ce facem este ceea ce gândim. roadele ei se vor vedea în faptele noastre. ei lasa în urma lor o mostenire spirituala. Educatia transforma omul si-i da alta natura. ci o educatie timpurie si buna. la scoala. Prin ele el ori se înalta tot mai sus. daca asa am vazut la parintii nostri si asa am fost îndrumati sa facem. care. În al doilea rând. reusesc prin faptele sau calitatile lor exceptionale sa câstige aprecierea si respectul a numeroase persoane. Cei sapte ani de acasa nu se vor întoarce si comportamentul de pe parcursul întregii noastre vieti va reflecta mereu ceea ce am fost învatati sa facem. Prin urmare. Asadar. daca educatia primita este una aleasa. la serviciu. ci doar aceia care o au. omul este. reprezentând mari valori pentru societate. iar fara ea restul nu ar conta. efemer din punct de vedere fizic. inteligenta nu poate surclasa niciodata educatia. comportamentul urât sfideaza capacitatile intelecuale. disparitia trupului sau fiind inevitabila. gloria cu care au fost rasplatiti oamenii . ori cade. Nu timpul ne învata sa gândim. Propriile sale fapte îl fac pe om însemnat ori ba. în istorie si devin exemple demne de urmat pentru posteritate. ce si cum este înauntrul nostru. Însa exista oameni care. De exemplu. pe toti cei cu care intram în contact. Cel educat este calauzit prin convingere spre corectitudine si datorie si mai greu va savârsi ceva nepotrivit. prin însasi natura sa muritoare. prin ceea ce au realizat. este perpetuata de catre urmasi. primesc numeroase onoruri si ramân întiparite în mintea semenilor lor. De exemplu. educatia este baza firii omului. Astfel. Aceste persoane de renume. prin fapte împartasim si altora din cunostintele noastre si acesta e un prim pas în cucerirea eternitatii.

ce guverneaza bazându-se pe impresii gresite. II. În primul rând. istoria serveste numeroase exemple de oameni politici care nu au rezistat foarte mult în functiile lor din cauza îndepartarii de oamenii pe care ar fi trebuit sa îi reprezinte. se ajunge la premisa necesitatii cunoasterii grupului de oameni pe care omul de stat trebuie sa îl reprezinte în sistemul legislativ sau executiv. Singurul mod în care un guvern îsi poate exercita în mod real menirea este ca oamenii care îl compun sa cunoasca nevoile. 33 (ideal) Panait Istrati afirma ca se poate spune ca ai un ideal doar atunci când te dedici acestuia si nu precupetesti niciun sacrificiu pentru a-l atinge. În primul rând. Astfel. În concluzie. În acest sens. sa fie în stare sa pozitioneze interesele politice ale poporului înaintea intereselor personale de orice fel. dar mai ales defectele natiunii pe care o reprezinta.. sunt delegati oameni care în opinia alegatorilor pot reprezenta si proteja cel mai bine interesele lor. oamenii sunt într-adevar efemeri. . II. desi este bine cunoscut ca aceasta conditie este greu de realizat în practica. existenta unui ideal îi face pe oameni sa înfaptuiasca tot ce le sta în putinta pentru ca acesta sa devina realitate. se poate afirma ca nu-si doresc în mod real împlinirea acestuia. calitatile.exceptionali dainuie cu mult dupa disparitia lor si este modul prin care ei reusesc sa devina eterni. Luciditatea si spiritul critic ar trebui sa fie principiile initiale dupa care sa-si orienteze activitatile un om de stat. Consider ca Panait Istrati are dreptate când afirma ca . Prin vot. Detasarea de defectele si scaderile unei natiuni nu duce decât la crearea unui sistem utopic.iubirea” pentru un ideal se materializeaza prin fapte. despre cei care fac prea putine pentru idealul lor. care îi mentine vii în amintirea urmasilor. cel ce nu îndeplineste aceasta cerinta nefiind altceva decât un demagog. Astfel. dar prin realizarile lor remarcabile ei dobândesc glorie. Omul de stat se aseamana în cazul de fata cu un parinte care trebuie sa ia hotarârile potrivite pentru copiii sai. În concluzie. se porneste de la ideea de baza pe care se sprijina orice sistem de guvernare. 32 (rolul guvernarii) Afirmatia citata exprima ideea necesitatii ca un om de stat sa fie în primul rând un bun cunoscator al poporului în fruntea caruia se afla. omul de stat ar trebui sa fie capabil sa îsi depaseasca poporul.

În concluzie. care sunt adevarate în ele însele. Pe de alta parte. în caz contrar aceasta mentinându-se la un nivel inferior. Consider ca ideea este tot ceea ce detinem mai însemnat. În concluzie. ideile. II. lipsita de sensibilitate. reprezinta pilonul de siguranta de care se prinde viata omului pentru a se sustrage haosului relativitatii. sa îsi adapteze întelegerii sale mecanismul acesteia prin construirea unui sistem de conventii pe care l-a dezvoltat ideatic. intangibil prin lumea simturilor unde domneste legea relativitatii. se stie ca cei care îsi propun sa atinga un ideal trebuie sa sacrifice alte lucruri în favoarea acestuia. II. existenta unui ideal implica sacrificii deoarece acesta necesita timp si dedicare maxima pentru a deveni realitate. conferindu-i si încredere în fortele proprii. În al doilea rând. Astfel. care desi este inteligent nu are capacitatea de a rationa. fiind rezultatul unor conventii si a unor deductii rationale. ea reprezentând incursiunea mintii umane în planul absolut. ratiunea este ceea ce deosebeste omul de animal. daca parcursul pâna la atingerea unui ideal presupune depasirea multor dificultati. 35 (iluzie) Mihail Sadoveanu sustine ca omul are tendinta de a se hrani cu ceea ce îsi cladeste el ca fiind ideal. prin mijlocirea ratiunii si a ideilor. toate acestea îl vor face pe cel care lupta sa treaca peste ele sa aprecieze mai mult valoarea idealului propus initial si îi vor întari caracterul. ca produse rationale. Atunci înseamna ca ideea este cea care ridica omul pe o treapta mai înalta. ideile se asemuiesc iederii care se agata de arborii ce semnifica stabilitatea care confera sens destinului uman. Astfel visul si iluzia devin rezultate ale dorintelor subiective ale fiecaruia dintre noi. bazându-ma pe motive precum dorinta omului de a se detasa în anumite momente de realitatea cotidiana. cei care doresc sa aiba rezultate remarcabile la examene trebuie sa-si dedice timpul liber învatarii.În al doilea rând. omul a ajuns sa impuna o ordine lumii. Nu se obtine nimic durabil fara un efort sustinut. în absenta unui demers rational totul s-ar cantona într-o lume lipsita de aspiratii. 34 (idee) Barbu stefanescu Delavrancea afirma prin intermediul unei metafore eminesciene ca viata omului capata sens în momentul în care el nutreste idei înaltatoare. care îi confera statutul de fiinta superioara cu o viata marcata de un sens ce depaseste biologicul. De exemplu. iar ideea este un produs al ratiunii. Consider ca afirmatia sa este adevarata. În primul rând. . care poate deveni dura.

atât în plan profesional cât si în plan social. dar daca nu este completata si de alte capacitati nu poate face diferenta. o capacitate extraordinara. În fond. ci si ceea ce încearca sa-si cladeasca în paralel. permanenta încercare de a schimba ceva în viata de zi cu zi tine de natura umana. precum cunoasterea de sine. cum sunt drogurile. un om cu o inteligenta peste medie care si-a câstigat un statul privilegiat într-un domeniu de activitate. Reuseste sau nu sa-si atinga „idealul”. inteligenta este doar „un atu” în lupta pentru afirmare a propriei identitati si în fata tentatiilor. alte calitati sunt necesare. precum munca. Inteligenta este. poate sa se dovedeasca a fi foarte slab în fata unei tentatii foarte mari. Pe de alta parte. Multi oameni nu reusesc în viata doar datorita inteligentei. În acest caz. ne defineste chiar individualitatea. dincolo de realul si concretul vietii avem nevoie si de iluzie. motivarea sau autocontrolul. Trebuie numai sa credem cu adevarat. pot face referire la faptul ca multe studii de specialitate arata ca factorii care au un rol decisiv. au o pondere mult mai ridicata decât inteligenta. pentru a-si satisface nevoia de „ideal”. Din acest exemplu reiese faptul ca inteligenta. facând diferenta dintre eu si un altul. cât si în viziunea celorlalti. de exemplu. dar si spirituala. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic. care ne apare initial doar ca o iluzie. lumea e „visul sufletului nostru”. omul are nevoie permanent de speranta. conform careia inteligenta înseamna succes este nefondata. avem dimensiune materiala. as mentiona ca uneori iluzia poate duce la realitate. În concluzie. sau cu atât mai putin echivalentul succesului. ci si datorita capacitatilor de a stabili si de a atinge anumite obiective. cum ar fi avansarea într-o pozitie sociala mai buna. care îsi construieste instinctiv si o imagine a idealului.În primul rând. . de conservarea dorintei de a merge mai departe. În al doilea rând. nicidecum garantul succesului. Pornind de la o idee. fara îndoiala. nu l-a ajutat sa faca fata ispitei. În concluzie. de vis. Sufletul – latura sensibila a personalitatii noastre. disciplina. 36 (inteligenta) Consider ca afirmatia lui Mihai Ralea din „Scrieri”. exista oameni foarte inteligenti care cad prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate. victoriei. A fi inteligent nu înseamna totul în viata. respectul de sine si respectul fata de ceilalti. Iluzia si visul pot sa-i ofere aceasta forta. Nu în ultimul rând. lasându-se „învins”. putem ajunge sa înfaptuim lucruri surprinzatoare atât pentru noi. nu trebuie uitat faptul ca suntem fiinte duale. II. În al doilea rând.

Greseala consta în actionarea sub impulsul invidiei care determina. În al doilea rând. implicit. La fel cum Mihai Eminescu sustinea în poemul filozofic „Scrisoarea I”. Rezultatul unei astfel de manifestari colective va produce o inversare a valorilor si. în mare parte. un bun câstigat de înfaptuitor. 37 (invidie) Îndemnul exprimat de G. opinii si dorinte în spatele unei atitudini aprobative. ci si esential pentru cel în cauza. ascunderea adevaratelor sentimente. într-un cuvânt ipocrizia. de cele mai multe ori. prin munca lor au contribuit la evolutia acesteia. am putea spune. O persoana care le spune mereu celorlalti ceea ce îsi doresc sa auda. a întelege si a pretui un om de valoare reprezinta. o autodistrugere la nivel moral pentru cel stapânit de acest sentiment. Altii considera ca este mai bine sa îi minta pe cei din jur decât sa îi raneasca spunându-le un adevar neplacut. Unii oameni recurg la ipocrizie pentru a obtine de la ceilalti ceea ce îsi doresc. II. înfatisarea realitatii inconvenabile într-un mod care sa le faca placere celorlalti. o decadenta spirituala a celor invidiosi. În primul rând. le dauneaza în primul rând celor carora le este prezentata o versiune mult distorsionata a adevarului. Actul de a fi remarcat este înteles într-un mod superficial. în primul rând. care îsi disimuleaza trairile interioare si care îsi ascunde adevaratul caracter devine frustrata din pricina imposibilitatii de a-si manifesta . aratându-se mereu dispusi sa-i urmeze si sa îmbratiseze credintele lor. Acest tip de discreditare se datoreaza. 38 (ipocrizie/ falsitate) Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia refuzul sincer este de preferat aprobarii ipocrite. indiferent de circumstante. este reprobabil deoarece nu exista nicio scuza pentru înselarea deliberata a semenilor. cât si despre propria persoana.II. Calinescu este. apelarea la ipocrizie îl influenteaza negativ chiar pe cel care alege aceasta atitudine. se poate afirma faptul ca societatea omeneasca este. înclinata spre a minimaliza realizarile celor care. de aceea ma declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul. iar evolutia în ierarhia sociala este realizata prin subaprecierea meritelor oponentilor si nu prin cultivarea propriilor valori. celor care sunt astfel încurajati sa-si creeze o imagine eronata atât despre ceea ce îi înconjoara. si cel de-al doilea caz. Pe de alta parte. nu numai necesar pentru ca omul sa-si poata recunoaste „specificitatea speciei”. desi diferit din punct de vedere al motivatiei fata de primul. dispretul fata de „omul exceptional” reprezinta o negare a calitatilor regasite într-o masura mai mare în felul sau de a fi. dorintei de autoafirmare îndreptata într-o directie gresita. Prin urmare.

