Morala în accepţiunea diverselor state

Recenzent

Conf. univ. Dumitru Popa

Doctor in drept
Elena Lazăr
Doctorand

În acest articol , sunt investigate aplicarea principiilor morale, de către unele state, în cadrul relaţiilor dintre ele.
De asemenea, sunt investigate concepţiile despre morală şi aporturile aduse de către marii filozofi şi oamenii politici, în
perfectarea continuă a principiilor morale.

Moral in the Sense of Different States

In this article, there are investigated the implementations of moral principles by some states within
their relationships. There are also investigated the conceptions of moral and the contributions that important
philosophers and politicians brought for the continuous perfection of moral principles.

Нравственность в понимании различных государств

В этой статье рассматриваются виды применения некоторыми государствами в рамках
взаимоотношений. Также, исследуются взгляды о нравственности и вклад великих философов и
политиков в постоянное совершенствование нравственных принципов.

În contextul acestei cercetări vom evidenţia unele aspecte care ţin de morală şi felul în care statele
interpretează şi aplică principiile morale, probleme ce au preocupat omenirea din cele mai vechi timpuri.
In literatura de specialitate,vom observa că au existat şi există norme morale internaţionale care nu au
valoare juridică, spre deosebire de normele de drept, dar unele dintre ele au fost transformate treptat în norme de
drept internaţional, pe măsură ce practica internaţională a statelor a dus la formarea acestora.Desigur că acesta es
un proces continuu, deoarece valorile morale evoluiază şi capăta noi exigenţe.
Trebuie menţionat că spre deosebire de normele de drept care sînt acceptate obligatoriu ori prin diverse
forme de constrângere, normele morale nu au caracter obligatoriu, ci sunt respectate doar prin presiunea opiniei
publice. Deşi nerespectarea normelor de morală de către state, nu atrage raspunderea juridică a acestora,ele
influenţează totuşi dreptul internaţional, prin faptul că tot mai multe state respectă normele morale,transformându
le în reguli ale acestora, îmbogăţind astfel dreptul internaţional1
Dacă analizăm modul în care unele popoare au apreciat ce e drep şi nedrept , just ori injust în relaţiile
dintre ele dea lungul anilor, putem exemplifica prin Grecia antică. Lumea antică greacă se întindea cât putea să
cuprindă corăbiile lui Ulisse şi comerţul făcut de greci. Restul teritoriului era considerat de greci ca fiind o lume
inferioară, barbară şi înapoiată, incapabilă de guvernare ori de a cuceri ţările vecine.
Desigur că aşa îşi justificau grecii, cuceririle şi subjugarea popoarelor începând de la Atena până în
India.Faţă de toate aceste fapte gânditorii,filozofii timpului aveau opinii diferite.Tucidide , de pildă, considera
jafurile, abuz a celor ce stăpânesc forţa şi că ,,tot ce se clădeşte pe injustiţie nu poate dăinui”.
Filozoful Epicur(341-270 î.e.n.) menţiona că,, nu există dreptate de sine, există doar o înţelepciune
reciprocă, de la caz la caz, în care părţile se angajează să nu-şi facă rău unele altora” . Filozoful consideră că
justiţia este aceiaşi pentru toţi: un contract încheiat între oameni cu scopul de a nu se vătăma unii pe alţii şi să nu
fie vătămaţi de alţii”.3 Opinii ce aveau să capete mai târziu o importanţă deosebită în fundamentarea echităţii
acordurilor şi tratatelor internaţionale.
Dacă analizăm Roma antică, Cicero a avut o influenţă deosebită cu privire la concepţia despre drept şi jus
(106-43 î.e.n.) În lucrările sale : De Republica (Despre Republică); De legibus(despre legi), De ofcilor(Despre
Îndatoriri) ,Cicero arată că ,,justiţia naturală se impune tuturor oamenilor şi tuturor popoarelor”, că aceasta este,,
eternă şi universală”, deşi nu este scrisă. Acesta mai menţiona că ceea ce este drept şi just trebuie căutat în
,,conştiinţa morală” şi că ordinea în relaţiile dinăuntru statului cu popoarele din ,,provincii” dă stabilitate şi
putere, asigurând prosperitatea .
