V11 Subiectul I: 1.ingrosat, desfrunzeste 2.

cratima are rolul de a pune in evidenta pronuntarea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite si de a acorda o oarecare melodicitate textului.Deasemenea cratima are rolul de a da o fluenta textului, pastreaza masura si ritmul. 3. Mai doresti un pahar de vin? Priviti, vin baietii de la fotbal. 4. "stau in tarmu-albastru-al raului de soare" "pasarile negre suite in apus" 5. a fi= apare in text sub forma de "fu"=sugereaza un trecut mai apropiat 6.natura si moartea 7."pasari negre ..ca frunza bolnava"= comparatie= negrul de la cul pasarilor si deasemenea frunza bolnava sugereaza moartea care este chiar si unul dintre motivele poeziei 8.prin titlul"Niciodata toamna" poetul coreleaza acest anotimp cu apropierea mortii si il percepe ca pe ultima si de aceea poate cea mai frumoasa perioada a vietii lui.In acest sens el reia cuvintele din titlu si ni le explica in continuare: "Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte. 9.caracteristici moderniste in poezia de fata-estetica uratului:”Stau in tarmualbastru-al raului de soare/Din mocirla carui aur am baut. -sintaxa dezarticulata:”Pasarile negre suie in apus/Ca frunza bolnava –a carpenului sur/Ce se desfrunzeste,scuturand in sus/Foile-n azur. -limbaj cu semnificatii neobisnuite:”Si cu ochii-n facla plopilor cereasca/Sa-si ingroape umbra-n umbra lor,in ses. Subiectul II. .Sunt de acord cu afirmatia “Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile…”, in sprijinul careia voi aduce urmatoarele argumente. In primul rand constiinta este vocea launtrica ce judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre dobandirea cat mai deplina a virtutilor, care sunt

calitati morale .Totodata ea trebuie educata atat prin credinta cat si prin unele norme stabilite de societate.Fiind capacitatea noastra de a face judecati morale ea trebuie sa stea la baza actiunilor noastre. In al doilea rand legile sunt facute de oameni, in consecinta sunt supuse greselii si de multe ori sunt nedrepte sau lasa loc interpretarilor dubioase. Legile trebuie respectate dar trebuie trecute prin filtrul constiintei. Un astfel de exemplu in literatura romana il putem regasi chiar in unu dintre romanele lui Rebreanu si anume “Padurea Spanzuratilor” unde il regasim pe locotenentul Apostol Bologa ca un om cuprins de remuscari caci avea datoria de soldat sa isi infrunte propriul popor, sa treaca peste constiinta si sa atace neamul din care face parte. Aceasta datorie dictata de legile razboiului nu o poate implini, caci constiinta si inima ii dictau sa treaca de partea fratilor romani. In concluzie consider constiinta ca si capacitatea prin care ne recunoastem datoria de a savarsi fapte considerate morale si astfel ea trebuie sa stea la baza oricaror datorii pe care le avem de indeplinit. V12 Subiectul I. 1 . neputinta-slabiciune povata- sfat 2 "..."- ceva nesfarsit, sprijina ambiguitatea& nehotararea lui, nota de speranta in sufletul autorului 3. fata asta e un inger. 212e414c mihai a primit un pumn de a vazut numai stele 4. "nu cer", "au purces,""vorbeau","statu"sunt la indicativ dar autorul le pune la timpuri diferite 5.tema :relatia cu divinitatea motivul ingerului 6."mie","Nu-ti cer"","mea-ncruntata" 7.sent dominant = "robul tau"=de supus al lui dumnezeu si deasemenea tristetea autorului. predomina atitudinea de negare, tagada a divinitatii 8 comenteaza folosind fig de stil si imagini artistice 9.lirism de tip subiectiv= "tu le vorbeai", "nu mi-ai trimis"

Subiectul II. Consider ca afirmatia lui Lucian Blaga este plina de intelepciune. Ne motiveaza sa reflectam la cat de importanta este inocenta copilariei in viata noastra. Pentru copii nu conteaza ca asteapta, ca pierd timpul sau ca lumea este suparata si incruntata. In primul rand copiii sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Si spun acest lucru bazandu-ma pe faptul ca ei au felul lor de a vedea lumea. In plus, ei isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor. Cu cat cunoastem mai profund lumea din jur, cu atat intelegem ca misterele ei nu ne vor fi niciodata dezvaluite in totalitate. Cu cat stiinta si tehnologia avanseaza mai adanc in necunoscut, cu atat mai mult ele ne indeparteaza de bucuria pura si simpla. Iata de ce, filosoful Lucian Blaga ne impulsioneaza sa redescoperim copilaria, sa recunoastem lumea cu ochii unui copil, cu naivitatea si inocenta unui spirit care crede aproape orice. Cei mici au parte de senzatiile cele mai puternice, de trairile cele mai profunde deoarece ei nu se joaca niciodata cu un anumit scop, joaca fiind scopul jocului lor. In al doilea rand, dupa cum spune si ilustrul George Calinescu, "jocul nu e o pierdere de vreme ci un exercitiu serios al tuturor puterilor spiritului. Departe de a fi o distractie, jocul e o concentratie a sufletului, un moment de zvacnire a fortelor. In concluzie, va propun sa redescoperim joaca in tot ceea ce facem! I. 13. („De-abia plecasesi” – Tudor Arghezi) 1. a se pleca; a-si pleca capul; a pleca urechea; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite si are rolul marcarii pronuntarii într-o singura silaba a prepozitiei „de” si a primei vocale „a”, a adeverbului abia, ajutând astfel la mentinearea masurii si ritmului versului. 3. Tot acel vis îngrozitor s-a dovedit a fi un semn pe care numai eu îl puteam întelege. Din cauza suferintei a ajuns o umbra de om. 4. „Voiam sa pleci”, „voiam si sa ramâi” 5. Interogatia retorica din ultima strofa transmite cititorului lupta ce se da în sufletul poetului între glasul inimii, care o vrea înapoi pe fiinta iubita „De ce-ai plecat?”, si glasul orgoliului ranit „de ce-ai mai fi ramas?” 6. Teoria iubirii neîmplinite; motivul plecarii;

Metafora „zarea grea de . sentimentul de vid. Epitetul metaforic „(zarea) grea” arata senzatia apasatoare pe care o resimte eul liric. Indecizia din sufletul poetului este redata în special în primul si ultimul vers „Voiam sa pleci... „plumb”. 8. a verbului sugereaza reprosul eului liric la adresa iubitei.]/ De ce-ai plecat?de ce-ai mai fi ramas?”. cuprins în forma unui monolog adresat din poezie. 6. 4. lânga care plasat e un verb la mai mult ca perfect (timp specific unei actiuni trecute si demult încheiate). („Gri” – George Bacovia) 1. îndeosebi vizuale („iar în zarea grea de plumb/ Ninge iar”) si al figurilor de stil bazate în special pe cromatica monotona a peisajului „înnegri”. pâna si zarea îngreunându-se parca sub forta zapezii „de plumb”. Îmi va ramâne mereu în suflet vatra parinteasca. De asemenea. (greu)ca plumbul. constituit dintr-o locutiune adverbiala „de-abia”. 8. În ultima strofa a poeziei „Gri” Bacovia transmite o neagra melancolie data de starea singuratate resimtita de artist în raport cu tot ceea ce îl înconjoara. Linia de pauza marcheaza o structura incidenta. „mea”. 9. „voiam”. Pâinea coapta pe vatra bunicilor este cea mai buna din lume. 2. Ultima strofa se realizeaza în întregime pe baza antitezei între glasul inimii (cel neauzit) si glasul mintii eului liric (gândul cel dintâi). Retorismul întrebarii din finalul strofei adânceste sentimentul melancoliei data de regretul eului liric în fata deciziei sale de a renunta la iubire. „ninge”. singurul. „gri”. Verbe. voiam sa si ramâi/ [. „plecasesi”). adjective posesive si pronume la persoana I: „mi-am zis”. „am rugat”.7. motivul iernii. 3. Inima de plumb. „am oftat”. Aceasta stare este redata cu ajutorul imaginilor artistice. subliniaza durerea înca puternica din sufletul poetului. „plumb” 5. Ideea este întarita si de metafora „ninge gri” care adânceste starea depresiva a eului. 14. tema solitudiniii. separând vorbirea directa de restul versului. 7. motivul plumbului. împreuna cu cea a exclamatiilor („nu te-ai uitat o data înapoi!”) si a întrebarilor retorice („de ce-ai plecat?”) marcheaza în poezie lirismul subiectiv. Titlul poeziei. persoana a II-a. Prezenta marcilor eului liric (precum verbe si pronume la persoana I si a II-a „te-". „gri”. I.

tema mortii. Titlul. Epitetul cromatic „câmpia alba” nu are o simpla valoare ornanta. 5. el creaza un contrast expresiv su termenii care evoca insistent culoarea negru (sumbru. 4. Se observa constructia închisa marcata de aparitia versului „taind orizontul. corb). 7. anticipeaza tema poeziei. agonizanta. „plumb”. în poezie pot fi identificate o serie de elemente din câmpul sau semantic „înnegri”. „Copacii rari si ninsi par de cristal”. Zborul corbului într-o directie nedeterminata (în prima strofa) si întoarcerea lui în a doua strofa. Astfel impresia creata este de stranie miscare în cerc. Cea de-a doua strofaa poeziei continua descrierea tabloului trist de iarna din prima strofa. sumbru = întunecat. sugerând prin conotatia cuvântului „amurg” sentimentul de vid. diametral”.plumb” adânceste apasarea uriasa din sufletul eului liric. Spatiul poetic este tensionat de imaginea repetata a miscarii corbului. singuratate. „Câmpia alba – un imens rotund – ”. I. orizont = zare. posomorât. dar si în cel al primei strofe. atât în finalul acestei strofe. motivul corbului. iar prin substantivul „iarna” – o lume pustie. Titlul „Amurg de iarna” este semnificativ pentru aceste pastel simbolist. 15. în amurg. trista. . întalnita si în alte poezii bacoviene dintre monotoniadecorului exterior si sentimentul depresiv care îl domina pe poet. motiv des întâlnit în opera bacoviana. Se observa repetarea acestuia si în interiorul poeziei în sintagma „ninge gri” din finalul fiecareia dintre cele doua strofe. devenind astfel un laitmotiv. glul. („Amurg de iarna” – George Bacovia) 1. 3. 9. imprimând viziunii poetice un caracter ireal. 2. în amurgul vietii. deprimare. solitudinea poetului aflat într-un spatiu închis. având rol în pastrarea masurii si ritmului versului. De asemenea. Folosireacratimei marcheaza în ambele cazuri pronuntarea într-o singura silaba a sunetelor finale din primulcuvânt si a celor initiale din cel de-al doilea (valabil si pentru al doilea cu al treilea cuvânt). construit simplu din adjectivul cromatic „gri”. 8. Se remarca acea concordanta. cu rol în adâncirea senzatiei de melancolie. sugerând tristete. 6. sugereaza repetarea obsesiva a miscarii ce devine o expresie simbolica a unei stari limita.

9. carbonizat. 8. Metafora „noian de negru” semnifica o gramada de scrum. 4. carbonizate = arse. prezente în text. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite (conjunctia coordonatoare „si” de pronumele „-i”). Linia de pauza marcheaza aici tocmai sfrsitul unei etape (amorul). 17. în aceasta poezie. pentru ca este prezent verbul „fumega”. Motivul centralal strofei este amorul. I se asociaza „parfumul de pene arse”. 16. Reluarea în ultimul vers a metaforei „noian de negru” duce cu gândul al un sfârsit de lume material si sufletesc. Astfel. sunt ambele elemente ce duc la dezagregare. sicrie. Adjectivul „negru” reprezinta un simbol des întâlnit în poezia bacoviana. galbena. Flacara arunca scântei pe pamântul ud. Poetul pare a fi supravietuit unei experiente de cosmar carear fi putu avea loc în vis. („Negru” – George Bacovia) 1. 6. tematica: moartea. parfum = miros 2. Focul si ploaia. tema mortii. sentimentul vidului I. 3. cadere si moarte. I. prezenta simbolului. ideea mortii este sugerata prin dezagregarea materiei („noian de negru”.9. motivul sicriului. consecinta fonetica fiind pronuntarea într-o singura silaba a celor doua cuvinte. Acesta sugereaza prin repetarea obsedanta ideea mortii prezenta în toate elementele din jur. („Pastel” – George Bacovia) 1. . Dorinta simbolistilor era aceea de a nu numi în mod direct stari sau sentimente. frunza. 7. a sugestiei. Totuleste ars. marcând elidarea vocalei „î”. „carbonizate flori”) sau prin sfârsitul iubirii. ceea ce ar însemna ca arderea nus-a produs de mult. arse. Se mentine masura si ritmul versului. culoarea dominanta este negrul mortii. mangal. 2. ci de a le sugera prin intermediul simbolului. Iubirea a murit de curând. peste tot sunt semne ale distrugerii. 5.

„pica frunza/ si-i galbena ca tine”  imagine vizuala „iar eu în golul toamnei/ Cheman în aiurare. a taia frunze la câini. În cea de-a doua strofa este prezentata plecarea iubitei. marcheaza grafic regretul eului liric în fata alegerii facute. De asemenea. În luna mai vremea este cea mai frumoasa de pe tot timpul anului. 18. „chemam”. 4. poezia bacoviana se constituie mai degraba într-o descriere a trairilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante. „-mi”. aceste stari sunt sugerate si prin utilizarea liniei de pauza sau a punctelor de suspensie.3. alaturi de linia de pauza. 6. simbolism  tematica (pierderea iubirii)  utilizarea simbolului  repetarea unor cuvinte sau sintagme I. („Ploua” – George Bacovia) 1. pierderea iubirii asociata imaginii dezolante a toamnei. aceea de a renunta la iubire. tina. „tine”. 8. motivul talangei. 3. 4. care pustieste natura. 7. forme verbale si pronominale de persoana I si a II-a : „n-am mai vazut”. Tema poeziei este tipic bacoviana. „-ma”. . „spune”. a umbla de funza frasinelului. lasându-l în urma pe poet într-o stare de deznadejde..”  imagine auditiva 5. ploua. Utilizarea punctelor de suspensie în finalul primului vers exprima sentimentul de deznadejde a eului liric în fata ploii nesfârsite. sentimentul de vid. 9. Prezenta eului liric în poezie este sugerata prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si a II-a: „spune”. dar sia verbelor la imperativ: „ramâi”. 2. Nu mai pot merge la mare. Punctele de suspensie. motivul ploii. Cadrul pustiu al toamnei vine sa sublinieze tristetea. „stai”. 5. Desi intitulata „Pastel”. care au pus stapânire pe sufletul poetului.

Epitetul personificator „grele (talangi) adormite” sugereaza un sentiment de apasare. Aici ea cade neîncetat. Cea de-a treia strofa completeaza tabloul monoton al unei naturi înecate de ploaie. tipic bacoviana. Un procedeu tipic simbolist este repetarea unui vers în poezie. „pala lumina”. al pustiului. Epitetele „tristele becuri” si „pustiilor piete” sugereaza o atmosfera monotona. deznadejdea. contribuie la mentinerea ritmului si masurii versului. stari ale poetului (Aici agonia. de deznadejde a poetului ca urmare a ploii. lipsit de orice speranta de a iesi din el. depresia. Ultima strofa are aceesi structura închisa. Impresia de sfârsit de lume este astfel amplificata de repetarea acestui cuvânt în versul-refren al poeziei. astfel. Piata neagra din România s-a extins în ultimii ani. în poezia bacoviana. plânsul talangii când ploua!”) ce sugereaza aici atmosfera apasatoare. cu valoare de refren („Ah. nu este un simbol al fecunditatii naturii. un spatiu în care poetul însingurat si dezamagit bântuie. ci unul al dezagregarii materiei. agonizanta. Utilizând simbolul sau repetând anumite sintagme sau versuri sunt sugerate sentimente. lirism subiectiv  descrierea trasaturilor interioare ale poetului  marcile lexico-gramaticale ce marcheaza prezenta eului liric (verbe si pronume la persoanele I si a II-a) 7. 9. Structura închisa a acestui ultim catren sugereaza la rându-i. ce îl macina pe poet. în care pâna si lumina pare trista. 2. 6. „pustiilor piete” 5. O caracteristica a limbajului simbolist este sugestia. cu valoare de refren. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite. Piata pustie este un decor des întâlnit în poezia lui Bacovia. I. nu vine sa purifice. O umbra de tristete îi rasari pe fata. „noapte deplina”. 3.6. cauzate de ploaia nesfârsita). 8. „tristele becuri cu pala lumina”. („Palind” – George Bacovia) 1. marcând pronuntarea într-o singura silaba. spatiul închis în care agonizeaza poetul. ca si primele doua prin repetarea în debut si în final a aceluiasi vers („Sunt solitarul pustiilor piete”). al tristetii pune stapânire pe poet. . Sentimentul vidului. 4. Astfel se insinueaza gândul obsedant al singuratatii. 19. Ploaia. 7.

Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii. „Ţi-am împletit. „Sa te înalti mai grava în cadrul tau de azur” „Asteapta infinita si limpede ca marea”. 20. arata atitudinea subiectiva a poetului si marcheaza adresarea directa catre „slavita sora”. Titlul poeziei. Nu mi-a spus unde pleaca. astfel.. piata pustie. 7. 9. dar si la „palirea” sufletului poetului. inima de piatra. cununa = coroana grava = solemna 2. constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal „ti-”.. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric într-un limbaj atipic. virgulele despart o structura (substantiv+adjectiv). („Ţi-am împletit. al carui limbaj se caracterizeaza . 6. obtinuta cu ajutorul unui numar mic de figuri de stil (epitete). constituit dintr-un verb la gerunziu („palind”) trimite cu gândul la un decor tipic bacovian.. este un laitmotiv al liricii bacoviene ce trimite catre o tema tipic simbolista: moartea prezenta în toate elementele lumii înconjuratoare. indicata de verbe si pronume la persoana I si a II-a. care imprima ideea de maretie. ce simbolizeaza de fapt creatia.. 4. imagine schematica. Barbu foloseste în poezia sa sugestia ca procedeu principal al limbajului poetic.Aceasta imagine dezolanta a eului liric bântuit de gândul mortii într-o piata solitara. 3. 8. în vocativ. Titlul poeziei. Se anticipeaza.” apartine liricii subiective în primul rând prin prezenta evidenta a eului liric. 5.” – Ion Barbu) 1. devenit o umbra ce bântuie prin pietele solitare. înca din titlul. – utilizarea versului cu valoare de refren – tematica: moartea.] tiara” accentueaza semnificatia epitetului „umeda”.. 8. dominat de obscuritate.. 9. de restul propozitiei. I. cu mâna pe inima. Poezie modernista. Inversiunea „umeda [. Poezia poate fi privita ca o arta poetica. caracterul de arta poetica al textului barbian.

din incipitul poeziei.prin ambiguitate. Metafora „Dumnezeieste-ntraripati de vânt” sugereaza înfocarea eului liric si a iubitei sale si faptul ca sentimentele acestora. relatia dintre poet – creatie sa fiind sugerata de utilizarea unor termeni su sens conotativ. Verbul „sa plutim” ilustreaza dorinta eului liric de a depasi zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui înaltatoare si eliberatoare. „Un cântec fara moarte as vrea sa cânt”. prin care se face o noua trimitere la planul ceresc. un clocot interior. devenit un motiv al poeziei. Teme/motive literare: tema iubirii. idee sugerata de verbul a cânta: „sa cânt”. din crearea unor figuri de stil. spre care tinde eul liric. Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima dorinta eului liric de a fi alaturi de femeia iubita si de a-si eterniza sentimentele de dragoste. melancolie = tristete. Sentimentul de tristete este ilustrat cu ajutorul epitetului „bratul rece” si al personificarii „Acelasi pescarus în larg va plânge”. motivul lunii. trasatura specifica poeziei moderniste. I. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „as vrea” si plural: „sa plutim” si pronumele personale la persoana I singular: „ma” si plural: „noi”. 7. creând o atmosfera melancolica. 2. plan aflat în opozitie cu cel întunecat al lumii materiale: „Pe marginea de umbra a tunicei”. Cratima din structura „Dumnezeieste-ntraripati” marcheaza elidarea vocalei î si are scopul de a pastra ritmul si masura versului. înlantuiti = uniti. prin intensitatea lor. 9. 5. înfocata. 31 (Dan Botta. În cea de-a doua strofa sensul simbolic al cuvântului este generalizat. 8. Este utilizat motivul mitologic al reginei Berenice în cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului înstelat care pare sa atinga îndragostitii: „peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei”. În ultimele doua strofe eul liric îsi imagineaza momentele finale ale iubirii lui. aflata în contrast cu cea dinamica. 3. simbolizeaza dragostea eului liric pentru iubita sa. 6. . 4. Cuvântul cântec. „sa cânte”. dar si cu al metaforei „Melancolia va luci stelar”. sentimentele lui înfocate pe care doreste sa le eternizeze. Mesajul poetic este încifrat. motivul cântecului. au o valenta eliberatore si în acelasi timp le insufla vitalitate. Cununa Ariadnei) 1. care sugereaza legatura permanenta dintre natura si eul liric. îi ajuta sa se detaseze de zbaterile ce tin de sfera terestra. materiala.

. timp verbal care exprima o actiune începuta în trecut fara a se preciza momentul încheierii acesteia.loveau’’ si . metafora(. În partea a doua a poeziei se remarca acumularea de negatii pentru a sublinia necesitatea linistii si a uitarii la care aspira eului liric. Sintagma este folosita de doua ori pe parcursul textului. Prin intermediul metaforei cu valoare de simbol marea este asociata cu imaginea padurii. Am fost la mare. Imperfectul. uitarea.. Pentru a marca gradatia ascendenta a agitatiei interioare sunt folosite figuri de stil. 5. Incipitul poeziei reprezinta trezirea din somnolenta a unor forte interioare care pâna acum parca nu s-au manifestat.î” din forma pronominala .valuri” 2. 32 (Emil Botta. titlul sugereaza .digul pieptului meu’’). 7.. continuând sa-si faca simtita prezenta permanent. Marea) 1. precum epitetul în inversiune (. stabilindu-se o analogie între sunetul produs de valurile „clocotitoare” si fosnetul frunzelor. dar si diferite tipuri de imagini artistice vizuale sau auditive („leganare de frunze”. îmi’. pronume si adjective pronominale la persoana I („mi”. astfel fiind accentuata asemanarea si realizându-se o simetrie a textului.clocotitoare valuri’’). face trimitere la faptul ca odata ce au iesit din starea de latenta fortele interioare nu mai pot fi stavilite. . „sa uit”) 6. o data la mijloc si o data în finalul poeziei. 3. 8.nu-mi da” are rolul de a marca elidarea vocalei ... valuri. verbe la persoana I („nu stiu”. prin utilizarea adverbelor negative („nu”.. (adjectiv) 4. „meu”.. I. „ma”). Titlul este reprezentat de un substantiv articulat hotarât – marea – care denumeste metafora centrala a textului.. teme/motive literare: marea.referindu-se la iubirea traita de toti îndragostitii. . 9. „nici” – valoare adjectivala) ideea de singuratate si de întoarcere catre sine este foarte bine evidentiata. „nu vreau”. iar cântecul devine asemenea unei vraji.. (substantiv) Parcul acela este mare. Astfel. „valuri…loveau”. .cresteau”.frunze”. Cratima folosita în constructia .. o incantatie a iubirii: „Un cântec printre ani si un descânt”..marea padurii”.se trezeau’’ si . la . Gradatia este marcata si de verbele folosite. „talazuri cresteau”). trecându-se de la .abia începea’’. Astfel..

. 4. Eul liric simte ca nu mai poate aduce clipele trecute înapoi si încearca un sentiment de nostalgie. 5. Grupurile nominale indica faptul ca tristetea este sentimentul dominant (. acesta fiind lipsit de viata. luna. apare ideea trecerii ireversibile a timpului. 2.mohorâte flori”. Teme/ motive prezente în poezie: timpul. se . Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ).vazduhul vested” are rolul de a descrie vazduhul.amara soarta” arata cruzimea sortii care face ca timpul. acesta are rolul de a arata viziunea modificata a eului liric. Caragiale. cauzat de amintirea clipelor frumoase care tin de trecut (. . 3. Muscata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/ denotativ). figura de stil menita sa arate corespondenta dintre trairile eului liric si natura. la perioada de tinerete pentru a simti macar o clipa de fericire. Titlul .. nefiind multumit de prezent. Apare epitetul în inversiune . metafora amintita fiind explicitata pe parcursul textului liric.ursuza luna” etc. acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi spre trecut cu nostalgie.searbedele zori”. . Totodata.. În primul vers.. 33 ( Mateiu I. Gradinile Amagirii) 1. 9. lucrurile frumoase nemaiavând nicio importanta pentru el.Gradinile Amagirii”. mohorât.. În poezia .. 8. tulburi nori”.gradinile”) si unul abstract (. Eul liric regreta ca nu se mai poate întoarce în trecut... Epitetul . umbra. taina= secret. ursuza = posomorâta.Gradinile Amagirii” contine un termen concret (.. 6. respectiv lucrurile frumoase sa treaca fara sa existe sansa de a le întoarce. Se creeaza o simetrie între natura si starea eului liric. În ultima strofa a sonetului predomina sentimentul de tristete. inducând un sentiment de tristete.. 7.vazduhul vested”.în zadar vei cere viclenei naluciri/ Sa-ti mai învie-o clipa a stinsei fericiri”).Amagirii”).. Astfel. Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este tristetea. Inversiunea ...). cratima leaga parti de vorbire diferite si este utilizata de asemenea din necesitati prozodice (pentru mentinerea ritmului). care este personificat prin scrierea cu majuscula. I.asemanarea evidenta în perceptia eului liric dintre freamatul padurii si clocotul marii. natura împartasindu-i parca suferinta.

Pe coama acestui deal se cultiva pomi.. o imagine a efemerului. 3...tulburi”. relevând asemanarile dintre „Poetul” de acum un secol si eul liric. Spatiul imaginat.. eul identificându-se cu poetul romantic de acum un secol al carui univers este descris în strofele anterioare. . .vei plânge”.apusa tinerete”. natura. întrucât natura si mitologia sunt teme predilecte ale romantismului pe care le va aborda si . .. preluând de la acesta atitudinea eleganta. Ultima strofa marcheaza trecerea la lirismul subiectiv. 6. creatia romantica accentuând relatia dintre om si natura. . a imaginii redingotei si a turlei realizeaza paralelismul cu prima strofa. spatiu legat de clipa prezenta..ursuza”. exprimând asemanarile eului cu un poet romantic de altadata. gradina. 7. Se reia motivul apei. motivul lacului 5. . trimite initial cu gândul spre o imagine a frumosului. aratându-se starea eului liric – regretul dupa . Neoromantica) 1.vested”. . I. Repetitia enumeratiei „solemn si elegant” realizeaza paralelismul între prima si ultima strofa. Verb la persoana I singular – “Descoperit-am”. Câmpul semantic dominant din poezie este acela al tristetii (. . 8.arata existenta unui loc aflat în constiinta eului liric. la neoromantism. În structura „Descoperit-am” cratima marcheaza scrierea inversata a formei verbale la timpul perfect compus. figura de stil creionând atitudinea specifica poetului romantic pe care o preia si eul liric. si motivul codrului care constituie o metafora pentru universul liric romantic.amara”. Astfel lacul reprezinta un element ce apartine spatiului exterior poetului si care îl inspira. observându-se si trecerea de la timpul imperfect folosit pentru descrierea “Poetului”.searbedele”).. a armoniei dar prin adaugarea celui de-al doilea termen (amagire) se evidentiaza ideea ca totul nu este decât o iluzie. clipa în care nu mai exista decât amagirea.s-a ofilit”.mohorâte”.. pronume la persoana I – „îmi”. „eu”.motivul codrului. 34 (G. poetul. din care „ies sirene si undine”.. prezenta sa în poezie ajutând la conturarea universului poetic romantic care constituie tema textului. 2. Reluarea epitetului „tilindrul cel gigant”. la timpul prezent. Motivul lacului este unul specific romantismului. „Funebra turla sumbra printre molifti si pini” 4. Calinescu. Coama bogata a calului demonstreaza ca este bine îngrijit.

„ma”. I.eul liric în ipostaza de poet. 4. „blajana” teme/motive: natura. Poezia are ca tema poetul romantic si universul sau liric. Motivul lunii este predominant. Atmosfera strofei este de melancolie. 8. 35 (Vasile Cârlova. „cevasi”. 6. Senzatia de armonie este data de perfectiunea astrului selenar care domina totul („si plina de placere. idee ilustrata de metafora „eu ma pierd în codri solemn si elegant”. Din punct de vedere fonetic.a. Vasile Cârlova realizeaza un tablou nocturn în care se asterne linistea odata cu aparitia lunii „vremelnica stapâna”. În ultimele doua versuri. dar într-o maniera “neoromantica”. tipic unei creatii romantice. soare cu dinti 2. încet”.. Atât tema poeziei (natura) cât si numeroasele motive (noaptea. ceea ce explica titlul – reinventarea romantismului prin folosirea stilului specific curentului. Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil (epitete – „placuta vreme”. personificarea – „luna[. conferind oralitate stilului. luna si stelele. pentru ca apoi eul liric din prezent sa creeze tot în maniera romantica desi curentul apusese. singuratatea s. apostroful marcheaza accidentala a vocalei „e” si pastreaza masura si ritmul. În aceasta strofa. singuratatea naturii se confunda cu singuratatea eului liric. care ajuta la formarea imaginilor artistice extrem de sugestive. Prin repetitia „încet. visul) justifica încadrarea textului în lirica de inspiratie romantica. . Înserare) 1. si reluarea motivelor literare ale acestuia. sugerat de dublul epitet “solemn si elegant”. cu ochii în soare. cu frunte mai blajana / Îsi cauta de cale adesea multumind”). 9. „trista vale”. 7. dar si prin locutiunea verbala „îsi cauta de cale” se creeaza imagini vizuale care arata miscarea de alunecare a lunii fiind abia perceptibila. 3. primele trei strofe realizând portretul unui poet de acum un secol si proiectând în exteriorul sau marile teme ale creatiei romantice. marci ale eului liric: pronume si verbe la persoana I: „tiu”. luna. aceasta este personificata. „sgomot”.. O alta trasatura romantica a versurile este comuniunea ce se stabileste între om si natura. repetitia – „încet.]îsi cauta de cale adesea multumind”). „eu”. 5. încet…se urca”. acesta generând o serie de imagini vizuale(„câmpiile albind”). singuratatea.

prin imaginea vizuala: „amurgul moare…/ Da semne noptii din ponoare”. . în toate detaliile ei. motivul – înserarea liniste 6. (Ruxandra Manea.”). Verbele la prezent. 4. care întregeste starea de liniste ce a cuprins întreaga natura în momentul înserarii. „tace” etc. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la noapte. au rolul de a transmite ideea eternizarii naturii surprinse în acest pastel./ De sgomot mai de laturi eu totd’auna viu. cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric. predominante în poezie. au rolul de a crea o atmosfera plina de mister. 12 L. Aceasta personificare are rolul de a crea o atmosfera în care linistea totala îsi pune amprenta si asupra vegetalului.. 3. Aceste verbe sugereaza încremenirea naturii cuprinsa de o liniste profunda. deci se întuneca mai târziu. Rolul prozodic al cratimei consta în pastrarea masurii si a ritmului versurilor. din strofa a doua. Fiind un substantiv nearticulat se creeaza senzatia unei repetabilitati. „adoarme”. Personificarea „Ea-mbraca haine-ntunecate”. 5. credea ca o sa-l cert. prof. în asta trista vale. Pastel) 1. tema – natura. stare la care fac trimitere si strofele anterioare. care sunt parca mai accentuate odata cu lasarea serii. precum si epitetul personificator „tacuta”. a elementelor care compun tabloul fascinant al înserarii: „bate”. 36 (George Cosbuc. I s-a întunecat fata când m-a vazut venind spre el. Titlul „Înserare” face trimitere la motivul principal al textului. motivata fiind de faptul ca accentul cade pe spectacolul naturii contemplate. Astfel singura marca a prezentei eului liric este deicticul personal „eu”. „padure”. E vara. care sugereaza relatia directa dintre om si natura. Personificarea „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea” exprima starea de liniste redata de contemplarea naturii. parca. Luminita Paraipan) I. o magnifica panorama surprinsa. 8. coord. În a treia strofa a pastelului este prezentat un tablou static. Cratimele din structura „si-adoarme-apoi” au fost utilizate pentru a marca rostirea legata a celor trei cuvinte. a unei stari de continua detasare în fata tumultului vietii („P’acea placuta vreme. Se remarca impersonalitatea vocii lirice. „mac” 2.9. 7. sugerând în plan secundar si armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui liric.

masurii si a rimei ar putea sugera. în care poetul îsi exprima discret sentimentele. de care nu putea sa scape.9. lumina „În coaja lui tirana”. „salbatic”. enumeratii („sa ies. indicând denumirea speciei liricii peisagistice. este o figura de stil prin care eul liric îsi exprima viziunea asupra relatiei dintre trup si suflet. 8) Ideea poetica din ultima strofa este conturata printr-o paralela realizata între conditia umana si cea a muntilor. „Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea”. muntii. inversiuni („sufletumi ce totul râvneste sa absoarba”) si epitete („omorâtor”. partea fizica a fiintei omenesti este vazuta ca un obstacol („piedica”) în calea obtinerii desavârsirii spirituale. 37 (Aron Cotrus. Muntii) 1) degeaba. necuprins 2) Liniile de pauza marcheaza o pauza în vorbire. sa scap. vazute ca o lupta continua. ideea de limitare a individului. si-n curând s-alina”. prin atingerea absolutului. în comparatie cu nazuintele sale. Comparatia vietii. 4) etc. titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colt de natura. pentru a delimita o constructie metaforica cu valoare apozitionala. I. iar încercarile eului liric de a atinge absolutul sunt asemanate cu procesul de formare al muntilor.). singurul lucru care îl motiva sa-si urmeze studiile era setea de cunoastere. Lupta vocii interioare a poetului cu propriile restrângeri este redata printr-o serie de figuri de stil : metafore („piedica-mi de huma”. 7) Modalitatea în care versificatia poeziei a fost conceputa poate fi interpretata ca o încercare de a reda cât mai fidel starea interioara de neliniste sufleteasca a eului liric. astfel. Lipsa armoniei ritmului. astfel. o comparatie („ca dintr-o strâmta ocna”). cu fenomenul de . care nu poate fi încadrata la nivel structural de constrângeri prozodice. utilizata doar în cadrul literaturii române. „statornic” etc. Treptat. „setea-mi de lumina”). 5) teme/motive literare: viata privita ca o lupta continua. Într-un moment al vietii în care pierduse sprijinul apropriatilor sai. „slut”. sa fug”). „setea-mi” 6) Metafora „piedica-mi de huma”. 3) Ceea ce l-a determinat sa-si paraseasca drumul ales în viata a fost sentimentul apasator de vina. orice trimitere spre ideea de miscare dispare. Astfel. prin intermediul stihiilor si al vegetalului : „Prin visini vântul în gradina/ Catând culcus mai bate-abia/ Din aripi. realizata în ambele cazuri. Titlul „Pastel” este sugestiv.