atât un exemplu pentru prezent cât si un avertisment si o îndrumare pentru viitor.adevarata personalitate si poate ajunge treptat sa creada ca numai afisând permanent o atitudine aprobativa. de cele mai multe ori. A fi popular. natural. martor al trecutului. de originalitate va surveni si popularitatea. Caragiale sustine ideea unei natiuni ce ar trebui sa vada în istorie ghidul spre viitor. L. vom reusi întotdeauna sa descoperim valori precum adevarul si virtutea. temperamentul. iar lumea va încerca sa se distanteze de un astfel de individ. II. cum ar fi predilectia permanenta a unei persoane catre ironie. 39 (ironie) Tudor Vianu afirma în Opere faptul ca persiflarea nu îti acorda statutul de popular. presupune a fi simplu. popularitatea poate sa survina si din aspecte negative. Pe de alta parte. asa cum am precizat mai sus. Astfel. în sens pozitiv. va fi acceptata de ceilalti. ci printr-un ansamblu a acestora. pentru ca ironia presupune de multe ori si o usoara batjocura. ceea ce suntem si. într-o societate. . ironia ca parte din comportamentul unei persoane nu confera popularitate. poate mai important. Fara îndoiala ca ironia îsi are rolul ei. iar un soi de ironie subtila va trece probabil neobservata. întrucât istoria reprezinta depozitul întregilor noastre actiuni. Caragiale a fi cât se poate de veridica. consider ca afirmatia lui Tudor Musatescu este adevarata si ca este întotdeauna necesara exprimarea sentimentelor si a parerilor sincere. chiar daca în multe situatii aceasta cale nu e usor de urmat. iar în functie de gradul lor de dezvoltare. Consider ca oamenii nu îsi câstiga popularitatea prin intermediul unei singure trasaturi de caracter. iar ironia nu reuseste decât sa te faca temut. Personalitatea. aptitudinile definesc o persoana. sunt de acord cu aceasta afirmatie întrucât ironia folosita excesiv poate da impresia de artificial. În concluzie. cordial fata de toata lumea. În concluzie. 40 (însemnatatea cunoasterii istoriei) I. ci ansamblul de trasaturi si modul în care acestea se combina. te face doar temut. II. de ce nu. încurajatoare. înca din cele mai vechi vremuri. L. de ce suntem ceea ce suntem. dar nu atunci când devine o constanta în modul de a fi al unei persoane. ajungând pâna la a înlatura persoanele din jur. Personal. ci. Consider afirmatia lui I. a avea un comportament prietenos. de inedit. În cazul în care ea e dusa la extrem. efectul va fi renegarea acelei persoane într-un grup si. istoria este totodata cauza si efect. deoarece cu ajutorul constiintei formate pe axa timpului.

lucruri si fapte care sa reflecte trasaturile lor de caracter si principiile puternice pe care le au. în sensul ca nu exista o masura unica care sa cuantifice precis acest concept. cei care nu au o constiinta istorica sau cei care îsi uita trecutul risca sa nu-si cunoasca propria individualitate cu avantajele si limitele ei. însa depinde de fiecare cum asimileaza experientele pe care le traieste. în vreme ce exista si opinii care cred ca întelepciunea se dobândeste odata cu câstigarea experientei. care este perfectiunea starii umane. presupune armonie între minte si inima. Întelepciunea presupune echilibru. fara însa a exclude carentele. Întelepciunea. 41 (întelepciune) Afirmatia lui Constantin Noica cuprinde în sine un mare adevar si anume acela ca nu se poate vorbi de un adevar al întelepciunii. ci din contra. întelepciunea este un nivel spiritual atins de o persoana. Exista opinii care sustin ca anumiti oameni se nasc întelepti. În al doilea rând. II. întrucât istoria reflecta atât victoriile cât si esecurile. Prin cunoasterea trecutului se va atinge virtutea mentionata de scriitor. II. ca ea trebuie descoperita în noi însine în urma unei calatorii pe care nimeni nu o poate face în locul nostru. pe care fiecare om îl întelege diferit.Un alt argument în sprijinul afirmatiei citate îl constituie formarea unei game de valori. În concluzie. 42 (inteligenta) Constantin Brâncusi se foloseste în afirmatia sa de nuantele diferite pe care limba româna le are pentru a denumi în contexte diferite o singura trasatura. Da. consider ca întelepciunea ne poate caracteriza pe fiecare dintre noi daca avem rabdare în a o dobândi. frumoase. În concluzie. în opinia mea. poate fi dobândita pe timpul vietii. dar o folosesc pentru a crea lucruri bune. nu stim exact care este misterul ei. ci se poate discuta despre profunzimea conceptului si despre starea de spirit pe care ti-o confera. Astfel artistul sustine ca cea mai importanta deosebire între destepti si inteligenti. nu se poate discuta despre un adevar unic al întelepciunii. ce nu pot fi atinse decât prin exemple elocvente care îndeamna generatiile viitoare la asimilarea lor. dar putem sa speram ca într-o zi aceasta capacitate superioara de întelegere si de judecare a lucrurilor va reprezenta una dintre cele mai remarcabile calitati ale noastre. Marcel Proust spunea despre întelepciune ca noi nu ne nastem cu întelepciunea. De . Ma numar printre cei ce considera ca Brâncusi a facut o afirmatie adevarata întrucât oamenii dotati cu inteligenta nu doar o constientizeaza. În primul rând. este aceea ca omul înzestrat cu inteligenta nu poate fi manipulat.

aceasta „interzice orice paradis”. daca ne lasam acaparati de aceasta stare de lene vom pierde multe dintre bucuriile vietii cum ar fi. sta doar în puterea noastra sa alegem daca vrem sa ne sinucidem „blând”. Inteligenta nu este suficienta pentru a fi un om de seama. sa nu realizam nimic. aflat în strânsa legatura cu vointa.cealalta parte oamenii destepti sunt constienti de abilitatile lor. pentru a sti în care sa ne încredem . În concluzie. de a lasa ceva în urma. 43 (lene) Afirmatia lui Nicolae Iorga. daca ne gândim la existenta noastra limitata în timp De multe ori omul este definit de ceea ce face. sau sa ne umplem existenta cu împliniri. Constantin Brâncusi reda adevarul în afirmatia în care sustine ca trebuie sa facem diferenta între oamenii destepti si cei inteligenti. În primul rând. ne face sa dam înapoi. fara dorinta de a ajunge „undeva” existenta este inutila. fara dorinta de a construi ceva si asteptând doar ca totul sa ne fie dat. luând afirmatia data ca pe un avertisment. o atitudine pasiva. cum spune Vasile Ghica. în consecinta. dar nu au o personalitate destul de puternica pentru a realiza ceva prin forte proprii fiind usor de influentat. de aceea cred în ideea citata. sa renuntam înainte de a începe si. surprinde unul dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. de ceea ce întreprinde. care merita sa fie apreciati sunt cei inteligenti pentru ca ei au stiut cum sa valorifice acest dar. savoarea emanata de o victorie obtinuta prin efort propriu. Desi atât cei inteligenti cât si cei destepti sunt înzestrati. conform careia „Lenea e sinucidere blânda”. 44 (libertate) . II. Or. Consider ca lenea anuleaza un aspect important si necesar oricarei initiative umane – entuziasmul. pentru ca modul în care personalitatea fiecaruia conlucreaza cu ea da societatii cele doua categorii de oameni: inteligenti si destepti. Cred ca rostul omului în viata este acela de a crea. II. Mai mult. însa odata instalata lenea. Prin urmare. sa adauge talentului si munca necesara înfaptuirii lucrurilor marete. fara vreun efort personal. ne poate transforma în niste persoane fara scopuri în viata. oamenii cu adevarat valorosi. Lenea poate fi considerata un lux permis în mod nejustificat. lipsita de implicare. aici granita între cele doua idei fiind greu de stabilit. de exemplu.

considerând ca libertatea este o lege a naturii în fiecare dintre noi. la împlinirea de sine. Semn de individualitate a poporului. De multe ori de-a lungul vietii se face simtita prezenta ezitarii în fata deciziei. Odata depasite aceste ezitari trebuie sa facem alegerea fara a ne lasa influentati de altii si sa ne asumam urmarile. facând abstractie de ceilalti. întelepciune. inhiba. adevarata emblema a simtirii si spiritualitatii românesti. ea atrage dupa sine reusita sau esecul. ma declar întru totul de acord cu aceasta idee. constituind constiinta de sine a uni neam nevoit sa-si apere permanent independenta si integritatea. . Riscul provoaca teama. 45 (limba româna) Consider ca afirmatia lui I. un fel propriu. conform careia . descumpaneste.A. Sunt însa de parere ca important nu este faptul ca am primit acest „dar”. sovaiala face corp comun cu alegerea care sta pe cale sa se produca. Personal. dar si de instinct. simbol al frumusetii artistice a carei expresie deplina este în creatia populara doina. omul este liber în fata limitelor sale. Cum orice alegere poate fi buna ori rea. Avem deci un destin. Avem si o libertate. având drept repere propriile-i principii care îi vor servi. în care sunt exprimate sentimentele de adânca dragoste si pretuire pentru limba romana. românii au avut un respect deosebit pentru graiul prin care s-au transmis de la o generatie la alta marile noastre valori spirituale. Efortul de valorificare a potentialului expresiv al graiului stramosesc a fost si este considerat în cultura noastra un adevarat act patriotic. un dar pe care fiecare l-a primit la nastere.apararea intereselor limbii românesti e una din garantiile viitorului nostru national si prin urmare o sfânta datorie patriotica” e adevarata.Bassarabescu. limba romana oglindeste viata si idealurile oamenilor plaiurilor carpatodunarene. În concluzie. Aici intervine alegerea. natural de a fi. Ajungem la reusita sau la esec. II. ca o componenta de baza a libertatii. În primul rând. care va gasi în ea un stravechi tezaur de gândire. de interes.Afirmatia lui Mihail Sadoveanu se refera la libertatea de a actiona conform propriilor principii. ce vine din adâncurile trecutului nostru. simtire. trebuie redescoperita de fiecare noua generatie. sau nu.. valoarea acestei comori. Libertatea e nemasurabila. atâta timp cât o constientizam si încercam s-o valorificam. Pe de alta parte. Muzicalitatea si farmecul limbii române au transformat-o într-un cântec. ci cum ne folosim de el si în ce scop. important e ca ne-am exercitat dreptul de libertate în alegerea facuta si nu în ultimul rând am câstigat experienta pentru viitor.

asa dupa cum afirma si I. mai ales în contextul actual.Bassarabescu. limba nationala defineste identitatea unui popor. cu atât cititorii devin mai interesati sa cunoasca opera respectiva. este ca aceasta nu copiaza realitatea. Desigur. Nu trebuie sa uitam însa ca limba nationala este un element care contribuie la conturarea identitatii unui popor si. De aceea. în care globalizarea devine un fenomen din ce în ce mai important si determinant în evolutia fiecarei societati în parte. particularizeaza un popor. însa limba nationala este trasatura suprema care individualizeaza un popor de altul. G. exista riscul ca identitatea nationala a unui popor sa fie puternic estompata. si au . fiind un factor determinant în crearea si mentinerea acesteia. 47 (impactul literaturii asupra cititorului) În prima afirmatia citata. 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor) În conditiile unei epoci în care globalizarea are un rol din ce în ce mai important. trebuie privita ca un „actul de noblete a unui neam”. Cu cât opera pare mai reala. Autorii au încercat de-a lungul timpului sa-si apropie cât mai mult creatiile literare de realitate. II. II. acest fapt apare cât se poate de bine evidentiat prin tendinta actuala de a utiliza o limba de circulatie internationala.A. Reflex al existentei noastre milenare pe acest pamânt. prin trimitere la ceea ce desemneaza cuvântul „nobil”: ceva nobil are întotdeauna trasaturi. exista mai multe modalitati de pastrare si cultivare a identitatii nationale. ci doar transfigureaza anumite aspecte ale ei.Deci. Cu cât personajele par a fi mai reale. scriitorul fiind de altfel un adept declarat al formulei estetice realiste. În concluzie. Vasile Alecsandri utilizeaza metafora „act de noblete” în descrierea acesteia. exemple în acest sens putând fi istoria sau valorile folclorului unui neam. având puterea miraculoasa de a ne exprima pe toti prin inepuizabila ei frumusete si forta de expresie. apararea intereselor limbii românesti e o garantie a viitorul nostru national. Ceea ce trebuie sa stie însa un cititor despre o opera literara. cu atât receptorii problematizeaza mai mult. limba se constituie ca un proces în continua devenire. asa dupa cum am mai mentionat. Calinescu sustine ideea ca operele literare sunt valoroase în masura în care granita dintre realitate si fictiune este abia perceptibila. limba nationala individualizeaza si atesta un trecut istoric si o evolutie nationala. asa cum afirma Vasile Alecsandri. În primul rând. care îl individualizeaza si nu poate fi descris prin generalizari.