Dacă Cicero încerca să explice importanţa relaţiilor morale cu celelalte provincii alţi gânditori şi împăraţi
gândeau că este de datoria Romei să –şi asigure ,,dominaţia universală”.
Trebuie menţionat că în timpul lui Cicero, au fost propuse principii morale, pe care nici un dictator nu ave
dreptul să le încalce sau să le abroge.
Implementarea relaţiilor de colaborare şi armonie între naţiuni , care să asigure pacea şi dezvoltarea într-un
climat normal şi de continuă perfecţiune a moralei, la preocupat şi pe filozoful Erasmus 1536.Acesta a propus , s
se acorde cele mai mari onoruri, celor care ajuta la prevenirea războaielor şi celor care prin sfaturile lor înţelepte
contribuiau la reinstalarea bunelor înţelegeri între oameni.
Dacă analizăm scrierile filozofului Kant , cum ar fi ,,Spre pacea eternă” din 1795, vom observa, că autoru
condamnă actele imorale cum ar fi războiul şi pregătirile de război, elogiind pacea.
Mai trebuie menţionat că din cuprinsul acestor scrieri reies unele principii morale care se înserează ca
norme de conduită în problemele istoriei.
În vederea implementării unei păci eterne, Kant a schiţat un proiect care cuprindea cateva condiţii:
* În prima condiţie , el arăta că, nici un tratat de pace să nu cuprindă clauze referitoare la un viitor război. După
opinia sa, numai în acest caz, tratatele ar avea obligaţia realizării unor înţelegeri de armistiţiu între părţile
implicate.
* O altă condiţie ,,sub nici o formă sau pretext, un stat să nu poată fi anexat de un altul, prin agresiune ori prin
cumpărare, donaţie sau moştenire ,,căci orice stat este încărnarea voinţei proprii a cărei esenţă este libertatea şi
autodeterminarea”2.
Trebuie menţiont că de la cele arătate în proiectul lui Kant, până la implementarea unor principii de
drept internaţional precum; Dreptul popoarelor la autodeterminare, Îndatorarea statelor de a coopera între
ele, Nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa,etc., nu mai este decât chestiune de timp. Nu putem
vorbi însă despre morală, fară să dăm o definiţie a acesteia. Cercetătorii şi oamenii politici ai vremurilor au
definit noţiunea de morală, ca fiind un ansamblul de idei, percepte, reguli cu privire la bine şi la rău, la
corect şi incorect, ori just şi injust.
În concluzie, morala este un ansamblu de norme de conduită. Din definiţie , se observă , că morala
are ca valori fundamentale, principiile binelui, dreptăţii, adevărului, justiţiei.
Trebuie subliniat că aceste valori sunt apărate şi promovate de drept, însă încălcarea normei de
morală, este sancţionată tot moral. Sancţiunile pot fi multiple, exterioare subiectului(oprobiul public)sau
interioare subiectului, precum regretul, părerea de rău, mustrarea de conştiinţă.
Referitor la vechimea moralei, din investigaţiile făcute în literatura de specialitate, reiese că aceasta
a început odată cu societatea. Practica evenimentelor de pe scena politică internaţională a demonstrat de-a
lungul istoriei, că uneori morala îmbracă în politică , abordări diferite, în funcţie de interese, influienţând în
mod direct politica externă a statelor.Unii autori au încercat să demonstreze prin lucrările lor , că în spatele
oricărui conflict sau tratat internaţional, stau de fapt interese economice şi că starea conflictuală este raţiunea
de a fi a omenirii, că singura morală este cea a banului, a celui care este mai puternic.
Războiul , după cum se ştie ,este în sine ceva departe de morală .Cu toate acestea, istoria este plină
de războaie, purtate în numele unor interese,,drepte”. În întreaga lume au avut loc reforme democratice în
numele moralei, însă uneori acestea sunt percepute eronat(Spre exemplu:cazul românilor după revoluţia din
1989 în care mulţimea comitea tot felul de fapte antisociale în numele reformei, dreptăţii şi a binelui).De
altfel istoria omenirii a demonstrat că , dealungul anilor s-a facut prea puţin diferenţa între normele de
comportament ale oamenilor cum ar fi:corectitudinea ori adevărul, şi că totul avea aceiaşi importanţă ,era