9) Titlul poeziei poate contraria asteptarile cititorului. 7. Deci. 5. amara = dureroasa. frumoasa lume. asa dupa cum anunta si titlul imaginea muntilor apare în prim-plan. 3. „voi deslipi”). 6. Desmarginire) 1. „voi deslipi”. Esential în transmiterea mesajului poeziei este simbolul norului. este cel care faciliteaza ascensiunea catre Divinitate a eului liric. a pune la inima. de a întreprinde o ascensiune catre absolut („voi sfarâma”. „-mi”. 4. cât si prin invidia fata de puterea intrinseca a muntilor. trista. Verbele din poezie sunt utilizate la timpul viitor deoarece ele exprima dorinta eului liric de a se detasa de latura sa materiala („ma voi sui”. între materialitatea de care eul liric doreste sa se detaseze si absolutul la care el vrea sa acceada. Ultima strofa a poeziei înfatiseaza finalul ascensiunii eului liric si accederea lui la absolut. „mea”. a avea o inima de aur. aduce o schimbare: încercarea muntilor de a se ridica din „coaja” pamântului este comparata cu dorinta eului liric de a-si depasi propriile posibilitati. de a se elibera de tiparele neschimbatoare impuse fiecarui individ în parte. Teme/motive: tema dezmarginirii. Astfel. 8. „voi culca” si pronumele si adjectivele pronominale la persoana I singular: „ma”.ridicare a muntilor. 38 (Nichifor Crainic. este evidenta la nivelul textului liric prin repetarea structurii „ca voi” atât la începutul strofei. care reprezinta un intermediar între terestru si ceresc. finalul poeziei sugereaza un sentiment al eului liric de tip eterogen. „meu”. manifestat atât prin admiratie. cât si spre sfârsitul acesteia. motivul arhanghelului. „voi sfarâma”. Virgulele din versul „Iar tu. a-si calca pe inima. Initial accentul pica pe modul de formare a muntilor vazut ca o „revolta” împotriva ordinii naturale. a-si lua inima în dinti. norul. de a se contopi cu Divinitatea („Ma va-nvali”. sa-mi pari o piatra seaca” au rolul de a izola apozitia „frumoasa lume” de restul propozitiei. „s-or lumina”) si de a accede la esenta. Metafora „O pretutindeneasca vibrare de lumina” simbolizeaza idealul pe care eul liric doreste . „m-oi topi”). Astfel. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele la persoana I singular: „ma voi sui”. azur = albastru. Strofa a doua însa. „voi culca”. 2. I. motivul stelei. „salupa/Ritmata de arhangheli”. Oximoronul „crestete de hau” sugereaza imaterialitatea planului ceresc si imposibilitatea lui de a fi raportat la lumea terestra.

acesta doreste sa se afunde în inconstient „pentr-un ev întreg”. care prefigureaza tema poeziei. I. Iarna capata conotatiile unui moment miraculos. 3. visul. reprezentata cu ajutorul epitetului „muzica divina”. jale – tristete. 8. „mi) si prin verbul la persoana I singular („-nteleg”). într-o lume de „preziceri si colinde”. În primele trei strofe se face descrierea unui cadru oniric prin prezenta unor ansambluri insolite. firea. Personificarea visului care dirijeaza fiintele . conservare a acestui timpului. desprinderea acestuia de lumea terestra si de constrângerile temporale si spatiale si accederea lui la absolut. Iarna ar mai putea sa sugereze lumea launtrica a eului liric. Titlul poeziei nuanteaza dorinta de a fi captiv unui aceluiasi timp. Metafora „Despovarat de zgura parerilor de rau” sugereaza detasarea de grijile si regretele inerente trupescului odata cu atingerea spiritualului. 5. element intermediar între divin si terestru. Prizonier al cotidianului. Sa fie iarna) 1. naluci – fantasme 2.sa-l atinga. 39 (Leonid Dimov. în care nimic nu e surprinzator si totul e posibil. – sens figurat 4. 9. Fata se privea într-o oglinda sparta. de care aminteam. „A chipurilor în amurg plapând” 6. Înaintarea în miraculos si configurarea acestui cadru ar putea traduce o rezistenta a eului liric la constrângerile si la limitele realului. sugereaza eliberarea de materialitate a eului liric. Astfel: „Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adânc” sugereaza faptul ca acest plan secund al existentei este întotdeauna prezent în orice „fire”. – sens propriu Ochii sunt oglinda sufletului. la Divinitate. tarâm al minunilor în contingent. noaptea etc. teme/motive: iarna. „sa-nteleg” – În aceasta structura cratima marcheaza lipsa unui sunet (vocala î) despartind doua parti de vorbire diferite si pastrând masura. Prezenta eului liric în poezie se evidentiaza prin pronumele personale la persoana I. Modul conjunctiv cu valoare imperativa subliniaza doleanta eului liric de stagnare. Titlul „Desmarginire”. singular („ma”. dorinta puternica de a se abandona într-un timp încremenit. Un spectacol fabulos e creat prin gândurile eului liric. iar metafora „m-oi topi în boare de muzica divina” ilustreaza dematerializarea acestuia si contopirea lui cu Divinitatea. Succesiunea imaginilor ar putea fi interpretata ca o dorinta a acestuia de a înlatura barierele si de a explora miraculosul. sugereaza intensitatea sentimentului. Valoarea imperativa. 7.

la spectacolul accesibil doar celor care transcend din realitate în acest cadru oniric. de-atunci suvoaie-ntregi de clipe” este utilizata virgula pentru a marca interjectia „ah”. absolut. Aparitia figurilor mitologice. Oniricul tinde spre invadarea realului. Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri se justifica prin faptul ca poetul a utilizat ingambamentul care consta în continuarea unei idei poetice în versul urmator.miraculoase accentueaza capacitatea oniricului de a face din imposibil posibil. Expresivitatea poeziei este data de aparitia figurilor de stil si de elementele de versificatie. Personificarea nalucilor care se plimba calare si oximoronul „gonind usor” creeaza o imagine paradoxala care configureaza un spatiu miraculos. ireal. timpul sa îsi piarda esenta. structura simetrica a începutului celor trei strofe. „Cum se lipesc cu totii…”. În ultima strofa tensiunea lirica se amplifica. prin care se realizeaza câte o comparatie de fiecare data parca neterminata. Se observa. legendare reliefeaza prin intermediul enumeratiei „zei. fara a marca aceasta printr-o pauza. iar prezenta eului liric se face simtita prin pronumelor personale la persoana I. Însa acest lucru e împiedicat de bariera reprezentata simbolic prin oglinda. „mi) si prin verbele la persoana I singular („-nteleg”). epitet (gerunziu acordat) ce sugereaza dezamagirea provenita din imposibilitatea fuziunii dintre real si ireal. „Cum nasc apoi naluci…”). spre contopirea cu acesta într-un spatiu metafizic. meandri. tema creatiei. Expresivitatea lirica este. „arhitrava” . 40 (stefan Augustin Doinas. Autorul foloseste acest procedeu. Astfel jalea creste în „tagma suferinda”. („Cum roade visul…”. singular („ma”. în primele trei strofe configurându-se un cadru abstract. Iedera îndragostita) 1. eve/ si cavaleri” faptul ca în acest spatiu orice este realizabil. a sterge de pe fata pamântului. Motivul oglinzii subliniaza limita dintre real si ireal „Cum se lipsesc cu totii de oglinda/ Sa treaca dincolo cât mai curând”. în sensul ca nu apare termenul cu care se face comparatia. astfel. . Acest lucru este sugerat prin personificarea visului care dirijeaza figuri legendare. iar el sa patrunda într-o alta forma a existentei „pentr-un ev întreg”. ordonarea timpului dupa succesiunea ireversibila a fenomenelor sa se anuleze. I. Hiperbola „pentr-un ev întreg” sugereaza dorinta eului poetic de a ramâne captiv unui timp abstract. motivul timpului 5. cât se poate de bine conturata. Oximoronul fantasmelor care „gonesc usor” realizeaza sub forma unei asocieri paradoxale. Poezia este formata din patru catrene. de asemenea. 9. care vine sa demonstreze din nou faptul ca în acest spatiu concretul se dizolva în abstract. În versul „Ah. 3. „coloane” 2. a intra în pamânt de rusine 4. o imagine de miscare absurda. Nalucile iau parte la „circul interzis pentru cei vii”.

cumplit = teribil. sfioasa. „deschide”. iedera „încerca” zadarnic sa se prinda de piciorul lui. pentru a evidentia mai bine o idee poetica. Cratima din versul „Durerea-l bântuia ca o fanfara”. Urmeaza o ampla personificare a sa. indicând actiuni durative. de atunci suvoaie-ntregi de clipe” si prin imperativul „iat-o” ce denota implicarea eului liric si ofera o culoare vie atmosferei sugerate de poezie.. metafora („glezna pietrelor”) si a imaginilor vizuale („suind cu soarele pe dungi”. iar toate actiunile ei vor fi numite de acum de verbe la indicativ. Initial. „misca”). 6. cât si prin interjectia din versul: „ah. sihastra”). Balada întrebarii lui Parsifal) 1. începe sa urce. 2. prinde curaj iar dragostea lor se va pierde în timp „suvoaie. În prima parte a textului observam aparitia imperfectului.ntregi de clipe”. sihastra”.imagini vizuale: „iat-o: frunza palida. realizându-se totodata si pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (substantiv/pronume personal. I. E în floarea vârstei. epitet dublu: „Iat-o: frunza palida. aceasta este retinuta. prezentata metaforic. sugereaza surpriza eului liric în momentul aparitiei iederei. Dupa ce mesterul îi adreseaza chemarea prin imperativul „vino”. tânjea = zacea. prelungi”). Ultimele 7 versuri încep prin imperativul „iat-o”. palida. sihastra”.des utilizat din perioada modernista pâna în prezent. palida. ademenita de cuvânt. timpul prezent („musca”. 8. iedera începe a-si manifesta sentimentele prin miscari lente. 41 (stefan Augustin Doinas. . Textul este conturat pe baza unei fantezii ce îmbraca o poveste inedita de dragoste între mester si planta firava. timida. Odata ce a gustat din fructul dragostei. gingase : „se alinta”. iederea. 9. repetitii „si mereu. personificare: „Iedera-mbatata de cuvânt” 7. 3. Limbajul poetic în poezia data se caracterizeaza prin expresivitate oferita de multitudinea figurilor de stil epitete „frunza.. pe care o dezvolta de-a lungul mai multor versuri. forma neaccentuata). construita cu ajutorul figurilor de stil: epitet multiplu („frunza. „misca brate gingase. „se alinta”. însa odata ce mesterul o invita sa-i fie alaturi. sihastra”. care dinamizeaza atmosfera poeziei. metafore „glezna pietrelor”. în cazul carora nu se poate preciza momentul încheierii lor: în vreme ce mesterul „înalta”. Alternarea modurilor si a timpurilor verbale face cititorul sa surprinda câteva secvente ce amintesc de o desfasurare epica. are rol de a marca elidarea vocalei î . „linge”. personificari „iedera-mbatata de cuvânt”. mereu îsi ia avânt”. prin imaginile artistice folosite .

„si apele. „stresinile toate-ntr-o aripa”. castelul. Balada desemneaza specia genului epic care dezvolta un subiect istoric. 8. apele 6. „Vazduhul tras prin tina”). teme/motive: natura. durerea bolii stapânului. I. sugereaza si el boala grea care a contaminat tot locul. 4) „m-am gândit ca esti frumoasa”. Banala) 1) firesc = natural . Incipitul marcheaza o atmosfera de poveste. amplifica zbuciumul naturii care vibreaza la aceeasi intensitate cu suferinta Regelui Pescar. „apele. sleind. sleind. Boala Regelui Pescar pare sa fi afectat toata fire. urasc = detest 2) Prezenta punctelor de suspensie în versul „ca as vrea sa fi întotdeauna a mea…” se justifica prin nevoia de a accentua intensitatea sentimentelor eului liric fata de iubita. Nicio înaltare nu mai este posibila. 9. vazduhul însusi fiind târât prin noroi. Imaginile vizuale care puncteaza acest lucru sunt cât se poate de elocvente prin enunturile eliptice care le cuprind „Padurile . si-a imaginat povestea mea cu ochii mintii. 42 (Geo Dumitrescu. într-un mod fortat dupa cum arata si comparatia „ca un sclav”. legendar sau mitologic.4. Caracterul descriptiv al secventei citate este dat pe de o parte de faptul ca se prezinta un tablou prin detaliile sale specifice („câmpie legendara”. prin diferite trimiteri se realizeaza personificarea castelului aflat „într-o vale legendara. Metafora prin care imaginea padurilor este apropiata de cea a unor schelete. 7. fiind personificat. 3) Am strâns mâna de la mâna si am cumparat ceva frumos. În primele patru versuri. iar pe de alta parte de prezenta grupurilor nominale. „Padurile – schelete care tipa”. în vreme ce natura este prezentata ca într-un pastel. având si pasaje de lirism.” Comparatia „Durerea-l bântuia ca o fanfara” accentueaza ideea conform careia castelul resimte la rândului lui. Cântecul îsi pierde menirea de a exprima frumosul si ajunge doar sa se transforme într-un vuiet care anunta haosul creat de aceasta stare apasatoare. „cu toate ca esti frumoasa” . Fragmentul citat se încadreaza în definitia speciei. stagnau solemne” 5.schelete”. Natura întreaga respira a boala. „cumplit zugrav”. specifice unei descrieri („vechi castel”. Epitetul metaforic „vântul galben”. stagnau solemne”. „vântul galben”).

. Luminita Paraipan) I.. ca te iubesc. 7) În a doua strofa. dupa ce punctul culminant al pasiunii ce îi cuprinsese pe îndragostiti se consuma: „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura. Sentimentele lui îi apar drept o consecinta fireasca a reprezentarii iubitei. Prin cea de-a doua comparatie „totul e …ca într-un refren de tangou” poetul face trimitere la pasiunea ce caracterizeaza povestea lor de iubire în a caror brate se lasa purtati fara nicio retinere. un motiv pentru a considera toata aceasta poveste de iubire ca fiind una banala. Doar gândul la frumusetea iubitei. Însa. 9) Poezia citata este una de dragoste. ca te iubesc. „ m-am gândit ca esti frumoasa”. Sentiment inefabil. trezeste în el dorinta de a o avea toata viata alaturi. coord.5) teme / motive literare : iubirea. În acea clipa tot ceea ce-i înconjoara pare ca dispare. împlinirea fizica a dragostei pe care amândoi o simt unul fata de celalalt printr-un sarut. sarutul 6) Enumeratia „ca esti frumoasa. pare initial în opozitie cu ideile poetice ale textului. „În clipa asta ti-am simtit buzele pe gura”). dar si faptul ca întregul monolog liric este adresat iubitei („as vrea sa fii întotdeauna a mea”.”. iar cei doi iubiti sa nu ramâna cu nimic altceva decât cu o amintire care acum li se pare „Banala”. Daca raportam titlul la contradictia cuprinsa în ultima strofa („desi faptul ca te iubesc îmi apare evident”/„nu stiu de ce te urasc în acest moment”) apare o noua explicatie. Cele trei puncte de suspensie „în clipa asta ti-am simtit buzele pe gura…” au rolul de a accentua emotiile traite de eul liric si implicarea afectiva a acestuia. 8) Titlul poeziei.”. iubirea începe treptat sa îsi piarda din culoare si din farmec. poetul concentreaza întreaga lor „poveste” de îndragostiti. în câteva imagini vizuale ce redau intensitatea dragostei traite. Comparatia „totul e roz si plin ca în literatura” sugereaza ineditul sentimentelor resimtite de îndragostiti. care nu pare a fi real. ca as vrea sa fii întotdeauna a mea…” are rolul de a scoate în evidenta sentimentele pe care eul liric le are fata de femeia iubita. intensa fiind prezenta în orice gând „m-am gândit ca esti frumoasa. 12 L. Puritatea acestei nazuinte este subliniata de epitetul dublu „gând cuminte si firesc”. având în vedere tema acesteia (iubirea). ca as vrea sa fi întotdeauna a mea. 43 (Mihai Eminescu. Iambul) . (Diana Ionescu.. format doar din adjectivul „banal”. Astfel se poate observa cum la început dragostea este acaparatoare. iubirea poate conduce de multe ori la stari contradictorii. Ultimul vers al strofei reprezinta apogeul pasiunii celor doi. prof.

accentul fiind pus pe sentimente. (Ramona Manica. pe exprimarea subiectiva a trairilor. 4. Ideea poetica este redata prin substantivele aflate în relatie de antonimie: „patima”. Poezia se încadreaza în curentul romantism prin temele si motivele specifice (tema creatorului. 44 (Mihai Eminescu. senina = clara. . motivul inspiratiei poetice. care este „cel mai plin. compus din doua silabe. prof. marcata grafic prin conjunctia adversativa „dar”. melancolia). „s-auzi în el al undei sopot” / „versul cel mai plin” 5. sugerând ideea de unicitate a piciorului de vers. melancolia. Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv articulat hotarât „iambul”. reflectii asupra propriilor conceptii. sugerând întreruperea ideii poetice. a starii de melancolie si revenirea la realitate. semnul exclamarii fiind însa înlocuit cu linia de pauza. sugereaza exprimarea sentimentelor în poezie. 9. Afirmatia mea l-a lasat cu gura cascata. coord. iubirea. 7.1. Comparatia „masura/…plina e ca toamna mierea-n faguri” vine sa evidentieze si sa ridice la rang înalt elementul prozodic: masura este asemanata cu dulceata si abundenta mierii în anotimpul precursor iernii. o pauza afectiva în text. Strofa a doua debuteaza cu o exclamatie melancolica. 8. Reluarea lui în ultimul vers are rolul de a pune în evidenta faptul ca întreaga poezie este „închinata” iambului. vers = stih trezind = desteptând. ele pot marca si o stare de melancolie. 12 L. „trezind în suflet patima si ura”. Versul al doilea. De asemenea. Luminita Paraipan) I. 3. 2. prin epitetul în inversiune: „dulce glas”.„ura”. se subliniaza rolul important al prozodiei clasice în creatia lui Eminescu. Stau în cerdacul tau…) 1. tema creatorului/conditia poetului. 6. misca = freamata. menit sa-l caracterizeze pe Amor. mai blând si mai pudic”. E toamna în sufletul meu. Punctele de suspensie marcheaza o întrerupere a enuntului.

desemnând un spatiu intermediar. Titlul sonetului este reluat în primul vers din primul catren. hotarul dintre cele doua spatii – exterior si interior – despartindu-i parca pe cei doi îndragostiti. dar si prin tema naturii. 3. Relatia de apropiere dintre cei doi este evidentiata de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: „eu”. luna. 7. urmata apoi de stingerea luminii („Încet te-ardici si sufli-n lumânare. specifica romanticilor este reflectata si aici. Epitetul „mâna ta cea fina”. invadând spatiul sacru al intimitatii. „desfaci visând pieptarul de la sân”. fereastra este cea care permite privirii îndragostitului sa poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o iubeste. feeric. Se creeaza o atmosfera intima. atâta timp cât transferul nu va bate la ochi. fixând cadrul: „Stau în cerdacul tau. cât si figurile de stil ( epitetul „umeri de ninsoare”. Procedeaza cum vrei. decât sa afle ca a fost tradat de propriul frate. arborii si florile nascând umbre în lumina selenara. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa „dar”. Prefera sa ramâna în întuneric. Sonetul „ Stau în cerdacul tau. pe de o parte.. fapt ce presupune reveria trairii. Metafora „flori de umbra ma cuprind” este extrem de sugestiva în redarea ideii de analogie între sentimentele eului liric si natura. 4. Multitudinea imaginilor artistice.”) învaluie îndragostitul în efectele semiobscuritatii produse de o noapte senina. cât si exterioara. care muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural. 9. 8. de data aceasta absoluta. 6.. spatiu al oglindirii si al invaziei erotice. un ansamblu domestic întrepatruns cu un aer familiar. Vraja este atât erotica. prin motivul visului. „umeri de ninsoare” Teme/motive: iubirea. de mister. „ în val de aur parul despletind”.” apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica. . ramuri. „tu” si de adevaratul ritual al privirilor celor doi. Atmosfera de intimitate este creata de acest cerdac. precum si metafora „În val de aur parul despletind” exprima senzualitatea celei care pierduta în gânduri se uita în lumina. Pe de alta parte. O modalitate de evadare. stelele.) contribuie la alcatuirea unui spatiu intim. reflectând razele lunii.. personificarea „stele tremura” etc. Cratima din versul „Deasupra-mi crengi de arbori se întind” are rolul de a pune în evidenta pronuntarea împreuna a doua parti de vorbire diferite. „mâna ta cea fina” . contaminând natura. Feminitatea nuda. Se pastreaza totodata masura si ritmul versurilor. Observarea iubitei se face prin intermediul unei ferestre. element recurent în lirica eminesciana reprezinta.. 5.”.. pe imaginea iubitei care este privita. în mare parte dinamice („vântul misca arborii-n gradina”. „încet te-ardici”)..2. redata în prima strofa. Fereastra. dominat de lumina selenara „s-alaturi luna bate trist în geam”) deoarece toate miscarile sunt abia resimtite. marmoreana.

Departe sunt de tine... 2. Cultivarea sensibilitatii. nemuritor.sa” indica dorinta de respingere a . etern = vesnic.. dorinta si împlinirea acesteia creând la nivelul textului o expresivitate deosebita.Aducerileaminte pe suflet cad în picuri” marcheaza grafic rostirea împreuna/legata a celor doua cuvinte pronuntate fara pauza. fiind asociata cu vârsta celui care se simte . aducând în prim-plan tema iubirii care mai traieste doar prin puterea amintirii. moartea. În aceste versuri apare motivul îmbatrânirii iremediabile suferite odata cu pierderea iubirii. Ultimele patru versuri încep cu exclamatia retorica . Teme/motive: viata lipsita de noroc. Substantivul . Antitezele norocul (. Sub raport prozodic influenteaza masura si ritmul versului. amintirea (.sa uit pe veci”) evidentiaza trecutul ce sta sub semnul norocului de-o clipa si prezentul visarii. Trairile eului liric sunt contradictorii.Avem de-a face cu o natura coplesitoare. dorintei de uitare.aducerile-aminte” aflata în versul.norocul ce-o clipa l-am avut”)-nenorocul (. amintirea 6.batrân si singur”. Ochii sufletului îti arata adevarata fata a omului. neliniste. reprezinta un final melancolic si dramatic...) 1.glasului amintirii”.glasul iubirii”. a imaginatiei si a fanteziei. 4. Alternanta prezent/trecut scoate în evidenta efectele transformatoare ale iubirii. Cratima din structura . 45 (Mihai Eminescu.batrân ca iarna” are rolul de a evidentia motivul îmbatrânirii iremediabile. clipa = moment. Comparatia . vreme. tristete.. înteleasa ca amestec între fericire si nefericire. melancoliei. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene. visul/ reveria. evidentiata si în acest sonet.. sugereaza departarea fiintei de realitate. limita expresiva a situarii între vis/iluzie si realitate.. metafora . asupra careia domina lumina selenara.apoi suspini” 5. cu mâini subtiri si reci”.aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”)-uitarea(.. Pentru el focul inimii e mai puternic decât ratiunea. aspectul de pustietate..Cu ochii mari în lacrimi. . intrând în alcatuirea unei locutiuni substantivale. un motiv caracteristic curentului romantic. 7.. Folosirea verbului la conjunctiv prezent.. Amintirea e modalitatea de eternizare a iubirii. pus sub semnul regretului. minimalizând luciditatea si ratiunea este un alt argument în sprijinul apartenentei acestei poezii la curentul romantic.iarna” evoca ideea de singuratate..... lipsit de viata. 3.si parc-ai vrea a-mi spune ceva.viata-mi lipsita de noroc”). „ramâie” fara conjunctia . .. I.O! glasul amintirii ramâie pururi mut”..batrân” din pricina departarii de iubita. . epitetele ..

6. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipa. Titlul . . 46 (Mihai Eminescu.singur lânga foc”. evidentiaza sentimentele puternice ale îndragostitului. predilectia pentru marturisirea directa. De asemenea. antitezele romantice. amintire-uitare. Din valurile vremii…) 1. cultivarea emotiei si a sentimentului. dar si de utilizarea verbului la persoana a II-a singular. noroc-nenoroc. al refuzului asumarii unei realitati banale. stilul confesiv poate fi un alt argument în sustinerea acestei idei. iar epitetul „scump” sugereaza imaginea perfecta a femeii în ochii îndragostitului. amintirea-uitarea. În metafora „iubite înger scump”. care traieste prin puterea amintirii.” evidentiaza tema iubirii eterne. 2.. sincera a propriilor sentimente.vei fi murit” proiecteaza sentimentul iubirii în eternitate. Folosirea verbelor la viitor . ireversibilitatea timpului. stelele. universul ideatic al poeziei dezvolta o gama variata de trairi si de emotii valorificate prin imagini artistice: . Prezentul visarii este pus sub semnul regretului. bazate pe relatia atractierespingere. 3. afectivitatea. Gestul lui m-a impresionat pâna la lacrimi. dar si al dorintei de uitare.. iubite înger scump” desparte o apozitie dezvoltata de restul enuntului. 9. odinioara/altadata-prezentul clipei. generatoare de melancolie: norocul-nenorocul. Ai încalzit un sarpe la sân.8. Epitetul în vocativ „iubite” transfigureaza iubirea. I. al melancoliei. visul. Întreaga poezie este o confesiune lirica realizata pe baza relatiilor antitetice: vis/reverie-realitate. tema iubirii/ motivul visului 5. 4. atât locativa cât si temporala. Structura de monolog adresat a textului este conferita de sintagme precum „iubita mea”. având rolul de a sublinia distantarea în timp si în spatiu a fiintei iubite. un final melancolic si dramatic. „iubite înger scump”.. modul imperativ „rasai”. Poezia eminesciana „Din valurile vremii…” se încadreaza în estetica romantismului prin tema si motivele pe care le dezvolta: iubirea pierduta. dubla determinare epitetica „iubite” si „scump”.. Adverbul „departe” are dubla perspectiva.Departe sunt de tine. 7. Trairile eului liric sunt contradictorii. Virgula este semnul grafic care în versul „Sa te ridic pe pieptu-mi. umbra. Trasaturi romantice ale poeziei: imaginatia este principiul fundamental de creatiei.. umbra = amintirea. zadarnic = inutil. „vântul loveste în feresti”.

din inima 2. codrul. 9. cauzat de neîmplinirea iubirii „În ochii fericirii ma uit pierdut si plâng”. Prima strofa este o descriere a cadrului natural. Prima strofa evoca nostalgia eului liric fata de timpul trecut. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor („bratele de marmur”. „parul lung. Peste vârfuri) 1.8. aduc sentimente puternice. conferind textului simetrie. perfectiunea iubitei. apare si la începutul primului si ultimului vers. În ultimele versuri apare sentimentul de tristete profunda. a comparatiilor „stravezie ca fata albei ceri”. teme/motive: iubirea./ Codru-si bate frunza lin” 6. „Peste vârfuri” de Mihai Eminescu este o poezie romantica. iar apoi încep sa scada în intensitate. 4. 5. „zâmbetul tau dulce”). iar în cazul celei de-a doua structuri elidarea vocalei „î”. Punctele de suspensie reprezinta nostalgia. Ea are o inima mare. slab de inima. care este pusa în legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric. 7. care marcheaza în prima structura pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite („inima-mi”). folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului. melancolia „Peste vârfuri trece luna. Epitetul „lin” reda o adiere usoara si trista a codrului. evidentiind frumusetea. Portretul este desavârsit prin metafora „Femeie între stele si stea între femei”. natura. balai”. felul în care amintirile vin în prezent din „valurile vremii”. De asemenea. „fata stravezie”. starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin întrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa. în scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. melancolia eului liric. toate aceste figuri de stil conturând un portret al femeii cu trasaturi specifice liricii eminesciene. Intensitatea trairilor eului liric. întrucât are la baza trasaturi specifice romantismului. care nu mai are contururi clare odata cu trecerea timpului. dar si efortul sau repetat de a-si aminti peste timp imaginea iubitei. Metafora „Din valurile vremii…”. Inversiunea din primul vers („Peste vârfuri trece luna”) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru. Titlul invoca trecerea ireversibila a timpului. din care se constituie titlul. . 3. Mi-a promis câte-n luna si în stele. luna. I. 47 (Mihai Eminescu. pentru imposibilitatea de a trai în prezent o iubire ideala. în care apare ca element specific recuzitei romantice „luna”. Cratima este un semn de ortografie.

iubirea. Ea lumineaza vietile oamenilor. Epitetul „noapte adânca” subliniaza imaginea cosmosului întunecat. care parca se completeaza reciproc. 48 (Mihai Eminescu. noaptea 5. La steaua) 1. Dragostea. „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie” 7. este . Steaua reprezinta punctul de reper al cosmosului dar si al întregii omeniri. a o lua pe o cale gresita 2. Sentimentul resimtit în fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie. 9. a face cale întoarsa. „Melancolic cornul suna”) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren. sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul „lin”. În ultimul catren poetul compara iubirea. Titlul „Peste vârfuri” se regaseste si în primul vers al poeziei. amor –iubire 4. care califica sunetul cornului. 8. ci îsi continua drumul „mai departe. Poezia se încadreaza în lirica romantica deoarece apar teme/motive literare specifice romantismului: noaptea. învaluind atmosfera într-o aura de mister. Titlul poeziei „La steaua” prezinta elementul principal al textului. dorul care persista. I. la fel ca trecerea lunii. 3. Inversiunile („trece luna”. chiar dupa ce sentimentul s-a consumat. 6.dorul. De asemenea. Imaginile vizuale („Peste vârfuri trece luna/ „Codru-si bate frunza lin”) alaturi de imaginea auditiva („Melancolic cornul suna”) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii. Virgula este folosita pentru a marca pauza ritmica din interiorul strofei. la fel ca sunetul cornului. timpul nu ia în seama aceasta suferinta. aproape divina. si face trimitere spre tema textului. a pieri – a se pierde. teme/motive: steaua. mai departe” într-un ritm firesc. Metafora „Icoana stelei” accentueaza importanta stelei. continutul meditativ si exprimarea gnomica reprezinta alte doua argumente în acest sens. Toate miscarile. la fel ca si cosmosul. marcând si coordonarea prin juxtapunere între propozitii. cosmosul. Metafora „al nostru dor/ Pieri în noapte-adânca” sugereaza faptul ca iubirea care se stinge. care reda miscarea usoara a frunzelor din codru. dar de multe ori lumina stelei este vizibila dupa ce astrul deja a disparut. dar si de epitetul personificator „melancolic”.8. nu dispare ca senzatie cu totul. 9. cu calatoria luminii emanata de o stea. Eul liric este îndurerat la gândul trecerii ireversibile a timpului. Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa în momentul noptii.

eterna. Ultimele doua versuri ale strofei fac referire la faptul ca în urma unei iubiri vor ramâne amintiri vesnice. Poetul foloseste metafora „Lumina stinsului amor” pentru a sublinia ideea ca întotdeauna omul care a fost înnobilat de acest sentiment îsi va aduce aminte de frumusetea unei iubiri, care cândva ia luminat sufletul. I. 49 (Mihai Eminescu, Noaptea…) 1. a se face foc si para; a-si lua un foc de pe inima

2. Rolul cratimei în structura „Pe-ai mei ochi închisi ca somnul si pe fruntea-mi în mijloc” este acela de a marca pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (prepozitia si articolul posesiv, respectiv substantivul si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor. 3. Ideea fratelui tau a facut lumina în gândurile colegilor.

Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i erau recunoscute meritele. 4. 5. teme/ motive : iubirea, noaptea; „ Noaptea potolit si vânat arde focul în camin;”

„ Lumânarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.” 6. Tabloul iubirii este constituit în jurul atmosferei de liniste, de visare, metafora „mintea îmi adoarme” sugerând linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest cadru îndragostitilor. De asemenea, somnul este cel care creeaza o lume aparte, în care exteriorul nu mai are nicio importanta, comparatia „ochii mei închisi ca somnul” demonstrând delimitarea acestui spatiu de cel real, de cotidian. 7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza atât prin temele si motivele sale (visul,somnul, iubirea si meditatia nocturna), exploatându-se zona subconstientului si visului, considerat a fi mai consistent decât realul, cât si prin prezenta numeroaselor figuri de stil cu rol de a accentua ideea iubirii absolute desfasurata într-un cadru propice („potolit…arde focul”, „somnu-i cald, molatic,lin”). 8. Motivul central al poeziei este evidentiat înca din titlu, simbolizând spatiul romantic de împlinire, de desfasurare a iubirii absolute, aceasta nascându-se din starea de contemplatie si de visare, în cadrul nocturn. Sentimentul dominant este cel de liniste si chiar o usoara moleseala („somnu-i cald, molatic, lin”), iubirea fiind încununata de puritatea iubitei („alba ca zapada iernii”) într-un momentul propice visarii, al caderii într-o stare meditativa: noaptea.

9. Spatiul interior descris în prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive prin intermediul imaginilor vizuale („arde focul în camin”, „Dintr-un colt pe-o sofa rosa”, „Lumânarea-i stinsa în casa”). Epitetul dublu „potolit si vânat arde focul”, pe lânga sugestia cromatica subliniaza si atmosfera calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor al focului din camin, se realizeaza în mod natural trecerea spre o stare placuta de somnolenta, calificata de trei epitete („somnu-i cald, molatic, lin”). În aceasta atmosfera, pe care nimic nu pare s-o poata leza, ratiunea lasa locul starii de reverie („mintea îmi adoarme” - metafora). I. 50 Mihai Eminescu, De câte ori, iubito…) 1. ostenite=istovite pierzându-se=disparând 2. În versul „Departe doara luna cea galbena - o pata", linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa „o pata", referitoare la „luna cea galbena". Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. 3. El a plecat departe de casa. Momentele petrecute împreuna sunt atât de departe… 4. Metafora „Oceanul cel de gheata” simbolizeaza imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. Substantivul „oceanul" ilustreaza distanta ce s-a creat între cei doi îndragostiti, iar gheata, imposibilitatea de a strabate aceasta distanta. Epitetul personificator „priviri suferitoare" are ca rol redarea starii de tristete ce survine odata cu pierderea iubirii. 5. „pe bolta alburie, o stea nu se arata”; „o pasare pluteste cu aripi ostenite”; „pierzându-se-n apus”; „ma-ntunec si înghet” 6. Versurile poeziei fac distinctia între planul circumscris de natura si cel al interioritatii eului liric. Între cele doua exista o evidenta legatura, deoarece starile resimtite de eul liric odata cu pierderea iubirii, gaseste ecou în toate elementele naturii. 7. Contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric, precum si tema poeziei (iubirea pierduta) sunt doua argumente care încadreaza textul în estetica romantica. 8. Titlul „De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierdute. Vocativul „iubito” nu reda doar raportul relatiei dintre cei doi, ci sugereaza si sentimentul de melancolie al eului liric, punctele de suspensie prelungind parca, într-un timp nedefinit, acest sentiment. Structura „de câte ori” exprima frecventa

amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum “ocean de gheata”. 9. Incipitul poeziei reia titlul, „De câte ori iubito…”, exprimând suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora „oceanul cel de gheata” care-i chinuieste sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic „bolta aurie”, este imposibila, întrucât la orizont nu se arata nicio stea – simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic „luna cea galbena” si prin apozitia explicativa „o pata”. I. 51. (Horia Furtuna, Balada lunii) 1. tainuit = ascuns, secret; fugara = scurta, de moment; 2. Linia de pauza din versul „Din fiecare-ndragostit – poet” are rolul de a sublinia prin izolare substantivul „poet”, de a evidentia astfel efectul farmecului “blând si linistit” al lunii si totodata de a pastra, prin cezura, sonoritatea poeziei. 3. a iesi în lume, cât lumea si pamântul, gura lumii etc. 4. motivul lunii, al iubirii, al visului 5. monologul liric adresat, descrierea 6. Sinestezia „Întâiul vis sub raza ta lunara/ Îsi fâlfâie din suflete pornirea” are rolul de a îmbina imaginea vizuala cu cea auditiva pentru a personifica “întâiul vis”. Metafora-oximoron „izvorul de dureri”, explicata prin apozitie (iubirea), constituie un cliseu poetic eminescian, care trimite la ambiguitatea sentimentului, reunind bucuria si tristetea. 7. Desi Horia Furtuna este un poet simbolist minor, discursul liric din Balada lunii este mai curând romantic, deoarece poetul se foloseste de recuzita romantica atât la nivelul continutului (luna, noaptea, visul, iubirea) cât si la nivelul expresiei: invocatia retorica adresata lunii, descrisa eminescian („farmecul tau blând si linistit”) ca obiect divin, pentru ca are puterea de a transforma omul în îndragostit, iar îndragostitul în poet. Indicatia de gen – balada – pe care o contine titlul poeziei constituie o alta trasatura specifica a romantismului. 8. Cea de-a treia strofa a poeziei contureaza rolul farmecului lunii, acela de a metamorfoza fiinta umana întru frumos si armonie, de a face „Din fiecare om – îndragostit / Din fiecare-ndragostit – poet”. Epitetele „blând” si „linistit” si personificarea „alunecându-si raza-ncet” atribuite farmecului selenar au rolul de a melancoliza omul, de a ilustra calea discreta prin care îl transforma pe om în îndragostit si pe îndragostit în poet.

. Urmeaza. astfel încât poetul descrie admirativ prin intermediul versurilor însusirile lunii si puterea acesteia de a schimba omul. al spatiului natal vazut ca geografie mitica. contemplate cu naivitatea copilariei. care are rolul de a purta cititorul în universul satului moldovean. Discursul liric este creat prin folosirea unor termeni colocviali. apoi.mucegaieste”. a toamna”). Titlul poeziei date este alcatuit din substantivul „balada”.. „ploaie”. „gâste. neasteptati sau a unor imagini menite sa socheze precum „ulite murdare”. Tema . „Îti mai aduci aminte? Îti mai aduci aminte?” 4. figurile de stil variate – toate specifice textului literar descriptiv. al aducerii aminte. 6..azi/ si stearpa si molâie ca o convalescenta”.. Poezia Herta este realizata printr-o îmbinare a stilului traditionalist cu cel modernist. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. de ses. Motivul aducerii aminte si al trecerii timpului sunt tipic traditionaliste. În cazul primului vers al poeziei Herta. „. al trecerii ireversibile a timpului. 52. 7. care reprezinta specia literara: cântecul închinat lunii. Metafora „zâmbet de iaz. iar sintagma „zâmbet de iaz. 5. cuminte” este ca o amintire a tineretii care luceste în ochii batrânilor. I. iar descrierea unui peisaj tipic românesc. a satului/târgului provincial. iar doilea substantiv din titlu. de ses. prezenta indicilor spatiali si temporali. Herta) 1. (Barbu Fundoianu. „toamna”. cu pantofi galbeni”. de ploaie si de vânt.”vântul”. „carute fugarite”. este laitmotivul poeziei. motivul toamnei. Se remarca abundenta grupului nominal (substantive si adjective). toate marci ale modernismului. Descrierea subiectiva este realizata înca din primul vers prin imaginea olfactiva „miroase a ploaie. împreuna cu sclipirea fugara a unor elemente din spatiul natal. tabloul naturii si al târgului cuprins de toamna. cuminte” din a doua secventa a discursului liric are rolul de a surprinde tineretea trecuta a batrânilor „de la casa cea veche” Motivul toamnei din poezia Herta este o metafora a vârstei. numeroase imagini vizuale „vântul nisip aduce”.9. Amintirea vremurilor trecute. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. virgula este folosita pentru a separa doi termeni dintr-o enumeratie („a ploaie. „fetele asteapta în ulita murdara. apartine ideologiei traditionaliste care cuprinde conservarea specificului românesc. „luna”. Virgula marcheaza în vorbire o pauza scurta. a toamna si a fân”. 3. „iedera” 2. Prima secventa din textul liric dat descrie peisajul Hertei. „linistea. „grilajul de iedera coclit”. Acesta este semnificativ. timpul prezent al verbelor. „carute fugarite de ploaie” care detaliaza peisajul trist si dezolant al târgului provincial cuprins de toamna.

si motivele textului tin de curentul traditionalist, dar anumite imagini sunt create în stil modernist. 8. Ultima secventa este ca o concluzie a discursului liric. Ideea poetica a ultimelor cinci strofe este trecerea ireversibila a timpului si amintirea tineretii care a ramas doar sub forma unor poze într-un album. Trecutul este „ascuns” în pozele facute în tinerete, prezentul fiind doar o trista imagine plina de riduri, vazuta în oglinda. Mijloacele artistice concretizeaza ideea poetica prin metaforele „Ne-ascund atât de bine albumele cu clampa / de-alama, tineretea!” si „trecutu-i lânga lampa”, prin imagini vizuale „plina e oglinda cu cute în obraz”, prin comparatia expresiva „si stearpa si molâie ca o convalescenta”. Comparatia din ultimele doua versuri aminteste de zilele copilariei lipsite de griji, linistite, de mult pierdute „e-asa de lunga vremea”. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii imaginilor artistice „miroase a ploaie, a toamna si a fân”, „auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz”, „plina e oglinda cu cute în obraz” si a figurilor de stil: comparatia „si stearpa si molâie ca o convalescenta”, epitete „factorul greoi si surd”, „tacerea lunga si gri”, „albumele cu clampa de-alama”, metafore „linistea în lucruri de mult mucegaieste”, „un zâmbet de iaz, de ses, cuminte”. I. 53. (Octavian Goga, Sonet) 1. biserica, altarul. 2. În versul „si ele-adorm de tine alinate”, cratima este folosita pentru pastrarea masurii medii a poeziei de 11 silabe, prin transformarea hiatului în diftong. 3. Mihai îl bate mereu pe fratele sau mai mic. În partea estica a Europei bate Crivatul. 4. Poezia este un monolog liric adresat, pronumele personal „tu” din primul vers având rolul de a exprima subiectivitatea, fiind o marca a tipului direct de adresare. 5. O figura de stil prezenta în strofa a doua este personificarea „patimile… adorm” prin care poeziei îi este atribuita însusirea omeneasca de a avea puterea alinarii durerilor sufletesti, de a le face uitate. 6. Poezia Sonet de Octavian Goga ilustreaza caracteristicile traditionalismului literar, prin cultul spiritului religios cu ajutorul poeziei devenite o „Biserica cu porti neîncuiate” si prin prezentarea datinilor stravechi, precum mersul la biserica, spoveditul, alinarea si purificarea sufleteasca. Poezia este de esenta spirituala, ilustrând ideea de religiozitate prin valorificarea riturilor si a credintelor stravechi.

7. Scrierea cu majuscula a substantivului Poezie evidentiaza importanta acordata de catre autor poeziei, personificarea ei si adresarea directa prin folosirea vocativului, caz afectiv, oferind substantivului o pozitie-cheie, un rol central în structura poeziei. 8. În prima strofa, ideea poetica (Poezia ca altar spiritual unde fiinta umana se împartasesete cu tainele universului) este subliniata prin utilizarea pronumelui personal „tu”, marca a tipului de adresare directa si a substantivului Poezie scris cu majuscula ce are rolul de a prezenta de la început importanta deosebita acordata actului de creatie, transformat într-un ritual religios. Poeziei îi sunt atribuite însusiri omenesti cu ajutorul epitetelor personificatoare „tainica, curata Poezie”; ea este tainica, putând fi înteleasa doar prin patrunderea în misterele ei si curata pentru ca nu-i judeca pe ceilalti, având portile deschise pentru toata lumea, fara a face diferente. Metafora centrala a poeziei, „Biserica cu porti neîncuiate”, dezvaluie legatura între poezie si religie, reliefând procesului de transformare a poeziei în hrana pentru spirit. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin reflexivitate, predispozitie spre meditatie, prin cultul spiritului religios si valorizarea riturilor stravechi, dar si prin expresivitate, realizata cu ajutorul figurilor de stil: metafora „Biserica cu porti neîncuiate”, personificarea poeziei în sine, careia i se atribuie însusiri omenesti, ascultând pacatele si oprind amarul, caracterizata drept „tainica, curata si senina” si mai ales, prin utilizarea termenilor religiosi biserica, a spovedi si altar.
I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea) 1. crestetele = adâncul 2. În versul „Spre ceriuri bratele-si întinde sa-i vie dragul mire: Soarele!” cele doua puncte anunta o explicatie, la nivel sintactic un atribut apozitional, si marcheaza totodata o pauza mai mica decât pauza indicata de punct. 3. în fel si chip; în nici un chip; nu este chip 4. tema iubirii, tema naturii; motivul nostalgiei, al soarelui, al apei. 5. functia emotiva si functia poetica 6. Comparatia „asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde” sugereaza imensitatea sentimentului dominant – iubirea. Sintagma contine si o metafora sugestiva, „cetati de unde”, care semnifica maretia pura a lacului dintre munti. 7. Poezia este structurata ca o ampla comparatie între natura si iubire: uniunea simbolica a elementelor firii, apa si soarele, este asemanatoare cu comuniunea sufleteasca dintre cei doi îndragostiti. Adverbul de mod asa are rolul de a sublinia ideea ca iubirea, sentiment trait de eul poetic, este profunda, misterioasa si statornica precum apele lacului de munte, înfiorate permanent de atingerea razelor de soare. 8.În penultima strofa a poeziei, poetul ilustreaza, prin personificare, reactia undelor lacului în momentul întâlnirii cu razele soarelui. Un animism simbolic strabate tabloul: „razele saruta fata undei”, „spuma alba înfiorata'', „prelung si patimas tresare”, „tremur”. Termenii folositi apartin câmpului semantic al sentimentelor împartasite, al pasiunii puse pe seama elementelor naturii. Aparitia soarelui reprezinta trezirea la viata a lacului, iar stralucirea razelor da viata acestuia pâna în adâncuri. Cuvântul hora semnifica bucuria adâncului. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei Iubirea mea este format dintr-un substantiv comun si un adjectiv posesiv si se afla în strânsa legatura cu tema iubirii prezenta în poezie. Soarele alinta cu razele lui lacul asa cum iubirea alinta sufletul omului Pentru eul liric iubirea este

cea care încalzeste sufletul si-i da viata, asa cum soarele vegheaza asupra lacului si-i trezeste sentimente arzatoare. În esenta, metafora curcubeului sugereaza iubirea împlinita.