Daca ne petrecem toata existenta în a atinge perfectiunea. pentru a se putea pregati pentru ce îi ofera viata sau din contra. . ideea pasajului ar fi aceea de a nu uita sa traim frumos. vrea prin intermediul literaturii sa evadeze din realitatea de care este înconjurat. viziunea ar trebui sa se schimbe si valorile reprezentate de cei din jurul nostru ar trebui doar sa ne ambitioneze în încercarea de a le atinge si noi. reprezinta lumea. În concluzie. unul metaforic. absolutul s-ar putea sa uitam a ne bucura de lucrurile marunte. important este ca fiecare dintre noi sa-si stabileasca foarte bine. Abordând tema data dintr-o alta perspectiva. Asta nu însemna sa ne multumim cu ceea ce avem. care dau culoare vietii. simulându-si atitudinea în diferite situatii ale vietii.tendinta de a se pune în locul personajelor. Cititorul îsi doreste sa gaseasca într-o carte situatii noi de viata si prototipuri umane cât mai reale. literatura are un impact mare asupra cititorilor în masura în care îi poate atrage si interesa prin placerea estetica pe care vizeaza sa o induca. vrea sa creada într-o alta „realitate”. ci doar sa fim caracterizati de un echilibru în ceea ce priveste raportul ideal – real. de alte idei decât pentru ceilalti. Trecând de la limbajul figurat la cel denotativ. Fiind fiinte sociale nu de putine ori avem tendinta de a ne compara cu cei din jurul nostru si de a trage în mod pripit concluzia ca ceea ce reprezentam nu ajunge nici pe departe la înaltimea valorii altora. care va fi calea pe care o va urma. Marin Sorescu însa formuleaza propria sa conceptie referitoare la acest subiect prin piesa „Iona”. as sublinia faptul ca pentru fiecare persoana „scopul vietii” poate sa fie reprezentat de alte valori. În masura în care fiecare om e diferit de celalalt. în masura în care defectele unuia pot reprezenta calitati pentru celalalt. Omul aspira în mod natural la mai mult. importanta este puterea unui scriitor de a-l face pe cititor sa-i accepte comunicarea. la mai bine. Cu cât autorul reuseste sa se apropie mai mult de realitate cu atât cititorii devin dornici sa citeasca si sa mizeze pe „veridicitatea” scrierii. În fond. Marea. preocupându-i în special pe existentialisti. 48 (despre conditia omului în lume) Definirea conditiei omului în lume tine de domeniul filosofiei. în modalitatea prin care creatorul prezinta printr-o viziune subiectiva realul. Consider ca indiferent de mrejele pe care viata ni le ofera pentru a ne ademeni într-un fel sau altul. pestii care o populeaza – oamenii. II. dar permanent trebuie sa avem în minte si gândul ca viata noastra e limitata. Originalitatea unui scriitor consta în tehnicile pe care acesta le foloseste pentru a-si convinge cititorii sa creada fictiunea propusa. de aici pâna la o adevarata drama personala nu mai este decât un pas. încercarile pe care trebuie sa le trecem. limbajul utilizat fiind. asa cum se poate observa si din citatul dat. iar nadele – capcanele vietii.

trebuie sa motiveze si mai mult. într-o problema în care se confrunta cu piedici din partea celor din jur. cu siguranta. independent de factorii sociali. lupta denota curajul celui ce îndrazneste sa îsi sustina opinia. încurajând pe fiecare sa încerce sa se afirme. Ramâne ca fiecare sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita personalitatii sale pentru a trece frumos prin viata si pentru a-si descoperi menirea. pentru ca aceasta poate însemna o determinare mai ferma în actiunile viitoare. orice om ar trebui sa fie constient de faptul ca lupta este echivalentul supravietuirii. ca se putea schimba ceva. II. ca s-a încercat modificarea unor aspecte considerate incorecte decât resemnarea cu gândul ca desi solutii existau. cea dintre o mama si copilul sau. conditia de a o câstiga nefiind una esentiala.Concluzionând. afirmatia lui Steindhart conform careia lupta este vazuta ca o actiune obligatorie. Nu în ultimul rând. în general expresia desemnând ansamblul însusirilor umane care determina aspectele esentiale ale existentei individuale. În primul rând. ci forta morala de a înfrunta primejdiile si neajunsurile de orice fel. Una dintre cele mai puternice legaturi interumane este. aceasta fiind capabila întotdeauna sa ierte. o importanta mult mai mare o are faptul ca lupta a fost data. pot pierde chiar lupta cu viata însasi. sau de satisfactia unei victorii. acesta fiind mijlocul prin care se poate apara de agresiunile ce provin din exterior. 50 (dragostea de mama) Ma numar printre cei care sunt de acord cu ideea expusa în afirmatia lui Honore de Balzac din opera „Gobsek” conform careia capacitatea de a iubi a unei mame este nemarginita si neconditionata. lupta e importanta chiar daca e urmata de înfrângere. În al doilea rând. sa impulsioneze. sa lupte pentru ideile si idealurile sale. Lupta dreapta poate fi considerata o trasatura fundamentala a omului. dimpotriva. O adevarata mama simte nevoia de a fi alaturi . e clar ca nu e posibila o definire unica a „conditiei umane”. Deci. II. iar cei ce renunta fara a încerca macar sa câstige batalie cu batalie. ambele consecinte sunt elemente ce te pot orienta spre a atinge fericirea la un moment dat. Înfrângerile nu trebuie considerate a fi demoralizatoare ci. aceasta legatura nu poate fi clatinata de niciun factor extern. sa ia initiativa într-un domeniu. nu a avut cine sa preia initiativa sa lanseze ideile inovatoare si ulterior sa le sustina. este încarcata de spirit combativ. 49 (lupta) În opinia mea. curajul reprezentând nu o dovada de inconstienta. În cele mai multe cazuri.

Este bine stiut faptul ca mama este persoana la care oricine. va fi. II. omul mândru. este permanent dispusa sa-l ajute. în sens pozitiv. Din aceste considerente definirea metaforica a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivita. sar putea îndrepta în cautarea unui sfat sau în cautarea întelegerii. II. sa-l ghideze în viata. sa îl îndrume spre un echilibru mai bun. în felurite situatii. Mândria. pentru ca ei sa depaseasca aceasta conditie de mediocritate. un om care este mândru de ceea ce a reusit sa realizeze sau sa obtina. atât pentru el cât si pentru societate. iar acest lucru sporeste încrederea de sine si întareste personalitatea. care trebuie manifestata plenar. mama este aceea care. Un prim argument în acest sens este ca a fi mândru înseamna a nu da dovada de falsa modestie. atâta timp cât mândria nu se transforma în infatuare. continuând sa îl iubeasca si implicit. 52 (melancolie) . Al doilea argument ce poate veni în sprijinul afirmatiei lui Petre Pandrea este acela ca. într-o lume în care înca se mai respecta regulile nescrise ale legaturilor între oameni. e imposibil sa întelegem pâna la capat de unde poate veni iertarea din inima mamei. si sa-i înteleaga acestuia deciziile chiar si în momentul în care ele nu sunt bazate pe o ratiune corecta. în mod obisnuit. atunci sar darâma ideea bine stabilita a sprijinului permanent si neconditionat al oricarui om. Realizarile nu ar trebui ascunse. Tot astfel. într-o lume plina de interese mediocre si meschine. este o parte a personalitatii. fiind inautentica. ci ar trebui sa reprezinte o motivare pentru ceilalti. îsi va ierta copilul. Daca aceasta nu ar avea resurse spirituale suficiente sau ar refuza sa îsi ierte copilul. un om care impune respect chiar prin felul sau de a fi. falsa modestie înseamna suprimarea adevaratei personalitati a unui om. ca este unic. Ca o concluzie. într-o lume plina de mediocritate. îsi dovedeste siesi ca este cu un pas înaintea celorlalti. 51 (mândrie) Mândria pe care un om o simte si o exprima cu privire la realizarile sale îl face sa îsi construiasca si sa îsi fortifice personalitatea. Astfel. se poate afirma ca citatul din Petre Pandrea ar trebui sa aiba un ecou în mintea fiecaruia.de copilul sau în orice situatie si ipostaza. În concluzie. în primul rând.

sociologie. În al doilea rând. este considerat unul dintre cei mai impresionanti melancolici. mila. el alege sa se izoleze si sa mediteze la nedreptatea sortii de a fi muritor. sigur. trebuie sa stea cel mai înaltator sentiment. este în concordanta cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie. este efemer. la fel ca si propria sa existenta. pentru a va convinge si mai bine de veridicitatea cuvintelor lui Emil Cioran. mila trebuie sa fie însotita de iubire. psihologie etc. Acesta a folosit în poeziile sale teme precum regretul pentru trecut. întrucât. si anume. ceea ce iubeste.Melancolia apare în momentele în care simtim ca realitatea ne dezamageste si se identifica cu starea de tristete vaga. foarte nobil daca este sincer si crestinesc. de rupere de lume (în poezia “Rar” ) si cea a neantului existential („Plumb” ). George Bacovia. II. tema dorintei de izolare. deoarece consider ca mila este un sentiment frumos. fiind sigur ca la un moment dat un alt lucru iubit îi va fi rapit. putem afirma just ca Emil Cioran a intuit corect cauza principala a melancoliei. în cazul în care nu este însotita de iubire. Acesta simte ca lucrurile „trec” si este îngrozit de perspectiva opririi lor. poate fi ofensatoare. acela al iubirii. se desprinde de lume. renunta la pozitivism. 53 (mila) Sunt de acord cu afirmatia lui Garabet Ibraileanu. în primul rând. aparent fara motiv. În al doilea rând. aceea a „tristetii de a fi”. Consider ca afirmatia lui Cioran este pertinenta. Pierderea unui obiect sau a unei fiinte apropiate ne poate lasa într-o stare de tristete profunda. În concluzie. Asadar. poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania. va propun sa analizati portretul unui melancolic veritabil. deoarece persoanei careia îi „adresezi” acest sentiment se poate . pentru lucrurile rapite de timp (cum se întâmpla în poemul „De iarna” ). mai presus de toate. comparând definitia recunoscuta a melancoliei si coroborând-o cu exemplul unui melancolic tipic. care conduce catre dorinta de izolare de tot. În primul rând. Prada ideilor negativiste si pustietatii sufletesti. deoarece la baza tuturor celor întreprinse de om. într-un loc ascuns. el simte nevoia de a evada si devine obsedat de problematica mortii si a sinuciderii. Aici melancolicul îsi tese o retea de vise si sperante deoarece. Emil Cioran este de parere ca melancolia este rezultatul constientizarii brutale a omului ca tot ceea ce el cunoaste. omul se afunda într-o lume întunecata. de exemplu.

desi este fiinta rationala. ca anul nu este alcatuit doar din zile de sarbatoare si. Ea reprezinta capacitatea specific umana de a distinge binele de . într-o spirala care nu poate duce la nimic bun. distruge viata interioara. iar daca esti descoperit obrazul ti „se înroseste” În al doilea rând. structura morala a unui caracter. nu numai frica de a fi prins îti „ucide” sufletul. când spui o minciuna nu ai cum sa dai înapoi. Eu consider ca are dreptate deoarece. chiar ramasa ascunsa. ca discretia însoteste cel mai bine caritatea. „Cine spune minciuna întâi obrazul îsi rusineaza. În primul rând. pe de alta parte. Poate ca unii prefera sa înfrunte direct dispretul decât viclenia acestui tip de mila. O viata cladita pe minciuna este ca decorul calp al unui teatru. distruge imaginea sociala a unei persoane („obrazul”. coerenta launtrica a fiintei („sufletul”) În concluzie. toate duc spre o viata în negare. fiind în acelasi timp riscanta si. nicio minciuna nu ar trebui spusa. pe de o parte. deoarece o minciuna spusa initial pare un lucru inocent si inofensiv.simti umilit sau dispretuit. poate fi. mai ofensatoare decât dispretul. ci sentimentul inautenticitatii existentei. În primul rând. dupa cum am spus. oricând poate distruge: aflata. foarte vizibil. de multe ori. Actele de caritate întâlnite în zilele noastre la tot pasul sunt rareori însotite de mila crestineasca împletita cu iubire. doar o iluzie. creându-ti o viata falsa. II. II. multi uitând. deoarece fiecare aduce dupa ea o alta minciuna. pentru ca are multe ramificatii si consecinte. iar mai pe urma sufletul îsi ucide”. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune) Titu Maiorescu sustine ca omul se lasa condus de inima în momentele în care ratiunea ar trebui sa îi dicteze directia finala. sentimente. esenta omului este reprezentata de pasiune. Minciuna este ca o boala a sufletului. vise si aspiratii. Oricât de inofensive par unele minciuni. trebuie sa mergi pâna la capat. oricât de nevinovata ar parea. 54 (minciuna) Sunt de acord cu afirmatia lui Dimitrie Cantemir. asa cum spune si criticul. atunci când mila nu este dublata si de iubire. cum spune Cantemir). dar mai multe minciuni spuse în timp pot distruge sufletul unei persoane. aceste acte se fac doar în apropierea sau cu ocazia marilor sarbatori crestine si în „luminile rampei”. Din pacate. ratiunea arata alternativele deciziei optime. În concluzie.

