Sunteți pe pagina 1din 86

44/

Emile Durkheim

SOCIOLOGIA
R EG O LILE M ETO D EI SO CIO LO G IC E

B.C U XUCEN TQDORA/-T ,


TIMIŞOARA

,„. ^Y//^
Tradusă de C.
Sudeteanu

îngrijită de Dimitrie Guşti


BIBLIOTECA CENTRALA
UNIVERSITARA
TIMIŞOARA
02215380
ANTET 02215380

//^f-ţ-t
î SOCIOLOGIA LUI EMILE DURKHEIM
) Editura ANTET XX PRESS pentru prezenta versiune

Redactor Turturel Nâstase * A înfăţişa mai de aproape activitatea sociologică a lui Emile
Tehnoredactare computerizată: Cristina Antonescu Durk-
Coperta: Ion Năstase l heim înseamnă oarecum a defini locul şi rolul sociologiei actuale, căci
opera lui Durkheim1 stă în centrul acestei ştiinţe şi al preocupărilor '
sale. Este mai mult ca probabil că de la Auguste Comte, întemeietorul
sociologiei, n-a fost până astăzi o încercare mai viguroasă şi mai
ISBN973-63WM74 hotărâtă de a constitui sociologia ca ştiinţă - şi Durkheim poate fi pri-|
vit cu drept ca al doilea întemeietor al ei. Nimeni mai mult decât el, ;
după Comte, n-a fost pătruns de ideea existenţei deosebite şi unitare ,
a unei ştiinţe. Şi, când ne gândim că omul acesta a trăit până mai ieri şi
• a trăit printre noi, care l-am cunoscut şi i-am ascultat glasul pătruns
de
: buna noului adevăr asupra societăţii, pe care voia sa-1 comunice cu ar
doare auditoriului său, nu ne mirăm că spiritul său trăieşte încă ne
atins în substanţa ideilor sale şi că sociologia este astăzi, mai presus
de toate, durkhelmiană2.

Tiparul a fost executat de tipografia www.antet.ro


ANTET XX PRESS
Filipeştii de Târg, Prahova
Str. Max Heberlin, nr. 677
tel.: 021/2234945,021/2221245
E-mail: antet@fx.ro
1) Traducerea de faţă a fost făcută după ediţia cursul de ştiinţe sociale şi pedagogice creat pentru el la Bordeaux. A trecut doctoratul la Sorbona
Vll-a a cărţii hii Durkheim, Les regles de în 1893 cu tezele: Quid Secun-datus politicae stientiae contukrit şi De la diviston du travail
la methode sociologique (Alean, 1919). social In comisia de examen au figurat Janet şi Waddington, care au ridicat obiecţiuni esenţiale.
Ara fosoţit această traducere de o introducere Cel din urmă ki spus, între altele, despre teza franţuzească: Faceţi abstracţie de libertate şi nu
asupra sociologiei lui Durkheim, în care am credeţi în datorie în general. Au urmat după aceea Les regles de la methode sociologique
căutat să lămuresc aspectele ei principale. (1894), Le Suicide, etude de sociologie (1897), Lesformes elementaires de la vie re-ligieuse
Aduc aici vii mulţumiri d-lui profesor D. (1912), iar după moartea lui, Education et sociologie (1922), toate acestea publicate la librăria
Guşti, la îndemnul căruia am scris introducerea Alean, Paris. Pe lângă diferite studii prin reviste, din care am avut prilej să citam în rezumatul
aceasta, socotind că ea va fi de folos cititorilor. nostru, mai există o broşură La Sociologie în colecţia La science flanca/se (librăria Larousse,
Tradu fără an). El a fundat şi condus L'Annee sociolo-
cătorii , gique de la 1896, cea mai mare publicaţie în acest gen, cuprinzând până în 1906 memorii originale
/ ale colaboratorilor săi şi analize ale cărţilor apărute şi după 1906 numai analize. A fost profesor !a
2) Emile Durkheim s-a născut în Vosgi în 1858. El Bordeaux şi la Paris după 1902 până la moarte, care s-a întâmplat în cursul războiului general.
s-a dedicat sociologiei în urma unei mi- | Esenţialul acestor date este luat din Leguay. La Sorbonne, pag. 103-107 (Grasset, Paris,
siuni în Germania în 1887 i s-a încredinţat 1910).
4
EMILE DURKHEIM -logia - regulile metodei sociologice 5

I «ezat cu atâta vigoare în lanţul naturii, ci numai ideile pe care şi le


finea despre aceste fapte1. După el, Spencer a mers pe aceeaşi cale, rec-
Punctul de plecare al lui Durkheim este lămurit, şi anume că faptele tificând totuşi în unele privinţe intelectualismul exagerat al lui Comte.
sociale trebuie tratate ştiinţificeşte. Dar, „pentru a supune ştiinţei o ^jencer tot ca filozof şi-a propus să arate cum ipoteza evoluţionista
ordine de fapte", trebuie să găseşti ce este obiectiv în ele, adică un geverifică în regnul social2. Dar, în afară de recunoaşterea contribuţiei
element obiectiv susceptibil de determinare exactă şi chiar de măsură, să akise de opera predecesorilor săi, chiar concepţia totala a lui Durkheim
descoperi, după vorba lui Descartes, Jatura (biais) prin care ele sunt asupra ştiinţei îi impunea să vadă filiaţiunea punctului său de vedere.
ştiinţifice" (subliniat în text)1. De aceea, el se declară de la început JSfcn pentru el ştiinţa este rezultatul unei colaborări şi, pentru ca o şti-
duşmanul a tot ce este subiectiv, cel puţin în înţelesul că orişice element inţă să progreseze, „trebuie ca ea să se rezolve într-o mulţime progresiv
subiectiv ar fi esenţial refractar condiţiei de obiectivitate -a oricărei sporită de chestiuni speciale, în aşa fel ca să facă posibilă cooperarea de
ştiinţe, pe care el s-a silit s-o îndeplinească. Iată ce spune în această spirite diferite şi de generaţiuni succesive", iar nu să fie redusă fet o
privinţă şi Fauconnet, un discipol al său: „Durkheim simte o adevărată problemă unică3. Concepţia lui Comte se opunea la această divi-aune a
groază pentru construcţiile arbitrare, pentru programele de acţiune muncii şi, pentru el, ştiinţa abia întemeiată era încheiată - ceea ce
care traduc numai tendinţele autorului lor. El are nevoie să gândească explica şi oprirea din dezvoltare a şcolii comtiste. Sociologia a rămas
asupra a ceva dat, asupra unei realităţi observabile, asupra ceea ce el însă şi pentru cei mai mulţi contemporani ai noştri o speculaţie
numeşte un lucru "2. esenţial filozofică, în acest înţeles că toată ştiinţa este redusă numai la o
Astfel se defineşte atitudinea lui Durkheim, care este reprezentantul singură problemă, anume să descopere legea care domină evoluţia
tipic al acestui punct de vedere, explicând de ce sociologia este socială în total. Adică ne regăsim tot în stadiul în care se afla Comte
astăzi, cum spuneam mai sus, îndeosebi durkheimiană. Urmează oare când a formulat legea celor trei stări pentru evoluţia totală a omenirii
că atitudinea lui Durkheim şi punctul său de vedere asupra faptelor so- Deci, putem adăuga, nu există progres în constituirea ştiinţei, şi această
ciale sunt ceva cu totul nou? Cum se explică producerea punctului său constituire însăşi este făcuta imposibila. Tocmai aceasta nu poate ad-
de vedere ştiinţific în constituirea sociologiei?
mite deloc concepţia, aşa-zicând, cooperatistă a diviziunii muncii, pe
** * care Durkheim şi-o face esenţial despre ştiinţă.
Durkheim însuşi recunoaşte bucuros că a avut predecesori pe
această cale şi că punctul acesta de vedere este mai vechi, datând de * *
la Comte, întemeietorul sociologiei într-adevăr, Comte, pentru prima Iată cum Durkheim îndepărtează speculaţia filozofică din sociologie
oară, introduce noţiunea de lege naturală în studiul faptelor sociale, şi vede în ea cea mai mare piedica pentru constituirea sociologiei ca
care au atunci legile lor proprii, specifice şi constituind ca atare regnul ştiinţă. El refuză cu tărie să fie filozof în sociologie. Dar pentru aceasta el
social Astfel Comte a integrat definitiv societatea în natură, şi în aceasta nu respinge partea de contribuţie lăsată de Comte şi Spencer.
integrare stă axioma fundamentală a oricărei sociologii. Dar Comte a •Aceştia au fixat hotărât pentru epoca lor cadrele şi posibilitatea socio-i-
făcut sociologie ca filozof şi metoda sa a fost exclusiv ideologică. Cu Jogiei ca ştiinţă, determinând existenţa unei ordini anumite de fapte
alte cuvinte, el n-a studiat faptele sociale înşile, pe care de altfel le-a care-i aparţin şi delimitând în totalul naturii o regiune de fapte care
1. De la Division du travailsocial, 2-a ed. (Alean, Paris), in prefaţa ed. 1, p. XIII. ft>t constitui un regn aparte. Nu acesta era defectul operei lor. Ci
2. Introducere la Education et Sociologie a lui Durkheim, p. 8 (Alean, 1922).
• 1) Comp. în această privinţă Durkheim, Ies regfes de la methode, ed. W., p. 37-38.
|" 2) Critica specială a ideologiei predecesorilor şi contemporanilor este făcută de Durkheim
; şi Fauconnet în art. Sociologie et sciences sociales din Revue philosophique 1903, mai
2 ales p. 465472.
I 3) Durkheim şi Fauconnet, art. cit.
6 7
EMILE 'logia - regulile metodei sociologice
DURKHEIM
construcţia lor - care avea un obiect determinat - păcătuia prin prin- kheim deschide o eră nouă a sociologiei. El caută un teren solid de
cipiul metodei de cercetare pe care o aplicau acestui obiect Am arătat cjrcetare, ferit de iluzii şi sugestii personale, iar fără o pregătire te-
mai sus că metoda lor era aceea a unor filozofi intraţi în domeniul so- njeinicâ prealabilă nu se crede oarecum capabil să-şi îndeplinească
ciologiei, era o metodă exclusiv ideologică. Ea era, de altminteri, sin- misiunea de renovator pe care şi-a impus-o. Pentru a avea ştiinţa, tre-
gura posibilă în concepţia generală a epocii lor şi se explică prin aceea că buie să ai metoda.
atunci toate chestiunile privitoare la societate erau numai chestiuni Până la Durkheim s-a urmat calea introspecţiei şi s-a pus temei
filozofice. Pentru aceasta nu le trebuia o metodă anumită şi, până la un numai pe individ. Psihologia, de altminteri, a trecut şi ea prin aceeaşi
punct, nu le trebuia nici o metodă, daca înţelegem prin aceasta un total transformare care se săvârşeşte acum în sociologie. Paralela pe care o
de „procedee speciale şi complexe"1. în epoca aceasta speculaţia filo- stabileşte Durkheim în această privinţa este atât de instructivă, încât ne
zofică era gata să se aplice la orişice, mai ales când era vorba de un permitem să transcriem aici pagina aceasta întreagă, ca indispensabilă
câmp nou de cercetare şi neexplorat; ea era încă bonne a toutMre. A pentru o înţelegere mai uşoara a situaţiei prin analogie: „In definitiv,
specula însă şi a filozofa înseamnă a pierde din vedere realitatea însăşi a reforma pe care e vorba s-o introducem în sociologie este în totul
faptelor, în acest caz; căci n-ai nevoie decât să construieşti. A cerceta identică cu aceea care a transformat psihologia în aceşti din urmă treizeci
un domeniu de fapte, dimpotrivă, înseamnă a da socoteală de realitatea de ani. După cum Comte şi Spencer declară că faptele sociale sunt fapte
lor complexă - şi această realitate nu se construieşte; înseamnă mai din natură, fără ca pe toate acestea să le trateze ca lucruri, feluritele şcoli
mult a avea o metodă, căci acesta este principiul general al oricărei empirice recunoscuseră, de multă vreme, caracterul natural al
metode, care nu admite arbitrariul personal. Filozofa nu este o fenomenelor psihologice, urmând totuşi să le aplice o metodă curat
metodă. Acesta este sensul intim al gândirii lui Durkheim, dacă am ideologică, într-adevăr, empiriştii, nu mai putin decât adversarii lor,
izbutit să-1 desprindem bine din feluritele sale expresiuni. procedau exclusiv prin introspecţie. însă faptele pe care nu le observi
Iată de ce Durkheim a făcut un pas mai departe în direcţia indicată decât asupra ta însuţi sunt prea rare, prea fugare, prea maleabile spre a
de înaintaşii săi - şi pasul acesta trebuia făcut -, acela de a privi faptele
putea să se impună noţiunilor corespunzătoare pe care obişnuinţa le-a
sociale ca lucruri, ceea ce n-au făcut şi nu puteau să facă Comte şi
fixat în noi şi să le fie lege. Când deci acestea din urmă nu sunt supuse
Spencer. Aceasta înseamnă a trece de la subiectivismul filozofic la
unui alt control, nimic nu le tine în cumpănă; prin urmare, ele iau locul
obiectivitatea ştiinţifică. Iar a privi faptele sociale ca lucruri înseamnă
faptelor şi alcătuiesc materia ştiinţei. De aceea nici Locke, nici Con-
totodată a le privi din afară, şi un lucru nu se poate privi altfel; căci lu-
crurile sunt, după definiţia lui Simiand - şi el un partizan al şcolii socio- dillac n-au considerat fenomenele psihice obiectiv. Ei nu studiază
logice - „ceea ce rezistă la spontaneitatea noastră personală". Trebuie să senzaţia, ci o oarecare idee a senzaţiei Pentru aceasta, deşi într-unele
reţinem caracterul acesta de rezistenţă ca ceva special. privinţe ei au pregătit formarea psihologiei ştiinţifice, aceasta nu s-a
Aceste consideraţii ne indică şi originea principiilor metodice ale născut de-a binelea decât mult mai târziu, când s-a ajuns în sfârşit la
lui Durkheim. Este de observat aici că Durkheim a simţit o necesitate aceasta concepţie că stările de conştiinţa pot şi trebuie să fie conside-
neînfrântă de a asigura domeniul sociologiei de orice încălcări şi reve- rate din afară, şi nu din punctul de vedere al conştiinţei care le încearcă.
niri la procedee subiective. Din această necesitate a ieşit, desigur, for- Astfel este marea revoluţie care s-a îndeplinit în soiul acesta de cerce-
mularea strictă din Les n*gks de la mediode sociologique, pe care am tări. Toate procedeele particulare, toate metodele noi cu care s-a îm-
tradus-o în româneşte. Acesta este un îndreptar al noii ştiinţe, un fel de bogăţit această ştiinţă nu sunt decât mijloace deosebite spre a realiza
Discours surla mediode, pe care un nou Descartes ti dedică ştiinţei mai deplin această idee fundamentali Acelaşi progres rămâne de făcut în
societăţii. Ca un alt Descartes, care deschidea o nouă eră a filozofiei, sociologie. Trebuie ca ea să treacă de la stadiul subiectiv, peste care nu
1) Vezi si Les regles de la methode, Introd, p. 1-2. prea a trecut, la faza obiectivă"1.
1) Durkheim, Les regles de la methode sotiologique, ed. W, p. 37-38.
EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 9
sociologice

II asupra lor o constrângere exterioară, de la


care, în cele mai multe cazuri, ei nu se pot
După ce-am văzut condiţiile generale care sustrage. Acesta este şi primul caracter al
au determinat atitudinea lui Durkheim şi l-au faptului social, după care se alcătuieşte grupul
dus la concepţia metodei, prin care înţelegea determinat de fenomene studiat în sociologie.
să constituie sociologia, trebuie să arătăm pe „Un fapt social - zice Durkheim - se recunoaşte
scurt economia însăşi a acestei metode. după puterea de constrângere externă pe care o
Durkheim începe prin definiţia faptului exercită sau este capabil so exercite asupra
social, a cărui noţiune este imprecisă. Este indivizilor; iar prezenţa acestei puteri se
vorba să ştim dacă sociologia poate fi o ştiinţă, recunoaşte la rândul ei fie prin existenţa
adică dacă are un obiect propriu al ei. Pentru vreunei sancţiuni determinate, fie prin
aceasta trebuie să existe o jirdine de fapte cu rezistenţa pe care faptul o opune oricărei
caractere foarte speciale, care să nu aparţină încercări individuale care caută să lu-1)
în acelaşi timp şi altor ordine de fapte studiate Durkheim, op. cit, p. 8.
de celelalte ştiinţe. Mai ales cu două ordine
de fapte ar putea cele sociale să fie
confundate în caracterele lor: cele organice,
care formează obiectul biologiei, şi cele
psihice, care formează obiectul psihologiei.
Dacă ele ar fi încălcate când de unele, când de
altele, atunci sociologia n-ar avea raţiune să
existe, căci specificitatea ei, pentru Durkheim,
este o chestiune de existenţă. Tocmai însă
asemenea fapt, există şi „ele constau în moduri
de a lucra, de a gândi şi de a simţi exterioare
individului şi care sunt înzestrate cu o putere
de constrângere în virtutea căreia ele i se im-
pun"1. Acestora - şi numai acestora - le putem
da denumirea de sociale, căci acest cuvânt n-are
înţeles definit decât pentru fenomenele care nu
intră în nici una dintre categoriile de fapte
constituite şi denumite până acum - ele sunt
deci domeniul propriu al sociologiei.
Este lămurit deci că Durkheim nu se
gândeşte nici o clipă măcar la ceea ce ar putea
fi subiectiv în faptele sociale, tocmai fiindcă
atunci ele şi-ar pierde specificitatea. Pentru el,
societatea ca atare este ceva exterior şi
superior indivizilor care o compun, exercitând
creze într-altfel"1. Acest pasaj dezvăluie minunat indispensabil oricărei ştiinţe -ea se aplică unor
de bine însăşi intenţia lui Durkheim de a hotărî lucruri care sunt specific sociale. Acestea
poziţia respectivă a individului şi a societăţii, rezidă în societate, care este o sinteză sui
care se exprimă ca o funcţiune de constrângere generis, „iar nu în părţile sale, adică în
asupra individului. Iar acesta trebuie s-o membrii săi"4.
recunoască după rezistenţa pe care o *
întâmpină ori de câte ori acţiunile sale nu s-ar *
conforma îndrumărilor impuse de autoritatea *
faptului social. Dacă faptele sociale opun Din caracteristica însăşi a societăţii,
rezistenţă individului, când el ar lucra altfel care înglobează în chipul acesta individul,
decât în conformitate cu exigenţele lor, în- se desprinde o concepţie deosebită a
seamnă că ele au caracterul definit de lucruri, societăţii.
care există în afară şi înainte de noi. De aceea, Defectul oricărei teorii individualiste
în metoda lui Durkheim, „prima regulă şi cea este că pune individul ca „singura realitate a
mai fundamentală este de a considera faptele regnului omenesc". Printre reprezentanţii
sociale ca lucruri"2. Această regulă domină acestui mod de a vedea sunt unii, ca Hobbes şi
toată metoda, care devine prin aceasta obiec- Rousseau, care admit bucuros că omul este
tiva. Dacă mai adăugăm că a trata faptele fireşte refractar vieţii comune, la care se
sociale ca lucruri se înţelege ca lucruri sociale, resemnează numai silit. Urmează deci că
corolar al primei reguli, care implică de individul nu poate trăi în societate decât
asemenea neatârnarea metodei de orişice violentat de ea, care este şi nu poate fi decât o
filozofie - ceea ce s-a desprins din analiza organizaţie artiScială, căci singura realitate -
primei părţi -, am făcut în acest chip ocolul naturală, am putea zice - este individul. Tot ce
metodei, pe care Durkheim însuşi o numeşte nu este el apare deci ca artificial şi merge
sociologică. Aceasta vrea să arate şi rnai mult contra scopurilor sale. Dar,
că metoda este „exclusiv sociologică"3, după
expresia sa. înţelegem acum rostul acestei 3. Durkheim, op. cit, p. 15.
numiri, când ştim că pe lângă caracterul 4. Durkheim, op. cit., p. 20.
metodei de a fi obiectivă - ceea ce este 5. Durkheim, op. cit., p. 176.
6. Durkheim, op. cit, prefaţa ed. II, p. XV-XVI.
10 EMILE Sociologia - regulile metodei sociologice 11
DURKHEIM

dacă singura realitate este individul, urmează neapărat că societatea spus că aici individul nu poate să fie opus societăţii şi că, dacă el se
este o operă a sa, a oamenilor, ca o maşină construită de mâna lor înclină în faţa ei ca înaintea unei forte superioare, el se regăseşte pe
-căci altminteri ea nici nu s-ar putea explica Şi totuşi - contradicţie de sine. Constrângerea însăşi - atributul cel mai caracteristic al societăţii
care nici Hobbes şi nici Rousseau nu şi-au dat seama - această operă - nu-şi poate exercita toată eficacitatea ei dacă nu este acceptată în chip
artificială, această maşinărie iscusită se întoarce contra propriului său spontan - ea însăşi operă spontană - şi dacă n-are darul să se
autor - care este individul - spre a-1 stăpâni şi constrânge. Caracterul transforme într-o autoritate morală, nu numai impusă şi temută, ci şi
artificialist al concepţiei acesteia este vădit Iar partizanii ei au căutat să iubită totodată. Căci să nu uităm că, pentru Durkheim, societatea este
ascundă contrazicerea - prin care opera îl domină pe însuşi creatorul ei esenţial şi primordial o forţă morală sau un sistem de forte morale -în
- emiţând ipoteza unui contract social. orice caz un factor de ordin moral. Aceasta revarsă o lumină deosebită
Pentru Durkheim, dimpotrivă, individul nu poate fi opus societăţii, asupra întregului sistem al lui Durkheim, şi fără de pătrunderea acestui
care l-ar forţa să intre în ea; căci el trăieşte în ea ca în ineditul său na- lucru n-ajungem niciodată la o înţelegere deplină a gândirii sale,
tural şi este îmbibat de ea Societatea este o forţă naturală şi prin sine oricare ar fi aplicările ei, în domeniul religiei, al dreptului sau al
dominantă, în faţa căreia individul se închină. Ea nu derivă dintr-o al- educaţiei.
cătuire convenţională, adăugată de voinţa omenească la realitate. In- Tot din consideraţii morale Durkheim n-ar putea sacrifica interesele
divid şi societate sunt daţi de la început într-o conexiune naturală şi, integrale ale individului pe altarul societăţii. Nimic mai just în
pentru Durkheim, caracterul dominaţiei asupra individului stă în chiar această privinţă decât următoarea observaţie a lui Fauconnet „Şi s-a
natura societăţii, care este o operă spontană. Dar tocmai de aceea căutat uneori a face din constrângere singura acţiune pe care o exercita,
individul primeşte constrângerea şi dominaţia, fiindcă i se pare foarte după el, societatea asupra individului. Adevărata sa doctrină este ne-
simplu să fie aşa şi nu vede cum ar putea fi altfel O forţă naturală se măsurat mai cuprinzătoare, şi nu este poate filozofie morală care să fie
impune şi este acceptată de la sine, fără a străbate în conştiinţa noastră aşa în acelaşi grad. El arătat lămurit, de pildă, că forţele morale, care
ideea violentei ce ni s-ar face din partea unei forţe artificiale, creaţie a constrâng şi chiar violentează natura animală a omului, exercită încă
noastră şi pe care tot noi o putem reface. asupra omului o atracţie, o seducţie, şi că la aceste două înfăţişări ale
faptului moral răspund cele două noţiuni ale datoriei şi binelui"1. E lă-
III murit; dar într-altă parte Fauconnet adaugă: „Suntem aşa de obişnuiţi să
opunem societatea individului, încât orişice doctrină care întrebu-
Această analizăa conceptului de societate - urmărită până aici - ne inţează mai des cuvântul de «societate» pare a jertfi individul Aici este o
duce mai departe. într-adevăr, caracterul de constrângere sau puterea neînţelegere. Dacă un om a fost un individ, o persoană în tot ceea ce
coercitivă, atribuită societăţii, este vădită la fiecare pas în metoda lui termenul cuprinde ca originalitate creatoare şi ca rezistenţă la pornirile
Durkheim şi se află mereu în primul plan al punctului său de vedere colective, acela a fost Durkheim. Iar doctrina sa morală corespunde
asupra vieţii sociale. Dar oare constrângerea se poate ea întemeia pe aşa de bine propriului său caracter încât n-am afirma un paradox dând
sine însăşi şi îşi poartă în sine raţiunea de a fi? Este de ajuns ca so- acestei doctrine numele de «individualism»"2. Astfel vorbeşte un dis-
cietatea să fie o funcţiune sau o categorie de constrângere suficientă în cipol, care a fost şi un colaborator al său; iar pentru cine i-a ascultat
sine? Atunci individul ar fi pur şi simplu anihilat, iar contactul dintre el cursurile de la Sorbona în anii din urmă ai vieţii lui, impresia aceasta
şi societate nu sar regăsi nicăieri. Sar putea aduce sistemului lui capătă o confirmare netăgăduită. Dar să vedem în această privinţă pă-
Durkheim aceeaşi imputare pe care el o aducea sistemului lui Hobbes şi rerea însăşi a lui Durkheim, care spune foarte semnificativ, deşi numai
Rousseau, care deschide un hiatus între individ si societate, sprijinit pe intr-o notă: „Puterea coercitivă pe care noi i-o atribuim este chiar aşa
incompatibilitatea scopurilor celor doi factori.
însă, după consideraţiile expuse mai înainte, putem afirma că o 7. Introd. la volumul lui Durkheim Education et Sociologic, p. 19.
asemenea vedere n-ar fi deloc în spiritul concepţiei lui Durkheim. Am 8. Idem, p. 7.
12
EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 13
de puţin totul faptului social, încât el poate prezenta deopotrivă caracte-
rul opus. Căci, în acelaşi timp în care instituţiile ni se impun, noi ţinem prin aceasta chiar se perfecţionează. Perfecţionarea funcţiunii îndepli-
la ele; ele ne obligă, şi noi le iubim; ele ne constrâng, şi noi câştigăm din nite de individ înrâureşte, desigur, formarea lui sufletească. Un nou
funcţionarea lor şi din această constrângere însăşi. Antiteza aceasta ideal moral se implantează în conştiinţa societăţii şi devine o regula de
este aceea pe care moraliştii au arătat-o adesea între cele două noţiuni conduită pentru individ:„într-un cuvânt - zice Durkheim -, printr-unul
ale binelui şi datoriei, care exprimă două aspecte deosebite, dar deo- din aspectele sale imperativul categoric al conştiinţei morale este pe
potrivă de reale, ale vieţii morale. Nu există însă poate practici colec- cale de a lua forma următoare: Pune-te în stare si îndeplineşti cu folos
tive care să nu exercite asupra noastră această îndoită acţiune, care o funcţiune determinată1." Diviziunea muncii devine astfel condiţia pro-
nu este, de altminteri, contradictorie decât în aparenţă. Dacă nu le-am gresului omenesc, iar istoria poate fi socotită, după expresia lui Barth,
definit prin această legătură specială, interesata şi dezinteresata toto- ca progres al diviziunii muncii2. Deşi însă diviziunea muncii lucrează
dată, este numai fiindcă ea nu se manifesta prin semne exterioare, diferentiind indivizii, ea îi leagă totodată, făcându-i solidari cu societa-
uşor perceptibile. Binele are ceva mai intern, mai intim decât datoria, tea. Iar moralitatea consta tocmai în a fi solidar cu un grup, şi astfel di-
deci mai greu de prins"1. viziunea muncii defineşte moralitatea Nu numai însă ea o defineşte pe
Aşa fiind, nu este de mirare că, pentru Durkheim, s-a pus în ter-
aceasta, ci tinde din ce în ce să devină condiţia esenţială a solidarităţii
meni precişi chestiunea raporturilor personalităţii individuale şi soli-
darităţii sociale, care a fost, cum spune el însuşi, originea unei lucrări a sociale. De aici decurge şi valoarea morală a diviziunii muncii, căci ea,
sa2 scrisă înainte de a-şi formula metoda în cartea tradusă aici. Ches- fiind izvorul solidarităţii sociale, devine totodată baza ordinii morale3.
tiunea a fost aşa de însemnată pentru Durkheim tocmai fiindcă răs- Dacă am stăruit îndeosebi asupra conceptului diviziunii muncii şi a
pundea la o antinomie aparentă. Iar el îşi punea problema în termenii semnificaţiei sale morale, am făcut-o spre a stabili pentru moment
următori: „Cum se face că, devenind tot mai autonom, individul de- două lucruri câştigate în discuţia noastră. Mai întâi, diviziunea muncii
pinde mai strâns de societate? Cum poate fi el mai personal şi mai ca factor al solidarităţii sociale nu poate să anihileze individul în faţa
solidar în acelaşi timp? Deoarece este incontestabil că aceste două societăţii, ci, din contră, este un ferment al dezvoltării şi perfecţionării
mişcări, oricât ar fi de contradictorii, se urmăresc paralel". Iar ceea ce i sale. Societatea nu este o forţă oarbă de constrângere, ci este prin na-
s-a părut că rezolvă această aparentă antinomie „este o transformare a tura ei, şi devine din ce în ce o forţă morală, de care individul este atras
solidarităţii sociale, datorită dezvoltării din ce în ce mai considerabile a spre a colabora cu ea, fără nici o opoziţie principială. Aceasta reiese din
diviziunii muncii"3. In acest chip el a fost adus să studieze pe aceasta tot volumul său, după cum se exprimă şi Fauconnet „Prima sa lucrare,
din urmă. La Division du Travail social propune o întreagă filozofie a istoriei, în
Durkheim deosebeşte în evoluţia societăţii două feluri de solidari- care geneza, diferenţierea, dezrobirea individului apar ca trăsătura
tate: mecanică şi organica Solidaritatea organică se caracterizează dominantă a progresului civilizaţiei, slăvirea persoanei omeneşti ca ter-
tocmai prin diviziunea muncii, care nu este numai economică, ci se menul său actual. Şi filozofia aceasta a istoriei ajunge la această regulă
întinde la toate manifestările vieţii sociale4. Am văzut mai sus că însăşi morală: distinge-te, fii o persoană4. Iar o persoană înseamnă un izvor
concepţia lui Durkheim asupra ştiinţei se leagă de această idee a divi- autonom de acţiunea în al doilea rând, aspectul moral al diviziunii
ziunii muncii. Dar transformarea solidarităţii sociale prin diviziunea muncii se impune de la sine prin sistemul de fapte sociale în care ea
muncii implică o specializare continuă a funcţiunilor individuale, care
9. Durkheim, Lesregles..., p. XX-XXI, nota
13.Durkheim, op. cit, p. 6.
10.De la Division du travail social, prima ediţie, din 1893.
14.Paul Barth, Die Phflosophie der Geschiehte als Soziologie, cap. asupra lui Durkheim,
11.Durkheim, op. cit, prefaţa primei ediţii p. XIJII-XLIV.
12.Durkheim, op. cit., p. 2-3. ed. III, 1922 (Reisland, Leipzig).
3) Durkheim, op. cit, concluzia, p. 394-396; de aceeaşi ordine de idei se leagă în parte
şi volumul său Le Suicide (Alean, 1897).
15.Introd. la Education et Sociologie, p. 7.
16.Durkheim, op. cit., p. 399.
14 15
EMILE DURKHEIM iologia - regulile metodei sociologice
se împleteşte şi prin care se explică deodată progresul individului şi al aspectul ei moral, ca un acord determinant, trebuie să ne dăm seama
societăţii. Numai în acest sistem trebuie privită diviziunea muncii spre de concepţia sa dualistă asupra naturii omeneşti. Cu aceasta suntem
a înţelege adevăratul ei rol şi funcţiunea sa morală. Altminteri, privită aduşi sa privim o nouă înfăţişare a gândirii şi operei lui Durkheim, în-
ca atare singură, diviziunea muncii poate fi înţeleasă ca fiind în contrast făţişarea pedagogica. Ea este şi cea mai puţin cunoscută, şi opera sa
cu morala Astfel, Barth socoteşte că, pentru Durkheim, diviziunea pedagogică este, cum spune Fauconnet, „aproape pe de-a-ntregul ine-
muncii contemporane, cu domnia contractului, este singurul agent al
dită". Totuşi Durkheim a profesat toată viaţa sa pedagogia, mai întâi
mişcării istorice. în acest caz, morala poate să împiedice chiar progresul,
la Bordeaux, de la 1887 la 1902, iar de la această dată mai departe la
căci regularea excesivă a funcţiunilor economiei şi comerţului le poate
paraliza1. Mi se pare însă că o asemenea concepţie pur economică şi Sorbona. Un rezumat al operei sale pedagogice se cuprinde în volumul
mecanistă nu rezulta din teoria diviziunii muncii a lui Durkheim. El Education et Sociologie (Alean, 1922), cu o introducere de Paul Fau-
judecă, crede Barth, ca şi cum societatea n-ar avea alt scop decât să connet, din care am citat mai sus.
producă bunuri. Dar am văzut că, pentru Durkheim, soeietatea este De ce însă am crezut necesar să legăm acest aspect pedagogic de un
frământată de idealuri al căror ecou vibrează în conştiinţa indivizilor şj-i anumit moment în dezvoltarea doctrinei, aşa cum am expuso până
face să lucreze conform cu ele. Desigur că Barth are dreptate să creadă că aici? Răspunsul nu este greu de dat Din cele expuse rezulta vădit că
diviziunea muncii nu defineşte întregul conţinut al vieţii, ci că, din esenţialul faptului social este acţiunea sa educativă, căci el exercită
contră, întreaga concepţie a lumii din fiecare epocă fl produce2. Dar nici asupra individului o putere coercitivă sau atractivă în scopul formării
Durkheim, fără îndoială, n-a crezut altfel Fără a vorbi de ultimele sale sale; iar societatea din fiecare moment poate fi privită ca un sistem
lucrări, chiar în cele dintâi Durkheim vorbeşte uneori de acel soi de educativ în acţiune. De altminteri, Durkheim n-a conceput societatea
imaterialitate proprie lucrurilor sociale, tocmai fiindcă ele depozitează şi educaţia ca lucruri deosebite, după cum se exprimă foarte bine
credinţe şi idei sub înrâurirea cărora trăiesc şiruri de generaţii. Iar Fauconnet în rândurile următoare:„Durkheim nu şi-a împărţit timpul
pentru cine citeşte de aproape volumul său despre Diviziunea muncii şi nici gândirea între două activităţi distincte, coordonate una cu alta
sociale nu e greu să desluşească că însăşi diviziunea muncii în într-un chip întâmplător. El tratează educaţia prin partea unde ea este
societăţile actuale se dezvoltă sub înrâurirea ideilor pe care noi ni le un fapt social: doctrina educaţiei este un element esenţial al sociologiei
facem despre valoarea individului şi a civilizaţiei, precum ea rezultă din sale"1. Iar Durkheim însuşi se exprimă astfel; „Eu consider, într-adevăr,
voinţa noastră de realizare a unui tip social pe care îl avem în vedere. ca postulatul chiar al oricărei speculaţii pedagogice că educaţia este
Iată de ce - ţinând seama numai de aceste consideraţii - Barth greşeşte lucru cu deosebire social, prin originile şi prin funcţiunile sale, şi că,
când afirmă că concepţia istoriei a lui Durkheim a rămas, până la prin urmare, pedagogia depinde de sociologie mai mult ca de oricare
moartea lui, economică şi mecanică, deşi câteva rânduri mai sus trebuia altă ştiinţă"2. Aşa fiind, societatea îşi găseşte în educaţie „mijlocul prin
să recunoască că, în lucrările sale din urmă, el şi-a schimbat poziţia3. care ea pregăteşte în inima copiilor condiţiile esenţiale ale propriei
sale existente"3. Iar, după cum am dovedit şi mai sus, individul are in-
IV teres să se supună la cerinţele societăţii. Care este însă acest interes?
Tocmai el ne permite să explicam acel dualism al fiinţei omeneşti, care
Spre a înţelege cât mai bine sensul în care şi-a schimbat poziţia, se deosebeşte de vechiul dualism religios sau metafizic prin aceea că
precum şi atitudinea idealistă a lui Durkheim, care a văzut în societate el nu desparte omul de restul naturii, ci îi întregeşte fiinţa incompletă
17.Barth, op. cit, p. 639.
18.Barth, op. cit., p. 642. prin adaosul societăţii sau prin aportul social. Câci în fiecare dintre noi
19.Barth, op. cit, p. 641-642. există două fiinţe: fiinţa individuală, constituită din tot ce se referă la
20.Op. cit, p. 2.
21.Durkheim, op. cit, p. 106.
22.Durkheim, op. cit, p. 49.
16 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 17

viaţa noastră personala, şi fiinţa socială, formată din totalul credinţelor amintit în natura omenească, căci animalul rămâne în om o treaptă in-
şi practicilor morale, tradiţiilor, adică tot ce este colectiv, exprimând ferioară, pe care el o depăşeşte numai graţie societăţii şi cu concursul el
grupul social, şi nu persoana noastră. Iar scopul educaţiei nu este altul Iată de ce, când defineam natura societăţii prin aspectul ei de con-
decât a constitui în Secare dintre noi această Gintă socială Căci aceasta strângere, am căutat să determinăm mai strict rolul acesteia Acum
din urmă nu este dată în constituţia omului, şi nici nu s-a dezvoltat în suntem mai în stare să afirmăm - pe temeiul faptelor expuse - că forţa
chip spontan, fără intervenţia societăţii. Aceasta însăşi - pe măsura for- morală care este societatea constrânge şi violentează de fapt natura
mării sale - „a scos din propriul ei sân aceste mari forţe morale în faţa animală a omului. Cât despre propria sa natură omenească, aceasta nu
cărora omul şi-a simţit inferioritatea". Societatea se găseşte, la fiecare poate fi constrânsă nici violentată, fiindcă ea se formează în şi prin
nouă generaţie, în faţa unei fiinţe nou-născute egoiste şi asociale, la societate, şi nici nu exista într-alt feL Aceasta s-ar întâmpla când societatea
care trebuie cât mai repede să adauge, să-i suprapună o alta, capabilă l-ar găsi pe om format gata şi s-ar aplica asupra lui ca o forţă deosebita;
de o viaţă morală şi sociala. Dar tocmai aceasta are de făcut educaţia. pe când forţa aceasta trăieşte în el şi el se sileşte să se ridice la înălţimea
Ea nu se mărgineşte să dezvolte organismul individual în direcţia na- ei. Iar părerea lui Durkheim asupra pretinsului antagonism dintre individ şi
turii sale, ci „creează în om o fiinţă nouă"1. Iar definiţia educaţiei, ex- societate, pe care am citat-o, capătă de astă dată o exprimare precisă:
primată pe scurt, o prezintă ca „o socializare metodică a tinerei ge- .Astfel - zice el - antagonismul ce s-a admis prea adesea între societate
neraţii". Cât suntem de departe, cu această definiţie şi cu acest fel de a şi individ nu corespunde la nimic în fapte... Individul, voind societatea, se
vedea, de concepţia obişnuita a educaţiei, se vede de prima dată. vrea pe el însuşi Acţiunea pe care ea o exercita asupra lui, pe calea
Vrem să indicăm aici numai în treacăt că aceeaşi funcţiune de creaţie, educaţiei mai cu seamă, n-are nicidecum ca obiect şi ca efect să-1
pe care Durkheim o atribuie educaţiei, am văzut că rezidă şi în natura înăbuşească, să-1 micşoreze, să-1 denatureze, ci, dimpotrivă, să-1 mărească
societăţii. şi să-1 facă o fiinţă cu adevărat omenească", în vederea aceasta şi el face
Din analiza aceasta rezultă vădit până unde merge echivalenţa aces- sforţare, care este o caracteristică foarte esenţială a omului. Nu mai
tor doi termeni: educaţie şi societate. Am putea spune, parafrazând o încape îndoială asupra principiului dualist din om şi el este necesar
veche definiţie a artei, că educaţia este „societatea adăugată omului". sociologiei, care „implică un principiu dualist o experienţă individuală şi
Căci credem a reda gândirea intimă a lui Durkheim afirmând că edu- o experienţă colectivă" (din acelaşi curs, lecţia de la 10 martie). în legătură
caţiei se datorează tot ce este mai bun în noi şi propriu omenesc (pro- cu aceasta el a formulat şi postulatul fundamental al sociologiei tot
prementhumain). Educaţia ne face oameni, în tot ce acest cuvânt are atunci şi în alte daţi aproape în forma următoare: Tot ce omul are mai
mai esenţial. Iar caracteristica aceasta omenească ne vine din socie- caracteristic rezultă din istorie şi din viaţa comună... Omul este un
tate prin educaţie, sau şi de la una, şi de la alta, căci, în fond, ele sunt produs al istoriei şi, deci, un produs al unei deveniri... Deci nu e nimic
una şi aceeaşi. Durkheim spune: „Omul, într-adevăr, nu este un om dat în el (donne).
decât pentru că trăieşte în societate". Aceasta propoziţie care, după el, Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, înţelegem şi res-
rezumă lucrările sociologiei contemporane, este din ce în ce mai putin pectul pe care noi îl datorăm societăţii, precum şi acelor puteri care în
tăgăduita2. însă omenescul din om u ridică deasupra animalului, care noi sunt opera ei. Astfel că într-un alt curs al său, tot din 1914, L'En-
se rezumă la natura sa primitivă şi datorează prea puţin societăţii. De seignement de la morale a l'ecole primaire, Durkheim spune, între
aceea, în cursul său de la Sorbona în 1914, Le pragmatisme etla socio- altele: Ceea ce respectăm în om este ceva mai mare decât el - este res-
logie, Durkheim spunea: „Tot ceea ce deosebeşte omul de animal este pectul pentru raţiune, pentru conştiinţă... Justiţia este tocmai proporţia
de origine socială" (lecţia din 17 martie). Astfel el a pus dualismul între respectul datorit omului şi chipul în care el este tratat (lecţia de la
7 mai). Iar într-altâ zi, la acelaşi curs de pedagogie, el se exprimă, cu mai
23.Durkheim, op. cit, p. 49-51. multă convingere şi cu accente adânci de inspiraţie personală, în chipul
24.Durkheim, op. cit, p. 55.
următor: Prin spirit omul se eliberează de lume, si acest spirit
18 EMILE DURKHEIM 19
Sociologia - regulile metodei sociologice
el îl socoteşte ca ceva dumnezeiesc. Spiritul devine valoarea prin ex- primitive toate reprezentările, fiind religioase, sunt eo ipso colective.
celenţă şi un soi de opoziţie se stabileşte între el şi materie; astfel se Aid nu există altă experienţă decât cea colectivă, şi nu numai că socie-
desprindea antiteza creştina dintre spirit şi materie; ea a dus la asce- tatea este un sistem religios, dar religia este societatea însăşi. Aceasta ar
tism. Ceea ce rămâne adevărat este că în lucruri sunt două feluri de fi teza susţinută de Durkheim în monumentala sa operă Les formes
valori, şi bunurile morale sunt cele care posedă cea mai mare valoare... eUmentakes de la vie religieuse, în care, luând ca exemplu sistemul
Dumnezeu devine un lucru intim, care trăieşte în conştiinţe (lecţia de totemic în Australia, caută să descopere „cauzele, totdeauna prezente, de
la 23 aprilie). El adăugă apoi că, într-un limbaj cu totul laic, se poate care depind formele cele mai esenţiale ale gândirii şi ale practicei
arata copiilor care este rolul spiritului. religioase"1. Folosindu-se de un vast material etnografic, el ajunge la o
nouă interpretare a fenomenului religios şi a religiei - interpretare
V sociologică -, precum şi la teoria sociologica a cunoaşterii. Ţinând
seama de apropierile făcute mai înainte, nu este exagerat, decât poate în
^- Acestea ar fi momentele esenţiale prin care s-a produs schimba- termeni, să spunem că formele elementare ale vieţii religioase sunt în
rea de atitudine a lui Durkheim şi s-a închegat definitiv noua sa ati- acelaşi timp şi cele ale vieţii sociale.
tudine - idealista şi spiritualistă până la un punct Dacă lăsăm la o parte A încerca să dăm o icoană numai a proporţiilor problemei puse în
ordinea cronologică a lucrărilor sale, care nu reproduce totdeauna această operă şi a interpretării sale sistematice ar trece prea mult de
exact mersul însuşi al ideilor unui gânditor, şi căutăm mişcarea internă marginile unui rezumat Desigur că este una dintre cele mai mari şi
a gândirii sale, suntem, desigur, mai aproape de adevăr când presupu- mai îndrăzneţe opere din sociologia contemporană. In ea Durkheim a
nem că Durkheim a trecut oarecum fireşte de la faptul educaţiei la tras ultimele concluzii ale gândirii sale, mergând de-a dreptul la fe-
acela al religiei. Aspectul educativ al vieţii sociale - şi concepţia edu- nomenul religios cel mai elementar, care este totodată şi fenomenul
caţiei ce rezultă de aici - nu era departe de rolul atribuit religiei în social cel mai elementar. El a căutat să dezvăluie însăşi taina vietii so-
constituţia societăţilor primitive şi în chiar dezvoltarea sufletească a ciale în formele primitive ale religiei, căci aceasta fiind un conglomerat
omenirii. Spuneam mai sus că societatea este, în fiecare moment al de reprezentări colective mai presus de toate închide în sine prima
dezvoltării sale, un sistem educativ, dar tot aşa putem adăuga că so- urzeală a faptului social - dezbrăcat de complicaţiile posterioare - şi
cietatea, cel puţin în fazele primitive, este un sistem religios. După cum înfăţişează de-a dreptul cercetării rădăcinile cunoştinţei omeneşti în
educaţia este de origine socială şi este un lucru cu deosebire social, religie şi, deci, în societate. De aceea sistemul lui Durkheim - pentru
tot aşa originea sentimentului religios este în societate şi religia este un spirit sistematic ca al său - trebuia să ducă aici - adică la o sociologie
un lucru mai presus de toate social. religioasă şi la încoronarea ei printr-o nouă teorie a cunoaşterii sau
Am văzut că ceea ce este mai caracteristic în om este un produs al
o nouă metafizică.
vietii colective, al acelei experienţe colective deosebite de experienţa
Punctul său de plecare stă în existenţa deosebită a reprezentărilor
individuala. Respectul datorit, după Durkheim, acelor facultăţi care-1
colective, de care Durkheim s-a ocupat şi mai înainte, fără să le folo-
fac pe om - şi nu există decât omul social - se îndreaptă indirect so-
sească, cum a făcut aici, în studiul religiei. Iată cum le defineşte în intro-
cietăţii, pe terenul căreia au crescut raţiunea, conştiinţa, spiritul. Nică-
ducerea volumului său: „Reprezentările colective sunt produsul unei
ieri însă experienţa colectivă nu îmbracă forme mai tipice ca în religie,
imense cooperaţii care se întinde nu numai în spaţiu, ci şi în timp...
deoarece credinţele religioase sunt reprezentările colective prin exce-
lungi şiruri de generaţii au strâns în ele experienţa şi ştiinţa lor. O inte-
lenţă. Reprezentările colective traduc experienţa colectivă, după cum
lectualitate foarte particulară, nesfârşit mai bogată şi mai complexă de-
cele individuale traduc experienţa individuali Dacă totdeauna aceasta
cât aceea a individului, este deci oarecum concentrata acolo. Se-nţelege
din urmă este dependentă de cea dintâi, în societăţile primitive însă ea
1) Durkheim, Les formes elewentaires de la vie religieuse, p. 11 (Alran, 1912).
este cvasi- sau de-a dreptul inexistentă. De ce? Fiindcă în societăţile
20 Sociologia - regulile metodei sociologice
21
EMILE
DURKHEIM