I. 55 (Octavian Goga, Batrâni) 1. plug, coasa 2.Cratima utilizata în versul „si-n barba plânge tata...” marcheaza elidarea vocalei î si reducerea numarului de silabe prin evitarea hiatului. Astfel se pastreaza masura si ritmul poeziei. 3.Verbul la modul conjunctiv, timpul perfect, repetat în ultimele doua versuri din prima strofa, subliniaza regretul parasirii satului, vazut ca o matrice existentiala: „Sa fi ramas fecior la plug, / Sa fi ramas la coasa”. 4. Prezenta eului liric se evidentiaza prin pronumele de persoana I: m, mi , eu si prin verbele la persoana I: „rataceam”, „sa fi ramas”, marci specifice ale subiectivitatii poetice. 5. Textul poetic are o structura clasica : are cinci strofe, catrene. Masura este de sapte-opt silabe, rima apare doar la versurile 2 si 4, ceea ce creeaza o sonoritate ampla, prin rostirea versurilor doua câte doua. 6. Metafora „un stâlp la batrânete” din ultimul vers al strofei a doua evidentiaza dorinta de a fi ramas în satul natal, pentru a fi un sprijin pentru parintii sai ajunsi la batrânete. 7. Poezia Batrâni de Octavian Goga se încadreaza în lirica traditionalista prin întoarcerea nostalgica spre lumea satului, vazut ca o matrice existentiala. Regretul înstrainarii (motivul dezradacinarii, specific poporanismului) predomina în întregul text poetic, eul liric raportându-se la trecut, la parinti si la sat ca la un univers al credintei, al linistii sufletesti si al traditiei. De asemenea, expresivitatea textului tine de recuzita traditionalista: tendinta de epicizare a liricului, figuri de stil lipsite de ambiguitate, prozodie clasica. 8. Ultima strofa începe cu un adverb de mod „Asa…”, urmat de puncte de suspensie, reprezentând o marca a implicarii afective. Melancolia trecerii timpului este subliniata prin epitetul „bieti ”, alaturat substantivului „batrâni ”, dar si prin verbul „va treceti”, cu nuante stilistice. Specific lumii satului, parintii îsi pun nadejdea în credinta, singura ce le-ar putea alina absenta fiului iubit : „si plânge mama pe ceaslov, / si-n barba plânge tata... ” Sentimentul de tristete se desprinde din întregul text poetic, fiind dat de regretul înstrainarii. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Astfel, titlul Batrâni

motivul mortii. în loc sa fie nelinistit de faptul ca în ziua aceea . pentru o mai buna identificare a cititorului cu autorul. ce ne dau impresia puterii. versurile care încep cu litera mica sugereaza continuitatea ideii. care sunt singuri si îsi asteapta fiul. slabiciune. Trecerea ireversibila a timpului este resimtita de parinti. calitati dorite de om si pe care uneori considera ca le are. am strâns = am cuprins. se refera la victoriile mici. faptul ca regretul înstrainarii de cei dragi poate apartine oricui a trait aceasta exeperienta. Acest . multumit cu meschina „izbânda” asupra zilei ce a trecut. Ca mijloace artistice. prin evitarea hiatului. am adunat 2. 7. ideile din strofele precedente. a mai murit putin. pentru a pastra rima si ritmul. de perechea propozitie principala – circumstantiala opozitionala. definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Toate afirmatiile din text sunt observatii ale naturii umane în raport cu viata si cu moartea. Tema trecerii timpului. Este prezenta o nota de optimism. Ultima strofa. ideea poetica nefiind enuntata într-un singur vers. subliniind generalitatea. la nivel sintactic. fragilitate. Victorii negre) 1. caracteristica oamenilor care au trait momentul si l-au pretuit. care pun în evidenta diferenta de atitudine a omului. 56 (Radu Gyr. motivul învingerii fiintei de catre timp (al conditiei umane finite) 5. „cu atât” 4. „Ne credem stânci” : Metafora stâncii reprezinta aparenta putere si imortalitate. sub negura incertitudinii si a înfrângerii de catre forte mai mari decât noi. concluzia discursului liric.evidentiaza mesajul textului poetic. 9. I plural sugereaza ca tema poeziei este una universal valabila: „ne credem stânci. 6. „în orice zi”... poetul utilizeaza inversiunea („în inimi dac-am strâns”). si epitetul metaforic „zile vii” (amintind parca de îndemnul „Carpe Diem”). motivul sensului existentei. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual. Titlul poeziei. ne vrem granit”. Cratima marcheaza elidarea vocalei a pentru mentinerea masurii si a ritmului din versul respectiv. Utilizarea pers. în acelasi timp. Victorii negre. Pe parcursul întregii poezii observam tehnica ingambamentului. Substantivul din titlu este nearticulat. Antiteza zâmbim – izbucnim în plâns este sustinuta. ascunzând în interior „viermi profunzi”: frica. tumult = zbucium. I. puse în relatie cu aceasta ultima idee. caci acestia vor putea zâmbi la urma („în loc sa izbucnim în plâns”). 3. 8. de fapt. este deschisa de o disjunctie pentru a accentua. dar care se afla.

iar rima este încrucisata. În descrierea înnoptarii se remarca prezenta unui lirism obiectiv. Pastelul – sinteza remarcabila între lamartinism si eresurile populare – este dominat de liniste. pâna la urma. un superlativ afectiv. . încât nu mai este perceptibil nici un receptor al ei. „nesatiu” – forma literara: nesat. motivul noptii. 3. prin conditia lor efemera. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura prin fata cititorului. motivul comuniunii omului cu natura. Este momentul aprinderii stelelor pe cer. Locutorul devine mai abstract. cuprinde ca o mantie imensa lumea în „bratele somniei”. verbele la timpul prezent. la nivelul expresiei. Se remarca la Heliade tendinta spre înalt. marca a adresarii directe. al somnului etc. încât. 6. 57 (Ion Heliade Radulescu. Rolul virgulei este acela de a izola substantivul în vocativ. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. contribuie la accentuarea impresiei de solemnitate si vraja. I. propice pentru aparitia Zburatorului. 2. noaptea e „nalta” si vesmântul ei negru. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular „-mi”. persoana I singular „tremur”. parând ca se exprima pe sine. idilicul rural ). caci aparenta este întotdeauna alta decât esenta si victoriile trecatoare sunt. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. Repetitia epitetului „înalta”. 4. motivul literar al zburatorului. „prinz” – forma literara: prind. „morele” – forma literara: morile. 5. deci nici un locutor. Masura versurilor este de 13-14 silabe.”(Eugen Simion) 7. înghitite de moarte. Prezenta celor doua tipuri de lirism se justifica prin stuctura baladei (introducerea mitului folcloric în poezia culta. N-am cumparat doua veste. Zburatorul) 1. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. Lirismul eliadesc este totusi mai putin obiectiv fata de cel cosbucian. în multe poezii „obiectualitatea devine voce” (Wolfgang Kayser). fiindca „obiectul liric nu poate trai la acest poet decât sub regimul sublimului. ci una. al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala. „semanat cu stele”. larg. topica afectiva / cezura. oamenii fiind întotdeauna învinsi. motivul tacerii depline revine ca un laitmotiv. N-am nicio veste de la rude.aspect este reliefat si de metafora miezului „viermuit”.

napadit de o exaltare extraordinara: „Ah. undeva la granita dintre real si ireal. înger si demon în acelasi timp.. Noaptea. „un foc s-aprinde-n mine”. I. încântator prin frumusetea lui neobisnuita. ce ma doare!”. corpul tremura.nu-s ce-mi cere”. exclamatii si vocative: „Vezi. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta. În poezia Zburatorul a lui Ion Heliade-Radulescu. ilustrate prin verbe si locutiuni verbale cu puternica forta de sugestie: „pieptul mi se bate”. inima-mi zvâcneste!. mama. mama?”. „îmi ard buzele”. „n-am nimica si parca am ceva”. punând în evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. 58 (st. „obrajii-mi se palesc”.. Transcrierea starilor fizice si sufletesti este sugerata prin intermediul constructiilor exclamative si al punctelor de suspensie cu valoare stilistica. prin simptome cu totul noi pentru tânara în sufletul careia sentimentul s-a ivit pe neasteptate. Dragostea se manifesta ca o boala. senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. cuprinzând întregul trup. În poezia Zburatorul.. / Încântec sau descântec pe lume s-a lasat. participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate. Cântaretul) 1. În contact cu o astfel de puternica sursa de energie. incapabila de a se stapâni. se deschid caile magice pentru întâlnirea fetei cu Zburatorul. Relatarea starilor fizice si sufletesti pe care fata le percepe cu îngrijorare este construita gradat. „-mi furnica prin vine”.. Versurile redau o secventa de timp încremenita ca în fata unui mare miracol. un tablou imobil. totdeauna. fara oprire. Iosif. Lumea asteapta înfrigurata sosirea fapturii ceresti. Mânata de forte care depasesc cu mult închipuirea. în decorul unei lumi cufundate într-o liniste patriarhala. / si apele dorm duse si morele au stat”. „tremur de nesatiu”. 9. Versurile citate se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. uite ca-mi furnica prin vine. ma vezi. ostenit . „ochii-mi vapaiaza”.8. Oniricul ce domneste asupra întregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea întregii naturi: „Tacere este totul si nemiscare plina. de o vibratie profunda.] si cald.. de la bucurie la tristete si plâns. O. întâlnirea unei fiinte stranii are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile îi sunt amplificate la maximum. / Nici frunza nu se misca. „racori ma iau la spate”. Fata este derutata.. pururea = mereu. „inima-mi zvâcneste!”. tânara fata trece succesiv de la o stare la alta. si zboara de la mine! / [. trudit= obosit. impactul fiintei demonice cu tânara fata produce pulsiuni erotice extraordinare. / În brate n-am nimica si parca am ceva”. aflate în antiteza. prin interogatii. bulversata de senzatiile contradictorii. el fiind pretutindeni si nicaieri. „Ca uite. si rece. nici vântul nu suspina. facându-l sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara. într-un paradis terestru. un univers ce se poate întâlni în tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului în real. ce au rolul de a accentua incapacitatea fetei de a-si explica efectele unei „boli” misterioase. Antiteza reliefeaza starile contradictorii pe care copila le traieste „îmi cere.

Opera poetica devine un bun spiritual al tuturor. Epitetul „trudit” sugereaza efortul depus pentru conceperea poeziei. care modeleaza poezia. odata sublimata în Text. „pe fata lui de chin brazdata” 6. se poate întoarce ca balsam sufletesc pentru însusi creatorul acestuia. Este sugerata ideea poeziei ca mestesug. Punctele de suspensie din a doua strofa confera o nota de mister asociata imaginii poetului si marcheaza întreruperea sirului vorbirii. melodios. asa cum ar spune Arghezi. Metafora „faurar de rime” se refera la conditia artistului. „slova de foc si slova faurita”. Discursul liric confirma . El vrea sa-si înstraineze suferinta. muzical. a se speria (chiar si) de umbra sa 4. De asemenea. a face umbra pamântului. Strofa a doua vine sa întregeasca dorinta poetului de a se pierde în anonimat. Asocierea poeziei cu cântecul si a poetului cu un cântaret. fiinta biologica. este important. Interesanta este ideea receptarii propriei creatii din perspectiva Celuilalt: suferinta. ca la Arghezi. Aceasta idee de detasare este sugerata prin intermediul epitetului „streina”. Titlul poeziei se constituie dintr-un substantiv cu valoare metaforica „Cântaretul”. prin intermediul efortului creator. sau a celui romantic ca în poezia eminesciana. Ultimul catren se constituie într-o aspiratie a poetului care îsi doreste sa se detaseze de aceasta data. Orice titlu genereaza un orizont de asteptare si induce un anumit nivel de lectura a textului poetic. ca arta. Nu omul în sine. posibila. Poetul este un mestesugar. sugereaza caracterul orfic. dar si lumea în care acesta vietuieste. ea pare sa fie o îmbinare miraculoasa între. Ultimele doua strofe contureaza conditia artistului. 9. ele vizeaza o imagine ideala a poetului. epitetul personificator „sihastra”. viziunea despre arta. interiorizarea poetului si a universului sau. despre procesul de creatie si despre rolul artistului „fauritor de rime”. asociat casei. dar de fapt el este reprezentarea poetului solitar. pare a spune vocea poetica. iar poezia pare a se naste. La început. Poezia este o arta poetica deoarece în ea poetul îsi exprima ideile despre conditia poetului („sa treaca nebagat în seama / ca si o umbra prin multime / ce nici sa stie cum îl cheama”). ci rodul creatiei sale trebuie sa fie cunoscut si împartasit de ceilalti. ca în Antichitate. „sa treaca nebagat în seama”. 3. ce nu vrea sa fie recunoscut de nimeni „el n-ar dori sa-l recunoasca / pe lume nimeni niciodata”. o alinare pentru fiecare suflet. poate fi interpretat ca o metafora ce sugereaza solitudinea. Verbele la conjunctiv exprima o actiune dorita. desemnând atât poetul cât si conditia sa.2. armonios al poeziei. un poet ce pare sa aspire catre anonimat. împartind-o celor multi „sa-i para-o inima streina / ca sufera si plânge-n ele…”. 7. poetul pare a fi întruchiparea „poetului damnat” ca în poezia simbolista. reala. 5. 8. Poetul este cel care „faureste”.

6. nelinistea. sa scape = sa salveze. „(sufletu)-mi”. poezia Vânturile noptii… este o creatie moderna întrucât predomina exceptia si straniul. Vânturile noptii. spaima = groaza. Primele doua strofe marcheaza începutul unei stari de neliniste. Antiteza alb negru. 7. Cea de-a doua strofa exprima începutul disperarii si al spaimei. „A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape” : personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (tertine) pune în evidenta spaima si disperarea eului liric. lumina – întuneric devine astfel expresiva. teama 2. De asemenea. (a scrie) A raspuns exigentelor noastre. 3. mi. angoasa si înstrainare. Verbul la pers. interogatiile retorice reprezinta marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii. disperarea). poate. frica. pronumele personale la persoana I sg: ma.asteptarile generate de titlu: poezia este o confesiune lirica despre statutul poetului. care se mentine pe tot parcursul poeziei. marcheaza intonatia imperativa a versului. impusa. „O. sa elibereze. În structura „O. Mi-a raspuns cu promptitudine la întrebare. 5. în tenebrele propriei fiinte.. trairi specifice poeziei moderne. 8. Cele doua exclamatii din finalul primei strofe. sentimentul dominant transmis de poezie este spaima. a replica) Nu m-am asteptat sa nu-mi raspunda la scrisoare. încete plânsul! Sufletele doarma!” ilustreaza o uimire fortata. evocata de motivul mortii si cel al singuratatii. I ma cufund. I. precum si tema raului existential. .. evidente înca de la început: natura îsi dezlantuie fortele si blesteama întreaga omenire la moarte: „nu e om pe lume”. (a corespunde) 4. 59 (Emil Isac. (a reactiona. La nivel tematic. evidentiata de motivul noptii. încete plânsul!” virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul propozitiei. În poezie este prezenta tema naturii. Metafora „tot mai noapte-i noaptea” evidentiaza frica si cufundarea în întuneric. punându-se în evidenta o stare afectiva (tristetea. semnul exclamarii este folosit la sfârsitul unui enunt exclamativ. prezenta interjectiei afective o. vocea poetica dezvaluindu-si dorinta de salvare prin întrebarea „Unde-i mâna alba care sa ma scape?”. ce reliefeaza atmosfera încordata. vocea poetica este marcata de anormalitate. ce-si simte sfârsitul din ce în ce mai aproape. încercarea eului liric de a se salva de un rau existential profund. nenumit.) 1.

60 ( Alexandru Macedonski. punctele de suspensie mentin tesiunea si creeaza o atmosfera stranie. Privesc fruntile de piatra ale muntilor. învolburari 2. Tema efemeritatii fiintei. întrucât „vânturile” par a fi curentul ce aduce blestemul. prevestita de rozele care îsi pleaca podoaba corolei. . ce contribuie la muzicalitatea versurilor. I. Moartea. Cadenta ritmica impecabila asigura o fluiditate desavârsita. al tristetii. prin evitarea hiatului. Ultima strofa ilustreaza deprimarea eului liric în fata conditiei efemere sugerata de „amurgu-ntristator" si de suspinele ce se manifesta în „valmasaguri". „E vremea rozelor ce mor" se constituie într-un refren. 4. nostalgia fata de vara. S-a lovit la frunte. Respectând trasaturile specifice rondelului. Cratima leaga forma neaccentuata a pronumelui reflexiv de adjectivul duioase. oamenii – nu pot decât sa-si plece fruntea. care va pogorî peste întreaga fire si în fata acestui sfârsit inevitabil fiintele vremelnice – rozele. valmasaguri = valuri. tema trecerii timpului. ce „Duioase-si pleaca fruntea lor". freamat. 7. cât si la sfârsitul poeziei se transforma în laitmotivul acesteia si sustine tema poeziei.9. 5. 3. ca dezintegrare cosmica. moartea si spaima. fior = înfiorare. în care întunericul se asterne pe neasteptate si pune stapânire pe tot ce gaseste în cale. tremur. Regasindu-se în toate cele trei strofe ale poeziei. al mortii. nesfârsita. Tristetea fata de trecerea timpului. contribuind. Titlul este alcatuit dintr-un grup nominal. este sugerata de metafora „marea noaptea care vine". acesta se afla în strânsa legatura cu continutul. amplifica tragismul starilor sufletesti ale fiintei umane coplesite de tristete din cauza trecerii lor efemere prin lumea materiala: „E vremea rozelor ce mor". metafora a plenitudinii fiintei. Personificarea florilor. principiu estetic fundamental al simbolistilor. În fruntea calaretilor se afla hatmanul însusi. versul amplasat atât la începutul. tema naturii. „valmasaguri de suspine” 6. transformând totul într-o noapte totala. la pastrarea masurii si a rimului din vers. Astfel. Vânturile noptii…. motivul rozelor. Rondelul rozelor ce mor) 1. De asemenea. 8. si ofera o cheie în dezlegarea întelesului poeziei. Metaforele „amurgu-ntristator” si „marea noaptea care vine” sunt simboluri ale mortii iminente.

„Albeti neprihanite curgeau din cer. precum folosirea simbolurilor (lumina albei dimineti. formulele artistice de factura ideatica. Titlul pregateste cititorul pentru ceea ce . „suspine". 5. bogat în figuri de stil bazate pe sugestie. 3. împreuna cu adaugarea exclamatiei „Oh!” accentueaza starea de melancolie. Se remarca. intensitatea luminii sau seninatatea. a-i lasa gura apa. care se reflecta si asupra sufletului. a da apa la moara. pe apa Sâmbetei 2. apa de ploaie. 7... tema visului. pauza stilistica sugerând starea contemplativa a fiintei.9. rezultând un limbaj poetic expresiv. crinii suavi. Culoarea alba poate sugera si luminozitatea. norii albi). motivul trecerii timpului. Titlul oricarei opere literare induce cititorului ei un orizont de asteptare pe care aceasta îl poate confirma sau infirma. rasfrângeri argintoase”). a inocentei ( „visul ce soptea”). „zâmbeau. Epitetul din sintagma „alba dimineata” intensifica. – voioase / Zâmbeau în fundul apei rasfrângeri argintoase” 6.. Verbele la indicativ imperfect sunt specifice atât descrierii. si anume a sentimentului efemeritatii. restul fiind din zona abstractului si definind stari interioare. I. Acest epitet constituie totodata si o imagine cromatica. modurile de expunere fiind monologul liric si descrierea.. expunându-si trairile prin prisma ideii centrale a poeziei. conturând un peisaj lacustru. din structura emotionala: „fior". În textul dat apar elemente specifice liricii simboliste. de beatitudine melancolica a eului poetic. 4. Tema naturii. 9. Punctele de suspensie marcheaza întreruperea discursului poetic. functie emotiva si estetica. muzicalitatea textului poetic. În acelasi timp. prin inversiune. în întreaga poezie existând numai doua substantive concrete din lumea materiala: „roze" si „gradini". de nostalgie fata de pierderea sufletului inocent de altadata: „curatul argint deodinioara”. de asemenea. Dublarea sa. Poezia lirica este o forma de poezie prin care autorul încearca sa transmita propriile sentimente si starea de spirit. cât si evocarii unei vârste trecute. în lumina proaspata a diminetii („barca. plutea”. Imperfectul creeaza iluzia duratei. Cuvintele au sens conotativ. 8. punând în evidenta starea ambigua. sugestia de puritate a întregului cadru. Prezenta eului liric constituie de asemenea o trasatura a poeziei lirice. Pe balta clara) 1. tehnica repetitiilor si cromatica sugestiva. 61 (Alexandru Macedonski. constructia poate fi o metafora a vârstei tinere si inocente de odinioara. Ultimul vers al poeziei este folosit ca o concluzie a discursului liric.

8. cel putin pe cele ale unui cititor neavizat. îsi atinge totusi scopul fiintei sale prin intermediul iubirii. cratima care leaga prepozitia de articolul posesiv este utilizatã pentru pãstrarea masurii. acela de a proteja iubirea celor doi îndragostiti. initial condamnat la moarte încã înainte de a înflori. Tema naturii ca spatiu protector (martor al iubirii). creând un spatiu protector pentru îndragostiti. se usucã odatã cu aceasta. stârneste „groaza” ramurilor plãpânde. motivul iubirii. dar estetica simbolista înseamna antimimesis. Tusele de lumina si culoare care sugereaza un peisaj acvatic în stralucirea diminetii sunt. la un pastel. textul contrazice asteptarile cititorului. „O! Doamne” 6. cât si pe cel obiectiv. Prin urmare. precum si caracterul sãu ireversibil: clipele frumoase pe care îndrãgostitii le-au petrecut în cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire. în momentul aparitiei iubitei. condamnatã la efemeritate si mediocritate de cãtre „soarta ce-acolo le-a sãdit”. I. În cazul de fata. Moartea iminenta. stuful de liliac înfloreste magic. „ vãitându-se” 2. Astfel. liliacul se transformã. 9. Situatia are însã sã se schimbe. Titlul prezintã cititorului ideea centralã a poeziei: stuful de liliac.constituie esenta operei si ofera o cheie de intepretare textului. ambele prezente în discursul poetic. Devenind martor al iubirii dintre cei doi. de fapt. înflorind. a ritmului si a rimei (prin inversiune) 3. Prezenta eului liric este evidentiata prin pronume si verbe la persoana I. Dintr-un element ce apartinea strict regnului vegetal. 62 (Alexandru Macedonski. În strofa a treia este prezentat momentul în care „destinul” stufului de lilac începe sã se schimbe. însã în final. plângându-si soarta potrivnica. corespondente ale sentimentului nostalgic ce evoca nevinovatia unei vârste (copilarie sau tinerete): analogia se face prin simbolul argintului si al oglindirii. Epitetul din sintagma „ramuri plãpânde” sugereazã fragilitatea naturii. ne duce cu gândul la un peisaj din natura. . „stuful de liliac” descoperã un alt regn si un alt rol al existentei sale. În al doilea vers. titlul poeziei Pe balta clara. dar si prin exclamatii si interjectii afective: „peste noi” . refuzul de a numi obiectele realitatii. „nu mai suntem doi”. 5. „gemea” . motivul trecerii timpului. 7. 4. constiente de propriul sfârsit. Adverbul ce este menit sa accentueze trecerea timpului. Stuful de liliac) 1. Conceptul de poezie liricã include atât lirismul subiectiv. odata cu aparitia iubitei. reluat în incipit. timpurie.

. 3. specificul national. Este de remarcat mai curând ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric. Imagine vizuala – „copaci roscati [. „vie”).] s-au despuiat”. arzând pucioasa”). expresia interjectionala „O! Doamne”. de asemenea. Metafora „fulgere verzi spargeau în tandari iadul norilor” creeaza o imagine vizuala expresiva. este sobra. vocea lirica descrie natura. la nivelul expresiei. „les”. 4. „araturi”. sparti în tandari de fulgerele terifiante. Furtuna de toamna) 1. motivul toamnei. pierdut. poezia pare a idiliza trecutul („Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi”).” 6. „înmormânta”. furtuna declansata într-o zi rece de toamna. iar limbajul este modernist. stolul cocorilor. o estompare a prezentei eului liric în spatiul poetic. I. 63 (Adrian Maniu. dar viziunea poetului. 5. „cimitirul” 2. prin sugestia tumultului malefic al cerului plin de nori negri. „tipa. verbul „nu mai suntem” la timpul prezent. rememorarea. 8. desi unul dintre întemeietorii Gândirii. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale. În textul dat. impunatori. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia. Versificatia este clasica. sustinerea confesiunii lirice. 7.Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa în mod direct si. motivul furtunii. plasata inegal. „groparii”. prin fulgurantul efect verzui care sfâsie întunecimea si. „cimitirul cerului”. prin evocarea vremurilor de odinioara. mai ales. Imperfectul sugereaza. Eul liric ramâne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura (pastelul din primele trei strofe) în fata cititorului si doar imaginarul poetic sugereaza personalizarea discursului liric. motivul mortii. prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor. prin marcile subiectivitatii (marci lexicogramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi. impresionant pentru privitor.. Verbele la imperfect folosite în text evoca un moment trecut. În a doua strofa este conturat procesul de strângere a parilor din vie de catre argatii care „grabira ca groparii” din cauza „sitelor de ploaie” care cerneau . Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare. o viziune macabra („rece se înmormânta un les de soare”. dar si spatiul rural („pe drumuri namolite gemeau care aplecate”. Tema naturii. topica afectiva. „nuci mocirlosi au gâlgâit. Imagine auditiva – „tânguind pustietate”. „Treceau cocorii”.

Pe plan stilistic. Oamenii „ par papusi automate” (comparatie) pentru ca populeza un spatiu în care nimic nu se schimba. iar absenta semnificatiei devine o trasatura moderna. „[. „cimitirul cerului”. 7. pe trotuare. sunt relevante expresivitatea si sugestia. Cratima pastreaza ritmul si masura de 16 silabe a versului-refren. de plictiseala si artificialitate. al sfârsitului.. Cadenta picaturilor de ploaie si sunetul monoton al pasilor trecatorilor dau impresia unei lumi artificiale în care totul se repeta. motivul ploii programate. „scorpie cleioasa” (în acelasi timp metafora a ploii) sau metafora „cocoasa lumii” suna arghezian. sunt reduse la ritmul pur. Acuarela) 1. bizara si nemotivata („Orasenii. Prima strofa zugraveste universul citadin. în urma ei neramânând decât umbre ale lucrurilor ce au fost cândva. pas cu pas. motivul citadin. tumultuos si zgomotos. de parca ar avea loc „înmormântarea” ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. prin elidarea vocalei î a prepozitiei si a articolului hotarât al substantivului orasul.”. fiind obtinuta prin reluarea versului „În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna”. asa cum este orasul („Nu rasuna decât pasii celor care merg. al durerii.”). la tot pasul. elementul uman este contaminat si el de starea de monotonie si mecanic. marcat de ploaia monotona. a tine pasul etc. auditive si olfactive: „treceau cocorii tânguind pustietate". argatii se grabesc ca groparii pe care îi apuca ploaia.. „miros de huma si de cremeni”. Imaginarul are o nota de fabulos macabru. / merg tinându-se de mâna”) impune o viziune aproape absurda: miscarile nu au continut sau intentie. Muzicalitatea se impuneprin imaginile . 9. el intra într-o imagine auditiva marcata de o tacere stranie pentru un loc de regula agitat.] vechile umbrele. „nu rasuna decât pasii celor care merg. Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori.. ce suspina”. sugerata prin metafore si comparatii: „rece se înmormânta un les de soare”. În cazul poeziei de fata. 64 (Ion Minulescu. Tema universului banal. care domina întregul text liric. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii. 3.. Plimbarea orasenilor. Sonoritatea textului minulescian este remarcabila. 2.. a face primul pas. „cadenta picaturilor de ploaie” (imagini auditive) 6. concretizate de autor prin imagini vizuale. I.picaturi „strâmb din zare”. totul pare egal cu sine.. devenit refren si laitmotiv al discursului poetic. 4. Epitete precum „nuci mocirlosi”. Motivul ploii programate contureaza universul banal. monoton si artficial al orasului. 5. Adverbul decât într-o constructie negativa este sinonim cu doar sau numai si introduce un circumstantial de exceptie.

La nivelul formei. . prin sacadarea textului. o atitudine afectiva. Ea marcheaza. motivul corabiei (vaporul). topindu-se ca noru-n zare”. I. Universul exterior este o reflexie. 3. fluiditatea ingambamentului. dupa cele doua enunturi afirmativ-categorice („si-ai sa ma uiti”. personificate). o proiectie a celui interior. „pâna la tine”. prin ritm si refren. „si-am sa te uit”). principiu estetic fundamental al simbolistilor. „ritmul unui vers”. de asemenea. subliniind desfasurarea imaginara. 65 (Ion Minulescu. anularea cezurii fixe. titlul este unul foarte sugestiv. „mi-esti pierduta”„versul meu”. Ritmul vietii din acest mediu este dictat de ritmul picaturilor de ploaie.sonore (ploaia în sine. Totul pare automat. Tabloul sugerat de acest text liric nu poate fi reprezentat decât în acuarela. de blazare absoluta. izoleaza circumstantialele cauzale. de lipsa de orizont. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „ai sa ma uiti”. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. Având în vedere continutul ideilor exprimate prin acest text liric. Orasul descris nu se evidentiaza prin nimic altceva decât prin faptul ca „ploua de trei ori pe saptamâna”. alaturi de timpul viitor („te vei gândi”) si de modul prezumtiv („l-o duce”). subliniind impresia de monotonie repetitiva. „ diluat” de apa ploii. Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un substantiv comun. 5. prin paralelismul sintactic. „ca si mine” etc. 9. ipotetica a scenariului de dupa despartirea celor doi îndragostiti. „trei lacrimi reci”. totul este estompat. care denumeste tehnica de a picta cu ajutorul culorilor diluate cu apa. „cântaret”. la fel ca în tehnica amintita. marcat de plictis si blazare. tema universului citadin. „versul”. „tarmul. „eu”. motivul visului. Ploaia care tot cade pare sa stearga toate „culorile” care dau viata unui oras. Linia de pauza folosita simetric în prima strofa. efectele eufonice fiind obtinute prin tehnica refrenului. La nivelul continutului. cu rol explicativ. motivul ploii si spleenul sunt elemente specifice liricii simboliste. motivul calatoriei. Trei lacrimi reci de calatoare) 1. motivul poeziei. se impune muzicalitatea. aliteratii discrete. pâna si miscarile oamenilor. Adverbul poate reprezinta un modalizator al discursului poetic. Tema despartirii îndragostitilor. 4. dar si suspinele vechilor umbrele. „am sa te uit”. „privi-voi vaporu-n repedele-i mers” (imagini vizuale) 6. 8. prin repetitii (paralelism sintactic). „fu scris” 2.

motiv frecvent la Minulescu. stiam. suferinta transformata în poezie). Tema iubirii. plecarea femeii. nu stiam) sugereaza ambiguitatea începuturilor. Comparatia „urmari-vei tarmul. Verbele la viitor. va ajunge poate la calatoare si-i va reaminti chipul uitat al iubitului de altadata. batatorite” 6. aduce o sugestie magica. însotind-o cu privirea. Poezia de dragoste. dar si autoadresarea prin interogatie retorica: . motivul noptii. „voiam". motivul drumului (al calatoriei) 5. 12 H. Liniile de pauza separa constructia incidenta cu valoare afectiva de restul enuntului: „Dar într-o zi o fata – bat-o focul –” 3. dr. „mea”. Interesanta este perspectiva inversa a privirii care aici apartine iubitei care pleaca si vede tarmul topindu-se încet. prof. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul dat sunt verbele si pronumele la persoana I: „am pornit”. a calatori. plânsul cumva obligatoriu unei despartiri. „lacrima-vor”). 8. Poezia lui Ion Minulescu apartine simbolismului mai ales prin estetism si prin muzicalitatea cantabila. Iubita pleaca. „am colindat" etc. a colinda. inversiuni („urmarivei”. celui care ramâne mâhnit pe tarmul marii. (Mircea Burdusa. „am colindat”. drum. eternitate. dar si lipsa oricaror stari optimiste. dorul si nostalgia sublimate în versuri pe care ea le va citi cândva) declanseaza o stare lirica. sugereaza miscarea lenta a vaporului ce se îndeparteaza de tarm. Muzicalitatea vine din repetitii (paralelism sintactic).7. calator 2. bagaj. „întunecatu-mi chip” sugereaza caracterul ipotetic al desfasurarii povestii de dragoste. 9. asemenea mesajelor din sticla ale marinarilor naufragiati. însa doar „trei lacrimi reci”. topindu-se ca noru-n zare”. starile interioare ale poetului fiind proiectate în vesnicie. Imaginea este cliseizata si sentimentala. 4. precum si epitetele „palidul vis”. Verbele la imperfect din prima strofa (voiam. Estetismul înseamna asumarea teatralitatii si a cliseelor sentimentale într-un discurs poetic cu câteva sugestii ironice (uitarea înscrisa în scenariul erotic si asumata de fiecare. desi discursul poetic apartine eului poetic. desi putem încadra aceluiasi curent si motivul calatoriei. Nucleul narativ al poeziei (despartirea îndragostitilor. Anca Roman) I. Cântec de drum) 1. 66 (Ion Minulescu. cuplul erotic se desparte. Cifra trei. refren („trei lacrimi reci de calatoare”) si rima. pe care poetul o va transpune în versuri. coord. iar imaginea plecarii sale este urmarita nostalgic de pe tarm. actiunea lor neavând finalitate. „ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti”.. Imagine vizuala: „Pe drumuri lungi si vechi.

construit pe tehnica surprizei. prin semantica muzicala a substantivului „Cântec" si determinantul „de drum". batatorite" sugereaza caile dificile strabatute de orice om. a cânta. 67 (Ion Minulescu. este si aici o viziune specifica a sentimentului. dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: „Tu crezi”. Discursul poetic. pentru pastrarea ritmului si a masurii (versurile au 10-11 silabe în secventa poetica din care face parte cuvântul respectiv). „calauzit de-o stea”. motivul visului. autoadresarea sub forma interogatiei retorice are nuanta meditativa si persiflanta totodata. Aceleasi dificultati ale vietii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le traieste si eul liric.. În finalul discursului liric. ca orice om. din orice epoca în cautarea iubirii. i se parea obositoare. Semnificatia subtila a iubirii este ilustrata în ultimul vers. 8. în drumul sau spre un ideal. „un tarm de mare”. marcheaza caderea accidentala a sunetului a din cuvântul altadata.” Pluralul evidentiaza ideea cuplului erotic. Ultima strofa a poeziei reprezinta momentul întâlnirii barbatului. niciodata”. contrazice sugestia nostalgica. refren. „pasari albe”. „Eu cred”. sugerând ideea aluziva ca tot norocul vietii lui s-a consumat atunci când a întâlnit o fata de care s-a îndragostit. Apostroful. melodie 2. „Noi nu vom sti-o. iubirea este pusa sub semnul ipoteticului: „noi nu vom sti-o poate niciodata”. care sugereaza aparitia iubirii în viata omului. semn ortografic. amintind însa de pamânteana Catalina din Luceafarul eminescian. 4. Eul poetic are un sentiment de regret. 3. Celei care pleaca) 1. prezenta în multe poezii erotice ale lui Minulescu. I. „marginile albului fiord” etc. iar simbolul drumului semnifica existenta umana pe pamânt. „O melodie / Ce n-am cântat-o. 5.„ – Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit / si nu mi-as fi vândut ei tot norocul?…" 7. cu iubirea care te face sa te întorci din drum si te abate de la traiectoria ta. oricum. elegiaca a titlului. iar adverbul modalizator poate are rolul fundamental în evidentierea atitudinii lirice. Tema iubirii. 9. care ar fi fost soarta lui si ce-ar fi ajuns daca nu se îndragostea. Formula ludica a iubirii. cântec. iubita fiind alintata prin sintagma „bat-o focul". Epitetul triplu: „drumuri lungi si vechi. acum destramat. motivul cântecului etc. . Simbolul cântecului exprima bucuria si muzica inimii îndragostite. Titlul „Cântec de drum” este specific simbolismului. „albastrul razvratit al altor mari”. 6. expresie plina de gingasie si haz.. poate. care. eul liric întrebându-se. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a. motivul calatoriei. deoarece a renuntat la propria traiectorie în viata de pâna atunci.

ca orice cântec sau ca orice vis.. cadru diferit de spatiul comun al lumii obisnuite. Din punct de vedere prozodic. Cratima care leaga forma atona a pronumelui personal de relativul care mentine un ton informal / colocvial. despartirea cuplului erotic. sugerând nostalgia rememorarii. pasarile albe. trista. Oglinda oarba) 1. „tu poti crede". 5. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice curentului simbolist. motive: iluzia simturilor. „insomnia mea” . „auzi" 2. sunt înlocuite acum cu semnul întrebarii si cu semnul exclamnarii) transforma discursul poetic într-o pereche de replici de tip întrebare – raspuns. pescarii. „sa ma mirosi". desirarea. a fost cultivata de simbolisti ca Minulescu si Verlaine. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic. Tema identitatii. locurile exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. dar împacata oarecum. unde vraja iubirii se transforma în cântec adus din puncte geografice îndepartate. ci si tema: iubirea este (doar) un cântec sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici. pentru a sugera plecarea. cât si motiv al imaginarului liric.. Se fac simtite ironia si spiritul ludic ale lui Minulescu. „un cântec trist”. de exemplu.7. pescarii. 8. prin care eul poetic defineste experienta erotica. estetismul simbolist se manifesta prin folosirea neologismului si a denumirilor cosmopolite. Muzicalitatea este importanta. fluidizeaza ritmul versului. devenit chiar unul aprig. I. 9. 3. prin excesul de transparenta al versurilor. În strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute: „A fost un vis”. lirica si sentimentala. Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric. Iubirea-melodie s-a sfârsit. cântecul). precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare. incipitul: „Tu crezi c-a fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie!” Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie având un rol afectiv în incipit. 4. 68 (Gellu Naum. iar starea sufleteasca este vag nostalgica. marinarii. care configureaza doua viziuni diferite ale îndragostitilor asupra sentimentelor ce i-au unit cândva. Cultul artificialitatii. ca un refren si laitmotiv. insomnia. Specia romantei. Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe. Flacara vietii înca mai ardea în el. pe un tarm uitat. greu de explorat. „mirosi". „refrenul unor triolete”. Epitetul personificator „albastrul razvratit” ilustreaza cadrul în care se naste povestea de dragoste – din albastrul apelor marii. marinarii. prin antiteza iubire adevarata / scurta nebunie. fiind atât element de constructie al poeziei. oglinda.