tindem sa ne lasam ghidati de pasiune si sa urmam calea inimii. Prin urmare. Omul trebuie sa moara. Dar oare de ce ne sperie atât de tare un lucru atât de firesc? Un prim argument ce sustine ideea exprimata mai sus ar fi acela ca frica de moarte se naste din cauza ca suntem mult prea legati de viata. Având în vedere argumentele de mai sus. 56 (relatia viata-moarte) Sunt de acord cu afirmatia exprimata de personajul Victor Petrini deoarece moartea este un lucru cât se poate de normal si de natural. Însa rolul sau de judecator este diminuat de fondul sentimental permanent activ. educata asupra fenomenului mortii facându-l traumatizant. care este mai de pret si poate . Se naste. Asadar. ajutându-se reciproc. ratiunea si pasiunea ar trebui sa fie complementare. Omul incapabil de a cunoaste moartea va fi incapabil sa cunoasca viata. de a alege si de a actiona responsabil. Un al doilea argument ce vine sa întareasca afirmatia se refera la faptul ca noi ne formam o imagine culturala. De aceea. II. de ceea ce este material. În concluzie. oricâte convingeri livresti am avea. ca orice e viu. în care se afla dorintele si trairile noastre interioare. Moartea este vazuta de oameni ca un element negativ al vietii. nimeni si nimic nu ne va oferi în cursul vietii vreo certitudine asupra mortii pâna când experienta acesteia nu va deveni personala. oricât de multa încredere am fi investit în acestea. Un alt argument ar fi ca inima. Diversele carti aparute de-a lungul timpului. ea lasa ratiunea sa îsi „expuna” variantele si o alege pe cea potrivita. indiferent de moment sau situatie. dincolo de ratiune. fiindca ea reflecta ceea ce ne dorim cu adevarat. în legatura cu subiectul mortii. nazuinte care îl definesc întreaga viata. „directia finala o da inima” deoarece. Numai traind vei ajunge sa mori. este singura capabila sa stie ceea ce este mai bun pentru noi. 57 (modestie) Cred ca ideea principala din afirmatia lui Nicolae Iorga este aceea ca omul modest îsi cunoaste mult mai bine interiorul. asemeni modului în care anticipam durerea. se înmulteste si moare. eu cred ca în momentele hotarâtoare. Prin urmare privim moartea cu spaima si cu îngrijorare. ca o pieire definitiva ori ca o catastrofa. II. creste. apasa inconstient chiar si asupra celor mai neinstruiti dintre noi cu greutatea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. iar acest lucru ne împiedica sa întelegem ce este moartea. omul este un cumul de sentimente.rau. identificându-se cu vocea interioara a omului. pentru ca în fond nu este vorba de altceva decât despre doua ramuri ale aceluiasi copac. pasiuni.

cu bun-simt si sa se autocunoasca pentru a-si putea stabili anumite principii în viata. versetul 4: „De aceea oricine se va smeri (ca acest copilas). ci lucrau ca orice om. sa capeti calitatea modestiei si sa devii în ochii tai eroul care ai dorit mereu sa fii. daca esti modest. De câte ori nu am vazut. nefacând caz de popularitatea lor. moralitatea se bazeaza pe cunoasterea legilor si a drepturilor omului. În al doilea rând. Sunt de acord cu afirmatia aceasta si voi demonstra de ce. În viata. modestia este una din virtutile crestine pe care trebuie sa le dobândeasca un om pentru a accede la viata vesnica promisa de Dumnezeu oamenilor credinciosi. pentru ca. la desene animate. în acest fel ea putând sa se analizeze mai bine si sa-si stabileasca anumite principii dupa care sa se ghideze. si reprezinta faptele în locul cuvintelor. desi erau oameni normali atunci când nu purtau hainele de supererou. Dupa parerea mea. în opinia mea. eroi care. dupa cum spune si Biblia. 58 (moralitate) Sunt de acord cu afirmatia „Moralitatea se razima pe respectul [fata] de altii si pe respectul de sine”.mai frumos decât exteriorul pe care îl vede „acel care se potriveste în oglinda”. În primul rând. . întrucât o persoana integra îsi respecta semenii si totodata pe ea însasi. sa practice ea însasi atitudinile morale pe care le doreste de la ceilalti. milosi etc. Trebuie. întrucât un tip moral are un mod de viata bine organizat si nu îsi încalca regulile impuse asa de usor. pentru ca persoanele înzestrate cu aceasta calitate sa stie sa actioneze întotdeauna corect. o calitate foarte putin întâlnita într-o lume în care competitia primeaza. esti luat drept fraier sau fara caracter. II. sa fii modest nu înseamna sa mergi privind în jos. capitolul 18. mai cu seama. De asemenea. modestia este. în zilele noastre. copii fiind. Concluzia pe care o putem deduce din aceasta afirmatie este faptul ca o persoana morala trebuie sa fie indiscutabil toleranta. dupa ce salvau lumea. dispareau? Eram uimiti de atitudinea lor. ci sa te cunosti pe tine însuti. trebuie sa fie toleranta cu celelalte persoane si sa nu judece pe nimeni dupa aparente. modestia cântareste mai mult decât mândria. De exemplu. si ne doream foarte mult sa fim si noi ca ei. În primul rând. o persoana morala trebuie sa aiba o serie de calitati morale. nu-i asa? În mod sigur. în Epistola dupa Matei. nu aveau posturi importante. smeriti. De obicei. Principiile sunt esentiale pentru moralitate. o persoana morala trebuie sa fie întotdeauna mai exigenta fata de sine decât fata de ceilalti. va fi cel mai mare în Împaratia cerurilor”.

Omul arhaic celebra soarele. talentul nativ fac dintr-un om un geniu. o activitate întreprinsa poate conduce la libertatea materiala. Nu în ultimul rând. Pe de o parte. omul modern a ajuns. pe care nu o mai întelege si nu o mai protejeaza. onestitate. apa. în termeni statistici. vegetatia si animalele care-l hraneau. Astfel. numai prin consecventa. cultura înseamna cunoastere. . Din aceasta perspectiva. ca nu neaparat harul. Thomas Edison spunea ca geniul este „1% inspiratie si 99 % transpiratie”. Ritmul vietii sale se integra firesc în ritmurile naturii. natura nu are nimic artificial. organizându-si existenta conform marilor cicluri naturale. munca poate însemna purificarea fiintei. În primul rând. pentru a ne dobândi libertatea personala este necesar ca munca depusa sa fie justa. noi nu vom putea avea acces la cultura si totodata nu vom putea dobândi experienta necesara. drum pe care fiecare dintre noi alege sa-l urmeze prin mai multa sau mai putina truda. înseamna stradanie si perseverenta în timp. definirii corecte a unui drum în viata. acest lucru dovedindu-ne noua ca se poate trai firesc si fara falsuri. de munca este nevoie si nu atât de talent pentru a realiza ceva în viata. putem întelege ca natura este ansamblul de lucruri si fiinte din univers care nu face prea mari sacrificii sa ne învete sa traim. În concluzie. inspiratia. idee ce exprima foarte expresiv. 60 (natura) Pornind de la afirmatia lui Nicolae Iorga: „natura-ti da zilnic exemplul de a trai”. ci dimpotriva. fara efortul de a munci permanent asupra noastra si nu numai pentru ceea ce este strict material. oferindu-i toate bogatiile si frumusetile sale. II. dar si spirituala. prin cultura si civilizatie.II. disciplina si întelepciune. Un al doilea argument adus afirmatiei de mai sus este acela ca omul nu este un „prizonier” al naturii. foarte departe de natura. ci volumul imens de munca si dorinta de autodepasire. iar experienta cunoasterii trebuie sa fie asociata cu bogatia de a fi cult. natura îi arata cum sa traiasca. Pe de alta parte. traiau în interdependenta cu natura si stiau sa-i asculte semnele. ea recurgând la naturalete. arhaice. sa nu creeze prejudicii. deci este o valoare obtinuta prin munca. Asadar. o gândire corecta. Din pacate. Comunitatile traditionale. 59 (munca) E o axioma sa spunem ca munca sta la baza consolidarii caracterului fiecarui om. a munci semnifica a avea o atitudine libera.

sperante ori idealuri este un om nefericit. deoarece minciuna este unul dintre cele mai imorale lucruri. care deformeaza realitatea si dezumanizeaza persoana. pâna la urma de aici provenind si fericirea. 62 (nadejde) Este foarte adevarat faptul ca „Forma reala a fericirii e nadejdea. Odata descoperit. vazând fericirea într-un anumit fel. Asadar. are libertatea de a-si lua drept exemplu de a trai de la ea. în totalitatea ei. afirmatia lui Alexandru Macedonski este cât se poate de adevarata. . pervertind relatiile dintre oameni. fascism. adevarata bucurie fiind savurata intens atunci când speram. Ea rapune datorita fortei de persuasiune. ca fiinta rationala. II. visam la ceva. deoarece natura este viata în sine. Însa de aici putem deduce ca singurul lucru în comun în definirea fericirii este speranta. Constiinta fiecarui individ este influentata de sperante. Un prim argument ar fi acela ca. Pe de alta parte. fara ca aceasta sa astepte ceva din partea noastra. Un prim argument ar fi ca fericirea poate fi definita ca fiind suma trairilor pe care le avem legate de împlinirea unui vis. orice fiinta din univers trebuie sa descopere misterele naturii. chiar distrugându-le. rezultatele ei fiind puternice si nocive. II. afecteaza persoana. Un al doilea argument îl constituie faptul ca viitorul ni-l cream singuri prin ceea ce visam. afirmatia lui Alexandru Macedonski îsi dovedeste pe deplin valabilitatea. de calitatile si capacitatile celui pe care îl afecteaza. În concluzie. individul poate cadea în dizgratia celor din jur. iar noi facem parte din ea. singura ei conditie fiind sa o respectam si sa o ocrotim. Cum fiecare este diferit. minciuna denota decadenta si lezeaza onestitatea persoanei. efectele minciunii nu se fac simtite doar la nivelul relatiilor interpersonale. este cu atât mai dificil sa îi gasim o definitie. degradeaza natura umana. Trebuie mentionat faptul ca minciuna este cea care a dus la declinul unor mari puteri si a determinat instaurarea regimurilor totalitare: comunism. dupa cum spune Victor Eftimiu în Spovedanii. Astfel asociem drumul spre reusita cu un scop. nu cu un mijloc. nu poate fi fericit. a felului în care îl face pe individ sa fie vulnerabil. netinând cont de sisteme de valori. la subrezirea credibilitatii si a pozitiei ocupate de el în cadrul societatii.".Prin urmare. Cine nu mai spera. prin esenta ei daunatoare. minciuna. 61 (minciuna) În opinia mea. Acest fenomen conduce la prejudicierea integritatii individului. bucurie mult mai mare decât cea din momentul reusitei. de aici putem trage concluzia ca un om fara visuri.

caci ei nu se pot bucura pentru reusita ta. starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. si atunci când se omite meritul celui în cauza. speranta este indispensabila din viata unui om împlinit. De fapt. si nu pe baza altor motive (în functie de simpatii ori interese. consider ca o nedreptate trebuie pedepsita indiferent de modalitatea prin care se realizeaza. Concluzionând. esenta egoista a omului nepermitându-le acest lucru. Eforturile trebuie desigur rasplatite. toate . de exemplu). când minimalizata. Prin urmare. afirmatia este mai mult decât adevarata. speranta ca vor fi si ei fericiti ca tine. în primul rând. Fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce i se cuvine strict în functie de ceea ce realizeaza.Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este ca atunci când esti fericit. a fi drept presupune a trata pe fiecare în mod obiectiv. De aceea. iar apoi a-i atribui ceea ce este în concordanta cu meritele sale. Ceea ce obtinem noi si credem ca ne face fericiti nu poate fi considerata expresia fericirii. transmiti si celor din jur starea ta de bine. Întotdeauna când suntem fericiti. multi au încercat sa defineasca fericirea si din atâtea încercari au reiesit tot atâtea definitii. este vorba de transmiterea sperantei. II. În primul rând. Acest lucru însa nu este mereu aplicat în societate. 64 (nefericire) Dintotdeauna. chiar a legalitatii. când factor negativ. II. ce a stârnit atât admiratie cât si controverse. Tot o nedreptate va fi deci si a oferi ceva în mod nejustificat. a-l evalua corect. 63 (nedreptate) Consider ca afirmatia lui Ioan Slavici este pe deplin justificata. sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici. în opinia mea. iar dezinteresul si neimplicarea nu ar trebui sa aiba nici un fel de consecinte pozitive. întrucât dreptatea presupune a-i acorda fiecaruia ceea ce merita. dar si atunci când celorlalti li se da ceva fara ca acestia sa aiba vreo contributie. fara de care viata nu ar fi fost posibila. drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat.daca ar fi sa-l credem pe Schopenhauer. cand înzestrata cu puteri magice. Cred ca a actiona injust înseamna a comite o eroare de judecata si este un fapt iesit din sfera moralitatii sau în unele cazuri. A priva pe cineva de ceea ce-i revine înseamna evident a face o nedreptate. cu adevarat fericit. Natura a fost când element protector. esenta ei trebuie cautata în alta parte. dar întotdeauna un element constant. Pe de alta parte. De aceea. Problema este însa a sesiza injustetea. între om si natura a existat o legatura speciala.