de atunci cum raţiunea are puterea de a depăşi întinderea cunoştinţelor a fost întrevăzută mai întâi de Hegel, după cum observă şi d-1 Rădu-
empirice"1. Ele exprimă negreşit societatea, care este o realitate
suigeneris şi cea mai înaltă realitate pe care o putem cunoaşte prin ob- lescu-Motru.
servaţie în ordinea intelectuala şi morală. De aceea ele şi poartă pe- Este bine să notăm aici o coincidenţă care nu este întâmplătoare, ci
cetea societăţii, după cum spunea Durkheim şi în cursul său despre decurge din logica internă a gândirii lui Durkheim. In teoria sociologică
Pragmatism şi sociologie Orice reprezentare colectivă este învestită a cunoaşterii regăsim acelaşi dualism pe care l-am relevat în teoria
cu un prestigiu, în virtutea chiar a originii sale (lecţia din 21 aprilie educaţiei. E vorba iarăşi de două fiinţe - una individuală şi alta socială.
1914). Mai spicuim încă: Societatea este făcută de reprezentările co- Aceasta din urmă este într-un caz şi într-altul opera societătii, care pe de
lective... Reprezentările colective sunt adevăruri pentru popoare şi ele o parte caută s-o constituie pin educaţie, şi pe de alta fi procură cadrele de
constituie fiinţe speciale (etres speciawc). dezvoltare a gândirii. După cum societatea, prin educaţie, trebuie să
In acest chip vom înţelege şi explicarea originii sociale a catego- adauge, să suprapună la fiinţa asocială o alta capabilă de o viaţă socială
riilor cunoaşterii, căci ele sunt reprezentări colective, al căror caracter şi morală, tot aşa ea, prin necesitatea apriorică a categoriilor făurite din
social explică necesitatea categoriilor de timp, spaţiu, cauzalitate. So- sine, adaugă sau suprapune la fiinţa neraponală una raţională. De aceea
cietatea nu poate lăsa aceste categorii la liberul arbitru al indivizilor, societatea este raţiunea Iată şi toată semnificaţia dualismului sociologic
căci e o chestiune de existenţă pentru ea, zice Durkheim: „Pentru a pe care l-am văzut exprimat pretutindeni. Aceasta înseamnă că
putea trăi, ea n-are numai nevoie de un suficient conformism moral; societatea se ridică deasupra individului, în domeniul intelectual şi
este un minimum de conformism logic de care ea nu se poate încă moral, iar în măsura în care el participă la societate se depăşeşte pe sine,
lipsi"2. In dezbaterea dintre apriorişti şi empirişti asupra originii cate- atât când lucrează, cât şi când gândeşte1. Dar mai este ceva. Deoarece
goriilor, Durkheim este de partea aprioriştilor, care lasă categoriilor primele sisteme de reprezentări pe care omul şi le-a făcut despre lume
proprietăţile lor caracteristice - ceea ce nu face empirismul. Acesta şi despre sine sunt de origine religioasă, religia a început prin a ţine
reduce raţiunea la experienţă şi prin aceasta, îi răpeşte universalitatea locul de filozofie şi de ştiinţe. In acest caz, ea a îmbogăţit spiritul
şi necesitatea, caracteristicile sale; de aceea empirismul clasic ajunge omenesc deja format cu oarecare idei; ba chiar mai mult, ea a contribuit
la iraţionalism. Apriorismul este mai consecvent, şi Durkheim îi păs- să-1 formeze. „Oamenii - spune Durkheim - nu i-au datorit numai, în
trează integral principiul, după care cunoştinţa este formată din două bună parte, materia cunoştinţelor tor, ci şi forma după care aceste
feluri de elemente, ireductibile unul la altul 3. De aici începe însă deose- cunoştinţe sunt prelucrate"2. Aşadar, a pune în societate originea
birea teoriei sociologice faţă de apriorişti, căci, deşi raţionalişti, ei pun categoriilor este totuna cu a o pune în religie, căci societatea primitivă se
originea categoriilor pe socoteala spiritului, care are oarecare putere confundă cu religia.
de a depăşi experienţa, de a adăuga la ceea ce este dat imediat - putere *
inexplicabilă totuşi în cadrul conştiinţei individuale. Ceea ce însă apri- * *
oriştii pun pe socoteala conştiinţei individuale, ipoteza lui Durkheim După această analiza destul de lungă, sarcina noastră e uşurată şi
o pune pe aceea a conştiinţei sociale, a societăţii4. Deci el substituie pe legătura reprezentărilor colective cu formele de ideal create de so-
aceasta din urmă conştiinţei individuale. Soluţia aceasta sociologică cietate apare destul de firească. De la reprezentările colective la lumea
1) Durkheim, op. cit, introd. p. 22-23. Printre alţii, a mai studiat reprezentările colective valorilor nu este decât un pas3. Reprezentările colective sunt adevăruri
si Levy-Bruhl, în Les fonctions mentaksdans Ies societes inferieures (Alean, 1912 pentru popoare, spunea Durkheim, var judecăţile de valoare sunt
ed.H).
25.Durkheim, op. cit, p. 24. 28.Durkheim, op. cit, p. 23.
26.Durkheim, op. cit, p. 19-22. 29.Durkheim, op. cit, p. 12.
27.Vezi şi C. Rădulescu-Motru, Elemente de metafizică, p. 172-176. Bucureşti, 1912. 30.Asupra acestei întregi părţi: Bougle, Lecons de sociologie sur l'evolution des valeurs
(Armând Colin, 1922); a se vedea şi recenzia noastră în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma
sociala, anul IV, nr. 2.
22 iologia - regulile metodei sociologice 23
EMILE
DURKHEIM
opera societăţii. Societatea, după el, este esenţial creatoare de ideal şi
este o sinteză de conştiinţe. In societate oamenii au unele lucruri de VI
respectat în comun, care se exprimă în reprezentările colective şi de
care ei leagă anumite valori. Cum însă nicăieri reprezentările colective n- Am străbătut până aici pe rând feluritele aspecte ale gândirii socio-
au un prestigiu mai mare decât în viaţa religioasă, deoarece acolo logice a lui Durkheim, şi firesc ar fi să ne oprim. Deşi expunerea noastră
traduc o experienţă colectivă fără rival, ne dăm seama de importanţa a fost destul de lungă, potrivit cu complexitatea operei analizate ea IMIT fi
rolului pe care Durkheim 1-a atribuit judecăţilor de valoare şi, în general,
totuşi completă, dacă n-am privi cât de pe scurt raportul ce susţine
lumii valorilor. De aceea el a ridicat societatea deasupra individului,
pentru a face din ea un izvor permanent de valori Societatea ca o sociologia cu celelalte ştiinţe sociale. Ne va fi cu atât mai uşor, cu cât
sinteză de conştiinţe impune individului mirajul unei vieţi superioare. acest raport se desprinde din analiza anterioara. El a fost, de alt-
Nicăieri nu se vede mai bine această tendinţă decât în studiul său asu- minteri, tratat îndeosebi în articolul deja citat Sociologie et sciences
pra-wefH religioase. Căci valorile, care se află pretutindeni, sunt aici ca în sociales.
domeniul lor natural. Totdeauna oamenii au pus ca o valoare deo- De obicei se desparte sociologia de ştiinţele particulare ale societăţii
sebită, ca un ideal existenţa unei lumi superioare, unei lumi suprana- opunând termenul de general celui de special. Acest criteriu, care se
turale, şi au făcut din ea criteriul prin excelenţă al valorilor. Dar punctul găseşte la mulţi sociologi actuali, nu poate duce decât la arbitrar, cum
acesta de vedere nu putea fi întocmai acela al lui Durkheim. El a redat este la Giddings, prin reducerea elementelor primare şi generale la
valorile adevăratei lumi reale şi a pus criteriul lor în viaţa colectivă. populaţia socială; căci nu poţi vorbi de viaţa socială întreagă cu privire la
Identificând societatea primitivă cu religia, el a împlântat idealul -care un aspect particular. Tot aşa Tarde, Gumplowicz, Ward şi alţii nu spun
fusese apanajul exclusiv al religiei - în devenirea socială. Este o cum stă sociologia în raport cu celelalte ştiinţe sociale, de care ei o
necesitate pentru societate să întreţină idealurile şi să le prelungească, deosebesc totuşi1). Această distincţie a fost încercata după un principiu în
spune Durkheim1 într-o comunicare a sa la Congresul de filozofie din aparenţă altul de către SimmeL După acesta, ştiinţele speciale studiază
Bologna. In această comunicare el afirmă că toate judecăţile sunt ju- ce se petrece în societate, nu însăşi societatea, căci numai sociologia
decăţi de valoare, determinate de experienţa colectiva sau de mediul se ocupă de grupurile în care se petrec fenomenele studiate de
social. Valoarea unui lucru nu este în funcţie de acest lucru, ci în funcţie ştiinţele speciale. Procesele prin care sunt atinse scopurile de către
de un ideal, pe care colectivitatea a reprezintă prin acest lucru - de pildă oameni în societate nu sunt sociale prin sine, căci ele sunt numai
drapelul; soldatul moare pentru el fiindcă societatea a stabilit astfel. conţinutul. Iar asociaţia care Ie conţine este singurul lucru anume social
Idealul se schimbă şi evoluează cu societatea El este dat de experienţă, şi sociologia este ştiinţa asociaţiei in abstracto. E uşor să ghicim obiecţia
însă nu de cea individuală, ci de cea colectivă. lui Durkheim. El va zice că abstracţia trebuie să fie conformă aici cu
Şi acum mai putem adăuga ceva. Dacă societatea este un izvor per- natura lucrurilor, căci, dacă este drept că nu tot ce se petrece în societate e
manent de valori, dacă este creatoarea idealurilor prin care ea trăieşte
social, nu e tot aşa cu tot ce se produce în societate şi prin ea Iar, în acest
ridicând individul până la ele, nu este ea cel mai înalt idea/? Desigur,
un ideal în curs de veşnică devenire; iar în societăţile primitive, unde punct, cunoaştem de ajuns gândirea lui Durkheim spre a nu mai stărui. A
religia şi societatea sunt una, ea este pentru individ singura divinitate separa, în acest chip, sociologia de ştiinţele sociale, înseamnă a o reduce
simţită cu care comunică şi la care participă, este Dumnezeu însuşi. să fie o filozofie formală2. Concepţie pur nominalistă, spunea încă
Ce semnificaţie capătă pentru concepţia generală a societăţii - în acest Durkheim într-o lecţie de seminar asupra lui Simmel si Giddings.
sistem - valoarea excepţională ce i se atribuie primordial, este uşor de Sociologia ar fi rezultatul unui fel de abstracţii analoage
văzut. Ea este, în orice caz, valoarea valorilor.
31.Durkheim si Fauconnet, art cit, p. 479.
32.Art cit., p. 479484.
24 EMILE Sociologia - regulile metodei sociologice 25
DURKHEIM
cu cea din geometrie, privind numai forma societăţii, pe când ştiinţele Durkheim este mai mult ceva interior, care ne informează - spre a
speciale ar studia materia ei. Nu există ca atare decât indivizi şi relaţii întrebuinţa un termen impropriu -, în înţelesul că ne formăm în el şi
interindividuale. Dar tocmai Simmel, obiectează Durkheim, n-a văzut prin el, sau este pur şi simplu ceva exterior şi impus din afară, aşa cum se
caracterul creator al sintezei, căci noţiunea esenţială rămâne aceasta: exprimă Stammler în această definiţie: „Social este ceea ce este
totul contribuie să facă partea (lecţia de la 3 aprilie 1914). Acesta este şi regulat din afară".
fondul ultim al gândirii sociologice a lui Durkheim. Orice sinteză, Sigur este, pe lângă aceasta, că Durkheim a privit chiar fără să
după el, este creatoare, şi deci societatea este o sinteză creatoare. vrea - printr-un simplu artificiu de metodă - numai aspectul organizat,
Concepţia aceasta, expusă şi mai sus, revine aici cu o precizie in- încremenit oarecum al vieţii sociale, tocmai contrar cu ce-a făcut marele
comparabilă. De aici decurge şi concepţia sociologiei, căci nu este său adversar, Tarde, căruia îi obiecta într-o lecţie de seminar că
nevoie să izolezi cutare aspect ca obiect special al noii ştiinţe. Cum imitaţia nu prinde decât ce este neorganizat în societate, superficial şi
mulţimea fenomenelor sociale nu poate fi studiată decât printr-un nu- mobil (un sol extremement mouvant) - teren care există totdeauna. De
măr de discipline speciale, în care ele se împart, sociologia nu este aceea, poate, dacă Tarde a fost un semănător de idei, Durkheim a fost
decât sistemul fontelor sociologice \ mai ales adâncitorul unei singure idei - izolate de tot ce n-a fost ea - până
la limitele obsesiei. De altfel, ei înfăţişează două faze necesare ale
VII aceleiaşi ştiinţe. Pe când Tarde, însă, n-a făcut şcoală propriu-zisă -deşi
ideile sale asupra imitaţiei flutură în aer -, Durkheim a făcut şcoală,
Iar acum un ultim cuvânt, care ar fi al criticii. Cum pe aceasta am
ceea ce este conform şi cu concepţia sa despre ştiinţă.
făcut-o în măsura explicării2 sistemului lui Durkheim, ne rămâne prea
Mai este o caracteristică generală a sistemului pe care e bine s-o
puţin de zis. Timpul unei asemenea critici n-a sosit încă, poate, şi ea
punem în lumină, după ce am întrezărit-o adesea în cursul expunerii. La
trece peste puterile noastre.
diferitele aspecte ale vieţii sociale - educaţie, religie, originea cu-
A face din sistemul acesta pur şi simplu o negaţie a individului, în
sensul că acesta este exclus până la anihilare, am văzut în ce măsură noaşterii -, peste tot a fost vorba de condiţiile de existenţă ale so-
poate fi adevărat Ceea ce a rămas de obicei în mintea noastră din dis- cietăţii. Toate aspectele acestea sunt exigenţe de viaţă ale societăţii
cuţia sa cu Gabriel Tarde a fost tocmai opoziţia sumară la individua- -conformism moral, conformism logic - care se răsfrâng necesar asupra
lismul acestuia. El a refuzat totdeauna să acorde individului rolul pre- individului. Ar reieşi de aici că societatea îşi urmăreşte scopurile ei
dominant pe care-1 avea în „ingeniosul sistem al lui Tarde". Deşi nu inconştiente de conservare proprie în paguba indivizilor, aşa-zicând.
putem trata în treacăt sociologia lui Tarde, e de ajuns să observăm Aceştia trăiesc şi lucrează pentru ea, chiar atunci când scopurile lor
că el nu se află tocmai la extremitatea opusă acestuia. Cel puţin aspectul proprii sunt satisfăcute, în virtutea unui acord imanent Tocmai aceasta
educativ al vieţii sociale - cum observă şi Fauconnet - ne face să face măreţia doctrinei lui Durkheim şi eficacitatea ei practică cea mare,
vedem mai bine gândirea sa asupra raporturilor dintre societate şi in- căci raporturile de viaţă ale individului în sânul vieţii colective capătă o
divid şi asupra rolului jucat de acesta. Dacă ar fi să definim sociologia coeziune indestructibilă, ceva din puterea elementară a instinctului. Din
hii Durkheim pe baza acestor elemente ea ne apare ca o sociologie a punct de vedere teoretic, însă, s-ar putea găsi aici o slăbiciune a
obligaţiei consimţite prin acordul dintre individ şi societate. Societatea îl sistemului, care nu explică îndeajuns cum se face legătura aceasta
pătrunde pe Individ şi îi devine oarecum ceva imanent De aceea indisolubilă şi instinctiva a individului cu societatea, când \iap sufle-
putem rămâne cu nedumerirea aceasta, şi anume dacă socialul pentru tească a individului în aceea presupune mai mult decât instinctul şi se
desfăşoară pe un plan superior, acela al inteligenţei.
l)Art cit, p. 484485.
2) Vezi în aceasta privinţa şi articolul (Hui Ralea; Emile Durkheim, Viaţa româneasca, 1921.
Oricum ar fi, doctrina lui Durkheim are la bază cultul energiei mo-
rale o dată cu acela al societăţii. Ea este o lecţie permanentă de dis-
26 EMILE
DURKHEIM
ciplină morală, iar
sociologia sa nu se poate PREFAŢĂ
defini mai bine decât ca o
sociologie a disciplinei
morale.
In vremea noastră, Suntem aşa de puţin
când cultul datoriei si al obişnuiţi sa tratam faptele
sforţării este o glumă, sociale ştiinţificeşte încât
inaWmea stoică a acestei unele propoziţii cuprinse în
doctrine proiectează în această lucrare pot să-1
ochii noştri, ca singur mire pe cititor. Cu toate
obiectiv şi ideal al vieţii, acestea, dacă există o
Societatea. ştiinţă a societăţilor,
trebuie să te aştepţi ca ea
C.SUDEIEAN
sa nu constea într-o simpla
U parafrază a prejudecăţilor
tradiţionale, ci să ne facă a
vedea lucrurile altfel decât
se înfăţişează omului de
rând; căci obiectul oricărei
ştiinţe este de a face
descoperiri, şi orice
descoperire încurcă mai
mult sau mai puţin
opiniile primite. Afară
numai dacă nu se dă
simţului comun, în
sociologie, o autoritate pe
care el no mai are de multă
vreme în celelalte ştiinţe - a
nu se vede de unde ar
putea ea să-i vină -, trebuie
ca savantul saşi
iahotărârea de a nu se lăsa
speriat de rezultatele la
care ajung cercetările sale,
daca au fost urmate
metodic Dacă a căuta
paradoxul este treaba unui
sofist, a fugi de el, când
este impus de fapte, este
isprava unui spirit fără de prin urmare, să se ferească
curaj sau fără credinţă în de primele sale impresii.
ştiinţă. Dacă se lasă în voia lor
Din nenorocire, este iară de împotrivire, el se
mai uşor să admiţi această expune a ne judeca fără să
regula în principiu şi ne fi înţeles. Astfel, s-ar
teoretic decât so aplici cu putea întâmpla să ne
stăruinţă. Noi suntem încă învinuiască că am vrut să
prea obişnuiţi să hotărâm îndreptăţim crima, sub
toate chestiunile acestea pretext că facem din ea un
după sugestiile simţului fenomen de sociologie
comun pentru ca să putem normală. Totuşi obiecţia ar
uşor să-1 ţinem departe de fi copilărească. Căci dacă e
discuţiile sociologice. normal ca, în orişice
Atunci când ne socotim societate, să fie crime, nu e
dezbăraţi de el, ne impune mai puţin normal ca ele să
judecăţile sale fără să fie pedepsite. Aşezământul
băgăm de seamă. Numai o unui sistem represiv nu
practică îndelungă şi este un fapt mai puţin
specială ar putea să universal decât existenţa
înlăture asemenea scăderi, unei criminalităţi, nici mai
fată ce pretindem puţin indispensabil
cititorului să binevo-iască sănătăţii colective. Ca să
a nu pierde din vedere. Să nu fie crime, ar trebui o
nu uite că felurile de a nivelare a conştiinţelor
gândi cu care el este prea individuale care, pentru
obişnuit sunt mai curând motive ce se vor afla mai
contrare decât prielnice departe, nu e nici cu putinţă
studiului ştiinţific al şi nici de dorit; dar,
fenomenelor sociale şi,
28
EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 29
sociologice
ca să nu fie represiune, ar trebui o lipsă de omogenitate morală care nu
se poate împăca cu existenţa unei societăţi. Numai că, pornind de la sociale. După cum spiritualiştii despart regnul psihologic de regnul
acest fe.pt că crima este urâtă şi detestabilă, simţul comun conchide pe biologic, noi despărţim pe primul de regnul social; ca şi ei, noi nu pri-
nedrept din aceasta că ea n-ar putea să dispară prea de ajuns. Cu mim să explicăm cel mai complex prin cel mai simplu. De fapt, totuşi,
simplismul său obişnuit, el nu pricepe că un lucru care e respingător nici una, nici cealaltă denumire nu ni se potrivesc întocmai; singura pe
poate avea vreo raţiune de a fi folositor; dar totuşi nu este nici o con- care am primi-o este aceea de raponalist Ţinta noastră de seamă,
trazicere aici. Nu sunt oare în organism funcţii respingătoare al căror într-adevăr, este de a întinde la conduita omenească raţionalismul şti-
joc regulat este trebuincios sănătăţii individuale? Oare nu urâm noi inţific, arătând că, privită în trecut, ea este reductibilă la raporturi de
suferinţa? Şi, cu toate astea, o fiinţă care n-ar cunoaşte-o ar fi un mon- cauză la efect pe care o operaţie nu mai puţin raţională poate s-o trans-
stru. Caracterul normal al unui lucru şi sentimentele de respingere pe forme apoi în reguli de acţiune pentru viitor. Ceea ce s-a chemat pozi-
care le inspiră pot chiar fi solidare. Dacă durerea este un fapt normal, e tivismul nostru nu este decât o urmare a acestui raţionalism1. Nu poţi fi
cu condiţia de a nu fi iubită, dacă crima este normală, e cu condiţia de a ispitit să depăşeşti faptele, fie spre a da socoteală de ele, fie spre a le
fi urâtă1. Metoda noastră n-are deci nimic revoluţionar. Ea este chiar, îndruma cursul, decât în măsura în care le crezi iraţionale. Dacă sunt în
oarecum, esenţial conservatoare, deoarece priveşte faptele sociale ca întregime de înţeles, ele ajung ştiinţei ca şi practicii: ştiinţei, căci nu este
lucruri a căror natură, oricât ar fi de moale şi mlădioasă, nu este, cu atunci motiv să cauţi în afara lor raţiunile lor de a fi; practicii, căci
toate acestea, schimbătoare după voie. Cu cât e mai primejdioasă valoarea lor utilă este una dintre aceste raţiuni Ni se pare deci că, mai
doctrina care nu vede în el decât produsul unor combinaţii mentale, ales pe timpul acesta de misticism ce renaşte, o asemenea încercare
pe care un simplu artificiu dialectic poate, într-o clipă, să le răstoarne poate şi trebuie să fie primită fără nelinişte şi chiar cu simpatie de
cu totul! către toţi aceia care, deşi despărtindu-se de noi într-unele puncte, îm-
De asemeni, fiindcă este obişnuit să-ţi reprezinţi viaţa socială ca dez- părtăşesc credinţa noastră în viitorul raţiunii.
voltarea logică a unor concepte ideale, se va socoti poate greoaie o
PREFAŢA EDIŢIEI A DOUA
metodă care face să atârne evoluţia colectivă de condiţii obiective, de-
finite în spaţiu, şi nu este imposibil a fi tratat ca materialist. Cu toate Când a ieşit această carte pentru prima oară, a stârnit controverse
acestea, am putea mai pe drept să revendicăm denumirea contrară, destul de vii. Ideile curente, ca şi zăpăcite, se împotriviră întâi cu atâta
într-adevăr, esenţa spiritualismului nu stă în această idee că fenomenele energie încât, într-un timp, ne-a fost aproape cu neputinţă să ne facem
psihice nu pot fi imediat derivate din fenomene organice? Iar metoda înţeles. Chiar asupra punctelor unde ne-am exprimat cât se poate de
noastră nu este în parte decât o aplicare a acestui principiu la faptele lămurit, ni s-au atribuit fără rost vederi care n-aveau nimic comun cu
1) Insă, ni se obiectează, dacă sănătatea cuprinde elemente de nesuferit, cum s-o prezentăm ale noastre, şi s-a crezut a ne combate combătâridu-le. Atunci când de-
ca mai sus drept ţinta imediată a conduitei? - Nu este aici nici o contrazicere. Se claraserăm în mai multe rânduri că conştiinţa, atât individuală, cât şi
întâmplă mereu ca un lucru, deşi fiind vătămător printr-unele dintre urmările sale, să fie
printr-altele folositor sau chiar trebuincios vieţii; dar, dacă efectele rele pe care le are
socială, nu era pentru noi nimic substanţial, ci numai un total, mai mult
sunt neutralizate regulat de o influenţă contrară, ajunge în fapt că el slujeşte fără să va- sau mai putin sistematizat, de fenomene suigeneris, s-a luat aceasta
tăme şi cu toate acestea este totdeauna demn de urât căci nu încetează de a constitui drept realism şi ontologism. Atunci când spuseserăm anume şi repe-
prin sine un pericol întâmplător, care nu este înlăturat decât prin acţiunea unei forţe taserăm în toate chipurile că viaţa socială era toată făcută din repre-
antagoniste. Acesta e cazul crimei; răul pe care ea îl face societăţii este nimicit prin pe- zentări, ni s-a adus învinuirea că am înlăturat elementul mental din
deapsă, daca ea funcţionează regulat Rămâne deci că, fără a produce răul pe care4
implică, ea susţine cu condiţiile fundamentale ale vieţii sociaie raporturile pozitive pe care
sociologie. S-a mers chiar până la refacerea contra noastră a unor pro-
le vom vedea mai pe urmă. Numai cum tară voia sa, aşa-zieând, este făcută nesu- cedee de discuţie ce se puteau crede dispărute definitiv. Ni s-au imputat,
părâtoare, sentimentele de groază al căror obiect este sunt totuşi întemeiate. într-adevăr, unele păreri pe care nu le susţinuserăm, sub pretext că
1) Adică nu trebuie confundat cu metafizica pozitivistă a lui Comte si Spencer.
30 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 31
ele erau „conforme cu principiile noastre". Experienţa dovedise totuşi lumii sociale. însemnă a se înşela în chip ciudat asupra înţelesului şi
toate pericolele acestei metode care, îngăduind să construieşti după importanţei acestei asimilări, al cărei obiect nu este de a coborî for-
voie sistemele pe care le discuţi, îngăduie totodată să ai dreptate fără mele superioare ale fiinţei la formele inferioare, ci, dimpotrivă, a re-
greutate. vendica pentru primele un grad de realitate cel puţin egal cu cel pe
Nu credem că ne înşelăm spunând că, mai pe urmă, rezistenţele au care toată lumea îl recunoaşte celor de-al doilea Nu spunem, într-adevăr,
slăbit treptat Fără îndoială, mai sunt încă propoziţii care ni se tă- că faptele sociale sunt lucruri materiale, ci că sunt lucruri cu acelaşi titlu
găduiesc. Dar n-am putea nici să ne mirăm şi nici să ne plângem de ca şi lucrurile materiale, deşi într-un alt chip.
aceste contestări mântuitoare; este foarte limpede, într-adevăr, că for- Ce este într-adevăr un lucru? Lucrul se opune ideii ca ceea ce este
mulele noastre sunt menite a fi schimbate în viitor. Ca rezumat al unei cunoscut din afară la ce se cunoaşte dinăuntru. Este lucru orişice
practici personale şi de nevoie restrânsă, ele vor trebui să evolueze obiect de cunoştinţă care nu este în chip firesc interpenetrabil cu
necesar pe măsură ce se va câştiga o experienţă mai întinsă şi mai inteligenţa, tot despre ce nu putem să ne facem o noţiune adecvată
adâncită a realităţii sociale. în ce priveşte metoda, de altminteri, nu se printr-un simplu procedeu de analiză mintală, tot ceea ce spiritul nu
poate face niciodată decât ceva provizoriu; căci metodele se schimbă pe poate ajunge să înţeleagă decât cu condiţia de a ieşi din el însuşi, pe
măsură ce ştiinţa înaintează Nu e mai puţin drept că, în timpul acestor din cale de observaţii şi experimentări, trecând treptat de la caracterele
urmă ani, cu toate împotrivirile, cauza sociologiei obiective, specifice cele mai exterioare şi cele mai imediat vizibile până la cele mai puţin
şi metodice a câştigat teren fără încetare. întemeierea lui Annee vizibile şi cele mai adânci. A privi fapte de un oarecare ordin ca lu-
sodobgique a contribuit, desigur, mult la acest rezultat Deoarece cruri nu e deci a le aşeza în cutare ori cutare categorie a realului; este a
îmbrăţişează deodată tot domeniul ştiinţei, Annee a putut mai bine decât observa faţă de ele o oarecare atitudine mentală. înseamnă a începe
orice lucrare specială să dea sentimentul a ceea ce sociologia trebuie cercetarea lor luând ca principiu că nu se ştie absolut ce sunt ele şi că
şi poate să devină Sa putut vedea astfel că ea nu era condamnată să proprietăţile lor caracteristice, ca şi cauzele necunoscute de care
rămână o ramură a filozofiei generale şi că, pe de altă parte, ea putea să atârnă, nu pot fi descoperite prin introspecţia chiar cea mai îngrijită.
intre în atingere cu amănuntul faptelor fără să degenereze în erudiţie Termenii astfel definiţi, propoziţia noastră, departe de a fi un pa-
curată. De aceea, n-am putea să mdţumim îndeajuns ardorii şi radox, ar putea să treacă aproape ca ceva de la sine înţeles dacă n-ar fi
devotamentului colaboratorilor noştri; mulţumită lor această de- prea adesea nesocotită în ştiinţele care se ocupă cu omul, şi mai cu
monstraţie prin faptă a putut fi încercată şi se poate urmări. seamă în sociologie. într-adevăr, se poate spune cu acest înţeles că
Cu toate acestea, oricât de reale ar fi aceste progrese, este de netă- orice obiect de ştiinţă este un lucru, în afară poate de obiectele mate-
găduit că înţelegerile greşite şi confuziile trecute nu sunt încă risipite pe matice; căci în ce le priveşte pe acestea din urma, cum le construim noi
de-a-ntreguL De aceea, am vrea să ne folosim de această a doua înşine de la cele mai simple până la cele mai complexe, ajunge, spre a
ediţie spre a adăuga câteva explicări la toate acelea pe care le-am dat şti ce sunt să privim înlăuntrul nostru şi să analizăm interior procesul
încă, să răspundem la unele critici şi să aducem într-unele puncte alte mintal din care rezultă. însă, îndată ce e vorba de fapte propriu-zise, ele
precizări. sunt pentru noi, în momentul când căutăm să le facem ştiinţa, cu
necesitate necunoscute, lucruri neştiute, căci reprezentările ce s-au
I putut face despre ele în cursul vieţii, fiind făcute fără metodă şi critică,
sunt lipsite de valoare ştiinţifică şi trebuie lăsate la o parte. Faptele psi-
Propoziţia după care laptele sociale trebuie să fie tratate ca lucruri hologiei individuale însele înfăţişează acest caracter şi trebuie să fie
-propoziţie care este chiar la baza metodei noastre - este dintre acelea considerate sub acest aspect De fapt deşi ele ne sunt interioare prin
care au provocat cele mai multe contraziceri. S-a socotit ca paradoxal şi definiţie, conştiinţa pe care o avem despre ele nu ne arată nici natura lor
scandalos a asimila realităţilor din lumea exterioară pe acelea ale internă şi nici geneza. Ea ni le face cunoscute până la un punct
32 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 33
sociologice

oarecare, dar numai cum senzaţiile ne fac să cunoaştem căldura sau la acest grad de maturitate intelectuală. în timp ce savantul care stu-
lumina, sunetul sau electricitatea; ea ne dă asupra lor impresii confuze, diază natura fizică are simţământul foarte viu al rezistenţelor pe care eai
trecătoare, subiective, iar nu noţiuni limpezi şi lămurite, concepte ex- le opune şi pe care aşa de greu le învinge, se pare într-adevăr că
plicative. Şi tocmai din acest motiv s-a întemeiat în timpul acestui secol o sociologul se mişcă în mijlocul unor lucruri îndată transparente pentru
psihologie obiectivă, a cărei regulă fundamentală este de a cerceta spirit atât e de mare uşurinţa cu care îl vezi dezlegând chestiunile cele
faptele mintale din afară, adică drept lucruri. Cu atât mai mult trebuie să mai întunecoase. în starea actuală a ştiinţei, nu ştim, de bună seamă, ce
fie aşa cu faptele sociale; căci conştiinţa n-ar putea fi mai competentă spre sunt chiar principalele instituţii sociale, ca statul sau familia, dreptul de
a le cunoaşte decât să cunoască din propria sa viaţă1. Se va răspunde că, proprietate sau contractul, pedeapsa şi responsabilitatea, nu ştim aproape
deoarece ele sunt opera noastră, n-avem decât să căpătăm conştiinţă de deloc cauzele de care ele atârnă, funcţiile pe care le îndeplinesc, legile
noi înşine spre a şti ce-am pus acolo şi cum le-am format Inşi, mai întâi, evoluţiei lor, abia dacă, în unele puncte, începem să întrevedem vreo
cea mai mare parte din instituţiile sociale ne sunt lăsate gata de generaţiile lumină. Şi totuşi, ajunge să străbaţi lucrările de sociologie spre a vedea
anterioare; n-am hiat nici o parte la formarea lor şi, deci, nu întrebându-ne cât este de rar sentimentul acestei neştiinţe şi acestor greutăţi. Nu
vom putea descoperi cauzele care le-au provocat Mai mult chiar atunci numai te priveşti obligat să dogmatizezi deodată asupra tuturor
când am colaborat la naşterea lor, abia dacă întrevedem în chipul cel problemelor, ci te crezi în stare ca, în câteva pagini sau câteva fraze, să
mai nedesluşit şi adesea chiar cel mai neexact adevăratele motive atingi esenţa chiar a fenomenelor celor mai complexe. Adică asemenea
care ne-au determinat să lucrăm şi natura acţiunii noastre. Deja, atunci teorii exprimă nu faptele, care n-ar putea fi sleite cu această iuţeală, ci
când e vorba numai despre demersurile noastre particulare, ştim foarte prenoţiunea pe care o avea autorul despre ele, mai înainte de cercetare.
rău pricinile relativ simple care ne călăuzesc; ne credem dezinteresaţi Şi, fără îndoială, ideea pe care ne-o facem despre practicile colective,
atunci când lucrăm ca egoişti, credem a ne supune duşmăniei atunci când despre ce sunt sau ce trebuie să fie, este un factor al dezvoltării lor. Dar
cedăm iubirii, raţiunii - atunci când suntem sclavii unor prejudecăţi această idee însăşi este un fapt care, spre a fi determinat cum se cuvine,
neraţionate ete. Cum deci vom avea putinţa de a găsi cu mai multă trebuie şi el să fie studiat din afară. Căci ceea ce importă să ştim nu e
limpezime cauzele, într-altfel complexe, din care ies demersurile chipul în care cutare gânditor în parte îşi reprezintă cutare instituţie, ci
colectivităţii? concepţia grupului despre ea; singură, e drept concepţia aceasta este
Căci, cel puţin, fiecare dintre noi nu ia parte aici decât cu o parte eficace din punct de vedere social. Insă ea nu poate fi cunoscută prin
foarte mică; avem o mulţime de colaboratori şi ce se petrece într-alte simplă observaţie interioară, fiindcă nu este întreagă în nici unul dintre
conştiinţe ne scapă. noi; trebuie deci sâ găsim câteva semne exterioare care o fac sensibilă.
Regula noastră nu cuprinde deci nici o concepţie metafizică, nici o Mai mult ea nu s-a născut din nimic, este ea însăşi efectul unor cauze
speculaţie asupra fondului fiinţelor. Ceea ce ea reclamă e ca sociologul externe ce trebuie cunoscute spre a putea preţui rolul său în viitor.
să se pună în starea de spirit în care sunt fizicienii, chimistii, fizio-logiştii Orişice ai face, totdeauna deci trebuie să revii la aceeaşi metodă.
când intră într-o regiune, încă necercetată, a domeniului lor ştiinţific
Trebuie ca, pătrunzând în lumea socială, să aibă conştiinţa că pătrunde II
în necunoscut trebuie să se simtă în fata unor fapte ale căror legi sunt
tot aşa de nebănuite cât puteau fi acelea ale vietii când biologia nu era O altă propoziţie n-a fost mai puţin viu discutată ca precedenta:
constituită; trebuie să stea gata a face descoperiri care-1 vor mira şi-1 vor anume aceea care ne înfăţişează fenomenele sociale ca exterioare indi-
încurca Dar mai este până când sociologia va ajunge vizilor. Ni se acordă astăzi destul de bucuros ca faptele vieţii individuale
şi cele ale vieţii colective sunt eterogene într-un grad oarecare; se poate
1) Se vede ca, spre a admite propoziţia aceasta, nu e nevoie a susţine ca viata socială este chiar spune că o înţelegere, dacă nu unanimă, cel puţin foarte generală,
făcuta din altceva decât din reprezentări; ajunge a spune ca reprezentâriie, individuale sau este pe cale de a se face asupra acestui punct. Nu mai sunt
colective, nu pot fi studiate ştiinţific decât cu condiţia de a fi studiate obiectiv
34 EMILE DURKHEIM
Sociologia - regulile metodei sociologice 35
sociologi care să tăgăduiască sociologiei orice fel de specificitate. Dar,
fiindcă societatea nu este compusă decât din indivizi1, îi pare simţului ca atare, precum caracterele deosebitoare ale vieţii sunt exterioare
comun că viaţa socială n-ar putea avea alt substrat decât conştiinţa substanţelor minerale care compun fiinţa vie. Nu le poţi absorbi în
individuală; altminteri, ea pare a rămânea în vânt şi a pluti în gol. elemente fără contrazicere, deoarece, prin definiţie, ele presupun altceva
Cu toate acestea, ceea ce se judecă aşa de uşor neadmisibil când e decât ce cuprind aceste elemente. Astfel se găseşte îndreptăţită, printr-
vorba de faptele sociale este admis despre alte regnuri ale naturii. un nou motiv, separaţia pe care am stabilit-o mai departe între
Totdeauna când elemente oarecare, îmbinându-se, desprind, prin faptul psihologia propriu-sdsă, sau ştiinţa individului mintal, şi sociologie. Faptele
combinării lor, fenomene noi, trebuie să ne dăm seama bine că aceste sociale nu se deosebesc numai în calitate de faptele psihice; e/e au un alt
fenomene sunt aşezate nu în elemente, ci în totul format de unirea lor. substrat, nu evoluează în acelaşi mediu, nu atârnă de aceleaşi condiţii.
Celula vieţuitoare nu cuprinde nimic decât părticele minerale, după Nu înseamnă ca n-ar fi şi ele psihice întrucâtva, fiindcă toate constau în
cum societatea nu cuprinde nimic în afară de indivizi; şi, cu toate aces- felul de a gândi sau a lucra. Stările conştiinţei colective însă sunt de o altă
tea^ este prea vădit cu neputinţa ca fenomenele caracteristice ale vieţii să natură ca stările conştiinţei individuale; sunt reprezentări de un alt soi
stea în atomii de hidrogen, de oxigen, de carbon şi de azot Căci cum ar Mentalitatea grupurilor nu este aceea a particularilor; ea are legile sale
putea mişcările vitale să se producă în sânul unor elemente fără de proprii. Cele două ştiinţe sunt deci tot aşa de bine deosebite cât pot să
viaţa? Cum s-ar împărţi de altminteri, proprietăţile biologice între ele- fie două ştiinţe, orişice raporturi ar putea, de altfel, să existe între ele.
mentele acestea? Ele n-ar putea să se regăsească deopotrivă la toate, Cu toate acestea, asupra acestui punct, e bine să facem o deosebire
fiindcă nu sunt de aceeaşi natură; carbonul nu este azotul şi, prin ur- care va arunca, poate, vreo lumină asupra dezbaterii.
mare, nu poate îmbrăca aceleaşi proprietăţi şi nici juca acelaşi rol. Nu Că materia vieţii sociale nu s-ar putea explica prin factori curat
este mai puţin neadmisibil ca fiecare aspect al vieţii, fiecare dintre ca- psihologici, adică prin stări ale conştiinţei individuale, ni se pare evi-
racterele sale principale să se întrupeze într-un grup aparte de atomi. denţa însăşi. într-adevăr, ceea ce traduc reprezentările colective e
Viaţa n-ar putea să se descompună astfel; ea este una şi, deci, nu poate chipul în care grupul se gândeşte în raporturile sale cu obiectele care-1
avea ca sediu decât substanţa vieţuitoare în totalitatea sa. Ea este în ating. Insă grupul e alcătuit altfel decât individul, şi lucrurile care-1
tot, nu în părţi. Nu părticelele nevieţuitoare ale celulei se nutresc, se ating sunt de o altă natură. Reprezentări care nu exprimă nici aceleaşi
reproduc, într-un cuvânt, trăiesc; ci însăşi celula şi ea singură. Iar ceea ce subiecte, nici aceleaşi obiecte n-ar putea să depindă de aceleaşi cauze.
spunem despre viaţă ar putea să se repete despre toate sintezele Pentru a înţelege chipul în care societatea se reprezintă pe sine şi lumea
posibile. Duritatea bronzului nu e nici în aramă, nici în cositor, nici în care-o înconjoară, trebuie să priveşti natura societăţii, şi nu pe aceea a
plumbul care au slujit să-1 formeze şi care sunt corpuri moi sau flexibile; particularilor. Simbolurile sub care se gândeşte se schimbă după ceea
ea este în amestecul lor. Fluiditatea apei, proprietăţile ei alimentare şi ce este. Dacă, de pildă, ea se concepe ca ieşită dintr-un animal eponim,
altele nu sunt în cele două gaze din care este compusă, ci în substanţa înseamnă că formează unul dintre aceste grupuri speciale ce se cheamă
complexă pe care ele o formează prin asociaţia lor. clanuri. Acolo unde animalul este înlocuit printr-un strămoş omenesc,
Sa aplicăm principiul acesta la sociologie. Dacă, cum ni se acorda, deopotrivă însă de mitic, clanul şi-a schimbat natura. Dacă, deasupra
aceasta sinteză sui generis care alcătuieşte orice societate desprinde zeităţilor locale sau familiale, ea îşi închipuie altele de care crede că
fenomene noi, deosebite de acelea care se petrec în conştiinţele so- atârnă, înseamnă că grupurile locale şi familiale din care este compusă
litare, trebuie să admitem că aceste fapte specifice stau în societatea tind să se concentreze şi să se unifice, iar gradul de unitate pe care îl
însăşi care le produce, iar nu în părţile sale, adică în membrii săi. Ele înfăţişează un panteon religios corespunde gradului de unitate atins în
sunt deci, în acelaşi înţeles, exterioare conştiinţelor individuale, privite acelaşi moment de societate. Dacă ea condamnă unele feluri de
conduita, e fiindcă ele jignesc unele dintre simţămintele sale
1) Propoziţia nu este, de altfel, decât în parte exacta - Pe lângă indivizi, lucrurile sunt şi ele fundamentale; iar aceste simţăminte ţin de constituţia ei, precum cele ale
elemente integrante ale societăţii. E drept numai că indivizii sunt singurele ei elemente
active.
individului de temperamentul său fizic şi de organizarea sa
36 Sociologia - regulile metodei sociologice 37
EMILE DURKHEIM

mintală. Astfel, chiar atunci când psihologia individuală n-ar mai avea trebuie să fie mai puţin vădite. Se pare, pe drept, de neadmis ca materia
taine pentru noi, ea n-ar putea să ne dea dezlegarea nici uneia dintre din care sunt făcute reprezentările să nu lucreze asupra modurilor lor
aceste probleme, fiindcă ele se referă la ordine de fapte pe care ea nu de combinări. E drept că psihologii vorbesc uneori de legile asociaţiei
le cunoaşte. de idei, ca şi cum ele ar fi aceleaşi pentru toate spetele de reprezentări
însă, această eterogenitate o dată recunoscută, se poate întreba individuale. Dar nimic nu este mai departe de adevăr: imaginile nu se
dacă reprezentările individuale şi reprezentările colective nu rămân îmbină între ele ca senzaţiile, nici conceptele ca imaginile. Dacă
totuşi să se asemene în aceea că unele şi altele sunt deopotrivă repre- psihologia ar fi mai înaintata, ar constata, fără îndoială, că fiecare
zentări; şi dacă, drept urmare a acestor asemănări, unele legi abstracte n- categorie de stări mintale are legile sale formale care îi sunt proprii.
ar fi comune celor două regnuri. Miturile, legendele populare, con- Dacă e aşa, trebuie a fortiori să ne aşteptăm ca legile corespunzătoare
cepţiile religioase de tot felul, credinţele morale etc. exprimă o altă ale gândirii sociale să fie specifice ca şi această gândire însăşi. De fapt,
realitate decât realitatea individuală; dar s-ar putea ca felul în care ele se oricât de puţin ai fi practicat aceasta ordine de fapte, e greu să nu ai
atrag sau se resping, se unesc sau dezunesc să fie independent de sentimentul acestei specificităţi. Nu este ea oare, într-adevăr, cea care face
conţinutul lor şi să tină numai de calitatea lor generală de reprezentări. să ne pară aşa de ciudat chipul atât de special în care concepţiile
Deşi fiind făcute dintr-o materie deosebită, ele s-ar înfăţişa în relaţiile religioase (colective, în primul rând) se amestecă sau se despart, se
lor reciproce cum fac senzaţiile, imaginile sau ideile la individ. Nu se transformă unele într-altele, dând naştere la compuşi contradictorii care
poate crede, de pildă, că contiguitatea şi asemănarea, contrastele şi contrastează cu produsele obişnuite ale gândirii noastre particulare?
antagonismele logice lucrează în acelaşi chip, oricare ar fi lucrurile Dacă deci, cum este de presupus, unele legi ale mentalităţii sociale le
reprezentate? Se ajunge astfel la a concepe putinţa unei psihologii cu amintesc într-adevăr pe unele dintre acelea pe care le stabilesc
totul formale, care ar fi un fel de teren comun psihologiei individuale şi psihologii, nu e fiindcă cele dintâi ar fi un simplu caz particular al celor
sociologiei; şi poate aceasta face scrupulul pe care îl simt unele minţi să de-al doilea; dar e fiindcă între unele şi altele, alături de diferente desigur
deosebească prea hotărât aceste două ştiinţe. însemnate, sunt asemănări pe care abstracţiunea va putea să le
Riguros vorbind, în starea actuală a cunoştinţelor noastre, chestiunea desprindă şi care, de altminteri, sunt încă necunoscute. Adică în nici
astfel pusă n-ar putea primi o soluţie categorică. într-adevăr, de o parte, un caz sociologia n-ar putea să împrumute simplu şi de-a dreptul
tot ce ştim asupra chipului în care se îmbină ideile individuale se psihologiei cutare sau cutare dintre propoziţiile sale, spre a o aplica, aşa
reduce la aceste câteva propoziţii, foarte generale şi foarte nelămurite, cum e, faptelor sociale. însă gândirea colectivă întreagă, în forma sa ca şi
care se cheamă de obicei legi ale asociaţiei ideilor. Iar cât despre legile în materia sa, trebuie să fie studiată în ea însăşi, pentru ea însăşi, cu
ideaţiunii colective, ele sunt mai deplin necunoscute. Psihologia socială, simţământul a ceea ce are special, şi trebuie să lăsăm viitorului grija de a
care ar trebui să aibă ca sarcină să le determine, nu este altceva decât căuta în ce măsură ea seamănă cu gândirea particularilor. Este chiar o
un nume care arată toate felurile de generalităţi, felurite şi neprecise, problemă care ţine mai mult de filozofia generală şi de logica abstractă
fără obiect definit Ceea ce ar trebui este a căuta prin comparaţia decât de cercetarea ştiinţifică a faptelor sociale1.
temelor mitice, a legendelor şi a tradiţiilor populare, a limbilor, în ce
chip reprezentările sociale se atrag sau se exclud, se contopesc unele III
într-altele sau se deosebesc etc. Dacă însă problema merită să
ispitească curiozitatea cercetătorilor, abia se poate spune că s-ar fi ocupat Ne rămâne să spunem câteva cuvinte despre definiţia pe care am
cineva de ea; iar, atât timp cât nu se vor fi găsit câteva dintre aceste legi, dat-o faptelor sociale in primul nostru capitol. Noi le facem să stea în
va fi negreşit imposibil de a şti cu siguranţă dacă ele le repeta sau nu pe 1) E de prisos sa arătăm cum, din acest punct de vedere, nevoia de a studia faptele din afară
cele ale psihologiei individuale. apare mai vădită încă, fiindcă ele rezultă din sinteze care se petrec în afara noastră şi
Cu toate acestea, în lipsă de certitudine, este cel puţin probabil că, despre care n-avem chiar percepţia confuză pe care neo poate da conştiinţa despre
fenomenele interioare.
dacă există asemănări între aceste două feluri de legi, deosebirile nu
Sociologia - regulile metodei sociologice 39
38 EMILE DURKHEIM
pildă, că faptul social este „tot ce se produce în şi prin societate" sau
feluri de a face sau de a gândi, uşor de recunoscut după această par- încă „ceea ce interesează şi atinge grupul într-un chip oarecare". însă
ticularitate că sunt susceptibile de a exercita asupra conştiinţelor par- nu se poate şti dacă societatea este sau nu cauza unui fapt, sau dacă
ticulare o influenţă constrângătoare. S-a produs în această privinţă o acest fapt are efecte sociale, decât când ştiinţa este deja înaintată. Ase-
confuzie care merită să fie notată.
menea definiţii n-ar putea deci sluji să determine obiectul cercetării
Suntem aşa de obişnuiţi să aplicăm lucrurilor sociologice formele
care începe. Pentru a putea să le foloseşti, trebuie ca studiul faptelor
gândirii filozofice încât adesea sa văzut în această definiţie preliminară
un fel de filozofie a faptului social. Sa zis că noi am explica fenomenele sociale să fi fost deja împins destul de departe şi, deci, să fi descope-
sociale pin constrângere, precum Tarde le explică prin imitaţie. N-avem rit vreun alt mijloc prealabil de a le recunoaşte acolo unde sunt
deloc o asemenea ambiţie, şi nici nu ne venise chiar în gând că s-ar In acelaşi timp când s-a găsit definiţia noastră prea îngustă, i s-a
putea să ne-o atribuie, atât este de contrară oricărei metode. Ceea ce adus învinuirea că e prea largă şi că cuprinde aproape întreg realul,
ne propuneam era nu de a anticipa printr-o vedere filozofică concluzi- într-adevăr, s-a zis, orice mediu fizic exercită o constrângere asupra
ile ştiinţei, ci numai de a arăta după ce semne exterioare este cu pu- fiinţelor care suferă acţiunea sa; căci ele sunt silite, într-o oarecare mă-
tinţă să recunoaştem faptele despre care ea trebuie să trateze, pentru sură, să se adapteze la el. Este însă între aceste două moduri de coer-
ca savantul să le poată găsi acolo unde sunt şi să nu le confunde cu ciţie toată deosebirea care desparte un mediu fizic şi un mediu moral.
altele. Era vorba să hotărnicim câmpul cercetării cât se poate mai bine, Apăsarea exercitată de unul sau mai multe corpuri asupra altor corpuri
nu de a-1 cuprinde într-un fel de intuiţie totală. De aceea primim foarte sau chiar asupra voinţelor n-ar putea fi contopită cu aceea exercitată
bucuros imputarea ce s-a făcut acestei definiţii de a nu exprimă toate de conştiinţa unui grup asupra conştiinţei membrilor săi. Ceea ce are
caracterele faptului social şi, prin urmare, de a nu fi singura posibilă. cu totul special constrângerea socială e faptul că este datorată, nu rigi-
Nu e, într-adevăr, nimic de nepriceput ca el să poată fi caracterizat în dităţii unor alcătuiri moleculare, ci prestigiului cu care sunt învestite
mai multe chipuri felurite; căci nu se poate ca el să n-aibă decât o sin- unele reprezentări. E drept că obişnuinţele, individuale sau ereditare,
gură proprietate deosebitoare1. Tot ce importă este a o alege pe cea au într-unele privinţe aceeaşi proprietate. Ele ne stăpânesc, ne impun
care pare cea mai bună pentru scopul pe care ţi-1 propui. Chiar e foarte credinţe sau practici. Numai că ele ne stăpânesc dinăuntru; căci ele
posibil să întrebuinţezi în acelaşi timp mai multe criterii, după împre- sunt întregi în fiecare dintre noi. Dimpotrivă, credinţele şi practicile
jurări. Iar noi am recunoscut aceasta ca fiind uneori necesară în socio- sociale lucrează asupra noastră din afară; de aceea şi ascendentul exer-
logie; căci sunt cazuri în care caracterul de constrângere nu e uşor de citat de unele şi de altele este, la urma urmei, foarte diferit
recunoscut Tot ce trebuie, fiindcă e vorba de-o definiţie iniţială, este Nu trebuie să ne mirăm, de altminteri, că celelalte fenomene ale
pentru caracteristicile de care te slujeşti ca ele să fie îndată prinse şi naturii înfăţişează, sub alte forme, caracterul însuşi prin care am de-
să poată fi văzute înainte de cercetare. Insă tocmai această condiţie n-o finit fenomenele sociale. Această asemănare vine numai din aceea că
îndeplinesc definiţiile ce uneori au fost opuse la a noastră. Sa zis, de
unele şi altele sunt lucruri reale. Căci tot ce este real are o natură de-
1) Puterea coercitiva pe care k) atribuim este chiar aşa de puţin tot faptul social încât finită care se impune, de care trebuie să ţinem seamă şi care, chiar
el poate prezenta, deopotrivă, caracterul opus. Căci, în acelaşi timp ce instituţiile ni atunci când ajungem s-o neutralizăm, nu este niciodată pe deplin în-
se impun, noi ţinem la ele; ele ne obligă şi le iubim; ele ne constrâng şi ne aflam bine vinsă. Şi, mai la urmă, aceasta este mai esenţial în noţiunea de constrân-
cu funcţionarea lor şi chiar cu această constrângere. Antiteza aceasta este aceea pe
care moraliştii au arătat-o adesea între cele două noţiuni ale binelui şi datoriei, care
gere socială. Căci tot ce ea implică este că felurile colective de a lucra
exprimă două aspecte diferite, dar deopotrivă de reale, ale vieţii morale. însă nu sau a gândi au o realitate în afară de indivizi care, în orice clipă, se con-
există poate practici colective care sa nu exercite asupra noastră această îndoită formează lor. Sunt lucruri care au existenţa lor proprie. Individul le
acţiune, care nu este de altfel, contradictorie decât în aparenţă. Dacă nu le-am definit găseşte forma de-a gata şi nu poate face ca ele să nu fie sau să fie alt-
prin această legătură specială, totodată interesată şi dezinteresată, este cu totul numai
fiindcă ea nu se manifestă prin semne exterioare, uşor de priceput Binele are ceva mai
fel decât sunf el este deci foarte obligat să ţină socoteală de ele şi îi
intern, mai intim decât datoria, deci mai puţin uşor de prins. este cu atât mai greu (nu zicem imposibil) să le modifice cu cât, în
40 EMILE DURKHEIM iologia - regulile metodei sociologice 41.

felurite grade, ele se împărtăşesc din supremaţia materială şi morală Aept nu se putea naşte decât în ziua în care s-a presimţit că fenome-.
pe care societatea o are asupra membrilor săi. Fără îndoială că indivi- ode sociale, chiar dacă nu sunt materiale, nu încetează de a fi lucruri
dul joacă un rol în naşterea lor. Pentru ca însă să existe un fapt social, leale care îngăduie studiul Spre a fi ajuns a gândi că era prilej să cauţi
trebuie ca mai mulţi indivizi cel puţin să fi contopit acţiunea lor, şi ca ce sunt ele, trebuia să fi înţeles că sunt într-un chip definit, că au un
această combinare să fi desprins vreun produs nou. Iar, cum sinteza fel de a fi constant, o natură care nu atârnă de arbitrariul individual şi
aceasta se petrece în afara fiecăruia dintre noi (deoarece intră în ea din care derivă raporturi necesare. De aceea istoria sociologiei nu este
mai multe conştiinţe), ea are necesar ca efect să fixeze, să aşeze în decât o lungă sforţare cu scopul de a preciza acest sentiment a-1 adânci,
afară de noi unele feluri de a lucra şi unele judecăţi care nu atârnă de a dezvolta toate urmările pe care le cuprinde. Insă, cu toate marile
fiecare voinţă particulară luată aparte. Aşa cum s-a observat1, există progrese care au fost făcute în această direcţie, se va vedea în şirul
un cuvânt care, numai ca totuşi să i se întindă puţin înţelesul obişnuit, acestei lucrări că rămân încă numeroase supravieţuiri ale postulatului
exprimă destul de bine acest chip de a fi foarte special: acela de insti- antropocentric care, aici ca şi aiurea, împiedică drumul ştiinţei. Nu-i
tuţie. Se poate într-adevăr, fără a schimba înţelesul acestei expresii, să place omului să renunţe la puterea nemărginita pe care şi-a luat-o atâta
numim instituţie toate credinţele şi toate felurile de conduită orânduite vreme asupra ordinii sociale, iar pe de altă parte i se pare că, dacă
de colectivitate; sociologia poate atunci fi definită: ştiinţa instituţiilor, există într-adevăr forţe colective, el este condamnat numaidecât să le
a naşterii lor şi a funcţionării lor2. sufere fără a putea să le modifice. Aceasta îl poartă să le tăgăduiască,
Asupra celorlalte controverse provocate de această lucrare, ni se în zadar experienţe repetate l-au învăţat că această atotputernicie, în
pare de prisos să revenim; căci ele nu privesc nimic esenţial. Orien- iluzia căreia el trăieşte cu plăcere, a fost pentru el totdeauna o cauză
tarea generală a metodei nu atârnă de procedeele pe care preferi să le de slăbiciune; că stăpânirea sa asupra lucrurilor n-a început, de fapt,
întrebuinţezi fie spre a clasifica tipurile sociale, fie spre a deosebi nor- decât din clipa în care el a recunoscut că ele au o natură proprie, şi în
malul de patologic. De altminteri, contestările acestea au venit foarte care s-a resemnat să înveţe de la ele ce sunt Alungată din toate cele-
adesea din nevoinţa de a admite sau fiindcă nu se admitea fără rezerve lalte ştiinţe, această prejudecată de plâns se păstrează cu tărie în socio-
principiul nostru fundamental: realitatea obiectivă a faptelor sociale. logie. Nu e deci nimic mai grabnic decât a căuta să dezrobim defini-
Deci la sfârşit totul stă pe acest principiu şi totul readuce la el. De aceea tiv ştiinţa noastră de ea; ceea ce este şi scopul principal al sforţărilor
mi s-a părut folositor să-1 punem încă o dată în vedere, dezbrăcându-1 noastre.
de orice chestiune secundară. Şi suntem sigur că, dându-i o astfel de
precădere, rămânem credincios tradiţiei sociologiei; căci, mai la urmă,
din această concepţie a ieşit sociologia întreagă. Această ştiinţă, pe
33.A se vedea articolul Sociologie din Grande Encyclopedie, al d-nilor Foucaunnet si Mauss.
34.Din aceea ca credinţele şi practicile sociale ne pătrund astfel din afară nu urmează

le primim în chip pasiv şi fără a le face sâ sufere schimbări. Gândind instituţiile colec-
tive, asimilându-ni-le, noi le individualizăm, le dăm mai mult sau mai puţin pecetea
noastră personală; astfel gândind lumea sensibilă, fiecare dintre noi o colorează în felul
său şi indivizi diferiţi se adaptează felurit la acelaşi mediu fizic. Iată de ce fiecare dintre
noi îşi face, oarecum, morala sa, religia sa, tehnica sa. Nu este conformism social care
să nu îngăduie o întreagă gamă de nuanţe individuale. Nu rămâne mai puţin că şi câm-
pul variaţiilor permise este mărginit El este nul sau foarte slab în cercu! fenomene-
lor religioase şi morale, în care variaţia devine uşor o crimă; el este mai întins pentru
tot ce priveşte viaţa economică Dar curând sau târziu, chiar în acest din urmă caz, se
întâlneşte o limită care nu poate fi trecută.
Sociologia - regulile metodei sociologice 43

INTRODUCERE arate cum legea evoluţiei


universale se aplică societăţilor.
Dar, spre a trata aceste chestiuni
Până acum, sociologii nu s- filozofice, nu sunt necesare
au gândit mai deloc să procedee speciale şi complexe.
caracterizeze şi să definească Era de ajuns deci de a cântări
metoda pe care o aplică în meritele comparate ale de-
studiul faptelor sociale. Aşa că, ducţiei şi inducţiei şi a face o
în toată opera lui Spencer, anchetă sumară asupra
problema metodologică n-are mijloacelor celor mai generale
nici un loc; căci Introducerea de care dispune cercetarea
la ştiinţa socială, al cărei titlu sociologică. Insă rămâneau
te-ar putea face să crezi aceasta, nedeterminate precauţiile
este făcută să demonstreze privitoare la observaţia
greutăţile şi posibilitatea faptelor, chipul în care
sociologiei, iar nu să arate problemele principale aveau să
procedeele de care ea trebuie fie puse, direcţia în care
să se slujească. E drept că MD cercetările trebuie conduse,
s-a ocupat îndeajuns de practicile speciale care le pot
chestiune1; dar el n-a făcut permite să fie duse la capăt,
decât să treacă prin sita precum şi regulile care trebuie
dialecticii sale ceea ce Comte să prezideze la administrarea
spusese în această privinţă, probelor.
fără să mai adauge nimic cu Un total fericit de
adevărat personal Un capitol împrejurări, printre care se
din Curs de SlozoSe pozitiva, cuvine a pune în primul rând
iată deci aproape singurul actul de iniţiativa care a creat
studiu original şi de seamă pe pentru noi un curs regulat de
care îl avem în această sociologie la Facultatea de
Litere din Bordeaux,
materie2.
îngăduindu-ne să ne dedăm de
Această nepăsare aparentă
timpuriu la studiul ştiinţei
n-are, de altfel, nimic care ar sociale şi chiar să facem din el
trebui să ne mire. într-adevăr, obiectul ocupapor noastre
marii sociologi de care am profesionale, ne-a arătat cum să
amintit n-au ieşit deloc din ieşim din aceste chestiuni prea
generalităţile asupra naturii generale şi să începem sa tratam
societăţilor, asupra un număr oarecare de
raporturilor regnului social cu probleme particulare. Prin
cel biologic, asupra mersului urmare, am fost aduşi, prin
general al progresului; chiar chiar
voluminoasa sociologie a lui
Spencer n-are alt scop decât să 1
) p
.
S 2
i 9
s 4
t -
e 3
m 3
6
d .
e

l
o
g
i
c
a
,

c
a
r
t
e
a

V
I
,

c
a
p
.