69 (Miron Radu Paraschivescu. descompunându-se în fire de sânge. dintre vis si realitate. adânca”. Comparatiile metaforice au rolul de a semnaliza starea naturala a personajului liric. prin urmare duce cu gândul la mister. Laitmotivul ambiguitatii persista si în ultima strofa. 7. iar prin enumerarea simturilor (olfactiv. sugerând o experienta de contopire pâna la confuzie între corp si sfera artificiala. orbirea poate fi semnul unei experiente initiatice: a ignora aparentele înselatoare ale lumii si a cunoaste realitatea secreta. tutun si flacari. În ultima strofa verbul „vreau" e repetat aproape obsesiv. Oglinda oarba se remarca prin lipsa totala a semnelor de punctuatie. suprarealismului în cazul de fata. În strofa a doua. afirma Gellu Naum cândva. Virgulele folosite în primul vers au rolul de a marca prezenta enumeratiei in text: „Vezi marea: batrâna. patrunderea prin usa este simbol al trecerii de la profan la sacru si deschide calea spre revelatie. semnificând o dorinta puternica si o comanda adresata celuilalt. marea. este explorat contrastul dintre aparenta si esenta. inumana. vizual) plasate în contexte subtile. Pe de alta parte. esentele. În sine. tarmul. Lipsa punctuatiei este unul dintre elementele specifice frondei avangardiste. ci mai degraba printr-o lipsa. eul liric pare sa se desire. fara a-i surprinde corect reflectia. vocea lirica o identifica nu prin prezenta a ceva. simturile fiind înselatoare si lasând sentimentul unei angoase a lipsei de claritate. întinsa. barierele dintre cele doua fiind redefinite. Pârâul si marea) 1. auditiv. I. oglinda ramâne oarba în continuare. Cu toate acestea. Comparatia „insomnie…ca golul unei usi" se refera la dificultatea de a descrie o insomnie. În opinia mea. neasteptate. desi lipsa punctuatiei îngreuneaza întelegerea operei. Din punct de vedere ortografic. cât si la cea a autocunoasterii. valuri 2. si o nota de autenticitate si contribuie la atmosfera generala de confuzie în fata contopirii spatiului visarii cu cel al realitatii. 8. „Poetul vede în masura în care orbeste”. pârâul. 9. lâna. în constructia „sa vorbim de memorie" e frapanta discordanta dintre exterioritate si interioritate. Astfel. Din punct de vedere al limbajului poetic. De asemenea. predomina caracterul ambiguu. În prima strofa. curiozitate si stare de veghe. îi da. Transcendenta pare accesibila prin aceasta stare de veghe permanenta. tactil. de asemenea. „Golul unei usi" poate semnifica gaura cheii. . fara o descifrare precisa a eului. sporind marca oralitatii si parând sa urmareasca fluxul abrupt al gândurilor eului liric. eul liric se refera atât la dificultatea de a se face cunoscut în mod autentic. corelând totodata cele trei atribute adjectivale.6.

70 (stefan Petica. 9. „tânarul pârâu”. sugereaza vivacitatea. înserare = seara. întâlnita în prima strofa a poemului. 3. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. iar la nivel stilistic identifica o exclamatie retorica. iar urmatoarele doua reprezinta semnul prezentei unui atribut izolat (pierdut). pârâul zglobiu – iar eu. tot mai repede fuge” 4. consta în faptul ca acesta amplifica. rugii – forme literare actuale. de persoana I si a II-a. întinsa. Titlul este un element esential al receptarii. crepuscul. Acesta reflecta numele personajelor principale ale povestii de iubire. redata prin alegorie în întregul poem. folosit în strofa a patra. Personificarea în inversiune. Aceasta ultima strofa este asemenea pildei care se afla la sfârsitul fiecarei fabule. „Zglobiul. Imagini vizuale: „Vezi marea: batrâna. întinsa. Prima virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul frazei. Ultima strofa ilustreaza tema iubirii. adjectivul pronominal posesiv „mea”. metaforizate si transpuse în cadrul natural. voiosul si clarul pârâu: / El iute alearga spre zari fara frâu” 6. 8. Imaginarul poetic creeaza o poveste de iubire. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza subiectivitatea eului liric în poezie sunt: pronumele personale. Titlul poeziei citate este alcatuit din substantivele articulate „pârâul si marea”. voiosia pârâului. redata initial prin repetitia verbului fuge. motivul marii. iar iubita în ipostaza unui „tânar pârâu”.3. utilizând metaforele marii si pârâului: „tu. eul liric se regaseste în ipostaza marii – batrâna. aflat în opozitie cu „marea batrâna. Uniunea dintre cei doi este însa inevitabila. amurg. jucaus. „tu”. „eu”. precedat de adverbul de mod repede: „El fuge voios. Valoarea expresiva a adverbului tot. care sunt reprezentative pentru ideea poetica regasita în text. 5. IV) 1. . Tema naturii. însotit de determinanti. motivul pârâului. adânca”. discursului liric. caruia „nu-i pasa ce tarm va ajunge”. Astfel. ceea ca da un aer glumet. 2. accentueaza intensitatea momentului. I. roze = trandafiri. adânca”. înteleapta si statornica. Fecioara în alb. În ultima strofa. 7. marea”. fiind cea care dezleaga misterul asupra întregii poezii. înaltimea. tema iubirii. punctul marcheaza grafic finalul unei propozitii enuntiative. Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatia exclamativa a enuntului.

calma – linistea. sugestiile cromatice si olfactive. prin epitete si comparatii („asemenea rozelor plapânde”. a ideii de divin sau o reprezentare a aspiratiei erotice. muzicalitatea. dupa „dulcea pocainta”. motivul fecioarei în alb. imagine a puritatii sacre. prezenta unei interjectii afective (o).. rugaciune / Asemenea binecuvântarei / Ce din naltimea azurie / Coboara. ideala. câte o trasatura: alba – culoare asociata puritatii. Prezenta vocii lirice în finalul textului afirma dorinta de a cunoaste extazul puritatii. Tema adoratiei. „Tu esti o blânda rugaciune”. cromatica delicata (alb. vaporos. muzicalitatea grava a evocarii compun un discurs poetic delicat despre o prezenta aproape imateriala. Epitetul cromatic azurie sugereaza cerul. iar metafora abstracta „un val de lina armonie” este o reprezentare a armoniei lumii pe care divinitatea. inocentei. azuriu).” reprezinta un elogiu adus fecioarei în alb. În a doua strofa. „dulcea pocainta” etc)... „asemenea binecuvântarei”). al binecuvântarii divine). serenitatea. Tehnica sugestiei (simbolul rozelor. sfânta – caracterul sacru. amestec de livresc si senzualitate. în care motivul fecioarei în alb (care structureaza de fapt un întreg ciclu de poeme intitulate astfel). metaforele si epitetele care devin expresia unui mod de gândire. prin intermediul fiintei feminine. versul repetat în mod simetric reprezinta un paralelism sintactic.. comparatia „. pure si angelice. blânda – delicatetea. Imaginile artistice si limbajul figurat concretizeaza figura angelica. în care se schimba numai epitetul: „Tu esti o alba rugaciune”. a binecuvântat-o. 9. Epitetele subliniaza. Simbolul rozelor.4. a unei viziuni personale asupra lumii. Limbajul poetic simbolist se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. purtatoare a atributelor divine pe pamânt. schimbarea topicii cu rol afectiv („o alba / blânda / calma / sfânta rugaciune”. Primul vers al fiecarei strofe contureaza motivul fecioarei în alb printr-o suita de definitii lirice sugestive. rafinat si gratios al picturilor lui Botticelli reprezentând madone. vag. fecioara fiind o reprezentare a dorintei de puritate. exprimarea la persoana I („as putea”). divin. fiecare. plasarea la fiecare început de strofa a unei defintii lirice a fecioarei. „Tu esti o sfânta rugaciune”. laitmotivul si refrenul discursului liric. Subiectivitatea reprezinta maniera de personalizare a mesajului poetic si deriva din însasi natura textului: discurs poetic confesiv. Repetitia metaforei fecioara-rugaciune sugereaza obsesiv imaterialitatea de esenta divina a fapturii angelice. 6. „Tu esti o calma rugaciune”. În acelasi timp. imaginea olfactiva. al icoanei. Simbolismul poeziei lui stefan Petica este evident în planul tematic. selectarea cuvintelor din sfera religioasa. 8. 5. al puritatii. sinesteziile („Iar vorba ta înaripata / E un parfum de anemona / La o icoana întristata”) sunt tehnici tipic simboliste de creare a unui univers liric diafan. . spiritualizata prin metafora centrala („rugaciune”). Ea se realizeaza la toate nivelurile limbii: intonatia exclamativa din final. motivul rozelor. a fecioarei în alb. dar si paliditatea romantica a îngerului. 7. sugereaza manierismul arhaizant.

calda”. e un procedeu al sugestiei simboliste.. prezent ”gramatical” în ultima strofa (persoana I singular a verbului aș putea ) și prin patetismul adresarii insistente catre un tu care numește persoana iubita.cu rol stilistic. Universul interior este aici marcat de subiectivitate. Comparatia .”) marcheaza pauza necesara dupa interjectie. . .... Acestea au o puternica valoare expresiva si nu necesita descrieri mai ample ca în cazul romantismului. ... asemenea binecuvântarii” sprijina sugestia sacralitatii figurii feminine. 7) Poezia simbolista este una a universului interior. contureaza o stare de spirit si se confunda cu lirismul. rugaciunea. pocainta intra în categoria motivelor literare.. cu atât mai mult cu cât sunt de fiecare data epitete ..nältimea” – înältimea „rugei” — rugii 3) Virgula din al patrulea vers marcheaza intercalarea unui circumstantial de mod. .alba”.. 8) Cele patru adjective.I. poetul parca picteaza atmosfera de pace. apus 2) . Apar termeni ca . . alcatuita pe baza sugestiei..blânda”. Prin multitudinea figurilor de stil. 6) Metafora .binecuvântarea” pe care o poate raspândi sacrul asupra lumii terestre. care vorbesc despre ..alba”. . sugestie centrala a textului.roua”. de dimineata si de înserare. IV) 1) roze . de rugaciune.clar”. frunti”.val de lina armonie” intra în seria imaginilor cu aceeasi valoare din a doua strofa. 5) Lirismul subiectiv se concretizeaza aici printr-un eu liric. Astfel poetul creeaza o poezie lirica. Semnul exclamarii de la sfârsitul strofei marcheaza intonatia exclamativa.înaripata”...trandafiri. 71 (stefan Petica. Fecioara în alb. puritatea. flori înserare .asfintit.. Virgula („O.tu esti. prin urmare o poezie simbolista. 4) Angelitatea feminina..sfânta”. . .azurie”.roze”. Prezenta multor substantive si adjective care au legatura directa cu ceea ce se vede. .. apartin de fapt aceluiasi câmp semantic.

În piata s-a adunat multa lume.. În prima strofa rima este încrucisata. 5. (sens conotativ) 4. eul aspirând spre lumea revelata de aceste glasuri. I. din parfumul rozelor si al anemonelor si. Valoarea expresiva a verbelor la timpul viitor din poezie se realizeaza prin includerea lor într-o invocatie (“O. al stelelor si al cerului. dar care pot fi percepute în plan spiritual. de provenienta supranaturala...ceasul clar al diminetii”. texul nu transmite o viziune categoric seninã. .. din atitudinea celui pierdut în rugaciune.. Philippide. Multe dintre ele sunt metafore sau au un sens simbolic.alba rugaciune”. 7. Figura de stil semnifica armonia si perfectiunea. 72 (Al.. Cu toate acestea. interogatia retorica. Abundenta imaginilor care contureaza un asemenea motiv este evidenta: .templu”. . nuantând-o dupa modelul muzical al temei cu variatiuni. cu o evidenta constiinta a pacatului. 6. Se accentueaza relatia dintre suflet si natura prin motivul.”).. glasuri. iar în a doua strofa rima este îmbratisata . Sintagma “priviri de stele” este o metafora personificatoare care sugereaza contemplatia. “taceri” / ”glasuri” 2.dulcea pocainta”. invocatia . 3. (sens denotativ) Ochii sunt ferestre catre o lume interioara.. Epitetul multiplu “atât de limpezi si de pline” se refera la glasurile invocate de eul liric care par a fi niste voci ale universului.pentru substantivul . Astfel se evita hiatul si se pastreaza masura metrica. uimit de însusirile lor si de propria stare sufleteasca.privirea de madona”. In structura “din vremi de-odinioara” cratima marcheaza pronuntarea într-o singura silaba a doua vocale din cuvinte diferite. Glasuri) 1. catre sacru. de provenienta romantica. antonime: “jos” / ”sus”. . . / Ma veti lua pe calea de apoi / Prin vamile vazduhului cu voi /Sau ma veti parasi.rugaciune”. Un aer de „morbidezza” se desprinde din repetitia insistentã a imaginii femeii-rugaciune.. mai ales. 9) Consider ca textul este expresiv în special prin imaginea unui eu care aspira catre puritate.. angelitate. Poetul reia aceeasi imagine.

. de fiinta imateriala. “sarac”. Imaginile vizuale cum ar fi :”nalte bolti senine”. “Tu. Prezenta eului liric se evidentiaza în text prin verbele la persoana I plural ”sa dezlegam”. atributele adjectivale “pustiu”. I. Imaginea “cosmosului fara sus si jos” arata ca acesta este infinit si ca în viata de apoi nu mai sunt aceleasi repere ca în viata trecatoare de pe pamânt. “O sa ajungem oare si la stele. “Un plat pustiu. precum si prin întrebarile retorice din cuprinsul poemului : “cine stie?”. “priviri de stele”. sarac. ritmului si imaginilor.molcom= încet. virgula desparte parti de propozitie de acelasi fel. . 73 (Alexandru Philippide. sentimente. sugerând drumul catre cer al sufletului. îmbratisata sau pereche confera muzicalitate poeziei. Secrete si mistere) 1. sau de a fi parasit si uitat “în vreun strain ungher”. Ultima strofa. “sa ajungem”. Tema poemului “Secrete si mistere” este. 5.8. Rima încrucisata. “Portice lungi”. ”mâna ca un fum” sunt mijloace artistice cu rol de descriere a cadrului si de sugestie a starii sufletesti. urat ” – în acest vers. 3.imaginea vizuala contine un epitet si simbolizeaza grandoarea. asa cum reiese înca din titlu. la fel ca multe alte suflete care au disparut. marimea galeriilor prin care se plimba împaratul roman Caligula. Poezia lirica este o creatie artistica exprimând sau sugerând emotii. Metafora “glas” are sensul de suflet. monstru al fierbintelui Egipt” – în acest vers. steril. mai precis. prin intermediul armoniei. neproductiv 2. de aspiratie catre perfectiunea spirituala./ cu gândul sa descoperim în ele/ secretul universului si-al vietii?”. “cine-a cioplit acele chipuri” 4. usor steril= nefertil. Glasurile invocate pot fi suflete sau îngeri care calauzesc sufletul dupa moarte 9. Eul îsi imagineaza doua posibilitati. Textul citat exprima sentimentele eului liric de incertitudine. prin intermediul invocatiei si al interogatiei retorice arata ca eul liric mediteaza la ce se va întâmpla atunci când n-o sa mai fie “decât un glas”. dar si de speranta. virgula separa vocativul “tu” de restul propozitiei. O alta tema este trecerea timpului. “urât” si “steril”. de a fi purtat 'prin vamile vazduhului'. 6. descifrarea misterelor lumii.

“Ajunsi pe luna n-am gasit decât / un plat pustiu. întrucât “secretele” si “misterele” la care se face referire în titlu sunt enuntate mai apoi în text: porticele prin care se spune ca se plimba Caligula. Privind restul poeziei ca un monolog adresat.. chipurile stranii de pe insula pierduta. Titlul poeziei este format din doua substantive ce apartin aceluiasi câmp lexical legate prin conjunctia “si”. Poetul analizeaza posibilitatea unei conexiuni între simturi(privire si auz). În acelasi fel în care Eminescu se raporteaza la planul terestru facând comparatie cu universul. si pâna la urma lumea întreaga. a oamenilor. apare în cadre idilice. Titlul anunta tema poemului. 3. ci numai sa fie martor la manifestarea acestora. “Da-n stele nu ajung decât poetii”. 9. misterioase chiar.”. cu savanta alipire a ultimelor doua din care se desprinde amarul vers concluziv) nu fac altceva decât sa întareasca ideea poetica. dorita. nu gaseste altceva decât “un plat pustiu. 7. Astrul care. lumea noastra.imaginea vizuala contine patru epitete. a pierde timpul. sterge totul. ipotetica. sarac. În final. “ajunsi în luna”. poetul se resemneaza si înceteaza sa mai descifreze mistere si secrete. El întelege ca omului de rând nu îi este menit sa descifreze misterele vietii. Raspunsul este ironic si denota tristete: “da-n stele nu ajung decât poetii”. sterp si nu mai prezinta niciun interes pentru omul avid de cunoastere. cu planul cosmic. istoric. cu timpul 2. este un vers conclusiv. Modul conjunctiv exprima o actiune posibila.. în care nu gaseste niciun raspuns. poetul se întreaba “ o sa jungem oare si la stele?”. Apropieri) 1. “putea-voi” fiind o forma în care auxiliarul urmeaza dupa verbul de conjugat. mijloacele artistice folosite (întrebarile retorice: “o sa ajungem. Cratima este folosita cu scopul de a marca alipirea. Aici luna ne este înfatisata ca un plat pustiu. lipsit de secrete. steril. spune el. 8. de obicei. Alexandru Philippide schimba planul terestru. steril.cratima ajuta la formarea inversiunii. 74 (Alexandru Philippide. Prin el poetul îsi exprima resemnarea. Însa nici aici. Ultimul vers al poeziei se evidentiaza prin faptul ca a fost voit izolat de poet. de viata. catrenele. urât”. Timpul.De asemenea. devine aici urât.El doreste sa . urât”. sarac. ramânând în urma doar pietre. urât”. Motivat de gândul ca sar putea sa gaseasca totusi “secretul universului si-al vietii”. I. sarac. a fi în contratimp. ultimul vers pare a fi raspunsul la întrebarile puse anterior. enumeratia:“pustiu. Sfinxul . steril. Având în vedere ca tema poeziei este misterul.

El imagineaza o conexiune o irealului în care este proiectat. „scapat de spatiu” . dorinta eului liric de a se apropia de libertatea absoluta. Faldurile draperiilor „ tesute parca numai din sunet si culoare” constituie o astfel de imagine : eul poetic regaseste în ele coexistenta sunetului si a culorii. Este vorba de o apropiere a celui care parcurge poezia de sensul adevarat al acesteia. se transmite ideea ca la capatul acestei calatorii si în prezenta dorita a unei calauze. într-o „ punte”. un simbol pentru depasirea unor limite ale cunoasterii. Metafora “puntea dintre privire si auz” exprima o ipotetica armonie între simturi. 5. de asemenea .aceea a calatoriei initiatice. O existenta simultana a acestor doua coordonate implica un timp infinit. are o puternica încarcatura expresiva.”fara calauza” . 7.se integreze “în senina voluptate noua “. Aceasta imagine este un epitet-inversiune si în acelasi timp o metafora a drumului spre inedit. Acest cuvânt. adica în timpul “scapat de spatiu”. poezia sustine ambiguitatea imaginilor. Odata realizata o legatura între elementele constitutive ale cadrului restrâns. „faldurile unor înalte draperii”. ideea de apropiere . fiind în legatura cu imagini importante în poezie. Rezonantele simbolice sunt. Este o metafora care sugereaza eliberarea de constrângeri. Rima împerecheata sustine . Epitetul cromatic „neagra catifea” întareste ideea de necunoscut. de aceasta data la grad avansat .dar care nu îl anuleaza pe acesta din urma.Imaginarul poetic atinge nivelul spatio-temporal în finalul textului. 8.se doreste o noua corespondenta . Poezia are un titlu format dintr-un substantiv comun la numarul plural. prin simplitatea sa. Al. În versurile urmatoare. Ele au o topica inversa. prin faptul ca aceasta faciliteaza cititorului descifrarea textului. 9. motivul urcusului. Primele doua versuri au valoare de incipit si prezinta un cadru nocturn. eliberându-se de spatiu.motivul drumului 6. este constient de raritatea spectacolului la care ia parte. Structurile care contin imagini vizuale sunt: “neagra catifea”. ceea ce sugereaza intensitatea cu care eul poetic traieste momentul descoperirii unui “lin urcus de neagra catifea”. si anume . gustând din ea si pierzându-se în eternitate. . sa beneficieze si în spatiul real de acest spectacol cromatic si auditiv. provenit din adverb: apropieri. cu realul în care se va intoarce si unde spera la o materializare a acestor „aeriene fermecatorii” .Philippide patrunde într-un spatiu ireal din voluptatea caruia doreste sa preia pentru ca. de asemenea prezentate . simturile se armonizeaza. 4. iar eul nu mai percepe decât temporalitatea. Scrisa pe un fundament modernist. între timp si spatiu. si doreste o apropiere permanenta a acestor doua elemente. Se sugereaza astfel o posibila tema a textului.

poate si profunzimea sentimentului de frica în fata necunoscutului.76 (Alexandru Philippide. aripi . cu cît mai concisa. Metafora “aripi reci” identifica faptul ca aspiratia. bivoli.Sentimentul dominant în poezie este cel de tristete si de teama de necunoscut.“creste”. poate chiar eterne : “cu un timp scapat de spatiu”.75 (Camil Petrescu. Punctele de suspensie îndeamna la meditatie. un fund de mare în care zac pesti. “sa am”. în acest caz. sugerând o puternica încarcatura emotionala . I.“mi”. zdravan la minte 2. Cocorul) 1. 9. O trasatura a poeziei lirice este faptul ca autorul îsi exprima direct deznadejdea ca nu poate accede la lumea absolutului prin cocor. “îmi”si imaginile artistice create de figuri de stil. precum metafora “aripi reci” sau epitetul din constructiile “creste lungi de os” si “poarta calatoare”. Strofa a III-a este un catren alcatuit dintr-o interogatie retorica ce sugereaza aspiratia catre înaltimi. Predicatul ar fi fost inutil. care este simbolul zborului catre înaltimi. 8. pentru ca totul consta în aceasta însirare de lucruri atinse de moarte. iubirea. ochiul. verbe la persoana I . masura: 8 silabe rima: îmbratisata 6. aspiratia sa fiind identificata prin metafora “portii calatoare” pe care autorul se întreaba daca o va ajunge.Veghe) . catre idealuri înalte care nu pot fi atinse. Primele strofe. cu atât mai aproape de deznadejde. oase.cultivând sugestia unei lumi mai bune . 4. pasare calatoare. Aceasta metafora este întarita de o alta: “zbor de pasare uitata”. eul liric subiectiv (prezenta lui fiind indentificata prin marcile lexico-gramaticale: verbe la persoana I singular -“ vei ajunge”. viziune modernista de fapt a lipsei de speranta. 7. Astfel. marea. I. 3. a învata minte. a tine minte .”sa am”-) nu gaseste niciun reazam pentru ratiune. “sa îndemn” -. pasarea. singuratatea 5. i-au fost înfrânte. structurate de enumeratie descriu un spatiu straniu si întunecat. O alta trasatura a poeziei lirice sunt marcile lexico-gramaticale.pronumele la persoana I. dorinta.

I) Un glas în mine prinde sa ma cheme. trecutul. 8. tacerea. astfel. ci cu generalitatea unei situatii. starea dramatica a celui care percepe continuu curgerea timpului si insuportabila cruzime a lumii. comparația dubla. conversiune-meu 4. 9. I. dar nu în esenta lor traditional armonioasa. se zbate. fara legatura cu un moment temporal anume.unghere-colturi.1. este spatiul zbuciumului existential (vezi antiteza dragoste/ ura si metafora un spasm.tot versul 5. în special. Pamântul.77 (Ion Pillat. prin somn pamântul geme. traseul unei coborari în sine reflexive. Expresivitatea textului se datoreaza. si descopera în ea pamântul si cerul. prima limita. care încadreaza un eu insomniac. cerul 7. cu un oarecare grad de ambiguitate. Cerul. În ultima strofa.. (adjectivul pronominal posesiv de pers.tacut. pamântul. orb. somnul.derivare-capatâiul. cum poate fi la fel si pentru cititorul care îl însoteste. epitetul. ( pronumele personal de persoana I ) 6. acelor imagini care contureaza. Eul lui Philippide se defineste. Eul lui Philippide ”calatoreste” prin sine ca printr-o lume obscura si cu ascunse dureri. a scindarii si alienarii. Verbele la timpul prezent fixeaza o experienta cu valoare exemplara. Ctitorii) 1) vreme.. In preajma mea. Este vorba de asa-zisul prezent etern. Disparitia vocalei pronumelui reflexiv conduce la rostirea acestuia într-o silaba cu prima vocala a verbului. este orb (epitet). aproape arghezian. prins în capcana între doua nopti. ci într-una moderna. Cerul gol poate fi o imagine simbolica a divinitatii care ne-a abandonat. Poetul patrunde în aceasta selva oscura (padure întunecata).). an . sufletul. imaginarul vizionar al textului se opreste la cele doua limite exterioare. 3. prin urmare la reducerea numarului de silabe din vers si la obtinerea unei anume masuri. cred. Cratima marcheaza rostirea într-o singura silaba a unui cuvânt si a unei parti de cuvânt diferite. cu stelele asemenea unor vineti dinti (metafora). cum ar spune Dante.se framânta 2. iar aceasta ”calatorie” este pentru el permanenta. adica între doua spatii obscure. Labirintul sufletesc este sugerat în incipit prin metafora hrubelor adînci. veghea. a doua limita. veghea fiind. Versul neregulat sustine tensiunea lirica a unui text modernist prin vizionarism si prin puternica impresie de înstrainare a omului de orice sens al lumii. care nu-i ofera decât experienta mortii.

3. viata. Dintre verbele la modul precizat. livezile) si-au lasat amprenta asupra poetului. Ctitorii. 2. atât pentru intensificarea emotiei. cu bogatiile pe care le ofera. înconjurat de tacere. cât si pentru separarea celor doua momente ale trairii sale. Relatia dintre titlu si poezie consta în modul în care elementele naturii din cadrul copilariei (râurile. amintim: epitete (pridvorul strabun. de fructele oferite de livezile de pruni. alb Negoiu). comparatii (globul terestru ca o minge). o “tacere” a eului liric. amintirea. iar Negoiu strapunge cerul cu a sa înaltime. Strainul) 1. 8) Strofa a treia a poeziei se refera la dorinta omului de a se retrage la tara. Eul liric doreste sa se bucure de roadele pomilor. Pridvorul este un simbol al dainuirii pe pamântul românesc. 3) a da viata. articulat. a-si da viata 4) Verbele la modul conjunctiv din ultimele doua strofe exprima dorinta eului liric de a se cufunda în amintirea trecutului. I. diferentierea între prezent si amintire. ce se refera la cei ce cladesc lucruri durabile sau care dau sens cuiva ori unui lucru. 6) tema: timpul. Dintre figurile de stil din aceasta strofa. al stabilitatii împotriva trecerii timpului. la plural. În structura “venit-ai” cratima marcheaza forma inversata a perfectului compus “ai venit”. la aflarea vestii. motive: râul. al ritmurilor naturale si al belsugului. pe dealuri de podgorii. a lua viata. de a reface comuniunea cu pamântul. 78 (Ion Pillat. imagine vizuala: Acolo-n pacea noptii. sa stau. enumeram: sa deslusesc. A venit toamna în sufletul ei. Floarea era vie când a primit-o. în fata focului din vatra. este alcatuit dintr-un substantiv simplu. unde cenusa stingea toate soaptele. care este în continuare fermecat de tot ceea ce tine de trecut. au modelat amintirea ce-l va însoti toata viata. întorcându-se si acum cu drag la pridvorul batrân sau la vechea vatra. cu linistea mult dorita. podgoriile.2) Linia de pauza marcheaza. la nivel semantic. când toamna se apropie. dealul. sa aud. . 9) Titlul poeziei. Acestea pot fi considerate ctitorii primilor pasi ai eului-copil. 5) imagine auditiva: Când sopteste valea de cântecele morii . strabunii 7) Pacea noptii este o metafora a armoniei acestui spatiu rural.

Amurg în delta) 1. pe-amurg ca pe-o rama”. 8. „Strainul” venit la mosie pare ca nu reuseste sa descifreze peisajul si îl vede doar ca pe un tablou: “Te-apleci mirat straine. pe care cutremurat l-ascult” contine o imagine auditiva. 4. evidentiind frumusetea si bogatia locului.. Sugestia limbajului poetic este realizata prin simboluri si corespondente: “Pealbastra departare a luncii de demult” sugereaza scurgerea timpului. “cu casa. iar o a doua trasatura este preferinta pentru spatiul autohton. ia seama”. De asemenea.timpu-n zbor. mosia Florica aici. 4. pauze ale emotiei. parc . Cratima uneste într-o singura silaba parti din cuvinte diferite. fapt necesar pentru pastrarea masurii. 3.În fiecare toamna plecam la tara. Caderea sunetelor la sfârsit de substantive si la început de verb reduce numarul de silabe din vers.. 6. dureros scâncind = plângând 2. el nu poate sa înteleaga frumusetea locurilor: “si crezi.. marcate de punctele de suspensie. 5.dar n-ai zarit. cu casa. . exprima vizual tot ceea ce apartine acestei mosii. care se produce instantaneu.. 79 (Ion Pillat. “Vrr. apa si o nota istorica (“cai tatari”). “Florica e acolo. melancoliei și nostalgiei: ”Ca ai cuprins Florica. pe de-o parte zborul vrabiilor.ca tot astfel trece si timpul . 5. atât l-a taiat capul sa faca. Imaginile vizuale precum “te-apleci mirat”../ Ca ai cuprins Florica. Rolul expresiv al interjectiei “vrrr” in poezie este acela de a sugera . 7. o clipa” contine o imagine vizuala.. la fel de repede ca o bataie de aripi. de 11 si 10 silabe.livezi”.“Sclipeste Râul Doamnei înspre apus. Natura este o tema des întâlnita în poeziile lui Ion Pillat. trist = amar. la nivel auditiv . “ce-ar straluci” ori metafora “ranit de-un dor târziu” accentueaza ideea poetica. iar pe de alta parte . În “Amurg în delta” acesteia i se alatura motive ca amurgul. ia seama. livezi”. parc..dar n-ai zarit. Ne-a taiat calea o pisica neagra.” I. Perspectiva lui este diferita de a celor familiarizati cu împrejurimile. Rima este incrucisata.. O caracteristica a traditionalismului este localizarea intr-un spatiu rural. iar masura versurilor .. sugestia se realizeaza si prin pauzele din discursul liric. Din pacate.. Enumeratia din prima strofa. 9.

„fara ieri si fara azi” 2. Modalitatea în sine a descrierii în cazul careia vizualul este dominant este specifica textului liric. iar metafora “aur vânat”. a vietii in delta. 3. Metafora “ ochi de apa moarta” da poeziei o usoara nuanta melancolica si poate arata o incetinire a trecerii timpului. În aceasta poezie apar tema timpului si motivul mortii. fragilitatea omului si existenta sa limitata. cu rol chromatic. dintre viata si moarte. In ultima strofa. cum ar fi „aud”. 7. 9. 8. caracterul traditionalist se resimte prin tonul elegiac. subliniaza trecerea lenta a timpului care se reflecta si asupra naturii înconjuratoare prin nuantele soarelui la apus. Poezia lui Ion Pillat este un pastel al deltei in momentul înserarii. În “Amurg în delta” caracterul liric al poeziei se face simtit prin nota de usoara melancolie. personificarea “noapte soptitoare” creeaza un fundal muzical melancolic. de asemenea. 5. 7.”Nu-i în apus si nici în aurora” . Epitetul personificator ”sfâsietor de trist” sau cromatismul insistent si contrastant (aur / vânat ) contureaza un spatiu al disputei dintre lumina si întuneric. asa cum filele de carti se îngalbenesc datorita vechimii. Aparent un cadru de natura. Titlul ”Amurg in delta” este un fel de rezumat al poeziei. Prezenta eului liric în aceasta poezie se face remarcata prin adjectivul posesiv la persoana I. Aceasta sugereaza. si verbe la persoana I. din perspective unui observator neutru. În prima strofa negatiile au rolul de a întari ideea poetului ca timpul nu este ceva palpabil si ca acesta reprezinta o realitate abstracta. tabloul este totusi încarcat de emotie. „mei”. Astfel. compunere –dintotdeauna derivare cu prefix-recheama 4. „simt”. Prima virgula separa apozitia-metafora ”în ceasul cu nisip…” de restul enuntului. iar a doua separa doua propozitii coordonate. la amurg. o stagnare.6. I. Comparatia „îngalbenind ca fila dintr-o carte” are rolul de a arata efectele trecerii timpului asupra omului. 6. Timpul) 1. o ilustrare concisa a temei acesteia. Poetul descrie un tablou de amurg în zona Deltei Dunarii (“sat lipovenesc”). . 80 (Ion Pillat.

I. se pune accent pe acest substantiv. pustietatea (“muntii solitari”. în poezia “La Polul Nord”. 9. „Banul. 5. iar în aceasta poezie eul liric îsi exprima tristetea si un fel de constiinta a imposibilitatii de a schimba ceva în aceasta privinta. 3. La Polul Nord) 1. care dominã întreg tinutul prin “albul dezolant” . tema poeziei. care dominã peste câmpii si vãi. “muntii solitari” Epitetul personificator “muntii solitari” este folosit pentru a evidentia maretia si înãltimea muntilor. Altã caracteristicã ce încadreazã poezia în simbolism este cadrul natural care apare ca unul trist si dezolant. a pierde din ochi.8. prezintã câteva caracteristici specifice liricii simboliste. Rolul descrierii în textul dat este de a crea un decor. Gãvescu. înduiosati. „simt”). 6. Astfel. o realitate palpabila( „pasul” timpului îi bate în inima). imaginarul poetic se organizeaza în jurul anotimpului iarna. solitudine care în poezia de fatã devine apãsãtoare. „pasii”. devenind singuratici. Ca de obicei. acestia sunt atât de înalti. deoarece poetul îsi exprima sentimentele pe care i le trezeste trecerea timpului. Perceptia acuta a acestei treceri este sugerata prin imagini poetice. o atmosferã prin intermediul cãrora eul liric îsi exprimã starile sufletesti nelãmurite si confuze prin a sugera un sentiment pe care îl creeazã elementele din naturã. totusi. ochiul dracului” 4. de fapt. aceea a trecerii timpului. este asociatã cu izolarea. eul liric este marcat. nemãrginite = întinse solitari = singuri 2. “Iar din prãpãstiile adânci se-aude-o stranie vibrare” “ si ursii albi. ca prezenta. cu scopul de a eviden tia greutatea si apãsarea cu care calcã „marii ursi”. 81 (Iuliu C. . ochi de vultur. prin verbe la persoana I („aud” . centrala fiind aceea a unui eu liric pentru care timpul ajunge.Prin folosirea pluralului articulat „pasii”. “câmpii nemãrginite”). încât par desprinsi din universul terestru. Aceasta opera este o poezie lirica. prin motive precum motivul singurãtãtii. Omul s-a confruntat dintotdeauna cu efectele timpului. si aduce cu sine pierderea oricãrei sperante din sufletul poetului. Poezia “La Polul Nord” de Iuliu C. Savescu. a sorbi din ochi. Titlul reprezinta. si anume. într-un oftat adânc si greu” 7.

I. chin si frig lãuntric. prost ca noaptea 4. nevrozã. culoare simbolizând stari si atitudini poetice de izolare. verbe la persoana I singular: “simt”. am vorbit cu oameni si m-am gândit. am fost bun si am fost frumos” – enumeratia sugereaza stradania depusa pentru a învinge „boala” fiintei. 8. Titlul poeziei. pronume la persoana I singular “ma”. “mi” 5. moartea. “se vad”. Boala) 1. la fel ca si repetitia si simetria unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe ( “muntii solitari”. senzatie = perceptie 2. “îngalbeneste”. . întreaga naturã ajunge sã strige pustiirea eului liric. prin substantivul în vocativ „Doctore” si prin folosirea persoanei I singular a verbelor si a pronumelor. degeaba = zadarnic. 7.“La Polul Sud”). “La Polul Nord”. este o metafora sugerând moartea. cea cu care ne nastem. 6. “am urât si am iubit. Cratima marcheaza caderea vocalei “î” în unirea pronumelui cu adverbul “nue” într-o singura silaba. adresarea directa (“Doctore”). “se-aude” etc. Cadrul natural este unul trist si dezolant. “dorm”. iar „medicamentele” (ura. Discursul liric este confesiv. 3. a se trezi cu noaptea în cap. prin albul care dominã. ce sugereazã permanenta stãrii de angoasã. obisnuitã numai prin ritmuri si rime perfecte. de a simti în fiecare moment. „Boala”. dar mai ales prin repetitia simetricã a unor cuvinte la începutul si sfârsitul unei strofe (“La Polul Nord”. aducând monotonie. iarna are rezonantã în sufletul omului. “dorm adânc”-“dorm mereu”. 82 (Marin Sorescu.Un alt element definitoriu al poeziei simboliste îl constituie muzicalitatea exterioarã. viata fiind antidotul pentru moarte. 9. La nivel morfologic se remarcã abundenta verbelor la timpul prezent: “sentind”. obtinutã prin ritmuri si rime perfecte. cititul) sunt încercari de a trai intens viata.“La Polul Sud” etc. intensificând sentimentele si dând veridicitate întregului poem. prin evidentierea unei muzicalitati exterioare. direct. Laitmotivul în poezia lui Iuliu C. Eul liric considera ca a-ti face viata frumoasa te îndeparteaza de moarte. Sãvescu reprezintã un element definitoriu al simbolismului. “am citit”. “adorm”. Prin intermediul laitmotivului. iubirea. Cromatica este astfel sugeratã prin culoarea alb. am învatat sa citesc si chiar am citit niste carti.).

marca a eului liric si indica autoadresarea. Interogatia « De ce ? » accentueaza ideea poetica expusa în celelalte strofe. dar nu priveste. pe care încearca sa o înfrânga. 5. o moarte care incepe de la inceputul vietii. Se realizeaza ca moartea în final nu are loc. se eschiveaza. gând . Astfel acestea devin “medicamentele” împotriva mortii pe care o simte înca de la începutul vietii. un început de detasare de aceasta lume. toate înseamna a fi viu. a fi bun. a gândi 2. “cand m-am nascut”. încercarea de a ne face viata cât mai frumoasa. « privirea » fiind element cheie al acestei poezii. frica de atasament si de cunoasterea necunoscutului. cu riscuri si framântari. Eul liric încearca sa evite aceste simptome. sugerat de epitetul “mortal”. continente” – virgula desparte mai multe elemente ale unei enumeratii si. Se observa o Moarte generala. nu sa se si apropie de ea. de lume. « De ce ?» este o interogatie retorica. care vede. « Tu » este un pronume personal. Iubirea. de când lumea si pamântul. priveste moartea ca pe o boala. . Tema poeziei o constituie îndepartarea. 9. devenind legatura sa cu tot ceea ce îl înconjoara. Astfel. “ziua ma doare soarele. ura. „Oameni. Lumea înconjuratoare devine o povara. “ aici în regiunea fiintei mele”. confuz. venind din interiorul ca o constientizare a pieirii. separa elementele unui subiect multiplu. ca un strigat debusolat. Se vorbeste despre moarte. a trai. 83 (Marin Sorescu. a-si lua lumea în cap 4. fara a apuca sa o si cunoasca. Pleaca trenul) 1. eul liric preferând pasivitatea si detasarea. Revolta si mâhnirea capata forma finala în aceste ultime doua versuri. În prima strofa a poeziei se descrie sentimentul mortii. iar întrebarile sunt adresate siesi. de la primele simptome. el reuseste sa priveasca lumea. a fi frumos. 7. 3. din punct de vedere sintactic. Ideea « Toata viata am privit pe fereastra » exprima neimplicare.gândire. tristetea omului calator care nu reuseste sa cunoasca niciodata lumea pentru ca are timp numai sa o vada.8. noapte luna si stelele”. lipsa trairii în mijlocul lumii si în prezenta ei. cititul. 6. ce concentreaza si expune drama omului care stie. I. gânditor. dar nu cunoaste. ca lumea. desi “am cheltuit pe ele o groaza de ani” si ca singurul lucru ce poate fi schimbat în acest sens este trairea intensa. orase.