gânditorul Immanuel Kant subliniaza importanta simtului datoriei în fata instabilitatii firii umane. soarele stralucitor. Se spune ca norocul îl poti avea sau nu. Apa poate simboliza în acelasi timp împlinire sau disperare. seninatatea. Soarele în schimb este mereu asociat cu pacea. regasind parca în stropii de ploaie picaturile lor de tristete. afara nu va ploua niciodata. De accea. vremea este mai frumoasa. se va dezumaniza treptat si nu va gasi resursele interioare necesare pentru a continua sa munceasca o perioada lunga de timp. 66 (noroc) A fi norocos este poate un dar. de asemenea. II. putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. el va observa ca sufletul lui e schimbator si atasamentul excesiv pentru munca îi poate fi daunator. ca atunci când sufletul îti plânge. În opinia mea. Daca omul continua sa lucreze doar atâta timp cât pune suflet. În al doilea rând. Prin urmare. când în suflet este senin. De aceea Kant considera ca un om cu adevarat evoluat va putea lasa la o parte înclinatia pentru o munca sau alta si va continua sa lucreze atunci când îi displace. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci când sufletul îti râde. iar padurea poate fi atât spatiu protector. Pe de alta parte. participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si în diverse opere literare. pentru a evolua ca persoana. ambele aspecte sunt importante când ne raportam la munca dar cheia este sa stim cum sa le îmbinam pentru a avea o etica echilibrata a lucrului. dar putem regasi si padurea sau vântul. întodeauna vor considera ca natura le împartaseste sentimentele. precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece. bogatia. al înstrainarii de sine. pe cât de pretios si râvnit. Apoi. iar norii dispar cu desavârsire de pe cerul sufletului. 65 (munca) Problema pe care o ridica munca este ca ea poate fi privita din doua perspective: a pasiunii si a datoriei. având la baza aceste argumente. ci doar un mijloc pentru a obtine satisfactii financiare. pentru ca îsi da seama ca e de datoria lui. si ca te poate urmari toata viata la fel cum . În general apa este elementul cel mai des întâlnit. În caz contrar. omul poate dezvolta un sentiment al inutilitatii.celelate probleme par mult mai usor de rezolvat. pe atât de iluzoriu. În concluzie. cât si labirint. Cel a carui munca nu este un scop în sine. practicarea unei meserii trebuie sa fie însotita de pasiune. deziluzionati sau dezamagiti. când oamenii sunt tristi. II. pentru a evolua într-un domeniu si.

precum si aceste doua argumente. 68 (menirea operei de arta) . într-adevar. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata din punct de vedere istoric. putem afirma ca norocul nu este altceva decât cea mai buna scuza pentru o aglomerare fericita de împrejurari. Curiozitatea care rezida în natura umana a condus la aparitia marilor inventii ale umanitatii. II. Dar asa cum nimic nu se obtine fara un pret sau fara efort. de la roata la computer. chiar daca nimeni nu poate spune exact ce este norocul sau ce trebuie facut pentru a-l avea. În al doilea rând. soarta. care fac prea putin si se asteapta la prea mult în schimb. 67 (deschiderea catre nou) Discutând problema omului si relatia acestuia cu elementele noului. privind omul ca pe o componenta sociala. În concluzie. dorinta de nou este cea care îi confera omului caracterul sau de fiinta superioara. omul nu ar fi putut exista si. putem constata ca dorinta si atractia spre noutate a stat la baza progresului activitatilor umane. Întrebarea care urmeaza este daca suntem sau nu îndreptatiti sa credem astfel. de la elemente culturale si sociale pâna la cele doua revolutii industriale. cu atât mai mult. Subiectivitatea îsi spune cuvântul mai ales pentru ca nimeni nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc.te poate si parasi. cei mai multi vorbesc despre noroc ca despre ceva obtinut fara niciun merit si fara nimic în schimb. II. Fara aceste doua calitati ce îsi au izvorul în ratiune. nevoia de nou si spiritul inovator sunt însusirile fundamentale care ne separa de celelalte fiinte ale lumii. Daca unii sustin ca fara noroc nu obtii nimic în viata. Acestea fiind spuse. Eugen Lovinescu afirma ca dorinta de nou este calitatea de baza a omului si cea mai nobila dintre acestea. un al doilea argument reprezinta faptul ca norocul poate fi doar o scuza pentru cei incapabili sau insuficient pregatiti pentru a-si asuma responsabilitati. Luând în considerare afirmatia lui Eugen Lovinescu. În primul rând. Primul argument în acest sens este imposibilitatea de a defini si delimita norocul în realitatea cotidiana. putem conclude ca. evolua. A face din acesta un adevar tangibil folosit drept scuza privatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea în superficialitatea cliseelor. ca pe un element din mecanismul societatii. coincidenta sau doar capacitatea cuiva de a îndeplini cu succes ceea ce îsi propune prin propriile forte. altii sunt de parere ca nu ai nevoie de noroc daca faci tot ceea ce îti sta în putinta pentru a-ti împlini visul.

Se creeaza astfel o legatura între artist si receptorul sau. prin opera sa. care ne face sa ne afirmam si sa ne realizam atât intelectual. se va lasa modelat cu buna-stiinta de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanenta din viata lui mentala si sufleteasca. mai revoltati. însa nici de adulatie. mai buni. Acest mister nu trebuie sa fie creator de vid. pentru ca semnificatia lui poate pendula între extreme si acest lucru nu face bine sufletului omenesc. o lume misterioasa. ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu întelegerea operei de arta si integrarea semnificatiei în propriul sistem de gândire. ci pentru a învata din ea. artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de întelesuri. pentru a nu se lasa coplesit de ea. proprie fiecarui om normal. În viziunea mea. exista o aura halucinatorie a oricarei opere de arta care evoca misterul. receptorul va începe sa se simta din ce în ce mai influentat de noua taina descoperita. o manifestare particulara a acestuia în spatiul specific si complex al psihicului uman. orgoliul este o trasatura generala. pentru oameni. De fapt. reprezinta un joc nesfârsit al regasirii si despartirii de lume. Orgoliul genereaza simtul demnitatii si ne îndeamna sa ne cunoastem pe noi însine. îl trezeste pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vietii. orgoliul este expresia principiului universal al dezvoltarii. Omul trebuie sa întrezareasca lucid înca de la început puterea pe care o creatie o poate exercita asupra sa. straniul într-un mod nedeclarat. sedus fiind. operele de arta au fost gândite de artisti cu un scop precis. Oricum ar fi opera de arta. II. pocnind din degete. mai cruzi. un vrajitor de suflete care aduce astfel în viata cititorului. nemaivazuta si. dar persistent.În general. dar si o calitate utila daca este corect orientat. într-o masura mai mica sau mai mare. Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale modele de caractere viabile si de a descoperi sacrul în locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman. mai blânzi sau. În al doilea rând. În primul rând. cât si spiritual si fizic. Asta deoarece în momentul în care se stabileste primul impact între artist si cel caruia i se adreseaza. din contra. cel din urma. 69 (orgoliu) Contrar conceptiei adânc înradacinate. frumusetea ei sta în încremenirea tuturor formelor sale de manifestare în niste rame fixe care. . Orgoliul este motivul psihologic din cauza caruia tindem spre un anumit ideal omenesc. artistul este un fel de magician. ele având ca destinatie finala impresionarea celor care iubesc cultura. Orgoliul este un viciu când întrece anumite limite.

oamenii sunt fiinte empirice.ele distrug si macina în primul rând sufletele acelora care nu se pricep sa le tina în frâu. În plus. În schimb. precum si orice produs spiritual. Calitatea muncii noastre este direct dependenta de gradul de implicare. II. adevarul prin minciuna si lupta ideilor prin lupta indivizilor. Asadar. umanitatea înainteaza. Nimic nu poate fi construit fara motivatie. si puterea bruta. substituind competitia sanatoasa prin intriga si dusmanie. Dar când întrece limitele rationalului. Dintr-o forta benefica. nu vom putea crea nimic. daca nu suntem motivati de nimic. intelect. doar în prezenta unui puternic imbold dat numai si numai de pasiune . cu ajutorul caruia ne faurim destinul. produsele eforturilor si ale daruirii noastre vor fi valoroase. orgoliul devine instrumentul nostru cel mai de pret. determinata la rându-i de prezenta convingerilor si trairilor puternice. aceste manifestari ale orgoliului ranit. un amestec de sentimente si impulsuri. de la mestesuguri si arte pâna la stiinte si politica. Pe aici trece limita dintre puterea intelectuala benefica. putem spune ca pasiunea si dedicarea au un rol decisiv în nasterea unor creatii de valoare. modele pentru viitoare realizari. Conflictele cauzate de ciocnirea orgoliilor sunt cele mai dureroase si mai greu de aplanat. întinându-le si întunecându-le. Orgoliul este în stare sa nimiceasca cele mai frumoase relatii omenesti. Trebuie sa ne ferim a parcurge distanta între „vreau sa fiu cel mai bun” si „vreau sa fiu primul”. 70 (pasiune) Pasiunea este însusirea fundamentala a umanitatii. caci din ea decurg vointa si dedicarea. activitatea utila prin speculatie si demagogie. între „vreau sa fiu respectat“ si „vreau sa mi se stie de frica“ . întemeiata pe teroare si umilinta. el devine un instrument al distrugerii. sunt cele mai dezastruoase emotii . existenta unor creatii valoroase este posibila numai datorita existentei pasiunii. orientata spre creatie si activitate utila. daca avem interesul necesar. bazata pe întelepciune si bunatate. aceea este pasiunea. aceasta notiune da imboldul creatiei. edificator si cel negativ. Aici se afla hotarul dintre orgoliul pozitiv. Daca exista o calitate indispensabila omului. bunatate sufleteasca si bunacrestere. excesul acestuia macinând si distrugând ceea ce au creat altii. Astfel.Daca este însotit de talent. Prin urmare. este baza pe care se construieste structura societatii. realizam actul de creatie. nu un act impus. Invidia si ura. Lipsa totala de orgoliu genereaza inactivitate si lasitate. care au nevoie de motive si imbolduri pentru a actiona. În numele si datorita pasiunii. evolutia noastra psihologica si culturala este influentata în mare masura de puterea volitiva. Orgoliul este forta priomordiala a progresului în orice domeniu de activitate. Nu putem fi constrânsi sa cream. malefic. orgoliul devine cu adevarat un viciu.

acolo unde omul are libertatea alegerii. personajul lui Rebreanu. În acest caz. Dupa cum spune si Tudor Arghezi . In concluzie. deorece am gasit un motiv în plus pentru a trai. ca . Dar libertatea acestuia nu existã decât atâta timp cât nu limiteaza viata si libertatea celor din jur. Pentru artisti descoperirea lumii din nou e un fapt esential. de dominare a celorlalti. Eu cred ca este vorba doar de una dintre situatiile în care apare pacatul. În general. pacatul este în strânsã legatura cu constientizarea sau neconstientizarea lui. sa ne bucuram de fiecare data când descoperim ceva. eu cred ca si actiunile care au urmari dezastruoase. acolo unde poate alege cum sa traiasca. Fiecare creatie sau imagine artistica arata o viziune noua si spectaculoasa asupra lumii.. descoperirea lumii din nou e o placere durabila deoarece complexitatea lumii înconjuratoare ne determina sa gasim noi sensuri ale vietii. afirma eseistul. totusi. omul constientizeaza faptul ca nu poate rezista tentatiei care ia forma instinctelor. fie ca e vorba de un loc. drama acestui pacatos. 72 (placere) Afirmatia lui Tudor Arghezi nu e valabila întotdeauna. de o persoana. în majoritatea cazurilor. nu putem spune ca nu pacatuieste. 71 ( pacat) Cred ca afirmatia lui Vasile Bancila este adevarata în parte. de fericire. iar pentru a crea o lume. poate. II. este fundamentala la Dostoievski. un om care nu are constiinta raului pe care-l face si. fie ca o teorie e adevarata sau eronata . Spre exemplu în literaturã. Descoperirea lumii din nou poate fi placuta sau poate crea suferinta si dezamagire. prin urmare. Tentatia este pretutindeni. de o teorie stiintifica sau de o opera de arta. deoarece putem spune ca ei creeaza lumea din nou. Pacatuim numai când stim ca pacatuim. constient de pacatul lui. Manolescu).II. oamenilor le place sa descopere ceva nou. Un exemplu este poezia argheziana cu tematica ei foarte variata.liber consimtamânt” intra tot în categoria vasta a pacatelor. sa ne schimbam viziunea asupra existentei. Pacat este tot ceea ce încalca libertatea celuilalt si drepturile lui. ca am fost tradati.. preocuparea de a descoperi si de a emite teorii noi e un lucru placut. Este .bruta ingenuã” (N. comise fara acest . trebuie mai întâi sa o descoperi. în si mai strânsa legatura cu consecintele. Putem spune astfel ca Ion. Pe de altã parte. dar. a pacatuit. Descoperirea ca sperantele noastre s-au spulberat. a dorintei de supravietuire. Din punctul de vedere al savantilor. în functie de trairile si destinul fiecarui om. Spuneam ca descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamagire.