V
H
-
X
D
.

2
)
V
,
e
d
.
a
I
I
-
a
,
forţa lucrurilor, să ne facem o fenomenele ce se petrec
metodă mai definita, credem, înlăuntrul societăţii; numai ca
mai exact adaptată la natura ele să prezinte oricât de puţin,
particulară a fenomenelor cu oarecare generalitate,
sociale. Tocmai aceste vreun interes social Dar în
rezultate ale practicii noastre chipul acesta nu există, aşa-
am vrea să le expunem aici zicând, evenimente omeneşti
în totalitatea tor şi să le care să nu se poată chema
supunem discuţiei. Fără sociale. Fiecare individ bea,
îndoială, ele sunt cuprinse doarme, mănâncă, judecă, şi
implicit în cartea pe care am societatea are tot interesul ca
publicat-o de curând despre aceste funcţii să se exercite
diviziunea muncii sociale. regulat Dacă deci aceste fapte
Dar ni se pare că este de un ar fi sociale, sociologia n-ar
oarecare interes să le avea obiectul ei propriu şi
desprindem şi să le domeniul său s-ar confunda cu
formulăm aparte, însoţindu- acela al biologiei şi al
le de probele lor şi psihologiei.
ilustrându-le cu exemple Insă, de fapt, există în
împrumutate fie din aceasta
orice societate un grup
lucrare, fie din lucrări încă
inedite. Ne vom putea da determinat de fenomene care
seama mai bine astfel de se deosebesc prin caractere
orientarea pe care am vrea anumite de cele studiate de
să încercăm a o da alte ştiinţe ale naturii.
studiilor sociologice. Când îmi îndeplinesc
datoria mea de frate, de soţ
CAPITOLUL I sau de cetăţean, când
îndeplinesc obligaţiile pe care
Ce este un fapt social? le-am contractat, eu îmi fac
datorii care sunt definite în
înainte de a căuta care afară de mine şi de actele
este metoda potrivită în mele, în drept şi în datină
studiul faptelor sociale, e Chiar atunci când ele sunt de
bine să ştim care sunt acord cu sentimentele mele
proprii şi le simt realitatea în
faptele numite astfel.
mine însumi, aceasta nu
Chestiunea este cu atât încetează de a fi obiectivă;
mai necesară, cu cât se căci nu sunt eu cel care le-a
întrebuinţează această făcut, ci le-am primit prin
denumire fără multă educaţie. De câte ori, de altfel,
precizie. Ea slujeşte obişnuit se întâmplă ca noi să nu ne
spre a arăta aproape toate dăm seama cu de-amă-nuntul
de obligaţiile pe care le cunoaşte, avem
avem şi că, spre a le
44 45
EMILE Sociologia - regulile metodei
DURKHEIM sociologice

nevoie să consultăm Codul şi pe interpreţii săi autorizaţi! Tot aşa cu pot fără a fi silit să lupt contra lor. Chiar când ele sunt în cele din urma
credinţele şi practicile vieţii sale religioase, credinciosul le-a găsit de-a înlăturate, ele fac de ajuns să se simtă puterea lor de constrângere
gata la naşterea sa; dacă ele existau înaintea lui, înseamnă că ele existau prin rezistenţa pe care o opun. Nu există novator, chiar fericit, ale că-
în afară de el. Sistemul de semne de care mă slujesc în exprimarea rui întreprinderi să nu ajungă a se ciocni de opoziţii de acest fel.
gândirii mele, sistemul de monede pe care-1 întrebuinţez ca să-mi Iată deci o ordine de fapte care înfăţişează caractere foarte speciale: ele
plătesc datoriile, instrumentele de credit pe care le folosesc în rela- constau în feluri de a lucra, de a gândi şi de a simţi exterioare
ţiile mele comerciale, practicile urmate în meseria mea etc. etc. func- individului şi care sunt înzestrate cu o putere de constrângere în virtutea
ţionează independent de întrebuinţările pe care le dau eu. Dacă s-ar căreia ele i se impun. Prin urmare, ele n-ar putea să se confunde cu
lua pe rând toţi membrii din care este compusă societatea, cele zise fenomenele organice, fiindcă ele constau în reprezentări şi acţiuni, nici
mai înainte vor putea fi repetate pentru fiecare dintre ei. Iată deci fe- cu fenomenele psihice, care n-au fiinţă decât în conştiinţa individuală şi
luri de a lucra, de a gândi şi de a simţi care înfăţişează această pro- prin ea. Ele alcătuiesc deci o speţă nouă, şi lor le trebuie dată şi
prietate deosebită că ele există în afară de conştiinţele individuale.
păstrată calificarea de sociale. Ea li se potriveşte, căci e limpede că,
Nu numai aceste tipuri de conduita sau de gândire sunt exteri-
neavând ca substrat individul, ele nu pot să aibă altul decât societatea,
oare individului, ci ele sunt înzestrate cu o putere imperativă şi coer-
citivă în virtutea căreia ele i se impun, cu voia ori fără voia lui. Fără fie societatea politică în întregimea sa, fie vreunul dintre grupurile
îndoială, când eu mă conformez ei în toată bunăvoia, această constrân- parţiale pe care ea le cuprinde, confesiuni religioase, şcoli politice,
gere nu este sau se face puţin simţită, fiind de prisos. Dar ea nu este literare, corporaţii profesionale etc. Pe de altă parte, numai lor singure li
mai puţin un caracter intrinsec al acestor fapte, şi dovada e că ea se se potriveşte; căci termenul de „social" n-are înţeles definit decât cu
afirmă îndată ce eu încerc să mă împotrivesc ei. Dacă eu încerc să condiţia să arate numai fenomene care nu intră îa nici una dintre ca-
încalc regulile dreptului, ele reacţionează contra mea astfel ca să îm- tegoriile de fapte deja constituite şi numite. Ele sunt deci domeniul
piedice actul meu, dacă mai e timp, sau să-1 desfiinţeze şi să-1 restabi- propriu al sociologiei. E drept că vorba aceasta „constrângere", prin
lească sub forma lui normală, dacă este săvârşit şi reparabil, sau să mă care noi le definim, riscă să sperie pe partizanii zeloşi ai unui indivi-
facă să-1 ispăşesc, dacă nu poate fi reparat altfel. E vorba de maxime dualism absolut. Deoarece ei cred că individul este cu desăvârşire
curat morale? Atunci conştiinţa publică opreşte orice act care le jig- autonom, li se pare că-1 micşorează ori de câte ori îl fac să simtă că nu
neşte, prin supravegherea pe care ea o exercită asupra conduitei ce- atârnă numai de el însuşi. Insă fiindcă astăzi nu se poate tăgădui că
tăţenilor şi prin pedepsele speciale de care ea dispune. In alte cazuri, cele mai multe dintre ideile şi tendinţele noastre nu sunt elaborate de
constrângerea este mai puţin violentă, dar nu încetează de a exista. noi, ci ne vin din afară, ele nu pot pătrunde în noi decât impunându-se;
Dacă nu mă supun convenţiilor lumii, dacă în îmbrăcăminte nu ţin nici o atâta tot vrea să însemne definiţia noastră. Se ştie, de altminteri, că
socoteală de obiceiurile urmate în ţara mea şi în clasa mea, râsul pe orice constrângere socială nu este neapărat exclusivă cu personalitatea
care-1 provoc, depărtarea la care sunt ţinut produc, deşi într-un chip individuală1.
mai uşor, ca şi o pedeapsă propriu-zisă. Aiurea, constrângerea nu este Cu toate acestea, fiindcă exemplele pe care le-am citat mai sus (re-
mai puţin eficace, deşi poate fi numai indirecţi Nu sunt obligat să vor- guli juridice, morale, dogme religioase, sisteme financiare etc.) con-
besc franţuzeşte cu compatrioţii mei, nici să întrebuinţez monedele stau toate în credinţe şi în practici formate, s-ar putea crede, după ceea
legale; dar e imposibil să fac altfel. Dacă aş încerca să scap de aceasta ce precedă, că nu este fapt social decât acolo unde este organizaţie
necesitate, încercarea mea ar cădea ruşinos. Ca industriaş, nimic nu definită. Dar sunt şi alte fapte care, fără a înfăţişa aceste forme crista-
mă opreşte să lucrez cu procedee şi metode dintr-alt veac; dar, dacă o lizate, au şi aceeaşi obiectivitate, şi acelaşi ascendent asupra individului.
fac, mă voi ruina cu siguranţă. Atunci, chiar când, de fapt, eu pot să mă
1) Nu se poate spune, de altfel, că orice constrângere este normală. Vom reveni mai de-
desfac de aceste reguli şi să le încalc cu succes, niciodată însă nu
parte asupra acestui punct-
46 'logia - regulile metodei sociologice 47
EMILE
DURKHEIM
Acestea sunt aşa-zisele curente sociale. Astfel, într-o adunare, marile trângem la muncă etc., etc. Dacă cu timpul această constrângere ază de
mişcări de entuziasm, de indignare, de milă care se produc n-au ca a fi simţită, este că ea dă naştere pe nesimţite la obiceiuri, |i tendinţe
izvor nici o conştiinţă particulară. interne care o fac de prisos, dar n-o înlocuiesc decât pentru că ele
Ele ne vin la fiecare dintre noi din afară şi sunt în stare să ne tâ- derivă din ea. Este adevărat că, după Spencer, o educaţie raţională ar
rască fără voia noastră. Desigur, se poate întâmpla ca, lăsându-mă cu trebui să dezaprobe astfel de procedee şi să-1 lase pe copil să lucreze în
totul în voia lor, să nu simt apăsarea pe care ele o fac asupra mea Insă ea
deplină libertate; cum însă această teorie pedagogică n-a fost niciodată
se accentuează îndată ce încerc să lupt contra lor. Dacă ar încerca
numai un individ să se opună la una dintre aceste manifestări colective, şi practicată de nici un popor cunoscut, ea nu constituie decât un
sentimentele tăgăduite de el se întorc în contra lui. Iar, dacă această desideratum personal, nu un fapt care ar putea fi opus faptelor
putere de constrângere externă se afirmă cu o asemenea hotărâre în precedente. Tocmai, ceea ce le face pe acestea din urmă deosebit de
cazurile de rezistenţă, e pentru că ea există, deşi inconştientă, în ca- instructive este că educaţia are ca obiect de a face fiinţa socială; se
zurile contrare. Noi suntem atunci victime ale unei iluzii, care ne face să poate deci vedea în ea, ca într-o prescurtare, în ce chip s-a alcătuit
credem că am elaborat noi înşine ceea ce ni s-a impus din afară, însă, aceasta în istorie. Această înrâurire pe care o suferă copilul în orişice
dacă bunăvoinţa cu care ne lăsăm în voia lor ascunde înrâurirea clipă este însăşi aceea a mediului social care caută să-1 formeze după
suferită, ea no suprimă. Astfel, şi aerul nu încetează de a ne apăsa, deşi chipul său, iar reprezentanţii şi mijlocitorii săi nu sunt decât părinţii şi
noi nu-i simţim greutatea. Atunci chiar când am colaborat în chip spontan dascălii.
din partea noastră la emoţia comună, impresia pe care am resimţit-o Aşa că nu generalitatea lor poate sluji să caracterizeze fenomenele
este cu totul alta decât cea încercată dacă am fi fost singuri. De aceea, sociologice. O gândire care se regăseşte în toate conştiinţele particu-
o dată ce adunarea s-a despărţit şi aceste influenţe sociale au încetat lare, o mişcare pe care o repetă toţi indivizii nu sunt din această pricină
să lucreze asupra noastră şi ne regăsim singuri cu noi înşine, fapte sociale. Dacă s-a găsit de ajuns acest caracter spre a le defini, e
sentimentele prin care am trecut ne fac efectul a ceva străin, în care pentru că au fost confundate pe nedrept cu ceea ce s-ar putea numi
nu ne mai recunoaştem. Noi ne dăm seama atunci că le-am suferit incarnaţiile lor individuale. Ceea ce le constituie sunt credinţele, ten-
mult mai mult decât le-am făcut Se întâmplă chiar că ele ne fac groază,
într-atât ele erau contrare naturii noastre. Astfel indivizi cu totul nesu- dinţele, practicile grupului luate colectiv, cât despre formele pe care le
părători, cei mai mulţi, pot, când sunt reuniţi în mulţime, să se lase duşi la îmbracă stările colective trecând în indivizi, sunt lucruri de alt soi.
acte de cruzime. Dar ceea ce spunem despre aceste explozii trecătoare Demonstraţia categorică a acestei dualităţi de natură se vede în aceea
se aplică identic Ia aceste mişcări de opinie mai durabile care se că aceste două ordine de fapte se înfăţişează adesea în stare disociată,
produc mereu în jurul nostru, fie în toată întinderea societăţii, fie în într-adevăr, unele dintre aceste moduri de a lucra sau de a gândi câş-
cercuri mai restrânse asupra materiilor religioase, politice, literare, tigă, în urma repetiţiei, un fel de consistenţă care le formează oarecum şi
artistice etc. le izolează de evenimentele particulare care le reflectă. Ele capătă
Se poate, de altfel, confirma printr-o experienţă caracteristică această astfel un corp, o formă sensibilă proprie lor şi constituie o realitate sui
definiţie a faptului social, căci ajunge să observăm chipul în care generis, foarte deosebită de faptele individuale care o manifestă. Obiş-
sunt crescuţi copiii. Când priveşti faptele aşa cum sunt şi cum au fost nuinţa colectivă nu există numai în stare imanentă în actele succesive
totdeauna, îţi sare în ochi că orice educaţie constă într-o sforţare ne- pe care le determină, ci, printr-un privilegiu fără exemplu în regnul bio-
încetată spre a impune copilului feluri de a vedea, de a simţi şi de a logic, ea se exprimă odată pentru totdeauna într-o formulă, care se
lucra la care el n-ar fi ajuns de la sine. De la începutul vieţii sale, noi repetă din gură în gură, care se transmite prin educaţie şi se fixează
îl constrângem să mănânce, să bea, să doarmă la ceasuri regulate, îl chiar prin scris. Astfel este originea şi natura regulilor juridice, mo-
constrângem la curăţenie, la linişte şi supunere; mai târziu, îl constrân- rale, a aforismelor şi dictoanelor populare, a articolelor de credinţă în
gem să înveţe a ţine seama de altul, a respecta obiceiurile, convenţiile, care sectele religioase sau politice condensează credinţele lor, coduri
de gust pe care le făuresc secolele literare etc. Nici una dintre ele nu
48 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 49
se regăseşte de-a-ntregul în aplicaţiile ei de către particulari, căci ele numai ca fiind colectiv (adică mai mult sau mai puţin obligatoriu), nici
pot exista şi fără a fi aplicate în timpul de faţă. vorbă ca el să fie colectiv fiindcă este general. Este o stare a grupului,
Fără îndoială, această disociere nu se înfăţişează totdeauna cu aceeaşi care se repetă la indivizi pentru că li se impune. El există în fiecare
limpezime. Ajunge însă ca ea să existe netăgăduit în cazurile importante parte deoarece este în întreg, departe de a fi în întreg fiindcă este în
şi numeroase amintite de noi, spre a dovedi că faptul social este părţile sale. Ceea ce este mai ales vădit pentru aceste credinţe şi practici
deosebit de ecourile sale individuale. De altminteri, atunci chiar când care ne sunt transmise de-a gata de generaţiile anterioare; noi le
ea nu este dată imediat observaţiei, putem s-o realizăm cu ajutorul unor primim şi le adoptăm pentru că, fiind totodată o operă colectivă şi o
artificii de metodă; este indispensabil chiar de a purcede la această operă seculară, ele sunt învestite cu o autoritate aparte pe care am
lucrare, dacă vrem să desfacem faptul social de orice amestec, spre a-1 învăţat să o recunoaştem şi să o respectăm prin educaţie. Dar este de
observa în stare curată. Astfel, sunt unele curente de opinie care ne notat că nesfârşita mulţime a fenomenelor sociale ne vine pe această
împing, cu o intensitate neegală, după timpuri şi ţări, unul la — cale. Atunci însă chiar când faptul social este datorat, în parte, colaborării
căsătorie, de pildă, un altul la suicid sau la o natalitate mai mult ori mai puţin noastre directe, el nu este de altă natură. Un sentiment colectiv, care
puternică ete. Vădit ele sunt fapte sociale. La prima dată, ele par izbucneşte într-o adunare, nu exprimă de-a dreptul ce era comun între
nedespărţite de formele pe care le iau în cazurile particulare. Dar sta- toate sentimentele individuale. El este cu totul altceva, după cum am
tistica ne dă mijlocul de a le izola. Ele sunt, într-adevăr, figurate nu fără arătat El este o rezultantă a vieţii comune, un produs al acţiunilor şi
exactitate prin procentul natalităţii, al căsătoriilor, al sinuciderilor, adică reacţiunilor care se petrec între conştiinţele individuale; iar dacă el
prin numărul obţinut din împărţirea totalului mijlociu anual al căsăto- răsună în fiecare dintre ele, o face în virtutea energiei speciale pe care o
riilor, naşterilor, morţilor voluntare prin acela al oamenilor la vârsta datorează tocmai originii sale colective. Dacă toate inimile vibrează la
căsătoriei, a procreării, a suicidului1. Căci, cum fiecare dintre aceste unison, aceasta nu e o urmare a unui acord spontan şi prestabilit; ci
cifre cuprinde toate cazurile particulare fără deosebire, împrejurările numai aceeaşi forţă le mişcă în acelaşi sens. Fiecare este târât de toţi.
individuale care pot avea vreo parte în producerea fenomenului se Ajungem deci să ne reprezentăm în chip precis domeniul sociologiei.
El nu cuprinde decât un grup determinat de fenomene. Un fapt social
neutralizează aici reciproc, şi deci nu contribuie să-1 determine. Ceea ce
se recunoaşte după puterea de constrângere externă pe care o exercită
el exprimă este o oarecare stare a sufletului colectiv.
sau e în stare s-o exercite asupra indivizilor, iar prezenţa acestei puteri se
Iată ce sunt fenomenele sociale dezbrăcate de orice element străin.
recunoaşte, la rândul său, fie după existenţa vreunei sancţiuni
Cât despre manifestările lor particulare, ele au, desigur, ceva social,
determinate, fie după rezistenţa pe care faptul o opune oricărei
fiindcă reproduc în parte un model colectiv; dar fiecare dintre ele atârnă întreprinderi individuale cu tendinţa de a-1 ataca. Cu toate acestea, îl
încă şi într-o mare parte de constituţia brganico-psihică a individului, de putem defini şi prin difuziunea pe care o prezintă înlăuntrul grupului,
împrejurările particulare în care el este aşezat. Ele nu sunt deci numai dacă, ţinând seama de observaţiile precedente, avem grijă să
fenomene propriu sociologice. Ele ţin deodată de două domenii şi s-ar adăugam ca a doua şi esenţială caracteristică că el există independent de
putea numi socio-psihice. Ele 0 interesează pe sociolog fără a alcătui formele individuale pe care le capătă prin difuziune. Acest din urmă
obiectul imediat al sociologiei. Se găsesc tot aşa înlăuntrul organismului criteriu este chiar, într-unele cazuri, mai uşor de aplicat decât cel pre-
fenomene de natură mixtă studiate de ştiinţe mixte, cum este chimia cedent într-adevăr, constrângerea este uşor de constatat când se tra-
biologică. duce în afară printr-o reacţiune directă a societăţii, cum este cazul
Se va zice însă că un fenomen nu poate fi colectiv decât dacă este pentru drept, morală, credinţe, obiceiuri şi chiar mode. însă când ea nu
comun tuturor membrilor societăţii sau, cel puţin, celor mai mulţi dintre este decât indirectă, ca aceea exercitată de o organizare economica, ea nu
ei, şi deci dacă este general. Desigur, dar dacă el e generat este este totdeauna tot aşa de bine observaţi Generalitatea îmbinata cu
1) Nu la orice vârstă şi nici la toate vârstele sinuciderea nu se face cu aceeaşi tărie.
obiectivitatea pot fi atunci mai uşor de stabilit. De altfel, această a
50 EMILE Sociologia - regulile metodei sociologice 51
DURKHEIM

doua definiţie nu este decât o altă forma a celei dintâi; căci, dacă un fel de mai putin obligatoriu. Dacă populaţia se îngrămădeşte în oraşele noastre
a se conduce care există în afara conştiinţelor individuale se ge- în loc să se împrăştie la ţară, aceasta este din pricina unui curent de
neralizează, n-o poate face decât impunându-se1. opinie, imbold colectiv care impune indivizilor această concentrare.
Cu toate acestea, ne-am putea întreba dacă această definiţie este Noi nu putem să alegem forma caselor noastre mai mult ca pe aceea a
compleţi într-adevăr, faptele care ne-au dat temeiul ei sunt toate feluri hainelor noastre; cel putin, una este obligatorie în aceeaşi măsură ca şi
de a face; ele sunt de ordine psihologică. Sunt însă şi feluri deaS cealaltă. Căile de comunicaţie determină într-un chip hotărât sensul în
colective, adică fapte sociale de ordin anatomic sau morfologic. Socio- care se fac migratiile interioare şi schimburile, şi chiar intensitatea
logia nu poate să se lipsească de ceea ce priveşte substratul vieţii co- acestor schimburi şi migraţii etc. etc. Prin urmare, ar fi cel puţin un
lective. Totuşi, numărul şi natura părţilor elementare din care e compusă mijloc de a adăuga la lista fenomenelor enumerate ca prezentând
societatea, chipul în care ele sunt aşezate, gradul de închegare k care semnul deosebitor al faptului social o categorie mai mult; iar, fiindcă
au ajuns, împărţirea populaţiei pe suprafaţa teritoriului, numărul şi această enumerare nu avea nimic riguros exhaustiv, adaosul n-ar fi
natura căilor de comunicaţie, forma locuinţelor etc. nu par de la prima indispensabil.
vedere a putea să se reducă la chipuri de a lucra, de a simţi sau de a El nu este însă nici folositor, căci aceste feluri de a fi nu sunt decât
gândi. feluri de a fi consolidate. Structura politică a unei societăţi nu este decât
însă, mai întâi de toate, aceste fenomene felurite prezintă aceeaşi modul în care feluritele segmente care o compun au luat obiceiul de a
caracteristică ce ne-a servit să le definim pe celelalte. Aceste feluri de a fi trăi unele cu altele. Dacă raporturile lor sunt strânse prin tradiţie,
se impun individului tot aşa ca şi felurile de a face de care am vorbit într- segmentele caută să se contopească; iar, în caz contrar, să se deose-
adevăr, când vrem să cunoaştem modul în care o societate este bească. Tipul de locuinţă care ni se impune nu este decât chipul în
împărţită politiceşte şi în care sunt combinate aceste împărţiri, fuziunea care toată lumea în jurul nostru şi, în parte, generaţiile anterioare s-au
mai mult ori mai putin deplină ce există între ele, nu putem ajunge la obişnuit să construiască casele. Căile de comunicaţie nu sunt decât
aceasta cu ajutorul unei cercetări materiale şi prin observaţii geo- albia pe care şi-a săpat-o lui însuşi, curgând în aceeaşi direcţie, curentul
grafice; căci aceste împărţiri sunt morale chiar atunci când au vreo regulat al schimburilor şi al migratiilor etc. Fără îndoială, dacă feno-
bază în natura fizică. Numai prin dreptul public e posibil să studiem menele de ordin morfologic ar fi singurele care să prezinte această
această organizaţie, căci dreptul e cel care o determină, tot aşa cum el fixitate, s-ar putea crede că ele alcătuiesc o speţă aparte. însă o regulă
determină relaţiile noastre domestice şi cetăţeneşti. Deci el nu este juridică este o aşezare nu mai putin permanenta decât un tip de arhi-
1) Se vede cât se depărtează această definiţie a faptului social de aceea care slujeşte drept
tectură, şi totuşi este un fapt fiziologic. O simplă maximă morală este,
temei sistemului ingenios al lui Tarde. Mai întâi, trebuie să declarăm că cercetările desigur, mai maleabilă, dar ea are forme mult mai rigide decât un simplu
noastre nu ne-au făcut să constatăm nicăieri această influenţă precumpănitoare atribuită de obicei profesional sau o modă. Astfel că există o întreagă gamă de nuanţe
Tarde imitaţiei în naşterea faptelor colective. Mai mult, din definiţia precedentă, care nu care, fără întrerupere, leagă faptele de structură cele mai caracterizate
este o teorie, ci un simplu rezumat al datelor imediate ale observaţiei, pare chiar a cu aceste curente libere ale vieţii sociale, care nu sunt, încă, turnate în nici
rezulta că imitaţia nu doar nu exprimă totdeauna, ci chiar nu exprimă niciodată ce este
esenţial şi caracteristic în faptul social. Neîndoios, orice fapt social este imitat, el are,
un tipar definit Deci între ele sunt numai diferente în gradul de
cum am arătat, o tendinţă de a se generaliza, dar aceasta fiindcă este social, adică consolidare pe care îl înfăţişează. Unele şi altele nu sunt decât viaţa mai
obligatoriu. Puterea lui de expansiune este nu cauza, ci efectul caracterului său sociologic. mult ori mai putin cristalizată. Negreşit, poate că e bine să păstrăm numele
Dacă tocă faptele sociale ar fi singurele care produc această urmare, imitaţia ar putea sluji, de „morfologice" faptelor sociale care privesc substratul social, dar cu
dacă nu să le explice, cel putin sa le definească. Dar o stare individuală care serestrânge
condiţia de a nu pierde din vedere că ele sunt de aceeaşi natură ca
nu încetează prin aceasta de a fi individuală. Şi încă, se poate întreba daca cuvântul
jmitaţie" este tocmai cel care se potriveşte, spre a arăta o propagare datorată unei celelalte. Definiţia noastră va cuprinde deci tot ce este de definit dacă
influenţe coercitive. Sub aceasta expresie unică se confundă fenomene foarte deosebite zicem: Este fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, capabil sâ exercite
şi care ar avea nevoie să fie deosebite. asupra individului o constrângere exterioară; sau, încă,
52 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 53

care este general în întinderea unei societăţi date, având totuşi o exis- Este vădit că această metodă n-ar putea să dea rezultate obiective,
tenţă proprie, independentă de manifestările sale individuale1. într-adevăr, aceste noţiuni sau concepte, oricum am vrea să le numim, nu
sunt înlocuitoare legitime ale lucrurilor. Ca produse ale experienţei
CAPITOLUL II zilnice, ele au înainte de toate ca obiect să pună acţiunile noastre în
acord cu lumea înconjurătoare; ele sunt formate prin practică şi
Reguli privitoare la observarea faptelor sociale pentru ea Insă o reprezentare poate fi în stare să joace cu folos acest rol
fiind totuşi falsă teoreticeşte. Sunt mai multe veacuri de când Co-pernic
Prima regulă şi cea mai fundamentala este de a considera faptele a risipit iluziile simţurilor noastre cu privire la mişcările stelelor; cu
sociale ca lucruri.
toate acestea, şi acum noi rânduim obişnuit împărţirea timpului nostru
după aceste iluzii. Pentru ca o idee să provoace chiar mişcările cerute
I de natura unui lucru, nu este nevoie ca ea să exprime de-a binelea
~~ Când o ordine nouă de fenomene se face obiect de ştiinţă, ele se această natură; ci ajunge ca ea să ne facă a simţi ceea ce lucrul are
găsesc deja înfăţişate în minte, nu numai prin icoane sensibile, ci prin folositor sau vătămător, prin ce el ne poate sluji şi prin ce să ne facă
feluri de concepte formate pe de-a-ntregul. înainte de primele începuturi rău. Ba încă noţiunile astfel formate nu înfăţişează această potrivire
ale fizicii şi ale chimiei, oamenii aveau de atunci despre fenomenele practică decât în chip aproximativ şi numai în cele mai multe cazuri. De
fizico-chimice noţiuni care treceau peste simpla percepţie; aşa sunt, câte ori sunt ele tot aşa de primejdioase pe cât de nepotrivite! Deci nu
de pildă, acelea pe care le găsim amestecate în toate religiile. Căci, elaborându-le, oricum ne-am apuca de aceasta, am ajunge vreodată să
într-adevăr, reflexia este anterioară ştiinţei, care nu face decât să se descoperim legile realităţii. Ele sunt, din contră, ca un văl care se aşază
slujească de ea cu mai multă metodă. Omul nu poate trăi în mijlocul între lucruri şi noi şi care ni le ascunde cu atât mai bine cu cât îl
lucrurilor, fără să-şi facă idei după care îşi orânduieşte conduita. socotim mai transparent
Numai, pentru că aceste noţiuni sunt mai aproape de noi şi mai la în- Nu numai că o astfel de ştiinţă nu poate fi decât trunchiată, ci îi lip-
demâna noastră decât realităţile cărora ele le corespund, noi căutam, seşte şi materia de unde să se poată alimenta. Abia capătă fiinţă că şi
fireşte, să le punem în locul acestora din urmă şi să le facem obiectul dispare, aşa-zicând, transformându-se în artă. într-adevăr, aceste no-
chiar al speculaţiilor noastre. în loc de a observa lucrurile, de a le de- ţiuni sunt socotite să cuprindă tot ce este esenţial în real, fiindcă sunt
scrie, de a le compara, atunci ne mulţumim a ne da seama de ideile confundate cu realul însuşi. De atunci, ele par a avea tot ce trebuie spre a
noastre, analizându-le şi combinându-le. In locul unei ştiinţe de realităţi, ne face în stare nu numai de a înţelege ceea ce există, ci de a prescrie şi ce
nu mai facem decât o analiză ideologică. Negreşit, analiza aceasta nu trebuie să fie, ca şi mijloacele de mdeplinire. Căci este bun ceea ce este
înlătură numaidecât orice observaţie. Putem să ne adresăm faptelor conform cu natura lucrurilor; ceea ce este contrar acesteia este rău,
spre a confirma aceste noţiuni sau concluziile trase din ele. Dar iar mijloacele de a ajunge la una şi de a fugi de alta derivă din însăşi
faptele nu intervin atunci decât în al doilea rând, ca exemple sau probe de această natură. Dacă deci îl ţinem pe de-a-ntregul, studiul realităţii
confirmare; ele nu sunt obiectul ştiinţei. Aceasta merge de la idei la prezente nu mai are interes practic şi, fiindcă acest interes este raţiunea de
lucruri, nu de la lucruri la idei. a fi a studiului, acesta rămâne pe viitor fără scop. Gândirea este astfel
împinsă să se întoarcă de la ceea ce este chiar obiectul ştiinţei, adică
1) Această strânsă înrudire a vieţii şi a structurii, a organului şi a funcţiei poate fi uşor prezentul şi trecutul, spre a se avânta dintr-o săritură spre viitor. In loc
stabilită în sociologie pentru că, între aceşti doi termeni extremi, există o întreagă serie de
intermediari observabili pe dată şi care arată legătura între ele. Biologia n-are aceleaşi de a căuta să înţeleagă faptele câştigate şi realizate, ea încearcă îndată să
mijloace. Dar ne îngăduim să credem că inducţiile primei dintre aceste ştiinţe asupra realizeze altele noi, mai conforme scopurilor urmărite de oameni. Când
acestui subiect sunt aplicabile celeilalte şi că, în organisme ca şi în societate, nu există crezi a şti în ce stă esenţa materiei, te pui îndată în căutarea pietrei
între aceste două ordine de fapte decât diferenţe de grad. filozofale. Această încălcare a artei asupra ştiinţei,
54 EMILE iclogia - regulile metodei sociologice 55
DURKHEIM

care o împiedică pe aceasta de a se dezvolta, este, de altfel, uşurată de sta nu are despre el o percepţie destul de puternică spre a-i simţi
împrejurările chiar care determină deşteptarea gândirii ştiinţifice. Căci, 'tatea. Neavând în noi legături îndestul de trainice şi nici aşa de pate,
fiindcă ea nu se naşte decât pentru a răspunde la nevoi vitale, ea se totul ne dă destul de uşor efectul că nu ar ţine de nimic şi că ;te în gol,
găseşte foarte firesc îndreptată spre practică. Trebuinţele pe care este materie pe jumătate nereală şi plastică la nesfârşit Iată ce atâţia
chemată să le uşureze sunt totdeauna grabnice şi, prin urmare, o gră- gânditori n-au văzut în orânduielile sociale decât combinaţii loiale şi mai
besc să ajungă la capăt; ele cer remedii, iar nu explicaţii. mult ori mai putin arbitrare. însâ dacă amănuntul, dacă formele
Acest fel de a proceda este aşa de conform cu panta firească a spi- concrete şi particulare ne scapă, cel puţin ne înfăţişăm aspectele cele
ritului nostru încât se regăseşte şi la originea ştiinţelor fizice. El deose- mai generale ale existentei colective în mare şi cu aproximaţie, iar
beşte alchimia de chimie, ca şi astrologia de astronomie. Prin el Bacon tocmai aceste reprezentări schematice şi sumare alcătuiesc pre-noţiunile
caracterizează metoda urmată de savanţii timpului său şi pe care el o de care ne slujim pentru foloasele zilnice ale vieţii. Nu putem deci să ne
combate. Noţiunile, despre care am vorbit mai sus, sunt aceste noti- gândim a pune la îndoială fiinţa lor, pentru că noi o percepem o dată cu
gnes vulgares sau praenotionesl pe care el le găseşte la baza tuturor a noastră. Nu numai că ele sunt în noi, ci, fiindcă sunt un produs de
ştiinţelor2, unde iau locul faptelor3. Aceste idola, un fel de vedenii, ne experienţe repetate, ele capătă de la repetiţie şi de la obişnuinţa care
desfigurează adevăratul aspect al lucrurilor, şi noi le luăm totuşi drept iese din ea un fel de ascendent şi de autoritate. Le simţim că ne rezistă,
lucrurile înşfle. Şi, fiindcă acest mediu închipuit nu opune spiritului nici o când căutăm să scăpăm de ele. Iar noi nu putem să nu socotim ca real
împotrivire, acesta, nesimţindu-se oprit de nimic, se lasă în voia unor ceea ce ni se opune. Totul contribuie deci să ne facă a vedea aici
ambiţii fără margini şi crede cu putinţă să clădească sau, mai bine, să adevărata realitate socială.
reclădească lumea prin propriile sale puteri şi după dorinţele sale. Şi într-adevăr, până acum, sociologia s-a ocupat mai mult sau mai
Dacă aşa a fost cu ştiinţele naturale, cu atât mai vârtos trebuia să putin exclusiv nu de lucruri, ci de concepte. E drept că Comte a pro-
fie la fel şi cu sociologia. Oamenii n-au aşteptat sosirea ştiinţei sociale clamat că fenomenele sociale sunt fapte naturale, supuse unor legi natu-
spre a-şi face idee despre drept, morală, familie, stat, societate chiar; rale. Prin aceasta el a recunoscut implicit caracterul lor de lucruri; căci în
căci ei nu puteau să trăiască lipsindu-se de ele. Dar mai ales în socio-
natură nu sunt decât lucruri. Dar când, ieşind din aceste generalităţi
logie aceste prenoţiuni, spre a relua expresia luiBacon, sunt în stare să
filozofice, el încearcă să aplice principiul său şi să facă să iasă ştiinţa pe
stăpânească spiritele şi să ia locul lucrurilor. într-adevăr, lucrurile
care o cuprindea, el ia ideile ca obiecte de studiu. într-adevăr, materia
sociale nu se înfăptuiesc decât prin oameni; ele sunt un produs al ac-
principală a sociologiei sale este progresul omenirii în timp. El pleacă de
tivităţii omeneşti. Ele nu par deci a fi altceva decât punerea în practică a
ideilor înnăscute sau nu pe care le avem în noi şi aplicarea lor la îm- la această idee că există o evoluţie neîntreruptă a neamului omenesc,
prejurările felurite care însoţesc relaţiile oamenilor între ei. Organi- care constă într-o realizare din ce în ce mai deplină a naturii omeneşti, şi
zaţia familiei, a contractului, a represiunii, a statului, a societăţii apar problema tratată de el este de a regăsi ordinea acestei evoluţii. Dar,
astfel ca o simplă dezvoltare a ideilor pe care le avem noi despre so- presupunând că această evoluţie exista, realitatea ei nu poate fi stabilită
cietate, stat, justiţie etc. Prin urmare, aceste fapte şi cele asemenea lor decât după ce ştiinţa a fost făcută; nu poţi deci s-o faci obiectul însuşi al
par a nu avea realitate decât în şi prin ideile care sunt sămânţa lor şi cercetării decât dacă o pui ca o concepţie a spiritului, nu ca un lucru.
care de atunci devin materia proprie a sociologiei. Şi, de fapt, aşa de mult este vorba despre o reprezentare cu totul
Ceea ce desăvârşeşte primirea acestui chip de a vedea este faptul subiectivă, încât acest progres al omenirii nu există în realitate. Ceea ce
că, amănuntul vieţii sociale trecând din toate părţile peste conştiinţă, există şi singur este dat observaţiei sunt nişte societăţi particulare care
1) Novum organum, 1,26. se nasc, se dezvoltă, mor independent unele de altele. Dacă încă cele mai
2)Ibid.,I.17. de curând ar urma pe acelea care le-au premers, fiecare tip superior ar
3) MU, 36. putea fi socotit ca simpla repetiţie a tipului imediat inferior cu ceva mai
mult; s-ar putea deci să le punem pe toate cap în
iologia - regulile metodei sociologice 57
56 EMILE DURKHEIM Dar această definiţie iniţială enunţă ca un lucru ceea ce nu este de-o
vedere a spiritului. Ea se înfăţişează, într-adevăr, ca expresia unui ' vizibil
cap, aşa-zicând, amestecându-le pe cele care se găsesc în acelaşi grad
de la prima dată şi pe care observaţia ajunge să-1 constate, tdcă ea este
de dezvoltare, iar seria astfel formată ar putea fi privită ca reprezenta- formulata, de la începutul ştiinţei, ca o axiomă. Şi, cu toate jcestea, este cu
tivă a omenirii. însă faptele nu se înfăţişează cu această simplitate prea neputinţă a şti printr-o amplă cercetare dacă în realitate cooperaţia este
mare. Un popor care a înlocuieşte pe altul nu este numai o prelungire totul în viaţa socială. O atare afirmaţie nu este legitimă ştiintificeşte
a acestuia din urmă cu câteva caractere noi; el este altul, are unele pro decât daca ai început prin a revizui toate manifestările vieţii colective şi
prietăţi în plus şi altele în minus; ele constituie o individualitate nouă, dacă ai arătat că ele sunt toate nişte forme felurite ale cooperaţiei.
şi toate aceste individualităţi deosebite, fiind eterogene, nu pot să se Aşadar, încă un oarecare chip de a concepe realitatea sociala ia locul
contopească într-o aceeaşi serie continuă şi nici, mai ales, într-o serie acestei realităţi1. Ceea ce se defineşte astfel nu este societatea, ci ideea pe
unică. Căci scopul societăţilor n-ar putea fi închipuit printr-o linie geo- care şi-o face Spencer despre ea. Iar dacă el nu are nici un scrupul să
metrică; el seamănă mai curând cu un arbore ale cărui ramuri se în- procedeze astfel, este fiindcă şi pentru el societatea nu este şi nu poate fi
dreaptă în direcţii divergente. Pe scurt, Comte a luat pentru dezvolta- decât realizarea unei idei, anume a acestei idei chiar de cooperaţie, prin
rea istorică noţiunea pe care o avea şi care nu se depărtează mult de care el o defineşte2. Ar fi uşor de arătat că, în fiecare dintre problemele
aceea şi-o face omul de rând. Văzută de departe, într-adevăr, istoria ia particulare pe care le tratează, metoda sa rămâne aceeaşi. De aceea, deşi
destul de bine această înfăţişare serială şi simplă. Nu vezi decât indi- el pare a proceda empiric, cum faptele adunate în sociologia sa sunt
vizi care se urmează unii pe alţii şi merg toţi într-aceeaşi direcţie fiindcă întrebuinţate să exemplifice analize de noţiuni mai mult decât să
au aceeaşi natură. Deoarece, altfel, nu e de înţeles ca evoluţia socială descrie şi să explice lucruri, ele par chiar a nu fi acolo decât spre a tine
să poată fi altceva decât dezvoltarea vreunei idei omeneşti, se pare loc de argumente. In realitate, tot ce e esenţial în doctrina sa poate fi
prea firesc să o definim prin ideea pe care oamenii şi-o fac despre ea. dedus numaidecât din definiţia societăţii şi a diferitelor forme de
Insă, procedând astfel, nu doar rămânem în ideologie, ci dăm sociolo- cooperare. Căci, dacă noi n-avem să alegem decât între o cooperaţie
giei ca obiect un concept fără nimic cu adevărat sociologic. impusă cu străşnicie şi o cooperaţie liberă şi spontană, negreşit că
Spencer înlătură acest concept, dar spre a-1 înlocui cu altul care nu aceasta din urmă este idealul către care tinde şi trebuie să tindă
e alcătuit într-alt chip. El face din societăţi, iar nu din omenire, obiec- omenirea.
tul ştiinţei; numai că el dă îndată o definiţie a celor dintâi care face să Nu numai la temelia ştiinţei se întâlnesc aceste noţiuni vulgare, ci
le regăsim în fiecare clipă în urzeala raţionamentelor. In starea de faţă a
se piardă lucrul discutat de el, spre a-i aşeza în loc prenoţiunea avută
cunoştinţelor noastre, noi nu ştim sigur ce sunt statul, suveranitatea,
deja. El pune, într-adevăr, ca o propoziţie evidentă că „o societate nu
libertatea politică, democraţia, socialismul, comunismul etc., metoda
există decât când, la juxtapunere, se adaugă cooperaţia", că prin aceea ar cere deci să ne oprim de la orice întrebuinţare a acestor concepte,
numai unirea indivizilor devine o societate propriu-zisă1. Apoi, por- atâta timp cât ele nu sunt alcătuite ştiintificeşte. Şi, cu toate acestea,
nind de la acest principiu că cooperaţia este esenţa vieţii sociale, el de- cuvintele care le exprimă revin fără încetare în discuţiile sociologilor.
osebeşte societăţile în două clase după natura cooperaţiei care dom- Le întrebuinţăm obişnuit şi sigur, ca şi cum ar corespunde unor lucruri
neşte în ele. „Exista - zice el - o cooperaţie spontană care se face fără bine cunoscute şi definite, atunci când ele nu deşteaptă în noi decât
gând dinainte în timpul urmăririi unor scopuri cu un caracter parti- noţiuni nelămurite, amestecuri neosebite de impresii vagi, de preju-
cular, există şi o cooperaţie conştient alcătuită care presupune scopuri decăţi şi de pasiuni. Noi râdem astăzi de ciudatele raţionamente pe
de interes public, limpede recunoscute2". La primele el le dă numele care medicii din Evul mediu le făureau cu noţiunile de cald, de frig, de
de societăţi industriale; la cele de-al doilea, pe acela de militare, si se 35.Concepţie, de altfel, supusă controversei (v. Division du travail social, II, 2, p, 4).
poate spune că această deosebire este ideea-mamă a sociologiei sale. 36.„Cooperaţia n-ar putea deci să existe fără societate sieste scopul pentru care
există o societate" (Principii de sociol, HI, 332).
l)Sotio/.. tr.fr., HI, 331-332. 2)
Sociol, III, 332.
58 EMILE DURKHEIM
Sociologia - regulile metodei sociologice 5y
umed, de uscat etc., şi nu ne dăm seama că urmăm cu aplicarea ace-
leiaşi metode la ordinea de fenomene care o îngăduie mai puţin decât supuse, ca lucruri, observaţiei savantului, ar trebui cât de puţin să se ,
oricare alta, din pricina complexităţii sale extreme. In ramurile spe- poată arăta după ce semn le putem recunoaşte pe cele care îndeplinesc
ciale ale sociologiei, acest caracter ideologic este şi mai vădit «această condiţie. La începutul ştiinţei însă nu eşti nici în drept să afirmi ,
Mai cu seamă este cazul moralei. Se poate spune, într-adevăr, că nu că există unele, cu atât mai mult să poţi şti care sunt acelea. In orice
este un singur sistem în care ea să nu fie reprezentată ca simpla tărâm de cercetări, pe drept numai când explicarea faptelor este destul
dezvoltare a unei idei iniţiale, care ar cuprinde-o pe de-a-ntregul în sine de înaintată se poate stabili că ele au un scop şi care este acela Nu există
ca posibilă. Această idee, unii cred că omul o găseşte de-a gata în el problemă mai complexă şi nici mai puţin potrivită de a fi rezolvată dintr-
de la naşterea hii; alţii, din contră, că ea se formează mai mult sau mai o dată. Nimic deci nu ne asigura dinainte că ar există o sferă a activităţii
puţin încet în mersul istoriei. Dar, şi pentru unii, şi pentru alţii, pentru sociale, în care dorinţa de bogăţie joacă în realitate acest rol
empirişti ca şi pentru raţionalişti, ea este toată realitatea adevărată precumpănitor. Prin urmare, materia economiei politice, astfel înţe-
în morală. în ce priveşte amănuntele regulilor juridice şi morale, ele leasă, nu e făcută din realităţi care se pot arăta cu degetul, ci din posibile
~~n-ar avea, aşa-zicând, fiinţă prin ele însele, ci n-ar fi decât această no-
numai, din pure concepţii ale spiritului; anume, fapte pe care eco-
ţiune fundamentală aplicată la împrejurările particulare ale vieţii şi
nomistul le concepe ca raportându-se la scopul considerat şi aşa cum le
felurită după cazuri. De atunci, obiectul moralei n-ar putea fi sistemul
concepe. încearcă, de pildă, să cerceteze ceea ce el numeşte pro-
acesta de precepte fără de realitate, ci ideea din care ele decurg şi faţă
de care ele nu sunt decât aplicări deosebite. De aceea, toate chestiunile ducţie? Dintr-o dată, el crede că poate să numere agenţii principali cu
pe care şi le pune de obicei etica se referă nu la lucruri, ci la idei; e ajutorul cărora ea se petrece şi să-i cerceteze de-a rânduL Aşadar, el n-
vorba adică să ştim în ce constă ideea dreptului, ideea moralei, nu care a recunoscut fiinţa lor observând condiţiile de care atârnă lucrul pe 1
este natura moralei şi a dreptului luate în ele însele. Moraliştii n-au ajuns care-1 studiază; căci atunci el ar fi început să arate experienţele din
încă la această concepţie foarte simplă că, după cum reprezentarea care a scos această concluzie. Dacă, de la începutul cercetării şi în câ-*
noastră despre lucrurile sensibile vine de la aceste lucruri chiar şi le teva cuvinte, purcede la această clasificare, el a dobândit-o printr-o
exprimă mai mult ori mai puţin exact, reprezentarea noastră a moralei simplă analiză logici El pleacă de la ideea producţiei; descompunând-o,
vine din vederea chiar a regulilor care funcţionează sub ochii noştri şi le găseşte că ea le implica în chip logic pe acelea de forţe naturale, de
figurează schematic; că, prin urmare, aceste reguli, iar nu vederea muncă, de instrument ori de capitaL şi tratează apoi în acelaşi fel aceste ;
sumară pe care o avem despre ele, formează materia ştiinţei, precum idei derivate1.
fizica are ca obiect corpurile aşa cum există, nu ideea pe care şi-o face Cea mai fundamentală dintre toate teoriile economice, aceea a ;>•
omul de rând despre ele. Rezultă de aici că se ia ca bază a moralei ceea valorii, este construită vădit după aceeaşi metodă. Dacă valoarea ar fi
ce nu este decât vârful ei, adică chipul în care ea se prelungeşte în con- studiată aici cum trebuie să fie o realitate, l-am vedea întâi pe economist
ştiinţele individuale şi are răsunet Şi această metodă este urmată nu arătând după ce se poate recunoaşte lucrul astfel numit apoi clasifi-
numai în problemele cele mai generale ale ştiinţei; ea rămâne aceeaşi în cându-i speţele, căutând prin inducţii metodice cauzele în funcţie de
chestiunile speciale. De la ideile esenţiale studiate de el la început, care ele variază, comparând, în sfârşit aceste rezultate deosebite spre a
moralistul trece la ideile secundare de familie, de patrie, de responsabi- desprinde din ele o formulă generală. Teoria n-ar putea deci să vină
litate, de caritate, de justiţie; dar întotdeauna gândirea se aplică la idei. Cu decât după ce ştiinţa a fost dusă mai departe. în loc de aceasta, o în-
economia politică nu este mai altfel Ea are ca obiect zice Stuart Mill, tâlneşti de la început Căci, spre a o face, economistul se mulţumeşte a
faptele sociale care se produc mai ales sau numai în vederea câştigării se reculege, a-şi da seama de ideea pe care şi-o face despre valoare,
bogăţiilor . Dar pentru ca faptele astfel definite să poată fi adică despre un obiect susceptibil de schimbare; el găseşte că ea cu-
1) Sistem de logică, III, p. 496. 1) Acest caracter reiese din chiar expresiile economiştilor. E vorba mereu de idei,
ideea utilului, a economiei, a depunerii, a cheltuielii (v. Gide, Principes d'economie
politique, cartea III, cap. I, p. 1; cap. II, p. 1, cap. III, p. 1).
60 EMILE DURKHEIM ociologia - regulile metodei sociologice 61
prinde ideea utilului, aceea a rarului etc., şi cu aceste produse ale ana-
lizei sale îşi construieşte definiţia. Fireşte, el o confirmă prin câteva îcăror întrebuinţare este sau poate părea naturală spre a atinge cutare
exemple. Dar, când te gândeşti la nenumăratele fapte despre care o scop presupus; dar ele nu trebuie numite cu acest nume dacă prin lege
asemenea teorie trebuie să dea socoteală, cum să dai cea mai mică va- naturală se înţelege orice fel de a fi al naturii, constatat inductiv. Ele
loare demonstrativă faptelor, neapărat foarte rare, care sunt citate aşa, nu sunt, în cele din urmă, decât sfaturi de înţelepciune practică şi, dacă
la întâmplarea sugestiei? s-a putut mai mult ori mai puţin iscusit să le prezentăm ca expresia
De aceea, în economia politică precum şi în morală, partea cerce- chiar a realităţii, aceasta e fiindcă pe drept sau pe nedrept am crezut
tării ştiinţifice este foarte restrânsă; aceea a artei, preponderentă. în că putem presupune că aceste sfaturi erau urmate efectiv de către ge-
morală, partea teoretică este redusă la câteva discuţii asupra ideii de neralitatea oamenilor şi în generalitatea cazurilor.
datorie, de bine şi de drept încă aceste speculaţii abstracte nu alcătu- Şi, cu toate astea, fenomenele sociale sunt lucruri şi trebuie să fie
iesc o ştiinţă, la drept vorbind, fiindcă ele au ca obiect să determine nu tratate ca lucruri. Pentru a demonstra această afirmaţie, nu e nevoie să
celeste, de fapt, regula supremă a moralităţii, ci ce trebuie să fie. Tot filozofăm asupra naturii lor, să discutăm analogiile pe care le prezintă
aşa, ceea ce ţine cel mai mult loc în cercetările economiştilor este ches- cu fenomenele regnurilor inferioare. Ajunge să constatăm că ele sunt
tiunea de a şti, de pildă, dacă societatea trebuie să Se organizată după singurul datam oferit sociologului. Este lucru, într-adevăr, tot ce este
concepţiile individualiştilor sau după ale socialiştilor; dacă e mai bine dat, tot ce se înfăţişează sau, mai bine, se impune observaţiei. Tratând
ca statul să intervină în raporturile industriale şi comerciale sau să le fenomenele ca lucruri, le tratăm în calitate de data care alcătuiesc punc-
lase cu totul la iniţiativa particulară; dacă sistemul monetar trebuie să tul de plecare al ştiinţei. Fenomenele sociale prezintă, fără îndoială,
fie monometalismul sau bimetalismul etc. etc. Legile propriu-zise sunt acest caracter. Ceea ce ne este dat nu este ideea pe care şi-o fac oa-
puţin numeroase; chiar cele pe care avem obiceiul să le numim astfel menii despre valoare, căci ea nu se poate ajunge, ci sunt valorile care
nu merită îndeobşte această calificare, ci nu sunt decât maxime de ac- se schimbă de fapt în cursul relaţiilor economice. Nu cutare sau cutare
ţiune, precepte practice învăluite. Iată, de pildă, vestita lege a ofertei concepţie a idealului moral, ci totalul regulilor determinând efectiv con-
şi a cererii. Ea n-a fost niciodată stabilită inductiv, ca expresie a reali- duita. Nu ideea utilului sau a bogăţiei, ci tot amănuntul organizaţiei
tăţii economice. Niciodată vreo experienţă, vreo comparaţie metodică economice. Se poate ca viaţa socială să nu fie decât dezvoltarea unor
n-a fost făcută spre a stabili că, în fapt, relaţiile economice purced după noţiuni; dar, presupunând că ar fi aşa, aceste noţiuni nu sunt date ime-
această lege. Tot ce s-a putut face şi tot ce s-a făcut este demonstraţia diat. Nu poţi deci să le atingi de-a dreptul, ci numai prin realitatea fe-
dialectică că indivizii trebuie să purceadă astfel, dacă-şi înţeleg bine in- nomenală care le exprimă. Noi nu ştim apriorice idei sunt la obârşia
teresele; că orice alt chip de a lucra le-ar fi păgubitor şi ar implica din curentelor deosebite între care se împarte viaţa socială, şi nici dacă ele
partea celor ce l-ar urma o adevărată rătăcire logică. Este logic ca in- există; numai după ce le-am întors în sus până la izvoarele lor vom şti
dustriile cele mai productive să fie cele mai căutate; ca stăpânii produ- de unde provin.
selor celor mai cerute şi mai rare să le vândă cu preţul cel mai mare. Trebuie deci să privim fenomenele sociale în ele însele, desfăcute
Dar această necesitate numai logică nu seamănă deloc cu aceea pe de indivizii conştienţi care şi le reprezintă; trebuie să le studiem din
care o înfăţişează adevăratele legi ale naturii. Acestea exprimă rapor- afară, ca pe nişte lucruri exterioare; căci ele ni se înfăţişează în această
turile după care faptele se înlănţuie efectiv, nu chipul în care e bine să calitate. Dacă această exterioritate nu este decât aparentă, iluzia se va
se înlănţuie. împrăştia pe măsură ce ştiinţa va înainta şi se va vedea, aşa-zicând, ex-
teriorul intrând în interior. Insă soluţia nu poate fi judecata dinainte, şi,
Ceea ce spunem despre această lege poate fi repetat despre toate atunci chiar când, la urma urmei, ele n-ar avea toate caracterele intrin-
acelea pe care şcoala economică ortodoxă le cheamă naturale şi care, sece ale lucrului, trebuie să le tratăm mai întâi ca şi cum le-ar avea.
de altminteri, nu sunt nicidecum decât cazuri particulare ale preceden- Această regulă se aplică deci la realitatea socială întreagă, fără a mai
tei. Ele sunt naturale, dacă vrem, în înţelesul că enunţa mijloacele a lăsa loc vreunei excepţii. Chiar fenomenele care par cât mai mult a sta
în orânduiri artificiale trebuie să fie socotite din acest punct de vedere.
62 ciologia - regulile metodei sociologice 63
EMILE
DURKHEIM
Caracterul convenţional al unei practici sau al unei instituţii nu trebuie să * ar fi pregătit naşterea psihologiei ştiinţifice, aceasta nu s-a născut
Se niciodată presupus. Dacă, de altminteri, ne este îngăduit a invoca fapt decât mult mai târziu, când s-a ajuns în sfârşit la această con-ţie
experienţa noastră personală, noi credem să putem da asigurarea că, că stările de conştiinţă pot şi trebuie să fie privite din afară, şi din
procedând astfel, vom avea adesea mulţumirea de a vedea laptele cele punctul de vedere al conştiinţei care le încearcă. Aceasta e marea
mai arbitrare în aparenţă prezentând apoi, la o observaţie mai de revoluţie care s-a săvârşit în acest soi de cercetări. Toate procedeele
aproape, caractere de statornicie şi de regularitate, semne ale obiecti-
particulare, toate metodele noi cu care s-a îmbogăţit această ştiinţă
vitătii lor.
nu sunt decât mijloace felurite spre a realiza mai deplin această idee
De altfel, şi într-un chip general, ceea ce s-a spus mai înainte despre
fundamentală. Acelaşi progres rămâne de fâcut în sociologie. Trebuie ca
caracterele deosebitoare ale faptului social ajunge să ne întărească
asupra naturii acestei obiectivităti şi să dovedească că ea nu este ilu- ea să treacă de la stadiul subiectiv, pe care nu 1-a depăşit încă deloc, la
zorie, într-adevăr, un lucru se recunoaşte mai cu seamă după aceea că nu faza obiectivă.
poate fi modificat printr-un simplu decret al voinţei. Nu înseamnă că el Această trecere este aici, de altminteri, mai uşoară de îndeplinit
ar fi potrivnic la orice schimbare. Dar, spre a-i produce o schimbare, nu decât în psihologie. într-adevăr, faptele psihice sunt în chip firesc date
ajunge s-o vrei, trebuie încă o sforţare mai mult sau mai putin grea, ca stări ale individului, de care ele nu par chiar uşor de despărţit In-
datorită împotrivirii pe care ne-o opune şi care, de altfel, nu poate fi terioare prin definiţie, se pare că n-am putea să le tratăm ca exterioare
totdeauna învinsă. Noi am văzut însă că faptele sociale au această în- decât luptând contra naturii lor. Nu numai că trebuie o sforţare de ab-
suşire, în loc să fie cât pe departe un produs al voinţei noastre, ele o stracţie, ci şi o întreagă sumă de procedee şi de artificii spre a ajunge să
determină din afară; ele constau ca în nişte tipare în care suntem nevoiţi le privim din această latură. Din contră, faptele sociale au cu mult mai
să turnăm acţiunile noastre. Adesea chiar, această necesitate este aşa natural şi mai imediat toate însuşirile lucrului. Dreptul există în coduri,
încât nu putem să scăpăm de ea. Atunci chiar când ajungem s-o mişcările vieţii zilnice se înscriu în cifrele statisticii, în monumentele
învingem, împotrivirea pe care o întâlnim ajunge să ne dea de veste că ne istoriei, modele - în costume, gusturile - în operele de artă. Ele caută
aflăm în faţa a ceva ce nu atârnă de noi. Aşadar, privind fenomenele în chiar virtutea fiinţei lor să se alcătuiască în afară de conştiinţele
sociale ca lucruri, noi nu vom face alta decât să ne conformăm cu natura individuale, fiindcă ele le stăpânesc. Pentru a le vedea sub înfăţişarea
lor.
lor de lucruri, nu e nevoie să le întorci cu isteţime. Din acest punct de
în definitiv, reforma pe care e vorba s-o introducem în sociologie
este identică în totul cu aceea care a transformat psihologia în aceşti vedere, sociologia are un serios ascendent asupra psihologiei, care n-a
din urmă treizeci de ani. După cum Comte şi Spencer declară că faptele fost băgat de seamă până aici şi care trebuie să-i grăbească
sociale sunt fapte de natură, fără, cu toate acestea, a le trata ca lucruri, dezvoltarea. Faptele sunt poate mai greu de explicat pentru că sunt
diferitele şcoli empirice recunoscuseră, de multă vreme, caracterul mai complexe, dar ele sunt mai uşor de atins. Psihologiei, dimpotrivă,
natural al fenomenelor psihologice, urmând totuşi a le aplica şi mai nu-i vine numai greu să le elaboreze, ci chiar sa le şi prindă. Prin ur-
departe o metodă pur ideologică. într-adevăr, empiriştii ca şi adversarii mare, este îngăduit să credem că, din ziua în care acest principiu al
lor procedau numai prin introspecţie. însă faptele observate numai la metodei sociologice va fi îndeobşte recunoscut şi practicat, vom vedea
sine însuşi sunt prea rare, prea fugare, prea mlădioase spre a putea să sociologia înaintând cu o iuţeală ce n-ar face deloc s-o presupună înce-
se impună noţiunilor corespunzătoare pe care obişnuinţa le-a fixat în tineala actuală a dezvoltării ei şi să recâştige până şi pasul înainte pe
noi şi să le dea legea. Când deci acestea din urmă nu sunt supuse care psihologia îl datorează numai anteriorităţii sale istorice1.
vreunui alt control, nimic nu le tine în cumpănă; prin urmare, ele iau
locul faptelor şi alcătuiesc materia suintei. De aceea, nici Locke şi nici
Condillac n-au privit fenomenele psihice obiectiv. Ei nu studiază senzaţia, tyfidrept câ complexitatea mai mare a faptelor sociale face ştiinţa lor mai grea. însă, in
schimb, tocmai pentru câ sociologia este cea din urma venită, este în stare să tragă folos
ci o oarecare idee a senzaţiei. Asa că, deşi în unele privinţe <fin progresele realizate de ştiinţele inferioare şi sa înveţe la şcoala lor. Această folo-
Sffe a experienţelor făcute nu poate întârzia să-i grăbească dezvoltarea.
64 EMILE DURKHEIM

II după metoda alcătuită de el;


toate acelea venite dintr-un alt
însă experienţa izvor trebuie deci părăsite, cel
înaintaşilor noştri ne-a putin provizoriu. Am văzut
arătat că, spre a asigura chiar cum teoria idolilor a lui
înfăptuirea practică a Bacon n-are alt înţeles. Cele
adevărului care fu stabilit două mari doctrine, care au
acum, nu ajunge să-i dăm o fost aşa de des opuse una
demonstraţie teoretică şi alteia, se unesc în acest punct
nici chiar să fim pătrunşi de esenţial. Trebuie deci ca so-
eL Mintea este aşa de firesc ciologul, fie atunci când
pornită să nu-1 ţină în determină obiectul cercetărilor
seamă încât am cădea sale, fie în decursul
negreşit în vechile greşeli demonstraţiilor lui, să se
dacă nu ne supunem la o lepede hotărât de
disciplină riguroasă, ale întrebuinţarea acestor
cărei reguli principale, concepte formate în afara
corolare ale precedentei, ştiinţei şi pentru nevoi care n-
avem să le formulăm. au nimic ştiinţific. Trebuie să
1. Primul dintre aceste se dezrobească de aceste
corolare este că: Trebuie evidenţe false care stăpânesc
îndepărtate sistematic toate spiritul de rând, să scuture
prenotiunile. O odată pentru totdeauna jugul
demonstraţie anume a acelor categorii empirice care,
acestei reguli nu ~este printr-o lungă obişnuinţă,
necesară; ea rezultă din tot sfârşesc adesea prin a deveni
ce-am zis mai înainte. Ea şi tiranice. Cel puţin, dacă uneori
este, de altminteri, temeiul necesitatea îl sileşte să recurgă
oricărei metode ştiinţifice. la ele, s-o facă având
îndoiala metodica a lui conştiinţă de lipsa valorii lor,
Descartes nu este, la urma ca să nu le cheme a juca în
urmei, decât o aplicare a ei. doctrină un rol de care ele nu
Dacă, în clipa întemeierii sunt vrednice.
ştiinţei, Descartes îşi face o Ceea ce în special
lege de a pune la îndoială îngreunează această
toate ideile pe care le-a primit descătuşare pentru socio-
mai înainte, aceasta e fiindcă logie este faptul că adesea se
nu vrea să întrebuinţeze amestecă aici şi sentimentul.
decât concepte elaborate într-adevăr, noi ne pasionăm
ştiinţific, adică construite pentru credinţele noastre
politice şi religioase, pen- Sociologia - regulile
tru practicile noastre metodei sociologice
morale cu totul altfel decât 65
pentru lucrurile din lumea capătă astfel o asemenea
fizică; prin urmare, acest autoritate încât nu suferă
caracter pasional pătrunde contrazicere. Orice părere
şi felul în care noi le care le supără este tratată ca
concepem şi ni le explicăm duşmană De pildă, este o
afirmaţie care nu se împacă
pe cele dintâi. Ideile pe care
cu ideea pe care ne-o facem
ni le facem despre ele ne despre patriotism sau despre
sunt scumpe, întocmai ca demnitatea individuală? Ea
şi obiectele lor, şi este tăgăduita, oricare ar fi
dovezile pe care este bazată.
Nu se poate admite ca ea să
fie adevărată; i se opune o
obiecţie esenţială, şi pasiunii,
ca justificare, nu-i vine greu
să sugereze argumente care
pot fi uşor hotărâtoare.
Aceste noţiuni pot chiar să
aibă un asemenea prestigiu
încât nu tolerează nici
cercetarea ştiinţifica.
Singurul fapt de a le supune,
o dată cu fenomenele pe care
le exprimă, la o analiză rece
şi uscată provoacă revoltă în
unele spirite. Oricine caută să
studieze morala din afară şi
ca pe o realitate exterioară li
se pare acestor delicaţi ca
lipsit de simţ moral după
cum cel ce practică vivisecţia
apare omului de rând ca lipsit
de simţirea obişnuită. Nici
vorbă să se admită că aceste
sentimente ţin de ştiinţă, ci
se crede că tor trebuie să ne
adresăm spre a face ştiinţa
lucrurilor la care se refera
„Nenorocit este - scrie un
istoric călduros al religiilor -,
nenorocit acel savant care
începe să trateze lucrurile
dumnezeirii fără să aibă în
fundul conştiinţei lui, în
pătura ascunsă şi format istoriceşte; ele sunt un
indestructibilă a fiinţei lui, produs al experienţei omeneşti,
acolo unde doarme sufletul dar al unei experienţe confuze
strămoşilor, un altar şi neorganizate. Ele nu se
necunoscut din care se ri- datorează nu-ştiu-cărei
dică din când în când un anticipări transcendentale a
miros de tămâie, un rând realităţii, ci sunt rezultatul a
de psalm, un strigăt dureros tot felul de impresii şi de
sau triumfal pe care copil emoţii îngrămădite fără
fiind la aruncat spre cer pe râlduială, în voia
urma fraţilor săi si care-1 împrejurărilor, fără
readuce în împărtăşire interpretare metodică Nu
neaşteptată cu profeţii de numai căile nu ne aduc lumini
altădată!"1.' superioare luminilor raţionale,
N-am putea să ne ci sunt făcute exlusiv din stări
ridicăm cu prea multă tărie puternice, e drept, dar tulburi.
contra acestei doctrine Ale da o astfel de in-taidate
mistice care - ca orice înseamnă a da facultăţilor
misticism, de altfel -nu este interioare ale inteligenţei
mai la urmă decât un stăpânirea fcupra celor mai
empirism ascuns, negator al înalte şi a fi condamnat la o
oricărei ştiinţe. Sentimentele vorbărie mai m^^i mai Jutin
care au ca obiecte lucrurile pretenţioasa. O ştiinţa astfel
sociale n-au un privilegiu făcuta nu poate mulţu*"1'
asupra celorlalte, căci ele n- 1) !• jărmesteter, Lesprophetes
au o altă origine. Şi ele s-au d'Israel, p. 9.
66 EMILE Sociologia - regulile metodei sociologice 67
DURKHEIM
spiritele cărora le place sâ gândească mai bine cu simţirea decât cu şi deosebire, toate fenomenele care înfăţişează deopotrivă aceleaşi ca-
judecata lor, care preferă sintezele imediate şi nelămurite ale senzaţiei ractere; căci n-avem nici un drept şi nici un mijloc să alegem dintre
analizelor îndelungi şi luminoase ale raţiunii. Sentimentul este obiect de ele. Aceste proprietăţi sunt atunci tot ceea ce ştim din realitate; prin
ştiinţă, dar nu criteriul adevărului ştiinţific. De altminteri, nu există ştiinţă urmare, ele trebuie să hotărască fără discuţie chipul în care trebuie
care la începuturile ei să nu fi întâmpinat asemenea împotriviri. A fost grupate faptele. Noi n-avem nici un alt criteriu care ar putea, chiar în
un timp în care sentimentele privitoare la lucrurile din lumea fizică, parte, să înlăture efectele celui dinainte. De unde regula următoare: A
având însele un caracter religios sau moral, se opuneau cu tot atâta nu lua niciodată ca obiect de cercetări decât un grup de fenomene de-
putere la alcătuirea ştiinţelor fizice. Se poate deci crede că, alungată din finite mai înainte prin oarecare caractere exterioare care le sunt comune
ştiinţă în ştiinţă, această prejudecată va sfârşi prin dispariţia ei din şi a cuprinde în aceeaşi cercetare pe toate care răspund la această
sociologie, cel din urmă refugiu al său, spre a lăsa savantului terenul definiţie. De pildă, constatăm existenţa unui număr oarecare de acte
liber. _ 2. Regula precedentă însă este cu totul negativă. Ea îl învaţă pe care înfăţişează toate acest caracter exterior că, o dată săvârşite, ele
sociolog să scape de stăpânirea noţiunilor vulgare, spre a-şi întoarce aten- determină din partea societăţii această reacţiune particulară care se
ţia către fapte; dar ea nu arată chipul în care el trebuie să se slujească de cheamă pedeapsă. Noi facem din ele un grup suigeneris, căruia îi im-
acestea din urmă spre a le studia obiectiv. punem o rubrică comună; îi dăm numirea de crimă oricărui act pedepsit
Orice cercetare ştiinţifică se îndreaptă la un grup hotărât de fe- şi facem din crimă, astfel definită, obiectul unei ştiinţe speciale, cri-
nomene care răspund la o aceeaşi definiţie. Primul pas al sociologului minologia Tot aşa, observăm înăuntrul tuturor societăţilor cunoscute
trebuie deci să fie definiţia lucrurilor de care se ocupă, pentru ca să se existenţa unei societăţi parţiale, ce se recunoaşte după acest semn ex-
ştie şi el saşi dea bine seama despre ce este vorba. Aceasta este prima şi terior că este formată din indivizi de acelaşi sânge cei mai mulţi unii cu
cea mai indispensabilă condiţie a oricărei probe şi a oricărei verificări; alţii şi uniţi între ei prin legături juridice. Noi facem din faptele care o
o teorie, pe drept cuvânt, nu poate fi controlată decât dacă putem privesc un grup particular, căruia îi dăm un nume aparte; ele sunt
recunoaşte faptele despre care ea trebuie să dea socoteală. Mai mult fenomenele vieţii casnice. Dăm numirea de familie oricărui agregat de
încă, fiindcă prin această definiţie iniţială se constituie chiar obiectul acest soi şi facem din familia astfel definită obiectul unei cercetări spe-
ştiinţei, acesta va fi un lucru sau nu, după felul în care va fi făcută ciale, care n-a primit încă denumire determinată în terminologia socio-
această definiţie. logică. Când, mai târziu, se va trece de la familie îndeobşte la diferite
Pentru ca ea să fie obiectivă, trebuie negreşit să exprime fenomenele tipuri familiale, se va aplica aceeaşi regulă. Când se va trata, spre exem-
în funcţie, nu de o idee a spiritului, ci a proprietăţilor care le sunt plu, studiul clanului sau al familiei materne, sau al familiei patriarhale, se
inerente. Trebuie ca ea să le caracterizeze printr-un element întregitor al va începe prin a le defini şi după aceeaşi metodă. Obiectul fiecărei
naturii lor, iar nu prin conformitatea lor cu o noţiune mai mult ori mai probleme, fie că ar fi general sau particular, trebuie să se constituie ur-
puţin ideală. Dar, atunci când cercetarea are să înceapă numai, atunci mând acelaşi principiu.
când faptele n-au fost încă supuse la nici o prelucrare, singurele lor însuşiri Urmând în acest chip, sociologul de la primul pas vine numaidecât
care ar putea fi atinse sunt cele găsite destul de exterioare spre a fi îndată în atingere cu realitatea. într-adevăr, felul în care faptele sunt astfel
uşor de văzut Cele care sunt aşezate mai în adâncin* sunt, desigur, mai împărţite nu atârnă de el, de întorsătura particulară a spiritului său, ci de
esenţiale; valoarea lor explicativă este mai înaltă, ajr sunt necunoscute în natura lucrurilor. Semnul care le aşazâ în cutare sau cutare categorie
aceasta fază a ştiinţei şi nu pot fi anticipate deAt punând în locul poate fi arătat la toată lumea, recunoscut de toată lumea, şi afirmaţiile
realităţii vreo concepţie a spiritului. Deci printre *le dintâi trebuie unui observator pot fi controlate de alţii. E drept că noţiunea astfel
căutată materia acestei definiţii fundamentale. Pe de Utâ parte, e lămurit alcătuită nu se potriveşte totdeauna sau chiar nu se potriveşte în general
că această definiţie va trebui să cuprindă, fără exc^ţie cu noţiunea obişnuită. De pildă, e vădit că pentru înţelegerea comună
faptele de liberă gândire sau abaterile de la etichetă, aşa de
68 EMILE 'Sociologia - regulile metodei sociologice 69
DURKHEIM
regulat şi aşa de aspru pedepsite într-o mulţime de societăţi, nu sunt ; populaţia este împrăştiată pe o vastă suprafaţă, ţesătura socială este ţ
privite ca nişte crime chiar în legătură cu aceste societăţi. De aseme- foarte slabă şi, prin urmare, indivizii trăiesc izolaţi unii de alţii. De I
nea, un clan nu este o familie, în înţelesul obişnuit al cuvântului. Insă n- atunci, fiecare om caută, fireşte, să-şi dobândească o femeie şi una singură,
are a face; căci nu e vorba numai să descoperim un mijloc care să ne fiindcă în această stare de izolare îi este greu să aibă mai multe. I
îngăduie de a regăsi destul de sigur faptele la care se aplică cuvintele Monogamia obligatorie, din contră, nu se observă decât în societăţile cele
limbii de toate zilele şi ideile traduse de ele. Ceea ce trebuie e să con- mai ridicate. Aceste două feluri de societăţi conjugale au deci un ] înţeles
stituim pe de-a-ntregul concepte noi, apropiate de trebuinţele ştiinţei şi foarte deosebit şi cu toate astea acelaşi cuvânt slujeşte tâm; căci se spune
exprimate printr-o terminologie specială. Nu doar că savantului i-ar fi de obişnuit despre unele animale că sunt monogame, deşi n-ar fi la ele nimic
prisos conceptul vulgar; el slujeşte drept indicator. Prin el, noi avem care seamănă cu o obligaţie juridică. Insă Spen-cer, începând să trateze
de ştire că există undeva un total de fenomene care sunt reunite sub o studiul căsătoriei, întrebuinţează cuvântul de ^nonogamie", fără să-1
aceeaşi chemare şi care, prin urmare, trebuie pe drept să aihă însuşiri
definească, cu înţelesul său obişnuit şi echivoc. De aici rezultă că evoluţia
comune; chiar fiindcă, să nu fi avut vreo atingere cu fenomenele, el ne
căsătoriei îi pare a înfăţişa o anomalie de nepriceput deoarece el crede a
arată câteodată, numai în mare, în ce direcţie trebuie căutate. Insă,
observa forma superioară a unirii sexuale de la primele faze ale
fiindcă el este format dintr-o dată, este foarte firesc să nu coincidă în
totul cu conceptul ştiinţific, alcătuit cu prilejul său1. dezvoltării istorice, atunci când ea pare mai curând că dispare în
Oricât de vădită şi de importantă ar fi această regulă, ea nu este deloc perioada intermediară spre a reapărea mai pe urmă. El încheie din
observată în sociologie. Tocmai fiindcă se tratează în ea lucruri despre aceasta că nu este raport regulat între progresul social în general şi
care vorbim mereu, ca familia, proprietatea, crima etc., i se pare înaintarea treptată spre un tip perfect de viaţă familială. O definiţie
sociologului mai totdeauna de prisos să le dea o definiţie prealabilă şi nimerita ar fi întâmpinat această greşeală1.
riguroasă. Noi suntem aşa de obişnuiţi să ne slujim de aceste cuvinte, în alte cazuri, se caută cu multă grijă a defini obiectul asupra căruia se
care revin în fiecare clipă în cursul convorbirilor, că ne pare fără rost de va îndrepta cercetarea; dar, în loc de a înţelege în definiţie şi de a
a mai preciza înţelesul în care le luăm. Ne referim numai la noţiunea grupa sub aceeaşi rubrică toate fenomenele care au aceleaşi proprietăţi
obişnuită. însă aceasta este foarte adesea nelămurită. Această neho- exterioare, se face între ele o alegere. Sunt alese unele dintre ele, un soi
tărâre face că se reunesc sub un acelaşi nume şi într-o aceeaşi expli- de elită, care se socotesc ca având singure dreptul de a avea aceste
caţie lucruri foarte deosebite de fapt De acolo provin confuzii ce nu se caractere. Cât despre celelalte, sunt socotite ca uzurpând aceste semne
pot descurca. Astfel, existădouă feluri de uniri monogamice: unele sunt deosebitoare, şi nu se ţine socoteală de ele. Dar este uşor de prevăzut
de fapt, altele - de drept In primele, bărbatul n-are decât o femeie, deşi, că în chipul acesta nu se poate obţine decât o noţiune subiectivă şi
juridiceşte, el ar putea să aibă mai multe; în cel de-al doilea, îi este interzis trunchiată. Această eliminare, într-adevăr, nu se poate face decât după o
legal de a fi poligam. Monogamia de fapt se întâlneşte la mai multe idee preconcepută, fiindcă la începutul ştiinţei nici o cercetare n-a putut
speţe animale şi într-unele societăţi inferioare, nu în stare sporadică, ci cu încă să stabilească realitatea acestei uzurpări, presupunând că ea ar fi
aceeaşi generalitate ca şi cum ar fi impusă prin lege. Când posibilă. Fenomenele alese pot să fi fost puse deoparte numai fiindcă
erau, mai mult decât altele, conforme cu concepţia ideală pe care şk) făcea
1) în practică se pleacă totdeauna de la conceptul vulgar şi de la cuvântul vulgar. Se caută
dacă, printre lucrurile pe care le desemnează nelămurit acest cuvânt, sunt şi care să în-
cineva despre astfel de realitate. De pildă, d-1 Garofalo, la începutul
făţişeze însuşiri exterioare comune. Dacă sunt de acestea si dacă conceptul format de Criminologiei sale, arată foarte bine câ punctul de plecare al acestei
gruparea faptelor astfel apropiate coincide, dacă nu în totalitate (ceea ce este rar), cel ştiinţe trebuie să fie „noţiunea sociologică a crimei2". Numai
puţin în cea mai mare parte, cu conceptul vulgar, se va putea si pe urmă să desemnăm
primul prin acelaşi cuvânt ca şi pe al doilea şi păstram în ştiinţă expresia folosită în limba de 1) Aceeaşi lipsă de definiţie a făcut să se spună uneori câ democraţia se întâlnea deopo-
toate zilele. Dar dacă depărtarea este prea mare, daca noţiunea obişnuită contopeşte o trivă la începutul şi la sfârşitul istoriei. Adevărul e câ democraţia primitivă şi cea actuala
mulţime de noţiuni deosebite, crearea de termeni noi si speciali se impune. sunt foarte deosebite una de alta.
2) Criminologie, p. 2.
70
EMILE DURKHEIM togia - regulile metodei sociologice 71
că, spre a alcătui această noţiune, ei nu compară iară deosebire toate
actele care, în diferitele tipuri sociale, au fost înăbuşite prin pedepse însă într-un chip anormal, semnul deosebitor al crimei, n-ar putea
regulate, ci numai pe unele dintre ele, şi anume pe acelea care jignesc e în speţă de cele care produc normal acelaşi efect; ele se deo-
partea mijlocie şi neschimbătoare a simţului moral. Cât despre senti- numai în grad sau fiindcă nu lucrează în acelaşi total de împre-
mentele morale care au dispărut în cursul evoluţiei, ele nu-i par înteme- ' Crima anormală este deci încă o crimă şi trebuie deci să intre
iate în natura lucrurilor pentru aceea că ele n-au izbutit să se păstreze; __nitia crimei. De aceea, ce se întâmpla? D-l Garofalo ia drept gen, ce
prin urmare, actele care au fost socotite drept criminale fiindcă le încăl- nu este decât speţa sau chiar o simplă varietate. Faptele la care se
cau u par a nu fi datorat această numire decât unor împrejurări întâm- aplică formula sa a criminalităţii nu reprezintă decât o minori-tate
plătoare şi mai mult sau mai puţin patologice. însă el purcede la această prea neînsemnată printre cele pe care ea ar trebui să le cuprindă; căci
eliminare în virtutea unei concepţii cu totul personale a moralităţii. El ea nu se potriveşte nici la crimele religioase, nici la crimele contra
pleacă de la această idee că evoluţia morală, luată la însuşi izvorul ei etichetei, ceremonialului, tradiţiei etc., care, dacă au dispărut din co-
sau în împrejurimi, aduce tot felul de ruginiii şi de necurăţenii pe care durile noastre moderne, umplu, din contră, aproape tot dreptul penal
-fe dă afară pe urmă treptat, şi că astăzi numai ea a ajuns să se dezbare al societăţilor anterioare.
de toate elementele întâmplătoare, care, la început, îi tulburau mersul. Aceeaşi greşeală de metodă face că unii observatori nu admit la
Dar acest principiu nu e nici o axiomă evidentă, nici un adevăr demon- sălbatici nici un fel de moralitate1. Ei pleacă de la această idee că mo-
strat; nu este decât o ipoteză, pe care nimic n-o îndreptăţeşte. Părţile rala noastră este morala; dar e vădit că ea este necunoscută de popoa-
schimbătoare ale simţului moral nu sunt mai puţin întemeiate în na- rele primitive sau că nu există la ele decât în stare rudimentară. Insă
tura lucrurilor decât părţile neschimbătoare; variaţiile prin care au definiţia aceasta este arbitrară. Să aplicăm regula noastră, şi totul se
trecut primele dovedesc numai că lucrurile însele s-au schimbat In schimbă. Spre a hotărî dacă un precept este imoral sau nu, trebuie să-1
zoologie, formele speciale spetelor inferioare nu sunt privite ca mai cercetăm dacă înfăţişează sau nu semnul exterior al moralităţii; acest
puţin naturale decât acelea care se repetă la toate treptele scării ani- semn constă într-o sancţiune represivă difuză, adică într-un blam al
male. Tot aşa, actele socotite drept crime de către societăţile primitive şi opiniei publice care răzbună orice încălcare a preceptului. Ori de câte
care au pierdut această calificare sunt de fapt criminale în legătură cu ori ne aflăm în feţa unui fapt care prezintă acest caracter, n-avem drep-
aceste societăţi, tot ca şi cele pe care urmăm să le înăbuşim astăzi. tul să-i tăgăduim calificarea de moral; căci probează că este de aceeaşi
Primele corespund unor condiţii schimbătoare ale vieţii sociale, cele natură ca şi celelalte fapte morale. Iar nu numai că reguli de acest soi
de-al doilea unor condiţii constante; însă unele nu sunt mai artificiale se întâlnesc în societăţile inferioare, dar ele sunt acolo mai numeroase
decât altele. decât la civilizaţi. O mulţime de acte care astăzi sunt lăsate la libera
Ceva mai mult chiar atunci când aceste acte ar fi luat pe nedrept apreciere a indivizilor sunt atunci impuse obligatoriu. Se vede în ce
caracterul criminologie, totuşi ele n-ar trebui să fie despărţite radical de greşeli eşti târât fie când nu defineşti, fie când defineşti rău.
celelalte; căci formele morbide ale unui fenomen nu sunt de o altă natură Insă, se va zice, a defini fenomenele prin caracterele lor aparente
ca formele normale şi, prin urmare, este nevoie să le observăm pe cele nu înseamnă a atribui proprietăţilor superficiale un fel de preponde-
dintâi ca şi pe cele deal doilea spre a determina această natura Boala nu se renţă asupra atributelor fundamentale; nu înseamnă ca, printr-o ade-
opune sănătăţii; sunt două varietăţi ale aceluiaşi gen şi se lămuresc vărată răsturnare a ordinii logice, să facem lucrurile a sta pe vârfurile
reciproc. Aceasta e o regulă de multă vreme recunoscută şi practicată în lor, şi nu pe temelii? Astfel, când se defineşte crima prin pedeapsă, te
biologie, ca şi în psihologie, şi pe care sociologul nu e mai puţin ţinut s-o expui aproape sigur a fi acuzat că vrei să derivi crima din pedeapsă
respecte. Afară numai dacă nu admitem că un acelaşi fenomen ar putea sau, după o citaţie foarte cunoscută, să vezi în eşafod izvorul ruşinii,
fi datorat când unei cauze şi când alteia, adică numai atunci când tăgăduim nu în actul ispăşit Dar imputarea stă pe o confuzie. Fiindcă definiţia
principiul de cauzalitate, cauzele care dau unui
1) V. Lubbock, Originile civilizaţiei, cap. VM. Mai îndeobşte încă se zice, nu mai puţin gre-
şit, câ religiile vechi sunt amorale sau imorale. Adevărul e că ele au morala lor aparte.
72
EMILE DURKHEIM jlogia - regulile metodei sociologice 73
a cărei regulă o dădurăm este aşezată Ia începutul ştiinţei, ea n-ar pu-
tea avea ca obiect să exprime esenţa realităţii; ea trebuie numai să ne i al cunoştinţei speculative n-ar putea deci fi altul decât acela al cu-_
pună în stare să ajungem acolo mai târziu. Ea are ca unică funcţiune ntei vulgare sau practice. Numai după aceea, în modul cum aceas-
să ne facă a veni în contact cu lucrurile şi, fiindcă acestea nu pot fi ianaterie comună este apoi elaborată, încep deosebirile. 3. însă
atinse de spirit decât din afară, ea le exprimă prin exteriorul lor. Dar senzaţia este lesne subiectiva. De aceea este o regulă în ştir : naturale
ea nu le explică cu atâta; ea ne dă numai primul punct de sprijin nece- sa îndepărtăm datele sensibile care pot fi prea personale arului, spre a
sar explicărilor noastre. Nu, desigur, nu pedeapsa face crima, dar prin le păstra numai pe cele care înfăţişează un grad IHfieient de
ea ni se manifestă exterior şi de la ea, prin urmare, trebuie să plecăm obiectivitate. Astfel, fizicianul pune în locul impresiilor ne-lămurite
dacă vrem să ajungem a o înţelege. produse de temperatură sau electricitate reprezentarea vizuală a
Obiecţia n-ar fi întemeiată decât dacă aceste caractere exterioare ar oscilaţiilor termometrului sau electrometrului. Sociologul este
fi în acelaşi timp şi accidentale, adică dacă n-ar fi legate de proprietăţile obligat la aceleaşi măsuri. Caracterele exterioare în a căror funcţiune
fundamentale. în aceste condiţii, într-adevăr, ştiinţa n-ar avea nici —un el defineşte obiectul cercetărilor sale trebuie sa fie pe cât se poate de
mijloc să meargă mai departe, după indicarea lor; ea n-ar putea să obiective.
coboare mai jos în realitate, fiindcă n-ar exista nici un raport între su- Se poate spune în principiu că faptele sociale sunt cu atât mai sus-
prafaţă şi fond. Insă, afară numai dacă principiul de cauzalitate n-ar fi un ceptibile de a fi reprezentate obiectiv, cu cât sunt mai deplin desfăcute
cuvânt zadarnic, când nişte caractere determinate se regăsesc identic şi de faptele individuale care le manifestă.
fără nici o excepţie în toate fenomenele de un ordin oarecare, poţi fi într-adevăr, o senzaţie este cu atât mai obiectivă cu cât obiectul la
asigurat că ele atârnă strâns de natura acestora din urmă şi că le sunt care ea se raportează are mai multă fixitate; căci condiţia oricărei obiec-
solidare. Dacă un grup dat de acte înfăţişează deopotrivă această tivităţi este existenţa unui punct de orientare, constant şi identic, la
particularitate că o sancţiune penală este legată de ele, înseamnă că care poate fi raportată reprezentarea şi care îngăduie să înlăturăm tot
există o legătură intimă între pedeapsă şi atributele constitutive ale ce are ea schimbător, deci subiectiv. Dacă singurele puncte de orien-
acestor acte. Prin urmare, oricât de superficiale ar fi ele, aceste pro- tare care sunt date sunt ele înşile variabile, dacă ele sunt veşnic felurite
prietăţi, numai să fi fost observate metodic, arată savantului calea pe în raport cu ele înşile, orice măsură comună lipseşte şi n-avem nici un
care trebuie să o urmeze spre a pătrunde mai în adâncul lucrurilor; ele mijloc de a deosebi în impresiile noastre ce atârnă de afară şi ce le vine
sunt primul şi nelipsitul inel al lanţului pe care ştiinţa îl va desfăşura pe din noi. Dar viaţa socială, atât cât ea n-a ajuns să se izoleze de
urmă în mersul explicaţiilor sale. evenimentele particulare care o întrupează spre a se constitui aparte,
Fiindcă exteriorul lucrurilor ne este dat prin senzaţie, se poate deci are tocmai această proprietate, căci, cum aceste evenimente n-au ace-
spune în rezumat ştiinţa, pentru a fi obiectivă, trebuie să plece nu de la eaşi fizionomie de la o dată la alta, de la o clipită la alta, şi cum ea este
concepte care s-au format fără ea, ci de la senzaţie. Datelor sensibile ea nedespărţită de ele, ele îi comunică mobilitatea lor. Ea constă atunci în
trebuie să le împrumute de-a dreptul elementele definiţiilor sale iniţiale. curente libere care sunt veşnic pe cale de transformare şi pe care
Şi, într-adevăr, ajunge să-ţi reprezinţi în ce constă opera ştiinţei spre a privirea observatorului nu izbuteşte să le fixeze. înseamnă că aceasta
înţelege că ea nu poate să purceadă altfel. Ea are nevoie de concepte care nu este latura prin care savantul poate să trateze studiul realităţii so-
exprimă adecvat lucrurile, aşa cum sunt, nu asa cum este bine pentru ciale. Insă Hoi ştim că ea înfăţişează această particularitate că, fără a
practică să le conceapă însă acelea care s-au alcătuit în afară de acţiunea înceta de a %a însăşi, este susceptibilă de a se cristaliza. în afară de
sa nu răspund la această condiţie. Trebuie deci ca ea să creeze altele şi,
actele individuale pe care le provoacă, obiceiurile colective se exprimă
pentru asta, depărtând noţiunile obişnuite şi cuvintele care le exprimă, să
sub forme defilate, reguli juridice, morale, zicători populare, fapte de
revină la senzaţie, materie primă si necesară a tuturor conceptelor. Din
senzaţie se desprind toate ideile generale, adevărate sau false, ştiinţifice structură sociali etc. Fiindcă aceste forme există într-un chip perma-
sau nu. Punctul de plecare al ştiinţei nent, nu se schimbă cu feluritele aplicări ale lor, ele alcătuiesc un obiect
fix, o măsură onstantă care este totdeauna la îndemâna observatorului
şi care nu lasă loc impresiilor subiective şi observaţiilor personale.
74 75
EMILE Sociologia - regulile metodei sociologice
DURKHEIM
O regulă de drept este ceea ce este, şi nu sunt două moduri de a o
percepe. Pentru că, pe de altă parte, aceste practici nu sunt decât viaţa
sociala consolidată, suntem îndreptăţiţi, în afară de indicaţii contrare, CAPITOLUL III
să o studiem pe aceasta prin mijlocul acelora1.
Când deci sociologul caută să cerceteze o ordine oarecare de fapte Reguli privitoare la deosebirea dintre normal şi patologic
sociale el trebuie să se silească a le privi print-o parte unde ele se pre
zintă despărţite de manifestările lor individuale. In virtutea acestui Observaţia, condusă după regulile de mai înainte, pune la un loc
principiu noi am studiat solidaritatea socială, formele ei diverse şi două ordine de fapte, foarte neasemănătoare într-unele privinţe: acelea
evoluţia lor prin mijlocul sistemului de reguli juridice care le exprimă2. care sunt tot ce trebuie să fie şi acelea care ar trebui să fie altfel decât
De asemeni, dacă încerci a deosebi şi clasifica diferitele tipuri famiK- sunt, fenomenele normale şi fenomenele patologice. Noi am văzut
ale după descrierile literare date de călători şi uneori de istorici, te ex chiar că era nevoie să le cuprindem deopotrivă în definiţia prin care
piri să confunzi speţele cele mai felurite, să apropii tipurile cele mai trebuie sa înceapă orice cercetare. Insă dacă, într-unele privinţe, sunt
depărtate. Dacă, din contră, se ia ca bază a acestei clasificări constitu de aceeaşi natură, ele nu încetează de a constitui două varietăţi deo-
ţia juridică a familiei şi mai cu seamă dreptul succesoral, se va avea sebite şi pe care e bine să le despărţim. Ştiinţa are ea la îndemână
un criteriu obiectiv care, fără a fi nesupus greşelii, va preîntâmpina, cu mijloace care să îngăduie a face această deosebire?
toate acestea, multe greşeli3. Vrei să clasifici diferitele feluri de crime? Chestiunea este de cea mai mare însemnătate; căci de soluţia ce i se
Te vei sili să reconstitui modurile de a trăi, obiceiurile profesionale dă atârnă ideea pe care ne-o facem despre rolul care revine ştiinţei,
practicate în diferitele lumi ale crimei, şi se vor recunoaşte atâtea tipuri mai cu seamă ştiinţei omuM După o teorie ai cărei partizani se găsesc
criminologice câte forme deosebite prezintă această organizare. Spre în şcolile cele mai diferite, ştiinţa nu ne-ar învăţa nimic asupra ceea ce
a atinge moravurile, credinţele populare, te vei îndrepta către proverbe, trebuie sa voim Ea nu cunoaşte, se zice, decâtfapte care au toate ace-
către zicătorile care le exprimă. Negreşit, procedând astfel, se lasă eaşi valoare şi acelaşi interes; ea le observă, le explică, dar nu le judecă;
deocamdată în afară de ştiinţă materia concretă a vieţii colective, şi pentru ea, nu sunt defel dintre cele care să fie de condamnat Binele şi
totuşi, oricât de schimbătoare ar fi ea, n-ai dreptul să-i postulezi apri- răul nu exista în ochii ei. Ea poate să ne spună cum cauzele produc
ori neputinţa de a fi înţeleasă. Dar, dacă vrei să urmezi o cale metodică, efectele lor, nu care scopuri trebuie să fie urmărite. Spre a şti nu nu-
trebuie să pui primele temelii ale ştiinţei pe un teren neclintit, şi nu pe mai ce este, ci şi ceea ce este de dorit, trebuie să recurgem la suges-
un nisip mişcător. Trebuie să începi studiul regnului social prin părtile tiile inconştientului, oricum s-ar numi el, sentiment, instinct, tendinţă
în care el oferă mai mult contact cercetării ştiinţifice. Numai în urmă vitală etc. Ştiinţa, zice un scriitor deja citat, poate să lumineze lumea,
va fi cu putinţă să împingi mai departe cercetarea şi, prin lucrări trep dar ea lasă întunericul în inimi; inimii înseşi îi revine să-şi facă propria
tate de apropiere, să strângi încet-încet această realitate fugară, pe care lumină. Ştiinţa se găseşte astfel lipsită, sau aproape, de orice eficacitate
mintea omenească nu va fi poate niciodată în stare s-o stăpânească cu practică şi, deci, fără multă raţiune de a fi; căci la ce bun să te munceşti
desăvârşire. / pentru cunoştinţa realului, dacă cunoştinţa pe care o dobândim despre
el nu poate să ne slujească în viaţă? Se va zice că, arătându-ne cauzele
fenomenelor, ea ne dă mijloacele de a le produce după placul nostru
"tlt^ea^
^ ui reiaţulor Moale, pentru ca aceasta mlţ^e sa nu fie legi-
şi, prin urmare, de a atinge scopurile pe care le urmăreşte voinţa noas-
tră din motive supraştiintifice? Orice mijloc însă este un scop el însuşi,
37.V. Diviziunea muncii sociale, cartea I. printr-o parte; căci, spre a-1 aplica, trebuie sâ-1 voim ca şi pe scopul a
38.Cf. cu anoastrălnfroducerelasociohtriafmT ■ • A , , T> *•<■■, cărui îndeplinire el o prepară. Totdeauna sunt mai multe căi care duc
Bordeaux, anul 1889. ^ 6na6e''ln Anakk Facvtaf * "** din
la un scop dat; trebuie deci să alegem dintre ele. Dar. dacă ştiinţa nu
76 EMILE DURKHEIM ■Sociologia - regulile metodei sociologice //
ne poate ajuta în alegerea scopului celui mai bun, cum ar putea ea să laţionamentelor noastre practice. In aceste condiţii, nu mai ai dreptul
ne înveţe care este cea mai bună cale de a ajunge la el? De ce ne-ar să spui că gândirea este nefolositoare pentru acţiune. între ştiinţă şi
recomanda-o pe cea mai rapidă faţă de cea mai economică, pe cea mai artă nu mai este o prăpastie; ci se trece de la una la alta fără întreru-
sigură mai curând decât pe cea mai simpla, sau invers? Dacă ea nu ne pere. Ştiinţa, e drept, nu se poate coborî în fapte decât prin mijlocirea
poate îndruma în determinarea scopurilor superioare, nu este mai în
artei, însă arta nu este decât prelungirea ştiinţei. Ba chiar ne putem
stare când e vorba de aceste scopuri secundare şi subordonate ce se
întreba dacă neîndestularea practică a acesteia din urmă nu trebuie să
numesc mijloace.
meargă descrescând, pe măsură ce legile stabilite de ea vor exprima
Metoda ideologică îngăduie, e drept, să scăpăm de acest misticism din ce în ce mai deplin realitatea individuală.
şi, de altminteri, dorinţa de a scăpa de el a făcut în parte dăinuirea aces-
tei metode. Cei care au practicat-o, într-adevăr, erau prea raţionalişti ca I
să admită despre conduita omenească că n-ar avea nevoie să fie con-
dusă de reflexie; şi cu toate acestea ei nu vedeau în fenomenele lu- De obicei, suferinţa este privită ca semnul bolii şi e sigur că, în ge-
ate în ele însele şi independent de orice dată subiectivă, nimic care neral, există între aceste două fapte o legătură, dar care e lipsită de
să permită a le clasifica după valoarea lor practică. Se părea deci că statornicie şi de precizie. Sunt diateze grave fără de nici o durere, pe
singurul mijloc de a le judeca ar fi să le raportăm la vreun concept care când tulburări neînsemnate, ca acelea care rezultă din intrarea unei
să le stăpânească; de atunci, întrebuinţarea de noţiuni care să stea în fărâme de cărbune în ochi, pricinuiesc un adevărat chin. Chiar, în unele
fruntea alegerii faptelor, în loc să derive din ele, devenea indispensa- cazuri, lipsa de durere sau chiar şi plăcerea sunt semnele bol. Există
bilă în orice sociologie raţională. Insă noi ştim că dacă, în aceste con- o oarecare neaptitudine la durere care este patologică. In împrejurări
diţii, practica devine reflectată, reflexia astfel întrebuinţată nu este în care un om sănătos ar pătimi, i se întâmpla neurastenicului să simtă
ştiinţifici o senzaţie de bucurie a cărei natură bolnăvicioasă este de netăgăduit
Problema pe care am pus-o ne va îngădui să revendicăm dreptu- Invers, durerea întovărăşeşte multe stări, ca foamea, oboseala, care
rile raţiunii fără a cădea iarăşi în ideologie. într-adevăr, pentru societăţi sunt fenomene curat fiziologice.
ca şi pentru indivizi, sănătatea este bună şi de dorit, boala, din contră, Vom spune oare ca sănătatea, constând într-o fericită dezvoltare a
este ceva rău şi care trebuie înlăturat Dacă deci noi găsim un criteriu forţelor vitale, se recunoaşte după adaptarea perfectă a organismului
obiectiv, inerent faptelor însele, care să ne permită a deosebi ştiintifi- la mediul său, şi vom numi boală, dimpotrivă, tot ce tulbură această
ceşte sănătatea de boală în feluritele ordine de fenomene sociale, şti- adaptare? Dar mai întâi - o să avem de revenit mai departe asupra
inţa va fi în stare să lumineze practica, rămânând totodată credincioasă acestui punct - nu e deloc demonstrat că fiecare stare a organismului
propriei sale metode. Fără îndoială, deoarece ea nu izbuteşte acum să-1 ar fi corespunzătoare cu vreo stare externă. Mai mult, chiar când acest
atingă pe individ, nu poate să ne dea decât indicaţii generale, care nu criteriu ar fi într-adevăr pentru starea de sănătate, el însuşi ar avea ne-
pot fi specificate cum se cuvine decât dacă intri direct în contact cu voie de un alt criteriu spre a putea fi recunoscut; căci ar trebui, ori-
particularul prin senzaţie. Starea de sănătate, aşa cum ea poate s-o cum, să ne spună după care principiu se poate hotărî că cutare mod
definească, n-ar putea să se potrivească în totul nici unui ins individual, de adaptare este mai desăvârşit decât cutare altul.
fiindcă nu poate fi stabilită decât în legătură cu împrejurările cele mai Este oare după chipul în care unul şi altul ating sorţii noştri de su-
comune, de care toată lumea se depărtează mai mult ori mai puţin; nu pravieţuire? Sănătatea ar fi starea unui organism în care aceşti sorţi
este mai puţin însă un punct de aliniere preţios pentru îndrumarea sunt în gradul lor cel mai mare, şi boala, dimpotrivă, tot ce are ca efect
conduitei. Din aceea că e nevoie să o potrivim pe urmă la fiecare caz sâ-i micşoreze. Nu este îndoielnic, într-adevăr, că în general boala are
special nu urmează că n-ar fi nici un interes să o cunoaştem. Ba dim- de fapt drept urmare o slăbire a organismului. Numai ca ea nu este
potrivă, ea este norma care trebuie să slujească drept temei al tuturor singura care produce acest rezultat Funcţiile de reproducere, la unele
speţe inferioare, provoacă moartea în chip fatal, şi chiar în speţe mai
78
EMILE DURKHEIM gia - regulile metodei sociologice 79
înalte ele creează primejdii. Totuşi sunt normale. Bătrâneţea şi copi-
* adevărată ce ne-o facem cu voie şi, cu toate acestea, el sporeşte
lăria au aceleaşi efecte; căci bătrânul şi copilul sunt mai accesibili la
cauzele de distrugere. Sunt ei deci bolnavi şi nu trebuie să admitem .ggggji noştri de vieţuire mai departe. Sunt poate multe alte cazuri în
alt tip sănătos decât acela al adultului? Iată domeniul sănătăţii şi al fizio- 0ge tulburarea pricinuită de boală este fără însemnătate alături de
logiei foarte ciudat redus! Dacă, de altfel, bătrâneţea este deja, prin ea îpunităţile venite de la ea.
însăşi, o boală, cum deosebim pe bătrânul sănătos de bătrânul bolnă- , în sfârşit şi mai cu seamă, acest criteriu este de cele mai multe ori
vicios? Din acelaşi punct de vedere, ar trebui să punem menstruaţia inaplicabil. Se poate chiar, la nevoie, stabili că mortalitatea cea mai mică
printre fenomenele morbide; căci prin tulburările pe care ea le prici- ee se cunoaşte se întâlneşte în cutare grup determinat de indivizi; însă
nuieşte creşte putinţa de a se îmbolnăvi a femeii. Cum totuşi să numim au se poate demonstra că n-ar putea să fie şi una mai mică. Cine ne
bolnăvicioasă o stare a cărei lipsă sau dispariţie timpurie alcătuiesc spune că alte orânduiri nu sunt posibile, care ar avea drept efect so
netăgăduit un fenomen patologic? Se judecă în această chestiune ca şi micşoreze încă? Acest minimum de fapt nu este deci proba unei adap-
cum, într-un organism sănătos, fiecare amănunt ar avea, aşa-zicând, taţi perfecte, nici, prin urmare, semnul sigur al stării de sănătate, dacă
un rol folositor de jucat; ca şi cum fiecare stare internă ar răspunde în ne gândim la definiţia precedentă. Mai mult, un grup de acest soi este
totul la vreo condiţie externă şi, prin urmare, ar contribui să asigure, foarte greu de constituit şi de izolat de toate celelalte, cum ar fi nevoie,
în ce o priveşte, echilibrul vital, şi ar scădea sorţii de moarte. Este, din spre a putea să observăm constituţia organică al cărei privilegiu îl are el
contră, drept să presupunem că unele rânduieli anatomice sau funcţio- şi care este cauza presupusă a acestei superiorităţi. Invers, dacă, fiind
nale nu slujesc direct la nimic, ci sunt numai fiindcă sunt, fiindcă nu pot
vorba de o boală al cărei deznodământ este îndeobşte mortal, e vădit
să nu fie, date fiind condiţiile generale ale vieţii. N-am putea totuşi să
le socotim ca morbide; căci boala este, înainte de toate, ceva ce se că probabilităţile pe care le are fiinţa de a supravieţui sunt micşorate,
poate înlătura, care nu este cuprins în constituţia regulată a fiinţei trăi- dovada este îndeosebi de grea, când boala nu este aşa ca să aducă
toare. Insă se poate întâmpla că, în loc de a întări organismul, ele mic- direct moartea. Nu este, într-adevăr, decât un chip obiectiv de a do-
şorează puterea sa de rezistenţă şi, prin urmare, sporesc primejdiile vedi că fiinţe, puse în condiţii hotărâte, au mai puţini sorţi de a vieţui
de moarte. decât altele, e de a arăta că, în fapt, cele mai multe dintre ele trăiesc
Pe de altă parte, nu este sigur că boala o să aibă întotdeauna rezul- mai putin timp. însă dacă, în cazurile de boli curat individuale, această
tatul în funcţie de care vrem s-o definim. Nu sunt o mulţime de boli demonstraţie este adesea cu putinţă, ea este cu totul nepracticabilă în
prea uşoare ca să le putem atribui o influenţă simţitoare asupra bazelor sociologie. Căci aici n-avem punctul de îndreptare pe care-1 are la în-
vitale ale organismului? Chiar printre cele mai grele sunt unele ale căror demână biologul, adică cifra mortalităţii mijlocii. Noi nu putem chiar
urmări n-au nimic supărător, dacă ştim să luptăm contra lor cu să deosebim cu o exactitate numai aproximativă în ce moment se naşte
mijloacele de care dispunem. Bolnavul de stomac care urmează un regim o societate şi în ce moment ea moare. Toate aceste probleme care, în
bun poate să trăiască tot aşa de mult ca şi omul sănătos. Negreşit, el este biologie chiar, sunt departe de a fi lămurit dezlegate, rămân încă pen-
silit să se îngrijească; dar nu suntem şi noi toţi deopotrivă siliţi sro tru sociolog învăluite în taină. De altminteri, evenimentele care se pro-
facem, şi viaţa poate să se întreţină altfel? Fiecare dintre noi îşi are duc în mersul vietii sociale şi care se repetă aproape la fel în toate so-
regimul său; acela al bolnavului nu seamănă cu cel pe care-1 obişnu- cietăţile de acelaşi tip sunt cu mult prea felurite ca să fie posibil de a
ieşte mijlocia oamenilor din timpul şi din mediul său; însă e singura determina în ce măsură unul dintre ele poate să fi contribuit la grăbi-
deosebire între ei din acest punct de vedere. Boala nu ne lasă totdeauna
rea deznodământului final. Când e vorba de indivizi, fiindcă ei sunt
fără nădejde, într-o stare de neadaptare ce nu se poate lecui; ea ne
constrânge numai să ne adaptăm într-alt fel decât cei mai mulţi semeni ai foarte numeroşi, se pot alege cei pe care îi comparăm aşa încât ei să
noştri. Cine ne spune chiar că nu există boli care, la sfârşit, se găsesc a fi n-aibă în comun decât una şi aceeaşi anomalie; aceasta se găseşte ast-
folositoare? Vărsatul pe care noi ni-1 inoculam prin vaccin este o fel despărţită de toate fenomenele însoţitoare şi se poate, prin urmare,
cerceta natura influenţei sale asupra organismului. Dacă, de pildă, o
mie de reumatici, luaţi la întâmplare, înfăţişează o mortalitate simţitor
80 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 81
superioară mijlociei, avem motive suficiente spre a atribui acest rezultat Orice fenomen sociologic, precum, de altminteri, orice fenomen
diatezei reumatismale. însă, în sociologie, fiindcă fiecare speţa biologic, este în măsură să îmbrace forme deosebite după împrejurări,
socială nu are decât un număr mic de indivizi, câmpul comparaţiilor lâmânând totuşi esenţial acelaşi. Insă, printre aceste forme, sunt două
este prea restrâns pentru ca asemenea grupări să fie demonstrative. feluri. Unele sunt generale în toată întinderea speţei; ele se regăsesc,
însă, în lipsa acestei probe de fapt, nu mai este nimic cu putinţa daca nu la toţi indivizii, cel puţin la cei mai mulţi dintre ei şi, dacă nu se
decât raţionamente deductive ale căror concluzii nu pot avea altă va- respecta la fel în toate cazurile în care ele se observă, ci se schimbă de la
loare decât aceea a presupunerilor subiective. Se va demonstra nu că un un individ la altul, aceste schimbări sunt cuprinse între margini foarte
cutare eveniment slăbeşte cu adevărat organismul social, ci că el apropiate. Sunt altele, din contră, excepţionale; nu numai că nu se
trebuie să aibă acest efect Pentru aceasta, se va arăta că el trebuie să întâlnesc decât la cei mai puţini, dar chiar acolo unde se produc se
atragă cu sine cutare sau cutare consecinţă socotită păgubitoare pentru întâmplă foarte adesea că nu ţin toată viaţa individului. Ele sunt o ex-
societate şi, cu acest titlu, va fi declarat morbid. Insă, presupunând „chiar cepţie în timp, ca şi în spaţiu1. Ne aflăm deci în faţa a două varietăţi
că el produce într-adevăr această consecinţă, se poate întâmpla ca felurite de fenomene şi care trebuie să fie arătate prin termeni deo-
neajunsurile înfăţişate de ea să fie compensate, şi peste, de foloasele ce sebiţi. Vom zice că sunt normale faptele care înfăţişează formele cele
nu se văd. Mai mult, nu e decât un motiv care să poată îngădui a o socoti mai generale şi vom da celorlalte numele de „morbide" sau de „pato-
drept rea, acela că ea tulbură jocul normal al funcţiilor. Dar o asemenea logice". Dacă suntem de părere să chemăm tip mijlociu fiinţa schematică
probă presupune problema deja rezolvată; căci ea nu e posibilă decât ce s-ar alcătui adunând într-un acelaşi tot, într-un fel de individualitate
dacă s-a lămurit mai înainte în ce constă starea normală şi, prin urmare, abstractă, caracterele cele mai dese în speţă cu formele lor cele mai
dacă se ştie după ce semn poate fi recunoscută. Vom încerca să multe, se va putea zice că tipul normal se confundă cu tipul mijlociu şi că
construim în întregime şi a priori? Nu e nevoie să arătăm ce poate orice abatere faţa de această măsură a sănătăţii este un fenomen morbid.
preţui o astfel de construcţie. Iată cum se face că, în sociologie ca şi în E drept că tipul mijlociu n-ar putea fi determinat cu aceeaşi limpezime
istorie, aceleaşi evenimente sunt calificate, după sentimentele personale ca şi un tip individual, fiindcă însuşirile sale constitutive nu sunt pe deplin
ale savantului, ca mântuitoare sau ca ruinătoare. Astfel i se întâmplă fixate, ci pot să se schimbe. Insă că el poate fi constituit, n-am putea-o
mereu unui teoretician necredincios a găsi, în rămăşiţele de credinţă care pune la îndoială, fiindcă el este materia imediată a ştiinţei; căci se
supravieţuiesc în mijlocul zguduirii generale a credinţelor religioase, confundă cu tipul generic. Fiziologul studiază tocmai funcţiile
un fenomen morbid, pe când, pentru credincios, necredinţa însăşi este organismului mijlociu, şi acelaşi lucru este şi cu sociologul O dată ce se
astăzi marea boală socială. De asemenea, pentru socialist, organizarea pot despărţi spetele sociale unele de altele - ne ocupăm mai departe de
economică actuală este un fapt de teratolo-gie socială, atunci când aceasta -, întotdeauna este cu putinţă să găsim care este forma cea mai
pentru economistul ortodox tendinţele socialiste sunt, cu deosebire, generală pe care o prezintă un fenomen dintr-o speţă dată.
patologice. Şi fiecare găseşte în sprijinul părerii sale silogisme pe care le Se vede că un fapt nu poate fi calificat ca patologic decât cu privire
judecă bine făcute. la o speţă dată. Condiţiile sănătăţii şi ale bolii nu pot fi definite in
Defectul comun al acestor definiţii este de a voi să atingă prea de
timpuriu esenţa fenomenelor. De aceea, ele presupun stabilite propoziţii 1) Prin aceasta se poate deosebi boala de monstruozitate. A doua nu este o excepţie decât în
spaţiu; ea nu se găseşte în mijlocia speţei, dar ţine toată viaţa indivizilor la care se
care, adevărate sau nu, nu pot fi probate decât dacă ştiinţa este deja întâlneşte. Se vede, de altfel că aceste două ordine de fapte nu se deosebesc decât în
îndeajuns de înaintată. Cu toate astea, e cazul să ne conformăm la regula grade şi sunt în fond de aceeaşi natură: graniţele dintre ele sunt foarte nehotărâte, căci
stabilita de noi mai înainte. în loc de a căuta să determinăm dintr-o dată boala nu este incapabilă de orice fixitate, şi nici monstruozi&tea - de orice devenire. Nu
raporturile stării normale şi a contrariului ei cu forţele vitale, să căutăm putem deci deloc să le despărţim radical când le definim. Deosebirea dintre ele nu
numai vreun semn exterior, perceptibil îndată, dar obiectiv, care să ne poate fi mai categorică decât între morfologic şi fiziologic, fiindcă mai la urmă morbidul
este anormalul în ordinea fiziologică, precum teratologicul este anormalul în ordinea
îngăduie a deosebi una de alta aceste două ordine de fapte. anatomică.
82 EMILE Sociologia - regulile metodei sociologice
DURKHEIM
83

abstracta şi într-un chip absolut Regula nu este tăgăduită în biologie; derivă din natura lucrurilor, că ea este produsul unui fel de
nu i-a trecut niciodată nimănui prin minte că ceea ce este normal contingenţă cuprinsă în organisme. O astfel de concepţie este,
pentru o moluscă ar fi şi pentru un vertebrat Fiecare speţă îşi are negreşit negarea oricărei ştiinţe; căci boala n-are nimic mai minunat
sănătatea fiindcă îşi are tipul său mijlociu care îi este propriu, iar decât sănătatea; ea este deopotrivă întemeiată în natura fiinţelor. Atât
sănătatea speţelor celor mai de jos este mai mică decât aceea a celor numai că ea nu este întemeiată în natura lor normală; ea nu este
mai ridicate. Acelaşi principiu se aplică în sociologie, deşi el este aici cuprinsă în temperamentul lor obişnuit şi nici legată de condiţiile de
adesea nesocotit Trebuie să renunţăm la acest obicei, încă prea existenţă de care ele atârnă în general. Invers, pentru toată lumea,
răspândit de a judeca o instituţie, o practică, o maximă morală ca şi tipul sănătăţii se confundă cu acela al speţei. Chiar nu se poate, fără
cum ele ar fi bune sau rele în ele însele şi prin ele, pentru toate contrazicere, concepe o speţă care, prin ea însăşi şi în virtutea
tipurile sociale, fără nici o deosebire. constituţiei ei fundamentale, ar fi bolnavă incurabil Ea este norma cu
Deoarece punctul de îndreptare în legătură cu care se poate deosebire şi, prin urmare, n-ar putea să cuprindă nimic anormal.
ju-,-deca starea de sănătate ori de boală e schimbător după speţe, el E drept că, de obicei, se înţelege încă prin sănătate o stare
poate fi altul şi pentru una şi aceeaşi speţă, dacă ea s-a schimbat preferabilă mai totdeauna bolii. Dar această definiţie se cuprinde în
Astfel, din punct de vedere biologic numai, ce este normal pentru cea precedentă. Dacă, într-adevăr, caracterele a căror unire
sălbatic nu este totdeauna pentru civilizat şi reciproc1. Există mai cu
formează tipul normal au putut să se generalizeze într-o speţă, este
seamă o ordine de schimbări de care e bine să ţinem socoteală,
cu un rost oarecare. Această generalitate este ea însăşi un fapt care
fiindcă ele se produc regulat în toate speţele sunt acelea ale vârstei
Sănătatea bătrânului nu este aceea a adultului, după cum aceasta nu are nevoie să fie explicat şi care, pentru aceasta, cere o cauză. Insă ea
este aceea a copilului; şi tot astfel e cu societăţile2. Un fapt social nu ar fi inexplicabilă dacă formele de organizare cele mai răspândite n-
poate deci fi zis normal pentru o speţă socială determinată decât cu ar fi şi cele mai folositoare, celputin în totalul hr. Cum ar fi putut ele
privire la o feză, determinată şi ea, a dezvoltării sale, prin urmare, să se păstreze într-o aşa de mare felurime de împrejurări dacă n-ar
pentru a şti dacă are drept la această denumire, nu ajunge să pune pe indivizi în stare să reziste mai bine cauzelor de distrugere?
observam sub ce formă se înfăţişează în generalitatea societăţilor Din contră, dacă celelalte sunt mai rare, e vădit că, în mijlocia
care ţin de speţa aceasta, trebuie încă să avem grijă de a le cazurilor, indivizii care le prezintă pot mai greu să supravieţuiască.
considera în faza corespunzătoare a evoluţiei lor. Revenirea mai mare a celor dintâi este deci dovada superiorităţii
Se pare că n-am făcut până aici decât o definiţie de cuvinte; lor1.
căci n-am făcut alta decât să grupăm fenomene după asemănările
şi deosebirile lor şi să punem nume grupurilor astfel formate. Dar,
în realitate, conceptele pe care le-am alcătuit astfel, deşi având
1) IM Garofelo a încercat, e drept, să deosebească morbidul de anormal
marele bine că se pot recunoaşte după caractere obiective şi uşor de (Criminologie, p. 109-110). Insa cele două singure argumente pe care sprijină
priceput nu se depărtează de noţiunea pe care neo facem îndeobşte aceasta deosebire sunt următoarele: 1) Cuvântul „boală" înseamnă totdeauna ceva
despre sănătate şi despre boală. Boala, într-adevăr, nu este concepută de care tinde la distrugerea totală sau parţială a organismului; dacă nu e distrugere, e
toată lumea ca un accident pe care natura vieţuitoarei fl comportă, iară vindecare, niciodată stabilitate, ca în mai multe anomalii. Dar am văzut că anormalul
îndoială, dar nu-1 produce de obicei? Vechii filozofi exprimau şi el este o ameninţare pentru vieţuitoare în mijlocia cazurilor. E drept că nu este
totdeauna aşa; însă primejdiile pe care le cuprinde boala nu există deopotrivă decât
aceasta zicând că ea nu în generalitatea împrejurărilor. Cât despre lipsa de stabilitate care ar deosebi
1) De pildă, sălbaticul care ar avea tubul digestiv redus si sistemul nervos dezvoltat al morbidul, înseamnă să uităm bolile cronice şi să despărţim radical teratologicul de
civilizatului sănătos ar fi un bolnav feţă de mediul său. patologic. Monstruozităţile sunt fixe. 2) Normalul şi anormalul variază după rase,
2) Prescurtam această parte a dezvoltării noastre; căci nu putem decât să repetăm aici se spune, pe când deosebirea fiziologicului şi a patologicului este valabila pentru tot
cu genus homo. Noi am arătat dimpotrivă că, adesea, ce e morbid pentru sălbatic nu
privire la feptele sociale în general ceea ce am zis aiurea despre deosebirea faptelor este pentru civilizat Condiţiile sănătăţii fizice se schimbă după mediu.
morale în normale şi anormale (v. Dhision du travail social, p. 33-39).
84 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 85

II putea să dea greş. Ceea ce se întâmplă în perioadele de tranziţie, în


care speţa întreagă este pe cale de a evolua, fără să se fi fixat încă de-
Aceasta din urmă observaţie dă chiar un mijloc de a controla re- finitiv sub o formă nouă. în acest caz, singurul tip normal care ar fi de
zultatele metodei precedente. pe acum realizat şi dat în fapte este acela al trecutului şi, cu toate
Pentru că generalitatea, care caracterizează din afară fenomenele acestea, el nu mai este potrivit cu noile condiţii de existenţă. Un fapt
normale, este ea însăşi un fenomen explicabil, urmează să căutăm a o poate astfel să se afle în toată întinderea unei speţe, cu toate că nu mai
explica, după ce a fost direct stabilită prin observaţie. Fără îndoială, răspunde cerinţelor situaţiei. El nu mai are deci, atunci, decât aparenţele
putem fi siguri dinainte că ea nu este fără cauză, dar e mai bine să ştim normalitătii; căci generalitatea înfăţişată de el nu mai este decât o
exact care este această cauză. Caracterul normal al fenomenului va fi, etichetă mincinoasă, deoarece, nepăstrându-se decât prin forţa oarbă a
într-adevăr, mai incontestabil dacă se demonstrează că semnul
obiceiului, ea nu mai este semnul că fenomenul observat este strâns
exte-"~rior care-1 arătase la început nu este numai aparent, ci este
întemeiat în natura lucrurilor; dacă, într-un cuvânt, se poate ridica legat de condiţiile generale ale existenţei colective. Această greutate
această nor-malitate de fapt într-o normalitate de drept Această este, de altminteri, specială sociologiei. Ea nu există, astfel zicând, pentru
demonstraţie, de altfel, nu va consta totdeauna în a face să vedem că biolog. Este, într-adevăr, foarte rar ca speţele animale să fie nevoite a
fenomenul este folositor organismului, deşi acesta ar fi cazul cel mai des lua forme neprevăzute. Singurele schimbări normale prin care trec
pentru motivele pe care le-am arătat; însă se poate întâmpla şi, după cum sunt acelea care se reproduc regulat la fiecare individ, mai cu seamă
am observat mai sus, ca o rânduială să fie normală fără să slujească la sub înrâurirea vârstei Ele sunt deci cunoscute sau pot fi cunoscute,
nimic, numai fiindcă este implicată necesar în natura fiinţei. Astfel, ar fi fiindcă s-au realizat deja într-o mulţime de cazuri; prin urmare, se poate
poate folositor ca naşterea să nu provoace tulburări aşa de violente în şti în fiecare moment al dezvoltării animalului, şi chiar în perioadele de
organismul feminin; însă e cu neputinţa. Prin urmare, normalitatea criză, în ce constă starea normală. Tot aşa este şi în sociologie pentru
fenomenului va fi explicată prin aceea numai că el va fi legat de societăţile care aparţin speţelor inferioare. Căci, deoarece multe dintre
condiţiile de existenţă ale speţei considerate, fie ca un efect ele şi-au împlinit deja cariera, legea evoluţiei lor normale este sau, cel
mecaniceşte trebuincios al acestor condiţii, fie ca un mijloc care puţin, poate fi stabilita. însă, când e vorba de societăţile cele mai înalte
permite organismelor să se adapteze la ele1. şi cele mai recente, această lege este necunoscută prin definiţie, fiindcă
Această probă nu este folositoare numai ca un control Nu trebuie ele n-au străbătut încă toată istoria lor. Sociologul se poate astfel găsi
să uităm, într-adevăr, că, dacă e bine să deosebim normalul de anormal, încurcat în a şti dacă un fenomen este normal sau nu, lipsindu-i orice
aceasta e mai ales cu scopul de a lumina practica Dar, spre a lucra în punct de îndreptare.
cunoştinţă de cauză, nu ajunge să ştim ce trebuie să vrem, ci pentru El va ieşi din încurcătură făcând cum am spus mai sus. După ce a
ce trebuie aceasta Propoziţiile ştiinţifice privitoare la starea normală stabilit prin observaţie că faptul este general, el se va întoarce la con-
vor fi mai curând aplicabile la cazurile particulare când ele vor fi înso- diţiile care au determinat această generalitate în trecut şi va căuta apoi
ţite de motivele lor; căci atunci vom putea mai bine să ştim în ce cazuri e dacă aceste condiţii sunt încă date în prezent sau dacă, dimpotrivă,
bine să le modificăm aplicându-le şi în ce direcţie.
ele s-au schimbat In primul caz, el va avea dreptul să privească feno-
Sunt împrejurări chiar în care această verificare este riguros ne-
menul ca normal şi, în al doilea, să-i refuze acest caracter. De pildă, spre a
cesară, pentru că prima metodă, dacă ar fi singura întrebuinţată, ar
şti dacă starea economică actuală a popoarelor europene, cu lipsa de
1) Se poate întreba, e drept, dacă un fenomen derivând necesar din condiţiile generale ale organizare1 care îi este caracteristică, este normală sau nu, vom
vieţii nu este prin aceasta chiar folositor. Nu putem sa ne ocupam de această chesti-
une de filozofie. Noi o atingem totuşi puţin mai departe. căuta ceea ce a produs-o în trecut Dacă aceste condiţii sunt încă cele în
care se află acum societăţile noastre, această situaţie este normala, în
1) V. asupra acestui punct o notiţă pe care am publicat-o în Revue phibsophique (numărul
din noiembrie 1893) despre Definiţia socialismului.
86 EMILE DURKHEIM
ciuda protestelor pe care le provoacă. Insă dacă se găseşte, din Sociologia - regulile metodei sociologice 87
contră, că este legată de această veche structură socială pe care am însuşi calificat ca normal Altfel, s-ar putea demonstra că boala se ames-
denumit-o aiurea segmentară1 şi care, după ce a fost încheietura tecă cu sănătatea, deoarece ea derivă necesar din organismul care este
esenţială a societăţilor, merge din ce în ce ştergându-se, va trebui să atins de ea; numai cu organismul mijlociu ea nu are aceeaşi legătură.
conchidem că ea alcătuieşte astăzi o stare morbidă, oricât de universală De asemenea, aplicarea unui leac, fiind folositoare bolnavului, ar pu-
ar fi ea După aceeaşi metodă vor trebui rezolvate toate chestiunile tea trece drept un fenomen normal, atunci când ea este vădit anor-
dezbătute de acest fel, ca acelea de a şti dacă slăbirea credinţelor mală, căci numai în împrejurări anormale are această utilitate. Nu ne
religioase, dacă dezvoltarea puterilor statului sunt fenomene putem deci sluji de această metodă decât dacă tipul normal a fost con-
normale sau nu2. stituit mai dinainte, şi el nu poate să fi fost decât printr-un alt procedeu,
Totuşi, această metodă n-ar putea nicidecum să fie pusă în locul în sfârşit şi mai cu seamă, dacă e adevărat că tot ce este normal este
celei precedente, nici chiar să fie întrebuinţată cea dintâi. In primul folositor, de nu este chiar necesar, este fals că tot ce este util ar fi nor-
rând, ea ridică chestiuni de care vom avea să vorbim mai departe şi mal. Putem fi foarte siguri că stările care s-au generalizat în speţă sunt
care nu pot fi tratate decât când eşti destul de înaintat în ştiinţă; căci ea mai folositoare decât cele care au rămas excepţionale; nu că ele sunt
implică, în total, o explicare aproape deplină a fenomenelor, fiindcă cele mai utile din câte există sau ar putea exista N-avem nici un motiv
presupune determinate ori cauzele, ori funcţiile lor. însă e bine ca, de de a crede că toate alcătuirile posibile au fost încercate în cursul experi-
la începutul cercetării, să se poată împărţi faptele în normale şi anor- enţei şi, printre cele care n-au fost niciodată înfăptuite, dar se pot închi-
male, cu rezerva câtorva cazuri excepţionale, pentru a putea să hotă- pui, sunt unele, poate, cu mult mai folositoare decât cele pe care le cu-
râm fiziologiei domeniul ei şi patologiei pe al ei. Apoi, cu privire la tipul noaştem. Noţiunea utilului trece peste aceea a normalului; ea este faţă
normal un fapt trebuie găsit folositor sau necesar, spre a putea fi el de aceasta ce este genul faţă de speţa Dar este cu neputinţă a deduce
1) Societăţile segmentare, şi mai ales societăţile segmentare cu baza teritorială, sunt ace- mai mult din mai puţin, speţa din gen. Se poate însă regăsi genul în
lea ale căror articulaţii esenţiale corespund împărţirilor teritoriale (v. Division du travaU
socialp. 189-210). ' speţă, fiindcă îl cuprinde. De aceea, o dată ce generalitatea fenomenului
2) In unele cazuri, se poate purcede deosebit şi demonstra că un fept, al cărui caracter nor- a fost constatată, se poate, arătând cum slujeşte el, să confirmăm rezul-
mal este bănuit, merită sau nu această bănuiala, arătând că el se leagă strâns de dez- tatele primei metode1. Putem deci formula cele trei reguli următoare:
voltarea anterioară a tipului social considerat, ba chiar de totalul evoluţiei sociale în
general, sau, din contră, că el contrazice pe una şi pe alta. In acest chip am putut să de-
39.Un fapt social este normal pentru un tip social dat,
monstrăm că slăbirea de azi a credinţelor religioase, mai în general, a sentimentelor considerat într-o fază determinata a dezvoltării sale, când el se
colective cu obiecte colective n-are nimic decât normal; am dovedit că această slăbire produce în mijlocia societaplor din această speţă, privite în faza
devine din ce în ce mai vădită pe măsură ce societăţile se apropie de tipul nostru actual corespunzătoare a revoluţiei lor.
şi cu cât acesta, la rândul lui, este mai dezvoltat (Division du travail social P- 73-182).
40.Se potverifica rezultatele metodei precedente arătând că
Dar, în fond, această metodă nu este decât un caz particular al precedentei. Căci dacă
normalitatea acestui fenomen a putut fi stabilită în acest chip este că, totodată, el a fost
generalitatea fenomenului atârnă de condiţiile generale ale vieţii
legat de condiţiile cele mai generale ale existentei noastre colective. Pe drept, pe de o colective în tipul social considerat
parte, dacă această regresiune a conştiinţei religioase este cu atât mai accentuată cu cât
structura societăţilor noastre este mai determinată, e că ea ţine nu de vreo cauză acci- 1) Aluna însă, se va zice, realizarea tipului normal nu este ţinta cea mai înaltă ce s-ar pu-
dentală, ti de constituţia însăşi a mediului nostru social, şi fiindcă, pe de altă parte, par- tea propune şi, spre a o depăşi, trebuie să depăşeşti si ştiinţa. N-avem să tratăm aici
ticularităţile caracteristice ale acesteia din urmă sunt, desigur, mai dezvoltate astăzi această chestiune expmfesso; răspundem numai: 1) că ea este teoretică în totul căci
decât odinioară, nu e nimic anormal ca fenomenele care atârnă de ele să fie şi ele am- de fapt tipul normal, starea de sănătate este deja destul de greu de îndeplinit si destul
plificate. Această metodă se deosebeşte de cea precedentă numai în aceea că condiţiile de rar atinsa pentru ca sa ne mai muncim închipuirea a căuta ceva mai bun; 2) că
aceste îmbunătăţiri, obiectiv mai folositoare, nu sunt obiectiv de dorit pentru asta; căci,
care explică şi justifică generalitatea fenomenului sunt induse, şi nu direct observate.
dacă ele nu răspund la nici o tendinţă latentă sau în act, ele n-ar adăuga la fericire ni-
Se ştie că el atârnă de natura mediului social, fără sâ ştim în ce şi nici cum.
mic, iar dacă răspund la vreo tendinţă, înseamnă că tipul normal nu este realizat; 3) în
sfârşit că, spre a îmbunătăţi tipul normal, trebuie să-1 cunoşti. Nu se poate deci, în nici
un caz, depăşi ştiinţa decât sprijinindu-te pe ea.
88 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 89
3. Această verificare e necesara când acest fapt se referă la o speţă să demonstreze mai curând existenţa unei mişcări în sens invers. De la
sociala care nu şi-a îndeplinit încă evoluţia sa integrală. începutul secolului, statistica ne dă mijlocul de a urmări mersul cri-
minalităţii; ea a sporit pretutindeni. In Franţa, urcarea este de aproape
III 300%. Nu este deci un fenomen care să înfăţişeze în chipul cel mai vădit
toate simptomele normalităţii, fiindcă apare ca strâns legat de condiţiile
Suntem aşa de obişnuiţi să rezolvăm dintr-o vorbă aceste chestiuni oricărei vieţi colective. A face din crimă o boală socială ar fi să admitem
grele şi să hotărâm în graba, după observaţii scurte şi cu un şir de că boala nu este ceva accidental, ci, din contră, derivă, într-unele cazuri,
silogisme, dacă un fapt social este normal sau nu, încât se va judeca, din constituţia fundamentală a fiinţei vieţuitoare, ar fi să ştergem orice
poate, această cale complicată iară rost Nu pare că ar trebui să facem deosebire între fiziologic şi patologic. Fără îndoială, se poate întâmpla
atâtea lucrări spre a deosebi boala de sănătate. Nu facem noi în fiecare zi ca însăşi crima să aibă forme anormale; ceea ce se întâmplă când, de
deosebiri dintr-acestea? E drept; dar rămâne să ştim dacă le facem pildă, ea atinge un procent exagerat Nu este îndoios, într-adevăr, că acest
nimerit Ceea ce ne ascunde greutăţile acestor probleme e că vedem exces nu este de natură morbidă. Ceea ce e normal este numai că există
pe biolog dezlegându-le cu o uşurinţă relativă. Uităm însă că-i este mult o criminalitate, atât cât aceasta să atingă şi să nu depăşească, pentru
mai uşor decât sociologului să vadă chipul în care fiecare fenomen fiecare tip social, un nivel oarecare pe care nu este, poate, imposibil să-
atinge puterea de rezistenţa a organismului şi să-i determine astfel ca- 1 fixăm după regulile precedente1.
racterul normal sau anormal cu o exactitate practic îndestulătoare. în Iată-ne în faţa unei concluzii destul de paradoxale, în aparenţă. Căci
sociologie, complexitatea şi schimbarea mai mare a faptelor silesc la nu trebuie să fim neînţeleşi. A pune crima printre fenomenele de so-
multe măsuri, cum o dovedesc judecăţile contradictorii al căror obiect ciologie normală înseamnă nu numai a spune că este un fenomen de
este acelaşi fenomen din partea partidelor. Pentru a arăta de ajuns neînlăturat deşi regretabil, datorită răutăţii incorigibile a oamenilor,
cât este de necesară această luare de măsuri, să arătam prin câteva este a o afirma ca un factor al sănătăţii publice, o parte integrantă a
exemple la ce greşeli te expui când nu te supui lor şi sub ce lumină oricărei societăţi sănătoase. Rezultatul acesta este, la prima dată, destul
nouă apar fenomenele cele mai esenţiale când le tratezi metodic. de uimitor pentru ca să ne fi încurcat şi pe noi chiar şi pentru multă
Dacă e vreun fapt al cărui caracter patologic apare de netăgăduit, vreme. Cu toate acestea, îndată ce ţi-ai stăpânit această primă impresie
este crima. Toţi criminologii se înţeleg în acest punct Dacă ei explică de mirare, nu e greu să găseşti motivele care explică această nor-
morbiditatea aceasta în chipuri deosebite, ei sunt la fel în a o recu- malitate şi, totodată, o confirmă.
noaşte. Problema, totuşi, cerea să fie tratată cu mai puţină iuţeală. în primul rând, crima este normală fiindcă o societate în care ar
Să aplicam, într-adevăr, regulile precedente. Crima nu se observă lipsi este cu totul imposibilă.
numai în cele mai multe societăţi de cutare sau cutare speţa, ci în toate Crima, după cum am arătat într-altă parte, constă într-un act care
societăţile, de toate tipurile. Nu e nici una în care să nu se afle o crimi- jigneşte unele sentimente colective, înzestrate cu o energie şi cu o lim-
nalitate. Ea îşi schimbă forma, actele care sunt astfel numite nu sunt pezime particulară. Pentru ca, într-o societate dată, actele zise criminale
pretutindeni aceleaşi; însă, pretutindeni şi totdeauna, au fost oameni să poată înceta de a fi săvârşite, ar trebui deci ca sentimentele pe care le
care se purtau în aşa fel încât să atragă asupra lor represiunea penală. jignesc să se regăsească în toate conştiinţele individuale fără excepţie şi
Dacă, cel puţin, pe măsură ce societăţile trec de la tipurile inferioare la cu gradul de forţă trebuincioasă spre a opri sentimentele
cele mai ridicate, procentul crirninaiitătii, adică raportul dintre cifra
anuală a crimelor şi aceea a populaţiei, ar înclina să scadă, s-ar putea 1) Din aceea că crima este un fenomen de sociologie normală nu urmează că criminalul ar
crede că, rămânând încă un fenomen normal, crima, cu toate acestea, fi un individ normal constituit din punct de vedere biologic şi psihologic. Aceste două
chestiuni sunt independente una de alta. Se va pricepe mai bine această independenţă
tinde să piardă acest caracter. Dar n-avem nici un motiv care să ne în- când vom fi arătat mai departe diferenţa care există între faptele psihice şi faptele
găduie credinţa în realitatea acestei regresiuni. Multe fapte ar părea sociologice.
90 EMILE
Sociologia - regulile metodei sociologice 91
DURKHEIM
contrare. Dar, presupunând că această condiţie ar putea fi de fapt în-
deplinita, crima n-ar dispărea prin aceasta, ea şi-ar schimba numai noscute în ea; dar greşelile care par de nimic omului de rând vor pro-
forma; căci cauza însăşi care ar slei astfel izvoarele criminalităţii i-ar voca în ea acelaşi scandal pe care-1 face delictul ordinar în conştiinţele
deschide îndată altele. de rând. Dacă deci această societate se găseşte înarmată cu puterea
într-adevăr, pentru ca sentimentele colective ocrotite de dreptul de a judeca şi de a pedepsi, ea va socoti aceste acte drept criminale şi le
penal al unui popor, la un moment hotărât al istoriei lui, să ajungă astfel va trata ca atare. Pentru acelaşi motiv omul perfect de cinstit judecă cele
a pătrunde în conştiinţele care le erau până atunci închise sau să capete mai mici slăbiciuni morale ale sale cu o asprime pe care mulţimea o
mai multă stăpânire acolo unde nu aveau îndeajuns, trebuie ca ele să păstrează pentru actele într-adevăr delictuoase. Altădată, violenţele
câştige o tărie superioara aceleia pe care o aveau până atunci. Trebuie contra persoanelor erau mai dese decât astăzi, fiindcă respectul pentru
ca comunitatea în totalul ei să le resimtă cu mai multă vioiciune; căci demnitatea individuală era mai slab. Fiindcă el a crescut, aceste
ele nu pot scoate dintr-un alt izvor puterea mai mare care lejngăduie să crime au devenit mai rare; dar şi multe acte care răneau acest senti-
se impună indivizilor care, odinioară, le erau cei mai nesupuşi. Pentru ca ment au intrat în dreptul penal, de care nu ţineau la început1.
omorâtorii să dispară, trebuie ca groaza de sângele vărsat să devină Se va întreba poate, pentru a sfârşi cu toate ipotezele logice posi-
mai mare în aceste pături sociale din care pornesc omorâtorii; însă bile, de ce aceasta unanimitate nu s-ar întinde la toate sentimentele
pentru asta trebuie ca ea să devină mai mare în toată întinderea colective fără de excepţie; de ce chiar cele mai slabe n-ar căpăta destulă
societăţii. De altminteri, lipsa însăşi a crimei ar contribui de-a dreptul energie spre a preîntâmpina orice abatere. Conştiinţa morală a
să producă acest rezultat; căci un sentiment apare ca mult mai respectabil societăţii s-ar regăsi întreagă la toţi indivizii şi cu o vitalitate suficienta
când este totdeauna şi deopotrivă de respectat însă nu se bagă de seamă spre a împiedica orice act care o răneşte, greşelile morale tot aşa ca şi
că aceste stări tari ale conştiinţei comune nu pot fi astfel întărite fără ca crimele. Insă o uniformitate aşa de obştească şi aşa de absolută este
şi stările mai slabe, a căror încălcare nu producea mai înainte decât greşeli radical cu neputinţă; căci mediul fizic imediat, în care este aşezat fie-
curat morale, să nu fie întărite în acelaşi timp; căci cele de-al doilea nu care dintre noi, antecedentele moştenite, influenţele sociale de care
sunt decât prelungirea, forma îmblânzită a celor dintâi. Astfel, furtul şi atârnăm se schimbă de la un individ la altul şi, deci, fac conştiinţele fe-
simpla nedelicateţe nu ating decât unul şi acelaşi sentiment altruist, lurite. Nu e posibil ca toată lumea să se asemene până într-atât, prin
respectul proprietăţii altuia. Numai, acest sentiment chiar este lovit mai aceea numai că fiecare îşi are organismul propriu şi că aceste orga-
slab printr-unul dintre aceste acte decât prin celălalt; şi fiindcă, pe de altă nisme ocupă părţi deosebite în spaţiu. De aceea, chiar la popoarele
parte, el n-are în mijlocia conştiinţelor o intensitate de ajuns spre a inferioare, la care originalitatea individuală este foarte puţin dezvol-
resimţi puternic cea mai uşoară dintre aceste două loviri, aceasta este tată, ea nu este totuşi nulă. Astfel deci, fiindcă nu poate fi societate în
obiectul unei mai mari îngăduinţe. Iată de ce nedelicatul este numai care indivizii să nu se abată mai mult ori mai puţin de la tipul colectiv,
blamat, pe când hoţul este pedepsit Dacă însă acelaşi sentiment devine este inevitabil ca şi, printre aceste abateri, să fie unele care înfăţişează un
mai puternic, aşa încât să reducă la tăcere în toate conştiinţele înclinarea caracter criminal Căci ceea ce le dă acest caracter nu e importanţa lor
care duce pe om la furt, el va ajunge mai simţitor la rănirile care, până intrinsecă, ci aceea pe care le-o împrumută conştiinţa comună. Dacă deci
atunci, nu-1 atingeau decât uşor; el va reacţiona deci contra lor cu mai aceasta este mai puternică, dacă are destulă autoritate spre a da acestor
multă vioiciune; ele vor fi obiectul unei dezaprobări mai energice, care abateri foarte slabe o valoare absolută, ea va fi şi mai simţitoare, mai
va face să treacă unele dintre ele, din simple greşeli morale ce erau, la pretenţioasă şi, reacţionând contra unor abateri mai mici cu energia pe
starea de crime. De pildă, contractele silite sau executate silit, care nu care nu o desfăşoară într-altă parte decât contra unor abateri mai
provoacă decât un blam public sau reparaţii civile, au să devină delicte. însemnate, ea le va atribui aceeaşi gravitate, adică le va socoti drept
închipuiţi-vă o societate de sfinţi, un schit exemplar şi perfect Crimele criminale.
propriu-zise vor fi necu-
1) Calomnii, insulte, defăimare, vicleşug etc.
92 Sociologia - regulile metodei sociologice
93
EMILE
DURKHEIM

Crima este deci necesară; ea este legată de condiţiile fundamentale nu mai erau în armonie cu condiţiile lor de trai. Cazul lui Socrate însă nu
ale oricărei vieţi sociale, dar prin aceasta chiar ea este folositoare; căci este izolat el se reproduce periodic în istorie. libertatea de gândire de
aceste condiţii cu care este unită sunt ele însele indispensabile evolu- care ne bucurăm azi n-ar fi putut să fie proclamată dacă regulile care o
ţiei normale a moralei şi a dreptului. opreau n-ar fi fost încălcate înainte de a fi desfiinţate în chip solemn. Cu
într-adevăr, nu mai e cu putinţă astăzi să tăgăduim că nu numai toate astea, în acest moment, încălcarea aceasta era o crimă, fiindcă era
dreptul şi morala variază de la un tip social la altul, ci încă se schimbă o jignire a unor sentimente încă prea vii în generalitatea conştiinţelor.
pentru un acelaşi tip dacă condiţiile existenţei colective se schimbă. Şi totuşi această crimă era folositoare, fiindcă prevestea nişte
Insă, pentru ca aceste transformări să fie posibile, trebuie ca sentimentele transformări care, din zi în zi, deveneau mai necesare. libera
colective care sunt la temelia moralei să nu fie potrivnice schimbării, filozofie a avut ca premergători pe ereticii de tot felul pe care puterea
prin urmare, să n-aibă decât o energie potrivită. Dacă ele ar fi prea tari, n-
bisericească i-a lovit pe drept în tot timpul Evului mediu şi până în ajunul
ar mai fi plastice. Orice aşezare, pe drept, este o piedică la o nouă
timpurilor contemporane.
aşezare, şi aceasta cu atât mai mult cu cât aşezarea veche este mai
Din acest punct de vedere, faptele fundamentale ale criminologiei ni
trainică. Cu cât o structură este mai tare pronunţată, cu atât pune mai
multă împotrivire oricărei modificări, şi aceasta e la fel cu aşezările se înfăţişează sub o lumină cu totul nouă. Contrar ideilor obişnuite,
funcţionale ca şi cu cele anatomice. Dacă însă n-ar exista crime, această criminalul nu mai apare ca o fiinţă radical nesociabila, ca un fel de ele-
condiţie n-ar fi îndeplinită; căci o atare ipoteză presupune că sentimen- ment parazitar, de corp străin, şi de neasimilat vârât în sânul socie-
tele colective ar fi ajuns la un grad de intensitate fără exemplu în is- tăţii1; el este un agent regulat al vieţii sociale. Crima, la rândul său, nu
torie. Nimic nu este bun la nesfârşit şi fără de măsură. Trebuie ca auto- mai trebuie înţeleasă ca un rău care n-ar putea fi stăvilit în margini
ritatea de care se bucură conştiinţa morală să nu fie excesivă; altmin- prea înguste; însă, în loc să fie prilej de a ne simţi fericiţi când i se în-
teri, nimeni n-ar îndrăzni să se atingă de ea şi ar încremeni prea uşor tâmplă să coboare prea mult dedesubtul nivelului obişnuit, putem fi
într-o formă neschimbătoare. Pentru ca ea să poată evolua, trebuie ca siguri că acest progres aparent este deodată contemporan şi solidar cu
originalitatea individuală să poată încolţi; iar pentru ca aceea a idea- vreo tulburare sociala. Astfel, niciodată cifra rănirilor nu cade aşa de jos
listului care visează să întreacă veacul său să se poată manifesta, e ca în timp de foamete2. în acelaşi timp şi ca un ecou, teoria pedepsei se
nevoie ca aceea a criminalului, care este mai prejos de timpul lui, să fie găseşte reînnoită sau, mai curând, de reînnoit Dacă, într-adevăr, crima
cu putinţă. Una nu merge fără alta. este o boală, pedeapsa îi este leacul şi nu poate fi altfel concepută; de aceea,
Aceasta nu-i totul. Pe lângă folosul acesta indirect, se întâmplă că toate discuţiile pe care ea le ridică se îndreaptă asupra punctului de a şti
crima joacă ea însăşi un rol folositor în această evoluţie. Nu numai ea ce trebuie să fie ea spre a îndeplini rolul său de remediu. Dacă crima însă
implică că drumul rămâne deschis schimbărilor trebuincioase, ci încă, n-are nimic bolnăvicios, pedeapsa n-ar putea avea ca obiect s-o vindece
într-unele cazuri, ea pregăteşte de-a dreptul aceste schimbări. Nu nu- şi adevărata ei funcţie ar trebui să fie căutată aiurea
mai ca, acolo unde ea există] sentimentele colective sunt în starea de 41.Chiar şi noi am tăcut greşeala de a vorbi astfel despre criminal, deoarece n-am aplicat
mlădiere necesară spre a lua o formă nouă, ci încă ea contribuie uneori regula noastră (Division du travail social, p. 39S396).
să determine dinainte forma pe care o vor lua De câte ori, într-adevăr, 42.De altfel, din aceea că crima este un fapt de sociologie normală, nu urmează că nu tre-
ea nu este decât o anticipare a moralei viitorului, o îndrumare către ce buie s-o urâm. Durerea, nici ea, n-are nimic de dorit; individul o urăşte, aşa cum socie-
va fi! După dreptul atenian, Socrate era un criminal şi condamnarea lui n- tatea urăşte crima, şi totuşi ea ţine de fiziologia normală Nu numai că ea derivă necesar
din constituţia însăşi a oricărei fiinţe vii, ci ea joacă un rol folositor în viaţă şi pentru care
avea nimic nedrept Cu toate acestea, crima sa, anume independenţa sa
ea nu poate fi înlocuită. Ar fi deci să schimbăm în chip ciudat gândirea noastră dacă
de gândire, era utilă nu numai omenirii, ci şi patriei sale. Căci ea am înfăţişa-o ca o apologie a crimei. Nici nu ne-am gândi să protestăm contra unei
slujea la pregătirea unei morale şi unei credinţe noi de care atenienii asemenea interpretări dacă n-am şti la ce învinuiri ciudate te expui şi la ce neînţelegeri
aveau atunci nevoie, pentru că tradiţiile din care ei trăiseră până atunci când cauţi sa studiezi faptele morale în chip obiectiv şi să vorbeşti de ele într-un limbaj
care nu este acela al omului de rând.
94 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 95
sociologice

Nu e vorba deci ca regulile enunţate mai sus să n-aibă altă raţiune de la urmă de a defini starea normală, de a o explica şi de a o deosebi de
a fi decât de a satisface un formalism logic fără de mare folos, fiindcă, din contrariul său, dacă normalitatea nu este dată în lucrurile însele, dacă
contră, după cum le aplicăm sau nu, faptele sociale cele mai esenţiale îşi ea este, dimpotrivă, un caracter pe care Mîntipărim din afară sau pe care
schimbă cu totul caracterul. Dacă, de altminteri, acest exemplu este H-l luăm din motive oarecare, s-a isprăvit cu dependenţa aceasta
îndeosebi demonstrativ - şi de aceea am crezut că trebuie să ne oprim binevenită. Spiritul se află bine în faţa realului, care n-are să-1 înveţe
la el -, mai sunt şi altele care ar putea fi citate cu folos. Nu există mare lucru; el nu mai este oprit de materia la care se aplică, fiindcă el o
societate în care să nu fie ca o regulă că pedeapsa trebuie să fie determină întrucâtva. Diferitele reguli pe care le-am stabilit până
proporţională cu delictul; cu toate acestea, pentru şcoala italiană, acest
acum sunt deci strâns solidare. Pentru ca sociologia să fie cu adevărat
principiu nu este decât o născocire de jurişti, lipsită de orice temei-
nicie1. Pentru aceşti criminologi, chiar şi aşezământul penal întreg, aşa o ştiinţă de lucruri, trebuie ca generalitatea fenomenelor să fie luată drept
cum a funcţionat până acum la toate popoarele cunoscute, este un criteriu al normalitătii lor.
fenomen contra naturii. Am văzut deja că, pentru d-1 Garofalo, crimi- Metoda noastră are, de altfel, binele de a regula acţiunea ca şi gân-
nalitatea specială societăţilor inferioare n-are nimic natural Pentru so- direa totodată. Dacă ceea ce e dorit nu este obiect de observaţie, ci
cialişti, organizarea capitalistă, cu toată generalitatea ei, alcătuieşte poate şi trebuie să fie determinat printr-un fel de calcul mintal, nici o
chiar o abatere de la starea normală, produsă prin violenţă şi vicleşug. margine, aşa-zicând, nu poate fi pusă născocirilor libere ale imaginaţiei în
Dimpotrivă, pentru Spencer, centralizarea noastră administrativă, în- căutarea de mai bine. Căci cum să pui o margine perfecţiunii, pe care
tinderea puterilor guvernamentale este viciul radical al societăţilor ea să n-o poată întrece? Ea scapă, prin definiţie, de orice mărginire.
noastre, iar aceasta, deşi una şi alta înaintează în chipul cel mai regulat şi Scopul omenirii se depărtează deci la infinit, descurajând pe unii prin
cel mai universal pe măsură ce înaintezi în istorie. Noi nu credem că depărtarea sa însăşi, aţâţând, din contră, şi înfrigurând pe altii, care,
vreodată s-a silit cineva sistematic să hotărască caracterul normal sau spre a se apropia puţin de el, grăbesc pasul şi se aruncă în revoluţi Din
anormal al faptelor sociale după gradul lor de generalitate. Totdeauna aceasta dilemă practică ieşim dacă ce este de dorit este sănătatea şi dacă
aceste chestiuni sunt rezolvate cu multă dialectică. sănătatea este ceva definit şi dat în lucruri, căci capătul sforţării este dat
Cu toate acestea, îndepărtând acest criteriu, nu numai te expui la şi definit în acelaşi timp. Nu mai e vorba să urmărim cu deznădejde un
confuzii şi la greşeli parţiale, ca acelea pe care le-am amintit, ci ştiinţa scop care fuge pe măsură ce înaintăm, ci să lucrăm cu o stăruinţă
chiar se face cu neputinţă. într-adevăr, ea are ca obiect imediat studiul
regulată la păstrarea stării normale, s-o restabilim dacă este tulburată,
tipului normal; însă, dacă faptele cele mai generale pot fi morbide, se
poate ca tipul normal să nu fi existat niciodată în fapte. Atunci, la ce să-i regăsim condiţiile dacă ele s-au schimbat Datoria omului de stat
slujeşte să le studiem? Ele nu pot decât să întărească prejudecăţile nu mai este să împingă societăţile prin violenţă către un ideal care-i
noastre şi să înrădăcineze greşelile fiindcă rezultă din ele. Dacă pe- pare amăgitor, ci rolul său este acela al doctorului: el preîntâmpină
deapsa, dacă responsabilitatea, aşa cum există ele în istorie, nu sunt naşterea bolilor printr-o igienă bună şi, când ele sunt declarate, caută
decât un produs al neştiinţei şi al barbariei, la ce bun să încercăm a le să le vindece1.
cunoaşte spre a le determina formele normale? Astfel spiritul este adus sa
se întoarcă de la o realitate pe viitor fără de interes spre a se strânge în
sine însuşi şi a căuta înlăuntrul lui materialele necesare pentru a o
reconstrui. Pentru ca sociologia să privească faptele ca lucruri, trebuie ca 1) Din teoria dezvoltată în acest capitol s-a tras uneori încheierea că, după noi, mersul
ascendent al aiminalităţii în timpul veacului al XK-lea era un fenomen normal. Nimic nu e
sociologul sa simtă nevoia de a învăţa la scoală lor. Dar, fiindcă obiectul mai departe de gândul nostru. Mai multe fapte pe care le-am arătat cu privire la suicid (a
principal al oricărei ştiinţe a vieţii, fie individuală, fie socială, este mai se vedea Le Suicide, p. 420 şi urm.) tind, dimpotrivă, să ne încredinţeze câ dezvoltarea
aceasta este, îndeobşte, morbidă Totuşi, s-ar putea întâmpla ca o creştere oarecare a
1) V. Garofalo, Criminologie, p. 299.
unor forme de criminalitate să fie normală, căci fiecare stare de civilizaţie are
criminalitatea sa proprie. însă nu putem face decât ipoteze în aceasta privinţă.
96 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 97
sociologice

CAPITOLUL IV speţă, cu adevărat, se găsesc reunite şi unitatea pe care o cere orice


cercetare într-adevăr ştiinţifică, şi diversitatea care este dată în fapte,
Reguli relative la constitukea tipurilor sociale fiindcă speţa se regăseşte aceeaşi la toţi indivizi care fac parte din ea şi
fiindcă, pe de altă parte, spetele se deosebesc între ele. Rămâne adevărat
Fiindcă un fapt social nu poate fi socotit ca normal sau anormal că aşezămintele morale, juridice, economice etc. sunt nesfârşit de
decât cu privire la o speţa sociala determinata, ceea ce precedă implică că felurite, dar aceste schimbări nu sunt astfel încât să nu ofere nici un
o ramură a sociologiei este menită constituirii acestor speţe şi cla- contact cu gândirea ştiinţifică.
sificării lor. Deoarece n-a recunoscut existenţa spetelor sociale, Comte a socotit că
_Noţiunea aceasta a speţei sociale are, de altfel, marele folos de a ne poate înfăţişa progresul societăţilor omeneşti ca identic cu acela al unui
pune la îndemână un termen mijlociu între cele două concepţii contrare ale popor unic,„la care ar fi raportate în chip ideal toate schimbările
vieţii colective care, multă vreme, au despărţit spiritele; vreau să ac consecutive observate la populaţiile felurite"1. într-adevăr, dacă nu
nominalismul istoricilor1 şi realismul extrem al filozofilor. Pentru istoric, există decât o singură speţă socială, societăţile particulare nu se pot
societăţile alcătuiesc tot atâtea individualităţi eterogene, incomparabile deosebi între ele decât în grad, după cum ele prezintă mai mult ori mai
între ele. Fiecare popor îşi are înfăţişarea sa, constituţia sa specială, puţin deplin trăsăturile constitutive ale acestei speţe unice, după • cum
dreptul, morala, organizaţia sa economica, care nu i se potrivesc decât lui, exprimă mai mult ori mai putin perfect omenirea Dacă, din contră, există
şi orice generalizare este aproape imposibili Pentru filozof, dimpotrivă, tipuri sociale calitativ deosebite unele de altele, în zadar le vom apropia,
toate aceste grupări particulare, care se cheamă triburi, cetăţi, naţiuni, nu nu vom putea face ca ele să se întâlnească exact ca secţiunile omogene ale
sunt decât alcătuiri contingente şi provizorii, fără realitate proprie. Nu unei drepte geometrice. Dezvoltarea istorică pierde astfel unitatea ideală
este real altceva decât omenirea, şi din însuşirile generale ale naturii şi simplistă ce i se atribuia; ea se fărâmiţează, aşa-zicând, într-o
omeneşti decurge întreaga evoluţie socială. Pentru cei dintâi, prin mulţime de trunchiuri care, fiindcă diferă specific unele de altele, n-ar
urmare, istoria nu este decât un şir de evenimente care se înlănţuie fără să putea să se lege într-un chip neîntrerupt Faimoasa metafora a lui Pascal,
se reproducă; pentru cei de-al doilea, aceste evenimente însele n-au reluată apoi de Comte, se găseşte pe viitor lipsită de adevăr.
valoare şi interes decât ca ilustrare a legilor generale care sunt înscrise Cum însă trebuie să ne apucăm de a constitui aceste speţe?
în constituţia omului şi care stăpânesc toată dezvoltarea istorică. Pentru
unii, ce este bun pentru o societate n-ar putea să se aplice şi altora. I
Condiţiile stării de sănătate se schimbă de la un popor la altul şi nu pot fi
hotărâte teoretic; este chestiune de practică, de experienţa, de dibuiri. Poate, să pară, la prima vedere, că n-ar fi alt chip de a proceda decât
Pentru ceilalţi, ele pot fi calculate odată pentru totdeauna şi pentru să studiem fiecare societate în parte, de a-i face o monografie tot atât de
întreg neamul omenesc. Se părea deci că realitatea socială nu putea fi exactă pe cât de completă posibil, apoi de a compara toate monografiile
obiectul decât al unei filozofii abstracte şi nelămurite sau al unor acestea între ele, de a vedea prin ce se unesc şi prin ce se deosebesc, şi
monografii numai descriptive. Insa scapam de această alternativă îndată atunci, după însemnătatea relativă a acestor asemănări şi a acestor
ce s-a recunoscut că între mulţimea amestecată a societăţilor istorice si deosebiri, să aşezăm popoarele în grupuri asemănătoare sau felurite. în
conceptul unic, dar ideal, al omenim, există intermediari: sunt speţele sprijinul acestei metode se aduce faptul că ea singură se poate primi
sociale. în ideea de într-o ştiinţă de observaţie. Speţa, într-adevăr, nu este decât rezumatul
indivizilor; cum deci s-o alcătuim, dacă nu începem
1) îi zic astfel fiindcă a fost des la istorici, dar nu vreau sa spun că se regăseşte la toţi.
!) Cours dephiios. pos., IV', 263.
98 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 99
prin a descrie pe fiecare dintre ei şi a-1 descrie pe de-a-ntregul? Nu folositoare decât dacă ne îngăduie să clasificăm alte caractere decât
este o regulă să nu te ridici la general decât după ce ai observat par- cele care-i slujesc de bază, decât dacă ne procură cadre pentru faptele
ticularul şi întreg particularul? Din aceasta pricină s-a căutat uneori a viitoare. Rolul său este de a ne pune în mâini puncte de îndreptare de care
amâna sociologia până la epoca nedefinit îndepărtată în care istoria, în să putem lega alte observaţii decât cele care ne-au dat aceste puncte de
studiul pe care-1 face despre societăţile particulare, ar fi ajuns la nişte re- orientare însele. însă pentru aceasta trebuie ca ea să fie făcută nu
zultate destul de obiective şi definite spre a putea fi comparate cu folos. după o listă completă a tuturor caracterelor individuale, ci după un mic
însă, de fapt, această chibzuială nu este ştiinţifică decât în aparenţă. număr dintre ele, alese cu îngrijire. In aceste condiţii, ea nu va sluji
Este inexact, într-adevăr, că ştiinţa n-ar putea să făurească legi decât numai să pună niţică rânduială în cunoştinţe făcute gata; ea va sluji să le
după ce a trecut prin faţa ei toate faptele pe care le exprimă, nici să for- facem. Ea îl va scuti pe observator de multe demersuri, fiindcă are să-1
meze genuri decât după ce ia descris, în întregimea lor, pe indivizii cu- conducă. Astfel, o dată clasificarea aşezată pe acest principiu spre a şti dacă
prinşi de ele. Adevărata metodă experimentală caută mai curând să un fapt este general întro speţă, nu va fi nevoie să fi observat toate
pună în locul faptelor de rând, care nu sunt demonstrative decât cu societăţile din speţa aceasta; câteva vor ajunge. Chiar, în multe cazuri, va
condiţia de a fi foarte numeroase şi care, prin urmare, nu îngăduie decât fi de ajuns cu o observaţie bine făcută, precum adesea o experienţă
concluzii totdeauna de bănuit, fapte hotărâtoare sau cruciale, cum zicea bine condusă ajunge la stabilirea unei legi.
Bacon1, care prin ele însele şi independent de numărul lor au o valoare Noi trebuie deci să alegem pentru clasificarea noastră caractere
şi un interes ştiinţific. Este mai cu seamă trebuincios să facem astfel mdeosebi esenţiale. E drept că nu poţi să le cunoşti decât dacă expli-
când e vorba să constituim genuri şi speţe. Căci a face lista tuturor carea faptelor este îndeajuns de înaintată. Aceste două părţi ale ştiinţei
caracterelor care aparţin unui individ este o problemă de nedezlegat sunt solidare şi înaintează una printr-alta. Cu toate astea, fără a intra prea
Orice individ este un infinit, şi infinitul nu poate fi sfârşit Vom rămâne la mult în studiul faptelor, nu e greu să bănuim în ce parte trebuie să
proprietăţile cele mai esenţiale? Insă după care principiu se va face căutăm proprietăţile caracteristice ale tipurilor sociale. Noi ştim, într-
alegerea? Trebuie pentru aceasta un criteriu care depăşeşte individul adevăr, că societăţile sunt compuse din părţi adăugate unele la altele.
şi pe care monografiile cel mai bine făcute n-ar putea, prin urmare, să Fiindcă natura oricărei rezultante atârnă în chip necesar de natura, de
ni-1 dea. Chiar fără să împingem lucrurile la atâta rigoare, se poate numărul elementelor compozante şi de modul lor de îmbinare, aceste
prevedea că, cu cât caracterele care vor sluji ca temei al clasificării vor fi caractere sunt vădit cele pe care trebuie să le luăm ca bază, şi se va
mai numeroase, cu atât va fi mai greu ca feluritele chipuri cum se vedea cu adevărat mai pe urmă că de ele atârnă faptele generale ale
combină în cazurile particulare să înfăţişeze asemănări destul de vădite vieţii sociale. Pe de altă parte, fiindcă ele sunt de ordin morfologic, s-ar
şi deosebiri destul de hotărâte spre a permite constituirea de grupuri şi putea chema morfologie socială partea sociologiei al cărei rol este să
de subgrupuri definite. constituie şi să clasifice tipurile sociale.
Când însă chiar o clasificare ar fi cu putinţă după această metodă, ea Se poate chiar preciza mai mult principiul acestei clasificări. Se ştie,
ar avea foarte marele cusur de a nu face serviciile care sunt raţiunea ei într-adevăr, că aceste părţi constitutive din care e formată orice so-
de a fi. Pe drept, ea trebuie înainte de toate să aibă ca obiect de a cietate sunt societăţi mai simple decât ea. Un popor este produs de
prescurta munca ştiinţifică înlocuind mulţimea nedefinită a indivizilor cu reunirea a două sau mai multe popoare care ku precedat Dacă deci
un număr mic de tipuri. Ea pierde însă acest folos dacă tipurile acestea am cunoaşte societatea cea mai simplă care a existat vreodată, n-am
n-au fost alcătuite decât după ce toţi indivizii au fost revizuiţi şi analizaţi avea, spre a face clasificarea noastră, decât să urmărim chipul în care
în totul. Ea nu poate deloc să uşureze cercetarea dacă nu face decât să această societate se compune cu ea însăşi şi în care compusele ei se
rezume cercetările deja făcute. Ea nu va fi cu adevărat compun între ele.
1) Novum Organum, II, p. 36.
100 EMILE Sociologia - regulile metodei 101
DURKHEIM sociologice

II orice societate care nu cuprinde altele, mai simple decât ea; care nu
numai este redusă acum la un segment singur, ci care încă nu înfăţi-
Spencer a înţeles foarte bine că o clasificare metodică a tipurilor gează nici o urmă de segmentare anterioară. Hoarda, aşa cum am definit-
sociale nu putea să aibă alt temei. o într-altă parte1, răspunde exact la această definiţie. Este un agregat
„Am spus - zice el - că evoluţia socială începe prin mici agregate social care nu cuprinde şi n-a cuprins niciodată în sânul său nici un alt
simple; că ea progresează prin unirea unora dintre aceste agregate în agregat mai elementar, ci care se desface numaidecât în indivizi. Aceştia
agregate mai mari şi că, după ce &au consolidat, aceste grupe se unesc nu formează, înlăuntrul grupului total, grupuri speciale şi deosebite de
cu altele asemenea lor spre a forma agregate încă şi mai mari. Clasificarea cel precedent; ele sunt juxtapuse în chip atomic. Se înţelege că n-ar
noastră trebuie deci să înceapă prin societăţi de primul ordin, adică
putea să fie o societate mai simplă; este protoplasma regnului social şi,
ceLmai simplu1.
prin urmare, baza naturală a oricărei clasificări.
Din nenorocire, pentru a pune acest principiu în practică, ar trebui să Este drept că nu există, poate, o societate istorică care să răspundă
începem prin a defini cu precizie ce se înţelege prin societate simplă. exact la acest semn; însă, aşa cum am arătat în cartea deja citată, noi
Dar, această definiţie, nu numai că Spencer nu o dă, ci o socoteşte
ştim o mulţime care sunt formate, imediat şi fără de alt mijlocitor,
aproape imposibilă2. într-adevăr, simplitatea, aşa cum o înţelege el, stă
printr-o repetiţie de hoarde. Când hoarda ajunge astfel un segment so-
esenţial într-o oarecare necioplire de organizaţie. Nu e uşor însă să spui cu
cial în loc de a fi societatea întreagă, ea îşi schimbă numele, se cheamă
exactitate în ce moment organizarea socială este destul de rudimentară
clan; dar păstrează aceleaşi trăsături constitutive. Clanul este, într-ade-
spre a fi calificată drept simplă; e chestiune de apreciere. De aceea,
formula dată de el este aşa de nehotărâtă încât se potriveşte la orice fel de văr, un agregat social care nu se desface în nici un altul mai restrâns. Se
societăţi. „N-avem nimic mai bun de făcut - zice el - decât să privim ca o va face poate observaţia că, în general, acolo unde-1 găsim astăzi, el
societate simplă pe aceea care formează un tot nesupus la un altul şi ale cuprinde mai multe familii particulare. Dar, mai întâi, pentru motive
cărui părţi conlucrează, cu sau fără centru regulator, în vederea unor pe care nu le putem dezvolta aici, credem că formarea acestor mici
scopuri de interes public3". însă sunt multe popoare care satisfac această grupuri familiale este posterioară clanului; apoi, ele nu alcătuiesc, la
condiţie. De aici rezultă că el pune, cam la întâmplare, sub aceeaşi rubrică drept vorbind, segmente sociale, fiindcă nu sunt diviziuni politice. Ori-
toate societăţile cel mai puţin civilizate. E uşor de închipuit ce poate fi, unde îl găsim, clanul constituie cea din urmă diviziune a genului. Prin
cu un asemenea punct de plecare, tot restul clasificării sale. Se vad acolo urmare, când chiar n-am avea alte fapte spre a postula existenţa hoardei
apropiate, în cel mai uimitor amestec, societăţile cele mai deosebite, - şi sunt unele pe care vom avea odată prilejul să le arătăm -, existenţa
grecii homerici puşi alături de fiefurile din veacul al X-lea şi clanului, adică a unor societăţi formate printr-o reunire de hoarde, ne
dedesubtul bechuanilor, zuluşilor şi fidjienilor, confederaţia ateniană îndreptăţeşte să presupunem că au fost la început societăţi mai simple,
alături de feudele Franţei din secolul al Xffl-lea şi dedesubtul care se reduceau la hoarda propriu-zisă, şi să facem din aceasta matca
irochezilor şi araucanienilor. din care au ieşit toate speţele sociale.
Cuvântul „simplitate" n-are înţeles definit decât dacă înseamnă o O data pusă această noţiune a hoardei sau a societăţii cu segment
lipsă deplină de părţi. Prin societate simplă trebuie deci să înţelegem unic - fie concepută ca o realitate istorică sau ca un postulat al ştiinţei -, se
43.Sociologie, H, 135. dă punctul de sprijin trebuincios spre a construi scara completă a
44.„Nu putem spune totdeauna cu precizie ce alcătuieşte o societate simplă" Qbid., 135- tipurilor sociale. Se vor deosebi atâtea tipuri fundamentale câte chi-
136). puri sunt, pentru hoardă, de a se îmbina cu ea însăşi dând naştere la
3) Ibid.. 136. societăţi noi şi, pentru acestea, de a se îmbina între ele. Se vor întâlni
întâi agregate formate printr-o simplă repetiţie de hoarde sau de clanuri
1) Division du travai! social, p. 189.
102 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 103
(spre a le da noul lor nume), fără ca aceste clanuri să fie asociate între ele O dată însă aceste tipuri alcătuite, va fi un mijloc să deosebim în fie-
astfel încât să formeze grupuri mijlocitoare între grupul total care le care dintre ele varietăţi felurite, după cum societăţile segmentare, care
cuprinde pe toate şi fiecare dintre ele. Ele sunt juxtapuse în chip simplu, slujesc să formeze societatea rezultantă, păstrează o oarecare individu-
ca şi indivizii hoardei. Se găsesc exemple de aceste societăţi, ce s-ar alitate sau, dimpotrivă, sunt absorbite în masa totală. Se înţelege, într-
putea chema polisegmentare simple, în unele triburi irocheze şi adevăr, că fenomenele sociale trebuie să se schimbe nu numai după
australiene. Arch sau trib kabil are acelaşi caracter, este o reunire de natura elementelor compozante, ci şi după modul lor de compunere; ele
clanuri fixate sub formă de sate. Foarte probabil, a fost un moment în trebuie mai ales să fie foarte deosebite, după cum fiecare dintre
istorie în care şi curia romană, fratria ateniană era o societate de acest grupurile parţiale îşi păstrează viaţa locală ori sunt toate târâte în viaţa
feL Deasupra, ar veni societăţile formate printr-o adunare de societăţi din generală, adică cum sunt mai mult sau mai putin strâns concentrate.
speţa precedentă, adică sodetatile polisegmentare simplu compuse. Va trebui, prin urmare, să căutăm dacă, la un moment oarecare, se
Aşa este caracterul confederaţiei irocheze, al celei formate prin reunirea produce o contopire deplină a acestor segmente. Se va recunoaşte
triburilor kabile; a fost tot aşa, la origine, cu fiecare dintre cele trei triburi existenţa ei după semnul că această compoziţie originară a societăţii
primitive a căror asociaţie a dat, mai târziu, naştere la cetatea romană. S- nu mai înrâureşte organizaţia ei ao^ministrativă şi politică. Din acest
ar afla apoi sodetatile polisegmentare îndoit compuse, care rezultă din punct de vedere, cetatea se deosebeşte hotărât de triburile germanice. La
juxtapunerea sau contopirea mai multor societăţi polisegmentare simplu acestea din urmă organizarea pe temei de clanuri s-a păstrat, deşi
compuse. Aşa sunt cetatea, agregat de triburi, care sunt în ele însele ştearsă, până la capătul istoriei lor, pe când la Roma, la Atena, gentes şi
agregate de curii, care, la rândul lor, se desfac în gentes sau clanuri, şi yevt) au încetat foarte devreme să fie împărţiri politice, spre a deveni
tribul germanic cu comitatele sale, care se sub-împart în grupuri de grupări particulare.
sute, care la rândul lor au ca unitatea cea din urmă clanul devenit sat Inlăuntrul cadrelor astfel constituite, vom putea căuta să introdu-
N-avem să dezvoltăm mai mult, nici să împingem mai departe aceste cem despărţiri noi, după caractere morfologice secundare. Cu toate
câteva indicaţii, fiindcă n-ar putea fi vorba de a face aici o clasificare a acestea, pentru motive pe care le vom da mai departe, nu credem deloc cu
societăţilor. Este o problemă prea complexă pentru a putea fi tratată putinţă a depăşi cu folos diviziunile generale care au fost arătate. Pe
astfel, ca în treacăt; ea presupune, din contră, un total întreg de deasupra, n-avem să intrăm în aceste amănunte; ne ajunge să fi pus
cercetări lungi şi speciale. Am vrut numai, prin câteva exemple, să principiul clasificării, care poate fi astfel enunţat Se va începe prin a
clasifica societăţile după gradul de compoziţie pe care-1 înfătişează,
precizăm ideile şi să arătăm cum trebuie aplicat principiul metodei.
luând ca bază sodetatea perfect simplă sau cu segment unic; înlăun-
Chiar n-ar trebui să socotim ceea ce precedă ca alcătuind o clasificare
trul acestor clase, se vor deosebi varietăţi felurite după cum se produce
completa a societăţilor inferioare. Aici am simplificat întrucâtva lucrurile,
sau nu o contopte completa a segmentelor iniţiale.
pentru mai multa Kmpezime. Am presupus, într-adevăr, că fiecare tip
superior era format printr-o repetiţie de societăţi dintr-un acelaşi tip, III
anume din tipul imediat inferior. însă nu e deloc imposibil ca societăţi
de spete deosebite, inegal aşezate pe arborele genealogic al tipurilor Aceste reguli răspund implicit la o chestiune pe care cititorul şi-a
sociale, să se reunească aşa încât să formeze o speţă noua Se ştie cel puţin pus-o, poate, văzându-ne că vorbim despre speţe sociale ca şi cum ele ar
în car. este Imperiul roman, care cuprindea în sânul său popoarele cele fi fără să le fi stabilit de-a dreptul existenţa. Proba aceasta este cuprinsă
mai felurite după natura lor1. în chiar principiul metodei care a fost expusă mai sus.
Am văzut, într-adevăr, că societăţile n-ar fi decât îmbinări diferite
1) Cu toate astea, este verosimil că, în general, distanţa între societăţile componente n-ar
ale unei singure şi aceleiaşi societăţi originare. Insă un acelaşi element nu
putea fi foarte mare: altfel, n-ar putea fi între ele nici o comunitate morală.
se poate compune cu el însuşi, şi compusele care rezultă din ele nu pot la
rândul lor, să se compună între ele decât într-un număr mărginit
EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 105
104 colo de caracterele cele mai generale şi cele mai simple, nu înfăţişează
de moduri, mai cu seama când elementele componente sunt puţin nu- contururi aşa de bine definite ca în biologie1.
meroase; ceea ce este cazul segmentelor sociale. Gama îmbinărilor
posibile este deci mărginită şi, prin urmare, cele mai multe dintre ele, CAPITOLUL V
cel puţin, trebuie sa se repete. Astfel se face că exista speţe sociale.
Rămâne, de altfel, cu putinţă ca unele dintre aceste îmbinări să nu se Reguli relative la explicarea faptelor sociale
producă decât o singură data. Aceasta nu împiedică existenţa speţelor.
Se va zice numai, în cazurile de acest fel, că speţa nu are decât un in- Constituţia speţelor însă este, înainte de toate, un mijloc de a grupa
divid1. faptele spre a le uşura interpretarea; morfologia sociala este o îndru-
Sunt deci speţe sociale pentru aceeaşi cauză care face că sunt speţe în mare spre partea cu adevărat explicativă a ştiinţei. Care este metoda
biologie. Acestea, cu adevărat, sunt datorate faptului că organismele proprie a acesteia din urmă?
sunt numai îmbinări felurite ale unei singure şi aceleiaşi unităţi
anatomice. Totuşi, din acest punct de vedere, este o mare deosebire I
între cele două regnuri. La animale, într-adevăr, un factor special dă
caracterelor specifice o putere de împotrivire pe care n-o au celelalte; Cei mai mulţi sociologi cred a-şi fi dat seama de fenomene îndată
aceasta e generaţia Primele, fiindcă sunt comune la întregul şir al as- ce au făcut să se vadă la ce slujesc ele şi ce rol joacă. Se judecă ca şi
cendenţilor, sunt cu mult mai puternic înrădăcinate în organism. Ele cum ele n-ar exista decât în vederea acestui rol şi n-ar avea altă cauză
nu se lasă deci uşor vătămate de acţiunea mediilor individuale, ci se determinantă decât sentimentul, lămurit sau nelămurit, al serviciilor
păstrează identice cu ele însele, cu toată felurimea împrejurărilor ex- pe care sunt chemate să le aducă. De aceea se crede a se fi spus tot ce
terioare. Există o forţă internă care le fixează, în ciuda îndemnurilor la este nevoie spre a le face de înţeles când s-a stabilit realitatea acestor
schimbare care pot veni din afară; e forţa habitudinilor moştenite. De
aceea, ele sunt bine definite şi pot fi determinate cu precizie. în regnul 1) Redactând capitolul acesta pentru prima ediţie a acestei lucrări, n-am spus nimic de-
social, această cauză internă le lipseşte. Ele nu pot fi întărite prin spre metoda care constă în a clasifica societăţile după starea lor de civilizaţie. In mo-
naştere, pentru că nu durează decât o generaţie. Regula este, cu ade- mentul acesta, într-adevăr, nu existau clasificări de felul acesta care să fie propuse de
sociologi autorizaţi, în afară poate de aceea, vădit prea arhaică, a lui Comte. De atunci,
vărat, ca societăţile născute să fie de o altă speţă decât societăţile ge- mai multe încercări s-au făcut în direcţia aceasta, îndeosebi de Vierkandt (Die Kuhur-
neratoare, fiindcă acestea din urmă, îmbinându-se, dau naştere la orân- typen derMenschheit, în ArchivtAnthropologie, 1898), de Sutherland (Jhe Origin
duieli cu totul noi. Singură colonizarea ar putea fi comparată cu o naş- and Growth ofthe Moral Instinct) şi de Steinmetz (CkssiScation des types sociaux,
tere prin germinaţie; însă, pentru ca asimilarea să fie exactă, trebuie în Annte sodologique HI, p. 43-147). Cu toate acestea, nu ne vom opri să le discutăm,
ca grupul coloniştilor să nu se amestece cu vreo societate de o altă căci ele nu răspund problemei puse în acest capitol Se găsesc în ele clasificate nu speţe
sociale, ci, ceea ce este cu totul altceva, faze istorice. Franţa, de la originile ei, a trecut
speţă sau de o altă varietate. Atributele deosebitoare ale speţei nu pri- prin forme de civilizaţie foarte diferite; ea a început prin a fi agricolă, spre a trece apoi
mesc deci de la ereditate un prisos de forţă care să-i îngăduie a rezista la industria meseriilor şi la micul comerţ, apoi la manufactură şi, în sfârşit, la industria
variaţiilor individuale. Ci ele se schimbă şicanată nuanţe nesfârşite sub mare. Insă este imposibil să admiţi că aceeaşi individualitate colectivă ar putea să-şi
acţiunea împrejurărilor; de aceea, când vrei să le atingi, îndată ce au schimbe speţa de trei sau patru ori. O speţă trebuie să se definească prin caractere mai
fost depărtate toate variantele care le acoperă, nu rămâi adesea decât statornice. Starea economică tehnologică etc. prezintă fenomene prea nestabile şi prea
complexe spre a da baza unei clasificări. Este chiar foarte posibil ca aceeaşi civilizaţie
cu o rămăşiţă destul de nedeterminată. Această nedeterminare creste,
industriala, ştiinţifică, artistică să se poată întâlni în societăţi a căror constituţie la
fireşte, cu atât mai mult cu cât complexitatea caracterelor este mai origine este foarte deosebită. Japonia va putea să împrumute artele, industria noastră,
mare; căci, cu cât un lucru este mai complex, cu atât părţile care-1 com- chiar şi organizarea politica; ea nu va înceta să aparţină altei speţe sociale decât Franţa
pun pot forma combinaţii diferite. De aici rezulta că tipul specific, din- şi Germania. Să adăugăm că încercările acestea, deşi conduse de sociologi de vai n-au
dat decât rezultate nesigure, contestabile şi de puţin folos.
1) Nu este cazul Imperiului roman, care pare a fi fârâ pereche în istorie?
106 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 107
servicii şi s-a arătat ce trebuinţa socială satisfac. Astfel, Comte reduce tradiţii, un spirit comun etc. etc; pentru aceasta trebuie încă să urci
toată forţa progresivă a speţei omeneşti la această tendinţă fundamentală mai sus lanţul cauzelor şi efectelor, până când se găseşte un punct în
„care-1 împinge de-a dreptul pe om să îmbunătăţească mereu sub toate care acţiunea omului să se poată prinde cu rost
raporturile starea sa oarecare1", şi Spencer - la trebuinţa unei mai Ceea ce arată bine dualitatea acestor două ordine de cercetări este că
mari fericiri. în virtutea acestui principiu, el explică formarea societăţii un rapt poate exista fără să slujească la nimic, fie că n-a fost niciodată
prin foloasele care rezultă din cooperare, aşezământul guvernământului potrivit la vreun scop vital, fie că, după ce a fost util, şi-a pierdut orice
prin folosul ieşit din regularea cooperaţiei militare2, transformările prin utilitate, urmând să existe prin forţa singură a obiceiului. Sunt, într-adevăr,
care a trecut familia prin nevoia de a împăca din ce în ce mai deplin încă mai multe supravieţuiri în societate decât în organism. Sunt chiar
interesele părinţilor, ale copiilor şi ale societăţii. cazuri în care fie o practică, fie o instituţie socială îşi schimbă funcţiile
Dar această metodă amestecă două chestiuni foarte deosebite. A fără ca, cu aceasta, să-şi schimbe natura. Regula is pater est
arăta la ce este folositor un fapt nu înseamnă a explica cum s-a născut, quemjustae nuptiae declarant a rămas materialiceşte în codul nostru
nicfcum este ceea ce este. Căci întrebuinţările la care el slujeşte pre- ceea ce era în vechiul drept roman. însă, pe când atunci ea avea ca obiect
supun proprietăţile specifice care-1 caracterizează, dar nu le creează. să păzească drepturile de proprietate ale tatălui asupra copiilor ieşiţi din
Trebuinţa pe care o avem de lucruri nu poate face ca ele să fie cutare femeia legitimă, astăzi ea ocroteşte mai curând dreptul copiilor.
sau cutare şi, deci, nu această trebuinţă poate să le scoată din neant şi să Jurământul a început prin a fi un fel de probă judecătorească, spre a
le dea fiinţă. Ele-şi datorează existenţa unor cauze de un alt soi. Sen- deveni numai o formă solemnă şi impunătoare a mărturiei. Dogmele
timentul pe care-1 avem despre folosul pe care îl înfăţişează poate chiar să religioase ale creştinismului nu s-au schimbat de veacuri; dar rolul pe
ne împingă a pune la lucru aceste cauze şi să tragem din ele efectele pe care-1 joacă în societăţile noastre moderne nu mai este acelaşi ca în
care le cuprind, nu să provoace din nimic aceste efecte. Propoziţia Evul mediu. Astfel încă vorbele slujesc să exprime idei noi fără ca ţesătura
aceasta este vădită atât cât nu e vorba decât despre fenomene materiale lor să se schimbe. De altfel, este o propoziţie adevărată în sociologie, ca
sau chiar psihologice. Ea n-ar fi tăgăduită nici în sociologie dacă şi în biologie, că organul este independent de funcţie, adică, deşi
faptele sociale, din pricina extremei lor imaterialităţi, nu ne-ar părea, pe rămânând acelaşi, el poate sluji la scopuri deosebite. Aşadar, cauzele
nedrept, lipsite de orice realitate intrinsecă. Fiindcă sunt privite numai ca care-1 fac să fie sunt independente de scopurile în care slujeşte.
nişte combinaţii curat mintale, se pare că ele trebuie să se producă de la Nu înţelegem să spunem, de altminteri, că tendinţele, trebuinţele,
sine îndată ce ai ideea lor, dacă cel puţin le găseşti folositoare, însă, dorinţele oamenilor nu intervin niciodată, în chip activ, în evoluţia so-
deoarece fiecare dintre ele este o forţă, care o stăpâneşte pe a noastră, n- cială. Este sigur, din contră, că le este cu putinţă, după felul în care ele se
ar fi de ajuns, spre a-i da fiinţă, să-1 doreşti, nici să-1 vo-ieşti. Trebuie încă îndreaptă asupra condiţiilor de care atârnă un fapt, să-i grăbească sau
să fie date forţe capabile de a produce această forţă determinată, naturi să-i oprească dezvoltarea Numai, pe lângă că ele nu pot, în nici un caz, să
capabile de a produce aceasta natură specială. Numai cu aceasta condiţie facă ceva din nimic, intervenţia lor însăşi, oricare le-ar fi efectele, nu
el va fi posibil. Pentru a însufleţi spiritul de familie acolo unde este poate să se producă decât în virtutea unor cauze eficiente, într-
slăbit, nu ajunge ca toată lumea sâ-i înţeleagă foloasele; trebuie să facem adevăr, o tendinţă nu poate contribui, chiar în măsura aceasta restrânsă,
a lucra direct cauzele care singure sunt în stare să-1 producă. Pentru a la producerea unui fenomen nou decât dacă ea însăşi este nouă, fie
alcătuită pe de-a-ntregul, fie datorată vreunei transformări a unei
da unui guvernământ autoritatea care îi este necesară, nu ajunge sâ-i
tendinţe anterioare. Căci, afară numai dacă admitem o armonie
simţi nevoia; trebuie să te îndrepţi la singurele izvoare din care derivă
prestabilită cu adevărat providenţială, nu s-ar putea admite că, de la
orice autoritate, adică să alcătuieşti
origine, omul ar purta în el în stare virtuală, dar în totul gata să se deş-
45.Cours dephilos. pos.,IV, 262. tepte la chemarea împrejurărilor, toate tendinţele a căror nimereală
46.Sociologie,III, 336. trebuia să se facă simţită în şirul evoluţiei. însă o tendinţa este, şi ea,
108 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 109
sociologice

un lucru; ea nu poate deci nici să se alcătuiască, nici să se modifice prin sociale decât cu condiţia de a evolua ele însele, iar schimbările prin
aceea numai că noi socotim aceasta de folos. Este o forţă care are natura care trec nu pot fi explicate decât prin cauze care n-au nimic final.
sa proprie; pentru ca natura aceasta să fie produsă sau schimbată, nu însă ceea ce este mai convingător încă decât consideraţiile care
ajunge ca noi să găsim în aceasta vreun folos. Pentru a determina astfel preceda este chiar practica faptelor sociale. Acolo unde domneşte fina-
de schimbări, trebuie să lucreze cauze care le implică fiziceşte. De pildă, fismul, domneşte şi o contingenţă mai mult ori mai puţin mare; căci nu
noi am explicat progresele necurmate ale diviziunii muncii sociale arătând exista scopuri, şi mai putin încă mijloace, care să se impună trebuitor
că ele sunt necesare pentru ca omul să se poată păstra în condiţiile noi tuturor oamenilor, chiar când îi presupunem puşi în aceleaşi îm-
de existenţă în care se găseşte pus pe măsură ce înaintează în istorie; prejurări. Fiind dat un acelaşi mediu, fiecare individ, după felul său, se
am dat, aşadar, acestei tendinţe, numite destul de nepotrivit instinct de adaptează la el în chipul său, pe care-1 preferă oricărui altuia Unul va
conservare, un rol însemnat în explicaţia noastră. Insă, în primul rând, ea căuta să-1 schimbe spre a-1 pune în armonie cu trebuinţele sale; altuia fi
n-ar putea prin ea singură să dea seama de specializarea chiar cea mai va plăcea mai mult să se schimbe pe sine şi să-şi cumpănească do-
rudimentară. Căci ea nu poate nimic dacă condiţiile de care atârnă acest rinţele, şi, spre a ajunge la un acelaşi scop, câte căi diferite pot fi şi sunt de
fenomen nu sunt deja realizate, adică dacă diferenţele individuale n-au fapt urmate! Dacă deci ar fi adevărat că dezvoltarea istorică s-ar fece
sporit de ajuns ca urmare a nedeterminării treptate a conştiinţei comune în vederea unor scopuri limpede sau nelămurit simţite, faptele sociale ar
şi a influenţelor ereditare1. Trebuia chiar ca diviziunea muncii să fi trebui să înfăţişeze cea mai nesfârşită felurime şi orice comparaţie
început deja să existe pentru ca folosul ei să fie văzut şi trebuinţa să-i fie aproape ar trebui să fie imposibilă. Dar tocmai contrariul este
simţită; iar singura dezvoltare a deosebirilor individuale, cuprinzând o adevărat Fără îndoială, evenimentele exterioare a căror ţesătură alcă-
mai mare diversitate de gusturi şi de aptitudini, trebuia neapărat să tuieşte partea superficială a vieţii sociale se schimbă de la un popor la
producă acest prim rezultat Dar şi mai mult, nu de la sine şi fără de cauză altul Astfel însă fiecare individ îşi are istoria sa, deşi bazele organizaţiei
instinctul de conservare a dat viaţă acestei prime sămânţe de fizice şi morale sunt aceleaşi la toţi. De fapt când ai intrat cât de puţin în
specializare. Dacă el s-a îndreptat şi ne-a îndreptat pe această nouă atingere cu fenomenele sociale, eşti, din contră, mirat de regularitatea
cale este mai întâi fiindcă drumul pe care-1 urma şi ne făcea sa-1 urmăm uimitoare cu care ele se reproduc în aceleaşi împrejurări. Chiar
mai înainte s-a găsit oarecum stăvilit, fiindcă tăria mai mare a luptei,
practicile cele mai migăloase şi, în aparenţă, cele mai copilăreşti, se
datorită condensării mai mare a societăţilor, a făcut din ce în ce mai grea
repeta cu uniformitatea cea mai uimitoare. Cutare ceremonie de nuntă,
supravieţuirea indivizilor care continuau să se dedea la însărcinări
numai simbolică după cum pare, ca răpirea logodnicei, se regăseşte
generale. El a fost astfel nevoit să-şi schimbe direcţia. Pe de altă parte,
dacă el s-a întors şi a întors mai ales activitatea noastră în sensul unei întocmai pretutindeni unde există un oarecare tip familial, legat el însuşi
diviziuni a muncii mereu mai dezvoltate, aceasta numai că era şi sensul cu o întreagă organizaţie politică. Obiceiurile cele mai ciudate, precum
celei mai mici rezistenţe. Celelalte soluţii posibile erau emigrarea, lehuzia bărbaţilor, leviratul, exogamia ete., se observă la popoarele cele
sinuciderea, crima. Insă, în mijlocia cazurilor, legăturile care ne leagă mai felurite şi sunt simptomatice pentru o oarecare stare socială.
de ţara noastră, de viaţă, simpatia pe care o avem pentru semenii noştri Dreptul de a testa apare într-o fază determinată a istoriei şi, după
sunt simţiri mai puternice şi mai rezistente decât obiceiurile care ne pot restricţiile mai mult ori mai puţin însemnate care-1 mărginesc, se poate
întoarce de la o specializare mai strâmta Aşadar, acestea din urmă spune în ce moment al evoluţiei sociale te găseşti. Ar fi uşor să
trebuiau să cedeze negreşit la fiecare imbold care s-a produs. Astfel nu se înmulţim exemplele. Dar această generalitate a formelor colective ar fi
revine, nici în parte, la finalism, fiindcă ne oprim de a face un loc de neexplicat dacă cauzele finale ar avea în sociologie preponderanţa ce li
trebuinţelor omeneşti în explicările sociologice. Căci ele nu pot avea se atribuie.
înrâurire asupra evoluţiei Când deci căutăm a explica un fenomen social, trebuie să căutăm
aparte cauza eScientă care-1 produce şi funcţia pe care o îndeplineşte.
1) Division du travail, cartea II, cap. III şi IV, Ne slujim de cuvântul „funcţie" mai curând decât de cel de „scop",
110 EMILE DURKHEIM Sociologi3 - regulile metodei sociologice
111
tocmai fiindcă fenomenele sociale nu există în general în vederea re- pe care sunt chemate să le îndeplinească, ci, din contră, această funcţie
zultatelor folositoare pe care le produc. Ceea ce trebuie să determinăm e consta, cel puţin în multe cazuri, în a păstra cauza preexistentă din care
dacă există corespondenţă între faptul considerat şi trebuinţele ge- ele derivă; se va găsi deci mai uşor cea dintâi, dacă a doua este cunos-
nerale ale organismului social şi în ce constă corespondenţa aceasta, cuta deja.
fără a se preocupa de a şti dacă ea a fost intenţională sau nu. Toate Dacă însă nu trebuie să procedăm decât în al doilea rând la deter-
chestiunile acestea asupra intenţiei sunt, de altminteri, prea subiec- minarea funcţiei, ea nu încetează să fie necesară pentru ca explicarea
tive spre a putea fi tratate ştiintificeşte. fenomenului să fie completă. într-adevăr, dacă utilitatea faptului nu este
Nu numai că aceste două ordine de probleme trebuie să fie des- ceea ce-1 face să fie, trebuie îndeobşte să fie folositor spre a putea să se
părţite, ci se cuvine în general să-1 tratăm pe primul înaintea celui de-al păstreze. Căci e destul să nu slujească la nimic pentru a fi vătămător prin
doilea Acest ordin, într-adevăr, corespunde aceluia al faptelor. E natural aceasta chiar, fiindcă în acest caz el costă fără să producă nimic.
să căutăm cauza unui fenomen înainte de a încerca să-i determinăm Dacă deci generalitatea fenomenelor sociale ar avea acest caracter
efectele. Metoda aceasta este cu atât mai logică cu cât prima chestiune, o parazitar, bugetul organismului ar fi în deficit, viaţa socială ar fi cu ne-
dată dezlegată, va ajuta adesea &o rezolvăm pe a doua. într-adevăr, le- putinţă. Prin urmare, spre a da o înţelegere mulţumitoare a acesteia, e
gătura de solidaritate care uneşte cauza cu efectul are un caracter de nevoie să arătăm cum fenomenele care sunt materia ei conlucrează
reciprocitate care n-a fost îndestul de recunoscut Fără îndoială, efectul între ele în aşa chip încât să pună societatea în armonie cu ea însăşi şi cu
nu poate exista fără cauza sa, dar şi aceasta, la rândul ei, are nevoie de exteriorul. Fără îndoială, formula obişnuită, care defineşte viaţa o
efectul său. Din ea el îşi trage energia, dar k) şi restituie la nevoie şi, prin corespondenţă între mediul intern şi mediul extern, nu este decât apro-
urmare, nu poate să dispară fără ca ea să se resimtă de aceasta 1. Spre piată; cu toate acestea, ea este adevărată în general şi, deci, spre a ex-
exemplu, reacţiunea socială care alcătuieşte pedeapsa este datorată plica un fapt de ordine vitală, nu ajunge să arătăm cauza de care el
intensităţii sentimentelor colective pe care crima le jigneşte; dar, pe de atârnă, trebuie încă, cel puţin în cele mai multe cazuri, să găsim partea
altă parte, ea are ca funcţie utilă să întreţină aceste sentimente în care-i revine în stabilirea acestei armonii generale.
acelaşi grad de intensitate, căci ele n-ar întârzia să slăbească dacă
jignirile pe care le suferă n-ar fi pedepsite2. De asemenea, pe măsură ce II
mediul social devine mai complex şi mai nobil, tradiţiile, credinţele făcute După deosebirea acestor două chestiuni, ne trebuie să determi-
de-a-ntregul se zguduie, capătă ceva mai nedeterminat şi mai mlădios, năm metoda după care ele trebuie să fie rezolvate.
iar facultăţile de gândire se dezvoltă; însă aceste facultăţi însele sunt In timp ce este finalistă, metoda de explicare urmată în general de
indispensabile societăţilor şi indivizilor spre a se adapta la un mediu sociologi este esenţial psihologica Aceste două tendinţe sunt solidare
mai nobil şi mai complex3. Pe măsură ce oamenii sunt obligaţi să facă o una cu aha. într-adevăr, dacă societatea nu este decât un sistem de mij-
muncă mai intensă, produsele muncii acesteia devin mai numeroase şi de loace alcătuite de oameni pentru anumite scopuri, aceste scopuri nu
mai bună calitate; însă aceste produse mai îmbelşugate şi mai bune pot fi decât individuale; căci, înainte de societate, nu puteau să existe
sunt trebuincioase pentru a repara cheltuielile provocate de această decât indivizi. Deci de la individ pornesc ideile şi trebuinţele care au
muncă mai considerabilă4. Astfel, nici pe departe cauza fenomenelor determinat formarea societăţilor şi, dacă totul vine de la el, prin el totul
sociale nu stă într-o anticipare mintala a funcţiei trebuie să se explice în chip necesar. De altfel, nu există nimic în so-
1) N-am vrea să ridicăm aici chestiuni de filozofie generală care n-ar fi la locul lor. Să ob- cietate decât conştiinţe particulare; deci în acestea din urmă se găseşte
servăm totuşi ca, mai bine studiată, această reciprocitate a cauzei şi efectului ar putea da izvorul întregii evoluţii sociale. Prin urmare, legile sociologice nu vor
un mijioc de a împăca mecanismul ştiinţific cu finalismul implicat de existenţa şi, mai putea fi decât un corolar al legilor mai generale ale psihologiei; expli-
ales, de persistenţa vieţii. carea supremă a vieţii colective va consta în a arăta cum ea decurge
47.Division du travail social, cartea II, cap. II, mai ales p. 105 si urm.
48.Division du travail social, 52-53. din natura omenească în general, fie că este dedusa de-a dreptul şi âră
49.Division du travail social, 301 şi urm. observaţie prealabilă, fie că este legată de ea după ce-am observat-o.
EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice
113
112 însă cel dintâi nu poate avea influenţă asupra societăţii decât
Termenii aceştia sunt aproape textual aceia de care se slujeşte prin cel de-al doilea, care se găseşte a fi astfel motorul esenţial al
Auguste Comte spre a caracteriza metoda sa. „Fiindcă - zice el - feno- evoluţiei sociale. Dacă societatea se formează, aceasta este spre a
menul social, conceput în totalitate, nu este la urmă decât o simplă îngădui individului să-şi realizeze natura sa, iar toate transformările
dezvoltare a omenirii, fără nici o creare de facultăţi oarecare, aşa cum prin care ea a trecut n-au alt scop decât să facă această realizare mai
am stabilit mai sus, toate dispoziţiile efective pe care observaţia socio- uşoară şi mai deplină. In virtutea acestui principiu, înainte de a
logica va putea să le dezvăluie treptat vor trebui deci să se regăsească proceda la vreo cercetare asupra organizaţiei sociale, Spencer a socotit
cel puţin ca germene în acest tip primordial pe care biologia 1-a con- că trebuie să consacre aproape tot volumul întâi din Principii de
struit dinainte pentru sociologie1". Anume, după el, faptul dominator al sociologie studiului omului primitiv fizic, emoţional şi intelectual.
vieţii sociale este progresul şi, pe de altă parte, progresul atârnă de un „Ştiinţa sociologiei - spune el-, pleacă de la unităţile sociale, supuse la
factor numai psihic, adică tendinţa care îl împinge pe om sa dezvolte condiţiile pe care le-am văzut, constituite fiziceşte, emoţional şi
dinjce în ce mai mult natura sa. Faptele sociale ar deriva chiar aşa de intelectual şi în stăpânirea unor idei câştigate de timpuriu şi a
imediat din natura omeneasca ca în primele faze ale istoriei, ele s-ar putea sentimentelor corespunzătoare"1. Iar în doua dintre aceste sentimente,
teama de cei vii şi teama de morţi, el găseşte originea guvernării politice
direct deduce din ea, fără a mai fi nevoie să recurgem k observaţie2. E
şi a guvernării religioase2. El admite, e drept, că, o dată formată,
drept că, după mărturisirea lui Comte, e cu neputinţă să aplici această societatea reacţionează asupra indivizilor3. Nu urmează însă că ea ar
metodă deductivă la perioadele mai înaintate ale evoluţiei Numai că avea puterea să producă direct cel mai mic fapt social; ea n-are
imposibilitatea aceasta este curat practică. Ea tine de aceea că distanţa eficacitate cauzală din acest punct de vedere decât prin mijlocirea
dintre punctul de plecare şi punctul de ajungere devine prea schimbărilor pe care le determină la individ. Deci totdeauna totul
considerabilă pentru ca spiritul omenesc, dacă ar încerca s-o străbată decurge din natura omenească, fie primitivă, fie derivată De altminteri,
fără călăuză, să nu fie în pericol de a se rătăci3. Insă raportul între legile această acţiune pe care corpul social o exercită asupra membrilor săi nu
fundamentale ale naturii omeneşti şi rezultatele din urmă ale progre- poate avea nimic specific, fiindcă scopurile politice nu sunt nimic în
sului nu încetează de a fi analitic. Formele cele mai complexe ale civi- sine, ci o simplă expresie rezumată a scopurilor individuale4. Ea nu
lizaţiei nu sunt decât viaţa sufletească dezvoltată. De aceea, chiar atunci poate fi deci decât un fel de întoarcere a activităţii private asupra ei
când teoriile psihologice nu pot ajunge ca premise la raţionamentul so- înseşi. Mai ales, nu se vede în ce poate consta ea în societăţile
ciologic, ele sunt piatra de încercare care singură îngăduie să simţim industriale, care au tocmai ca scop să redea pe individ lui însuşi şi im-
trăinicia propoziţiilor stabilite inductiv. „Nici o lege de succesiune so- boldurilor sale naturale, desfăcându-1 de orice constrângere socială.
cială - zice Comte -, arătată chiar cu toată autoritatea posibilă prin me- Principiul acesta nu este numai la temelia acestor mari doctrine de
toda istorică, nu va trebui să fie admisă la urma urmei decât după ce a sociologie generală; el inspiră, deopotrivă, foarte multe teorii particu-
fost legată în chip raţional, de altfel direct sau indirect, totdeauna însă lare. Astfel se explică obişnuit organizaţia domestică prin sentimentele
netăgăduit, cu teoria pozitivă a naturii omeneşti"4. Aşadar, psihologia va pe care le au părintii pentru copiii lor şi aceştia pentru cei dintâi; institu-
avea mereu ultimul cuvânt ţia căsătoriei, prin foloasele pe care le înfăţişează pentru soţi şi urmaşii
Tot aşa este şi metoda urmată de Spencer. După el, într-adevăr, cei lor; pedeapsa, prin mânia pe care o determină la individ orice jignire
gravă a intereselor sale. Toată viaţa economică, aşa cum o concep şi
doi factori primari ai fenomenelor sociale sunt mediul cosmic şi con-
55.Op. cit, 1,583.
stituţia fizica şi morală a individului5.
56.Ibid., 582.
50.Cours dephibs. pos., IV, 333, 57.Ibid., 18.
51.Cours de philos. pos., IV, 345. 58.„Societatea există spre folosul membrilor săi, membrii nu există spre folosul societăţii...;
52.Ibid., 346. drepturile corpului politic nu sunt nimic ele însele, ele nu devin ce%ra decât cu condiţia
53.Cours dephibs. pos., 335. să întrupeze drepturile indivizilor care-1 compun", (op. cit, II, 20).
54.Principes de sociologie, 1,14-15.
114 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 115
o explică economiştii, mai cu seamă cei din şcoala ortodoxă, este, la Dar, se va spune, fiindcă singurele elemente din care e formată so-
urma urmei, atârnată de acest factor curat individual, dorinţa bogăţiei. cietatea sunt indivizii, originea primă a fenomenelor sociologice nu
Este vorba despre morală? Se face din datoriile individului către el însuşi poate fi decât psihologica. Judecând astfel, se poate tot aşa de uşor
baza eticii. Despre religie? Se vede în ea un produs al impresiilor pe care stabili că fenomenele biologice se explică analitic prin fenomenele
marile forţe ale naturii sau unele personalităţi deosebite le deşteaptă în anorganice, într-adevăr, e foarte sigur că nu sunt în celula vie decât mo-
om etc. etc. lecule de materie brută. Numai că ele sunt asociate acolo, şi această
O asemenea metodă însă nu este aplicabilă la fenomenele sociologice asociaţie este pricina acestor fenomene noi care caracterizează viaţa şi a
decât cu condiţia de a le denatura. Ajunge, spre a avea probă de aceasta, căror sămânţă chiar e cu neputinţă s-o regăsim în vreunul dintre ele-
să ne gândim la definiţia pe care le-am dat-o. Fiindcă caracteristica lor mentele asociate. Adică un tot nu este identic cu suma părţilor sale, el
esenţială constă în puterea pe care o au de a exercita, din afară, o apăsare este altceva, şi proprietăţile lui diferă de acelea pe care le înfăţişează
asupra conştiinţelor individuale, înseamnă că ele nu derivă din-acestea părţile din care este compus. Asociaţia nu este, cum s-a crezut uneori, un
şi că, prin urmare, sociologia nu este un corolar al psihologiei. Căci fenomen prin sine nerodnic, care constă numai în a pune în raporturi
puterea aceasta de constrângere face mărturia că ele exprimă o natură exterioare fapte câştigate şi proprietăţi constituite. Nu este ea, din
deosebită de a noastră, deoarece nu pătrund în noi decât cu forţa sau, contră, izvorul tuturor noutăţilor care s-au produs treptat în cursul evo-
cel puţin, apăsând asupra noastră cu o greutate mai mare sau mai mica. luţiei generale a lucrurilor? Ce deosebiri sunt între organismele infe-
Dacă viaţa socială n-ar fi decât o prelungire a fiinţei individuale, n-am rioare şi celelalte, între vieţuitoarea organizată şi simpla plastidă, între
vedea-o astfel întorcându-se spre izvorul ei şi nă-vălindu-1 cu putere.
aceasta şi moleculele anorganice care-o compun, dacă nu deosebiri de
Fiindcă autoritatea în faţa căreia se înclină individul când lucrează, simte
asociaţie? Toate aceste fiinţe, în ultimă analiză, se rezolvă în elemente de
sau gândeşte în chip social îl stăpâneşte în aşa grad, înseamnă că ea este
aceeaşi natură; dar aceste elemente sunt, aici, juxtapuse, acolo, asociate;
un produs de forţe care-1 depăşesc şi despre care n-ar putea, prin urmare,
aici, asociate într-un chip, acolo, într-altuL Eşti chiar în drept să te întrebi
să dea socoteală. Nu de la el poate veni acest imbold exterior pe care el
îl suferă; nici, aşadar, ce se petrece în el nu poate să explice. E drept că dacă această lege nu pătrunde până în lumea minerala şi dacă deosebirile
noi nu suntem incapabili de a ne constrânge pe noi înşine; noi putem să care despart corpurile neorganizate n-au aceeaşi origine. în virtutea
înfrânăm tendinţele noastre, obiceiurile noastre, instinctele noastre, acestui principiu, societatea nu este o simplă sumă de indivizi, ci sistemul
chiar şi sa le oprim dezvoltarea printr-un act de inhibiţie. Dar mişcările format prin asociaţia lor reprezintă o realitate specifică care are caracterele
inhibitive n-ar putea fi contopite cu cele care alcătuiesc constrângerea sale proprii. Fără îndoială, nu se poate produce nimic colectiv dacă nu
socială. Procesul celor dintâi este centrifug; acela al celor de-al doilea, sunt date conştiinţe particulare; dar aceasta condiţie necesară nu e de
centripet Unele se elaborează în conştiinţa individuală şi caută apoi să se ajuns. Mai trebuie ca aceste conştiinţe să fie asociate, combinate şi
exteriorizeze; altele sunt mai întâi exterioare individului, pe care tind apoi combinate într-un chip oarecare; din această combinare rezulta viaţa
să-1 formeze din afară, după chipul lor. Inhibiţia este chiar, dacă vrem, sociala şi, deci, această combinare o explică. Adunându-se, pătrunzându-
mijlocul prin care constrângerea socială produce efectele sale psihice; ea se, contopindu-se, sufletele individuale dau naştere la o fiinţă, psihică
nu este această constrângere. dacă vrem, dar care constituie o individualitate psihică de un soi nou1.
Insă, îndepărtând individul, nu rămâne decât societatea; deci în na- Deci în natura acestei individualităţi, nu
tura societăţii însăşi trebuie să căutam explicarea vietii sociale. Se pri- 1) Iată în ce înţeles şi pentru care motive se poate şi trebuie să vorbim de o conştiinţă co-
cepe, într-adevăr, că, deoarece ea îl depăşeşte nesfârşit pe individ în lectivă deosebită de conştiinţele individuale. Spre a îndreptăţi această deosebire, nu
timp ca şi în spaţiu, este în stare a-i impune modurile de a lucra şi de a este nevoie să o ipostaziem pe prima; ea este ceva special şi trebuie numită cu un termen
gândi consfinţite cu autoritatea sa. Această apăsare, care este semnul special, numai fiindcă stările care o alcătuiesc diferă specific de cele care constituie
conştiinţele particulare. Specificitatea aceasta le vine din aceea că ele nu sunt formate din
deosebitor al faptelor sociale, este exercitată de toţi asupra fiecăruia. aceleaşi elemente. Unele, într-adevăr, rezultă din natura fiinţei urganico-psihice
116 EMILE Sociologia - regulile metodei sociologice 117
DURKHEIM

în aceea a unităţilor componente, trebuie să căutam cauzele apropiate şi fost un moment în care indivizii ar fi deliberat într-adevăr spre a şti
determinante ale faptelor care se produc în ea. Grupul gândeşte, dacă ar intra sau nu în viaţa colectivă, şi în aceasta mai curând decât în
simte, lucrează cu totul altfel decât ar face membrii săi, dacă ar fi izolaţi. aceea. Pentru ca chestiunea să se poată pune, ar trebui deci sa ne
Dacă deci plecăm de la aceştia din urmă, nu vom putea înţelege nimic întoarcem până la primele izvoare ale oricărei societăţi. Dar soluţiile,
din ceea ce se petrece în grup. Intr-un cuvânt, este între psihologie şi întotdeauna îndoioase, ce se pot aduce la asemenea probleme, n-ar
sociologie aceeaşi întrerupere ca între biologie şi ştiinţele fiaco- putea în nici un caz atinge metoda după care trebuie tratate faptele
chimice. Prin urmare, ori de câte ori un fenomen social este de-a dreptul date în istorie. N-avem deci să le discutam.
explicat printr-un fenomen psihic, putem fi asiguraţi că explicarea e Ar fi însă o neînţelegere ciudată a gândului nostru dacă, din cele
greşită. de mai înainte, s-ar trage încheierea aceasta că sociologia, după noi,
Se va răspunde poate că, dacă societatea o dată formată este, într- trebuie sau chiar poate face abstracţie de om şi de facultăţile sale. E
adevăr, cauza apropiată a fenomenelor sociale, cauzele care i-au provocat limpede, din contră, că însuşirile generale ale naturii omeneşti intră în
formarea sunt de natură psihologică. Se admite că, o dată ce indivizii munca de elaborare din care rezultă viaţa sociala. Numai că nu ele o
sunt asociaţi, asociaţia lor poate produce o viaţă nouă, dar se pretinde provoacă şi nici nu-i dau forma sa specială; ele o fac numai posibilă.
că ea nu se poate petrece decât pentru motive individuale. Insă, în Reprezentările, emoţiile, tendinţele colective n-au drept cauze produ-
realitate, oricât de departe te întorci în istorie, faptul asociaţiei este cel mai cătoare unele stări ale conştiinţei particularilor, ci condiţiile în care se
obligatoriu dintre toate; căci el este izvorul tuturor celorlalte obligaţii. Ca găseşte corpul social în totalul său. Fără îndoială, ele nu se pot realiza
urmare a naşterii mele, eu sunt legat obligatoriu de un popor anumit Se decât dacă naturile individuale nu le sunt potrivnice; dar acestea nu
zice ca, mai pe urmă, o dată adult, consimt la această obligaţie prin aceea sunt decât materia nedeterminată pe care factorul social o determină şi
numai că urmez să trăiesc în ţara mea Dar ce importă? Această o transforma. Contribuţia lor constă numai în stări foarte generale, în
consimţire nu-i ridică caracterul său poruncitor. O apăsare primită şi predispoziţii vagi şi, prin urmare, plastice, care, prin ele însele, n-ar
suferită de bunăvoie nu încetează de a fi o apăsare. De altfel, care poate putea lua formele definite şi complexe ce caracterizează fenomenele
fi înţelesul unei astfel de adeziuni? Mai'întâi, ea este silita, căci în sociale, dacă alţi agenţi n-ar interveni.
Ce prăpastie, de pildă, între simţirile pe care le încearcă omul în faţa
nesfârşita majoritate a cazurilor ne este materialiceşte şi moraliceşte
unor forţe superioare lui şi aşezământul religios cu credinţele sale,
imposibil de a lepăda naţionalitatea noastră; o astfel de schimbare trece
practicile sale aşa de înmulţite şi aşa de complicate, cu organizaţia sa
chiar îndeobşte ca o apostazie. Apoi, ea nu poate privi trecutul care n-a materială şi morala; între condiţiile psihice ale simpatiei pe care o simt
putut fi consimţit şi care, totuşi, determină prezentul: eu n-am vrut două fiinţe de acelaşi sânge una pentru alta1 şi acest total stufos de reguli
educaţia pe care am primit-o; dar ea, mai mult decât orice altă cauză, mă juridice şi morale care determină structura familiei, raprturile persoanelor
ţintuieşte de pământul natal In sfârşit, ea n-ar putea avea valoare morală între ele, ale lucrurilor cu persoanele etc.! Am văzut că, chiar când
pentru viitor, în măsura în care el este necunoscut Eu nu cunosc chiar societatea se reduce la o mulţime neorganizată, sentimentele colective
toate datoriile care pot să-mi revină într-o zi saualta în calitatea mea de ce se formează acolo pot nu numai să nu se asemene, ci să fie opuse
cetăţean; cum aş putea să le primesc dinainte? însă tot ce este obligatoriu, mijlociei sentimentelor individuale. Cu cât mai mare trebuie să fie
am arătat-o, îşi are izvorul în afara individului. Atâta deci cât nu ieşim depărtarea când înrâurirea pe care o suferă individul este aceea a unei
din istorie, faptul asociaţiei prezintă acelaşi caracter ca şi celelalte şi, prin societăţi regulate, în care la acţiunea contemporanilor se adaugă aceea
urmare, se explică în acelaşi chip. Pe de altă parte, fiindcă toate a generaţiilor anterioare şi a tradiţiei! 0 explicare curat psihologică a
societăţile sunt născute dintr-alte societăţi fără întrerupere, putem fi faptelor sociale nu poate să nu scape tot ce ele au ca specific, adică
asiguraţi că, în tot mersul evoluţiei sociale, n-a social.
luate izolat, altele - din combinarea mai multor fiinţe de acest gen. Rezultatele nu pot 1) Dacă totuşi ea există înainte de orice viaţă socială. V. asupra acestui punct Espmas,
deci să nu difere, fiindcă componentele diferă în acest grad. Definiţia noastră a faptului Societes animales, ATA.
social nu făcea, de altfel, decât să arate într-alt chip linia aceasta de despărţire.
118 EMILE Sociologia - regulile metodei sociologice
119
DURKHEIM
Ceea ce a ascuns ochilor atâtor sociologi insuficienţa acestei metode observă pretutindeni. Amănuntele probelor judiciare, ale ceremoniilor
este că, luând efectul drept cauză, nu s-a întâmplat foarte des să nupţiale sunt aceleaşi la popoarele cele mai deosebite din punct de vedere
găsească ca condiţii determinante ale fenomenelor sociale unele stări etnic. Dacă este astfel, înseamnă că contribuţia psihică este prea
psihice, relativ definite şi speciale, care însă în fapt le sunt urmarea generală spre a predetermina mersul fenomenelor sociale. Deoarece
Astfel s-a socotit ca înnăscut omului un oarecare sentiment de religio- nu cuprinde o formă socială mai curând decât alta, ea nu poate să explice
zitate, un oarecare minimum de gelozie sexuală, de pietate filială, de nici una Sunt, e drept, mai multe fapte care de obicei se atribuie influenţei
iubire părintească etc., şi prin aceasta s-a căutat să se explice religia, rasei. Astfel, mai cu seamă, se explică cum dezvoltarea literaturii şi
căsătoria, familia Istoria arată însă că aceste înclinaţii, departe de a fi artelor a fost aşa de repede şi de intensă la Atena, aşa de înceată şi de
inerente naturii omeneşti, sau lipsesc cu totul într-unele împrejurări mediocră la Roma Dar această interpretare a faptelor, cu toate că e
sociale, sau de la o societate la alta înfăţişează asemenea schimbări încât clasică, n-a fost niciodată demonstrată metodic; ea pare chiar a-şi trage
rămăşiţa ce se obţine înlăturând toate aceste diferente, şi care singură toată autoritatea sa numai din tradiţie. Nu s-a căutat chiar dacă o
poate fi socotită ca de origine psihologică, se reduce la ceva vag şi explicare sociologică a aceloraşi fenomene n-ar fi posibilă, şi suntem
schematic, care lasă la o depărtare nesfârşită faptele pe care e vorba să le încredinţaţi că ea ar putea fi încercată cu succes. La urma urmei,
explicăm. Aşadar, sentimentele acestea rezultă din organizarea când se raportează cu această iuţeală la facultăţi estetice congenitale
colectivă, departe de a fi baza ei. Chiar nu este deloc dovedit că ten- caracterul artistic al civilizaţiei ateniene, se urmează aproape cum făcea
dinţa spre sociabilitate ar fi fost, de la origine, un instinct congenital al Evul mediu când explica focul prin flogistic şi efectele opiului şrin
neamului omenesc. Este mult mai natural de a vedea în ea un produs al virtutea lui dormitivă.
vieţii sociale, care s-a organizat cu încetul în noi; căci e un fapt de In sfârşit dacă într-adevăr evoluţia socială ar avea originea sa în con-
observaţie că animalele sunt sociabile sau nu după cum dispoziţiile stituţia psihologică a omului, nu se vede cum ar fi putut să se producă.
aşezărilor lor le silesc la viaţa comună sau le depărtează de ea Şi încă Căci atunci ar trebui să admitem că ea are ca motiv vreo pârghie inte-
trebuie să adăugăm că, chiar între aceste înclinaţii mai determinate şi rioară firii omeneşti. Care ar putea însă să fie această pârghie? Ar fi
realitatea socială, distanţa rămâne considerabilă.
oare acest soi de instinct de care vorbeşte Comte şi care ă împinge pe om
Există, de altminteri, un mijloc de a izola aproape deplin factorul psi-
saşi realizeze din ce în ce mai mult natura sa? înseamnă însă a răspunde
hologic, în aşa fel încât să putem preciza întinderea acţiunii sale, anume de
la chestiune prin chestiune şi a explica progresul printr-o tendinţă
a căuta în ce chip rasa înrâureşte evoluţia sociala. într-adevăr, caracterele
înnăscută către progres, adevărată entitate metafizică a cărei fiinţă, de
etnice sunt de ordin organico-psihic. Viaţa socială trebuie deci să se
schimbe când ele se schimbă, dacă fenomenele psihologice au asupra altminteri, nimic nu o dovedeşte; căci spetele animale, chiar a cele mai
societăţii eficacitatea cauzală ce li se atribuie. Dar noi nu cunoaştem nici ridicate, nu sunt nicidecum muncite de trebuinţa de a progresa şi, chiar
un fenomen social care să fie pus sub atârnarea netăgăduită a rasei. printre societăţile omeneşti, sunt multe care se găsesc bine rămânând
Negreşit, n-am putea să dăm acestei propoziţii valoarea unei legi; mereu pe loc. Ar fi oare, cum pare a crede Spencer, trebuinţa unei
putem cel puţin s-o afirmăm ca un fapt constant al practicii noastre. fericiri mai mari, pe care formele din ce în ce mai complexe ale
Formele de organizare cele mai felurite se întâlnesc în societăţi de civilizaţiei ar fi menite so realizeze din ce în ce mai desăvârşit'1 Ar trebui
aceeaşi rasă, în timp ce asemănări izbitoare se observă între societăţi de atunci să stabilim că fericirea creşte cu civilizaţia, şi am arătat într-altă
rase deosebite. Cetatea a existat la fenicieni, ca şi la romani şi greci; parte toate greutăţile pe care le ridică această ipoteză1. Dar şi mai mult;
o găsim pe cale de formaţie la kabili. Familia patriarhală era aproape chiar atunci când unul ori altul dintre aceste două postulate ar trebui să
tot aşa de dezvoltată la ebrei ca şi la induşi, dar ea nu se regăseşte la fie admis, dezvoltarea istorică n-ar fi făcută prin aceasta inteligibilă;
slavi, care sunt totuşi de rasă ariană. în schimb, tipul familial ce se căci explicarea care ar rezulta de aici ar fi curat
întâlneşte la ei există şi la arabi. Familia maternă şi clanul se 1) Dmsion du travail social, c. II, cap. I.
EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice
120 121
finalistă, şi am arătat mai sus că faptele sociale, ca şi toate fenomenele generis de fapte psihice. însă, pe deasupra, elaborarea aceasta
naturale, nu sunt explicate prin aceea numai că s-a dovedit că ele slujesc însăşi nu este fără analogii cu aceea care se produce în fiecare
vreunui scop. Chiar când s-a arătat că organizaţiile sociale din ce în ce conştiinţa individuală şi care transformă treptat elementele primare
mai savante care s-au urmat în cursul istoriei au avut ca efect să (senzaţii, reflexe, instincte) din care ea e alcătuita la început. Nu pe
satisfacă mereu mai mult cutare sau cutare dintre înclinaţiile noastre nedrept s-a putut spune despre ai că era el însuşi o societate, cu
fundamentale, nu mi s-a dat şi înţelegerea cum s-au produs ele. Faptul că acelaşi titlu ca şi organismul, deşi în alt chip, iar de multă vreme
ele erau folositoare nu ne învaţă ce le-a făcut să fie. Atunci chiar când s-ar psihologii au arătat toată însemnătatea factorujui asociaţie pentru
explica cum am ajuns să le închipuim, să le facem dinainte un fel de plan explicarea vieţii spiritului. O cultură psihologică, mai mult încă decât
aşa încât să ne înfăţişăm serviciile pe care puteam să le aşteptăm de aici - o cultură biologică, alcătuieşte deci pentru sociolog o propedeutică
şi problema încă este grea -, dorinţele al căror obiect puţeau fi astfel necesară; dar ea nu-i va fi folositoare decât cu condiţia ca el să se
n-aveau puterea să le scoată din nimic. într-un cuvânt, fiind admis că ele desfacă de ea după ce a primit-o şi să o depăşească întregind-o printr-
sunt mijloacele necesare spre a ajunge scopul urmărit, chestiunea o cultură special sociologică. Trebuie ca el să renunţe a face din
rămâne întreagă de tot Cum, adică din ce şi prin ce aceste mijloace au psihologie, oarecum, centrul operaţiilor sale, punctul de unde trebuie
fost astfel constituite? să plece şi unde trebuie să-1 readucă plimbările pe care el le încearcă
Ajungem deci la regula următoare: Cauza determinantă a unui fapt în lumea socială, şi să se aşeze în inima chiar a faptelor sociale, spre a
social trebuie să £e căutată printre faptele sociale antecedente, iar nu te observa în faţă şi fără mijlocitor, necerând ştiinţei individului decât
printre stările conştiinţei individuale. Pe de altă parte, se pricepe uşor o pregătire generală şi, la nevoie, sugestii folositoare1.
că tot ceea ce precedă se aplică la determinarea funcţiei, tot aşa de bine
ca şi la aceea a cauzei. Funcţia unui fapt social nu poate să fie decât so- III
cială, adică ea constă în producerea de efecte folositoare din punct de
vedere social Fără îndoială, se poate face şi se întâmplă într-adevăr ca, Deoarece faptele de morfologie socială sunt de acelaşi fel cu fe-
nomenele fiziologice, ele trebuie să se explice după aceeaşi regulă
printr-un ecou, el să slujească şi individului. Dar acest rezultat fericit
pe care am enunţat-o mai sus. Cu toate acestea, din tot ce precedă re-
nu este pricina sa imediată de a fi. Putem deci întregi propoziţia pre-
zultă că ele joacă în viaţa colectivă şi, deci, în explicările sociologice un
cedentă zicând: Funcţia unui fapt social trebuie totdeauna căutată în rol precumpănitor.
raportul pe care-1 susţine cu vreun scop social. într-adevăr, dacă condiţia determinantă a fenomenelor sociale con-
Fiindcă sociologii n-au recunoscut adesea această regula şi au pri-
stă, după cum am arătat, în faptul chiar al asociaţiei, ele trebuie să
vit fenomenele sociale dintr-un punct de vedere prea psihologic, teo-
riile lor par multor minţi prea nelămurite, prea nesigure, prea depărtate 1) Fenomenele psihice nu pot avea urmări sociale decât când sunt aşa de strâns unite cu
de natura specială a lucrurilor pe care ei aed că le explică. Istoricul, fenomenele sociale, încât acţiunea unora şi a altora este necesar amestecată. Este cazul
a anumite lapte socio-psihice. Aşa, un iincţionar este o forţă socială, dar este totodată şi
mai ales, care trăieşte în intimitatea realităţii sociale, nu poate să nu un individ. Rezultă de aici că el se poate sluji de energia socială pe care o deţine, într-un
simtă cu tărie cum aceste interpretări prea generale sunt neputincioase sens determinat de natura sa individuală, iar prin aceea el poate avea o influenţă asupra
în prinderea faptelor, iar aceasta, fără îndoială, a produs în parte neîn- constituţiei societăţii. Ceea ce se întâmplă cu oamenii de stat şi, mai îndeobşte, cu oa-
crederea pe care istoria a mărturisit-o adesea sociologiei. Nu înseamnă, menii de geniu. Aceştia, atunci chiar când nu împlinesc o funcţie socială, trag din
sentimentele colective al căror obiect sunt o autoritate care este şi ea o forţă socială
desigur, că studiul faptelor psihice n-ar fi indispensabil sociologului. şi pe care o pot pune, oarecum, în slujba unor idei personale. Se vede însă că aceste
Dacă viaţa colectivă nu derivă din viaţa individuală, una şi alta sunt în cazuri sunt datorate unor accidente individuale şi, prin urmare, n-ar putea sa atingă
strânse raporturi; dacă cea de-a doua nu o poate explică pe prima, ea trăsăturile constitutive ale speţei sociale, care singură e obiect de ştiinţă. Restricţia la
poate, cel puţin, să-i uşureze explicarea. Mai întâi, cum am arătat, este principiul enunţat mai sus nu e deci de mare importanţă pentru sociolog.
de netăgăduit că faptele sociale sunt produse printr-o elaborare sui
122 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice
123
varieze o dată cu formele acestei asociaţii, adică după chipurile în care participa prin aceasta la aceeaşi existenţă colectiva. Afacerile care se
sunt grupate părţile constituante ale societăţii. Fiindcă, pe de altă parte, leagă pe deasupra graniţelor care despart popoarele nu fac ca aceste
totalul determinat pe care-1 formează, prin reunirea lor, elementele de graniţe să nu existe. Insă viaţa comună nu poate fi atinsă decât de nu-
orice natură care intră în compoziţia unei societăţi, îi alcătuieşte mediul mărul acelora care colaborează la ea în chip eficace. Deci ceea ce ex-
intern, precum totalul elementelor anatomice, cu felul cum sunt ele primă cât mai bine densitatea dinamică a unui popor este gradul de
aşezate în spaţiu, alcătuieşte mediul intern al organismelor, se va putea coalescenţa a segmentelor sociale. Căci, dacă fiecare agregat parţial
zice: Originea primă a oricărui proces social de oarecare însemnătate formează un tot, o individualitate aparte, despărţită de altele printr-o
trebuie să Se căutată în constituţia mediului social intern. barieră, aceasta vine de acolo că acţiunea membrilor săi, în genere,
Chiar este cu putinţă să precizăm mai mult într-adevăr, elementele rămâne localizată acolo; dacă, din contră, aceste societăţi parţiale sunt
care compun acest mediu sunt de două feluri: sunt lucrurile şi persoa- toate contopite în sânul societăţii totale sau tind să se contopească în
nele. Printre lucruri trebuie să înţelegem, pe lângă obiectele materi- ea, e fiindcă în aceeaşi măsură cercul vieţii sociale s-a întins.
alecare sunt încorporate la societate, produsele activităţii sociale an- Cât despre densitatea materială - dacă, cel puţin, se înţelege prin ea
terioare, dreptul constituit, obiceiurile stabilite, monumentele literare, nu numai numărul locuitorilor pe unitate de suprafaţă, ci dezvoltarea
artistice etc. Dar e vădit că nici de la unele şi nici de la altele nu poate căilor de comunicaţie şi de transmitere -, ea merge, de obicei, cu acelaşi
veni imboldul care hotărăşte transformările sociale; căci ele nu ascund pas ca şi densitatea dinamică şi, în general poate sluji să o măsoare. Căci,
nici o putere motrice. Desigur, se cuvine să ţinem socoteala de ele în dacă feluritele părţi ale populaţiei caută să se apropie, este neapărat ca ele
explicările încercate. Ele apasă, e drept, cu oarecare greutate asupra să-şi deschidă căi care îngăduie această apropiere şi, pe de altă parte,
evoluţiei sociale, a cărei iuţeală şi direcţie chiar se schimbă după ceea ce legături nu se pot stabili între puncte depărtate ale masei sociale decât
sunt ele; dar ele n-au nimic din ce este trebuincios spre a o pune în dacă această distanţă nu este o piedică, adică este, în fapt, desfiinţată Cu
mişcare. Ele sunt materia la care se aplică forţele vii ale societăţii, însă nu toate acestea, sunt excepţii1, şi te-ai expune la greşeli serioase dacă ai
desprind prin ele însele nici o forţă vie. Rămâne deci, ca factor activ, judeca totdeauna despre concentrarea morală a unei societăţi după
mediul omenesc propriu-zis. gradul de concentrare materială pe care ea îl înfăţişează. Drumurile, căile
Sforţarea de căpetenie a sociologului va trebui deci să tindă a des- ferate etc. pot sluji la mişcarea afacerilor mai mult decât la contopirea
coperi proprietăţile deosebite ale acestui mediu care sunt în stare să populaţiilor, pe care nu le exprimă atunci decât foarte imperfect Este
exercite o acţiune asupra mersului fenomenelor sociale. Până acum, am cazul Angliei, a cărei densitate materială este superioară celei a Franţei şi
găsit două şiruri de caractere care răspund într-un chip deosebit la în care, totuşi, coalescenţa segmentelor este mult mai puţin înaintată,
această condiţie; este numărul unităţilor sociale sau, cum am zis, de cum o dovedeşte dăinuirea spiritului local şi a vieţii regionale.
asemeni, volumul societăţii şi gradul de concentrare al masei, sau ceea ce Am arătat aiurea cum orice creştere în volum şi în densitatea dina-
am numit densitatea dinamică. Prin acest cuvânt din urmă trebuie să mică a societăţilor, făcând viaţa socială mai intensă, întinzând orizontul pe
înţelegem nu restrângerea curat materială a agregatului, care nu poate care fiecare individ îl cuprinde prin gândirea sa şi-1 umple cu acţiunea sa,
avea efect dacă indivizii ori, mai curând, grupele de indivizi rămân schimbă adânc condiţiile fundamentale ale existenţei colective. N-avem
despărţite prin goluri morale, ci restrângerea morală pentru care cea să ne întoarcem asupra aplicării acestui principiu pe care am făcut-o
dinainte nu este decât ajutătoarea şi, destul de general, urmarea. atunci. Să adăugăm numai că el ne-a slujit nu doar să tratam
Densitatea dinamică poate să se definească, la volum egal, în funcţie de 1) N-am avut dreptate, în Division du travail, să prezentăm prea mult densitatea materială ca
numărul indivizilor care sunt de fapt în relaţii nu numai comerciale, ci expresie exactă a densităţii dinamice. Totuşi, substituirea primei celei de-a doua este
absolut legitimă pentru tot ce priveşte efectele economice ale acesteia, de pilda
morale; adică, care nu numai schimbă servicii sau îşi fac concurenţă, ci diviziunea muncii ca fapt curat economic.
trăiesc o viaţă comună. Căci, fiindcă raporturile numai economice îi
lasă pe oameni în afară unii de alţii, pot fi unele foarte strânse fără a
124 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 125
sociologice
chestiunea încă prea generală care făcea obiectul acestui studiu, ci într-adevăr, îndepărtând aceasta ordine de cauze, nu există condiţii
multe alte probleme mai speciale, şi că am putut astfel să-i verificăm concomitente de care ar putea să atârne fenomenele sociale; căci, dacă
exactitatea printr-un număr deja respectabil de experienţe. Cu toate mediul social extern, adică cel care e format de societăţile ambiante,
acestea, e departe ca noi să credem a fi găsit toate particularităţile me- este capabil de a avea vreo acţiune, aceasta este numai asupra funcţiilor
diului social care sunt în stare să joace un rol în explicarea faptelor care au ca obiect atacul şi apărarea şi, mai mult, el nu poate să-şi facă
sociale. Tot ce putem spune e că sunt singurele pe care le-am băgat de influenţa simţită decât prin mijlocirea mediului social intern. Princi-
seamă şi că n-am fost aduşi să căutăm altele. palele cauze ale dezvoltării istorice nu s-ar găsi deci printre cele drcum-
Insă acest soi de preponderenţă pe care i-o atribuim mediului social şi, fusa; ele ar fi toate în trecut Ele ar face chiar parte din această dez-
mai îndeosebi, mediului omenesc nu implică că trebuie să vedem în el voltare în care ar constitui numai nişte faze mai vechi. Evenimentele
un fel de fapt ultim şi absolut, dincolo de care nu s-ar cuveni să mai actuale ale vietii sociale ar deriva nu din starea actuală a societăţii, ci
urcăm. Este vădit, dimpotrivă, că starea în care el se găseşte în fiecare din evenimente anterioare, din precedente istorice, iar explicaţiile so-
moment al istoriei atârnă ea însăşi de cauze sociale, dintre care unele sunt ciologice ar consta exclusiv în a lega prezentul de trecut
inerente societăţii înseşi, pe când altele se leagă de acţiuni şi reacţiuni Poate să pară, e drept că aceasta ar fi de ajuns. Nu se zice obişnuit că
care se schimbă între această societate şi vecinele sale. De altminteri, istoria are tocmai ca obiect să înlănţuie evenimentele după ordinea lor
ştiinţa nu cunoaşte cauze prime, în înţelesul absolut al cuvântului. de succesiune? Dar e imposibil să pricepi cum starea în care civilizaţia
Pentru ea, un fapt este primar numai când este destul de general spre a se găseşte ajunsă la un moment dat ar putea să fie cauza determinantă a
explica un mare număr de alte fapte. Iar mediul social este, desigur, stării care urmează. Etapele pe care omenirea le străbate treptat nu se
un factor de acest gen; căci schimbările care se produc în el, oricare le- nasc unele pe altele. Se înţelege bine că progresele săvârşite la o epocă
ar fi cauzele, au răsunet în toate direcţiile organismului social şi nu pot să anumită în ordinea juridică, economică, politică etc. fac cu putinţă
nu-i atingă mai mult sau mai puţin toate funcţiile. Ceea ce am spus despre progrese noi, dar în ce le predetermină ele? Ele sunt un punct de
mediul general al societăţii se poate repeta despre mediile speciale plecare care îngăduie să mergi mai departe; ce ne împinge însă să
fiecăruia dintre grupurile pe care ea le cuprinde. De pildă, după cum mergem mai departe? Ar trebui să admitem atunci o tendinţă internă
familia va fi mai mult ori mai puţin voluminoasă, mai mult ori mai puţin care împinge omenirea să întreacă mereu rezultatele dobândite, fie
întoarsă asupra ei înseşi, viaţa domestică va fi cu totul alta De asemenea, spre a se realiza deplin, fie spre a-şi spori fericirea, iar obiectul sociologiei
dacă corporaţiile profesionale se reconstituie aşa încât fiecare dintre ele ar fi să regăsească ordinea după care s-a dezvoltat această tendinţă. Insă,
să fie ramificată pe toată întinderea teritoriului, în loc de a rămâne închisă, fără a reveni la greutăţile pe care le implică o asemenea ipoteză, în orice
ca odinioară, în marginile unei cetăţi, acţiunea pe care ele o vor exercita va caz, legea care exprimă această dezvoltare n-ar putea avea nimic cauzal.
fi foarte deosebită de aceea pe care au exercitat-o altădată. Mai Un raport de cauzalitate, într-adevăr, nu se poate stabili decât între
îndeobşte, viaţa profesională va fi cu totul alta după cum mediul propriu două fapte date; însă aceasta tendinţă, care e socotita a fi cauza acestei
fiecărei profesiuni va fi puternic alcătuit sau după cum ţesătura îi va fi dezvoltări, nu este dată, ea nu este decât postulată şi construită de minte
slabă, aşa cum este astăzi. Cu toate acestea, acţiunea acestor medii după efectele ce i se atribuie. Este un fel de facultate motrice pe care ne-
particulare n-ar putea să aibă importanţa mediului general, căci ele însele o închipuim dedesubtul mişcării, spre a ne da seama de ea; dar cauza
sunt supuse înrâuririi acestuia din urmă. Totdeauna trebuie să revenim la eficienta a unei mişcări nu poate fi decât o altă mişcare, nu o virtualitate
acesta. Influenţa pe care el o exercita asupra acestor grupuri parţiale de acest soi. Tot ce noi atingem, deci, experimental vorbind în speţa
face să se schimbe constituţia lor. este un şir de schimbări între care nu există legătură cauzală. Starea
Această concepţie a mediului social ca factor determinant al evoluţiei antecedenţă nu o produce pe cea consecventa, ci raportul dintre ele
colective este de cea mai înaltă importanţă. Căci, dacă n-o primim, este numai cronologic. De aceea, în aceste condiţii, orice prevedere
sociologia este în neputinţa de a stabili vreun raport de cauzalitate. ştiinţifică este cu neputinţa. Putem chiar spune cum s-au urmat lucrurile
până acum, nu în ce ordine se vor
126 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice
127
urma pe viitor, fiindcă şi cauza de care ele sunt socotite ca atârnând nu orientare în raport cu care se calculează folosul sau păgubirea
este determinată ştiinţific, nici determinabilă. De obicei, e drept, se fenomenelor sociale. Rezultă de aici că nu există şi nu poate exista
admite că evoluţia se va urma în aceeaşi direcţie ca şi în trecut, dar decât un singur tip de organizaţie socială care să se potrivească
aceasta în virtutea unui simplu postulat Nimic nu ne asigură că faptele desăvârşit omenirii şi că diferitele societăţi istorice nu sunt decât
realizate exprimă destul de complet natura acestei tendinţe spre a pu- apropieri succesive de acest model unic. Nu e nevoie să arătăm cum
tea judeca dinainte termenul la care ea năzuieşte după cei prin care ea un asemenea simplism este astăzi de neîmpăcat cu felurimea şi
a trecut succesiv. Pentru ce chiar direcţia pe care ea o urmează şi pe complexitatea recunoscută a formelor sociale. Dacă, dimpotrivă,
care o întipăreşte ar fi rectilinie? potrivirea sau nepotrivirea instituţiilor nu se poate stabili decât în
Iată de ce, în fapt, numărul de relaţii cauzale, stabilite de către so- raport cu un mediu dat cum aceste medii sunt felurite, există de atunci
ciologi, se găseşte a fi aşa de restrâns. Cu câteva excepţii numai, a o diversitate de puncte de orientare şi, deci, de tipuri care, deşi fiind
căror pildă cea mai vestită este Montesquieu, vechea filozofie a isto- calitativ deosebite unele de altele, sunt toate deopotrivă de întemeiate în
riei-a încercat numai să descopere direcţia generală în care omeni- natura mediilor sociale. Chestiunea pe care am tratat-o este deci strâns
rea se îndreaptă, fără a căuta să lege fazele acestei evoluţii de vreo legată de aceea care priveşte constituirea tipurilor sociale. Dacă sunt
condiţie concomitentă. Oricât de mari servicii ar fi adus Comte filo- speţe sociale, vine din aceea că viaţa colectivă atârnă, înainte de toate,
zofiei sociale, termenii în care el pune problema sociologică nu se de- de condiţii concomitente care înfăţişează o oarecare felurime. Dacă,
osebesc de cei precedenţi De aceea, faimoasa sa lege a celor trei stări din contră, principalele cauze ale evenimentelor sociale ar fi toate în
nu cuprinde nimic dintr-un raport de cauzalitate; de ar fi exactă chiar, trecut, fiecare popor iwr mai fi decât prelungirea celui care 1-a
ea nu este şi nu poate fi decât empirică. Este o privire sumară asupra precedat, şi diferitele societăţi şi-ar pierde individualitatea spre a nu
istoriei scurse a neamului omenesc. In chip cu totul arbitrar, Comte so- mai deveni decât momente deosebite ale unei singure şi aceleaşi
coteşte starea a treia ca starea definitivă a omenirii. Cine ne spune că dezvoltări. Deoarece, pe de altă parte, constituţia mediului social
nu va răsări şi o alta în viitor? în sfârşit, legea care stăpâneşte sociolo- rezultă din modul de compunere a agregatelor sociale, cum chiar
gia lui Spencer nu pare a fi de o altă naturi Chiar de ar fi adevărat că aceste două expresii sunt în fond sinonime, avem acum dovada că nu
noi năzuim acum a căuta fericirea noastră într-o civilizaţie industrială, există caractere mai esenţiale decât cele pe care le-am pus ca bază
nimic nu asigură că, pe urmă, nu o vom căuta aiurea. Iar ceea ce face clasificării sociologice.
generalitatea şi dăinuirea acestei metode e că s-a văzut cel mai adesea In sfârşit, trebuie să înţelegem acum, mai bine ca înainte, cât ar fi
în mediul social un mijloc prin care progresul se realizează, nu cauza de nedrept a se sprijini pe aceste cuvinte, de condiţii exterioare şi de
care-1 determină. mediu, spre a învinui metoda noastră că ar căuta izvoarele vieţii în afara
Pe de altă parte, tot faţă de acest mediu însuşi trebuie să se mă- celui ce trăieşte. Cu totul dimpotrivă, consideraţiile ce s-au citit se re-
soare valoarea folositoare sau, cum am zis, funcţia fenomenelor sociale. duc la aceasta idee că pricinile fenomenelor sociale sunt interne socie-
Printre schimbările a căror cauză este el, acelea slujesc care sunt în tăţii. Chiar mai curând s-ar putea imputa pe drept teoriei care face să
raport cu starea în care se găseşte, fiindcă el este condiţia esenţială a derive societatea din individ că încearcă să scoată ce e înăuntru din
existenţei colective. Din acest punct de vedere încă, concepţia pe care afară, fiindcă ea explică fiinţa socială prin altceva decât ea însăşi şi mai
am expus-o mai sus este, credem, fundamentala; căci, singură, ea în- mult din mai puţin, fiindcă încearcă să deducă totul din parte. Princi-
găduie să explicăm cum caracterul util al fenomenelor sociale poate piile care precedă dispreţuiesc aşa de puţin caracterul spontan al ori-
să se schimbe fără a atârna totuşi de orânduieli arbitrare. Dacă, în- cărei vieţuitoare încât, dacă le aplicam la biologie şi la psihologie, va
tr-adevăr, îţi înfăţişezi evoluţia istorică ca mişcată de un fel de vis a trebui să admitem că viaţa individuală, şi ea, se elaborează pe de-a-ntre-
tergo care îi împinge pe oameni înainte, fiindcă o tendinţă motrice nu gul înăuntrul individului.
poate avea decât un scop şi unul singur, nu poate fi decât un punct de
128 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei
sociologice 129

IV o legătură n-o leagă cu realitatea şi care stă în aer, aşa-zicând, aceştia fi


dau ca temelii instinctele fundamentale ale inimii omeneşti. Omul este,
Din grupul de reguli care au fost stabilite mai sus se desprinde o fireşte, înclinat spre viaţa politică, domestică, religioasă, la schimburi etc.,
oarecare concepţie a societăţii şi a vieţii colective. iar din aceste înclinaţii derivă organizaţia socială. Prin urmare,
Două teorii contrare îşi împart spiritele asupra acestui punct. Pentru pretutindeni unde ea este normală, n-are nevoie să se impună. Când
unii, ca Hobbes, Rousseau, între individ şi societate există o întrerupere. recurgi la constrângere, înseamnă că ea nu este ce trebuie să fie sau că
Omul este deci, fireşte, potrivnic la viaţa comună, el nu poate să se împrejurările sunt anormale. în principiu, e nevoie numai a lăsa forţele
resemneze în ea decât silit Scopurile sociale nu sunt de la sine punctul individuale să se dezvolte în libertate pentru ca ele să se organizeze
de întâlnire al scopurilor individuale; ele le sunt, mai curând, opuse. De în chip social.
aceea, pentru a-1 aduce pe individ să le urmărească, este nevoie de a Nici una şi nici alta dintre aceste doctrine nu este a noastră. Negreşit,
exercita asupra lui o constrângere, iar în aşezământul si organizarea noi fecem din constrângere caracteristica oricărui fapt social. Numai că
acestei constrângeri constă, cu deosebire, opera socială. Insă, fiindcă această constrângere nu rezultă dintr-o maşinărie mai mult sau mai putin
individul e privit ca singura realitate a neamului omenesc, această savantă, menită a ascunde oamenilor cursele în care ei înşişi s-au prins. Ea
organizare, care are ca obiect să-1 supere şi să-1 înfrâneze, nu poate fi este datorată numai faptului că individul se găseşte în faţa unei forţe
concepută decât ca artificială. Ea nu este întemeiată în natură, deoarece care-1 stăpâneşte şi în faţa căreia el se înclină; dar forţa aceasta este
naturală. Ea nu derivă dintr-o aşezare convenţională pe care voinţa
este menită a o combate, împiedicând-o de a-şi produce urmările sale
omenească a adăugat-o din cap până în picioare realului; ea iese din
antisociale. Este o operă de artă, o maşină construită în întregime de
măruntaiele înseşi ale realităţii şi este produsul necesar al unor cauze
mâna oamenilor şi care, ca toate produsele de acest soi, nu este ceea ce date. De aceea, spre a-1 aduce pe individ să i se supună cu toată bunăvoia,
este decât pentru că oamenii au vrut-o astfel; un decret al voinţei a creat- nu e nevoie să recurgem la nici un vicleşug; ajunge să-1 facem conştient
o, un alt decret o poate transforma. Nici Hobbes şi nici Rousseau nu par de starea sa de atârnare şi de inferioritate naturală -ori că şi-ar face prin
a fi băgat de seamă că este contradictoriu să admiţi ca individul să fie el religie o reprezentare sensibilă şi simbolică, ori că ajunge să-şi formeze
însuşi autorul unei maşini care are drept rol esenţial să-1 stăpânească şi prin ştiinţa o noţiune adecvată şi definită. Fiindcă superioritatea pe care
să-1 constrângă, sau cel puţin li s-a părut că, spre a face ca această societatea o are asupra lui nu este numai fizică, ci şi intelectuală şi
contradicţie să dispară, ajunge s-o ascundă în ochii celor care îi sunt morală, ea n-are nimic de temut de la libera cercetare, numai dacă s-ar
victime prin dibacea meşteşugire a pactului social. face o dreaptă întrebuinţare a ei. Reflexia, fă-cându-1 pe om să înţeleagă
Tocmai din ideea contrară s-au inspirat şi teoreticienii dreptului cât este mai bogată fiinţa socială, mai complexă şi mai trainică decât fiinţa
natural şi economiştii, iar mai de curând Spencer1. Pentru ei, viaţa so- individuală, nu poate decât să-i vădească motivele inteligibile ale
cială este esenţial spontană şi societatea - un lucru natural Insă, dacă ei subordonării care îi este cerută şi ale sentimentelor de legătură şi de
îi dau acest caracter, n-o fac fiindcă îi recunosc o natură specifica, ci respect pe care obişnuinţa le-a înrădăcinat în inima sa1.
fiindcă îi găsesc un temei în natura individului. Nu mai mult decât gân- Numai o critică prea superficială deci ar putea să impute concepţiei
ditorii de mai înainte, ei nu văd în ea un sistem de lucruri care există noastre a constrângerii sociale de a reedita teoriile lui Hobbes şi
prin sine însuşi, în virtutea unor cauze care îi sunt speciale. Pe când 1) Iată de ce nu orice constrângere este normali Numai aceea merită acest nume care co-
însă aceia n-o înţelegeau decât ca o aşezare convenţională pe care nici respunde vreunei superiorităţi sociale, adică intelectuale sau morale. Aceea însă pe
care un individ o exercită asupra altuia fiindcă este mai puternic sau mai bogat, mai
1) Atitudinea lui Corcite asupra acestui subiect este de un eclectism destul de ambiguu. ales dacă această bogăţie nu exprimă valoarea sa socială, este anormală şi nu se poa e
păstra decât prin violenţă.
130 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 131
Machiavelli. Dacă însă, contra acestor filozofi, noi spunem că viaţa ele pot fi produse în chip artificial după placul observatorului, metoda
socială este naturală, nu e fiindcă îi găsim izvorul în natura individului; este experimentarea propriu-zisă. Când, dimpotrivă, producerea fap-
ci fiindcă ea derivă de-a dreptul din fiinţa colectivă, care este, prin ea telor nu este la îndemâna noastră şi nu putem decât să le apropiem aşa
însăşi, o natură sui generic fiindcă ea rezultă din această elaborare cum s-au produs spontan, metoda ce se întrebuinţează este aceea a
specială la care sunt supuse conştiinţele particulare prin faptul asociaţiei experimentării indirecte, sau metoda comparativa.
lor şi din care se desprinde o nouă formă de existenţă 1. Dacă deci Am văzut că explicaţia sociologică constă exclusiv în a stabili ra-
recunoaştem cu unii că ea se înfăţişează individului sub aspectul con- porturi de cauzalitate, fie că e vorba de a lega un fenomen cu cauza lui
strângerii, admitem cu ceilalţi că este un produs spontan al realităţii; iar sau, din contră, o cauză cu efectele sale folositoare. Fiindcă, pe de altă
ceea ce leagă logiceşte aceste două elemente, contradictorii în aparenţă, e parte, fenomenele sociale scapă vădit acţiunii operatorului, metoda
că această realitate din care ea emană îl depăşeşte pe individ. Cu alte comparativă este singura care se potriveşte sociologiei. E drept, Comte n-
cuvinte, termenii aceştia de „constrângere" şi de „spontaneitate" n-au a judecat-o ca suficientă; el a găsit de trebuinţa să o completeze prin ceea
în terminologia noastră înţelesul pe care Hobbes îl dă celui dintâi şi ce el numeşte metoda istorică; dar pricina stă în concepţia sa particulară
Spencer celui de-al doilea. asupra legilor sociologice. După el, acestea trebuie să exprime îndeosebi
Pe scurt, celor mai multe dintre încercările făcute pentru a explica nu raporturi definite de cauzalitate, ci direcţia în care se îndreaptă
raţional faptele sociale li s-a putut obiecta sau că ele făceau să dispară evoluţia omenească în general; ele nu pot fi deci descoperite cu ajutorul
orice idee de disciplină socială, sau că nu izbuteau s-o păstreze decât cu unor comparaţii, căci, pentru a putea compara diferitele forme pe care
ajutorul unor meşteşugiri mincinoase. Regulile pe care le-am expus noi le ia un fenomen social la diferite popoare, trebuie să-1 fi desfăcut din
ar îngădui, dimpotrivă, să facem o sociologie care ar vedea în spiritul de seriile temporale cărora le aparţine. însă, dacă se începe pin a îmbucătăţi
disciplină condiţia esenţială a oricărei vieţi în comun, înteme-indu-1 astfel dezvoltarea omenească, te pui în neputinţă de a-i regăsi şirul.
totuşi pe raţiune şi adevăr. Spre a ajunge aici, e bine să procedezi nu prin analize, ci prin sinteze
largi. Ceea ce trebuie e să apropii unele de altele şi să reuneşti într-o
CAPITOLUL VI aceeaşi intuiţie, oarecum, stările succesive ale omenirii, în aşa chip încât
să-ţi dai seama de „creşterea continuă a fiecărei dispoziţii fizice,
Reguli privitoare Ia producerea probei intelectuale, morale şi politice"1. Astfel este raţiunea de a fi a acestei
metode pe care Comte o numeşte istorică şi care, prin urmare, este
I lipsită de orice obiect îndată ce-ai aruncat concepţia fundamentală a
sociologiei lui Comte.
N-avem decât un mijloc de a arăta că un fenomen este cauza altuia, Este drept că Mill declară experimentarea, chiar indirectă, neapli-
acela de a compara cazurile în care ele sunt simultan prezente sau ab- cabilă în sociologie. Dar ceea ce ajunge deja să răpească argumentării
sente şi de a căuta dacă variaţiile pe care le înfăţişează în aceste felurite sale o mare parte din autoritatea ei e că el o aplica deopotrivă şi feno-
combinări de împrejurări dovedesc că unul depinde de celălalt Când
menelor biologice, şi chiar faptelor fiziccK;himice cele mai complexe2;
1) Teoria noastră este chiar mai opusă celei a lui Hobbes decât aceea a dreptului natural, într- insa astăzi nu mai e nevoie să demonstrezi că chimia şi biologia nu pot fi
adevăr, pentru partizanii acestei din urmă doctrine, viaţa colectivă nu este naturală decât în decât ştiinţe experimentale. Nu este deci motiv ca în ce priveşte
măsura în care poate fi dedusă din natura individuală. Insă formele cele mai generale ale sociologia criticile sale să fie mai bine întemeiate; căci fenomenele so-
organizaţiei sociale pot, la rigoare, să fie derivate din această origine. Cât despre
ciale nu se deosebesc de cele precedente decât printr-o complexitate
amănunt, el e prea depărtat de generalitatea extremă a proprietăţilor psihice spre a
putea fi legat de ea; el pare deci discipolilor acestei şcoli tot aşa de artificial ca şi 59.Cours dephilos. pos.. IV, 328.
adversarilor lor. Pentru noi, din contră, tot este natural, chiar şi orânduirile cele mai 60.Systeme deLogique, II, 478.
speciale; căci tot este întemeiat în natura societăţii.
132 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 133
mai mare. Această deosebire poate chiar cuprinde în sine că întrebuin- frecare, percusiunea, acţiunea chimică etc. derivă dintr-una şi aceeaşi
ţarea raţionamentului experimental în sociologie prezintă mai multe cauză. Invers, când e vorba despre efect, savantul deosebeşte adesea
greutăţi încă decât în celelalte ştiinţe; nu se pricepe însă de ce el ar fi ceea ce omul de rând amestecă. Pentru simţul comun, cuvântul „fri-
acolo radical imposibil.
guri" arată una şi aceeaşi entitate morbidă; pentru ştiinţă, sunt o mul-
De altfel, toată această teorie a lui Mill se întemeiază pe un postulat ţime de friguri specific deosebite, şi pluralitatea cauzelor stă în raport
care, negreşit, este legat de principiile fundamentale ale logicii sale, dar cu aceea a efectelor; iar dacă între toate aceste speţe nosologice este
care este în contrazicere cu toate rezultatele ştiinţei. El admite, într- totuşi ceva comun, e că aceste cauze, deopotrivă, se contopesc prin-tr-
adevăr, că un acelaşi consecvent nu urmează totdeauna din acelaşi
unele dintre caracterele lor.
antecedent, ci poate fi datorat când unei cauze, când alteia. Această
Este cu atât mai important să se scoată afară acest principiu din
concepţie a legăturii cauzale, răpindu-i orice determinare, o face aproape
sociologie, cu cât mulţi sociologi îi suferă încă înrâurirea, iar aceasta
neînţeleasă analizei ştiinţifice; căci ea introduce o aşa complicare în
chiar atunci când ei nu fac aici o obiecţie contra întrebuinţării metodei
încâlcirea cauzelor şi efectelor, încât mintea se rătăceşte în ea fără nă-
dejde. Dacă un efect poate să derive din cauze diferite, spre a şti ce-1 comparative. Astfel, se zice de obicei că crima poate fi deopotrivă pro-
determină într-un total de împrejurări date, ar trebui ca experienţa să se dusă de cele mai felurite cauze; că tot aşa este cu suicidul, cu pedeapsa
facă în condiţii de izolare nerealizabile în chip practic, mai ales în etc. Practicând în spiritul acesta raţionamentul experimental, în zadar
sociologie. se vor strânge un număr considerabil de fapte, nu se vor putea nici-
odată căpăta legi precise, raporturi determinate de cauzalitate. Nu se
Insă această pretinsă axiomă a pluralităţii cauzelor este o negare a
principiului cauzalităţii. Negreşit, dacă cineva crede, împreună cu Mill, că va putea da decât nelămurit un consecvent rău definit unui grup confuz
cauza şi efectul sunt cu totul eterogene, ca între ele nu există nici o şi nedefinit de antecedente. Dacă deci vrei să întrebuinţezi metoda
relaţie logică, nu e nimic contradictoriu să admiţi că un efect poate comparativă într-un chip ştiinţific, adică conformându-te principiului de
urma când o cauză, când alta. Dacă raportul care uneşte C cu A este cauzalitate aşa cum se desprinde el din ştiinţa însăşi, va trebui să iei ca
numai cronologic, el nu exclude un alt raport de acelaşi soi care ar uni pe temei al comparaţiilor pe care le orânduieşti propoziţia următoare: Unui
C cu B de pildă. Dacă însă, dimpotrivă, legătura cauzală are ceva de acelaşi efect îi corespunde totdeauna o aceeaşi cauză. Astfel, pentru a
înţeles, ea n-ar putea fi nedeterminată până la aşa punct Dacă ea constă relua exemplele citate mai sus, dacă suicidul depinde de mai multe ca-
într-un raport care rezultă din natura lucrurilor, un acelaşi efect nu poate uze, este fiindcă, de fapt, sunt mai multe feluri de suiciduri. Tot aşa este şi
susţine raportul acesta decât cu o singură cauză, căci nu poate exprima cu crima. în ce priveşte pedeapsa, din contră, dacă s-a crezut că ea se
decât o singură natură. Numai filozofii însă au pus vreodată la îndoială explică deopotrivă de bine prin cauze deosebite, aceasta, fiindcă nu s-
putinţa de înţelegere a relaţiei cauzale. Pentru savant, ea nu este o aluat în seamă elementul comun care se regăseşte în toate aceste
chestiune; ea este presupusă de însăşi metoda ştiinţei. Cum să-ţi explici antecedente şi în virtutea căruia ele produc efectul lor comun1.
altfel şi rolul aşa de important al deducţiei în raţionamentul experimental
şi principiul fundamental al proporţionalităţii dintre cauză şi efect? Cât II
despre cazurile ce se citează şi la care se pretinde a se observa o
pluralitate de cauze, pentru ca ele să fie doveditoare, ar trebui să fi Cu toate acestea, dacă diferitele procedee ale metodei comparative se
stabilit mai dinainte sau că pluralitatea aceasta nu este numai aparentă, pot aplica la sociologie, nu toate au aici aceeaşi forţă demonstrativă.
sau că unitatea exterioară a efectului nu acoperă o pluralitate reală. De Metoda zisă a rămăşiţelor, chiar dacă ea constituie, de altminteri, o
câte ori i s-a întâmplat ştiinţei să reducă la unitate cauze a căror forma a raţionamentului experimental, nu este, aşa-zicând, de nici un
felurime, la prima dată, părea ireductibilă! Stuart Mill însuşi dă o pildă folos în studiul fenomenelor sociale. Pe lângă aceea că ea nu poate sluji
amintind că, după teoriile moderne, producerea căldurii prin 1) Division du travail social, p. 87.
134 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice
decât în ştiinţe destul de înaintate, fiindcă presupune deja cunoscute fel tocat nimic nu dovedeşte de-a dreptul că ele ar fi unite printr-o 135
un număr însemnat de legi, fenomenele sociale sunt cu mult prea legătură internă; dimpotrivă, ea ni le arată făcând parte unul dintr-
complexe pentru ca, într-un caz dat, să se poată despărţi întocmai altul şi în chip continuu, cel puţin în ce priveşte cantitatea lor. Dar
efectul de toate cauzele, mai puţin una. această participare, ea singură, ajunge să demonstreze că ele nu sunt
Acelaşi motiv face greu de folosit şi metoda concordanţei şi aceea a străine unul altuia. Felul în care un fenomen se dezvoltă îi exprimă
diferenţei. Ele presupun, într-adevăr, că cazurile comparate sau con- natura; pentru ca două dezvoltări să-şi corespundă, trebuie să fie şi o
cordă într-un singur punct, sau diferă printr-unul singur. Negreşit, nu corespondenţă în naturile pe care le manifestă. Concomitenta statornică
este ştiinţă care să fi putut face vreodată experienţe în care caracterul este deci prin ea însăşi o lege, oricare ar fi starea fenomenelor rămase
riguros unic al unei concordanţe sau al unei diferenţe să fie statornicit în afara comparaţiei. De aceea, pentru a o contesta, nu ajunge să
în chip definitiv. Nu este niciodată sigur de a nu fi lăsat să scape arăţi că ea este pusă în discuţie prin câteva aplicări particulare ale
vreun antecedent care concordă sau care diferă ca şi consecventul, în metodei de concordanţă sau de diferenţă; ar însemna să atribuim
acelaşi timp şi în acelaşi chip ca singurul antecedent cunoscut Totuşi, acestui fel de probe o autoritate ce nu o poate avea în sociologie.
deşi eliminarea absolută a oricărui element întâmplător ar fi o limită Când două fenomene variază regulat unul cu altul, trebuie să păstram
ideală care nu poate fi atinsă în fapt, sigur este că ştiinţele fizico-chimice acest raport chiar atunci când, într-unele cazuri, unul dintre aceste
fenomene s-ar înfăţişa fără celalalt Căci se poate întâmpla sau să fie
şi chiar ştiinţele biologice se apropie îndeajuns pentru ca, în foarte
împiedicată cauza de a-şi produce efectul său prin acţiunea vreunei
multe cazuri, demonstraţia să poată fi privită, din punct de vedere practic,
cauze contrare, sau ca ea să se găsească de faţă, dar sub o formă
suficientă. Nu este însă tot aşa şi în sociologie, ca urmare a complexităţii
deosebită de cea care s-a observat mai înainte. Negreşit e prilejul de
prea mari a fenomenelor, unită cu imposibilitatea oricărei experienţe
a vedea, cum se zice, de a cerceta faptele din nou, nu însă de a părăsi
artificiale. Deoarece nu s-ar putea face un inventar, chiar aproape numaidecât rezultatele unei demonstraţii făcute în toată regula.
complet, al tuturor faptelor care coexistă în sânul unei aceleiaşi E drept că legile stabilite prin acest procedeu nu se înfăţişează tot-
societăţi sau care s-au urmat de-a lungul istoriei sale, nu poţi fi deauna cu totul sub forma unor raporturi de cauzalitate. Concomitenta
niciodată asigurat, chiar într-un chip aproximativ, că două popoare poate fi datorată nu faptului că unul dintre fenomene este cauza celuilalt
concordă sau diferă sub toate raporturile, în afară de unul. Sorţii de a ci faptului că ele sunt ambele efecte ale unei aceleiaşi cauze, sau chiar
lăsa un fenomen să scape sunt cu mult superiori acelora de a nu uita încă feptului că există între ele un al treilea fenomen, intercalat dar
nici unul. Rin urmare, o asemenea metodă de demonstraţie nu poate nebăgat m seamă, care este efectul cehii dintâi şi cauza cehii de-al doilea
da naştere decât la presupuneri care, reduse la ele singure, sunt aproape Rezultatele la care conduce această metodă au deci nevoie să fie
lipsite de orice caracter ştiinţific. interpretate. Care este însă metoda experimentală care îngăduie să obţii
Este însă cu totul altfel cu metoda variaţiilor concomitente. într-ade- mecanic un raport de cauzalitate fără ca faptele pe care ea le stabileşte
văr, pentru ca ea să fie demonstrativă, nu e nevoie ca toate variaţiile să aibă nevoie de a fi elaborate de spirit? Tot ce importă e ca această
deosebite de cele care sunt comparate să fie riguros înlăturate. Sim- elaborare să fie condusă metodic, şi iată în ce chip se va putea proceda
plul paralelism al valorilor prin care trec cele două fenomene, numai aici. Se va căuta mai întâi, cu ajutorul deducţiei, cum unul dintre cei
ca el să fi fost stabilit într-un număr suficient de cazuri, variate înde- doi termeni 1-a putut produce pe celălalt apoi se va încerca să se
ajuns, este dovada că între ele există o relaţie. Metoda aceasta îşi da- verifice rezultatul acestei deducţii cu ajutorul unor experienţe, adică al
torează acest privilegiu faptului că ea atinge raportul cauzal nu din unor comparaţii noi. Dacă deducţia este posibilă şi dacă verificarea
afară, ca cele precedente, ci dinăuntru. Ea nu ne face numai să ve- izbuteşte, se va putea privi proba ca şi făcută. Daca, din contră, nu se
dem două fapte care se însoţesc sau care se exclud în afară1, în aşa vede între aceste fapte nici o legătură directă, mai cu seamă daca ipoteza
unei astfel de legături contrazice legi deja demonstrate, se va
1) în cazurile metodei diferenţei, absenţa cauzei exciude prezenţa efectului.
136 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 137
sociologice
începe căutarea unui al treilea fenomen de care atârnă celelalte două sadea rezultate, câteva fapte ajung. îndată ce s-a dovedit că, într-un
deopotrivă sau care să fi putut sluji de mijlocitor între ele. De pildă, se oarecare număr de cazuri, două fenomene variază unul ca altul, poţi fi
poate stabili în chipul cel mai sigur că tendinţa la suicid variază ca ten- agofca te găseşti în faţa unei legi. Neavând nevoie să fie numeroase,
dinţa la instrucţie. Dar este imposibil de a înţelege cum instrucţia poate să (k^famentele pot fi alese şi, mai mult studiate de aproape de către so-
ducă la suicid; o astfel de explicare este în contrazicere cu legile aotogul care le întrebuinţează. El va putea şi, prin urmare, va trebui să
psihologiei. Instrucţia, mai ales redusă la cunoştinţele elementare, nu ia ca materie principală a inducţiilor sale societăţile ale căror credinţe,
atinge decât regiunile cele mai superficiale ale conştiinţei; din contră, tradiţii, obiceiuri, drept s-au întrupat în monumente scrise şi
instinctul de conservare este una dintre tendinţele noastre fundamentale. autentice. Negreşit el nu va nesocoti învăţămintele etnografiei (nu
El n-ar putea fi deci simţitor atins de un fenomen aşa de depărtat şi cu un există fapte care ar putea fi dispreţuite de savant), ci le va aşeza la
aşa de slab răsunet Ajungi astfel să te întrebi dacă unul şi celălalt fapt n-ar locul lor adevărat In loc de a face din ele centrul de greutate al cer-
fi urmarea unei aceleiaşi stări. Această cauză comună este slăbirea cetărBor sale, el nu le va folosi îndeobşte decât ca pe un adaos al celor pe
tradiţionalismului religios, care întăreşte totodată trebuinţa de ştiinţă şi care le datorează istoriei sau, cel putin, se va sili să le confirme prin
înclinaţia spre suicid. Este însă un alt motiv care face din metoda acestea din urmi Nu numai că el va mărgini astfel, cu mai mult dis-
variaţiilor concomitente unealta cea mai deosebită a cercetărilor cernământ întinderea comparaţiilor sale, ci le va mânui cu mai multă
sociologice. într-adevăr, chiar când împrejurările le sunt cât mai favo-
critică; căci, prin aceea chiar că se va lega de un ordin restrâns de fapte, el
rabile, celelalte metode nu pot fi întrebuinţate cu folos decât dacă nu-
va putea să le controleze cu mai multă griji Fără îndoială, el n-are să
mărul faptelor comparate este foarte mare. Dacă nu se pot găsi două
refacă opera istoricilor; dar nici nu poate să primească în chip pasiv şi în
societăţi care să nu difere sau care să nu se asemene decât într-un singur
toată voia informaţiile de care se slujeşte.
punct, cel puţin, se poate constata că două fapte sau se însoţesc, sau se
Nu trebuie însă să credem că sociologia ar fi într-o stare de inferi-
exclud foarte des. Insă, pentru ca această constatare să aibă o valoare
oritate simţitoare faţă de celelalte ştiinţe, fiindcă ea nu se poate sluji
ştiinţifică, trebuie ca ea să fi fost făcută de foarte multe ori; ar trebui
decât de un singur procedeu experimental Acest neajuns este, într-adevăr,
aproape să fii asigurat că toate faptele au fost revizuite. Dar nu numai că
răscumpărat de bogăţia variaţiilor care se oferă spontan comparaţiilor
un inventar aşa de complet nu este cu putinţă, ci încă faptele ce se adună
sociologului şi pentru care nu se află nici un exemplu în celelalte regnuri
astfel nu pot fi niciodată stabilite cu o precizie suficientă, tocmai fiindcă
ale naturii. Schimbările care se petrec într-un organism de-a lungul
sunt prea numeroase. Nu numai că te expui să laşi la o parte unele
unei existenţe individuale sunt puţin numeroase şi foarte restrânse;
esenţiale şi care le contrazic pe cele ce sunt cunoscute, ci încă nu eşti
acelea ce se pot provoca artificial fără a se distruge viaţa sunt şi ele
sigur că le cunoşti bine pe acestea din urmă De fapt, ceea ce a discreditat
cuprinse în margini înguste. E drept că s-au produs unele mai
adesea raţionamentele sociologilor e că ei, întrebuinţând mai ales
însemnate în şirul evoluţiei zoologice, dar ele n-au lăsat decât urme
metoda de concordanţă sau pe aceea de diferenţă, şi îndeosebi pe cea
rare şi întunecoase, şi este încă mai greu de a regăsi condiţiile care
dintâi, s-au preocupat mai mult să îngrămădească documentele decât
lfrau determinat Dimpotrivă, viaţa socială este un şir neîntrerupt de
să le critice şi să le aleagă Astfel că li se întâmplă mereu să pună pe
transformări, paralele cu alte transformări în condiţiile existenţei co-
acelaşi plan observaţiile nelămurite şi făcute în grabă ale călătorilor şi
lective; iar la îndemâna noastră nu le avem numai pe cele care se ra-
textele precise ale istoriei. Nu numai, văzând aceste demonstraţii, nu te poţi
portează la o epocă recenţi ci şi un mare număr din cele prin care au
opri de a-ţi zice că un singur fapt ar putea ajunge să le tăgăduiască, ci
trecut popoarele dispărute ne-au ajuns până astăzi. Cu toate lipsurile
faptele însele pe care ele sunt aşezate nu inspiră totdeauna încredere.
sale, istoria omenirii este cu totul mai limpede şi mai deplină decât
Metoda variaţiilor concomitente nu ne sileşte nici la aceste numărări
aceea a speţelor animale. Mai mult încă, există o mulţime de feno-
incomplete, nici la asemenea observaţii superficiale. Pentru ca ea
mene sociale care se produc în toată întinderea societăţii, dar care iau
forme felurite după regiuni, profesiuni, confesiuni etc. Aşa sunt
138 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 139
de pildă, crima, suicidul, natalitatea, nupţialitatea, economia efcc. Din juridică sau morală, de un obicei organizat, care este acelaşi şi func-
diversitatea acestor medii speciale rezultă, pentru fiecare dintre aceste ţionează în acelaşi chip pe toată întinderea ţârii şi care nu se schimbă
ordine de fapte, serii noi de variaţii, în afară de cele pe care le produce decât în timp, nu te poţi închide în studiul unui singur popor; căci,
evoluţia istorică. Dacă deci sociologul nu poate întrebuinţa cu o egală atunci, n-ar fi ca materie a dovezii decât o singură pereche de curbe
eficacitate toate procedeele cercetării experimentale, singura metodă, de paralele, anume acelea care exprimă mersul istoric al fenomenului
care el trebuie aproape să se slujească cu înlăturarea celorlalte, poate considerat şi al cauzei presupuse, dar în această singură societate.
în mâinile sale să fie foarte rodnică, căci el are, spre a o pune în lucru, Negreşit, chiar acest singur paralelism, dacă este constant, este încă un
mijloace neasemuite. fapt însemnat, dar n-ar putea el singur să constituie o demonstraţie.
însă ea nu produce rezultatele pe care le cuprinde decât dacă este Făcând să intre în socoteală mai multe popoare de aceeaşi speţă, ai
practicată cu rigoare. Nu se probează nimic când, cum se întâmplă aşa de la îndemână deja un câmp de comparaţie mai întins. Mai întâi, se
adesea, te mulţumeşti a arăta prin exemple mai mult ori mai puţin poate confrunta istoria unuia prin aceea a altora şi se poate vedea dacă, la
numeroase că, în aceste cazuri risipite, faptele au variat aşa cum vrea fiecare dintre ele luate aparte, acelaşi fenomen evoluează în timp în
ipoteza. Din aceste concordanţe sporadice şi fragmentare nu se poate funcţie de aceleaşi condiţii. Apoi se pot stabili comparaţii între aceste
trage nici o concluzie generală. A exemplifica o idee nu înseamnă a o felurite dezvoltări. De pildă, se va determina forma pe care o ia faptul
demonstra. Ceea ce trebuie este să compari nu variaţii izolate, ci serii de studiat la aceste diferite societăţi în momentul când el ajunge în culmea sa.
variaţii, constituite regulat, ai căror termeni se leagă unii cu alţii Fiindcă, deşi aparţinând aceluiaşi tip, ele sunt totuşi individualităţi
printr-o gradaţie aşa de continuă pe cât e posibil, şi care, mai mult, să fie deosebite, forma aceasta nu este pretutindeni aceeaşi; ea este mai mult
de o întindere suficientă. Căci variaţiile unui fenomen nu îngăduie să saa mai puţin accentuată, după cazuri. Se va căpăta astfel o nouă serie de
indici de acolo legea decât dacă ele exprimă lămurit chipul în care el se variaţii ce se vor apropia de cele ce prezintă, în acelaşi moment şi în
dezvoltă în împrejurări date. Pentru aceasta, însă, trebuie să existe între flecare dintre aceste ţări, condiţia presupusă. Astfel, după ce am urmărit
ele acelaşi şir ca între momentele felurite ale aceleiaşi evoluţii evoluţia familiei patriarhale de-a lungul istoriei Romei, Atenei, Spmlei,
naturale, mai mult chiar, ca această evoluţie pe care ele o figurează să se vor rândui aceleaşi cetăţi după gradul maxim de dezvoltare pe eare-1
fie destul de prelungită pentru ca sensul ei să nu fie îndoielnic. atinge la fiecare dintre ele tipul acesta familial şi se va vedea apoi dacă, în
Felul însă în care trebuie să fie alcătuite aceste serii se deosebeşte raport cu starea mediului social de care el pare a depinde după prima
după cazuri. Ele pot cuprinde fapte împrumutate sau unei şi aceleiaşi experienţă, ele se clasifică încă în acelaşi feL
societăţi - sau mai multor societăţi de aceeaşi speţă -, sau mai multor Insă chiar şi această metodă nu poate fi de ajuns. Ea nu se aplică, de
speţe sociale diferite. fapt, decât la fenomene care s-au produs în timpul vieţii popoarelor
Primul procedeu poate ajunge, la nevoie, când este vorba de fapte comparate. Dar o societate nu-şi creează pe de-a-ntregul organizarea sa;
de o mare generalitate şi asupra cărora avem informaţii statistice destul ea o primeşte, în parte, făcută gata de la cele care au precedat-o. Ceea
de întinse şi variate. De pildă, apropiind curba care exprimă mersul ce îi este astfel transmis nu este, în cursul istoriei sale, produsul nici
suicidului într-o perioadă de timp destul de lungă de variaţiile ce unei dezvoltări, prin urmare nu poate fi explicat dacă nu ieşi din
înfăţişează acelaşi fenomen după provincii, clase, aşezări rurale sau ur- limitele spetei din care ea face parte. Singure adaosurile suprapuse la
bane, sexe, vârste, stare civilă etc., poţi ajunge, chiar fără a întinde cer- acest fond primitiv şi care-1 transformă pot fi tratate în acest chip. Insă,
cetările dincolo de o singură ţară, să stabileşti legi adevărate, deşi ar fi cu cât te ridici pe scara socială, cu atât caracterele câştigate de fiecare
mai bine să confirmi aceste rezultate prin alte observaţii făcute asupra popor sunt puţin lucru alături de caracterele transmise. Este, de altfel,
altor popoare de aceeaşi speţă. Dar nu te poţi mulţumi cu comparaţii şi condiţia oricărui progres. Astfel, elementele noi pe care le-am
aşa de mărginite decât când se studiază vreunul dintre aceste curente introdus în dreptul domestic, dreptul de proprietate, morală, de la
sociale care sunt răspândite în toată societatea, deşi variind de la un începutul istoriei noastre, sunt relativ puţine şi neînsemnate, comparate
punct la altul. Când, dimpotrivă, e vorba de o instituţie, de o regulă cu cele pe care ni le-a lăsat trecutul. Noutăţile care se produc
140 Sociologia - regulile metodei sociologice
EMILE DURKHEIM produsele experienţelor făcute la popoarele anterioare de a fi 141
astfel n-ar putea deci să fie înţelese dacă nu s-au cercetat mai întâi toate asimilabile şi de folosit imediat Astfel, copilul primeşte de la
aceste fenomene mai fundamentale care le sunt rădăcinile, şi ele nu părinţii săi facultăţi şi predispoziţii care nu intră în joc decât târziu în
pot fi studiate decât cu ajutorul unor comparaţii mult mai întinse. Spre
a putea explica starea actuală a familiei, a căsătoriei, a proprietăţii etc., viaţa sa Este deci cu putinţa, spre a relua acelaşi exemplu, ca aceasta
ar trebui să ştim care le sunt originile, care sunt elementele simple din întoarcere a tradiţionalismului ce se observă la începutul fiecărei istorii
care sunt compuse aceste instituţii şi, asupra acestor puncte, istoria să fie datorata nu acestui fapt că o dare înapoi a aceluiaşi fenomen
comparată a marilor societăţi europene n-ar putea să ne aducă mari nu poate fi niciodată decât trecătoare, ci condiţiilor speciale în care
lămuriri. Trebuie să ne întoarcem mai înapoi. se găseşte aşezata orice societate care începe. Comparaţia nu poate
Prin urmare, spre a da seama de o instituţie socială aparţinând unei fi demonstrativa decât eliminând acest factor al vârstei care o
speţe determinate, se vor compara formele deosebite pe care le înfăţi- tulbură; spre a ajunge aici, va S de ajuns sa considerăm societăţile ce
şează nu numai la popoarele de această speţă, ci în toate speţele ante- se compară la aceeaşi perioadă a dezvoltării lor. Astfel, pentru a şti în
rioare. E vorba, de pildă, despre organizaţia domestica? Se va con- ce direcţie evoluează un fenomen social, se va compara ce este el în
stitui mai întâi tipul cel mai rudimentar care a existat vreodată, spre a tinereţea fiecărei speţe cu ce devine în tinereţea speţei următoare, şi
-urmări apoi pas cu pas chipul în care el s-a complicat treptat Metoda după cum, de la una din aceste etape la alta, el va înfăţişa mai multă,
aceasta, care s-ar putea chema genetică, ar da dintr-o dată analiza şi mai putină sau tot atâta intensitate, vom spune că el progresează, dă
sinteza fenomenului Căci, pe de o parte, ea ne-ar arăta în stare disoci- înapoi sau rămâne în aceeaşi stare.
ată elementele care-1 compun, prin aceea numai că ne-ar face să le ve-
dem adăugându-se succesiv unele la altele, şi, în acelaşi timp, mul-
ţumită acestui larg câmp de comparaţie, ea ar fi mult mai în stare să
determine condiţiile de care depind formarea şi asociaţia lor. Prin
urmare, un fapt social de o oarecare complexitate nu se poate explica
decât cu condiţia să-i urmăreşti dezvoltarea integrală prin toate speţele
sociale. Sociologia comparată nu este o ramură particulară a sociolo-
giei; este însăşi sociologia, întrucât ea încetează de a fi numai descrip-
tivă şi ţinteşte să dea socoteală despre fapte.
In cursul acestor comparaţii întinse, se săvârşeşte adesea o greşeală
care le falsifică rezultatele. Uneori, pentru a judeca direcţia în care se
dezvoltă evenimentele sociale, s-a întâmplat că s-a comparat de-a
dreptul ce se petrece în declinul fiecărei speţe cu ceea ce se produce la
începutul spetei următoare. Procedând astfel, s-a crezut a putea să se zică,
de pildă, că slăbirea credinţelor religioase şi a oricărui tradiţionalism nu
putea fi niciodată decât un fenomen trecător în viaţa popoarelor, fiindcă
el nu apare decât în timpul celei din urmă perioade a existenţei lor, spre a
înceta îndată ce o evoluţie nouă reîncepe. însă, cu o astfel de metodă, eşti
expus să iei drept mersul regulat şi necesar al progresului ceea ce este
efectul unei cu totul alte cauze. într-adevăr, starea în care se află o
societate tânără nu este simpla prelungire a stării în care ajunseseră, la
sfârşitul carierei lor, societăţile pe care le înlocuieşte, ci provine, în parte,
din această tinereţe chiar, care împiedica
ia - regulile metodei sociologice 143

CONCLUZIE ■|pA dacă faptele fundamentale ale celorlalte domenii se regăsesc în


(jooieniul social, aceasta este sub forme speciale care fac să i se înţe-
în rezumat, caracterele deosebitoare ale acestei metode sunt ur- fragâ mai bine natura, fiindcă sunt expresia lor cea mai înaltă. Numai,
mătoarele: sţge a le privi sub această înfăţişare, trebuie să ieşim din generalităţi
întâi, ea este independentă de orice filozofie. Pentru că sociologia si să mtrăm în amănuntul faptelor. Astfel sociologia, pe măsură ce se
s-a născut din marile doctrine filozofice, ea a păstrat obişnuinţa de a se tkgpecializa, va procura materiale mai originale reflexiei filozofice.
sprijini pe vreun sistem cu care se găseşte astfel solidară. Aşa că ea a Dţja ceea ce precedă a putut face să întrevedem cum noţiuni esenţi-
fost pe rând pozitivistă, evoluţionistă, spiritualistă, atunci când ale, precum acelea de speţă, de organ, de funcţie, de sănătate şi de
trebuie să se mulţumească a fi sociologie, iară nimic altceva. Am sta boală» de cauză şi de scop se înfăţişează aici sub o lumină cu totul nouă.
Ja îndoială chiar so numim naturalistă, afară dacă n-am vrea să arătăm
De altfel, nu este sociologia oare menită să pună în tot relieful său o
prin aceea numai că ea priveşte faptele sociale ca explicabile în chip
idee care ar putea fi baza nu numai a unei psihologii, ci a unei întregi
natural şi, în acest caz, epitetul este destul de prisos, fiindcă înseamnă
numai că sociologul face operă de ştiinţă şi nu este un mistic. Noi res- filozofii, ideea de asociaţie?
pingem însă cuvântul dacă i se dă un înţeles doctrinal asupra esenţei Faţă de doctrinele practice, metoda noastră îngăduie şi comandă
lucrurilor sociale, dacă, de pildă, se caută a spune că ele sunt reduc- aceeaşi independenţa Sociologia astfel înţeleasă nu va fi nici individua-
tibile la alte forţe cosmice. Sociologia n-are de ales între marile ipoteze listă; nici comunistă, nici socialistă, în înţelesul ce se dă obişnuit aces-
care u despart pe metafizicieni. Ea n-are să afirme mai mult libertatea tor cuvinte. Din principiu, ea nu va socoti aceste teorii, cărora nu va
decât determinismul. Tot ceea ce cere să i se acorde este că princi- putea să le recunoască valoarea ştiinţifică, fiindcă ele tind de-a dreptul
piul de cauzalitate se aplică la fenomenele sociale. încă şi acest principiu nu să exprime faptele, ci să le reformeze. Cel putin, dacă se interesează
este pus de ea nu ca o necesitate raţională, ci numai ca un postulat de efe, e în măsura în care ea le vede ca fapte sociale care pot s-o ajute
empiric, produs al unei inducţii legitime. Deoarece legea de cauzali- a înţelege realitatea socială manifestând trebuinţele care muncesc so-
tate a fost verificată în celelalte domenii ale naturii, fiindcă treptat ea cietatea. Nu urmează că ar trebui să nu se ocupe de chestiunile prac-
şi-a întins domeniul său din lumea fizico<;himică la lumea biologică, tice. S-a putut vedea, dimpotrivă, că preocuparea noastră constantă era
eşti îndreptăţit să admiţi că ea este deopotrivă de adevărată despre so orientăm aşa încât ea să poată duce la ceva practic. Ea întâlneşte ne-
lumea socială; iar astăzi este posibil să adăugăm că cercetările între- cesar problemele acestea la capătul cercetărilor sale. însă, prin aceea
prinse pe baza acestui postulat tind să-1 confirme. Dar chestiunea de a chiar că ele nu i se înfăţişează decât în acest moment, că, prin urmare,
şti dacă natura legăturii cauzale înlătură orice contingenţă nu este ele se desfac din fapte, şi nu din pasiuni, se poate prevedea că trebuie
rezolvată cu aceasta. să se pună pentru sociolog cu totul alţi termeni decât pentru mulţime,
De altminteri, filozofia însăşi are tot interesul în această emancipare şi că soluţiile, de altfel parţiale, pe care el le poate aduce, n-ar avea să
a sociologiei. Căci, câtă vreme sociologul nu s-a desiăcut îndeajuns de coincidă întocmai cu nici una dintre cele la care se opresc partidele.
filozof, el nu priveşte lucrurile sociale decât prin latura lor cea mai ge- Rolul însă al sociologiei din acest punct de vedere trebuie să constea
nerală, aceea prin care ele seamănă mai mult cu celelalte lucruri din chiar în dezrobirea noastră de toate partidele, nu atât opunând o doc-
univers. Dacă însă sociologia astfel concepută poate sluji să ilustreze trină doctrinelor, cât făcând spiritele să dobândească, în faţa acestor
cu fapte curioase o filozofie, ea n-ar putea s-o îmbogăţească cu vederi chestiuni, o atitudine specială pe care ştiinţa singură o poate da, prin
noi, fiindcă nu arată nimic nou în obiectul pe care-1 studiază. In realitate, contactul direct al lucrurilor. Singură, într-adevăr, ea ne poate învăţa
să tratăm cu respect, dar fără fetişism, instituţiile istorice, oricare ar fi
ele, făcându-ne să simţim ce au ele totodată necesar şi provizoriu, forţa
lor de rezistenţă şi variabilitatea lor nesfârşită.
144 EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei 145
sociologice
în al doilea rând, metoda noastră este obiectivi Ea este stăpânită interzis s-o absorbim, pe urma şcolii italiene, în proprietăţile generale
în întregime de ideea aceasta că faptele sociale sunt lucruri şi trebuie să ale materiei organizate1. Am făcut să se vadă că un fapt social nu poate
fie tratate ca atare. Fără îndoială, acest principiu se regăseşte, sub o fi explicat decât printr-un alt fapt social şi, în acelaşi timp, am arătat
formă cam deosebită, la baza doctrinelor lui Comte şi Spencer. Dar cum acest fel de explicare este posibil făcând din mediul social intern
aceşti mari gânditori i-au dat formula teoretică, mai curând decât au motorul principal al evoluţiei colective. Sociologia nu este deci anexa
pu&o în practică. Ca să nu rămână literă moartă, nu ajungea sa o pro- nici unei alte ştiinţe; ea este însăşi ştiinţă deosebită şi autonomă, iar
mulge; trebuia să facă din ea baza unei întregi discipline, care să4 ia pe sentimentul a ceea ce are special realitatea socială este chiar atât de
savant în momentul chiar în care începe cercetările sale şi care sa-1 necesar sociologului, încât singură o cultură îndeosebi sociologică
însoţească pas cu pas în toate demersurile lui. Noi ne-am silit să alcă- poate sa-1 pregătească pentru înţelegerea faptelor sociale.
tuim disciplina aceasta. Am arătat cum sociologul trebuia să îndepăr-
Noi socotim că acest progres este cel mai însemnat dintre cele
teze noţiunile anticipate pe care le avea despre fapte spre a se pune în
care-i rămân de făcut sociologiei. Fără îndoială, când o ştiinţă e pe cale
jaţa faptelor chiar, cum el trebuia să le atingă prin caracterele lor cele
de a se naşte, eşti obligat, spre a o face, să te referi la singurele modele
mai obiective; cum trebuia să le ceară chiar lor mijlocul de a le îm-
care exista, adică la ştiinţele deja formate. Se află acolo o comoară de
părţi în sănătoase şi morbide; cum, în sfârşit, trebuia să se inspire din
acelaşi principiu în explicările pe care le încerca, ca şi în chipul în care experienţe gata făcute, pe care ar fi nesocotit să nu le folosim. Cu toate
dovedea aceste explicaţii. Căci, îndată ce ai sentimentul că te afli în acestea, o ştiinţă nu se poate privi ca definitiv constituită decât când a
faţa unor lucruri, nu te mai gândeşti chiar să le explici prin calcule uti- ajuns a-şi face o personalitate independenţi Căci ea n-are raţiune de a
litare, şi nici prin raţionamente de nici un fel. Se înţelege prea bine de- fi decât dacă are ca materie o ordine de fapte pe care nu le studiază
părtarea ce există între asemenea cauze şi asemenea efecte. Un lucru celelalte ştiinţe. Dar este cu neputinţă ca aceleaşi noţiuni să poată con-
este o forţă care nu poate fi produsă decât de o altă forjă. Se caută deci, veni în totul la lucruri de natură deosebita.
spre a da seama de faptele sociale, energii capabile să le producă. Nu Acestea ne par a fi principiile metodei sociologice. Acest total de
numai explicaţiile sunt altele, ci ele sunt altfel demonstrate, sau mai reguli va părea poate complicat fără folos, dacă-1 compari cu proce-
bine atunci nu mai simţi nevoia să le demonstrezi Dacă fenomenele deele care sunt obişnuit întrebuinţate. Tot acest aparat de precauţii
sociologice nu sunt decât sisteme de idei obiectivate, a le explica în- poate să pară prea muncit pentru o ştiinţă care, până aici, nu cerea
seamnă a le gândi din nou în ordinea lor logică, şi această explicare nimic, de la cei care se consacrau ei, decât o cultură generală şi filozo-
este pentru sine propria sa dovadă; cel mult poate fi prilej s-o confirmi fică; şi este, într-adevăr, sigur că punerea în practică a unei astfel de
prin câteva exemple. Din contră, numai experienţe metodice ar putea metode n-ar putea avea ca efect să răspândească curiozitatea lucruri-
smulge lucrurilor secretul lor. lor sociologice. Când, drept condiţie de iniţiere prealabilă, se cere oa-
Dacă însă privim faptele sociale ca lucruri, înseamnă ca lucruri so- menilor de a se desface de conceptele pe care sunt obişnuiţi să le aplice
ciale. A treia latură caracteristică a metodei noastre este de a fi exclusiv unei ordini de lucruri, spre a le gândi din nou cu altă muncă, nu te poţi
sociologică. S-a părut adesea că aceste fenomene, din pricina extremei aştepta să recrutezi o clientelă numeroasi Dar nu e acesta scopul la
lor complexităţi, sau erau refractare ştiinţei, sau nu puteau să intre în care năzuim. Credem, din contră, că a venit momentul pentru socio-
ea decât reduse la condiţiile lor elementare, fie psihice, fie organice, logie să renunţe la succese de lume, aşa-zicând, şi să ia caracterul
adică dezbrăcate de propria lor naturi Am căutat dimpotrivă, să ezoteric care se potriveşte oricărei ştiinţe. Ea va dobândi astfel în dem-
stabilim că era cu putinţă să le tratăm ştiinţificeşte fără a le răpi nitate şi în autoritate ceea ce va pierde, poate, în popularitate. Căci atât
nimic din caracterele lor specifice. N-am primit chiar să reducem ima- cât ea rămâne amestecată în luptele partidelor, atât cât se mulţumeşte
terialitatea aceasta suigeneris care le caracterizează la aceea, deja să elaboreze, cu mai multă logică decât omul de rând, ideile comune
complexă totuşi, a fenomenelor psihologice; cu atât mai mult ne-am
1) S-a făcut deci râu calificându-se metoda noastră ca materialista.
146
EMILE DURKHEIM

judecăţile să iSS^^ ^^ ^ a hce P^^e si pre-


CUPRINS

Sodohgia lui Emile


Durkheim de C.
Sudeţeanu (p. 3)
Prefaţa ediţiei întâi
(p, 27) Prefaţa ediţiei
a doua (p. 29)

INTRODUCERE (p.

42) Starea rudimentară a metodologiei în

ştiinţele sociale. Obiectul lucrării.

C
A
P
I
T
O
L
U
L

l
(
p
.

4
3
)

C
e

e
s
t
e
u
n

f
a
p
t

s
o
c
i
a
l
?

Faptul social nu se poate defini prin


generalitatea sa înlăuntrul societăţii. Caractere
deosebitoare ale faptului sociat 1) exterioritatea
cu privire la conştiinţele individuale; 2) acţiunea
coercitivă pe care el o exercită sau este
susceptibil să o exercite asupra acestor conştiinţe
însele. Aplicarea definiţiei acesteia la practicile
constituite şi la curentele sociale. Verificarea
acestei definiţii.
Alt chip de a caracteriza faptul social: starea
de independenţă în care el se găseşte cu privire la
manifestările sale individuale. Aplicarea acestei
caracteristici la practicile constituite şi la
curentele sociale. Faptul social se generalizează
fiindcă este social, nicidecum el nu este social
fiindcă este general. Cum această a doua
definiţie intră în prima.
Cum faptele de morfologie socială intră în
această definiţie însăşi. Formula generală a
faptului social.

CAP
ITOLUL II(p.
52) Reguli
privitoare la
observarea
faptelor sociale

I. - Regulă fundamentală: A trata faptele


sociale ca lucruri. Faza ideologică pe care o
străbat toate ştiinţele şi în cursul căreia ele
elaborează noţiuni vulgare şi Practice, în loc de
a descrie şi a explica lucruri. Pentru ce această
fază trebuia să se prelungească în sociologie mai
mult încă decât în celelalte ştiinţe. Fapte împru-
mutate din sociologia lui Comte, din aceea a lui
Spencer, din starea actuală a moralei şi a
economiei politice şi arătând că acest stadiu n-a
fost încă depăşit
Motive pentru a-1 depăşi: 1) Faptele
sociale trebuie sâ fie tratate ca lucruri fiindcă
ele sunt date imediate ale ştiinţei, pe când ideile,
a căror dezvoltare sunt socotite, nu sunt date
direct. 2) Ele au toate caracterele lucrului.
148
EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 149
Analogii ale reformei acesteia cu aceea care a transformat de curând psihologia.
Motive de a spera, în viitor, un progres rapid al sociologiei. II. - Corolare
imediate ale regulii precedente: CAPITOLULIV(p.96) Reguli
1) A depărta din ştiinţă toate prenoţiunile. Despre punctul de vedere mistic,
care se opune aplicării acestei reguli. relative la constituirea tipurilor sociale
2) Modul de a constitui obiectul pozitiv al cercetării: a grupa faptele după
caracterele lor exterioare comune. Raporturi ale conceptului astfel format cu con Deosebirea normalului şi anormalului implică constituirea de spete sociale.
ceptul vulgar. Exemple de greşeli la care te expui neţinând seama de această re Utilitatea acestui concept de speţă, mijlocitor între noţiunea de genus homo şi
gulă sau aplicând-o rău: Spencer şi teoria sa asupra evoluţiei căsătoriei; Garofalo aceea de societăţi particulare.
şi definiţia sa a crimei; eroarea comună care refuză societăţilor inferioare o mo
L - Mijlocul de a le constitui nu este să procedezi prin monografii. Imposibi-
rali Exterioritatea caracterelor care intră în aceste definiţii iniţiale nu constituie
Htatea de a ajunge pe această cale. Inutilitatea clasificării care ar fi construită astfeL
un obstacol la explicările ştiinţifice.
3) Aceste caractere exterioare trebuie, pe deasupra, să fie cât mai obiective po- Principiul metodei de aplicat a distinge societăţile după gradul lor de compunere.
sibil. Mijlocul de a ajunge la aceasta: a privi faptele sociale prin partea în care se IL - Definiţia societăţii simple: hoarda. Exemple de câteva chipuri în care so-
înfăţişează izolate de manifestările lor individuale. cietatea simplă se compune cu ea însăşi şi compusele sale între ele.
înlăuntrul speţelor astfel constituite, a distinge varietăţi, după cum segmen-
tele componente au tendinţa a se uni sau nu.
CAPITOLULUI (p. 75) Reguli privitoare Enunţarea regulii.
la deosebirea dintre normal şi patologic BL - Cum ceea ce precedă demonstrează că sunt speţe sociale. Diferenţe în
Utilitatea teoretică şi practică a acestei deosebiri. Trebuie ca ea să fie posibilă natura speţei din biologie şi din sociologie.
ştiinţificeşte pentru ca ştiinţa să poată sluji la direcţiunea conduitei.
I. - Cercetarea criteriilor întrebuinţate obişnuit: durerea nu este semnul dis-
tinctiv al bolii, căci ea face parte din starea de sănătate; nici micşorarea sorţilor de
supravieţuire, căci ea este produsă uneori de fapte normale (bătrâneţe ete.) şi ea CAPITOLULV (p. 105) Reguli
nu rezultă necesar din boală; mai mult, criteriul acesta este foarte adesea inapli- relative la explicarea faptelor sociale
cabil, mai ales în sociologie.
Boala deosebită de starea de sănătate ca anormalul de normal. Tipul mijlociu I. - Caracterul finalist al explicărilor obişnuite. Utilitatea unui fapt nu-i explică
sau specific. Necesitatea de a ţine socoteală de vârstă spre a determina dacă fap- existenţa. Dualitatea celor două chestiuni, stabilită prin faptele de supravieţuire,
tul este normal sau nu. Cum această definiţie a patologicului coincide în general pin independenţa organului şi a funcţiei şi diversitatea de servicii pe care le poate
cu conceptul curent al bolii: anormalul este accidentalul; de ce anormalul, în ge- fece treptat o aceeaşi instituţie. Necesitatea cercetării cauzelor eficiente ale fapte
neral, constituie fiinţa în stare de inferioritate. lor sociale. Importanţa preponderentă a acestor cauze în sociologie, demonstrata
n. - Folosul de a verifica rezultatele metodei precedente căutând cauzele nor- prin generalitatea practicilor sociale, chiar şi cele mai amănunţite. Cauza eficientă
malităţii faptului, adică ale generalităţii sale. Necesitatea de a proceda la această
verificare când e vorba de fapte raportându-se la societăţi care nu şi-au isprăvit trebuie să fie deci determinată independent de funcţie. De ce prima cercetare
istoria lor. De ce acest al doilea criteriu nu poate fi întrebuinţat decât cu titlu com- trebuie să o preceadă pe a doua. Utilitatea acesteia din urmă.
plementar şi în al doilea rând. Enunţarea regulilor. II. - Caracterul psihologic al metodei de explicare urmată în general. Această
ITI. - Aplicarea acestor reguli la câteva cazuri, îndeosebi la chestiunea crimei. metodă nu ţine seama de natura faptului social, care este ireductibilă la fapte pur
De ce existenţa unei criminalităţi este un fenomen normal. Exemple de greşeli în psihice în virtutea definiţiei sale. Faptele sociale nu potfi explicate decât prin fapte
care cazi când nu urmezi aceste reguli. Ştiinţa însăşi devine imposibila. sociale.
Cum se face să fie aşa, deşi societatea n-are ca materie decât conştiinţe indi-
viduale. Importanta faptului asociaţiei care dă naştere unei fiinţe noi şi unei noi
ordini de realităţi. întreruperea dintre sociologie şi psihologie, analoagă cu aceea
care separă biologia de ştiinţele fizico-chimice.
Dacă această propoziţie se aplică la faptul formării societăţii.
Raport pozitiv al faptelor psihice şi al faptelor sociale. Primele sunt materia ne-
determinată pe care factorul social o transformă: exemple. Daca sociologii le-au
atribuit un rol mai direct în geneza vieţii sociale, este fiindcă au luat ca fapte pur
psihice stări de conştiinţă care nu sunt decât fenomene sociale transformate.
150
EMILE DURKHEIM Sociologia - regulile metodei sociologice 151
Alte dovezi în sprijinul aceleiaşi propoziţii: 1) independenţa faptelor sociale de la societăţi diferite, dar de aceeaşi speţă. Cazuri în care trebuie să comparăm
faţă de factorul etnic, care este de ordine organicopsihică; 2) evoluţia socială nu
spete diferite. De ce cazul acesta este cel mai general. Sociologia comparată este
este explicabilă prin cauze pur psihice.
Enunţarea regulilor în această privinţă. Fiindcă aceste reguli sunt nesocotite, sociologia însăşi.
explicările sociologice au un caracter prea general, care le discreditează. Necesi- Precauţii de luat spre a evita unele erori în cursul acestor comparaţii.
tatea unei culturi propriu sociologice.
HI. - Importanţa primară a faptelor de morfologie socială în explicările socio-
logice: mediul intern este originea oricărui proces social de oarecare însemnătate. CONCLUZIE (p. 142)
Rolul îndeosebi de preponderent al elementului uman din acest mediu. Problema
sociologică constă deci mai ales în a găsi proprietăţile acestui mediu care au cea Caractere generale ale acestei metode:
mai multă acţiune asupra fenomenelor sociale. Două feluri de caractere răspund 61.Independenţa sa faţă de orice filozofie (independenţă care este utilă
în particular la această condiţie: volumul societăţii şi densitatea dinamică măsu- filozofiei înseşi) şi faţă de doctrinele practice. Raporturile sociologiei cu
rată prin gradul tendinţei de unificare a segmentelor. Mediile interne secundare; aceste doctrine. Cum ea permite să domini toate partidele.
raportul lor cu mediul general şi cu detaliul vieţii colective. 62.Obiectivitatea sa. Faptele sociale considerate ca lucruri. Cum acest
Importanţa acestei noţiuni a mediului social Dacă nu se primeşte, sociologia principiu domină toată metoda.
nu mai poate stabili raporturi de cauzalitate, ci numai raporturi de succesiune, ne- 63.Caracterul său sociologic: faptele sociale explicate pâstrându-se totuşi spe-
permiţând previziunea ştiinţifica: exemple împrumutate de la Comte şi Spencer. cificitatea lor, sociologia ca ştiinţă autonomă.
Importanţa aceleiaşi noţiuni spre a explica cum valoarea utilă a practicilor sociale Cucerirea acestei autonomii este progresul cel mai însemnat ce-i rămâne de
poate varia fără să depindă de orânduiri arbitrare. Raportul acestei chestiuni cu făcut sociologiei.
aceea a tipurilor sociale. Autoritatea mai mare a sociologiei astfel practicate.
Viaţa socială astfel concepută depinde de cauze interne. IV. - Caracterul
general al acestei concepţii sociologice. Pentru Hobbes, legătura dintre psihic şi
social este sintetică şi artificială; pentru Spencer şi economişti, ea este naturală, însă
analitică; pentru noi, ea este naturală şi sintetică. Cum aceste două caractere sunt
conciliabile. Consecinţe generale care rezultă.

CAPITOLUL VI (p. 130) Reguli


privitoare Ia producerea probei
L - Metoda comparativă sau experimentarea indirectă este metoda probei
în sociologie. Inutilitatea metodei numite istorică de Comte. Răspuns obiecţiilor
lui Mill cu privire la aplicarea metodei comparative în sociologie. Importanţa
principiului: unui acelaşi efect ii corespunde totdeauna o aceeaşi cauză.
II. - De ce, dintre procedeele diverse ale metodei comparative, metoda varia-
ţiilor concomitente este instrumentul prin excelenţă al cercetării în
sociologie; superioritatea sa: 1) întrucât ea atinge legătura cauzală prin lăuntru;
2) întrucât ea permite întrebuinţarea de documente mai alese şi mai bine
criticate. Sociologia, deşi redusă Ia un singur procedeu, nu se găseşte faţă de alte
ştiinţe într-o stare de inferioritate, din cauza bogăţiei variaţiilor de care dispune
sociologul. Insă necesitatea de a nu compara decât serii continue şi întinse de
variaţii, iar nu variaţii izolate.
Dl - Diferite moduri de a compune aceste serii. Cazuri în care termenii lor
pot fi împrumutaţi de la o singură societate. Cazuri în care trebuie să-i
împrumutăm