Mai este. vag 2. care aduce în prim-plan si ideea detasarii. o constientizare a irosirii: « Toata viata m-am uitat pe fereastra […] De ce am impresia ca am cunoscut lumea ? » I. se încearca o anulare a responsabilitatii actiunilor din moment ce decizia de a sta sau a pleca nu iti mai apartine. hurducat de caruta ». oameni. ca luptam. continente » când. 9. reprezentând atât despartirea. « de ce ? » vine ca o rabufnire. niciodata „tu”. « Trenul » este cel care se pune în miscare. de vapor. Din punct de vedere sintactic virgula coordoneaza circumstantialele de loc iar din punct de vedere stilistic are rolul de a coordona termenii unei enumeratii. Astfel. Pasiv. el este cel care nu se opreste la ele. ruptura tot se produce.8. responsabilitatea nu este asumata. se-adumbrea= se intuneca stins= imperceptibil. efectul este acelasi. condamnat de sine sa priveasca. timpul tot se scurge. de tren. Întreaga strofa este o metafora ce sugereaza viata omului care doreste sa vada. Totul sta. « Pleaca trenul » este o metafora. un tren tot se pune în miscare. Sarutul) 1. dar se constientizeaza ruptura . Resemnarea vine odata cu constientizarea ca în curând va pleca si trenul tau. lucru sugerat de enumeratia « de autobuz. expusa ideea trecerii ireversibile a timpului si a incapacitatii de a-l trai : avem de multe ori impresia ca ne traim viata. limitându-se astfel la o cunoastere superficiala. eul liric nu îsi asuma viata. el nu actioneaza. el nu sta. trenul face actiunea: trenul sta sau trenul se duce. lasându-se purtat inert de mersul lucrurilor. iar el fuge. când de fapt suntem victime ale pasivitatii noastre. Din nou. ca facem alegeri. orase. « Tu » doar esti în tren. Efectul este acelasi: fie ca trenul merge sau sta. –a avea nevoie de ceva ca de aer . Ultima strofa expune metafora dramei calatorului. dar sa nu cunoasca. iar timpul trece pe lânga noi. trairea. indiferent din ce parte se produce actiunea. Fug « copacii. el nu fuge. fapt sugerat de verbul la participiu « pironit » si sintagma « m-am uitat pe fereastra ». de fapt. a aceluia blocat în pasivitate. de asemenea. eul liric este cel purtat. Titlul poeziei sugereaza pasivitate si detasare. o încununare a emotiilor exprimate pe parcursul poeziei. cât si efectele ei. 3. Interogatia din final. confuzia si totodata resemnarea : nu se stie cine a plecat. dar îi este teama sa simta. copacii fug. 84 (Nichita Stanescu.

3.motivul cuplului adamic 6..motivul relatiei omului cu transcendenta . fapt sugerat de sintagmele care unesc cele doua lumi (si pasari mari se coborau pe banci/ si pe statui. radiul si poloniul sunt elemente chimice radioactive. Titlul are rolul de a-l introduce pe cititor in universul de fictiune propus de autor si de a oferi o cheie de lectura a textului. -prezenta monologului liric adresat -marci ale eului liric si prezenta verbelor la persoana I plural (ne sarutam. peste iarba. omul poate atinge absolutul. Metafora steaua neagra este formata din doi termeni aproape antitetici si rolul sau este de a crea o atmosfera ireala. îndragostitul îsi exprima conceptia despre iubire si consecintele pe care aceasta le are asupra eului interior si asupra universului.motivul iubirii creatoare de lumi . a da cu bâta-n balta. 7. pe cabluri. Virgula desparte în text elementele componente ale enumeratiei. În ultima strofa se regaseste motivul iubirii creatoare de lumi si motivul cuplului adamic. a da vrabia din mâna pe cioara de pe gard. 5.a ramâne în aer 4. Verbele din prima strofa creeaza o atmosfera aproape ireala si sugereaza un timp mitic al iubirii. Plutoniul. Alchimie) 1. . Atmosfera mitica este subliniata de versul liber si masura de 11 silabe. tema iubirii . 2. Îndragostitul sugereaza faptul ca prin iubire. Nu am putut gasi la magazin calorifere cu sapte elementi. Prin intermediul simbolurilor. 8. nenfasura) 9. romantica.. a da ocol. 85 (Marin Sorescu.a avea un aer preocupat . de a sublinia sentimentele de duiosie ale îndragostitului si de a sugera ca prin dragoste omul poate accede la absolut.a-si da aere .). fiind un simbol al iubirii. a da de veste. I..

Deci titlul simbolizeaza cautarea orbeasca a fericirii. Invocatia este folosita în discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii. a se da de ceasul mortii. El transforma toata framântarea omului de a obtine fericirea într-o pseudo-stiinta cum este alchimia ce are un tel final imposibil. 7. I.. „dati-mi”. în ceasul al doisprezecelea. întreg. „va dau jumatate. 2..”. 5. „mele”). Fericirea este un scop în timp ce întelepciunea este un mijloc de a atinge scopul. deoarece nu sunt o suta. Sinonimul contextual pentru cuvântul învaluita este „îmbracata” si pentru a depana este „a desfasura”.” . fericirea. „preumbla-te” . numar fatidic. si care foloseste calcule si formule imprecise bazate pe intuitii eronate. Ele sunt trecute în tabloul fiintei sale ordonat. Structurile care pun în evidenta prezenta eului liric sunt: „Aseaza-mi-te alaturea”.”) si adresarea directa prin folosirea formelor verbale si pronominale la persoana a II-a („Ati gresit calculele.mai arunc sub cazanul vostru. Dar din pacate reactia continua la nesfârsit fara un rezultat. Titlul poeziei este un simbol ce ne arata unghiul din care trebuie sa citim poezia pentru a întelege semnificatia urmarita de autor. 8. piatra filosofala. 9. 3. Alta marca gramaticala existenta în textul dat este prezenta formei pronominale a persoanei I („eu”. Cuvântul a carui forma nu mai este conforma cu normele limbii literare actuale este „alaturea”.”..”). 86 (Radu Stanca. „mea”. Frunzele – Elegie de toamna) 1.. Cele nouazeci si noua de elemente. Acest procedeu artistic permite exprimarea mai directa a sentimentului de dezolare si creste intensitatea mesajului transmis. „Fereste-ma”. „...„Va dau jumatate.4. Poezia se încadreaza în lirismul de tip subiectiv prin marcile lexicogramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 si prin adresarea directa prin invocatie retorica care accentueaza subiectivismul poeziei. Marcile gramaticale ale prezentei eului liric în textul dat sunt formele verbale la persoana I („Ce sa fac eu. un numar rotund.... sunt insuficiente. Risipa se realizeaza prin consumarea timpului dat fiecaruia sa-l traiasca în întretinerea reactiei chimice care ne promite drept produs final fericirea. Marin Sorescu în ultima strofa a poeziei „Alchimie” foloseste metafora si un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arata risipa ce se realizeaza în cautarea pietrei filosofale. „Fa focul”. Opozitia din strofa a doua dintre ideea de întelepciune si cea de fericire reliefeaza asemanarea dintre cele doua notiuni în conceptia umana dar ele au valori si întelesuri diferite.. a-i suna ceasul 4. 6. asemenea elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor.

„Frunzele-Elegie de toamna”. Este dezvaluit si elementul central în jurul caruia graviteaza întregul discurs liric. Astfel. este anticipata încarcatura afectiva a poeziei. 7. O tema prezenta în text este efemeritatea fiintei umane. toamna cu frunzele moarte. toamna. precum metafora. neputând sa se împotriveasca destinului. accentueaza ideea deznadejdii. Astfel. elegia. Personificarea e menita sa exprime zbuciumul interior. este cuprins de tristete. regretul. a realitatii necrutatoare genereaza deznadejde. ceea ce reiese din verbul la modul conjunctiv „Sa nu simt”. 6. Frunzele moarte purtate de vânt simbolizeaza atât efemeritatea fiintei umane cât si cât de nesimnificativ si neputincios este omul în fata naturii. se remarca personificarea „frunzele sub pasi. Prin intermediul acestei metafore este vehiculata ideea trecerii ireversibile a timpului care ia cu sine toate sperantele. Uzitarea modului imperativ al verbelor este o marca a lirismului subiectiv si implicit a eului liric. Timpul trece în mod ireversibil iar omul este purtat prin viata precum frunzele uscate de vânt. De asemenea. . poezia capata forma unui monolog adresat. fixeaza motivul central al acesteia. Titlul poeziei. reluat în cadrul fiecarei strofe. Tonul autoritar. angoasa. cadru necesar exprimarii unor trairi de o asemenea gravitate si intensitate. Chinuit de ideea efemeritatii fiintei umane si de regretul vremurilor apuse. Limbajul poetic se remarca prin expresivitate. acesta doreste cu tarie sa evadeze din realitatea dezolanta. durerea. Expresivitatea limbajului poetic este dovedita si de uzitarea metaforei. aceea a spulberarii iluziilor si sperantelor la gândul perisabilitatii fiintei umane. Formele de imperativ exprima vointa hotarâta si cererile arzatoare ale eului liric ce iau forma unor porunci adresate fiintei iubite. Astfel. cum gem” care se constituie totodata într-o imagine artistica auditiva. expresivitatea este realizata prin figurile de stil existente. titlul prefigureaza ideea de ansamblu a textului. 9. deznadejdea si durerea provocate de drama omului a carui sperante sau spulberat. a disperarii si tristetii eului liric. inversiunea cu rol de accentuare a ideii poetice.5. Astfel. cum este cea din versul „Sa nu simt frunzele cum zboara în vânt”. 8. eul liric este înspaimântat. cautând refugiu si alinare în iubire. si care. trecerea ireversibila a timpului si un motiv literar este cel al toamnei si al frunzelor moarte. Prin referire la specia genului liric. Constientizarea dramei umane. dezolare. sentimentele dominante fiind melancolia. Eul liric ar dori sa se sustraga acestei realitati dureroase si sa opreasca timpul. ritmul alert al confesiunii este sustinut de folosirea modului imperativ care sugereaza totodata deznadejdea si disperarea eului liric. în raport cu universul. Amploarea suferintei interioare si a temerilor este evidentiata prin inversiunea „vasta urgie”. În cadrul poeziei. înca din titlu este fixat cadrul natural metaforic. personificarea. frunzele.

Cele doua virgule din versul “Iubirea. Nici când mi-a aratat dovada. nicicând n-o sa dispara. “tainice cununi”). 5. totodata posibilitatea împlinirii unui scenariu ideatic. “eu” marcheaza prezenta lirismului subiectiv./si multe.. “va dainui “. Verbul la conditional-optativ “ar mai trece“ si cel la viitor “n-o sa dispara “exprima dorinta eului liric de a conserva acest sentiment.Iubirea este un sentiment ce creeaza o anumita vulnerabilitate. Sonet) 1. reliefeaza lirismul subiectiv.dar . 3. “la nesfarsit”. Adresarea directa a eului liric este subliniata prin pronumele de persoana a II a singular ”-ti”. Expresivitatea este realizata prin repetitia anaforica (“si chiar.” “si dragostea . nicicând n-o sa dispara “. nicicând n-o sa dispara” are rolul de a izola o apozitie (“ea”). Iubirea devine elementul de conexiune între cei 2 : „Iubirea. 4.. “dainui-ntre”) ajuta la pastrarea masurii de 10-11 silabe. . (Radu Stanca.” 6.. Confesiunea lirica evidentiata prin marcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural – “noi”). pentru elidarea unor vocale (“dac-ar”. “înc-o “.”) si prin inversiunile cu rol prozodic. I. Apozitia “ea”. “n-o sa piara”. 87. ea .Astfel. nu l-am crezut. ea . Rima este încrucisata. ea n-a murit. Ea este o slabiciune..nicicând n-o sa dispara”.”n-o sa dispara“. ea. dar si prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular „tale”. 7. “Iubirea. subliniaza importanta iubirii pentru eul liric. devine astfel subiectiva si reuseste sa treaca peste toate defectele celui/celei asupra caruia/careia îsi rasfrânge iubirea. de accentuare a sentimentului de iubire (“ea. Persona încercata de acest afect. expresivitatea la nivelul limbajului poetic se realizeaza prin intermediul figurilor de stil folosite în cadrul poeziei. caci ratiunea nu mai are putere în fata sentimentului intens. de a-l proiecta într-un plan ireal si. 8.. Apar sintagme care marcheaza permanenta iubirii:”înc-o seara “. vezi. Iubirea lui nu va muri nicicând. Legatura afectiva dintre eul liric si iubita e redata simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural ”noi”. implicarea afectiva a eului liric. Cel de-al doilea catren nuanteaza eternizarea sentimentului de iubire.“n-o sa moara” 2. focalizând accentul asupra iubirii. Pronumele de persoana I singular “-ma”. Folosirea cratimei. acest lucru evidentiând totodata unitatea cuplului.

nedreptatea firescului. dragoste 4. 89 (Nichita Stanescu. Virgula. poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului. au drept scop înfrumusetarea versurilor. inclusiv prin ermetismul expresiei. figurile de stil creeaza ambiguitatea limbajului împinsa pâna la aparenta de nonsens. 18 silabe 5. I plural. ducând la confruntarea dintre creator si gânditor. Astfel. a trage cu urechea. I. Inserate între versurile 7-13 se regasesc epitete personificatoare atribuite tristetii si dragostei: “urâta”. prezenta eului liric implicat. care lupta cu sine. o desprindere de contingent. 9. 3. într-una: Într-una din zilele vacantei voi merge la mare. duiosie. Titlul exprima si subliniaza aparitia eului liric subiectiv. a duiosiei în planul iubirii. dar totodata. “înfrigurata”. Necuvintele) 1. prin folosirea verbelor la pers. Mijloacele artistice la care apeleaza . dar si evidentierea ideii poetice. . mai ales. pusa în relatie antitetica cu depasirea limitelor 7. „De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?”. iar din punct de vedere stilistic accentueaza importanta ochilor si a picioarelor în cadrul vietii si. prezenta interogatiilor retorice 8. “noi”. din punct de vedere gramatical. Nedreptate) 1. marcheaza elipsa predicatelor. 6. “nedreptate” suprima insolitul imaginilor artistice. a se culca pe o ureche 2. prin rasturnarea firescului. sperante.9. prima interogatie retorica pune sub semnul întrebarii normalul si sugereaza iesirea din limitele banalului. tristete. Astfel. Lirismul subiectiv se caracterizeaza prin prezenta monologului liric adresat si prin intermediul marcilor eului liric (pronumle de persoana I singular si plural): “eu”. de absurd. I. antonimie: realitatea-visul despartind-unind 2. întotdeauna. 88 (Nichita Stanescu. orice poet.

Din punctul de vedere al prozodiei poezia este lipsita de rima. În acest sens titlul este semnificativ. . adevar reprezentat de un singur cuvânt. batut de soarta / de Dumnezeu 4. Aripile ascunse ale oamenilor sugereaza superioritatea gândului. referindu-se la faptul ca omul vrea sa acceada la o conditie superioara. cu exceptia strofei a treia în care primele doua versuri se repeta. a se bate cu morile de vânt. 2. Tema poeziei este creatia ca înnoire a universului. Poezia „Necuvintele” se prezinta ca o arta poetica prin faptul ca poetul îsi arat propria conceptie despre modelul de poezie. I. a taia elanul. a taia frunza la câini. Nichita Stanescu este un înnoitor al poeziei prin faptul ca aduce atât elemente noi. 3. de a nuanta nasterea unei noi lumi. acel laser lingvistic = acel cuvânt 5. Cuvântul „oamenii” este scris cu doi “i” pentru ca primul i reprezinta desinenta de plural a substantivului respectiv. Cu ajutorul limbajului. “Necuvintele” reprezinta o arta poetica deoarece arata ideea autorului despre poezie si despre lumea înconjuratoare în general. poetul foloseste imaginea vizuala „cu aripile crescute înlauntru. planând”. „înlauntru” – exterior. a filosofarii pentru aflarea acestui cuvânt ce poate fi aflat numai în vis. 7. a-l taia capul 4. pentru ca descrie cel mai bine atmosfera create si anume aceea a necuvintelor. 8. plutind. 6. Strofa a doua evidentiaza dorinta autorului de a afla adevarul. a-si bate gura degeaba.întruna: Dupa spectacol ma batea la cap întruna! 3. cât si o altfel de gândire asupra poeziei moderne. sa atinga absolutul. a reflexivitatii ce caracterizeaza fiintele inteligente. o creatie a esentei lucrurilor. a temei. iar celelalte versuri sunt alcatuite independent de poeziile clasice. 9. În ultima strofa. / care bat. „adaugata” – înlaturata. 90 (Nichita Stanescu. Nichita Stanescu se foloseste de o metoda a contemplarii. iar al doilea i este articol hotarât. si a solutiei gasite de el pentru obtinerea unei noi lumi se contureaza o veritabila arta poetica. Lauda omului) 1. În text se repeta verbul “a naste” (“nascând”) care are rolul de a evidentia procesul creator. Omul întotdeauna vrea sa se autodepaseasca.

desi continutul textului nu integreaza epitete elogioase sau superlative rasunatoare. De asemenea. aerul îl gândeste ca pasare cu aripile crescute înlauntru. în niste metafore ce depasesc analogia clasica si exalta diferentierea. pentru ca reda ceea ce gândesc pomii. definitive. a pietrelor si a aerului. 8. în tendinta lui perpetua de a stapâni legile universului. 9. A imagina aripi crescute înlauntru. în poezie sunt enumerate trei perspective metaforice cu privire la om: a copacilor. Poetul ne propune aici o viziune a Omului ca punct suprem si continuu ascendent al evolutiei materiei în Univers. Copacii gândesc omul ca emotie si ca niste „fructe plimbatoare”. 6. chiar daca cu valoare generalizatoare. Pentru aer. pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. Lauda omului. pe parcursul celor trei strofe. este a elogia la maximum intelectul uman. I. „ochii”. mediul pasarilor.5. ca si adaosul „ascendent“ al celor doua versuri supranumerare din strofa ultima. . sunt cele mai originale si mai surprinzatoare. sa aiba un „punct de vedere“ despre Om. Virgulele desparte grupul verbal construit cu gerunziu de restul enuntului si reliefeaza semnificatia sintagmei: o personificare. Repetitia locutiunii substantivale „Din punctul de vedere al . Dimineata marina) 1. Formularile capata o miscare grava si linistit-suitoare. „ce-o zaresti”. „sprâncene”. Titlul este un element esential al receptarii. În poezie. complementare una alteia. adânci si de o mare plasticitate intelectuala.. „care e gândul“. Lirismul subiectiv reprezinta manifestarea directa a eului liric. Astfel se poate gândi un punct de vedere al copacilor. identifica specia lirica cu o oda. Omul este mai presus de orice prin emotii si inteligenta. eul liric este sugerat. „tâmplele” 2. în tipare sintactice de neclintit. 7. pietrele gândesc omul ca miscare si ca lumina. pietrele si aerul. Ca si cum natura ar avea propria constiinta. vâslind în aerul gândului. Cei doi termeni repetati în poezie sunt „soarele” si „oamenii”. ci constatarea uimita ca în atâta relativitate cosmica pare probabila ipoteza ca elementele lumii materiale.” se refera la faptul ca poezia se face prin fuziunea dintre puterea de judecata si afect. 91 (Nichita Stanescu. oamenii sunt niste pasari extraordinare având aripile „crescute înlauntru“ si planând fantastic în cel mai curat aer. toate trei cu privire la Om. Ultimele doua imagini. Titlul poeziei. sporesc impresia de dinamism continuu. ca pentru a purta în ele adevaruri absolute. un altul al pietrelor si un al treilea al aerului. pietrele si aerul.. trei trepte ale unui fel de silogism poetic. din întrepatrunderea ratiunii cu sentimentul. Cea de-a treia strofa. „frunte”. facând apel la propria lor sfera semantica. Nu însa simetriile dau superioritatea acestei poezii. „umeri” . vocea lirica este prezenta în text prin adresarea directa. precum si prin exclamatiile din finalul fiecarei strofe. copacii.

Nicolae Manolescu vorbeste despre substantializarea limbajului si poetizarea realului. 7. numai ca dimineata devine o metafora a trezirii constiintei: fiinta cosmicizata se trezeste din somnul necunoasterii. Imaginea vizuala a soarelui si sinestezia „lumina-n ape o sa-mpunga” contureaza o lume a obiectelor si a fiintelor aflate într-o relatie de întrepatrundere. Eul poetic are viziunea propriei geneze ca fiinta suprema. într-un moment al zilei. reinterpretarea miturilor (geneza este aici individuala. rostirea într-o singura silaba / tempo rapid. 9. Sentimentul este generator de sens. a-i taia cuiva (toata) pofta. devenind o prelungire a universului uman. al iluminarii. Discursul liric confirma partial si completeaza întelesurile sugerate de titlu. Tema trezirii constiintei / a nasterii lucide. prin personificare. universul material prinde viata. trezindu-se brusc” – personificare. Titlul poeziei citate este alcatuit dintr-un substantiv comun însotit de un adjectiv cu valoare de epitet. Adolescenti pe mare) 1. fiecare cuvânt. omul devine centru al universului. a sti ca pe apa. glorificând momentul nasterii lucide. Textul apartine neomodernismului. într-o viziune monumentala. tine lumea în fiinta. a se îmbata cu apa rece. Rima este încrucisata. identificându-se cu soarele. motivul somnului. natura se trezeste la constiinta). 8. a taia drumul / calea cuiva. Cuvintele au valoare în sine. 5. schimbându-i contururile. 2. motivul ascensiunii. 1-3 feminina si 2-4 masculina. Titlul sugereaza un tablou de natura. Apostroful din versul: „macar pân' la genunchi în valul diafan” marcheaza absenta vocalei “a”. Orice titlu induce un anumit nivel de lectura a textului poetic si genereaza un orizont de asteptare. 92 (Nichita Stanescu. Poezia se face pe sine ca obiect si se construieste cu fiecare vers. moment auroral privilegiat. motivul marii. a taia frunza la câini etc. motivul luminii. pe apa Sîmbetei 4. masura variaza între 10 14 silabe (într-o rostire rapida a primului vers al acestei strofe) 6. în lumina. I. 4. lenta = lina.3. 3. dar dincolo de cuvânt se deschide o alta lume. „si plopii. teapana = puternica. a da apa la moara. motivul biblic al mersului pe valuri . tema adolescentei. având drept caracteristici lirsmul reflexiv si imagismul metaforic. consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor.

împlinire si desavârsire a fiintei. firesc. Spre deosebire de asteptarea celui care îi contempla. 8. semn al puterii extraordinare a acestei vârste mitice si al încrederii pe care adolescentii o au în ei însisi. pentru ca poezia nu se mai bazeaza pe reprezentare. I . din suflet. prezenta si în aceasta poezie si este datorata unui limbaj simplu. motivul Lorelei. impulsionati spre descoperire. Adverbul „simultan” evidentiaza ideea unei alinieri ca într-o competitie care-i ajuta sa se cunoasca. 93 (Nichita Stanescu. 6. care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare. cu sufletul la gura 4. care stabileste o opozitie cu ideea din versurile anterioare. Rima strofei a treia este încrucisata si feminina. Ultimele doua versuri reprezinta un fel de concluzie / constatare a întregii poezii. 5.5. Transparenta ideii poetice este ilustrata aici de imagini artistice si de prezenta eului liric ca spectator. ca Isus. fapt subliniat si prin utilizarea conjunctiei adversative „dar”. a-si da sufletul. „concreta". Epitetul „lenta înaintare” semnifica plutirea lina. reprezinta calitati ale tinerilor. „mansarde” 2. ca un dans cosmic. Substantivul Marte este scris cu majuscula deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului si a vegetatiei. Tema iubirii. Masura strofei a treia este de 9 -11 silabe. motivul zeului Marte. ci este ea însasi un act. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stanescu. „zvelti” si „calmi”. Cele doua epitete. 3. masura de 16 silabe în primul vers. calma. a adolescentilor cuprinsi de elanuri impetuoase. prelungit si în neomodernism. motivul ploii. tinerii au capatat deprinderea de a „merge pe valuri”. „infernal". 12 silabe în al treilea vers si 15 silabe în al patrulea vers. motivul zborului. Ploaie în luna lui Marte) 1. numit ingambament. Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului. fara multe figuri de stil. cunoastere de sine. . pe mare. 14 silabe în al doilea vers. 7. a pune suflet. În primele patru versuri – rima încrucisata. fara a se marca fiecare vers prin majuscula (scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite). 9.

„dansau”) 7. din ultima strofa. Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice regasite în text. al depasirii limitelor banalului.. de obicei.6. De altfel. provocându-le moartea). chemarea iubitei cu numele Lorelei (în mitologia germanica. Tot prin personificare. cu pene" sporeste expresivitatea textului.]" este folosita pentru a sublinia ca în fata iubirii celor doi. pâna si lucrurile care. Septemvrie) . De asemenea. Ultimul vers poate fi interpretat ca o întrebare retorica din partea iubitei. urmata de repetitia „raspundemi. a bucuriei existentei. În poezia Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stanescu. se exprima bucuria existentiala intensa. ambele impunâd motivul zborului. dar care pot fi efemere („ploaia") 9. Epitetul superlativ „ploaie de tot nebuneasca". care sugereaza fericirea îndragostitilor si rezonanta universului înconjurator la sentimentele lor. Ploaia este o metafora a vietii.]" si „Sufletele noastre dansau". care contin o imagine vizuala: „si ma-naltam. sentimentele îndragostitilor reflectându-se în tot ceea ce îi înconjoara. care fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare nostalgica a trecutului.. „sufletele noastre dansau”. I. care îl pune pe îndragostit sa aleaga între iubirea lor („oamenii") si alte idealuri.. caci pentru îndragostit lumea apare ca un miraj continuu. înaltatoare. lucru sugerat de primele doua versuri. îsi pierd aceasta calitate. Personificarea „Peretii odaii erau / nelinistiti [. imposibile în romantism. este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi au trait-o „în luna lui Marte". asociat iubirii tragice. sirena a Rinului care atragea corabierii într-o zona stâncoasa. În penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre îndragostiti. iar vocea iubitei rasuna ca un ecou îndepartat. sunt de neclinit. a instinctului. el îndreptându-se spre alte idealuri. prin iubire.. Iubirea de altadata este proiectata în mit cu ajutorul imperfectului („ne iubeam”. Metafora „mie-mi ploua zborul. la fel ca si imaginea vizuala „si ma-naltam". întâlnim imagini vizuale ca „norii curgeau". al înaltarii. se remarca personificarile „Peretii odaii erau / nelinistiti [. si nu mai stiam unde-mi / lasasem în lume odaia". raspunde-mi" vin sa sugereze faptul ca îndragostitul îsi lasa iubirea undeva departe. 8. Imaginea auditiva „Tu ma strigai din urma". 94 (Gheorghe Tomozei. sugereaza destramarea cuplului erotic. Uitarea odaii unde ei se iubeau si înaltarea marcheaza distantarea îndragostitului de iubita sa. „ploua”.

având. apozitia dezvoltata „cântecul cel mai trist” de determinantul sau („cântecul trist”). copilaria. cât si falsitatea zâmbetului. datorita punctelor de suspensie prezente atât în fiecare strofa. Utilizarea verbelor la modul indicativ. implicit si poezia. Rolul punctelor de suspensie din primul vers. pentru ca timpul copilariei a trecut. Sintagma „cântecul cel mai trist” este. care te invita sa gândesti la rostul lumii si al fiintei aflate sub puterea timpului. prelungeste durata momentului evocat si o imobilizeaza într-un tablou sensibil si melancolic. Frunzele simt trecerea timpului si . 7. cât si în ultimul vers. 3. 4. „iubire” sunt cuvinte din fondul vechi al limbii. septemvrie. singuratatea. Acestea „ruginesc”. Virgula folosita în versul „Cântecul trist. 9. cad „domol”. „frunze”. „radvanul”. precum toamna. Epitetul „frunze târzii” sugereaza efectul venirii toamnei. deprimarea fiintei care se identifica cu „cel mai trist scolar”. Limbajul poetic în poezia citata este caracterizat de reflexivitate. o lamurire asupra primei sintagme. partial doar. cântecul cel mai trist” are rolul de a izola. o alinare mult asteptata. la timpul lor. asemenea unei fiinte umane.1. Declin) 1. Poezia are o predispozitie spre meditatie. I. asadar. „septemvrie. 95 (Ion Vinea. Când îi cer explicatii. Tema trecerii timpului. si rol de gradare a intensitatii. târzii 2. omonim lexico-gramatical) 2. dar care nu va mai veni niciodata. râvnind dupa mângâierea doamnei învatatoare. singular. Ideea poetica este tristetea indusa de venirea toamnei si este evidentiata prin epitete : „surâsul meu amar” ce exprima atât amaraciunea. într-o continua rotatie calma a anotimpurilor. . este de a marca o pauza afectiva în rostirea poeziei . 6. asociindu-si mai multe motive. „carte”. ca la Virgiliu. amintirea. Strofa curenta. se înroseste tot si se eschiveaza. îmbatrânesc si se sting. 8. Metafora „radvanul toamnei” exprima plastic aparitia regala a toamnei. se termina cu puncte de suspensie pentru a invita cititorul la reflectie. 5. Rima încrucisata (1-3 feminina. întrucât cea de-a doua virgula ceruta de situatia gramaticala lipseste. 2-4 masculina) si masura de 10-11 silabe. de asemenea. timpul imperfect creeaza durata si simultaneitate. lasa cititorul în suspans. pentru a sugera nostalgia. de dupa himericele clai de fân ale verii. exprima starea de tristete a fiintei. „Septemvrie…” . (cer = verb la persoana I.

pentru a se salva. ca urmare a sentimentelor proprii de neliniste si tristete. În asteptarea elementului salvator (iarna. este transpusa în planul exterior si corelata cu toamna târzie. demult uitata în sine ( „o tristete întârzie în mine” ). a sentimentelor pare a acumula din ce în ce mai multa melancolie. ca în poeziile simboliste. Pe de alta parte. persoana I. în cea mai mare parte. autorul nelasând cititorului doar indici asupra ceea ce doreste sa exprime.3. Elegia este specia poeziei lirice care exprima sentimente de melancolie. Utilizarea acestei din urma expresii poate conduce catre ideea ca eul liric este interesat el însusi de posibilitatea sinuciderii. de exemplu. singular) 6. folosite cu sensurile lor denotative. Imaginea creata de aceste versuri este aceea a unei bucati de lume cuprinse de melancolie si care. Limbajul poetic în textul lui Vinea este caracterizat în principal de expresivitate. 5. Astfel. respectiv sarutul). „frunzele care se dau în vânt” ). . 9. În poezia lui Ion Vinea sunt prezente tema melancoliei si cea a toamnei. „(nu)-mi” (pronume personale. lumea interioara. astfel încât omul pare a avea un aer bolnavios. Atât lumea vegetala. se „da în vânt”. una dupa cealalta. renunta asadar. tristete si care reflecta o orientare a eului liric catre visare si izolare. si chiar si elementele naturii. acestea fiindu-I atribuite de catre privitor. care îl determina sa observe doar ceea ce este deprimant si dureros în jurul sau (“cântecul cel mai trist”. Expresivitatea rezultata din repetitia prepozitiei „între” în ultima strofa a poeziei (anafora) consta în sublinierea ideii ca intreaga natura este cuprinsa de tristetea toamnei. prin „apele ce-si urmeaza albia”. prin „arborii neajunsi la cer”. Prezenta acestor trasaturi demonstreaza caracterul elegiac al poeziei. pentru a rupe sirul de zile derulate identic. viata de câine. Eul liric din poezia Declin traieste o tristete anonima. aspirând tristetea peisajului tomnatic. de-o viata. în viata. Cuvintele din poezia lui Vinea sunt. la fel si fiinta asteapta „sarutul” care sa îi încalzeasca sufletul. care declanseaza melancolia eului liric si care declanseaza monotonia bolnavicioasa în planul exterior ( „arborii neajunsi la cer”. natura îsi urmeaza vechiile obiceiuri si nu manifesta nici revolta. vaga. sub impulsul unui pesimism continuu si a obsesiei pentru moarte. sunt cuprinse de vraja morbida a anotimpului. 8. nici nerabdare. 7. care „întârzie” în planul sau interior. Tristetea eului poetic. „frunzele care se dau în vânt” ). pe viata. cât si lumea animala. Asa cum întreaga natura asteapta prima zapada din an pentru a se sparge monotonia existentei. „glasul sterp”. cele doua planuri au atitudini diferite. prin „turmele ce-si pasc soarta”. continua. ci numindu-si sentimentele în mod direct. Elementele cadrului natural sunt numite si nu doar sugerate. Marci ale subiectivitatii: „în mine”. a lua viata 4. „turmele ce-si pasc soarta”.

dramatismul versurilor. chinurile si. sporind tragicul. imagini auditive („râdea cu hohot gloata”) si pentru ca reda dimensiunea spatiala („Pe stâncile Golgotei”. Invocarea pasajului biblic este o alta tema caracteristica si anume aceea a întoarcerii spre primar.termenii îsi mentin proprietatiile. Unele sintagme sunt totusi destul de dure („glasul sterp”. imagini vizuale ( „Maslini fara de deunze dormeau). determinând si schimbarile naturii. Redarea cât mai fidela a rastignirii lui Isus se subordoneaza încercarii de recuperare a radacinilor. mama lui Isus. oboseala existentiala. „lumea cea pribeaga”). Prima propozitie. 6. „curata-i frunte”. prin simplitatea ei si prin alaturarea numelui lui Isus de verbul la . acest lucru având drept efect o exprimare coerenta. a-si duce crucea. în final moartea lui Iisus. caci ei sunt fara frunze. Declin. „umilinta talangilor”. La fel si maslinii. Sintagma „Inima de mama” înduioseaza. Versul „si-adânc zbucnea blestemul în inima de mama” face referire la suferinta Mariei. Chiar înainte ca Isus sa moara. pus în fata verbului „zbucnea” sugereaza violenta si profunzimea chinurilor interioare ale mamei. Rolul cratimei în sintagma „la picioarele-i zacea” este acela de a realiza pronuntarea legata a celor doua parti de vorbire diferite: substantivul si pronumele neaccentuat în cazul dativ.. 8. imaginile sugereaza destramarea lenta a fiintei. Prima strofa a poeziei prezinta apropierea mortii lui Isus. „turmele ce-si pasc soarta”). a-si face cruce. Pe cruce) 1. Cadrul exterior se afla în relatie directa cu personajul liric. Folosirea cuvântului „blestem” pentru a arata nenorocirea personajului liric Isus arata imposibilitatea de a schimba ceva si faptul ca destinul trebuie împlinit. „În vale…dormea Ierusalimul”). spre primordial. 5. Discursul liric este descriptiv pentru ca prezinta numeroase figuri de stil epitete („arsita grozava”. Textul apartine traditionalismului interbelic si are ca tema centrala tema caracteristica a acestui curent si anume constiinta religioasa ortodoxa. „arborii neajunsi la cer”.. în cruce 4. Când Iisus este cuprins de somnul mortii chinul se sfârseste si pentru natura. I. 7. când suferinta lui este maxima. Adverbul „adânc”. pentru ca „E toata viata care doare asa / Zi cu zi pe întinderea stepelor”. arsita = dogoare. Puse sub semnul metaforic al titlului. pustietatea. 3. ocarau = huleau 2. însa prin intermediul acestora se vede faptul ca natura simte pierderea. concisa. „Ierusalimul doarme”. 96 (Vasile Voiculescu. natura se dezlantuie violent prin arsita grozava si prin varsarea lavei.

cerul) este învinsa de moarte. Natura. spinii. tema centrala a traditionalismului interbelic. dezlantuita.imperfect „murea” accentueaza tragicul si solemnitatea momentului. 97 (Vasile Voiculescu. neputinta ucenicilor accentueaza si mai bine momentul facând apel la constiinta crestina. craiasa 2. viziunea poetului asupra acestei scene biblice reiese foarte expresiv din versuri. a zbura ca gândul si ca vântul. Nu în ultimul rând. 9. menirea poetului. 7. „le strunesc”. reprezentata de elementele legate de credinta (cruce. Viata lui Iisus redata prin metafora „palea fruntea-i curata” se stinge din cauza sângerarii si a spinilor. dar si la menirea poetului. disperarea mamei. a cadea pe gânduri. reprezentata de elemente precum sângerase. teme/motive literare: creatia. În primul rând. „ma”. personificata se dezlantuie si participa la acest moment de rascruce. tipatul Mariei Magdalena. 6. palat. Poezie) 1. poezia „Pe cruce” reda viziunea poetului reusind în acelasi timp sa sensibilizeze ctitorul. Ea este urmata de epitetul „arsita grozava” care face legatura între personajul liric si exterior. I. iar menirea poetului este aceea de a-si folosi toate . curat. a pune pe gânduri. având rolul de a introduce enumeratia realizata de urmatoarele trei versuri. Poezia este o arta poetica deoarece ideile poetice cuprinse în text fac referire la modul în care este realizata creatia. Cele doua puncte de la sfârsitul primului vers marcheaza o pauza în vorbire. buzdugan. mijloacele artistice (figuri de stil. Metafora „surugiu la cuvinte” sugereaza rolul poetului si anume acela de a conduce cuvintele si de a le potrivi cât mai bine în rime si versuri. a bate gândul 4. Creatia este vazuta ca un basm. reactiile celorlalte personaje lirice. În concluzie. Pornind de la acest vers se poate presupune ca poetul prezinta momentul în care viata. propozitii scurte) reusesc sa redea tragicul si gravitatea momentului. În opinia mea. cuvântul 5. adaptarea naturii la suferintele personajului liric Iisus este un element prezent si în Biblie care apropie viziunea autorului de viziunea religioasa. 3. Apoi. „m-”. Prezenta eului liric este marcata de verbele si pronumele la persoana I singular: „le momesc”.

zurgalaii de rime”. speriati. Am trecut cu bine peste sesiune. ducând asadar la „moartea” lor.darurile în migaloasa munca de a potrivi cuvintele. De asemenea. Pe masura ce cunostintele au avansat si au început sa dea un sens rational acestor evenimente. O alta interpretare s-ar putea referi la disparitia zeilor datorita . (am depasit) Calauzele au trecut imigrantii peste granita. În sintagma „duhurile-nchise” cratima marcheaza elidarea vocalei „î”. nevoia credintei în zei a disparut. În Antichitate. Strofa finala începe cu îndemnul „Loc. Cartea) 1. se pare ca rimele nu mai au aceeasi valoare. iar paginile care trebuiau umplute ramân albe. în rime si versuri pentru a umple „albele pagini”. Prezenta eului liric poate fi evidentiata prin aparitia marcilor sale specifice cum ar fi pronumele personal de persoana a II-a „Tu” ce marcheaza adresarea directa sau a verbului la persoana I plural „avem”. 3. totul dispare ramânând doar urme pe paginile albe. menit sa anunte sosirea radvanului dar si destramarea a tot ce se realizase.”) În ultimele versuri apare dezamagirea ca desi poetul si-a pus în slujba poeziei toate darurile. 8. Poezia apartine traditionalismului prin tematica. cosmos – neologism 4. 98 (Vasile Voiculescu. De acum se instaleaza un haos. Mintea neluminata de puterea eliberatoare a cartilor este închisa de propriile-i limite. Fenomenele mai complexe ce nu puteau fi explicate cu ajutorul mijloacelor contemporane erau asadar plasate în sfera unui anumit plan supranatural al carui stapâni erau zeii. cuvânt de cuvânt. poezia vazuta ca un basm si prin tonalitatea elegiaca din final. când predomina sentimentul de tristete deoarece poetul nu a reusit sa creeze ce si-a propus. Aceasta lipsa de cunostinte atârna greutati de plumb de aripile gândirii libere. prin micsorarea numarului de silabe este realizata încadrarea în masura versurilor de 10 silabe. 5. iar cuvintele se rup unele de altele („Chingile se rup. 6. (au transportat) 2. cunostintele generale ale omenirii erau limitate. redat prin personificarea „Amutesc. caii razvratiti. Metafora „plumbul închisorii” se refera la imaginea mintii neinstruite asemanata cu o temnita de plumb. 9.loc!”. neputând trece peste anumite bariere ridicate de ignoranta personala. I. buchi – arhaism. totul se destrama. fapt subliniat de metafora „se destrama craiasa de imagini”. bazânduse majoritatea pe pura observatie a mediului înconjurator.

care ar fi putut perpetua mitul.. Masura este 10 -11 silabe. Penultima strofa prezinta imaginea cartii. Anii care au trecut si-au lasat urmele . 9. 8. rolul poetului este acela de a trece „sucul nemuririi”. Una dintre trasaturile traditionalismului interbelic. ajutând la creionarea autoportretului. care poate fi identificata la nivelul textului este tema timpului. timpul se scurge implacabil pentru om.mi” de verbal auxiliar .. 3. a bate palma. Comparatia . cartea a reusit sa învinga efemerul prin anduranta.De asemenea. Ultima idee prezentata este aceea conform careia cunoasterea prezenta prin intermediul cartilor a luat locul supranaturalului în explicarea majoritatii elementelor vietii. În viziunea autorului. propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. în vreme. a bate o carte. iar rima este îmbratisata. Sonetul „Cartea” este o opera literara în versuri în care autorul îsi exprima crezul liric. Consider ca uneori chipul iubirii e schimbator. Scrierile poetului cuprinse în carti au darul de a transmite cititorului peste generatii „semintele ideii” si de a „spinteca bezna suferintii”. Autoportret romantic) 1. Cratima din structura .a avea”. fara a fi nevoie de contactul direct cu sursa acestor informatii. explicându-se în felul acesta si disparitia zeilor care nu au cunoscut „Magic-ul cosmos strâns în scoarte”. ce sunt dezvoltate si aprofundate de fiecare generatie în parte.. În carti sunt cuprinse notiuni general valabile. Îl doare la inima când vede atâta risipa. îmbunatatite în functie de conditiile existente pentru a extinde limitele cunoasterii umane.mi-am faurit” are rolul de a marca grafic despartirea a doua parti de vorbire diferite: pronumele . locutiuni/expresii: a fi batut în cap. apelând la metaforele „polenul lumii” si „sucul nemuririi”. vazuta ca un „stup”.ca faldul unui steag” evidentiaza expresiv însusirea. 4. 99 (Vasile Voiculescu. 2. posteritatii prin opera sa. trasatura fízica. 5. a bate pasul pe loc. pornind de la rolul cartii de a transmite informatii în timp si spatiu. 7. I.inexistentei cartilor. . cratima s-a folosit si pentru pastrarea ritmului si masurii poeziei. ca modalitate de transmitere a experientei acumulate de omenire catre generatiile urmatoare si de transcendere în nemurire sub forma neuitarii.. „seminte-ale ideii”.

deoarece marcheaza interjectia si totodata interventia afectiva a eului liric.par alb”. în care elementul surprinzator nu poate sa intervina.inima ratacita”. „uzata”=nefolosita.chip uscat”).pieptul liber”).. Titlul poeziei .Autoportret romantic” este o arta poetica chiar daca interesul este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume.. comparatiile . Textul ia forma unei confesiuni. dovada fiind motivul visului (. . precum epitetul cromatic . 9. sunt redate propriile idei despre lume. cât si a celor morale (meafora . .par alb”. a duce dorul (cuiva) 4. Talazurile.bântuita nava”. neatinsa. ca visul mi-e trezie”). . dar creeaza si o stare de singuratate. punând în lumina propria stare sufleteasca. a duce cu vorba. metaforele . nava. deoarece într-o maniera nostalgica poetul îsi contureaza imaginea. „acum strada te primeste ca o cutie postala”. Ulise) 1. dar într-o viziune romantica..ca faldul unui steag”. 100 (Ilarie Voronca. nimeni si nimic nu pare sa-l surprinda pe acest Ulise. a duce grija. Comparatia „obisnuinta e pe umerii tai ca o camasa uzata” sugereaza ideea de acomodare cu o existenta absolut banala. singurul sprijin la batrânete fiind creatia sa (. apasare. iar prin folosirea pronumelui „tu” se accentueaza destinatarul mesajul numit si în titlul textului. fiind sugerata si ideea timpului ce se scurge ireversibil..Autoportret romantic” este sugestiv. 8. Poezia . 5.Ma sprijin în condei ca în toiag”). steagul sunt elemente care atesta trecerea timpului. Expresivitatea se refera si la capacitatea limbajului poetic de a exprima într-o maniera plastica idei cu maxima încarcatura afectiva si subiectiva.... 7... „credincios”=necredincios 2. I.ca în toiag”. 6. Elementele naturii ajuta si ele la creionarea autoportretului – metafora . poet-creatie..Visez mereu. În prima strofa se realizeaza autoportretul artistului. prezentat într-o maniera avangardista. Prin mijloacele artistice. Expresivitatea se realizeaza în textul poetic dat cu ajutorul figurilor de stil. unui monolog. Poezia nu este numai un autoportret creionat de amintirea celui ajuns la vârsta senectutii..6.. creionând în tuse grave propriile trasaturi fizice.. metafora .pajiste firava’’. Poezia este un monolog adresat. „strada e aici la picioarele tale precum un câine credincios”. În sintagma „o! gazeta” este folosit semnul exclamarii. 3.batrânete brava”. .. prin conturarea atât a trasaturilor fizice (epitetul cromatic .