apreciat cu aceiaşi măsură,care spunea ce este bine şi ce nu este bine să faci.
Odată cu reducerea constrângerilor, oamenii şi-au schimbat opţiunile în funcţie de un complex din ce
în ce mai diversificat de criterii. Aceştia simt nevoia să reflecteze pentru aşi evalua acţiunile şi odată ce sa
ajuns la evaluare, le este clar că nu tot ce este bun este întotdeauna util sau adevărat. Este ştiut faptul că actul
de naştere al conştiinţei morale în sine, este conştiinţa datoriei şi că morala este din mai multe puncte de
vedere oglinda unei societăţi la un moment dat.
De menţionat este şi diferenţa de legislaţie dintre state, poate nu esenţială dar nuanţată pentru că în
fond un sistem de legi este produsul evoluţiei unei societati(unui stat) care a avut propria lui instorie,
propriile percepte morale şi propriile nevoi juridice. Despre felul în care statele interpretează principiile
morale, Raymond Aron menţiona că, măsurile bune, legislative şi politice se măsoară în funcţie de
eficacitate,nu de corectitudine,de morală şi că în felul ei,fiecare epocă redescoperă adevăruri de necontestat
ale lui Machiavelli.
Analizând unele evenimente care au avut loc pe scena internaţională spre sfârşitul sec.XX şi
începutul sec.XXI, am putea împărtăşi cele menţionate de autor. Să analizăm de pildă,invazia din
Cehoslovacia din 1968 de către Uniunea Sovietică şi celelalte ţări membre în tratatul de la Varşovia.
În urma investigaţiilor din mai multe scrieri si comentarii ale vremii, reiese că Leonid Brejnev şi
conducătorii ţărilor care făceau parte din pactul de la Varşovia erau îngrijoraţi de reforma peşedintelui
Cehoslovaciei. Ei au apreciat reforma , ca fiind o acţiune care slăbea poziţia comunismului în plin Război
Rece , motiv pentru care în 1968 Uniunea Sovietică , RDG, Ungaria şi Bulgaria au invadat Cehoslovacia.
Evenimentul a declanşat nemulţumiri atât în rândul ţărilor democrate cât şi în întreaga societate
internationala. Unele ţări,precum Finlanda,I talia, deşi erau ţări cu ocupaţie comunistă , au criticat invazia
din Cehoslovacia.
Aşadar este vizibil, pentru orice cercetător,că în cadrul politicii externe, statele care făceau parte din
pactul de la Varşovia, au apreciat principiile morale în funcţie de propriile interese şi nu de ceea ce era mai
bine pentru Cehoslovacia. .3
Desigur că reacţiile comunităţii internaţionale nu a întârziat să apară. Aşadar aceasta şi-a exprimat
oprobiul faţă de statele care au invadat Cehoslovacia. Au apărut de asemenea şi diverse critici în mai multe
cotidiene internaţionale ale vremii.
Făcând o analiză a modului de apreciere a moralei,Tzvetan Todorov menţiona în ,,Notă despre
morală”că ,,Aceasta alăturare de termeni morală şi prezent” constituie o problemă. Caracteristica
prezentului nostru este tocmai dispariţia moralei”. Autorul recomandă , că este timpul, sa ne eliberăm de
ramaşiţele unei ,, morale agresive.4
Trebuie arătat că prăbuşirea zidului Berlinului şi revoluţiile din1989 care au avut loc în Europa de
Est, au adus speranţa , că omenirea se îndreaptă spre un orizont al progresului şi al păcii. S-a vorbit pe
întreaga arenă mondială despre principiile morale şi aplicarea lor. Evenimentele care au avut loc pe scena
internaţională la începutul sec.XXI , arată însă ca interpretarea acestor principii sa facut în funcţie de
interese şi nu de substanţa moralei. Am putea exemplifica prinlegalitatea operaţiunii Iraki Freedom din
2003, de către SUA şi Marea Britanie. Cele două state au justificat acţiunea lor ca fiind autorizată implicit
prin Rezoluţia nr.1441/2002 a Consiliului de Securitate şi că acţiunea a fost sprijinită de 35 de state printre
care Danemarca, Romania, Spania, etc. În realitate, Rezoluţia 1441/2002 cuprindea trei puncte esenţiale şi
anume:
-Irakul a încălcat obligaţiile de a se dezarma, impuse prin Rezoluţia 687/1991
-Rezoluţia oferea Irakului o ultimă şansă pentru a se dezarma.
-Consiliul de Securitate preciza că dacă Irakul nu-şi va respecta angajamentele asumate, va avea de suportat
consecinţele . Atât U.S.A cât şi Marea Britanie au invocat expresia ,,consecinţe” că ar însemna autorizarea
folosirii forţei şi că aceasta ar opera imediat dacă Irakul nu-şi respectă obligaţiile.
Acţiunea din Irak a declanşat un val de ostilităţi în lumea musulmană şi multe critici în comunitatea
internaţională. Pe lângă acestea, chiar unii oficiali de la Washington au recunoscut că acţiunea din Irak a
afectat prestigiul şi imaginea morală a USA. Spre exemplu, sociologul şi politologul Fukuyama, după ce în
1998 a susţinut schimbarea regimului irakian , semnând în scrisoarea colectivă adresată preşedintelui, Bill
Clinton prin care se cerea intensificarea eforturilor , pentru înlăturarea lui Saddam Hussein, ulterior
Fukuyama apreciază războiul din Irak,ca fiind cea mai elementară greşeală. În opinia sa, acest război este
purtat la timpul şi în locul nepotrivit. Deşi este un susţinător al reformei democratice complete, Fukuyama
opiniază că în Orientul Mijlociu, procesul de reformă nu va diminua imediat ameninţările şi pericolele cu
care se confruntă SUA5.
Putem observa modul cum interpretează unele state principiile morale şi în deciziile luate în cadrul
Summitului european din 1996 cu privire la acordarea statutului de candidat oficial la UE,Turciei, Decizie
ce a fost criticată de către unele state invocând încălcarea de către Turcia a Drepturilor Omului şi
democraţie, motive pentru care Turcia a fost condamnată în repetate rânduri.
Trebuie subliniat şi faptul că în cadrul Summitului , decizia a fost adoptată, fără să se facă o analiză a
criteriilor de apreciere privind Turcia. Faţă de adoptarea deciziei respective, au fost adresate dezaprobări şi
din partea unor oficiali precum preşedintele Consiliului European care a invocat aceleaşi motive.6
În concluzie, presiunile şi constrângerile în societatea internaţională contravin implementării unor
noi raporturi interstatale, la baza cărora se află principiile unei justiţii morale internaţionale, dar pentru a
avea o comunitate internaţională mai bună şi mai dreaptă , ar trebui înlăturate traumele psiho-sociale
determinate de nedreptăţi şi injustiţii .
Este necesară lichidarea tuturor formelor de constrângeri şi agresiuni pe arena mondiala şi
dezvoltarea unei justiţii morale, de care depinde viaţa, securitatea şi viitorul întregii omeniri.
De asemenea este necesar ca toate statele lumii să nu admită pe teritoriile lor, activităţi de incitare şi
propagandă ostilă altor state, să existe respect reciproc a demnităţii fiecărui popor şi fiecărei naţiuni.
Subliniem opiniile a mai multor gânditori , unii consideră că omenirea poate să ajungă chiar prin aşa
zisa globalizare la o unitate morală care ar fi un fel de produs final în timp ce alţii afirmă că această unitate
morală ar putea conduce la remodelarea traiectoriilor individuale în funcţie de norme globale, cu alte cuvinte
de perturbare a fiecărui destin prin tot felul de constrângeri la adăpostul unei morale eronate .
Despre felul cum este interpretată pe plan internaţional morala, Anthony Giddens menţiona că
lumea noastră este apocaliptică în ultimul timp, dar asta nu din cauza paşilor către vreo catastrofa ci pentru
că implică riscuri pe care generaţiile anterioare nu au fost nevoite să le înfrunte.
Cât priveşte globalizarea, dincolo de o sumă de aspecte de natură politică, economică sau socială are
şi o însemnată componentă juridică , care nu este străină de morală . Este imposibilă construcţia unei lumi a
globalizării în condiţiile actuale concrete, în afara moralei.

Referinţe bibliografice
1.Ion Diaconu-Tratat De Drept Internaţional Public,Vol.I,Editura Luminalex ,Bucureşti 2002,p.29
2.Dumitru Mazilu .Echitate şi Justiţie în Viaţa Internaţională,Editura Politică,Bucureşti,1979,p.22-23
3.Ernest Stere-Din Istoria Doctrinelor Morale,Editura Polirom,Iaşi 2003,p308-311
4.Tzvetan Todorov.Confruntare cu extrema.Editura Humanitas 1996.p.282-284
5.http://www.revista.22.ro/consecinţele-războiului-din-irak.
6.Kendal Nezan- Puteri şi influienţe . Anuar de geopolitică şi geostrategie.Ed.Corinţ.2000-2001.Bucureşti.p.93-96