În romanul lui Camil Petrescu.oamenii nu sunt asa cum credeam ne întristeaza. În concluzie. din fiecare experienta învatam ceva nou. ca imaginea iubirii imposibile (în adolescenta) sau ca poem al singuratatii geniului (la maturitate). De exemplu. stefan Gheorghidiu care la început o idealiza pe Ela. pe care cititorul le descopera. aceasta descoperire provoaca rani care nu se mai vindeca niciodata . absoluta este greu de întâlnit. având ca tema dragostea. si un joc al sensurilor. “Luceafarul”. descopera ca ea îl tradeaza si ca dragostea pura. Viata nu e întotdeauna însotita de placere. II. “Luceafarul” a fost dezbatut si interpretat diferit. “Luceafarul” prezinta în aparenta o poveste destul de simpla. placerea lecturii fiind cu atât mai mare cu cât este mai variata pluritatea sensurilor.capodopera lui Eminescu. Spre exemplu. II. ratat în toate planurile . Aceasta pluritate a lecturilor a condus la o permanenta actualizare a lor. de exemplu. este adevarata. În primul rând. permite si o lectura în functie de vârstele la care este citit poemul: ca un basm ( în copilarie). 74 (prezent / viitor) Ion Heliade Radulescu priveste prezentul si viitorul în relatie de interdependenta: în opinia lui. În “Luceafarul”. eu cred ca marea poezie rezista în timp pentru ca ne permite sa o regândim si s-o retraim. Hyperion doreste sa-si sacrifice nemurirea “pentru o ora de iubire”. nuvela La tiganci de Mircea Eliade prezinta modelul omului simplu. literatura ofera argumente în acest sens. ceea ce ma determina sa o combat. Operele scriitorilor consacrati. ramânem cu un gust amar. tema poemului este omul de geniu. Pe de alta parte. din orice literatura au fost. “O mare poezie” creeaza impresia ca o putem întelege altfel la fiecare lectura. cât si virtuale. Afirmatia sa contrazice exemple atât reale. “o mare poezie” ofera cititorului. Sensul operei nu difera doar în functie de receptarea critica. chiar contradictoriu. dar este dezamagit când descopera ca iubirea sa nu se poate împlini. ideea lui G. Din epoca în care a aparut textul si pâna astazi. existenta momentului actual si cunoasterea lui fac posibila întrezarirea viitorului. ca oamenii sunt marginiti si altfel decât el. În cel mai bun caz ne putem resemna si chiar daca avem puterea sa luam totul de la început.73 (poezie) Fireste. printre altele. Calinescu conform careia o mare poezie este interpretata diferit pe parcursul timplului. ci si de experienta personala. si daca destinul nostru e tragic. În realitate. în multiple rânduri comentate în diverse moduri. Dar fie ca e placuta sau nu.

fiindca ea nu poate înceta. Un alt argument ce vine în sprijinul afirmatiei lui La Rochefoucauld se refera la sentimentul ce tine prietenii uniti. respect. întelegere. apoi în viitor. mai ales pentru faptul ca trebuie sa tii cont si de ceea ce îl preocupa pe celalalt. Un prim argument este faptul ca prietenia se bazeaza pe fidelitate si daruire. O prietenie reînnodata trebuie sa tina seama si de evenimentele sufletesti si spirituale ale celuilalt. Consider ca opinia lui La Rochefoucauld este adevarata numai atunci când vorbim de adevarata prietenie. viitorul fiind o fereastra închisa pâna în momentul trairii lui. Binenteles ca o astfel de prietenie nu se va epuiza atunci când fiecare dintre cei doi îsi descopera aceste preocupari. II. daca exista cu adevarat. timpul ne ofera doar posibilitatea de a privi înapoi. caci indiferent de schimbarile prin care trec prietenii. prietenia nu cunoaste jumatate de masura. dar având atentia treaza si fiind autentic în relatia ta de prietenie.vietii. Din punctul meu de vedere. O prietenie adevarata se bazeaza pe un sentiment puternic.dar nici în fata lor nu întelege ce se întâmpla. timpul este. O astfel de prietenie te îmbogațeste. toleranta. pretuite si întretinute cu grija. În concluzie. manifestat prin grija. acest sentiment este necesar sa fie trait în mod autentic. grija. Cu atât mai mult pare adevarata ideea în epoca noastra care a creat . neputincios în a ne ajuta sa-l întrezarim.Gavrilescu este constient de insuccesul sau si îsi plaseaza existenta în trecut.76 (gloria) Ceea ce spune Victor Eftimiu e un loc comun. traia dupa regulile lui. cred ca o prietenie reînnodata nu poate fi influentata de trecerea timpului si este la fel de stabila ca orice prietenie. deoarece ea nu cunoaste jumatate de masura. 75 (prietenia) Asertiunea lui La Rochefoucauld privind faptul ca “Prieteniile reînnodate cer mai multa rabdare decât cele care n-au fost rupte niciodata” se refera atât la rezistenta în timp a prieteniei. o banalitate acceptata de toata lumea. încredere. În concluzie. cât si la faptul ca prieteniile adevarate trebuie cultivate. caci adevaratul prieten este un lucru rar.Un exemplu concludent este acela al atacului din anul 2001 în ziua de 11 septembrie asupra SUA. Pe de alta parte. Prietenia reînnodata are nevoie de mai multa atentie. de asemenea. II. îti poti descoperi noi valente sufletesti. în plan real. însa acest lucru nu i-a putut nici macar sugera ceea ce avea sa urmeze. Populatia de acolo îsi cunostea prezentul. Nu numai ca nu a reusit sa anticipeze evenimentele. Desigur ca este dificil sa fii întotdeauna perfect într-o prietenie.

Dar. Sunt gasiti pe strada. marii creatori sunt. 77 (educatia) Fara îndoiala. Apoi o familie buna doreste sa-i înfieze. ei se schimba în bine. din cauza competitiei dramatice. dulceata existentei care întoarce spatele competitiei. Pentru aceasta continua vizibilitate.78 (scoala) . de multe ori. de la familie. ingeniozitatea si munca. Concurenta acerba pentru vizibilitate publica reclama mai mult decât altadata puterea de a câstiga gloria zilnic. cu propriile limite fizice si intelectuale. Acesta nu poate fi într-atât de rau. îngrijiti si alfabetizati. Daca avem sansa sa întâlnim ce trebuie. Horatiu are dreptate când afirma ca omul poate fi educat. putem deveni mai buni. Iar de aici începe procesul de educare a acestor mititele fiinte. sunt de acord cu Horatiu. Spre exemplu. II. daca ultima întrecere europeana n-ar fi devenit subiect important în media. care sustine radacina buna a omului. daca vrei performanta si faima. caci avem înca din nastere simplitatea si atractia catre frumos si catre bine. încât sa nu poata fi educat. daca gloria e autentica. În primul rând. Câti dintre noi ar sti despre succesul echipei feminine de gimnastica. Daca nu au avut parte de o buna crestere. la terminarea acesteia. ceva ce preluam de la parinti. rutina. de multe ori pleaca de acasa pentru a cauta o viata mai buna. În concluzie. Ceea ce trebuie câstigat zilnic. Consider ca educatia este ceva dobândit. luati în centre de plasament. aparitia ”pe sticla” sau în presa scrisa este esentiala. ca în orice fiinta exista ceva care permite îndreptarea ei spre ceea ce este bun. sa-si dea seama cât de mult au gresit. O alta situatie o reprezinta copiii ce provin din familii sarace. sa ne gândim la oamenii care au comis faradelegi. este chiar aceasta valoare. Acestia ispasesc o pedeapsa care îi va face. te poti culca pe lauri daca iubesti anonimatul. de la toti cei ce ne înconjoara. trebuie sa traiesti zilnic pentru ele. câteva zile la rând? Pe de alta parte.fenomenul gloriei de scurta durata. într-un fel. ea nu înseamna decât recunoasterea publica a unei valori. datorate în mare masura mass-mediei. Speram ca în cele mai multe cazuri. niste eterni debutanti. Nu sunt suficiente talentul. poate. II. în viata. valoros. pâna la urma. În concluzie.

În opinia mea. fiecare dintre noi este înzestrat cu liberul arbitru (avem capacitatea de a alege între bine si rau). Conform lui J. rolul scolii este într-adevar foarte important. de departe adevarata. influentabil de altfel. Destinul de sine statator nu exista. ale lui Oedip (Oedipus Rex – Sofocle) de a se împotrivi prezicerilor oracolului conform carora el urma sa-si omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria mama. Conceptul de “destin”. de-a lungul timpului. Societatea. El este scuza folosita de oamenii “slabi” pentru a nu-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor lor. iar de aici o multitudine de probleme îsi vor face loc încetul cu încetul si vor duce la prabusirea sistemului. asupra copiilor nostri. Daca acest fapt va fi neglijat . În plus. a luat mai multe forme. face un apel la cei din învatamânt si îi atentioneaza ca instruirea în scoli a copiilor de azi. cred ca este mai indicat si mai simplu sa prevenim decât sa îndreptam ceva care tine de fapt de responsabilitatea noastra. pentru cei “slabi”. dar nu preîntâmpinat. trebuie bine educat. Sartre. toate pornind de la ideea unei forte superioare ce hotaraste desfasurarea evenimentelor din cursul vietii unei persoane. inutile. II. În functie de caracterul omului. Un exemplu în acest sens ar fi încercarile. Acestei institutii trebuie sa îi acordam o mai mare atentie. în culturi si religii. o înlantuire de evenimente a caror desfasurare nu o pot controla. va fi alcatuita din oameni mai putin instruiti. II.Consider ca afirmatia lui Ion Heliade Radulescu. 80 (sinceritatea) . iar pentru cei “tari” rezultatul alegerilor facute în decursul vietii. Un om puternic îsi asuma responsabilitatea faptelor sale si îsi creeaza propriul destin.79 (destinul) Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide si cu punctul meu de vedere. ceea ce ni se întâmpla este rezultatul deciziilor noastre si al relatiilor cu cei din jur. cum spune si Ioan Damaschin. P. tineretul. El nu da vina pe Divinitate pentru soarta sa deoarece. destinul este. spre exemplu. va avea urmari mai bune sau mai putin bune în ziua de mâine. generatiile urmatoare vor avea de suferit din mai multe puncte de vedere. întrucât deciziile luate în graba ori aspecte neglijate cât de putin. organizarea statului va lasa de dorit. În concluzie. In mitologia greaca destinul avea caracter implacabil . pot avea consecinte grave asupra noastra si mai ales.putea fi prevestit. întrucât formarea lui se realizeaza într-o mare masura în timpul scolii.

Asa o fi oare? Întotdeauna? Eu as zice ca aceasta e doar înca unul dintre multele clisee care are priza la populatie deoarece suna „frumos". sa speram ca ele se vor întâmpla asa. iar acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra. cei care sunt sinceri nu sunt întotdeauna agreati pentru aceasta calitate. în schimbul acesteia. speranta sau moare cu mult înaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi însine. Sinceritatea trebuie pretuita. adevarul este acceptat. II. La o privire mai atenta însa. în acest caz. Sinceritatea este importanta si apreciata.A fi sincer înseamna a nu avea nimic de ascuns. II. La ceva imposibil. dar dura în legatura cu o persoana poate sa jigneasca si sa nasca controverse. care devine un defect. se pot confrunta cu probleme pentru ca sinceritatea câteodata nu este privita bine. „speranta moare ultima". dar cu o sansa de realizare infima) va aduce dupa sine dezamagirea. deoarece un om sincer obtine mai usor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct si clar. 83 (iubire) . La alti oameni nu este valabil. A fi sincer implica a spune adevarul si. Libertatea si speranta se exclud reciproc. nu de multe ori. speranta îti ofera o falsa senzatie de caldut confort psihic dar. te transforma în prizonier. Astfel. asa. frustrarea si amaraciunea atunci când ceea ce speram nu se va întâmpla. Persoanele sincere. a spune tot ceea ce gândesti sau simti. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta în lucrurile acelea imposibile (sau posibile. n-are cine stie ce baza reala. Speranta nu moare ultima . Oamenii prefera sa auda o minciuna. de buna voie. deoarece o parere sincera. Între sinceritate si insulta este uneori o linie foarte subtire. nu pot coexista. Este un drog. Sinceritatea exagerata poate duce la dispute si. La ceva posibil. Omul care spera nu este liber.nu întotdeuna. ci devine un defect. în loc sa asteptam. la unii este adevarat. La ce speram? 1.82 (speranta) Auzim adesea: „speranta moare ultima". decât adevarul care doare si care poate fi deranjant. însa. 2. nu mai este o calitate. Poate la unii oameni. Uneori. Dar atunci nu e mai bine sa punem umarul la transpunerea în realitate a acestor lucruri posibile. ca din senin sau cu ajutorul altora? Speranta nu este buna la casa omului. deoarece ea implica spunerea adevarului în limitele bunei-cuviinte. Desigur. Afirmatia lui George Cosbuc combate sinceritatea exagerata.

II (orgoliul profesional) În conceptia lui Marin Preda „Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi. Asadar. facându-ne mai puternici si mai încrezatori în fortele proprii. care reprezintã înfumurarea. din „Reflectii si maxime’’ se distinge ideea ca iubirea distruge bariera dintre posibil si imposibil. altfel vom suferi iubind sau nestiind sa distingem iubirea în cadrul vietii noastre. creator . care. justificat.cãci individul are nevoie de recunoasterea muncii sale si lucreazã în acest scop. deseneaza zâmbete sau aduce lacrimi pe chipurile oamenilor. 84. respectul si compromisurile de dragul persoanei de lânga noi. pentru a ne atinge scopul de a fi fericiti. caci. acest tip de orgoliu este moral si este justificat de nevoia persoanei de a se afla în centrul atentiei celorlalti. din punct de vedere moral. dragostea aduce în viata oamenilor liniste si fericire. ce le vom putea depasi. În viata. În plus. este cel care angajeazã toate fortele individului pentru obtinerea unor rezultate demne de admiratia celor din jur. astfel. În primul rând. de foarte putine ori.Din afirmatia lui Phil Bostmans. însa când vom lupta pentru ceea ce iubim ne vom lovi de prejudecati. deoarece dragostea ne da aripi sa depasim cadrul tangibil si realizabil al vietii. acest orgoliu profesional poate fi pus în antitezã cu orgoliul personal. caci nu este de ajuns sa simtim. realitate-fictiune. Important este sa învatam sa pretuim si sa mentine vie flacara dragostei. Pe de alta parte. orgoliul profesional este unul constructiv . deoarece iubirea implica o serie de responsabilitati precum. ne vom întâlni cu dragostea adevarata si vom stii s-o pretuim. dar care cautã si admiratia lor. . a simti acest pur sentiment nu este de ajuns. caci în razboi si in iubire totul este permis si nimic imposibil de realizat. iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist si lipsit de o bazã solidã. necesar este sa învatam sa facem orice din si pentru iubire. orgoliul obiectivat în mediul profesional. În al doilea rând. când simtim iubire si vrem sa facem orice pentru a mentine viu acest sentiment pur. Împartasesc aceasta idee. doar daca stim sa iubim cu adevarat. de multe ori. adica este unicul demn de o persoanã .”. deoarece cel dintâi rezultã în urma unor realizãri ale individului. În concluzie. doar daca vom stii sa aplicam afirmatia lui Phil Bostmans. care se doreste respectatã. idee cu care sunt de acord. În concluzie. Nimic nu este umilitor sau înjositor.

II. 85 (realitate si aparenta) Afirmatia „ochii însa sunt orbi. Cu inima trebuie sa cauti”, cu care sunt de acord, sustine sensibilitatea sufletului uman în perceperea realitatii. Un prim argument ar fi acela ca arta si într-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiza la prima vedere. Pentru ca aparenta sa fie depasita si sa se ajunga la valoarea adevarata si esenta mesajului transmis de o opera de arta, ea trebuie sa treaca prin filtrul sensibilitatii sufletesti. Un cuvânt, o pata de culoare, un acord de vioara pot exprima mai mult decât mesaje, imagini si sunete seci, pot avea o încarcatura sentimentala, stârni emotii care reprezinta realitatea la un nivel mai profund, doar ca este necesar acel „simt” al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparenta. Un alt argument, în sprijinul afirmatiei de mai sus, ar fi acela ca orice individ depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din viata sociala. Oamenii sunt mânati în actiunile lor în egala masura de afecte cât si de instincte si de rationamente si pentru a întelege motivatia, natura si consecintele actiunilor umane inima functioneaza ca un organ de simt cu care percepem acele afecte, completând imaginea aparenta si transformând-o întruna completa, reala. În concluzie, putem afirma ca inima este foarte importanta în distingerea aparentei de realitatate. II.86 (singuratatea) Consider ca afirmatia privitoare la singuratate este adevarata. Un prim argument este acela ca singuratatea este cea mai mare drama a omului; izolarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caracterstici ale sale: sociabilitatea. Însa mai grava decât izolarea fizica este izolarea metafizica, lipsa comunicarii intrapersonale. În al doilea rând, comunicarea intrapersonala este foarte importanta deoarece prin intermediul ei omul ajunge la autocunoastere. Discutând cu sine el îsi poate descoperi noi pareri, calitati sau defecte deoarece sinele este singura persoana în care un om poate avea deplina încredere, este singurul sprijin care nu-l va parasi sau trada vreodata, Datorita acestei încrederi, omul este sincer cu sine însusi, îsi marturiseste toate pasiunile, temerile, dorintele, scopurile si ideile iar acest lucru îl ajuta sa relationeze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscându-se, el va sti sa-si aleaga prietenii si partenerul de viata bazându-se pe preocuparile lor comune, Acest lucru prezinta numai avantaje deoarece aceia care se aseamana se înteleg si se sprijina reciproc, Astfel, comunicarea cu sine

devine o conditie esentiala a convietuirii pasnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie sa învete sa traiasca cu sine înainte de a trai cu ceilalti. Un al treilea argument ar fi acela ca datorita comunicarii intrapersonale, omul poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea sa devina, îsi analizeaza calitatile si defectele si stabileste modalitati de autoperfectionare, Lucrând asupra sa, omul evolueaza continuu, iar acest lucru îi da un sentiment de satisfactie si de respect fata de sine, În concluzie, comunicarea intrapersonala este vitala pentru o dezvoltare normala, omul care nu comunica cu sine nu va fi capabil sa aiba relatii normale cu cei din jur deoarece necunoscându-se, el nu va avea o imagine corecta despre sine iar acest lucru poate deveni o sursa de conflict cu cei care îl vad întrun mod diferit. El nu va sti cine este de fapt, ce vrea si nu va sti sa se mobilizeze pentru a-si atinge scopurile. Un om care nu comunica cu sine este un om singur deoarece el nu poate relationa nici cu sine, nici cu ceilalti. II. 87 (singuratate) Atunci când suntem singuri, trebuie sa folosim momentele de solitudine pentru a face o introspectie în strafundul propriului suflet. De multe ori, prinsi în vârtejul activitatilor de zi cu zi, al faptelor marunte, nu mai apucam sa ne ascultam vocea interioara. Ar fi bine ca seara, când punem capul pe perna, sa ne analizam în liniste faptele din acea zi si sa ne facem un bilant al lucrurilor întâmplate, sa ne gândim daca suntem multumiti de ceea ce am realizat. Ar fi bine de asemenea sa ne analizam mai des sentimentele si sa ne ascultam vocea inimii. Daca în fiecare seara sufletul nostru va fi împacat cu ceea ce noi am facut în acea zi, daca noi suntem multumiti de propriile fapte, atunci cu siguranta, desi aparent singuri, vom avea alaturi cel mai bun prieten, propriul nostru eu. În concluzie, sunt singuri numai cei care nu-si hranesc sufletul cu fapte si sentimente si care neavând grija de cel mai bun prieten al lor, îl lasa sa se usuce si sa îmbatrâneasca de tanâr. II. 88 (relatia individ-societate) Nu toti ne nastem liberi, motiv pentru care nu toti indivizii ajung la o desavârsire a fiintei. O societate democratica este cea în care nicio forma de libertate a individului nu îi este îngradita. La polul opus se afla regimurile totalitare.

Pentru a avea anumite libertati însa, în societatea în care traieste, omul trebuie sa respecte o serie de norme sau sa îndeplineasca anumite sarcini în vederea câstigarii unei libertati anume. Societatea în care traim este obligata se ne ofere libertatea de a ne putea defini ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a alege în ce sa credem si ce idei sa ne guverneze viata. Aceste libertati sunt imperioase în formarea sinelui unui individ. În conluzie, o societate functionala, despre care am putea afirma ca este mai buna / superioara alteia, este aceea care îi ofera cetateanului ei mediul si libertatile de care acesta are nevoie pentru a deveni el însusi. II. 89. (speranta) Sunt de acord cu afirmatia „Lumea are nevoie de speranta ca de lumina.” Aceasta subliniaza faptul ca speranta este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorata. Speranta este lumina sufletului, ea calauzeste si înalta spiritul. În primul rând, în viata, individul se loveste de tot felul de obstacole, de greutati. Existenta este un sir de victorii si esecuri, iar fiinta umana nu poate rezista decât daca gaseste în propria interioritate puterea necesara de a merge mai departe. O asemenea sursa de putere de renastere este speranta. Speranta este hrana spirituala, întareste spiritul. Renuntarea la lupta cu viata, incapacitatea de a depasi deznadejdea ameninta integritatea si posibilitatea fiintei de a evolua. Daca lumina permita ochilor sa vada ceea ce este în jur, speranta deschide ochii sufletului aratându-le ca exista o cale de a merge mai departe. Un al doilea argument sustine ideea sperantei care încalzeste sufletul, consoleaza. Aceasta întareste spiritul în sensul ca ofera sentimentul unei posibile salvari. Cuprins de speranta, omul nu mai are impresia ca esecul sau are dimensiuni catastrofale. Întelege ca ceea ce i se întâmpla apartine normalitatii vietii si ca, în definitiv, va trece, lasând loc renasterii spirituale. Speranta pune totul într-o lumina mai blânda, îndulceste amarul vietii si încalzeste sufletele împietrite. În concluzie, speranta este necesara spiritului, progresului în plan spiritual asa cum lumina face posibila vederea, pentru ca ofera puterea de a depasi esecurile, de a merge mai departe si de a întelege ca nu totul e atât de negru precum pare. II. 90 (stare de spirit) Afirmatia lui Mihail Codreanu reflecta o profunzime si o întelegere deosebita a firescului uman.

iar trupul este vesmântul lui trecator si întinat de pacate. în sensul ca da posibilitatea omului sa se întareasca si sa mearga mai departe. familie. deloc asemanator cu un bloc de stânca. teoriile despre suflet au stat în centrul preocuparilor filozofilor omenesti. umanistii Renasterii revin la doctrinele antice si încearca sa împace „continutul” si „forma”. Însa pentru a realiza cu adevarat ceva deosebit. reusite sau esecuri. care vede sufletul uman ca pe un lucru complex. artistice nu pot da solutii definitive. De-a lungul vremii. majoritatea oamenilor nu au niciun fel de tragere de inima sa desfasoare vreo activitate. sufletul este atât de complex. spiritul si materia. talentul ramâne doar punctul de pornire. Al doilea argument este acela ca sufletul este cel mai bun barometru. sufletul ramâne o enigma. încât toate solutiile filozofice. Cel mai important lucru este . pot da rezultate poate neasteptate. Starea de suparare poate influenta orice. Oricum ar fi privit. dupa cum spune si Liviu Rebreanu. Daca în reprezentarea medievala duala a umanului. Sufletul este. În concluzie. înstrainat de sine. II. În concluzie. Esential este cum trecem peste aceste momente. prieteni. sa trecem peste astfel de momente. . ea este cea care ne „umanizeaza” si ne defineste.însa. un spectacol. Supararea este un rau necesar. remarcabila este numita talent. o muzica buna. 91 (suflet) Sunt de acord cu Eugen Lovinescu. Numeroase studii arata ca vremea de afara ne influenteaza atât sentimentele cât si comportamentul. în timp ce omul modern este o constiinta scindata. ceea ce ne diferentiaza de regnul animal si de cel vegetal. De cele mai multe ori exista posibilitatea ca starea de afara sa influenteze starea nostra sufleteasca (ex: atunci când ploua afara. Omul se identifica prin aceasta structura energetico-informationala. pe care eu cred ca se adauga multa truda. religioase. schimbator. Într-o zi mohorâta. se pare. sufletul ramâne pentru majoritatea oamenilor sediul sentimentelor. cu totii suntem tristi). iar natura interogativa a filozofiei se dezvaluie astfel în toata splendoarea ei. pâna si vremea de afara.Un prim argument este acela ca legatura dintre starea interioara a sufletului si starea vremii de afara este data de ceea ce simtim. ci mai degraba complementare. Vorba latinului:”Carpe diem!”-“Traieste clipa!” II. În acelasi timp. supararea este atât o stare cât si o perioada grea a sufletului. o stare ce poate influenta orice din jurul nostru. al emotiilor si al pasiunilor. cu opinia caruia sunt de acord. sufletul vine de la Dumnezeu. 92 (talent) O aptitudine iesita din comun. pur si angelic.

astfel nu te înconjoara decât tacerea apasatoare a unei forte divine. îsi merita întotdeauna efortul. plat. trebuie multa munca. El este un dar cu care te nasti sau nu. de execrcitiu. talentul nu depinde de persoana. tacerea la care se refera autorul poate semnifica si impartialitatea. În primul rând. tacerea socheaza prin directetea si franchetea ei. eu cred ca opera de arta exista în creator prin talentul sau. Aceasta este arma sa contra ignorantei celor din jur. în timp ce talentul o apropie de sensul creatiei. afirmatia lui Traian Dumitrecu este adevarata. pentru a-l materializa din har în creatie. îi confera scopul pentru care a fost creata. cât si o motivatie interioara si o vointa neclintita. pe care.În primul rând. 94 (tinerete) . munca realizeaza opera de arta. esti dator sa-l cresti. II. în mod constant. dar nu poate „iesi” din el decât prin sacrificiul acestuia. lipsa de profunzime ori inutilitatea cuvintelor în anumite situatii de comunicare. astfel înteleptul raspunde acuzelor celorlalti prin tacere. tacerea poate semnifica superioritatea înteleptului fata de restul lumii. desi nu foloseste niciun mijloc verbal prin care sa se exprime: poti spune atât de multe fara sa spui nimic în fond. odata ce l-ai primit. estompat. tacerea e ceva pe care o întelegi fara sa ai nevoie de cuvinte. distantarea si superioritatea unei fiinte divine. În al doilea rând. În al doilea rând. se refera la un Dumnezeu care parca refuza. În alta ordine de idei. pentru a-l dezvolta. Astfel. sa-l dezvolti si sa-l oferi tuturor. Atât orele întregi de practica. în opera de arta. prin truda sa daruita unei lumi si care desi este într-o masura mai mare decât talentul. Talentul îti este dat nu numai pentru tine. asadar afirmatia lui Traian Dumitrescu este în totalitate adevarata. deoarece tacerea presupune o comunicare dincolo de cuvinte. ea accentueaza devalorizarea. III. detasarea sa fata de senzorial. gol. 93 (tacere) În opinia mea. ci pentru o lume întreaga. si într-adevar. fata de superficial. Este pur si simplu ceva în fata careia orice cuvânt pare fad. e dincolo de orice comunicare. un dar dumnezeiesc. În concluzie. sa raspunda rugamintilor tale de a se face auzit. pentru care niciun obstacol nu este decât un salt înainte reprezinta acea truda fara de care Liviu Rebreanu considera talentul sterp. persoana creatoare. o reducere la esenta a unei replici / a unui raspuns.

totul se deruleaza cu o viteza incredibila. Un al doilea argument este cã. II. transfigurare. individual. Notiunea de timp este. cu ceea ce înca nu poti sa cunosti astazi. întrucât sunt receptivi la nou. Sunt de parere ca ideea evidentiata de Eugen Lovinescu poate fi aplicata în realitatea cotidiana. În societatea de astãzi. celor are au parte de ea. iar în al doilea rând pentru ca în ziua de azi. Avem masini din ce în ce mai puternice. pentru o comuniune armonioasa cu ceea ce vine. Noi. întreg globul si. „asupresc” drepturile altora pentru a-si atinge telul propus. de delimitare a capacitãtilor si de realizare profesionalã. au imprimat simtul practic. tinerii devin orgoliosi. În concluzie. De cele mai multe ori. ca pionii pe tabla de sah a marelui timp. În concluzie. totul capata o noua înfatisare. dispunem de tehnologii de ultima ora si fie ca suntem pregatiti. total diferita de ceea ce a fost ieri. au planuri de viitor. cultura. si deseori se cred superiori celorlalti. cladiri cât mai înalte. în primul rând pentru ca discutiile despre timp sunt permanent actuale. tineretea este atât o perioadã de progres. muritoare. Entuziasmul tinerilor este dat de întâietatea pe care o au în diverse domenii. dreptul de a visa si de a spera în propriile forte. Timpul este într-o perpetua modificare. inovatoare.Tineretea este consideratã comoara vietii. asa cum sustine si citatul dat. cât si de cunoastere proprie. pentru omul a carui conditie este una limitata. moderna. interesele sunt mai presus de moralitate. Acestia sunt preferati. ia noi forme. trebuie sa ne conformam. motiv pentru care se sustine ideea „tinerii reprezintã viitorul”. greu de precizat ca durata si manifestare. deoarece îi dominã o stare de spirit schimbãtoare. caci timpul este infinit. civilizatia. Tinerii sunt puternici si orgoliosi. iar aceasta este încãlcatã pe alocuri pentru a promova în diferite domenii. derivata din teoria sincronismului si a imitatiei din literatura româna. se imagineazã cum vor fi peste câtiva ani. devenita zbucium în zilele noastre. mai mult ca oricând. dar totodata am pierde foarte multe lucruri. dar si de ceea ce va fi mâine. Tinerii par a avea un simt al posesiunii ego-ului dezvoltat. fie ca nu. sa porti masti . uneori tinerii devin necumpãtati. Un argument pentru a sustine aceastã idee este cã tineretea oferã. Pe de alta parte. am fi priviti ca „demodati” de cei din jur. avem drept fatalitate înlantuirea aceasta. trebuie sa te adaptezi. Pe zi ce trece. vaga. de la tehnologie la viata de zi cu zi a oamenilor. 95 (timp) Conform conceptiei lui Eugen Lovinescu. care într-o existenta banala ar fi probabil de neimaginat. daca nu am face asta. sunt îndrãgostiti de propriul efort. noi însine. sa te schimbi. trebuie sa luam parte la ritualul naturii universale condus de timp.

azi în ieri. micsorat sau marit. implicit. de aceea. ne dam seama ca având iubire avem o viata frumoasa si învatam sa pretuim momentele cu adevarat minunate. oricâte opinii radicale ar avea.. consider ca afirmatia citata adevarata pentru ca într-adevar trecutul determina atât trasaturile de baza ale unui popor cât si viitorul lui. si iata cum timpul. Aceasta idee este redata prin sintagma „fiecare epoca” ce sugereaza faptul ca trecutul comun al unui popor determina prezentul si. viziune si dezvoltare la evolutia natiunii. mâine în azi. ne face sa privim viata si din alte puncte de vedere si sa uitam de lucrurile materiale. va fi în a fost. II. consider afirmatia lui Mihai Eminescu ca fiind una adevarata. Fiecare generatie. pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii nostri. nici un popor nu poate exista si nu se poate dezvolta fara a se sprijini pe propria-i istorie si pe traditii. a religiei si a obiceiurilor comune strânge legaturile dintre membrii societatii formând astfel constiinta nationala. dar numai cunoscând toate trairile pe care iubirea le aduce ne vom da seama ca nu exista sentiment mai înaltator ca acesta. În cel de-al doilea rând. Fara o baza preluata de la predecesori. deschisa a ceea ce ai fost pâna în momentul când acum se preface în atunci. 97 (ura) Ma numar printre cei care sustin ideea enuntata în citatul dat si anume aceea ca iubirea. pasionala. de orice fel. ceva ce nu poate fi atins. dar consider ca daca în viata unui om se regasesc toate acestea. devine o oglinda clara. veridicitatea faptului ca „fiecare popor” se sprijina pe trecut este dovedita de existenta constiintei nationale. mostenirea culturala a generatiilor anterioare. Cunoasterea originilor. În concluzie. II. preia. 96 (trecut) „Istoria e cea dintâi carte a unei natii” dupa cum spunea Nicolae Balcescu. fie ea parinteasca. „vremurile trecute” si cunoasterea lor dau deschidere spre viitor. atât iubirea pe care o daruim cât si cea pe care o primim. este sentimentul care lumineaza si face viata mai frumoasa. . a vremurilor trecute. a istorie. într-un fel sau altul. Fireste ca iubirea aduce si suferinta. În primul rând. Asa cum o planta nu poate creste fara radacini. Asa. noi oamenii. pe când ura nu face altceva decât sa aduca amaraciune si frustrare în viata oamenilor.noi pentru ceea ce va fi mâine. În primul rând. un popor nu-si poate crea identitatea proprie ex nihilo.. prins. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire. adaugând propria contributie. viitorul lui. acel om poate spune ca este cu adevarat împlinit.

pastrându-i sufletul tânar. pe când ura ne va aduce doar o viata trista si întunecata. experienta si dragostea nepotilor. proprii copilariei. dupa ce a trecut. adolescenta este caracterizata de emotii puternice si de cele mai multe ori contradictorii. Maturitatea aduce echilibru. iar batrânetea. impetuozitate si entuziasm. consider ca fiecare vârsta are frumusetea ei. Batrânul tace: Iubirea si jocul meu e întelepciunea. II. în final. Copilaria este vârsta naivitatii. Astfel nu vom deveni decât niste oameni frustrati care îsi vor da seama în final ca viata a trecut pe lânga ei si nu s-au bucurat de lucrurile cu adevarat importante. Viata unui om reprezinta un lung sir de schimbari si transformari care cristalizeaza. “paradisul” fiecarei vârste nu se pierde în mod obligatoriu prin înaintarea în vârsta. fiecare dintre ele având caracteristici individuale. prin perspectiva memoriei afective care tinde sa atenueze momentele neplacute. a inocentei. înseamna uneori si dezamagire. Tânarul cânta: Jocul si întelepciunea mea e iubirea. Creativitatea si inocenta. personalitatea si caracterul unui om. pot însoti un om pâna la senectute. fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viata lui dar în cele din urma toti ne vom da seama ca prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile. fiecare vârsta are propriul ei moment de glorie. sunt o combinatie care poate asigura succesul profesional si familial. Entuziasmul si impetuozitatea tineretii. II. ci capata valente noi. însa. nu trebuie neaparat sa o piarda pe parcursul evolutiei prin viata.În ceea ce priveste ura. încrederea ca lumea poate fi schimbata. împreuna cu experienta de viata si echilibrul maturitatii.” Prin urmare. pe care. a jocului. energie. Lucian Blaga surprinde foarte bine aceasta devenire a fiintei umane: Copilul râde: Întelepciunea si iubirea mea e jocul. Tineretea înseamna actiune. dincolo de întelepciune. dar si naivitate. liniste. 98 (vârsta) Pe parcursul vietii. grija fata de copii si familie si acumulari pe toate planurile. sa nu acordam atentie lucrurilor frumoase din viata si sa ne concentram doar pe a le face rau celor din jurul nostru. pe care îl apreciem de obicei. 99 (viitor) . fiind liantul dintre etapele dezvoltarii. opinez ca nu ar trebui sa existe în viata noastra întrucât ne face sa uitam de noi. De aceea. ca acest sentiment ne face mereu sa tresarim de emotii si ca nu mai exista vreunul care sa dea mai multa frumusete vietii. dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se succed. singuratate si suferinta. responsabilitate. Cu toate acestea. Asadar. de experienta primei iubiri.

fiinta omeneasca are capacitatea de a-si întelege propriile intentii si de a aprecia eventualele consecinte. Una din principalele învataturi spirituale se refera la liberul arbitru. expresie si comportament. ca un imbold spre a savârsi binele. Din acest punct de vedere un rol important îl are si puterea fiecaruia de a fi constant cu sine si de a nu renunta la primul obstacol iesit în cale. în acelasi timp. Astfel. se identifica cu personalitatea acestuia. alteori. Pe de alta parte. te va determina sa înfrunti toate obstacolele care vor aparea pe parcursul drumului anevoios ce te asteapta pâna la atingerea telului. prin vointa proprie a individului. totul vine din interior. se poate spune faptul ca ideea expusa de catre Liviu Rebreanu se aplica tuturor oamenilor. constiinta poate juca un rol important în structura decizionala. o hotarâre de a renunta la o cariera de succes din motive principiale va da o nota de integritate înfaptuitorului. vointa trebuie sa apara prima. „forma” pe care „lutul” vietii fiecarui individ o poate lua. Constrângerile aplicate acestor libertati sunt de obicei exterioare si tin de elemente cu neputinta de a fi controlate de catre persoana aflata în cauza. Aceasta este flexibila. afirmatia lui Dimitrie Bolintineanu este adevarata. din nevoia umana de a duce la capat un lucru ce-l domina. Dupa cum spune si zicala „Nu exista nu pot. implicatiile aferente. De asemenea. Privind din perspectiva psihologica. care îi determina acestuia actiunile din prezent. În concluzie. numai ca acesta trebuie sa simta . de exemplu. exista nu vreau!”. fiecare fiind responsabil de modul în care îsi modeleaza propria existenta si. atunci sigur vei reusi. Daca vrei ceva cu orice pret. odata cu aceasta.Fragmentul dat exprima ideea conform careia viitorul fiecarei persoane este influentabil. în baza caruia fiecarei persoane îi este asigurata libertatea de actiune la toate cele trei niveluri de manifestare: gândire. este foarte important ca vointa sa fie bine motivata. în functie de variatia si contextul deciziilor luate. pentru ca în fata unei vointe puternice nu sunt multe forte care sa reziste. actionând în anumite cazuri ca o înfrânare a unui impuls considerat negativ sau. desi efectele pe care gesturile sau dorintele noastre le au în viitor sunt în principiu imprevizibile. „o vointa fierbinte”. vointa si puterea sunt într-un raport de interdependenta. numai sustinuta de puterea. dar. Acceptându-se ideea de liber arbitru si. de rezultatul muncii sale. cum subliniaza si Bolintineanu. 100 (vointa) Din punctul meu de vedere. II. unul din principiile mereu valabile în viata este cel al actiunii si reactiunii.

trebuie doar sa vrei cu adevarat si vei reusi! .ca vrea. astfel. poti obtine ceea ce îti propui prin vointa. nu îi poti impune. În concluzie. prin motivarea vointei. Puterea de a transforma gândul în realitate creste.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->