8. iar cele doua substantive enumerate („tâmplele” „arterele”) nu sunt despartite prin virgula. utilizarea limbajul uzual. Apare implicarea eului liric prin interjectia „o!”. Prin metafora „arcul din pupilele tale”. Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu. este „întors” de altcineva.7. deoarece eroul este introdus în banalul cotidianului. cum ar fi „zgomote iti ling tâmplele arterele”. identificându-se trasaturi precum nerespectarea constrângerilor prozodice – versul liber. 9. folosindu-se cuvinte sau combinatii mai neobisnuite. Textul apartine miscarii de avangarda. ingambamentul (continuarea unei idei în urmatorul vers cu litera mica). poezia dezvaluie o parte ludica. schimbarea planului fiind realizata prin conjunctia adversativa „dar”. folosind putine figuri de stil si evidentierea spiritului ludic. Continutul textului însa contrariaza asteptarile cititorului. adica modificat sau concretizat de o putere exterioara individului. în platitudinea vietii comune. iar folosirea pronumelor de persoana a II-a evidentiaza caracterul adresat al textului. . numindu-l pe celebrul erou grec care a participat la razboiul troian. eul liric doreste sa sugereze ca viziunea. Fiind scrisa în spirit avangardist. punctul de vedere. În ultimele sase versuri se trece de la cadrul exterior spre cel al interioritatii.

Aceasta prima parte a vietii este cruciala prin fundamentul pe care îl pune la temelia viitoarei individualitati (comportament. Acestea sunt motivele pentru care oamenii mari se amuza la emisiunile televizate în care prichindeii îsi dau cu parerea. prin caracterul lor coercitiv. nu pot influenta constiinta omului. În concluzie. În opinia mea. eu cred ca propria constiinta morala este mai valoroasa decât legea prin faptul ca. este important de mentionat ca adevarata constientizare a vârstei copilariei se petrece în a doua parte a vietii. În al doilea rând. constiinta trebuie sa fie cel mai ascutit simt al omului si sa-l ajute sa se înalte în fiecare zi mai mult. ceea ce este legal nu este moral. Astfel. copilaria este perioada inocentei si a grijii pentru cei dragi. desi sunt factori regulatori indispensabili în societate. Aceasta îl motiveaza pe om sa persevereze în munca sa. În plus. nu este întamplator faptul ca poporul român a cristalizat aceasta etapa formativa în expresia “cei sapte ani de-acasa”. îl cerceteaza cu multa curiozitate si emite pareri una mai originala decât cealalta. Pe de alta parte. În primul rând. trebuie sa fie animat de datoria fata de munca sa. Un prim argument în sprijinul afirmatiei citate ar fi faptul ca datoria pe care omul si-o asuma trebuie sa porneasca din interiorul constiintei sale si sa fie corespunzatoare moralei sale proprii. fiind în strânsa legatura cu semenii sai si cu societatea. maniere. Odata cu aparitia copiilor. cunostinte primare).11 (constiinta) Pentru a putea avea succes în orice activitate ar întreprinde. Fiinta umana iubeste si constientizeaza mult mai profund rodul gândirii ei decât un imperativ exterior. Grijile vietii îl aspresc si îl fac de multe ori sa spuna: “ ce n-as da sa fiu copil din nou”. omul.pe un ton grav. eu consider ca legile. dar si de datoria fata de societate. La aceasta vârsta. cât de neînsemnat.12 (copilarie) Vârsta copilariei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vietii omului. II. . pentru natura. conceptul kantian al datoriei ca imperativ categoric al existentei caracterizeaza omul ideal.în legatura cu problemele vietii. omul trebuie sa-si constientizeze simtul datoriei.II. omul matur în devenire ia în serios orice lucru. omul matur îsi aminteste cu nostalgie de vremea când era copilul inocent pe care îl întrezareste pe chipurile acestora. de multe ori. motiv pentru care fiecare adult si-o rememoreaza cu placere. De aceea. apoi a nepotilor. pentru micul univers în care copilul traieste.

În al doilea rând. Este vorba aici despre curajul de a pasi pe tarâmuri necunoscute si de a cauta mereu noi provocari. esenta sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. II.În concluzie. mediul românesc a fost si este supus unui proces de “ardere a etapelor”. falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Bancila este mult mai evidenta în societatea noastra. reusesc sa-si pastreze inocenta cognitiva. de importare a unor forme fara fond. În primul rând. Într-un astfel de climat cultural. însa. ca nu ar converge spre acelasi punct. acestea exista. una fiindu-i indispensabila celelilalte. dupa cum marturiseste autorul citat. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si puncte de reper ale civilizatiei. în timp ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara în care toti oamenii traiesc si îsi exerseaza capacitatile. iar dezvoltarea uneia nu merita sa se faca în detrimentul celeilalte. Ea este totodata si cea mai dura. atentia acordata culturii aluneca spre latura prozaica a lumii. ni se poate parea ca ele merg pe drumuri separate. copilaria si imaginea asociata a casei parintesti sunt doua radacini carora omul le ramâne tributar întreaga viata. în sensul ca exista oameni care traiesc doar câteva decenii si lasa în urma o bogata experienta de viata si oameni care. De cele mai multe ori. semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi rol binefacator ca la nivel individual. în cautarea propriei personalitati.13 (necesitatea culturii) Cultura se constituie într-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei umane. Desi. II. Ceea ce deosebeste însa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural. civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent.14 (curaj) Una dintre cele mai importante cai de cunoastere este experienta. restrângând-o spre cercurile elitiste. sub forma academiilor nationale. El afirma. totodata. multe întamplari ale vietii cerându-se abordate cu mult curaj. ca de multe ori dificultatea. desi ating vârste matusalemice. cultura este lumea interioara a individului. În realitate însa. În concluzie. la modul general. civilizatia si cultura sunt indisolubil legate. Un prim argument în sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om fata de situatiile cu care se confrunta este una foarte pesonala. Cel putin în ultimele doua secole. înaltimea obstacolului sunt aparente si . cultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite. Un al doilea argument ar fi faptul ca cei mai multi oameni au predispozitia de a ceda în fata obstacolelor.

Omul. de a trai într-un anumit loc si timp. destinul trebuie privit ca o predestinare. 16. expresiile uzuale: „mi-e dor de tine" (a-ti lipsi persoana draga). Toate trairi ce reprezinta omul în totalitatea sa. de fapt. aspiratie. „a zice cu dor” (cu patima). Un al doilea argument în sprijinul ideii este perspectiva crestina asupra destinului si responsabilitatii. „cânta sa-si mai potoleasca dorul” (tristetea). Desi Dumnezeu îl asaza pe om într-un anumit context spatial si temporal si îi transmite setul de norme dupa care sa se ghideze în viata. în contextul libertatii si responsabilitatii individuale. atractie erotica. Însa restul actiunilor omului. alean. Un prim argument ar fi faptul ca asa-numitul destin reprezinta. Asadar. exprima framântari sentimentale de la pasiune pâna la . Adoptând aceasta atitudine. În plus. care devine o întamplare plina de rost. fiind înzestrat cu discernamânt si intelect... II. o predestinare de a te naste. framântare sentimentala. dar si responsabil. care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica omul în totalitatea sa. toate acestea se pot exprima prin cuvântul dor. pasiune sau dorinta. anume ca: „Orice ar fi. multi viteji se-arata”. putem preciza ca acest cuvânt este intraductibil în alte limbi din cauza semanticii sale deosebit de bogate. II. dorinta de a revedea persoana draga. În primul rând. durere. are capacitatea de a-si construi viata independent. deoarece consider ca a afirma suprematia destinului în viata omului este echivalent cu a te disculpa de propriile greseli invocand soarta implacabila. pasiune. ezitarea ilustrând ulterior zicala: “dupa razboi. suferinta din dragoste. curajul este una dintre cele mai utile calitati umane. De exemplu. „de dorul cireselor abia astepti primavara” (pofta). omul îsi castiga importanta în viata sa. precum si implicatiile acestora cad în responsabilitatea exclusiva a individului. În concluzie. „Dor” poate semnifica dragoste.15 (destin) Personal. acceptarea neputintei priveaza mintea si sufletul de bucuria unei victorii. naziunta. (dor) Sunt de accord cu parerea lui Mircea Eliade despre dor. îi lasa acestuia libertatea de a-si alege propria cale. sete sau foame de experienta reala.”. Destinul imuabil nu mai poate fi invocat. din dezertare în dezertare. nu sunt de acord cu afirmatia lui Andrei Plesu. fiind un energizant al mintii si o treapta spre cunoastere. subconstientul se încarca negativ si sentimentul esecului se permanentizeaza.trebuiesc înfruntate în mod curajos. nostalgie.

iubirea apare spontan. Un alt exemplu se regaseste în romanul „Mara” al lui Ioan Slavici. II. la un moment dat la iveala. incompatibilitate de temperament ducând la o situatie mai putin tragica. regasit în poezia „Sburatorul” a lui Ion Heliade Radulescu. fara a sti unde. se da pe fata. (iubire) Sunt de acord cu parerea lui Ioan Slavici conform careia „Iubirea e din alta lume si se iveste din senin. fiind imprevizibila. pogorându-se asupra noastra ca un har divin. II. rasiale. culinara). Eu consider ca învatând regulile jocului si ale vietii la perfectie. Din aceasta cauza. (dreptate) Acest proverb românesc sugereaza ideea cu care sunt si eu de acord. Dreptatea nu poate fi descoperita si apreciata fara a sti ceea ce o neaga. omul stie cum sa le încalce. fara ca sa stii cum si te duce fara ca sa sti unde.senzatii cu semnificatii mai putin profunde. ca o vraja. iubirea poate fi privita ca o pasiune aparuta din senin. valoarea cel mai usor de negat. Un exemplu din literatura noastra este mitul zburatorului. sociale. trecând peste prejudecati majore: sociale. influente care nu numai ca toate fatetele firii umane. erotica. cuvântul „dor” reflecta reprezentând-o în totalitatea sa. În al doilea rând. Spre exemplu în legenda „Romeo si Julieta” se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune înflacarata ce încalca regulilile sociale. În concluzie. . unde fata care se îndragosteste cere ajutorul mamei pentru a scapa de acele senzatii necunoscute ei. ceea ce îi arunca în tumultul vietii. ca dreptatea. religioase. În concluzie. fara ca sa sti de ce. etnice. ca orice sentiment al omului. deoarece cuvântul sugereaza doar dorinta (fata de persoana draga aflata departe. cei doi tineri pot renunta la orice pentru a-si pastra iubirea. indiferent de forta si dibacia celor care nu o vor. odata îndragostiti. 17. prin cuvântul „dor” ne putem exprima si nevoia de experienta reala. În al doilea rând. aspiratia spre aceasta. ori o boala. În primul rând. Exista foarte multe persoane puternice. s-a considerat ca dragostea „este din alta lume”. dar la o casnicie nefericita. daca nu optam pentru o viata constrânsa de rigorile ratiunii. unde Persida trece peste contrângeri religioase. dar ce se identifica la fel de bine cu firea umana. ce ne poarta pe cai neprevazute. iese. dar fara a sti daca va fi îndeplinita sau este doar utopie.”. 18.

iar cel care ne-a vrut raul nu va merita niciodata încrederea noastra. Un prieten adevarat castigat într-o viata nu se poate transforma peste noapte într-un dusman. omul nu va descoperi niciodata ce este prietenia. cu oarecare respect. Pe de alta parte. politica Ileanei Vulpescu din acest citat este falsa si nu sunt de acord cu ea. cunoasteri si mai ales a educatiei primite. O alta situatie este cea în care avem multe motive sa plângem. Un prim argument este ca doar cel capabil sa te accepte cu defectele tale. dar o ascund cu orice pret si învinovatesc pe nedrept. în timp ce antonimul sau da: „nedreptati”). De exemplu. În concluzie. Spre exemplu. Spre exemplu. De exemplu. Ea sustine ca prietenia trebuie tratata cu distanta. descoperim ca este suficient unul singur pentru a zâmbi. lumea în care traim este plina de nedreptati (de observat si faptul ca “dreptate” nu are plural. 20. dusmanului îi se poate vorbi frumos. si mai ales. chiar daca ne cunoaste punctele slabe si prietenia va rezista obstacolelor. cineva tot stie adevarul si mai devreme sau mai târziu el va iesi la iveala. În concluzie. iese soarele si supararile trec atunci când rezultatul ne face dreptate. (educatie) Sunt de acord cu parerea lui Marin Voiculescu ca faptele noastre sunt oglinda propriei gândiri. Prietenul nu va însela asteptarile niciodata intentionat si de aceea nu va putea face rau precum un dusman. El cunoaste cântecul inimii tale si îl poate cânta atunci când ai uitat versurile. cu teama de dezamagire. . atunci când greseste. (prietenie) Dupa parerea mea. dar când se face dreptate. nu o face cu rautate. reusind sa treaca cei ce au învatat serios si le este recompensata munca. dar dreptatea exista si ea iese la suprafata precum lemnul împins în apa.fug de dreptate. II. este un prieten adevarat. dar niciodata ca pe unul care se va putea într-o zi apropia de sufletul meu. fara a avea altceva de împartit cu el. pentru ca e omeneste. fara a putea vreodata sa se apropie de sufletul celuilalt ca un adevarat prieten. fara a pretinde sa te schimbi. 19.dusmanul trebuie tratat cu rezerva si atentie. II. desi se aduc multe probe false si cel vinovat scapa nepedepsit. Dusmanul este cel care face rau intentionat si o poate face înca o data. Eu cred ca fara a oferi totul si a nu cere nimic nu poti simti împlinirea oferita de prietenie. în justitie. fara a dori vreodata razbunarea. la un examen la care toate subiectele au fost grele.

prin ceea ce au realizat.În primul rând. datorita valorii ei pentru umanitate. care. Cel educat este calauzit prin convingere spre corectitudine si datorie si mai greu va savârsi ceva nepotrivit. pe toti cei cu care intram în contact. pe parcursul vietii. ce si cum este înauntrul nostru. în istorie si devin exemple demne de urmat pentru posteritate. comportamentul urât sfideaza capacitatile intelecuale. iar fara ea restul nu ar conta. gloria cu care au fost rasplatiti oamenii . Prin urmare. prin fapte împartasim si altora din cunostintele noastre si acesta e un prim pas în cucerirea eternitatii. atunci când acesti oameni se sting din viata. ori cade. educatia este baza firii omului. iar viata si faptele lor devin o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoare. Prin ele el ori se înalta tot mai sus. Cei sapte ani de acasa nu se vor întoarce si comportamentul de pe parcursul întregii noastre vieti va reflecta mereu ceea ce am fost învatati sa facem. Asadar. Sufletul fara învatatura nu poate da roade. educatia odata însusita este greu de reorientat. reprezentând mari valori pentru societate. gloria obtinuta de cei care au reusit sa se remarce în mod deosebit nu se mentine doar pe durata vietii acestora deoarece ei ramân. disparitia trupului sau fiind inevitabila. daca educatia primita este una aleasa. Astfel. roadele ei se vor vedea în faptele noastre. reusesc prin faptele sau calitatile lor exceptionale sa câstige aprecierea si respectul a numeroase persoane. De exemplu. Aceste persoane de renume. În primul rând. 31 (glorie) Ma numar printre cei care sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia nu gloria este efemera. este perpetuata de catre urmasi. Un alt argument este ca. Ea ne influenteaza parcursul în viata pentru ca de calitatea ei depind toate faptele noastre. Oricâte diplome ai avea. la serviciu. la scoala. nu ne vom putea încalca principiile si vom respecta oamenii pe strada. Tot ce facem este ceea ce gândim. inteligenta nu poate surclasa niciodata educatia. prin însasi natura sa muritoare. ci doar aceia care o au. daca asa am vazut la parintii nostri si asa am fost îndrumati sa facem. ei lasa în urma lor o mostenire spirituala. Educatia transforma omul si-i da alta natura. De exemplu. ci o educatie timpurie si buna. primesc numeroase onoruri si ramân întiparite în mintea semenilor lor. devenind faimosi si fiind încununati de glorie. De asemenea. Propriile sale fapte îl fac pe om însemnat ori ba. Nu timpul ne învata sa gândim. II. Însa exista oameni care. efemer din punct de vedere fizic. În al doilea rând. Cel mai bun exemplu care poate sustine aceasta este ca exista tineri cu judecata si batrâni fara minte. omul este.

Omul de stat se aseamana în cazul de fata cu un parinte care trebuie sa ia hotarârile potrivite pentru copiii sai. despre cei care fac prea putine pentru idealul lor. În concluzie. Prin vot. calitatile. II. În acest sens. care îi mentine vii în amintirea urmasilor. 33 (ideal) Panait Istrati afirma ca se poate spune ca ai un ideal doar atunci când te dedici acestuia si nu precupetesti niciun sacrificiu pentru a-l atinge.iubirea” pentru un ideal se materializeaza prin fapte. omul de stat ar trebui sa fie capabil sa îsi depaseasca poporul.. existenta unui ideal îi face pe oameni sa înfaptuiasca tot ce le sta în putinta pentru ca acesta sa devina realitate. Luciditatea si spiritul critic ar trebui sa fie principiile initiale dupa care sa-si orienteze activitatile un om de stat. În primul rând. Consider ca Panait Istrati are dreptate când afirma ca . ce guverneaza bazându-se pe impresii gresite. se ajunge la premisa necesitatii cunoasterii grupului de oameni pe care omul de stat trebuie sa îl reprezinte în sistemul legislativ sau executiv. Singurul mod în care un guvern îsi poate exercita în mod real menirea este ca oamenii care îl compun sa cunoasca nevoile. sa fie în stare sa pozitioneze interesele politice ale poporului înaintea intereselor personale de orice fel. dar prin realizarile lor remarcabile ei dobândesc glorie. sunt delegati oameni care în opinia alegatorilor pot reprezenta si proteja cel mai bine interesele lor. Astfel. cel ce nu îndeplineste aceasta cerinta nefiind altceva decât un demagog. se porneste de la ideea de baza pe care se sprijina orice sistem de guvernare. se poate afirma ca nu-si doresc în mod real împlinirea acestuia. 32 (rolul guvernarii) Afirmatia citata exprima ideea necesitatii ca un om de stat sa fie în primul rând un bun cunoscator al poporului în fruntea caruia se afla. desi este bine cunoscut ca aceasta conditie este greu de realizat în practica. dar mai ales defectele natiunii pe care o reprezinta. . În primul rând. istoria serveste numeroase exemple de oameni politici care nu au rezistat foarte mult în functiile lor din cauza îndepartarii de oamenii pe care ar fi trebuit sa îi reprezinte. Astfel. oamenii sunt într-adevar efemeri. II.exceptionali dainuie cu mult dupa disparitia lor si este modul prin care ei reusesc sa devina eterni. Detasarea de defectele si scaderile unei natiuni nu duce decât la crearea unui sistem utopic. În concluzie.

fiind rezultatul unor conventii si a unor deductii rationale. reprezinta pilonul de siguranta de care se prinde viata omului pentru a se sustrage haosului relativitatii. 35 (iluzie) Mihail Sadoveanu sustine ca omul are tendinta de a se hrani cu ceea ce îsi cladeste el ca fiind ideal. intangibil prin lumea simturilor unde domneste legea relativitatii. De exemplu. Atunci înseamna ca ideea este cea care ridica omul pe o treapta mai înalta. lipsita de sensibilitate. Nu se obtine nimic durabil fara un efort sustinut. care sunt adevarate în ele însele. Astfel. toate acestea îl vor face pe cel care lupta sa treaca peste ele sa aprecieze mai mult valoarea idealului propus initial si îi vor întari caracterul.În al doilea rând. bazându-ma pe motive precum dorinta omului de a se detasa în anumite momente de realitatea cotidiana. sa îsi adapteze întelegerii sale mecanismul acesteia prin construirea unui sistem de conventii pe care l-a dezvoltat ideatic. ideile se asemuiesc iederii care se agata de arborii ce semnifica stabilitatea care confera sens destinului uman. 34 (idee) Barbu stefanescu Delavrancea afirma prin intermediul unei metafore eminesciene ca viata omului capata sens în momentul în care el nutreste idei înaltatoare. conferindu-i si încredere în fortele proprii. care desi este inteligent nu are capacitatea de a rationa. cei care doresc sa aiba rezultate remarcabile la examene trebuie sa-si dedice timpul liber învatarii. daca parcursul pâna la atingerea unui ideal presupune depasirea multor dificultati. în caz contrar aceasta mentinându-se la un nivel inferior. Astfel visul si iluzia devin rezultate ale dorintelor subiective ale fiecaruia dintre noi. se stie ca cei care îsi propun sa atinga un ideal trebuie sa sacrifice alte lucruri în favoarea acestuia. existenta unui ideal implica sacrificii deoarece acesta necesita timp si dedicare maxima pentru a deveni realitate. ca produse rationale. care îi confera statutul de fiinta superioara cu o viata marcata de un sens ce depaseste biologicul. II. În concluzie. Consider ca afirmatia sa este adevarata. prin mijlocirea ratiunii si a ideilor. care poate deveni dura. ideile. Pe de alta parte. în absenta unui demers rational totul s-ar cantona într-o lume lipsita de aspiratii. În al doilea rând. ratiunea este ceea ce deosebeste omul de animal. omul a ajuns sa impuna o ordine lumii. În concluzie. Consider ca ideea este tot ceea ce detinem mai însemnat. . ea reprezentând incursiunea mintii umane în planul absolut. II. iar ideea este un produs al ratiunii. În primul rând.

sau cu atât mai putin echivalentul succesului. respectul de sine si respectul fata de ceilalti. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic. pot face referire la faptul ca multe studii de specialitate arata ca factorii care au un rol decisiv. cât si în viziunea celorlalti. II. facând diferenta dintre eu si un altul. de vis. Multi oameni nu reusesc în viata doar datorita inteligentei. Pornind de la o idee. atât în plan profesional cât si în plan social. conform careia inteligenta înseamna succes este nefondata. putem ajunge sa înfaptuim lucruri surprinzatoare atât pentru noi. o capacitate extraordinara. permanenta încercare de a schimba ceva în viata de zi cu zi tine de natura umana. fara îndoiala. lumea e „visul sufletului nostru”. au o pondere mult mai ridicata decât inteligenta. În concluzie. un om cu o inteligenta peste medie care si-a câstigat un statul privilegiat într-un domeniu de activitate.În primul rând. nu l-a ajutat sa faca fata ispitei. Pe de alta parte. disciplina. Nu în ultimul rând. ci si datorita capacitatilor de a stabili si de a atinge anumite obiective. În fond. de conservarea dorintei de a merge mai departe. În al doilea rând. pentru a-si satisface nevoia de „ideal”. Reuseste sau nu sa-si atinga „idealul”. lasându-se „învins”. dincolo de realul si concretul vietii avem nevoie si de iluzie. de exemplu. precum cunoasterea de sine. A fi inteligent nu înseamna totul în viata. dar si spirituala. În concluzie. cum sunt drogurile. Trebuie numai sa credem cu adevarat. În acest caz. inteligenta este doar „un atu” în lupta pentru afirmare a propriei identitati si în fata tentatiilor. avem dimensiune materiala. Sufletul – latura sensibila a personalitatii noastre. alte calitati sunt necesare. Iluzia si visul pot sa-i ofere aceasta forta. 36 (inteligenta) Consider ca afirmatia lui Mihai Ralea din „Scrieri”. cum ar fi avansarea într-o pozitie sociala mai buna. nu trebuie uitat faptul ca suntem fiinte duale. În al doilea rând. dar daca nu este completata si de alte capacitati nu poate face diferenta. nicidecum garantul succesului. care îsi construieste instinctiv si o imagine a idealului. poate sa se dovedeasca a fi foarte slab în fata unei tentatii foarte mari. as mentiona ca uneori iluzia poate duce la realitate. ci si ceea ce încearca sa-si cladeasca în paralel. victoriei. . care ne apare initial doar ca o iluzie. precum munca. Din acest exemplu reiese faptul ca inteligenta. motivarea sau autocontrolul. Inteligenta este. exista oameni foarte inteligenti care cad prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate. ne defineste chiar individualitatea. omul are nevoie permanent de speranta.

de cele mai multe ori. o autodistrugere la nivel moral pentru cel stapânit de acest sentiment. se poate afirma faptul ca societatea omeneasca este. într-un cuvânt ipocrizia. Prin urmare. în primul rând. cât si despre propria persoana. înfatisarea realitatii inconvenabile într-un mod care sa le faca placere celorlalti. O persoana care le spune mereu celorlalti ceea ce îsi doresc sa auda. în mare parte. În primul rând.II. apelarea la ipocrizie îl influenteaza negativ chiar pe cel care alege aceasta atitudine. Unii oameni recurg la ipocrizie pentru a obtine de la ceilalti ceea ce îsi doresc. În al doilea rând. Altii considera ca este mai bine sa îi minta pe cei din jur decât sa îi raneasca spunându-le un adevar neplacut. o decadenta spirituala a celor invidiosi. ci si esential pentru cel în cauza. un bun câstigat de înfaptuitor. 38 (ipocrizie/ falsitate) Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia refuzul sincer este de preferat aprobarii ipocrite. ascunderea adevaratelor sentimente. Calinescu este. indiferent de circumstante. II. înclinata spre a minimaliza realizarile celor care. Actul de a fi remarcat este înteles într-un mod superficial. de aceea ma declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul. care îsi disimuleaza trairile interioare si care îsi ascunde adevaratul caracter devine frustrata din pricina imposibilitatii de a-si manifesta . Greseala consta în actionarea sub impulsul invidiei care determina. este reprobabil deoarece nu exista nicio scuza pentru înselarea deliberata a semenilor. aratându-se mereu dispusi sa-i urmeze si sa îmbratiseze credintele lor. si cel de-al doilea caz. desi diferit din punct de vedere al motivatiei fata de primul. implicit. opinii si dorinte în spatele unei atitudini aprobative. Rezultatul unei astfel de manifestari colective va produce o inversare a valorilor si. La fel cum Mihai Eminescu sustinea în poemul filozofic „Scrisoarea I”. Pe de alta parte. celor care sunt astfel încurajati sa-si creeze o imagine eronata atât despre ceea ce îi înconjoara. a întelege si a pretui un om de valoare reprezinta. dorintei de autoafirmare îndreptata într-o directie gresita. prin munca lor au contribuit la evolutia acesteia. iar evolutia în ierarhia sociala este realizata prin subaprecierea meritelor oponentilor si nu prin cultivarea propriilor valori. le dauneaza în primul rând celor carora le este prezentata o versiune mult distorsionata a adevarului. am putea spune. dispretul fata de „omul exceptional” reprezinta o negare a calitatilor regasite într-o masura mai mare în felul sau de a fi. Acest tip de discreditare se datoreaza. 37 (invidie) Îndemnul exprimat de G. nu numai necesar pentru ca omul sa-si poata recunoaste „specificitatea speciei”.

II. aptitudinile definesc o persoana. ironia ca parte din comportamentul unei persoane nu confera popularitate. cum ar fi predilectia permanenta a unei persoane catre ironie. consider ca afirmatia lui Tudor Musatescu este adevarata si ca este întotdeauna necesara exprimarea sentimentelor si a parerilor sincere. iar un soi de ironie subtila va trece probabil neobservata. va fi acceptata de ceilalti. înca din cele mai vechi vremuri. te face doar temut. sunt de acord cu aceasta afirmatie întrucât ironia folosita excesiv poate da impresia de artificial. popularitatea poate sa survina si din aspecte negative. în sens pozitiv. 39 (ironie) Tudor Vianu afirma în Opere faptul ca persiflarea nu îti acorda statutul de popular. Caragiale a fi cât se poate de veridica. efectul va fi renegarea acelei persoane într-un grup si. de ce nu. natural. istoria este totodata cauza si efect. Consider afirmatia lui I. de inedit. dar nu atunci când devine o constanta în modul de a fi al unei persoane. temperamentul. II. poate mai important. încurajatoare. într-o societate. Personal. Astfel. de ce suntem ceea ce suntem. de cele mai multe ori. iar lumea va încerca sa se distanteze de un astfel de individ. chiar daca în multe situatii aceasta cale nu e usor de urmat. pentru ca ironia presupune de multe ori si o usoara batjocura. întrucât istoria reprezinta depozitul întregilor noastre actiuni. deoarece cu ajutorul constiintei formate pe axa timpului. presupune a fi simplu. ajungând pâna la a înlatura persoanele din jur. asa cum am precizat mai sus. iar în functie de gradul lor de dezvoltare. . ci. L. ceea ce suntem si. atât un exemplu pentru prezent cât si un avertisment si o îndrumare pentru viitor. Caragiale sustine ideea unei natiuni ce ar trebui sa vada în istorie ghidul spre viitor. iar ironia nu reuseste decât sa te faca temut. Consider ca oamenii nu îsi câstiga popularitatea prin intermediul unei singure trasaturi de caracter. În cazul în care ea e dusa la extrem.adevarata personalitate si poate ajunge treptat sa creada ca numai afisând permanent o atitudine aprobativa. În concluzie. Fara îndoiala ca ironia îsi are rolul ei. martor al trecutului. ci ansamblul de trasaturi si modul în care acestea se combina. vom reusi întotdeauna sa descoperim valori precum adevarul si virtutea. cordial fata de toata lumea. a avea un comportament prietenos. A fi popular. Pe de alta parte. de originalitate va surveni si popularitatea. 40 (însemnatatea cunoasterii istoriei) I. L. În concluzie. Personalitatea. ci printr-un ansamblu a acestora.

Da. Marcel Proust spunea despre întelepciune ca noi nu ne nastem cu întelepciunea. este aceea ca omul înzestrat cu inteligenta nu poate fi manipulat. Prin cunoasterea trecutului se va atinge virtutea mentionata de scriitor. presupune armonie între minte si inima. pe care fiecare om îl întelege diferit. dar o folosesc pentru a crea lucruri bune. Ma numar printre cei ce considera ca Brâncusi a facut o afirmatie adevarata întrucât oamenii dotati cu inteligenta nu doar o constientizeaza. nu se poate discuta despre un adevar unic al întelepciunii. În concluzie. fara însa a exclude carentele. cei care nu au o constiinta istorica sau cei care îsi uita trecutul risca sa nu-si cunoasca propria individualitate cu avantajele si limitele ei. poate fi dobândita pe timpul vietii. consider ca întelepciunea ne poate caracteriza pe fiecare dintre noi daca avem rabdare în a o dobândi. Exista opinii care sustin ca anumiti oameni se nasc întelepti. însa depinde de fiecare cum asimileaza experientele pe care le traieste. în vreme ce exista si opinii care cred ca întelepciunea se dobândeste odata cu câstigarea experientei. II. dar putem sa speram ca într-o zi aceasta capacitate superioara de întelegere si de judecare a lucrurilor va reprezenta una dintre cele mai remarcabile calitati ale noastre. în opinia mea.Un alt argument în sprijinul afirmatiei citate îl constituie formarea unei game de valori. care este perfectiunea starii umane. II. ca ea trebuie descoperita în noi însine în urma unei calatorii pe care nimeni nu o poate face în locul nostru. Întelepciunea presupune echilibru. în sensul ca nu exista o masura unica care sa cuantifice precis acest concept. nu stim exact care este misterul ei. lucruri si fapte care sa reflecte trasaturile lor de caracter si principiile puternice pe care le au. În concluzie. 41 (întelepciune) Afirmatia lui Constantin Noica cuprinde în sine un mare adevar si anume acela ca nu se poate vorbi de un adevar al întelepciunii. ci din contra. În primul rând. În al doilea rând. ci se poate discuta despre profunzimea conceptului si despre starea de spirit pe care ti-o confera. întelepciunea este un nivel spiritual atins de o persoana. Astfel artistul sustine ca cea mai importanta deosebire între destepti si inteligenti. întrucât istoria reflecta atât victoriile cât si esecurile. Întelepciunea. frumoase. 42 (inteligenta) Constantin Brâncusi se foloseste în afirmatia sa de nuantele diferite pe care limba româna le are pentru a denumi în contexte diferite o singura trasatura. ce nu pot fi atinse decât prin exemple elocvente care îndeamna generatiile viitoare la asimilarea lor. De .

de aceea cred în ideea citata. În primul rând. aceasta „interzice orice paradis”. Consider ca lenea anuleaza un aspect important si necesar oricarei initiative umane – entuziasmul. Prin urmare. oamenii cu adevarat valorosi. sa adauge talentului si munca necesara înfaptuirii lucrurilor marete. Inteligenta nu este suficienta pentru a fi un om de seama. Mai mult.cealalta parte oamenii destepti sunt constienti de abilitatile lor. pentru a sti în care sa ne încredem . 43 (lene) Afirmatia lui Nicolae Iorga. surprinde unul dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. pentru ca modul în care personalitatea fiecaruia conlucreaza cu ea da societatii cele doua categorii de oameni: inteligenti si destepti. daca ne lasam acaparati de aceasta stare de lene vom pierde multe dintre bucuriile vietii cum ar fi. 44 (libertate) . II. fara vreun efort personal. Desi atât cei inteligenti cât si cei destepti sunt înzestrati. care merita sa fie apreciati sunt cei inteligenti pentru ca ei au stiut cum sa valorifice acest dar. ne poate transforma în niste persoane fara scopuri în viata. sta doar în puterea noastra sa alegem daca vrem sa ne sinucidem „blând”. luând afirmatia data ca pe un avertisment. lipsita de implicare. Cred ca rostul omului în viata este acela de a crea. aici granita între cele doua idei fiind greu de stabilit. conform careia „Lenea e sinucidere blânda”. fara dorinta de a construi ceva si asteptând doar ca totul sa ne fie dat. cum spune Vasile Ghica. de ceea ce întreprinde. ne face sa dam înapoi. sau sa ne umplem existenta cu împliniri. dar nu au o personalitate destul de puternica pentru a realiza ceva prin forte proprii fiind usor de influentat. savoarea emanata de o victorie obtinuta prin efort propriu. însa odata instalata lenea. o atitudine pasiva. aflat în strânsa legatura cu vointa. Lenea poate fi considerata un lux permis în mod nejustificat. daca ne gândim la existenta noastra limitata în timp De multe ori omul este definit de ceea ce face. de a lasa ceva în urma. Constantin Brâncusi reda adevarul în afirmatia în care sustine ca trebuie sa facem diferenta între oamenii destepti si cei inteligenti. fara dorinta de a ajunge „undeva” existenta este inutila. În concluzie. II. sa nu realizam nimic. în consecinta. Or. sa renuntam înainte de a începe si. de exemplu.

ci cum ne folosim de el si în ce scop. conform careia . Riscul provoaca teama. descumpaneste. II.A. ca o componenta de baza a libertatii.apararea intereselor limbii românesti e una din garantiile viitorului nostru national si prin urmare o sfânta datorie patriotica” e adevarata. Semn de individualitate a poporului. Avem si o libertate. Cum orice alegere poate fi buna ori rea. Pe de alta parte. Odata depasite aceste ezitari trebuie sa facem alegerea fara a ne lasa influentati de altii si sa ne asumam urmarile. sovaiala face corp comun cu alegerea care sta pe cale sa se produca. valoarea acestei comori. sau nu.. românii au avut un respect deosebit pentru graiul prin care s-au transmis de la o generatie la alta marile noastre valori spirituale. Ajungem la reusita sau la esec. ea atrage dupa sine reusita sau esecul. ce vine din adâncurile trecutului nostru. adevarata emblema a simtirii si spiritualitatii românesti. ma declar întru totul de acord cu aceasta idee. important e ca ne-am exercitat dreptul de libertate în alegerea facuta si nu în ultimul rând am câstigat experienta pentru viitor. un dar pe care fiecare l-a primit la nastere. Efortul de valorificare a potentialului expresiv al graiului stramosesc a fost si este considerat în cultura noastra un adevarat act patriotic. facând abstractie de ceilalti. În primul rând. în care sunt exprimate sentimentele de adânca dragoste si pretuire pentru limba romana. limba romana oglindeste viata si idealurile oamenilor plaiurilor carpatodunarene. considerând ca libertatea este o lege a naturii în fiecare dintre noi. întelepciune. un fel propriu. dar si de instinct. trebuie redescoperita de fiecare noua generatie. la împlinirea de sine.Bassarabescu. omul este liber în fata limitelor sale. atâta timp cât o constientizam si încercam s-o valorificam. de interes. De multe ori de-a lungul vietii se face simtita prezenta ezitarii în fata deciziei. Avem deci un destin. constituind constiinta de sine a uni neam nevoit sa-si apere permanent independenta si integritatea. care va gasi în ea un stravechi tezaur de gândire. Personal. Libertatea e nemasurabila. Aici intervine alegerea. În concluzie. 45 (limba româna) Consider ca afirmatia lui I. Muzicalitatea si farmecul limbii române au transformat-o într-un cântec. natural de a fi. simtire. având drept repere propriile-i principii care îi vor servi. . Sunt însa de parere ca important nu este faptul ca am primit acest „dar”. simbol al frumusetii artistice a carei expresie deplina este în creatia populara doina.Afirmatia lui Mihail Sadoveanu se refera la libertatea de a actiona conform propriilor principii. inhiba.

II. asa dupa cum afirma si I. Reflex al existentei noastre milenare pe acest pamânt. mai ales în contextul actual. Nu trebuie sa uitam însa ca limba nationala este un element care contribuie la conturarea identitatii unui popor si. în care globalizarea devine un fenomen din ce în ce mai important si determinant în evolutia fiecarei societati în parte. 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor) În conditiile unei epoci în care globalizarea are un rol din ce în ce mai important. apararea intereselor limbii românesti e o garantie a viitorul nostru national. În primul rând. limba se constituie ca un proces în continua devenire. Calinescu sustine ideea ca operele literare sunt valoroase în masura în care granita dintre realitate si fictiune este abia perceptibila. cu atât cititorii devin mai interesati sa cunoasca opera respectiva. G. care îl individualizeaza si nu poate fi descris prin generalizari. având puterea miraculoasa de a ne exprima pe toti prin inepuizabila ei frumusete si forta de expresie. si au .Bassarabescu. exista mai multe modalitati de pastrare si cultivare a identitatii nationale.A. exista riscul ca identitatea nationala a unui popor sa fie puternic estompata. trebuie privita ca un „actul de noblete a unui neam”. Cu cât personajele par a fi mai reale. particularizeaza un popor. Vasile Alecsandri utilizeaza metafora „act de noblete” în descrierea acesteia. limba nationala defineste identitatea unui popor. 47 (impactul literaturii asupra cititorului) În prima afirmatia citata. limba nationala individualizeaza si atesta un trecut istoric si o evolutie nationala. prin trimitere la ceea ce desemneaza cuvântul „nobil”: ceva nobil are întotdeauna trasaturi. acest fapt apare cât se poate de bine evidentiat prin tendinta actuala de a utiliza o limba de circulatie internationala. ci doar transfigureaza anumite aspecte ale ei. Desigur. cu atât receptorii problematizeaza mai mult. este ca aceasta nu copiaza realitatea. Ceea ce trebuie sa stie însa un cititor despre o opera literara. fiind un factor determinant în crearea si mentinerea acesteia. Cu cât opera pare mai reala. exemple în acest sens putând fi istoria sau valorile folclorului unui neam. asa cum afirma Vasile Alecsandri. însa limba nationala este trasatura suprema care individualizeaza un popor de altul. În concluzie. II.Deci. Autorii au încercat de-a lungul timpului sa-si apropie cât mai mult creatiile literare de realitate. asa dupa cum am mai mentionat. scriitorul fiind de altfel un adept declarat al formulei estetice realiste. De aceea.

În masura în care fiecare om e diferit de celalalt. importanta este puterea unui scriitor de a-l face pe cititor sa-i accepte comunicarea. Omul aspira în mod natural la mai mult. de aici pâna la o adevarata drama personala nu mai este decât un pas. ideea pasajului ar fi aceea de a nu uita sa traim frumos. Daca ne petrecem toata existenta în a atinge perfectiunea. simulându-si atitudinea în diferite situatii ale vietii. . iar nadele – capcanele vietii. încercarile pe care trebuie sa le trecem. unul metaforic. Fiind fiinte sociale nu de putine ori avem tendinta de a ne compara cu cei din jurul nostru si de a trage în mod pripit concluzia ca ceea ce reprezentam nu ajunge nici pe departe la înaltimea valorii altora. asa cum se poate observa si din citatul dat. Cu cât autorul reuseste sa se apropie mai mult de realitate cu atât cititorii devin dornici sa citeasca si sa mizeze pe „veridicitatea” scrierii. limbajul utilizat fiind. viziunea ar trebui sa se schimbe si valorile reprezentate de cei din jurul nostru ar trebui doar sa ne ambitioneze în încercarea de a le atinge si noi. reprezinta lumea. II. În fond. absolutul s-ar putea sa uitam a ne bucura de lucrurile marunte. Trecând de la limbajul figurat la cel denotativ. pentru a se putea pregati pentru ce îi ofera viata sau din contra. în modalitatea prin care creatorul prezinta printr-o viziune subiectiva realul. în masura în care defectele unuia pot reprezenta calitati pentru celalalt. literatura are un impact mare asupra cititorilor în masura în care îi poate atrage si interesa prin placerea estetica pe care vizeaza sa o induca. Marea. Marin Sorescu însa formuleaza propria sa conceptie referitoare la acest subiect prin piesa „Iona”. În concluzie. vrea prin intermediul literaturii sa evadeze din realitatea de care este înconjurat. 48 (despre conditia omului în lume) Definirea conditiei omului în lume tine de domeniul filosofiei. Asta nu însemna sa ne multumim cu ceea ce avem. pestii care o populeaza – oamenii. dar permanent trebuie sa avem în minte si gândul ca viata noastra e limitata. Abordând tema data dintr-o alta perspectiva. vrea sa creada într-o alta „realitate”. ci doar sa fim caracterizati de un echilibru în ceea ce priveste raportul ideal – real.tendinta de a se pune în locul personajelor. Cititorul îsi doreste sa gaseasca într-o carte situatii noi de viata si prototipuri umane cât mai reale. Consider ca indiferent de mrejele pe care viata ni le ofera pentru a ne ademeni într-un fel sau altul. care va fi calea pe care o va urma. care dau culoare vietii. as sublinia faptul ca pentru fiecare persoana „scopul vietii” poate sa fie reprezentat de alte valori. preocupându-i în special pe existentialisti. la mai bine. de alte idei decât pentru ceilalti. Originalitatea unui scriitor consta în tehnicile pe care acesta le foloseste pentru a-si convinge cititorii sa creada fictiunea propusa. important este ca fiecare dintre noi sa-si stabileasca foarte bine.

lupta denota curajul celui ce îndrazneste sa îsi sustina opinia. În cele mai multe cazuri. În al doilea rând. sa lupte pentru ideile si idealurile sale. orice om ar trebui sa fie constient de faptul ca lupta este echivalentul supravietuirii. într-o problema în care se confrunta cu piedici din partea celor din jur. ca s-a încercat modificarea unor aspecte considerate incorecte decât resemnarea cu gândul ca desi solutii existau. pot pierde chiar lupta cu viata însasi. nu a avut cine sa preia initiativa sa lanseze ideile inovatoare si ulterior sa le sustina. dimpotriva. curajul reprezentând nu o dovada de inconstienta. Lupta dreapta poate fi considerata o trasatura fundamentala a omului. ci forta morala de a înfrunta primejdiile si neajunsurile de orice fel. pentru ca aceasta poate însemna o determinare mai ferma în actiunile viitoare. lupta e importanta chiar daca e urmata de înfrângere. Înfrângerile nu trebuie considerate a fi demoralizatoare ci. sau de satisfactia unei victorii. cu siguranta. sa impulsioneze. În primul rând. ambele consecinte sunt elemente ce te pot orienta spre a atinge fericirea la un moment dat. afirmatia lui Steindhart conform careia lupta este vazuta ca o actiune obligatorie. O adevarata mama simte nevoia de a fi alaturi . sa ia initiativa într-un domeniu. în general expresia desemnând ansamblul însusirilor umane care determina aspectele esentiale ale existentei individuale. e clar ca nu e posibila o definire unica a „conditiei umane”. o importanta mult mai mare o are faptul ca lupta a fost data. conditia de a o câstiga nefiind una esentiala. independent de factorii sociali. trebuie sa motiveze si mai mult. Nu în ultimul rând.Concluzionând. acesta fiind mijlocul prin care se poate apara de agresiunile ce provin din exterior. II. iar cei ce renunta fara a încerca macar sa câstige batalie cu batalie. Ramâne ca fiecare sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita personalitatii sale pentru a trece frumos prin viata si pentru a-si descoperi menirea. ca se putea schimba ceva. Deci. 49 (lupta) În opinia mea. încurajând pe fiecare sa încerce sa se afirme. cea dintre o mama si copilul sau. aceasta fiind capabila întotdeauna sa ierte. 50 (dragostea de mama) Ma numar printre cei care sunt de acord cu ideea expusa în afirmatia lui Honore de Balzac din opera „Gobsek” conform careia capacitatea de a iubi a unei mame este nemarginita si neconditionata. Una dintre cele mai puternice legaturi interumane este. este încarcata de spirit combativ. II. aceasta legatura nu poate fi clatinata de niciun factor extern.

sar putea îndrepta în cautarea unui sfat sau în cautarea întelegerii. mama este aceea care. II. fiind inautentica. si sa-i înteleaga acestuia deciziile chiar si în momentul în care ele nu sunt bazate pe o ratiune corecta. în mod obisnuit. un om care este mândru de ceea ce a reusit sa realizeze sau sa obtina. Este bine stiut faptul ca mama este persoana la care oricine. omul mândru. Astfel. e imposibil sa întelegem pâna la capat de unde poate veni iertarea din inima mamei. va fi. II. îsi dovedeste siesi ca este cu un pas înaintea celorlalti. 52 (melancolie) . Un prim argument în acest sens este ca a fi mândru înseamna a nu da dovada de falsa modestie. ci ar trebui sa reprezinte o motivare pentru ceilalti. continuând sa îl iubeasca si implicit. care trebuie manifestata plenar. un om care impune respect chiar prin felul sau de a fi. este permanent dispusa sa-l ajute. în sens pozitiv. Din aceste considerente definirea metaforica a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivita. îsi va ierta copilul. Mândria. iar acest lucru sporeste încrederea de sine si întareste personalitatea. în felurite situatii. într-o lume plina de interese mediocre si meschine.de copilul sau în orice situatie si ipostaza. Ca o concluzie. sa îl îndrume spre un echilibru mai bun. este o parte a personalitatii. într-o lume în care înca se mai respecta regulile nescrise ale legaturilor între oameni. 51 (mândrie) Mândria pe care un om o simte si o exprima cu privire la realizarile sale îl face sa îsi construiasca si sa îsi fortifice personalitatea. falsa modestie înseamna suprimarea adevaratei personalitati a unui om. atunci sar darâma ideea bine stabilita a sprijinului permanent si neconditionat al oricarui om. Al doilea argument ce poate veni în sprijinul afirmatiei lui Petre Pandrea este acela ca. În concluzie. se poate afirma ca citatul din Petre Pandrea ar trebui sa aiba un ecou în mintea fiecaruia. atât pentru el cât si pentru societate. pentru ca ei sa depaseasca aceasta conditie de mediocritate. atâta timp cât mândria nu se transforma în infatuare. în primul rând. într-o lume plina de mediocritate. ca este unic. sa-l ghideze în viata. Daca aceasta nu ar avea resurse spirituale suficiente sau ar refuza sa îsi ierte copilul. Realizarile nu ar trebui ascunse. Tot astfel.

sigur. într-un loc ascuns. ceea ce iubeste. poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania. pentru lucrurile rapite de timp (cum se întâmpla în poemul „De iarna” ). tema dorintei de izolare. În al doilea rând. în cazul în care nu este însotita de iubire. el simte nevoia de a evada si devine obsedat de problematica mortii si a sinuciderii. psihologie etc. de exemplu. este efemer. este considerat unul dintre cei mai impresionanti melancolici. fiind sigur ca la un moment dat un alt lucru iubit îi va fi rapit. Aici melancolicul îsi tese o retea de vise si sperante deoarece. în primul rând. sociologie. comparând definitia recunoscuta a melancoliei si coroborând-o cu exemplul unui melancolic tipic. la fel ca si propria sa existenta. care conduce catre dorinta de izolare de tot. renunta la pozitivism. 53 (mila) Sunt de acord cu afirmatia lui Garabet Ibraileanu. si anume. foarte nobil daca este sincer si crestinesc. Pierderea unui obiect sau a unei fiinte apropiate ne poate lasa într-o stare de tristete profunda. deoarece persoanei careia îi „adresezi” acest sentiment se poate . Emil Cioran este de parere ca melancolia este rezultatul constientizarii brutale a omului ca tot ceea ce el cunoaste. trebuie sa stea cel mai înaltator sentiment. mila trebuie sa fie însotita de iubire. Acesta a folosit în poeziile sale teme precum regretul pentru trecut. Acesta simte ca lucrurile „trec” si este îngrozit de perspectiva opririi lor. În primul rând. va propun sa analizati portretul unui melancolic veritabil. Asadar. mila. el alege sa se izoleze si sa mediteze la nedreptatea sortii de a fi muritor. Prada ideilor negativiste si pustietatii sufletesti. de rupere de lume (în poezia “Rar” ) si cea a neantului existential („Plumb” ). putem afirma just ca Emil Cioran a intuit corect cauza principala a melancoliei. deoarece la baza tuturor celor întreprinse de om. Consider ca afirmatia lui Cioran este pertinenta. poate fi ofensatoare. este în concordanta cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie. II. În concluzie. mai presus de toate. aparent fara motiv. se desprinde de lume. pentru a va convinge si mai bine de veridicitatea cuvintelor lui Emil Cioran. omul se afunda într-o lume întunecata.Melancolia apare în momentele în care simtim ca realitatea ne dezamageste si se identifica cu starea de tristete vaga. întrucât. deoarece consider ca mila este un sentiment frumos. George Bacovia. acela al iubirii. În al doilea rând. aceea a „tristetii de a fi”.

pe de o parte. nicio minciuna nu ar trebui spusa. Din pacate. desi este fiinta rationala. În primul rând. esenta omului este reprezentata de pasiune. deoarece fiecare aduce dupa ea o alta minciuna. dupa cum am spus. deoarece o minciuna spusa initial pare un lucru inocent si inofensiv. Actele de caritate întâlnite în zilele noastre la tot pasul sunt rareori însotite de mila crestineasca împletita cu iubire. dar mai multe minciuni spuse în timp pot distruge sufletul unei persoane. doar o iluzie. structura morala a unui caracter. ci sentimentul inautenticitatii existentei. când spui o minciuna nu ai cum sa dai înapoi. creându-ti o viata falsa. II. O viata cladita pe minciuna este ca decorul calp al unui teatru. Eu consider ca are dreptate deoarece. poate fi. foarte vizibil. multi uitând. iar daca esti descoperit obrazul ti „se înroseste” În al doilea rând. de multe ori. asa cum spune si criticul. atunci când mila nu este dublata si de iubire. În primul rând. oricând poate distruge: aflata. toate duc spre o viata în negare. mai ofensatoare decât dispretul. distruge viata interioara. cum spune Cantemir). „Cine spune minciuna întâi obrazul îsi rusineaza. iar mai pe urma sufletul îsi ucide”. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune) Titu Maiorescu sustine ca omul se lasa condus de inima în momentele în care ratiunea ar trebui sa îi dicteze directia finala. Ea reprezinta capacitatea specific umana de a distinge binele de . ratiunea arata alternativele deciziei optime. coerenta launtrica a fiintei („sufletul”) În concluzie. 54 (minciuna) Sunt de acord cu afirmatia lui Dimitrie Cantemir. trebuie sa mergi pâna la capat. În concluzie. II. într-o spirala care nu poate duce la nimic bun. ca discretia însoteste cel mai bine caritatea. pentru ca are multe ramificatii si consecinte. Minciuna este ca o boala a sufletului. chiar ramasa ascunsa. ca anul nu este alcatuit doar din zile de sarbatoare si. oricât de nevinovata ar parea. Poate ca unii prefera sa înfrunte direct dispretul decât viclenia acestui tip de mila. distruge imaginea sociala a unei persoane („obrazul”. Oricât de inofensive par unele minciuni.simti umilit sau dispretuit. vise si aspiratii. aceste acte se fac doar în apropierea sau cu ocazia marilor sarbatori crestine si în „luminile rampei”. fiind în acelasi timp riscanta si. pe de alta parte. nu numai frica de a fi prins îti „ucide” sufletul. sentimente.

rau. asemeni modului în care anticipam durerea. Dar oare de ce ne sperie atât de tare un lucru atât de firesc? Un prim argument ce sustine ideea exprimata mai sus ar fi acela ca frica de moarte se naste din cauza ca suntem mult prea legati de viata. identificându-se cu vocea interioara a omului. tindem sa ne lasam ghidati de pasiune si sa urmam calea inimii. oricâte convingeri livresti am avea. II. Omul trebuie sa moara. ca orice e viu. creste. ajutându-se reciproc. în care se afla dorintele si trairile noastre interioare. pentru ca în fond nu este vorba de altceva decât despre doua ramuri ale aceluiasi copac. 57 (modestie) Cred ca ideea principala din afirmatia lui Nicolae Iorga este aceea ca omul modest îsi cunoaste mult mai bine interiorul. De aceea. de ceea ce este material. Se naste. oricât de multa încredere am fi investit în acestea. fiindca ea reflecta ceea ce ne dorim cu adevarat. se înmulteste si moare. pasiuni. Prin urmare. Omul incapabil de a cunoaste moartea va fi incapabil sa cunoasca viata. indiferent de moment sau situatie. Diversele carti aparute de-a lungul timpului. eu cred ca în momentele hotarâtoare. apasa inconstient chiar si asupra celor mai neinstruiti dintre noi cu greutatea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. În concluzie. ea lasa ratiunea sa îsi „expuna” variantele si o alege pe cea potrivita. care este mai de pret si poate . Însa rolul sau de judecator este diminuat de fondul sentimental permanent activ. omul este un cumul de sentimente. Un al doilea argument ce vine sa întareasca afirmatia se refera la faptul ca noi ne formam o imagine culturala. educata asupra fenomenului mortii facându-l traumatizant. nimeni si nimic nu ne va oferi în cursul vietii vreo certitudine asupra mortii pâna când experienta acesteia nu va deveni personala. „directia finala o da inima” deoarece. Prin urmare privim moartea cu spaima si cu îngrijorare. dincolo de ratiune. de a alege si de a actiona responsabil. este singura capabila sa stie ceea ce este mai bun pentru noi. Moartea este vazuta de oameni ca un element negativ al vietii. Având în vedere argumentele de mai sus. 56 (relatia viata-moarte) Sunt de acord cu afirmatia exprimata de personajul Victor Petrini deoarece moartea este un lucru cât se poate de normal si de natural. ca o pieire definitiva ori ca o catastrofa. iar acest lucru ne împiedica sa întelegem ce este moartea. nazuinte care îl definesc întreaga viata. II. Asadar. Un alt argument ar fi ca inima. Numai traind vei ajunge sa mori. ratiunea si pasiunea ar trebui sa fie complementare. în legatura cu subiectul mortii.

sa capeti calitatea modestiei si sa devii în ochii tai eroul care ai dorit mereu sa fii. Dupa parerea mea. esti luat drept fraier sau fara caracter. în opinia mea. pentru ca. moralitatea se bazeaza pe cunoasterea legilor si a drepturilor omului. si reprezinta faptele în locul cuvintelor. În al doilea rând. în zilele noastre. versetul 4: „De aceea oricine se va smeri (ca acest copilas). În primul rând. întrucât o persoana integra îsi respecta semenii si totodata pe ea însasi. trebuie sa fie toleranta cu celelalte persoane si sa nu judece pe nimeni dupa aparente. . modestia este. dispareau? Eram uimiti de atitudinea lor. si ne doream foarte mult sa fim si noi ca ei. De câte ori nu am vazut. o persoana morala trebuie sa fie întotdeauna mai exigenta fata de sine decât fata de ceilalti. nefacând caz de popularitatea lor. la desene animate. sa fii modest nu înseamna sa mergi privind în jos. nu aveau posturi importante. De asemenea. De obicei. dupa ce salvau lumea. mai cu seama. De exemplu. copii fiind. capitolul 18. desi erau oameni normali atunci când nu purtau hainele de supererou. modestia este una din virtutile crestine pe care trebuie sa le dobândeasca un om pentru a accede la viata vesnica promisa de Dumnezeu oamenilor credinciosi. modestia cântareste mai mult decât mândria. II. o persoana morala trebuie sa aiba o serie de calitati morale. în Epistola dupa Matei. cu bun-simt si sa se autocunoasca pentru a-si putea stabili anumite principii în viata. ci lucrau ca orice om. o calitate foarte putin întâlnita într-o lume în care competitia primeaza. Sunt de acord cu afirmatia aceasta si voi demonstra de ce. În primul rând. milosi etc. smeriti. nu-i asa? În mod sigur. pentru ca persoanele înzestrate cu aceasta calitate sa stie sa actioneze întotdeauna corect. dupa cum spune si Biblia. Trebuie. ci sa te cunosti pe tine însuti. eroi care. Principiile sunt esentiale pentru moralitate. sa practice ea însasi atitudinile morale pe care le doreste de la ceilalti. 58 (moralitate) Sunt de acord cu afirmatia „Moralitatea se razima pe respectul [fata] de altii si pe respectul de sine”. va fi cel mai mare în Împaratia cerurilor”. În viata. daca esti modest. întrucât un tip moral are un mod de viata bine organizat si nu îsi încalca regulile impuse asa de usor. Concluzia pe care o putem deduce din aceasta afirmatie este faptul ca o persoana morala trebuie sa fie indiscutabil toleranta.mai frumos decât exteriorul pe care îl vede „acel care se potriveste în oglinda”. în acest fel ea putând sa se analizeze mai bine si sa-si stabileasca anumite principii dupa care sa se ghideze.

pe care nu o mai întelege si nu o mai protejeaza. organizându-si existenta conform marilor cicluri naturale. ci volumul imens de munca si dorinta de autodepasire. numai prin consecventa. oferindu-i toate bogatiile si frumusetile sale. apa. prin cultura si civilizatie. deci este o valoare obtinuta prin munca. Din aceasta perspectiva. Comunitatile traditionale. În concluzie. dar si spirituala. fara efortul de a munci permanent asupra noastra si nu numai pentru ceea ce este strict material. În primul rând. putem întelege ca natura este ansamblul de lucruri si fiinte din univers care nu face prea mari sacrificii sa ne învete sa traim. cultura înseamna cunoastere. iar experienta cunoasterii trebuie sa fie asociata cu bogatia de a fi cult. 60 (natura) Pornind de la afirmatia lui Nicolae Iorga: „natura-ti da zilnic exemplul de a trai”. acest lucru dovedindu-ne noua ca se poate trai firesc si fara falsuri. traiau în interdependenta cu natura si stiau sa-i asculte semnele. pentru a ne dobândi libertatea personala este necesar ca munca depusa sa fie justa. ci dimpotriva. de munca este nevoie si nu atât de talent pentru a realiza ceva în viata. . onestitate. Din pacate. ea recurgând la naturalete. definirii corecte a unui drum în viata. disciplina si întelepciune. foarte departe de natura. Asadar. Astfel. noi nu vom putea avea acces la cultura si totodata nu vom putea dobândi experienta necesara. Pe de o parte.II. înseamna stradanie si perseverenta în timp. o gândire corecta. vegetatia si animalele care-l hraneau. natura nu are nimic artificial. Ritmul vietii sale se integra firesc în ritmurile naturii. idee ce exprima foarte expresiv. drum pe care fiecare dintre noi alege sa-l urmeze prin mai multa sau mai putina truda. natura îi arata cum sa traiasca. Omul arhaic celebra soarele. II. Thomas Edison spunea ca geniul este „1% inspiratie si 99 % transpiratie”. o activitate întreprinsa poate conduce la libertatea materiala. sa nu creeze prejudicii. munca poate însemna purificarea fiintei. Un al doilea argument adus afirmatiei de mai sus este acela ca omul nu este un „prizonier” al naturii. a munci semnifica a avea o atitudine libera. Pe de alta parte. 59 (munca) E o axioma sa spunem ca munca sta la baza consolidarii caracterului fiecarui om. talentul nativ fac dintr-un om un geniu. Nu în ultimul rând. arhaice. în termeni statistici. inspiratia. ca nu neaparat harul. omul modern a ajuns.

nu cu un mijloc. orice fiinta din univers trebuie sa descopere misterele naturii. nu poate fi fericit. de calitatile si capacitatile celui pe care îl afecteaza. adevarata bucurie fiind savurata intens atunci când speram. ca fiinta rationala. Odata descoperit. în totalitatea ei. Un al doilea argument îl constituie faptul ca viitorul ni-l cream singuri prin ceea ce visam. Cum fiecare este diferit. Acest fenomen conduce la prejudicierea integritatii individului. individul poate cadea în dizgratia celor din jur. fascism. minciuna denota decadenta si lezeaza onestitatea persoanei. rezultatele ei fiind puternice si nocive. afecteaza persoana. singura ei conditie fiind sa o respectam si sa o ocrotim. În concluzie. Pe de alta parte. II. . la subrezirea credibilitatii si a pozitiei ocupate de el în cadrul societatii. prin esenta ei daunatoare. sperante ori idealuri este un om nefericit.". II. deoarece minciuna este unul dintre cele mai imorale lucruri. 61 (minciuna) În opinia mea. Un prim argument ar fi ca fericirea poate fi definita ca fiind suma trairilor pe care le avem legate de împlinirea unui vis. bucurie mult mai mare decât cea din momentul reusitei. afirmatia lui Alexandru Macedonski este cât se poate de adevarata. chiar distrugându-le. vazând fericirea într-un anumit fel. a felului în care îl face pe individ sa fie vulnerabil. deoarece natura este viata în sine. de aici putem trage concluzia ca un om fara visuri. are libertatea de a-si lua drept exemplu de a trai de la ea. Un prim argument ar fi acela ca. degradeaza natura umana. Astfel asociem drumul spre reusita cu un scop. Constiinta fiecarui individ este influentata de sperante. Trebuie mentionat faptul ca minciuna este cea care a dus la declinul unor mari puteri si a determinat instaurarea regimurilor totalitare: comunism. Însa de aici putem deduce ca singurul lucru în comun în definirea fericirii este speranta. Asadar. minciuna. iar noi facem parte din ea. 62 (nadejde) Este foarte adevarat faptul ca „Forma reala a fericirii e nadejdea. care deformeaza realitatea si dezumanizeaza persoana. Ea rapune datorita fortei de persuasiune. afirmatia lui Alexandru Macedonski îsi dovedeste pe deplin valabilitatea. efectele minciunii nu se fac simtite doar la nivelul relatiilor interpersonale.Prin urmare. pervertind relatiile dintre oameni. dupa cum spune Victor Eftimiu în Spovedanii. pâna la urma de aici provenind si fericirea. este cu atât mai dificil sa îi gasim o definitie. netinând cont de sisteme de valori. visam la ceva. Cine nu mai spera. fara ca aceasta sa astepte ceva din partea noastra.

Tot o nedreptate va fi deci si a oferi ceva în mod nejustificat. si nu pe baza altor motive (în functie de simpatii ori interese. între om si natura a existat o legatura speciala. întrucât dreptatea presupune a-i acorda fiecaruia ceea ce merita. Cred ca a actiona injust înseamna a comite o eroare de judecata si este un fapt iesit din sfera moralitatii sau în unele cazuri. 64 (nefericire) Dintotdeauna. dar întotdeauna un element constant. iar apoi a-i atribui ceea ce este în concordanta cu meritele sale. a fi drept presupune a trata pe fiecare în mod obiectiv. II. cand înzestrata cu puteri magice. în opinia mea. Concluzionând. II. De aceea. speranta ca vor fi si ei fericiti ca tine. afirmatia este mai mult decât adevarata. când minimalizata. multi au încercat sa defineasca fericirea si din atâtea încercari au reiesit tot atâtea definitii. când factor negativ. De aceea. sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici. fara de care viata nu ar fi fost posibila. cu adevarat fericit. drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat. esenta ei trebuie cautata în alta parte. consider ca o nedreptate trebuie pedepsita indiferent de modalitatea prin care se realizeaza. Întotdeauna când suntem fericiti. a-l evalua corect. chiar a legalitatii. si atunci când se omite meritul celui în cauza. Prin urmare. Acest lucru însa nu este mereu aplicat în societate. dar si atunci când celorlalti li se da ceva fara ca acestia sa aiba vreo contributie. este vorba de transmiterea sperantei. ce a stârnit atât admiratie cât si controverse. A priva pe cineva de ceea ce-i revine înseamna evident a face o nedreptate. Problema este însa a sesiza injustetea. transmiti si celor din jur starea ta de bine. În primul rând. toate . Pe de alta parte. Fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce i se cuvine strict în functie de ceea ce realizeaza. de exemplu). Natura a fost când element protector. esenta egoista a omului nepermitându-le acest lucru. starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. iar dezinteresul si neimplicarea nu ar trebui sa aiba nici un fel de consecinte pozitive. în primul rând. Ceea ce obtinem noi si credem ca ne face fericiti nu poate fi considerata expresia fericirii. 63 (nedreptate) Consider ca afirmatia lui Ioan Slavici este pe deplin justificata. De fapt. caci ei nu se pot bucura pentru reusita ta. Eforturile trebuie desigur rasplatite.Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este ca atunci când esti fericit. speranta este indispensabila din viata unui om împlinit.daca ar fi sa-l credem pe Schopenhauer.

În general apa este elementul cel mai des întâlnit. gânditorul Immanuel Kant subliniaza importanta simtului datoriei în fata instabilitatii firii umane. omul poate dezvolta un sentiment al inutilitatii. În opinia mea. ca atunci când sufletul îti plânge. II. 66 (noroc) A fi norocos este poate un dar. si ca te poate urmari toata viata la fel cum . pe atât de iluzoriu. el va observa ca sufletul lui e schimbator si atasamentul excesiv pentru munca îi poate fi daunator. II. afara nu va ploua niciodata. când în suflet este senin. ambele aspecte sunt importante când ne raportam la munca dar cheia este sa stim cum sa le îmbinam pentru a avea o etica echilibrata a lucrului. pentru a evolua ca persoana. pentru ca îsi da seama ca e de datoria lui. se va dezumaniza treptat si nu va gasi resursele interioare necesare pentru a continua sa munceasca o perioada lunga de timp. regasind parca în stropii de ploaie picaturile lor de tristete. Apa poate simboliza în acelasi timp împlinire sau disperare. seninatatea. precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece. De accea. soarele stralucitor. de asemenea. deziluzionati sau dezamagiti. cât si labirint. practicarea unei meserii trebuie sa fie însotita de pasiune. dar putem regasi si padurea sau vântul. pentru a evolua într-un domeniu si. Daca omul continua sa lucreze doar atâta timp cât pune suflet. 65 (munca) Problema pe care o ridica munca este ca ea poate fi privita din doua perspective: a pasiunii si a datoriei. În concluzie. vremea este mai frumoasa. participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si în diverse opere literare. pe cât de pretios si râvnit. iar norii dispar cu desavârsire de pe cerul sufletului. iar padurea poate fi atât spatiu protector. ci doar un mijloc pentru a obtine satisfactii financiare.celelate probleme par mult mai usor de rezolvat. Soarele în schimb este mereu asociat cu pacea. având la baza aceste argumente. al înstrainarii de sine. bogatia. putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. Cel a carui munca nu este un scop în sine. Prin urmare. În al doilea rând. întodeauna vor considera ca natura le împartaseste sentimentele. Pe de alta parte. De aceea Kant considera ca un om cu adevarat evoluat va putea lasa la o parte înclinatia pentru o munca sau alta si va continua sa lucreze atunci când îi displace. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci când sufletul îti râde. când oamenii sunt tristi. Se spune ca norocul îl poti avea sau nu. Apoi. În caz contrar.

68 (menirea operei de arta) . coincidenta sau doar capacitatea cuiva de a îndeplini cu succes ceea ce îsi propune prin propriile forte. cei mai multi vorbesc despre noroc ca despre ceva obtinut fara niciun merit si fara nimic în schimb. În primul rând. A face din acesta un adevar tangibil folosit drept scuza privatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea în superficialitatea cliseelor. Dar asa cum nimic nu se obtine fara un pret sau fara efort. Fara aceste doua calitati ce îsi au izvorul în ratiune.te poate si parasi. ca pe un element din mecanismul societatii. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata din punct de vedere istoric. II. evolua. soarta. un al doilea argument reprezinta faptul ca norocul poate fi doar o scuza pentru cei incapabili sau insuficient pregatiti pentru a-si asuma responsabilitati. Acestea fiind spuse. într-adevar. de la roata la computer. Luând în considerare afirmatia lui Eugen Lovinescu. nevoia de nou si spiritul inovator sunt însusirile fundamentale care ne separa de celelalte fiinte ale lumii. În al doilea rând. Întrebarea care urmeaza este daca suntem sau nu îndreptatiti sa credem astfel. care fac prea putin si se asteapta la prea mult în schimb. dorinta de nou este cea care îi confera omului caracterul sau de fiinta superioara. Daca unii sustin ca fara noroc nu obtii nimic în viata. privind omul ca pe o componenta sociala. cu atât mai mult. de la elemente culturale si sociale pâna la cele doua revolutii industriale. Eugen Lovinescu afirma ca dorinta de nou este calitatea de baza a omului si cea mai nobila dintre acestea. În concluzie. Subiectivitatea îsi spune cuvântul mai ales pentru ca nimeni nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc. II. omul nu ar fi putut exista si. 67 (deschiderea catre nou) Discutând problema omului si relatia acestuia cu elementele noului. altii sunt de parere ca nu ai nevoie de noroc daca faci tot ceea ce îti sta în putinta pentru a-ti împlini visul. precum si aceste doua argumente. putem constata ca dorinta si atractia spre noutate a stat la baza progresului activitatilor umane. chiar daca nimeni nu poate spune exact ce este norocul sau ce trebuie facut pentru a-l avea. putem afirma ca norocul nu este altceva decât cea mai buna scuza pentru o aglomerare fericita de împrejurari. Primul argument în acest sens este imposibilitatea de a defini si delimita norocul în realitatea cotidiana. putem conclude ca. Curiozitatea care rezida în natura umana a condus la aparitia marilor inventii ale umanitatii.

receptorul va începe sa se simta din ce în ce mai influentat de noua taina descoperita. straniul într-un mod nedeclarat. din contra. exista o aura halucinatorie a oricarei opere de arta care evoca misterul. Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale modele de caractere viabile si de a descoperi sacrul în locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman. cât si spiritual si fizic. pentru a nu se lasa coplesit de ea. orgoliul este o trasatura generala. Orgoliul este un viciu când întrece anumite limite. pentru ca semnificatia lui poate pendula între extreme si acest lucru nu face bine sufletului omenesc. Se creeaza astfel o legatura între artist si receptorul sau. Acest mister nu trebuie sa fie creator de vid. În primul rând. o manifestare particulara a acestuia în spatiul specific si complex al psihicului uman. care ne face sa ne afirmam si sa ne realizam atât intelectual. se va lasa modelat cu buna-stiinta de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanenta din viata lui mentala si sufleteasca. Orgoliul este motivul psihologic din cauza caruia tindem spre un anumit ideal omenesc. operele de arta au fost gândite de artisti cu un scop precis. îl trezeste pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vietii. sedus fiind. reprezinta un joc nesfârsit al regasirii si despartirii de lume. frumusetea ei sta în încremenirea tuturor formelor sale de manifestare în niste rame fixe care. prin opera sa. De fapt. cel din urma. dar persistent. mai revoltati.În general. un vrajitor de suflete care aduce astfel în viata cititorului. În viziunea mea. ci pentru a învata din ea. proprie fiecarui om normal. pentru oameni. pocnind din degete. . nemaivazuta si. Oricum ar fi opera de arta. ele având ca destinatie finala impresionarea celor care iubesc cultura. artistul este un fel de magician. ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu întelegerea operei de arta si integrarea semnificatiei în propriul sistem de gândire. o lume misterioasa. însa nici de adulatie. mai blânzi sau. într-o masura mai mica sau mai mare. În al doilea rând. II. dar si o calitate utila daca este corect orientat. 69 (orgoliu) Contrar conceptiei adânc înradacinate. artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de întelesuri. mai buni. orgoliul este expresia principiului universal al dezvoltarii. mai cruzi. Omul trebuie sa întrezareasca lucid înca de la început puterea pe care o creatie o poate exercita asupra sa. Orgoliul genereaza simtul demnitatii si ne îndeamna sa ne cunoastem pe noi însine. Asta deoarece în momentul în care se stabileste primul impact între artist si cel caruia i se adreseaza.

Invidia si ura. adevarul prin minciuna si lupta ideilor prin lupta indivizilor. II. Astfel. evolutia noastra psihologica si culturala este influentata în mare masura de puterea volitiva. substituind competitia sanatoasa prin intriga si dusmanie. Trebuie sa ne ferim a parcurge distanta între „vreau sa fiu cel mai bun” si „vreau sa fiu primul”. Nu putem fi constrânsi sa cream. nu un act impus. Asadar. Daca exista o calitate indispensabila omului. malefic. cu ajutorul caruia ne faurim destinul. În plus. Calitatea muncii noastre este direct dependenta de gradul de implicare. care au nevoie de motive si imbolduri pentru a actiona. întinându-le si întunecându-le. orgoliul devine instrumentul nostru cel mai de pret. Prin urmare. sunt cele mai dezastruoase emotii . nu vom putea crea nimic. el devine un instrument al distrugerii. Aici se afla hotarul dintre orgoliul pozitiv. caci din ea decurg vointa si dedicarea. doar în prezenta unui puternic imbold dat numai si numai de pasiune . Conflictele cauzate de ciocnirea orgoliilor sunt cele mai dureroase si mai greu de aplanat. si puterea bruta. aceasta notiune da imboldul creatiei. un amestec de sentimente si impulsuri. 70 (pasiune) Pasiunea este însusirea fundamentala a umanitatii. produsele eforturilor si ale daruirii noastre vor fi valoroase. de la mestesuguri si arte pâna la stiinte si politica. daca nu suntem motivati de nimic. Pe aici trece limita dintre puterea intelectuala benefica. edificator si cel negativ. bazata pe întelepciune si bunatate. Orgoliul este în stare sa nimiceasca cele mai frumoase relatii omenesti. Dar când întrece limitele rationalului.Daca este însotit de talent. În numele si datorita pasiunii. întemeiata pe teroare si umilinta. determinata la rându-i de prezenta convingerilor si trairilor puternice. existenta unor creatii valoroase este posibila numai datorita existentei pasiunii. Dintr-o forta benefica. putem spune ca pasiunea si dedicarea au un rol decisiv în nasterea unor creatii de valoare. umanitatea înainteaza.ele distrug si macina în primul rând sufletele acelora care nu se pricep sa le tina în frâu. Nimic nu poate fi construit fara motivatie. modele pentru viitoare realizari. aceste manifestari ale orgoliului ranit. intelect. bunatate sufleteasca si bunacrestere. aceea este pasiunea. precum si orice produs spiritual. Lipsa totala de orgoliu genereaza inactivitate si lasitate. daca avem interesul necesar. este baza pe care se construieste structura societatii. oamenii sunt fiinte empirice. orientata spre creatie si activitate utila. între „vreau sa fiu respectat“ si „vreau sa mi se stie de frica“ . orgoliul devine cu adevarat un viciu. Orgoliul este forta priomordiala a progresului în orice domeniu de activitate. În schimb. excesul acestuia macinând si distrugând ceea ce au creat altii. realizam actul de creatie. activitatea utila prin speculatie si demagogie.

Este . Descoperirea ca sperantele noastre s-au spulberat. trebuie mai întâi sa o descoperi. oamenilor le place sa descopere ceva nou. în functie de trairile si destinul fiecarui om. 72 (placere) Afirmatia lui Tudor Arghezi nu e valabila întotdeauna. iar pentru a crea o lume. fie ca o teorie e adevarata sau eronata . Eu cred ca este vorba doar de una dintre situatiile în care apare pacatul. totusi. acolo unde poate alege cum sa traiasca. dar. constient de pacatul lui. Dar libertatea acestuia nu existã decât atâta timp cât nu limiteaza viata si libertatea celor din jur. un om care nu are constiinta raului pe care-l face si. a dorintei de supravietuire. Pacat este tot ceea ce încalca libertatea celuilalt si drepturile lui. II. a pacatuit. Dupa cum spune si Tudor Arghezi .II.. În general. de dominare a celorlalti. Pe de altã parte. sa ne schimbam viziunea asupra existentei. comise fara acest . prin urmare. Spre exemplu în literaturã. sa ne bucuram de fiecare data când descoperim ceva. In concluzie. Tentatia este pretutindeni. fie ca e vorba de un loc. descoperirea lumii din nou e o placere durabila deoarece complexitatea lumii înconjuratoare ne determina sa gasim noi sensuri ale vietii. Manolescu). de o persoana.liber consimtamânt” intra tot în categoria vasta a pacatelor. afirma eseistul. este fundamentala la Dostoievski. de fericire. Pentru artisti descoperirea lumii din nou e un fapt esential.bruta ingenuã” (N. în si mai strânsa legatura cu consecintele. în majoritatea cazurilor. Putem spune astfel ca Ion. Un exemplu este poezia argheziana cu tematica ei foarte variata. acolo unde omul are libertatea alegerii. personajul lui Rebreanu. Din punctul de vedere al savantilor. deoarece putem spune ca ei creeaza lumea din nou. 71 ( pacat) Cred ca afirmatia lui Vasile Bancila este adevarata în parte. Spuneam ca descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamagire. preocuparea de a descoperi si de a emite teorii noi e un lucru placut. poate. Pacatuim numai când stim ca pacatuim. omul constientizeaza faptul ca nu poate rezista tentatiei care ia forma instinctelor. pacatul este în strânsã legatura cu constientizarea sau neconstientizarea lui.. Fiecare creatie sau imagine artistica arata o viziune noua si spectaculoasa asupra lumii. nu putem spune ca nu pacatuieste. deorece am gasit un motiv în plus pentru a trai. ca am fost tradati. de o teorie stiintifica sau de o opera de arta. eu cred ca si actiunile care au urmari dezastruoase. ca . drama acestui pacatos. Descoperirea lumii din nou poate fi placuta sau poate crea suferinta si dezamagire. În acest caz.

chiar contradictoriu. În romanul lui Camil Petrescu. placerea lecturii fiind cu atât mai mare cu cât este mai variata pluritatea sensurilor.73 (poezie) Fireste. este adevarata. ca oamenii sunt marginiti si altfel decât el. Viata nu e întotdeauna însotita de placere.oamenii nu sunt asa cum credeam ne întristeaza. Aceasta pluritate a lecturilor a condus la o permanenta actualizare a lor. existenta momentului actual si cunoasterea lui fac posibila întrezarirea viitorului. si un joc al sensurilor. descopera ca ea îl tradeaza si ca dragostea pura. Dar fie ca e placuta sau nu. pe care cititorul le descopera. În concluzie. ca imaginea iubirii imposibile (în adolescenta) sau ca poem al singuratatii geniului (la maturitate). Hyperion doreste sa-si sacrifice nemurirea “pentru o ora de iubire”. cât si virtuale. În primul rând. “Luceafarul”. Din epoca în care a aparut textul si pâna astazi. În realitate.capodopera lui Eminescu. absoluta este greu de întâlnit. nuvela La tiganci de Mircea Eliade prezinta modelul omului simplu. si daca destinul nostru e tragic. ramânem cu un gust amar. permite si o lectura în functie de vârstele la care este citit poemul: ca un basm ( în copilarie). stefan Gheorghidiu care la început o idealiza pe Ela. 74 (prezent / viitor) Ion Heliade Radulescu priveste prezentul si viitorul în relatie de interdependenta: în opinia lui. ceea ce ma determina sa o combat. În “Luceafarul”. “o mare poezie” ofera cititorului. II. ci si de experienta personala. având ca tema dragostea. din fiecare experienta învatam ceva nou. în multiple rânduri comentate în diverse moduri. ratat în toate planurile . literatura ofera argumente în acest sens. În cel mai bun caz ne putem resemna si chiar daca avem puterea sa luam totul de la început. din orice literatura au fost. tema poemului este omul de geniu. Pe de alta parte. Spre exemplu. aceasta descoperire provoaca rani care nu se mai vindeca niciodata . “Luceafarul” prezinta în aparenta o poveste destul de simpla. ideea lui G. printre altele. De exemplu. Afirmatia sa contrazice exemple atât reale. eu cred ca marea poezie rezista în timp pentru ca ne permite sa o regândim si s-o retraim. Operele scriitorilor consacrati. dar este dezamagit când descopera ca iubirea sa nu se poate împlini. “Luceafarul” a fost dezbatut si interpretat diferit. II. Sensul operei nu difera doar în functie de receptarea critica. “O mare poezie” creeaza impresia ca o putem întelege altfel la fiecare lectura. Calinescu conform careia o mare poezie este interpretata diferit pe parcursul timplului. de exemplu.

acest sentiment este necesar sa fie trait în mod autentic. apoi în viitor. Un prim argument este faptul ca prietenia se bazeaza pe fidelitate si daruire. întelegere. Cu atât mai mult pare adevarata ideea în epoca noastra care a creat . cât si la faptul ca prieteniile adevarate trebuie cultivate. Nu numai ca nu a reusit sa anticipeze evenimentele. timpul este. Prietenia reînnodata are nevoie de mai multa atentie. caci indiferent de schimbarile prin care trec prietenii. prietenia nu cunoaste jumatate de masura. Populatia de acolo îsi cunostea prezentul. în plan real. În concluzie. viitorul fiind o fereastra închisa pâna în momentul trairii lui. II.76 (gloria) Ceea ce spune Victor Eftimiu e un loc comun. deoarece ea nu cunoaste jumatate de masura. O astfel de prietenie te îmbogațeste. îti poti descoperi noi valente sufletesti. Un alt argument ce vine în sprijinul afirmatiei lui La Rochefoucauld se refera la sentimentul ce tine prietenii uniti. O prietenie adevarata se bazeaza pe un sentiment puternic.Gavrilescu este constient de insuccesul sau si îsi plaseaza existenta în trecut. Pe de alta parte. Consider ca opinia lui La Rochefoucauld este adevarata numai atunci când vorbim de adevarata prietenie.vietii. traia dupa regulile lui. timpul ne ofera doar posibilitatea de a privi înapoi. pretuite si întretinute cu grija. însa acest lucru nu i-a putut nici macar sugera ceea ce avea sa urmeze. caci adevaratul prieten este un lucru rar. fiindca ea nu poate înceta. Binenteles ca o astfel de prietenie nu se va epuiza atunci când fiecare dintre cei doi îsi descopera aceste preocupari. o banalitate acceptata de toata lumea.Un exemplu concludent este acela al atacului din anul 2001 în ziua de 11 septembrie asupra SUA. de asemenea. Desigur ca este dificil sa fii întotdeauna perfect într-o prietenie. dar având atentia treaza si fiind autentic în relatia ta de prietenie. daca exista cu adevarat. respect. grija. manifestat prin grija. neputincios în a ne ajuta sa-l întrezarim. O prietenie reînnodata trebuie sa tina seama si de evenimentele sufletesti si spirituale ale celuilalt. cred ca o prietenie reînnodata nu poate fi influentata de trecerea timpului si este la fel de stabila ca orice prietenie.dar nici în fata lor nu întelege ce se întâmpla. II. În concluzie. mai ales pentru faptul ca trebuie sa tii cont si de ceea ce îl preocupa pe celalalt. Din punctul meu de vedere. toleranta. 75 (prietenia) Asertiunea lui La Rochefoucauld privind faptul ca “Prieteniile reînnodate cer mai multa rabdare decât cele care n-au fost rupte niciodata” se refera atât la rezistenta în timp a prieteniei. încredere.

poate. Dar. trebuie sa traiesti zilnic pentru ele. 77 (educatia) Fara îndoiala. de multe ori pleaca de acasa pentru a cauta o viata mai buna. într-un fel. ei se schimba în bine. II. Ceea ce trebuie câstigat zilnic. În primul rând. II. încât sa nu poata fi educat. sa-si dea seama cât de mult au gresit. ceva ce preluam de la parinti. În concluzie. O alta situatie o reprezinta copiii ce provin din familii sarace. valoros. Daca avem sansa sa întâlnim ce trebuie. ingeniozitatea si munca. Speram ca în cele mai multe cazuri. de la familie. Nu sunt suficiente talentul. dulceata existentei care întoarce spatele competitiei. putem deveni mai buni. din cauza competitiei dramatice. Câti dintre noi ar sti despre succesul echipei feminine de gimnastica. Consider ca educatia este ceva dobândit. niste eterni debutanti.fenomenul gloriei de scurta durata. Sunt gasiti pe strada. pâna la urma. câteva zile la rând? Pe de alta parte. la terminarea acesteia. în viata. sunt de acord cu Horatiu. îngrijiti si alfabetizati. Daca nu au avut parte de o buna crestere. daca vrei performanta si faima. aparitia ”pe sticla” sau în presa scrisa este esentiala. este chiar aceasta valoare. de la toti cei ce ne înconjoara. cu propriile limite fizice si intelectuale. Acestia ispasesc o pedeapsa care îi va face. Horatiu are dreptate când afirma ca omul poate fi educat. ca în orice fiinta exista ceva care permite îndreptarea ei spre ceea ce este bun. În concluzie. rutina. Apoi o familie buna doreste sa-i înfieze. Concurenta acerba pentru vizibilitate publica reclama mai mult decât altadata puterea de a câstiga gloria zilnic. te poti culca pe lauri daca iubesti anonimatul. marii creatori sunt. ea nu înseamna decât recunoasterea publica a unei valori.78 (scoala) . Acesta nu poate fi într-atât de rau. de multe ori. daca gloria e autentica. Pentru aceasta continua vizibilitate. care sustine radacina buna a omului. datorate în mare masura mass-mediei. daca ultima întrecere europeana n-ar fi devenit subiect important în media. caci avem înca din nastere simplitatea si atractia catre frumos si catre bine. luati în centre de plasament. sa ne gândim la oamenii care au comis faradelegi. Iar de aici începe procesul de educare a acestor mititele fiinte. Spre exemplu.

toate pornind de la ideea unei forte superioare ce hotaraste desfasurarea evenimentelor din cursul vietii unei persoane. organizarea statului va lasa de dorit. ceea ce ni se întâmpla este rezultatul deciziilor noastre si al relatiilor cu cei din jur. dar nu preîntâmpinat. destinul este. cred ca este mai indicat si mai simplu sa prevenim decât sa îndreptam ceva care tine de fapt de responsabilitatea noastra. inutile. generatiile urmatoare vor avea de suferit din mai multe puncte de vedere. va avea urmari mai bune sau mai putin bune în ziua de mâine.Consider ca afirmatia lui Ion Heliade Radulescu.putea fi prevestit. iar de aici o multitudine de probleme îsi vor face loc încetul cu încetul si vor duce la prabusirea sistemului. În functie de caracterul omului. de-a lungul timpului. fiecare dintre noi este înzestrat cu liberul arbitru (avem capacitatea de a alege între bine si rau). face un apel la cei din învatamânt si îi atentioneaza ca instruirea în scoli a copiilor de azi. În concluzie. influentabil de altfel. Societatea. Un exemplu în acest sens ar fi încercarile. Destinul de sine statator nu exista. întrucât formarea lui se realizeaza într-o mare masura în timpul scolii. rolul scolii este într-adevar foarte important. întrucât deciziile luate în graba ori aspecte neglijate cât de putin. pentru cei “slabi”. cum spune si Ioan Damaschin. va fi alcatuita din oameni mai putin instruiti. a luat mai multe forme. În plus. II. spre exemplu. pot avea consecinte grave asupra noastra si mai ales. In mitologia greaca destinul avea caracter implacabil . ale lui Oedip (Oedipus Rex – Sofocle) de a se împotrivi prezicerilor oracolului conform carora el urma sa-si omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria mama. în culturi si religii. Sartre. o înlantuire de evenimente a caror desfasurare nu o pot controla. În opinia mea. Daca acest fapt va fi neglijat . asupra copiilor nostri. Acestei institutii trebuie sa îi acordam o mai mare atentie. El este scuza folosita de oamenii “slabi” pentru a nu-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor lor. Conform lui J. trebuie bine educat. Un om puternic îsi asuma responsabilitatea faptelor sale si îsi creeaza propriul destin. El nu da vina pe Divinitate pentru soarta sa deoarece. tineretul.79 (destinul) Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide si cu punctul meu de vedere. iar pentru cei “tari” rezultatul alegerilor facute în decursul vietii. II. Conceptul de “destin”. P. de departe adevarata. 80 (sinceritatea) .

la unii este adevarat. Uneori. în schimbul acesteia. nu mai este o calitate. ca din senin sau cu ajutorul altora? Speranta nu este buna la casa omului. ci devine un defect. Sinceritatea exagerata poate duce la dispute si. A fi sincer implica a spune adevarul si. dar dura în legatura cu o persoana poate sa jigneasca si sa nasca controverse. te transforma în prizonier. 83 (iubire) . cei care sunt sinceri nu sunt întotdeauna agreati pentru aceasta calitate. „speranta moare ultima". II. speranta sau moare cu mult înaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi însine. Persoanele sincere. de buna voie. La o privire mai atenta însa. La ce speram? 1. La alti oameni nu este valabil. a spune tot ceea ce gândesti sau simti. deoarece o parere sincera. n-are cine stie ce baza reala. La ceva posibil. nu de multe ori. Sinceritatea trebuie pretuita. sa speram ca ele se vor întâmpla asa. Sinceritatea este importanta si apreciata. Oamenii prefera sa auda o minciuna. însa. Între sinceritate si insulta este uneori o linie foarte subtire. II. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta în lucrurile acelea imposibile (sau posibile. nu pot coexista.nu întotdeuna. în acest caz. frustrarea si amaraciunea atunci când ceea ce speram nu se va întâmpla.A fi sincer înseamna a nu avea nimic de ascuns. asa. decât adevarul care doare si care poate fi deranjant. Poate la unii oameni. speranta îti ofera o falsa senzatie de caldut confort psihic dar. dar cu o sansa de realizare infima) va aduce dupa sine dezamagirea. deoarece un om sincer obtine mai usor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct si clar. Speranta nu moare ultima . deoarece ea implica spunerea adevarului în limitele bunei-cuviinte. Asa o fi oare? Întotdeauna? Eu as zice ca aceasta e doar înca unul dintre multele clisee care are priza la populatie deoarece suna „frumos". iar acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra. Astfel.82 (speranta) Auzim adesea: „speranta moare ultima". Omul care spera nu este liber. Dar atunci nu e mai bine sa punem umarul la transpunerea în realitate a acestor lucruri posibile. Este un drog. La ceva imposibil. Afirmatia lui George Cosbuc combate sinceritatea exagerata. Desigur. Libertatea si speranta se exclud reciproc. se pot confrunta cu probleme pentru ca sinceritatea câteodata nu este privita bine. care devine un defect. 2. adevarul este acceptat. în loc sa asteptam.

necesar este sa învatam sa facem orice din si pentru iubire. doar daca stim sa iubim cu adevarat. În viata. altfel vom suferi iubind sau nestiind sa distingem iubirea în cadrul vietii noastre. a simti acest pur sentiment nu este de ajuns. II (orgoliul profesional) În conceptia lui Marin Preda „Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi. În concluzie. deoarece dragostea ne da aripi sa depasim cadrul tangibil si realizabil al vietii. idee cu care sunt de acord. respectul si compromisurile de dragul persoanei de lânga noi. deseneaza zâmbete sau aduce lacrimi pe chipurile oamenilor. când simtim iubire si vrem sa facem orice pentru a mentine viu acest sentiment pur. care. creator . de foarte putine ori. justificat. doar daca vom stii sa aplicam afirmatia lui Phil Bostmans. acest tip de orgoliu este moral si este justificat de nevoia persoanei de a se afla în centrul atentiei celorlalti. care se doreste respectatã. facându-ne mai puternici si mai încrezatori în fortele proprii. orgoliul obiectivat în mediul profesional. din punct de vedere moral. . caci în razboi si in iubire totul este permis si nimic imposibil de realizat. iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist si lipsit de o bazã solidã. caci nu este de ajuns sa simtim.”. În primul rând. însa când vom lupta pentru ceea ce iubim ne vom lovi de prejudecati. ne vom întâlni cu dragostea adevarata si vom stii s-o pretuim. astfel. Nimic nu este umilitor sau înjositor. de multe ori. În al doilea rând. adica este unicul demn de o persoanã . Pe de alta parte. deoarece cel dintâi rezultã în urma unor realizãri ale individului.cãci individul are nevoie de recunoasterea muncii sale si lucreazã în acest scop. este cel care angajeazã toate fortele individului pentru obtinerea unor rezultate demne de admiratia celor din jur. care reprezintã înfumurarea. Asadar. 84.Din afirmatia lui Phil Bostmans. Important este sa învatam sa pretuim si sa mentine vie flacara dragostei. acest orgoliu profesional poate fi pus în antitezã cu orgoliul personal. În concluzie. dragostea aduce în viata oamenilor liniste si fericire. deoarece iubirea implica o serie de responsabilitati precum. orgoliul profesional este unul constructiv . din „Reflectii si maxime’’ se distinge ideea ca iubirea distruge bariera dintre posibil si imposibil. pentru a ne atinge scopul de a fi fericiti. Împartasesc aceasta idee. realitate-fictiune. caci. dar care cautã si admiratia lor. ce le vom putea depasi. În plus.

II. 85 (realitate si aparenta) Afirmatia „ochii însa sunt orbi. Cu inima trebuie sa cauti”, cu care sunt de acord, sustine sensibilitatea sufletului uman în perceperea realitatii. Un prim argument ar fi acela ca arta si într-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiza la prima vedere. Pentru ca aparenta sa fie depasita si sa se ajunga la valoarea adevarata si esenta mesajului transmis de o opera de arta, ea trebuie sa treaca prin filtrul sensibilitatii sufletesti. Un cuvânt, o pata de culoare, un acord de vioara pot exprima mai mult decât mesaje, imagini si sunete seci, pot avea o încarcatura sentimentala, stârni emotii care reprezinta realitatea la un nivel mai profund, doar ca este necesar acel „simt” al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparenta. Un alt argument, în sprijinul afirmatiei de mai sus, ar fi acela ca orice individ depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din viata sociala. Oamenii sunt mânati în actiunile lor în egala masura de afecte cât si de instincte si de rationamente si pentru a întelege motivatia, natura si consecintele actiunilor umane inima functioneaza ca un organ de simt cu care percepem acele afecte, completând imaginea aparenta si transformând-o întruna completa, reala. În concluzie, putem afirma ca inima este foarte importanta în distingerea aparentei de realitatate. II.86 (singuratatea) Consider ca afirmatia privitoare la singuratate este adevarata. Un prim argument este acela ca singuratatea este cea mai mare drama a omului; izolarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caracterstici ale sale: sociabilitatea. Însa mai grava decât izolarea fizica este izolarea metafizica, lipsa comunicarii intrapersonale. În al doilea rând, comunicarea intrapersonala este foarte importanta deoarece prin intermediul ei omul ajunge la autocunoastere. Discutând cu sine el îsi poate descoperi noi pareri, calitati sau defecte deoarece sinele este singura persoana în care un om poate avea deplina încredere, este singurul sprijin care nu-l va parasi sau trada vreodata, Datorita acestei încrederi, omul este sincer cu sine însusi, îsi marturiseste toate pasiunile, temerile, dorintele, scopurile si ideile iar acest lucru îl ajuta sa relationeze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscându-se, el va sti sa-si aleaga prietenii si partenerul de viata bazându-se pe preocuparile lor comune, Acest lucru prezinta numai avantaje deoarece aceia care se aseamana se înteleg si se sprijina reciproc, Astfel, comunicarea cu sine

devine o conditie esentiala a convietuirii pasnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie sa învete sa traiasca cu sine înainte de a trai cu ceilalti. Un al treilea argument ar fi acela ca datorita comunicarii intrapersonale, omul poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea sa devina, îsi analizeaza calitatile si defectele si stabileste modalitati de autoperfectionare, Lucrând asupra sa, omul evolueaza continuu, iar acest lucru îi da un sentiment de satisfactie si de respect fata de sine, În concluzie, comunicarea intrapersonala este vitala pentru o dezvoltare normala, omul care nu comunica cu sine nu va fi capabil sa aiba relatii normale cu cei din jur deoarece necunoscându-se, el nu va avea o imagine corecta despre sine iar acest lucru poate deveni o sursa de conflict cu cei care îl vad întrun mod diferit. El nu va sti cine este de fapt, ce vrea si nu va sti sa se mobilizeze pentru a-si atinge scopurile. Un om care nu comunica cu sine este un om singur deoarece el nu poate relationa nici cu sine, nici cu ceilalti. II. 87 (singuratate) Atunci când suntem singuri, trebuie sa folosim momentele de solitudine pentru a face o introspectie în strafundul propriului suflet. De multe ori, prinsi în vârtejul activitatilor de zi cu zi, al faptelor marunte, nu mai apucam sa ne ascultam vocea interioara. Ar fi bine ca seara, când punem capul pe perna, sa ne analizam în liniste faptele din acea zi si sa ne facem un bilant al lucrurilor întâmplate, sa ne gândim daca suntem multumiti de ceea ce am realizat. Ar fi bine de asemenea sa ne analizam mai des sentimentele si sa ne ascultam vocea inimii. Daca în fiecare seara sufletul nostru va fi împacat cu ceea ce noi am facut în acea zi, daca noi suntem multumiti de propriile fapte, atunci cu siguranta, desi aparent singuri, vom avea alaturi cel mai bun prieten, propriul nostru eu. În concluzie, sunt singuri numai cei care nu-si hranesc sufletul cu fapte si sentimente si care neavând grija de cel mai bun prieten al lor, îl lasa sa se usuce si sa îmbatrâneasca de tanâr. II. 88 (relatia individ-societate) Nu toti ne nastem liberi, motiv pentru care nu toti indivizii ajung la o desavârsire a fiintei. O societate democratica este cea în care nicio forma de libertate a individului nu îi este îngradita. La polul opus se afla regimurile totalitare.

Pentru a avea anumite libertati însa, în societatea în care traieste, omul trebuie sa respecte o serie de norme sau sa îndeplineasca anumite sarcini în vederea câstigarii unei libertati anume. Societatea în care traim este obligata se ne ofere libertatea de a ne putea defini ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a alege în ce sa credem si ce idei sa ne guverneze viata. Aceste libertati sunt imperioase în formarea sinelui unui individ. În conluzie, o societate functionala, despre care am putea afirma ca este mai buna / superioara alteia, este aceea care îi ofera cetateanului ei mediul si libertatile de care acesta are nevoie pentru a deveni el însusi. II. 89. (speranta) Sunt de acord cu afirmatia „Lumea are nevoie de speranta ca de lumina.” Aceasta subliniaza faptul ca speranta este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorata. Speranta este lumina sufletului, ea calauzeste si înalta spiritul. În primul rând, în viata, individul se loveste de tot felul de obstacole, de greutati. Existenta este un sir de victorii si esecuri, iar fiinta umana nu poate rezista decât daca gaseste în propria interioritate puterea necesara de a merge mai departe. O asemenea sursa de putere de renastere este speranta. Speranta este hrana spirituala, întareste spiritul. Renuntarea la lupta cu viata, incapacitatea de a depasi deznadejdea ameninta integritatea si posibilitatea fiintei de a evolua. Daca lumina permita ochilor sa vada ceea ce este în jur, speranta deschide ochii sufletului aratându-le ca exista o cale de a merge mai departe. Un al doilea argument sustine ideea sperantei care încalzeste sufletul, consoleaza. Aceasta întareste spiritul în sensul ca ofera sentimentul unei posibile salvari. Cuprins de speranta, omul nu mai are impresia ca esecul sau are dimensiuni catastrofale. Întelege ca ceea ce i se întâmpla apartine normalitatii vietii si ca, în definitiv, va trece, lasând loc renasterii spirituale. Speranta pune totul într-o lumina mai blânda, îndulceste amarul vietii si încalzeste sufletele împietrite. În concluzie, speranta este necesara spiritului, progresului în plan spiritual asa cum lumina face posibila vederea, pentru ca ofera puterea de a depasi esecurile, de a merge mai departe si de a întelege ca nu totul e atât de negru precum pare. II. 90 (stare de spirit) Afirmatia lui Mihail Codreanu reflecta o profunzime si o întelegere deosebita a firescului uman.

Esential este cum trecem peste aceste momente. reusite sau esecuri. În concluzie. pe care eu cred ca se adauga multa truda. dupa cum spune si Liviu Rebreanu. în timp ce omul modern este o constiinta scindata. ceea ce ne diferentiaza de regnul animal si de cel vegetal.însa. sufletul vine de la Dumnezeu. . cu totii suntem tristi). pot da rezultate poate neasteptate. Oricum ar fi privit. supararea este atât o stare cât si o perioada grea a sufletului. se pare. înstrainat de sine. Numeroase studii arata ca vremea de afara ne influenteaza atât sentimentele cât si comportamentul. Cel mai important lucru este . Al doilea argument este acela ca sufletul este cel mai bun barometru. încât toate solutiile filozofice. iar trupul este vesmântul lui trecator si întinat de pacate. 91 (suflet) Sunt de acord cu Eugen Lovinescu. 92 (talent) O aptitudine iesita din comun. un spectacol. religioase. sa trecem peste astfel de momente. umanistii Renasterii revin la doctrinele antice si încearca sa împace „continutul” si „forma”. Însa pentru a realiza cu adevarat ceva deosebit. Starea de suparare poate influenta orice. prieteni. schimbator. sufletul ramâne pentru majoritatea oamenilor sediul sentimentelor. care vede sufletul uman ca pe un lucru complex. sufletul este atât de complex. remarcabila este numita talent. în sensul ca da posibilitatea omului sa se întareasca si sa mearga mai departe. În concluzie. cu opinia caruia sunt de acord. teoriile despre suflet au stat în centrul preocuparilor filozofilor omenesti. majoritatea oamenilor nu au niciun fel de tragere de inima sa desfasoare vreo activitate. pâna si vremea de afara. Sufletul este. sufletul ramâne o enigma. De cele mai multe ori exista posibilitatea ca starea de afara sa influenteze starea nostra sufleteasca (ex: atunci când ploua afara. În acelasi timp. Daca în reprezentarea medievala duala a umanului. Într-o zi mohorâta. ci mai degraba complementare. II.Un prim argument este acela ca legatura dintre starea interioara a sufletului si starea vremii de afara este data de ceea ce simtim. o stare ce poate influenta orice din jurul nostru. talentul ramâne doar punctul de pornire. Supararea este un rau necesar. iar natura interogativa a filozofiei se dezvaluie astfel în toata splendoarea ei. pur si angelic. ea este cea care ne „umanizeaza” si ne defineste. familie. o muzica buna. spiritul si materia. Omul se identifica prin aceasta structura energetico-informationala. al emotiilor si al pasiunilor. deloc asemanator cu un bloc de stânca. De-a lungul vremii. Vorba latinului:”Carpe diem!”-“Traieste clipa!” II. artistice nu pot da solutii definitive.

esti dator sa-l cresti. detasarea sa fata de senzorial. persoana creatoare. odata ce l-ai primit. Atât orele întregi de practica. îi confera scopul pentru care a fost creata. În primul rând. fata de superficial. eu cred ca opera de arta exista în creator prin talentul sau. Talentul îti este dat nu numai pentru tine. tacerea poate semnifica superioritatea înteleptului fata de restul lumii. astfel nu te înconjoara decât tacerea apasatoare a unei forte divine. cât si o motivatie interioara si o vointa neclintita. tacerea e ceva pe care o întelegi fara sa ai nevoie de cuvinte. În concluzie. o reducere la esenta a unei replici / a unui raspuns. El este un dar cu care te nasti sau nu. lipsa de profunzime ori inutilitatea cuvintelor în anumite situatii de comunicare. Astfel. prin truda sa daruita unei lumi si care desi este într-o masura mai mare decât talentul. în mod constant. în opera de arta. distantarea si superioritatea unei fiinte divine. III. plat. deoarece tacerea presupune o comunicare dincolo de cuvinte. e dincolo de orice comunicare. un dar dumnezeiesc. se refera la un Dumnezeu care parca refuza. pentru a-l materializa din har în creatie. pentru a-l dezvolta. gol. în timp ce talentul o apropie de sensul creatiei. În al doilea rând. talentul nu depinde de persoana. sa raspunda rugamintilor tale de a se face auzit. munca realizeaza opera de arta. tacerea la care se refera autorul poate semnifica si impartialitatea. astfel înteleptul raspunde acuzelor celorlalti prin tacere. 94 (tinerete) . îsi merita întotdeauna efortul. si într-adevar. În al doilea rând. de execrcitiu. estompat. dar nu poate „iesi” din el decât prin sacrificiul acestuia. trebuie multa munca. tacerea socheaza prin directetea si franchetea ei. pentru care niciun obstacol nu este decât un salt înainte reprezinta acea truda fara de care Liviu Rebreanu considera talentul sterp. Este pur si simplu ceva în fata careia orice cuvânt pare fad. asadar afirmatia lui Traian Dumitrescu este în totalitate adevarata. sa-l dezvolti si sa-l oferi tuturor. afirmatia lui Traian Dumitrecu este adevarata. pe care. Aceasta este arma sa contra ignorantei celor din jur.În primul rând. 93 (tacere) În opinia mea. În alta ordine de idei. II. ea accentueaza devalorizarea. desi nu foloseste niciun mijloc verbal prin care sa se exprime: poti spune atât de multe fara sa spui nimic în fond. ci pentru o lume întreaga.

în primul rând pentru ca discutiile despre timp sunt permanent actuale. Acestia sunt preferati. caci timpul este infinit. individual. Sunt de parere ca ideea evidentiata de Eugen Lovinescu poate fi aplicata în realitatea cotidiana. Entuziasmul tinerilor este dat de întâietatea pe care o au în diverse domenii. Un argument pentru a sustine aceastã idee este cã tineretea oferã. interesele sunt mai presus de moralitate. ia noi forme. Un al doilea argument este cã. dar si de ceea ce va fi mâine. pentru o comuniune armonioasa cu ceea ce vine. transfigurare. civilizatia. si deseori se cred superiori celorlalti. Pe zi ce trece. tinerii devin orgoliosi. derivata din teoria sincronismului si a imitatiei din literatura româna. sa te schimbi. sunt îndrãgostiti de propriul efort. au imprimat simtul practic. vaga. cu ceea ce înca nu poti sa cunosti astazi. dispunem de tehnologii de ultima ora si fie ca suntem pregatiti. trebuie sa te adaptezi. În concluzie. întreg globul si. II. În societatea de astãzi. dreptul de a visa si de a spera în propriile forte. de la tehnologie la viata de zi cu zi a oamenilor. 95 (timp) Conform conceptiei lui Eugen Lovinescu. moderna. cultura. sa porti masti . care într-o existenta banala ar fi probabil de neimaginat. uneori tinerii devin necumpãtati. De cele mai multe ori. Notiunea de timp este. total diferita de ceea ce a fost ieri. totul capata o noua înfatisare. asa cum sustine si citatul dat. Avem masini din ce în ce mai puternice. mai mult ca oricând. totul se deruleaza cu o viteza incredibila. Tinerii sunt puternici si orgoliosi. inovatoare.Tineretea este consideratã comoara vietii. întrucât sunt receptivi la nou. avem drept fatalitate înlantuirea aceasta. deoarece îi dominã o stare de spirit schimbãtoare. motiv pentru care se sustine ideea „tinerii reprezintã viitorul”. Timpul este într-o perpetua modificare. Pe de alta parte. fie ca nu. pentru omul a carui conditie este una limitata. dar totodata am pierde foarte multe lucruri. ca pionii pe tabla de sah a marelui timp. greu de precizat ca durata si manifestare. devenita zbucium în zilele noastre. au planuri de viitor. cât si de cunoastere proprie. muritoare. „asupresc” drepturile altora pentru a-si atinge telul propus. iar aceasta este încãlcatã pe alocuri pentru a promova în diferite domenii. daca nu am face asta. se imagineazã cum vor fi peste câtiva ani. noi însine. tineretea este atât o perioadã de progres. am fi priviti ca „demodati” de cei din jur. În concluzie. cladiri cât mai înalte. trebuie sa luam parte la ritualul naturii universale condus de timp. Tinerii par a avea un simt al posesiunii ego-ului dezvoltat. celor are au parte de ea. de delimitare a capacitãtilor si de realizare profesionalã. Noi. trebuie sa ne conformam. iar în al doilea rând pentru ca în ziua de azi.

implicit. viziune si dezvoltare la evolutia natiunii. dar consider ca daca în viata unui om se regasesc toate acestea. pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii nostri. atât iubirea pe care o daruim cât si cea pe care o primim. consider afirmatia lui Mihai Eminescu ca fiind una adevarata. pe când ura nu face altceva decât sa aduca amaraciune si frustrare în viata oamenilor. si iata cum timpul. fie ea parinteasca. Fara o baza preluata de la predecesori. nici un popor nu poate exista si nu se poate dezvolta fara a se sprijini pe propria-i istorie si pe traditii. prins. mâine în azi. va fi în a fost. mostenirea culturala a generatiilor anterioare. Aceasta idee este redata prin sintagma „fiecare epoca” ce sugereaza faptul ca trecutul comun al unui popor determina prezentul si. de orice fel. micsorat sau marit. Fireste ca iubirea aduce si suferinta. viitorul lui. Cunoasterea originilor. oricâte opinii radicale ar avea. ne dam seama ca având iubire avem o viata frumoasa si învatam sa pretuim momentele cu adevarat minunate. a vremurilor trecute. consider ca afirmatia citata adevarata pentru ca într-adevar trecutul determina atât trasaturile de baza ale unui popor cât si viitorul lui. azi în ieri. ceva ce nu poate fi atins. noi oamenii. a religiei si a obiceiurilor comune strânge legaturile dintre membrii societatii formând astfel constiinta nationala. devine o oglinda clara. În concluzie. Fiecare generatie. În cel de-al doilea rând. deschisa a ceea ce ai fost pâna în momentul când acum se preface în atunci. adaugând propria contributie.noi pentru ceea ce va fi mâine. „vremurile trecute” si cunoasterea lor dau deschidere spre viitor. pasionala. II. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire. II. a istorie. Asa cum o planta nu poate creste fara radacini. În primul rând. într-un fel sau altul.. dar numai cunoscând toate trairile pe care iubirea le aduce ne vom da seama ca nu exista sentiment mai înaltator ca acesta. veridicitatea faptului ca „fiecare popor” se sprijina pe trecut este dovedita de existenta constiintei nationale. de aceea. un popor nu-si poate crea identitatea proprie ex nihilo. ne face sa privim viata si din alte puncte de vedere si sa uitam de lucrurile materiale.. Asa. 97 (ura) Ma numar printre cei care sustin ideea enuntata în citatul dat si anume aceea ca iubirea. În primul rând. este sentimentul care lumineaza si face viata mai frumoasa. 96 (trecut) „Istoria e cea dintâi carte a unei natii” dupa cum spunea Nicolae Balcescu. acel om poate spune ca este cu adevarat împlinit. preia. .

pe care îl apreciem de obicei. sa nu acordam atentie lucrurilor frumoase din viata si sa ne concentram doar pe a le face rau celor din jurul nostru. sunt o combinatie care poate asigura succesul profesional si familial. grija fata de copii si familie si acumulari pe toate planurile. iar batrânetea. personalitatea si caracterul unui om. “paradisul” fiecarei vârste nu se pierde în mod obligatoriu prin înaintarea în vârsta. a jocului. Cu toate acestea. împreuna cu experienta de viata si echilibrul maturitatii. dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se succed. dar si naivitate. energie. încrederea ca lumea poate fi schimbata. Tânarul cânta: Jocul si întelepciunea mea e iubirea.În ceea ce priveste ura. Lucian Blaga surprinde foarte bine aceasta devenire a fiintei umane: Copilul râde: Întelepciunea si iubirea mea e jocul. opinez ca nu ar trebui sa existe în viata noastra întrucât ne face sa uitam de noi. în final. Batrânul tace: Iubirea si jocul meu e întelepciunea. II. pot însoti un om pâna la senectute. fiecare vârsta are propriul ei moment de glorie. însa. Asadar. Creativitatea si inocenta. Entuziasmul si impetuozitatea tineretii. dupa ce a trecut. Maturitatea aduce echilibru. 98 (vârsta) Pe parcursul vietii. nu trebuie neaparat sa o piarda pe parcursul evolutiei prin viata.” Prin urmare. pe când ura ne va aduce doar o viata trista si întunecata. Astfel nu vom deveni decât niste oameni frustrati care îsi vor da seama în final ca viata a trecut pe lânga ei si nu s-au bucurat de lucrurile cu adevarat importante. a inocentei. consider ca fiecare vârsta are frumusetea ei. adolescenta este caracterizata de emotii puternice si de cele mai multe ori contradictorii. Viata unui om reprezinta un lung sir de schimbari si transformari care cristalizeaza. fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viata lui dar în cele din urma toti ne vom da seama ca prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile. II. ca acest sentiment ne face mereu sa tresarim de emotii si ca nu mai exista vreunul care sa dea mai multa frumusete vietii. înseamna uneori si dezamagire. impetuozitate si entuziasm. dincolo de întelepciune. pe care. De aceea. proprii copilariei. ci capata valente noi. prin perspectiva memoriei afective care tinde sa atenueze momentele neplacute. singuratate si suferinta. fiecare dintre ele având caracteristici individuale. liniste. 99 (viitor) . experienta si dragostea nepotilor. fiind liantul dintre etapele dezvoltarii. Copilaria este vârsta naivitatii. responsabilitate. Tineretea înseamna actiune. de experienta primei iubiri. pastrându-i sufletul tânar.

care îi determina acestuia actiunile din prezent. atunci sigur vei reusi. Dupa cum spune si zicala „Nu exista nu pot. unul din principiile mereu valabile în viata este cel al actiunii si reactiunii. „forma” pe care „lutul” vietii fiecarui individ o poate lua. De asemenea. Acceptându-se ideea de liber arbitru si. te va determina sa înfrunti toate obstacolele care vor aparea pe parcursul drumului anevoios ce te asteapta pâna la atingerea telului. odata cu aceasta. exista nu vreau!”. alteori. fiinta omeneasca are capacitatea de a-si întelege propriile intentii si de a aprecia eventualele consecinte. de exemplu. Constrângerile aplicate acestor libertati sunt de obicei exterioare si tin de elemente cu neputinta de a fi controlate de catre persoana aflata în cauza. cum subliniaza si Bolintineanu. Astfel. II. vointa trebuie sa apara prima. din nevoia umana de a duce la capat un lucru ce-l domina. dar.Fragmentul dat exprima ideea conform careia viitorul fiecarei persoane este influentabil. se identifica cu personalitatea acestuia. pentru ca în fata unei vointe puternice nu sunt multe forte care sa reziste. Aceasta este flexibila. numai sustinuta de puterea. prin vointa proprie a individului. totul vine din interior. afirmatia lui Dimitrie Bolintineanu este adevarata. o hotarâre de a renunta la o cariera de succes din motive principiale va da o nota de integritate înfaptuitorului. Privind din perspectiva psihologica. în baza caruia fiecarei persoane îi este asigurata libertatea de actiune la toate cele trei niveluri de manifestare: gândire. Una din principalele învataturi spirituale se refera la liberul arbitru. 100 (vointa) Din punctul meu de vedere. de rezultatul muncii sale. „o vointa fierbinte”. este foarte important ca vointa sa fie bine motivata. expresie si comportament. se poate spune faptul ca ideea expusa de catre Liviu Rebreanu se aplica tuturor oamenilor. fiecare fiind responsabil de modul în care îsi modeleaza propria existenta si. ca un imbold spre a savârsi binele. în acelasi timp. Din acest punct de vedere un rol important îl are si puterea fiecaruia de a fi constant cu sine si de a nu renunta la primul obstacol iesit în cale. vointa si puterea sunt într-un raport de interdependenta. implicatiile aferente. Pe de alta parte. Daca vrei ceva cu orice pret. numai ca acesta trebuie sa simta . În concluzie. în functie de variatia si contextul deciziilor luate. constiinta poate juca un rol important în structura decizionala. desi efectele pe care gesturile sau dorintele noastre le au în viitor sunt în principiu imprevizibile. actionând în anumite cazuri ca o înfrânare a unui impuls considerat negativ sau.

poti obtine ceea ce îti propui prin vointa. Puterea de a transforma gândul în realitate creste. astfel. prin motivarea vointei. În concluzie. trebuie doar sa vrei cu adevarat si vei reusi! .ca vrea. nu îi poti impune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful