UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MASTER FINANŢE-ASIGURĂRI

ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA
GESTIUNII FINANCIARE LA PRIMĂRIA
COMUNEI SABAOANI

Studentă: Burlacu Raluca Stefania

 Cuprins

Cap.I Organizarea şi funcţionalitatea Primăriei comunei Sabaoani.................................................2

1. Scurt istoric...............................................................................................................................2
1.2. Obiect de activitate................................................................................................................4
1.3.Organizare internă..................................................................................................................4
1.4. Funcţionalitatea institiţiei......................................................................................................5
1.5. Relaţiile Primăriei Sabaoani..................................................................................................9
1.6. Evoluţia şi structura principalilor indicatori financiari în perioada ....................................10
2005- 2007..................................................................................................................................10
Cap.II Fundamentarea indicatorilor financiari la Primăria Sabaoani.............................................12
2.1. Metodologia utilizată...........................................................................................................12
2.2. Calcularea şi fundamentarea privind veniturile...................................................................14
2.3. Calcularea şi fundamentarea privind cheltuielile................................................................16
Cap.III Finanţarea Primăriei Sabaoani...........................................................................................26
3.1 Surse de finanţare.................................................................................................................26
3.2. Finanţarea bugetară..............................................................................................................28
3.3. Fluxuri informaţionale generate de finanţarea instituţiei.....................................................32
3.4. Plăţi pentru cheltuielile instituţiei prin Trezoreria Finanţelor Publice................................34
Cap.IV Evidenţa gestiunii financiare la Primăria Sabaoani...........................................................37
4.1. Sistemul informaţional specific...........................................................................................37
4.2. Contabilitatea principalelor operaţiuni legate de finanţare..................................................40
4.3. Dare de seamă contabilă......................................................................................................46
Bibliografie.....................................................................................................................................58

Cap.I Organizarea şi funcţionalitatea Primăriei comunei Sabaoani

1. Scurt istoric

Instituţia publică la care s-a realizat acest studiu este Primăria comunei Sabaoani.
Regimul general al autonomiei locale, organizarea şi funcţionarea autorităţilor
administraţiei publice locale au la bază 5 principii: autonomia locală, descentralizarea serviciilor

2
publice, eligibilitatea autorităţilor administraţiei publice, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în
soluţionarea problemelor de interes local deosebit.
La nivelul unităţilor administrativ- teritoriale autorităţile publice locale sunt consiliul
local- ca autoritate deliberativă şi primarul ca autoritate executivă, două instituţii ce au drept scop
soluţionarea şi gestionarea treburilor publice la nivelul colectivităţilor locale.
Deşi în practică se utilizează noţiunea de primărie se poate observa ca şi în reglementările
anterioare o carenţă legislativă, un singur articol- 91 defineşte primăria- ca o structură funcţională
cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretar şi aparatul propriu al
consiliului local, ce duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului,
soluţionând problemele curente ale colectivităţii.
Instituţiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit
(preţul este zero), urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerinţelor consumatorilor,
sau la preţuri accesibile consumatorilor.
Bunurile publice corespund în mod direct cerinţelor stării de optim social.
Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituţii
publice. De aceea, fiind legate din punct de vedere financiar de bugetul public, instituţiile publice
sunt organizate după principiul „nonprofit”.
Pentru producerea de bunuri în afara celor care definesc obiectul de activitate şi pentru
care primesc finanţare bugetară, instituţiile respective pot stabili preţuri, tarife, deci încasează
venituri denumite venituri extrabugetare sau venituri proprii, dar care nu conduc la obţinerea de
profit. Cu alte cuvinte, o instituţie publică nu poate să obţină profit, iar dacă obţine, acesta trebuie
cheltuit în scopuri investiţionale în fiecare an financiar.
Domeniul în care funcţionează instituţiile de stat producătoare de bunuri publice, a căror
sferă este delimitată de dependenţa acesteia de bugetul public, sunt, aşa cum rezultă din legile
bugetare, următoarele:
• Acţiunile social- culturale;
• Apărare naţională;
• Acţiuni privind ordinea publică;
• Acţiuni desfăşurate de către autorităţile publice;
• Acţiuni economice.

3
1.2. Obiect de activitate

Deşi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale, expres prevăzute în lege,

sunt diferite, au drept scop soluţionarea problemelor colectivităţii locale.
Această soluţionare a problemelor colectivităţii locale se realizează prin:
1. elaborarea şi aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;
2. stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale;
3. stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale;
4. administrarea bunurilor din proprietate publică sau privată a comunei Sabaoani;
5. angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung;
6. administrarea resurselor financiare;
7. elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de
dezvoltare;
8. asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
9. cooperarea pe plan intern şi internaţional.

1.3.Organizare internă

Conducerea primăriei comunei Sabaoani este asigurată de:

• Primar
• Viceprimar
• Secretar
• Director Contabilitate
• Director Direcţia Tehnică
• Director Direcţia Administraţia Publică
• Director Direcţia Administraţia Pieţelor, Bazar, Obor
În ceea ce priveşte organizarea semnalăm existenţa celor patru funcţiuni de bază:
cercetare- dezvoltare, comercială, personal, financiar- contabilă şi a majorităţii acţiunilor ce le
compun.

4
 Organizarea este evidenţiată în documentele de formalizare a structurii organizatorice,
respectiv regulamentul de organizare şi funcţionare, organigrama şi fişele de post.
Regulamentul de organizare şi funcţionare este cel al Consiliului local şi a direcţiilor în
care se prevăd: normele privind constituirea Consiliului local şi a comisiilor pe domenii de
specialitate, şedinţele Consiliului local şi exercitatrea mandatelor de consilier, iar pentru Direcţii
se prevăd dispoziţiile generale, serviciile funcţionale şi conducerea direcţiei.
Organigrama este una piramidală, specifică unei structuri organizatorice de tip ierarhic-
funcţional.

1.4. Funcţionalitatea institiţiei

Atât la nivel de compartimente, cât şi de posturi sunt delimitate atribuţiile,

responsabilităţile şi competenţele fiecărui angajat.
Atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele organismelor ce asigură funcţionarea
primăriei sunt evidenţiate în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi în Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Câteva dintre acestea vor fi prezentate în continuare.
1. Lista deciziilor adoptate de către primarul comunei Sabaoani:
• numeşte comisia de inventariere anuală;
• stabileşte sarcinile biroului audit şi centrele ce vor fi controlate pe perioade;
• stabileşte persoane care răspund de protecţia muncii;
• aprobă sarcinile de serviciu şi fişa de evaluare;
• dă dispoziţie pentru sancţionarea personalului pe baza referatului înaintat de şeful
de serviciu şi a notei explicative dată de persoana sancţionată;
o dă dispoziţii pentru ajutoarele de urgenţă.
2. Lista hotărârilor Consiliului local adoptate în şedinţe:
• adoptă bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul în curs;
• a aprobat verificările de credite de la capitolul 63- Servicii şi dezvoltarea publică şi
locuinţei, la capitolul 57- Învăţământ;
• aprobă impozitele şi taxele pentru anul următor;

5
 • a aprobat preţul pentru tona de lemne de vânzare;
• a aprobat utilizarea fondurilor de rulment pentru acoperirea temporară a golului de
casă şi pentru investiţii;
• aprobă statul de funcţii al primăriei;
• stabileşte că dacă sponsorizarea pentru sport este mai mare ca taxa sport datorată
anual, atunci această taxă se consideră achitată de către persoanele juridice plătitoare;
• aprobă consumul de carburant pentru autoutilitara (Dacia papuc) şi cisternă;
Cu ajutorul acestor liste de decizii putem caracteriza respectivii decidenţi: Consiliul local
şi primarul.
Caracterizarea Consiliului local este dată de atribuţiile ce îi revin, prevăzute în Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi de Legea finanţelor publice nr. 189/1998. dintre
atribuţii amintim:
1. Alege din rândul consilierilor preşedintele şi vicepreşedintele consiliului local
precum şi un viceprimar.
2. Aprobă statutul oraşului şi reglementările de organizare şi funcţionare.
3. Aprobă studii, prognoze de dezvoltare economico- financiare, de organizare şi
amenajare a teritoriului.
4. La propunerea primarului, aprobă organigrama, statul de funcţii şi numărul de
personal.
5. Aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite bugetare şi modul de
utilizare a rezervei bugetare.
6. Aprobă centrul de încheiere a exerciţiului bugetar.
7. Stabileşte impozite şi taxe locale.
8. Administrează domeniul public şi privat al colectivităţii.
9. Înfiinţează instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de interes
local, controlează şi analizează activităţile acestora.
10. Hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice.
11. Acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător.
12. Hotărăşte cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române şi străine, cu
organizaţii nonguvernamentale şi alţi parteneri sociali în vederea finanţării şi realizării unor
lucrări, acţiuni de interes public.

6
 Un alt important decident individual, în afară de primar şi secretar, este seful
departamentului contabilitate, caracterizat prin următoarele atribuţii şi răspunderi:
1. Organizează şi răspunde pentru activitatea de ansamblu a Direcţiei Finaţe şi Buget
Local.
2. Coordonează şi îndrumă acţiunile de constatare, aşezare, verificare şi încasare a
impozitelor, taxelor şi altor venituri ale bugetului local.
3. Organizează şi stabileşte structura fluxurilor informaţionale între serviciile de
impozite şi taxe din cadrul direcţiei.
4. Organizează şi răspunde de activitatea de încasare în numerar a veniturilor
bugetului local.
5. Face propuneri primarului cu privire la statul de funcţii a Direcţiei Finanţe şi
Buget Local.
6. Reprezintă Primăria comunei Sabaoani, respectiv Consiliul local în faţa instanţelor
judecătoreşti şi a terţilor în probleme vizând urmărirea şi încasarea veniturilor bugetului local.
7. Organizează şi stabileşte condiţiile de desfăşurare a acţiunilor de control fiscal
pentru materia impozabilă care se încasează la bugetul local.
8. Asigură corelarea planurilor de control, urmărind eliminarea paralelismelor între
serviciile D.F.B.L. în scopul creşterii eficienţei acestei activităţi.
Departamentul Contabilitate realizează partea de venituri a bugetului local aplicând
reglementările legale în vigoare privind impozitele, taxele, diversele venituri cu caracter local
precum şi taxele speciale stabilite şi aplicate prin hotărâri ale Consiliului Local Municipal.
De asemenea asigură, prin serviciile de specialitate, constatarea şi verificarea materiei
impozabile, impunerea contribuabililor persoane fizice şi juridice, evidenţa şi încasarea
veniturilor bugetului local, a amenzilor şi taxelor speciale, în care scop acţionează prin mijloace
specifice pentru combaterea evaziunii fiscale, raportând periodic stadiul încasărilor, pe capitole şi
subcapitole. Pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor care îi revin prin lege, colaborează cu
celelalte compartimente din cadrul comunei Sabaoani.
În desfăşurarea activităţii, Departamentul contabilitate întocmeşte informări zilnice
privind încasarea sumelor cuvenite bugetului local pe care le prezintă primarului, care este
ordonatorul principal de credite. Trimestrial şi ori de câte ori se solicită, prezintă Consiliului local
al comunei Sabaoani, rapoarte scrise privind execuţia de casă a veniturilor bugetului local precum

7
şi rezultatele verificărilor fiscale executate la agenţii economici. Activitatea de pază şi ordine,
salarizare- personal şi aprovizionare materială este asigurată de compartimentele de specialitate
ale Primăriei.
Pentru personalul de conducere şi execuţie, documentele ce consemnează sarcinile,
competenţele şi responsabilităţile sunt fişele de post. Fişele de post sunt elaborate, atât pentru
manageri cât şi pentru executanţi şi se prezintă în felul următor:
1. denumirea instituţiei
2. compartimentul
3. denumirea postului
4. nivelul postului: responsabilitatea implicită de post şi capacitatea relaţională
5. numele angajatului
6. punctajul acordat angajatului pentru îndeplinirea fiecărui criteriu din fişa de
evaluare a postului şi punctajul total
7. perioada de probă a angajatului
8. atribuţiile şi răspunderile ce revin angajatului.
Auditul public intern este organizat în mod independent sub forma unui compartiment
specializat, în directa subordonare a conducătorului unităţii. Compartimentul de audit public
intern trebuie să exercite următoarele atribuţii, conform art. 7 din O.G. nr. 119/1999, cu
modificările şi completările ulterioare:
1. certificarea anuală a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară ale
instituţiei publice;
2. examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor, identificând
erorile, risipa, gestiunea defectuoasă şi fraude şi, pe această bază, propunerea de măsuri şi soluţii
pentru recuperarea pagubelor şi sancţionarea celor vinovaţi, după caz;
3. examinarea sistemului contabil şi fiabilităţii acestuia, ca principal instrument de
cunoaştere, gestiune şi control patrimonial şi a rezultatelor obţinute;
4. examinarea regularităţii sistemelor de fundamentare a deciziilor, de planificare,
programare, organizare, coordonare, urmărire şi control al îndeplinirii deciziilor;
5. evaluarea economicităţii, eficacităţii şi eficienţei cu care sistemele de conducere şi
execuţie din cadrul instituţiei publice şi la nivelul unui program sau proiect utilizează resursele
financiare, umane sau materiale pentru îndeplinirea obiectivelor şi obţinerea rezultatelor stabilite;

8
 6. identificarea slăbiciunilor sistemelor de conducere şi control, precum şi a riscurilor
asociate unor astfel de sisteme.

1.5. Relaţiile Primăriei Sabaoani

a) Relaţiile Primăriei cu organismele financiar- bancare

Prin sistemul de deschidere şi modificare a conturilor de venituri se asigură urmărirea în

cadrul fiecărei trezorerii a veniturilor pe capitole şi subcapitole de venituri şi de plătitori.
Cheltuielile primăriei se efectuează în limita prevederilor din bugetul local cu repartizarea
pe trimestre care se acoperă cu veniturile proprii şi transferurile din bugetul de stat pentru
echilibrarea bugetului local respectiv.
Plăţile dispuse de ordonatorii de credite se efectuează prin trezorerie numai după
deschiderea creditelor bugetare din bugetul local respectiv.
Ordonatorii principali de credite vor stabili lunar cheltuielile ce urmează să se efectueze
din bugetul local, avându-se în vedere prevederile de cheltuieli aprobate prin bugetul de stat. În
limita volumului creditelor bugetare urmează să se efectueze plăţi prin trezorerie din mijloacele
bugetului local atât pentru activitatea proprie cât şi pentru instituţiile publice din subordine.
Organele Trezoreriei şi organele fiscale vor îndruma şi recomanda agenţilor economici să
folosească forma de plată prin cont a sumelor datorate bugetului, prevenindu-se întârzieri în
achitarea obligaţiilor către buget.
Dispoziţia de plată completată cu toate elementele se depune de plătitori la unitatea
bancară la care îşi are contul aceasta, prin tehnici publice locale.
Formarea şi utilizarea resurselor financiare publice locale şi contul de execuţie a bugetelor
locale sunt supuse contolului Curţii de Conturi, care transmite dispoziţia de plată după
înregistrarea preluării din cont a sumei, trezoreriei în raza căreia agentul economic îşi are
domiciliulu fiscal.
Prin primirea dispoziţiei de plată de la unitatea bancară a plătitorului se confirmă că
agentul economic şi-a achitat obligaţia fiscală faţă de buget.

9
b) Relaţiile Primăriei cu alte instituţii din cadrul sistemului

În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe de o

parte, precum şi între consiliul local şi primar, pe de altă parte, nu există raporturi de
subordonare.
Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi autorităţile administraţiei
publice de la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii,
cooperării şi solidarităţii.
Autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele
legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în
competenţa altor autorităţi publice.
Prefectul poate ataca în total sau în patre, în faţa insatnţei de contencios administrativ,
hotărârile luate de consiliul local, precum şi dispoziţiile emise de primar, în cazul în care
consideră ca aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care
au fost atacate sunt suspendate de drept.
Prefectul, la rândul lui, răspunde administrativ, civil sau penal, după caz, la cererea
autorităţilor administraţiei publice locale ale căror acte au fost atacate, în cazul în care instanţa de
contencios administrativ hotărăşte că actul administrativ a fost atacat în mod abuziv.

1.6. Evoluţia şi structura principalilor indicatori financiari în perioada

2005- 2007

În ceea ce priveşte Primăria comunei Sabaoani, dinamica situaţiei economico- financiară

înregistrată în perioada 2005- 2007 este evidenţiată prin intermediul unor indicatori economici,
după cum urmează in tabelul 3.

Tabelul 3 mii lei

Nr. Indicator 2005 2006 2007
crt.

1
1. Mijloace fixe 739.513 262 187.786
2. Venituri totale 3900 4400 7369
3. Fond salarii 396 487 1029
4. Rezultatul exerciţiului 236 560 301
5. Cheltuieli totale 3900 4400 7369
6. Cheltuieli materiale 438 458 523
7. Cheltuieli de întreţinere 227 268 329
8. Încălzit 310 350 438
9. Iluminat 66 82 190
10. Salubritate 27 40 83
11. Poştă, telefon, fax, radio 76 82 1050
12. Reparaţii curente 63 78 86

1
Cap.II Fundamentarea indicatorilor financiari la Primăria Sabaoani

2.1. Metodologia utilizată

Fundamentarea ca acţiune în domeniul bugetar presupune realizarea unor calcule

previzionare potrivit cu anumite repere metodologice privind cheltuielile..
În structura bugetelor publice, dimensiunile valorii cuprinse în acesta ca balanţe financiare
au exprimări precise potrivit cu subdiviziunile prezente în clasificaţiile separate pe componente
ale sistemului bugetar.
În mod general, termenul de “buget” este folosit pentru a prezenta previziunea pentru o
anumită perioadă de timp (an, semestru, trimestru) atît a veniturilor, cît şi a cheltuielilor unei
unităţi administrativ-teritoriale. În mod normal, orice buget trebuie întocmit înainte de începutul
perioadei vizate pentru a pregăti un anume comportament viitor cu privire la obţinerea veniturilor
şi efectuarea cheltuielilor; însă, în ţara noastră, bugetele publice sînt elaborate şi adoptate, de cele
mai multe ori, în primele luni ale anului bugetar.
Autonomia financiară a colectivităţilor locale impune crearea de sisteme de finanţe
publice locale eficiente, echitabile şi corelate cu necesităţile şi politicile economice de nivel
naţional. În cadrul politicii economice naţionale autorităţile administraţiei publice locale au
dreptul la resurse proprii, suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuţiilor
lor.
În principiu, propunerile de venituri şi cheltuieli se vor face avîndu-se în vedere
următoarele:
• reglementările şi normele în vigoare, precum şi structura organizatorică existentă
la data întocmirii bugetului de venituri şi cheltuieli;
• sursele de venituri şi baza legală a încasării lor, nivelul taxelor sau tarifelor stabilit
prin legea de organizare a instituţiei publice respective, frecvenţa prognozată a indicatorilor fizici
în noul an faţă de anul de bază, pentru venituri, iar pentru cheltuieli, evoluţia în perspectivă a
domeniului de activitate respectiv, nivelul cheltuielilor în anul de bază faţă de anul plan,
influenţat cu indicele mediu prognozat al creşterii preţurilor şi al inflaţiei şi indicele de creştere a
indicatorilor fizici, etc.;
 • nivelul preţurilor avute în vedere la stabilirea propunerilor de cheltuieli este cel în
vigoare la data solicitării propunerilor de cheltuieli, de regulă 1 mai al anului în curs;
• fundamentarea cheltuielilor în anul de plan faţă de anul bază se va face, la
cheltuielile curente, pe fiecare articol de cheltuieli bugetare, pornindu-se de la prevederile anului
de bază şi corectarea acestora cu influenţele cunoscute care au acţionat pînă la data elaborării
proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli prin reglementări legale.
Din aceasta se desprind atât pentru venituri cât şi pentru cheltuieli clasificaţiile separate pe
componente ale sistemului bugetar. Limbajul comun ce leagă aceste clasificaţii este cel legat de
noţiunea de subdiviziune, o anumită mărime valorică cu precizare în timp şi spaţiu ce indică
provenienţa la venituri, destinaţia la cheltuieli şi titularul.
Prima etapă în derularea procesului bugetar este elaborarea proiectului de venituri şi
cheltuieli şi se fundamentează pe analizele efectuate de Ministerul Finanţelor cu privire la
posibilităţile de acoperire a cheltuielilor din resurse bugetare şi din resurse extrabugetare.
Pornind de la obiectivele politicii financiare, problema centrală a elaborării proiectului de
buget o constituie punerea în concordanţă a cerinţelor de resurse cu posibilităţile de asigurare a
acestora, stabilirea acestei concordanţe putând impune chiar ajustarea programelor de activitate
sau renunţarea la unele acţiuni, în raport cu unele constrângeri de natură financiară.
În dimensionarea veniturilor şi cheltuielilor ce se înscriu în buget se foloseşte metoda
evaluării directe, prin efectuarea de calcule pentru fiecare sursă de venit şi fiecare categorie de
cheltuială. În acest scop, se are în vedere execuţia preliminată pe anul în curs şi o evaluare a
cheltuielilor cu programe propuse a fi realizate în anul următor, ca şi a surselor din care aceştia
vor fi finanţaţi, conform prevederilor Legii Finanţelor Publice, care nu permit înscrierea în Buget
şi aprobarea cheltuielilor fără stabilirea resurselor din care urmează a fi executate.
Potrivit Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanţelor profesionale
individuale şi de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru instituţiile
publice, publicată în Monitorul Oficial al României, criteriile de evaluare a postului se înscriu în
fişa postului, prin care ordonatorii de credite bugetare vor asigura şi descrierea principalelor
atribuţii şi răspunderi care revin angajaţilor. Conducerile instituţiilor publice pot completa fişa
postului şi cu alte elemente specifice activităţii şi, de asemenea, pot detalia sau diversifica
criteriile de evaluare. Ponderile asociate criteriilor se vor modifica în mod corespunzător, astfel
încât suma ponderilor asociate criteriilor să reprezinte 100 %.
2.2. Calcularea şi fundamentarea privind veniturile

Fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli se face pentru cele două părţi ale sale:
cheltuieli şi venituri.
Ca sursă de formare a bugetelor publice, veniturile reprezintă relaţia economică sub
formă bănească prin intermediul căreia se mobilizează la dispoziţia statului fonduri pentru
acoperirea unor nevoi publice concretizate în cheltuieli publice.
Veniturile bugetare apar ca indicatori ai finanţelor publice cu o individualizare cu
subdiviziunea clasificaţiei bugetare şi repartizare diferenţiată pe componente ale sistemului
bugetar. Ele mai pot fi abordate ca instrumente economico-financiare de influienţare a activităţii
economice la nivel macro şi micro alături de calitatea de surse de formare a fondurilor băneşti
centralizate.
Conform Legii Finanţelor Publice Locale, veniturile bugetelor locale se formează din
impozite, taxe, alte venituri şi din venituri cu destinaţie specială, precum şi din cote şi sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de
stat şi ale bugetelor locale şi din transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat.
Pentru dimensionarea veniturilor proprii se iau în considerare veniturile din impozite şi
taxe locale care se stabilesc pe baza declaraţiilor de impunere ale contribuabililor, în cazul
impozitelor şi a nivelurilor taxelor stabilite prin hotărâre de consiliul local. Conform Legii
nr.27/1994, cu modificările şi completările ulterioare, impozitul este anual, se plăteşte trimestrial,
în rate egale, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. În funcţie de termenele de
încasare a veniturilor se dimensionează cheltuielile, care de regulă sunt mai mari decât veniturile,
fiind necesară echilibrarea bugetului, cu cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat.
În ceea ce priveşte primele (impozitul pe profit, vărsăminte din profitul net, venituri din
privatizări, din concesiuni şi închirieri, cotele defalcate din impozitul pe salarii, etc.), ele se
fundamentează pe baza unor informaţii statistice din anii trecuţi.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, prezintă proiectele bugetelor locale
echilibrate Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, până la data de 15 mai a fiecărui an, urmând
ca aceasta să depună la Ministerul Finanţelor proiectele bugetelor locale, pe ansamblul judeţului,
cel mai târziu la 1 iunie.
 Ministerul Finanţelor examinează propunerile de sume defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi de transferuri cu destinaţie specială şi comunică până 1a data de 1 iulie
Direcţiei Generale a Finanţelor Publice limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat precum şi criteriile de repartizare a acestora pe unităţi administrativ-teritoriale în vederea
definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite. Limitele
sumelor se transmit, pentru informare, Consiliului Judeţean, care comunică prin adresă
repartizarea sumelor de echilibrare ale bugetului local.
La baza întocmirii părţii de venituri a bugetului de venituri şi cheltuieli stau următoarele
criterii:
• baza legală a veniturilor: veniturile nu se înscriu în bugetul de venituri şi cheltuieli
şi nu se încasează decât dacă sunt reglementate expres printr-un act normativ şi se cuvin unităţii
respective;
• execuţia preliminară pentru anul de bază reprezintă execuţia certă pe o perioadă de
timp plus execuţia probabilă până la sfârşitul anului corectată cu eventualele influenţe;
• analiza şi studierea comparativă a veniturilor realizate pe total, pe structură şi în
dinamică, se realizează analiza şi studii privind evoluţia veniturilor pe intervale mai mari de timp,
precum şi compararea veniturilor realizate;
• evoluţia volumului în funcţie de factorii producători de venituri.
În cadrul Primăriei Sabaoani sunt instituite următoarele impozite şi taxe locale pentru
persoane fizice şi juridice:
1. impozit pe clădiri;
2. impozit pe teren;
3. taxe asupra mijloacelor de transport;
4. taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă;
5. taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorităţilor în domeniul
construcţiilor;
6. taxe extrajudiciare de timbru;
7. taxe de închiriere şi de concesiune pentru terenuri sau bunuri aparţinând
domeniului public sau privat, în interes local;
8. taxe speciale;
9. alte taxe.
2.3. Calcularea şi fundamentarea privind cheltuielile

Din punct de vedere metodologic şi ca bază legală, fundamentarea cheltuielilor are ca

punct de pornire Legea privind finanţele publice nr. 72 / 1996 publicată în Monitorul Oficial în
17 iulie 1996.
Practic, fundamentarea cheltuielilor se derulează în documente specifice la 4 nivele de
referinţă:
• la nivel de bază – instituţii publice, agenţi economici, reprezentaţi prin regii
autonome şi societăţi comerciale, unde expresia este de ordonatori terţiari de credite, nivel la care
se întocmesc bugete proprii de venituri şi cheltuieli;
• instituţii intermediare conduse de ordonatori secundari de credite bugetar;
• ministerele sau instituţiile centrale conduse de ordonatori principali de credite
bugetare;
• Ministerul de Finanţe, unde se întocmesc şi se avizează lucrările pregătitoare
privind documentaţia bugetară.
Fundamentarea cheltuielilor se face ţinând cont de cele trei surse se finanţare: bugetul
central şi bugetele local, alte surse de venituri (respectiv veniturile proprii).
Fundamentarea cheltuielilor are la bază următoarele criterii:
• baza legală a cheltuielilor: nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de
venituri şi cheltuieli sau finanţată prin acesta dacă nu este reglementată printr-un act normativ;
• executia preliminară pentru anul de bază constă în execuţia certă pe o anumită
perioadă de timp plus execuţia probabilă la sfârşitul anului, corectată de eventuale influenţe;
• analiza şi studierea comparativă a cheltuielilor atât pe total cât şi pe structură şi în
dinamică;
• preţurile şi tarifele diverselor servicii (cazare, masă, transport) care au
repercursiuni directe asupra structurii şi evoluţiei cheltuielilor;
• baremurile de cheltuieli sunt norme legale prin intermediul cărora câteva categorii
de cheltuieli sunt stabilite la nivele maxime ce nu pot fi depăşite şi care sunt actualizate periodic
în funcţie de rata şi de creşterea preţurilor şi tarifelor.
Fluxul informaţional generat de realizarea cheltuielilor

Pentru perfectarea unei cheltuieli se parcurg mai multe etape:

• propunerea de cheltuieli se face în cadrul instituţiei, revenind ca răspundere unor
persoane împuternicite şi constă în solicitarea de fonduri pentru achitarea unor obligaţii băneşti
(salarii, prestări servicii);
• angajarea de cheltuieli se face de către ordonatorii de credite bugetare numai
după analiza documentelor privind propunerile de cheltuieli, din punct de vedere al legalităţii
oportunităţii şi necesităţii, stabilindu-se totodată existenţa disponibilităţilor de credite în bugetul
de venituri şi cheltuieli la subdiviziunea unde se încadrează cheltuiala respectivă;
• aprobarea efectuării de plăţi pentru cheltuieli are loc în momentul achitării
drepturilor băneşti cu privire la salarii, obligaţii privind furnizorii.
• Utilizarea propriu-zisă a creditelor bugetare se realizează prin:
• plăţile cu numerar în materie de tehnică bugetară constau în principal în salarii,
alte drepturi cuvenite personalului, avansuri în contul cheltuielilor de deplasare. Pentru aceste
plăţi este necesar ca în prealabil, în baza documentelor şi instrumentelor adecvate sumele să fie
ridicate de la trezorerie, din contul instituţiei;
• plăţile fără numerar apar la instituţiile publice în cazuri de lichidare a obligaţiilor
băneşti faţă de diferiţi agenţi economici.
Eliberarea de sume din contul din bancă, de la trezorerie, cu sau fără numerar reprezintă
prin prisma execuţiei bugetare plăţi de casă. Apare şi noţiunea de plăţi nete de casă, care
exprimă diferenţe între plăţile de casă şi sumele care apar din nou în cont ( din reconstituirea de
credite bugetare sau din reîntregire de mijloace băneşti).
Efectuarea de plăţi prin trezorerie din creditele bugetare deschise şi repartizate - se
realizează în numerar, prin casierie, sau prin decontarea din cont în favoarea agenţilor economici
care au livrat mărfuri, materiale sau au prestat servicii.
Pentru plăţile prin trezorerie se folosesc:
• cecul pentru eliberarea numerarului din cont;
• ordinul de plată prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plăţi din
conturile sale în favoarea furnizorului;
 Documentele de plăţi se înregistrează în conturi deschise pe capitole şi categorii de
cheltuieli: cheltuieli curente si cheltuieli de capital.

Fundamentarea cheltuielilor de personal

Cadrul juridic al fundamentării cheltuielilor de personal se regăseşte în:

• Legea nr. 72 / 1996 privind finanţele publice;
• Legea nr. 154 / 1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul
bugetar şi a îndemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii cu demnitate publică;
• Ordonanţa de urgenţă privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru
personalul contractual din sectorul bugetar – Ordonanţa de Urgenţă nr 24 / 2000.
Cheltuielile de personal vizează plata drepturilor salariale ale personalului angajat precum
şi ale colaboratorilor şi obligaţiile aferente faţă de bugetul statului şi al asigurărilor sociale, ca şi
drepturile de delegare, detaşare în provincie. Fundamentarea cheltuielilor cu salariile reprezintă
de fapt analiza tuturor indicatorilor specifici.Fundamentarea cheltuielilor cu salariile se realizează
în acord cu reglementările legale în vigoare, cuprinse în:
• H.G. nr. 281 din 17 iunie 1993, cu privire la salarizarea personalului din unităţile
bugetare;
• Legea 154/1998;
• O.G. nr. 24/2000.
Etapele efective în fundamentarea cheltuielilor cu salariile.
Cheltuielile cu salariile se realizează dintr-un total bănesc prestabilit, conform O.G.
24/2000 articolul 4. Astfel “Salariile de bază şi indemnizaţiile de conducere pentru personalul
contractual se stabilesc astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare,
să se încadreze în fondurile alocate de la bugetul de stat...”.
Modul de efectuare a acestor cheltuieli este reglementat în O.G. 24/2000 articolul 5,
astfel: “(1) În limita fondurilor bugetare aprobate prin bugetul de stat, ordonatorii principali de
credite defalchează pe luni cheltuielile cu salariile şi le comunică Ministerului Finanţelor, în
termen de 15 zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României a legii
bugetului de stat, atât pentru aparatul propriu, cât şi pentru unităţile subordonate. Defalcarea
pe luni se va realiza astfel încât să se asigure desfăşurarea în bune condiţii a activităţii până la
sfârşitul anului. (2) În termenul prevăzut la alineatul (1) sumele defalcate pe luni pentru unităţile
subordonate se comunică de către ordonatorii principali de credite, după caz, ordonatorilor
secundari, iar aceştia , ordonatorilor terţiari de credite bugetare. Deschiderile de credite
bugetare şi cheltuielile cu salariile, ce se pot efectua de fiecare ordonator principal de credite,
nu pot depăşi totalul sumelor defalcate, pe luni, cumulate de la începutul anului.”.

Plăţile pentru salarii

Principalele etape în activiatea de evaluare a performanţelor profesionale individuale sunt:

• descrierea criteriilor de evaluare a performanţelor profesionale individuale;
• procedura de măsurare şi de evaluare a performanţelor profesionale individuale;
• urmărirea şi controlul rezultatelor evaluării şi determinarea evoluţiei
performanţelor profesionale individuale în timp.
Criteriile de evaluare a performanţelor profesionale individuale sunt:
• gradul de îndeplinire a standardelor de performanţă;
• asumarea responsabilităţii;
• adaptarea la complexitatea muncii;
• iniţiativa şi creativitatea.
Procedura de măsurare şi de evaluare a performanţelor profesionale individuale se
realizează pe baza unor norme de evaluare, care reprezintă un cumul de tehnici de măsurare a
performanţelor profesionale individuale, pe baza cărora să poată fi stabilit, ori de câte ori este
necesar, nivelul salariilor de bază individuale între limite, potrivit legii. Procedura se aplică
fiecărui angajat în raport cu cerinţele postului ocupat.
Evaluarea performanţelor profesionale individuale la perioadele stabilite de către
ordonatorul de credite bugetare se face sub îndrumarea compartimentului de gestiune a resurselor
umane, care are şi sarcina de a urmări şi de a controla rezultatele obţinute.
În stabilirea necesarului de fonduri pentru salarii sunt necesare informaţii referitoare la
resursele umane din instituţie. Astfel se întocmesc lunar fişe de pontaj pentru fiecare salariat, cu
prezenţă, zile libere, ore suplimentare. Acestea sunt transmise biroului contabilitate pentru
întocmirea statelor de plată. Statele de plată se întocmesc în două exemplare, lunar, pe baza
pontajelor şi a fişelor de evidenţă a retribuţiilor, a reţinerilor legale, a indemnizaţiilor de
conducere. Se mai ţine seama de concediile de odihnă, de concediile medicale.
Lista de indemnizaţii de concediu de odihnă serveşte ca:
• document pentru stabilirea drepturilor privind indemnizaţiile cuvenite salariaţilor
pe timpul efectuării concediului de odihnă;
• dispoziţie pentru casier pentru plata indemnizaţiilor cuvenite;
• document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Se întocmeşte în două exemplare pe măsura plecării personalului în concediu de către
biroul secretariat. Acest document circulă la casieria unităţii pentru efectuarea plăţii, la
compartimentul contabilitate pentru înregistrarea în evidenţele contabile şi pentru întocmirea
statelor de plată. Plăţile făcute în cursul lunii se cuprind în statele de plată pentru a cuprinde astfel
întreaga sumă a retribuţiilor calculate:
• prima parte cuprinde un total de drepturi sau salariul brut;
• a doua parte cuprinde reţineri;
• in final, rezultă totalul de plată, nominal, pentru fiecare salariat .
Totalul de plata reprezintă necesarul de fonduri pentru plata salariilor.
Statul de plata serveşte ca:
• document pentru plata salariilor, a indemnizaţiilor salariale şi materiale plătite în
contul asigurărilor sociale de stat;
• document pentru calculul contribuţiei unităţii la formarea fondului pentru asigurări
sociale de stat;
• document pentru efectuarea diverselor reţineri legale din retribuţii.
• dispoziţie către casierie pentru plata sumelor cuvenite.
• document justificativ pentru înregistrarea în contabilitate.
Se întocmeşte în două exemplare pe baza documentelor de pontaj şi se semnează de
persoana care întocmeşte lista pentru a confirma exactitatea calculelor. Circula la casieria unităţii,
la serviciul financiar-contabil.
Pentru depunerea numerarului disponibil în casă la trezorerie, casierul întocmeşte foaia de
vărsământ în două exemplare. Ridicarea numerarului se face prin CEC care ajunge la casierie de
la compartimentul financiar-contabil. Foaia de vărsământ serveşte ca:
 • document justificativ pentru depunerea numeralului în trezorerie;
• document justificativ de înregistrare în registrul de casă;
• document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Bonul de consum este folosit pentru darea in folosinţă a materiilor prime ,materialelor
consumabile; se întocmeşte in 3 exemplare: unul la contabilitate, unul la serviciul urmărirea si
pregătirea producţiei ,unul rămâne la cotor.
• de cele mai multe ori de întocmeşte in 2 exemplare: unul la gestionar iar unul la
contabilitate;
• altfel spus cele 3 exemplare merg: unul la gestionar, unul la primitor, unul la primitor;
• data semnat bonul de consum merge la serviciul analize economice, preturi unde se
pune stampila controlului financiar preventiv si de aici merge la gestionar spre semnare.
Fişa limita de consum se întocmeşte în 2 exemplare la sfârşitul lunii un exemplar se
preda la contabilitate iar unul merge la gestionar; trebuie să fie semnate de gestionar şi de
primitor.
Nota de intrare recepţie este întocmită de către gestionarul magaziei în baza facturării
avizului de expediere, chitanţei fiscale de la furnizor şi a procesului verbal de recepţie cantitativa
si calitativa; se întocmeşte in 3 exemplare: unul la contabilitate, unul rămâne la cotor, unul la
avansuri spre decontare însoţind factura; trebuie semnata de gestionar si de Comisia de recepţie
Se întocmeşte în 2 exemplare la sfârşitul lunii un exemplar se preda la contabilitate iar unul
merge la gestionar; trebuie să fie semnate de gestionar şi de primitor
Procesul verbal de recepţie se întocmeşte pentru utilajele de complexitate ridicata si nu
pentru mijloace le circulante, aceasta fiind singura deosebire dintre procesul verbal de recepţie si
nota de intrare recepţie.
Conform reglementărilor, veniturile salariale se compun din următoarele componente:
salariul de baza; sporuri.
Salariul de bază se stabileşte în raport cu răspunderea şi complexitatea sarcinilor, precum
şi cu nivelul de pregătire necesar funcţiei ocupate. Mai există sporuri la salariul de bază:
1. pentru vechimea în muncă şi în funcţie de rezultatele obţinute;
2. pentru condiţiile în care se desfăşoară peste programul normal de lucru;
3. pentru îndeplinirea unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei
de bază;
 4. premiile pentru rezultate deosebite individuală, precum şi un premiu anual pentru
contribuţia la realizările pe ansamblu unităţii.
Salariul de bază calculat poate fi mai mare, egal sau mai mic decât salariul de bază avut în
luna anterioară încheierii procedurilor de evaluare; modalităţile concrete de majorare sau de
diminuare a salariilor de bază se stabilesc de ordonatorul de credite bugetare, în limitele
resurselor financiare disponibile pentru cheltuieli de personal şi având în vedere şi obiectivele
preconizate ale instituţiei respective.
Salariul de bază al unui angajat se reevaluează anual de către angajator, cu respectarea
limitelor prevăzute pentru gradul profesional sau treapta profesională respectivă.
Ca urmare a evaluării posturilor şi performanţelor profesionale individuale, se pot face
modificări ale salariilor de bază numai în limita cheltuielilor cu salariile alocate fiecărui
ordonator de credite bugetare.
Indicatorii de calcul al fondului de salarii pentru personalul angajat sunt:
• numărul de personal angajat (N);
• salariul tarifar de încadrare (ST) + indemnizaţia de conducere (IC) + salariul de
merit (SM) + indemnizaţia pentru sporul de vechime (ISV) + alte sporuri (AS) conform statutului
de funcţii;
• număr ore suplimentare (OS);
• contribuţia pentru asigurările sociale (CAS) –23% la fondul de salarii;
• contribuţia pentru constituirea fondului de sănătate –2% la fondul de salarii;
• contribuţia pentru constituirea fondului de şomaj –5% la fondul de salarii.
Cheltuielile pentru salariul lunar pentru o persoană “I” se determină astfel:
CH SAL = ST + IC + SM + ISV + AS + OS
Fondul brut de salarii (FBS):
FBS = ∑ CH SAL
Cheltuieli cu asigurările sociale:
CH CAS = FBS * 23%
Cheltuieli cu contribuţia pentru constituirea fondului de sănătate:
CH FSAN = FBS * 2%
Cheltuieli cu contribuţia pentru constituirea fondului de şomaj:
CH FSOM = FBS * 5%
 Pentru personalul angajat pe perioade determinate cu contract de colaborare, indicatorii de
calcul sunt: numărul de colaboratori (N); indemnizaţia de colaborare (I).
Cheltuielile cu plata colaboratorilor:
CHCOLAB = N * I
În situaţia în care angajaţii au de îndeplinit misiuni de serviciu în altă localitate şi este
necesară deplasarea acestora pe perioada delegării, detaşării se acordă următoarele drepturi:
• între localităţi;
• decontarea cazării;
• decontarea altor diurne în condiţii legal stabilite;
• decontarea transportului cheltuieli efectuate pentru îndeplinirea misiunii de
serviciu.

Fundamentarea cheltuielilor materiale şi servicii

Cuprind fondurile băneşti necesare pentru buna funcţionare a institutului, reprezentând

plăţile pentru încălzit, iluminat şi forţă motrică, apă, canal, salubritate, poştă, telefon, telex,
furnituri de birou, materiale pentru curăţenie, alte materiale şi prestări de servicii.
Cheltuielile pentru întreţinere şi gospodărire –se dimensionează ţinând cont de următorii
indicatori:
Încălzit: cuprinde fondurile băneşti necesare achitării furnizorilor de energie termică,
gaze naturale şi combustibil, care se evaluează pe baza devizului întocmit în preţuri curente.
• total suprafaţă radiantă;
• consumul de agent termic\ m cub;
• număr ore încălzire;
• tariful pentru 1 gigcalorie
Iluminat şi forţă motrice: cuprinde cheltuielile care se vor efectua pentru plata energiei
electrice, evaluate conform devizului.
• număr ore iluminat, aparatură;
• număr corpuri iluminat, aparatură;
• consum de energie electrică;
 • tariful pentru 1 kw.
Apă, canal salubritate: cuprinde fondurile băneşti necesare pentru plata furnizorilor de
apă rece menajeră, achitarea taxelor de canalizare şi salubritate, evaluându-se potrivit devizului.
• consum apă;
• tariful pentru 1 litru apă potabilă;
• tariful pentru servicii de canalizare;
• tariful pentru servicii de salubritate.
Poştă, telefon, telex, fax, radio, TV: cuprinde cheltuielile necesare pentru plata
abonamentelor telefonice, radio şi a cheltuielilor pentru corespondenţă ce se evaluează conform
devizului.
• cheltuieli cu corespondenţa poştală internă şi externă
• număr impulsuri convorbiri telefonice şi alte servicii telefonice;
• tariful pentru abonament servicii telefonice, telex, fax, alte servicii;
• tariful pentru abonament radio şi TV.
Furnituri de birou : cuprinde fondurile băneşti necesare achiziţionării rechizitelor de
birou şi se evaluează conform borderoului. Se evaluează în funcţie de necesarul de rechizite de
birou şi imprimante tipizate. Baza de calcul o constituie execuţia anului precedent.
Materiale pentru curăţenie: cuprinde fondurile băneşti necesare achiziţionării de
materiale pentru curăţenie, evaluate conform devizului.
• tipul de materiale de curăţenie necesare (săpun, detergenţi, dezinfectanţi, perii,
găîleţi);
• cantitatea (kg, l, buc.);
• preţul unitar.
Alte materiale şi prestări de servicii se apreciază în funcţie de execuţia anului
precedent. Cuprinde costul serviciilor de deratizare şi dezinsecţie, materiale pentru prevenirea
incendiilor, materiale şi plata lucrărilor pentru întreţinerea şi amenajarea laboratoarelor, cheltuieli
de întreţinere a maşinilor de calcul de birou, de multiplicat. Această evaluare se face în baza
devizului.
Obiecte de inventar se estimează în funcţie de necesarul de obiecte de inventar şi
echipament de lucru, de cantitatea şi preţul unitar al acestora. Cuprind fondurile băneşti necesare
pentru achiziţionarea de obiecte de inventar cu caracter funcţional sau de uz administrativ –
gospodăresc, echipament, scaune, mobilier birou, covoare, furtun PSI, extinctoare şi alte obiecte
de inventar care sunt fundamentate conform devizului.
Reparaţii curente şi capitale se înscriu în bugetul de venituri şi cheltuieli pe baza
devizelor estimative de reparaţii întocmite de serviciul de specialitate sau de executantul lucrării.
Cuprinde fondurile pentru efectuarea reparaţiilor mijloacelor fixe din patrimoniul primăriei
conform devizului pentru reparaţii curente. Reparaţiile capitale se fundamentează pe baza
devizelor pentru reparaţii capitale la imobilele institutului, la perioadele stabilite prin actele
normative.
Alte cheltuieli cuprind fondurile necesare desfăşurării unor acţiuni pentru calificarea,
perfecţionarea şi specializarea profesională a salariaţilor, cheltuieli de protocol, cheltuieli
ocazionate de protecţia muncii şi alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale.

Fundamentarea cheltuielilor de capital

Cadrul juridic îl constituie Legea nr. 500 / 2002 privind finanţele publice.
Cheltuielile de capital reprezintă investiţii începute în anii anteriori sau investiţii noi.
Cheltuielile de capital (de investiţii) cuprind fondurile băneşte necesare obiectivelor de investiţii
noi şi dotărilor independente. Din bugetul de stat sunt finanţate aceste obiective de investiţii. La
nivelul instituţiei, pe fiecare compartiment, conducătorul acestuia trebuie să întocmească un deviz
cu necesarul de investiţii. Pe baza fondurilor primite de la bugetul local primăria va aproba lista
veniturilor de la instituţie sau nu.
În vederea asigurării derulării în condiţii normale a procesului de finanţare a cheltuielilor
de capital, prevăzute în bugetul local, e necesar ca la întocmirea listelor de investiţii să se
stabilească acele obiective care au asigurată baza materială şi forţa de muncă necesară pentru
respectarea volumelor fizice şi valorice ale lucrărilor de executat şi a termenelor de punere în
funcţiune a obiectivelor. Acest lucru se impune pentru asigurarea eficienţei economice şi sociale
a investiţiilor şi eliminarea fenomenului de dispersare nejustificată a fondurilor bugetare.
Cap.III Finanţarea Primăriei Sabaoani

3.1 Surse de finanţare

Modalităţile de finanţare a activităţii desfăşurate de Primăria comunei Sabaoani sunt

prevăzute în Legea Bugetului, publicată în Monitorul Oficial, între care:
1. Venituri proprii;
2. Venituri cu destinaţie specială;
3. Prelevări din bugetul de stat, ce cuprinde:
a) cote defalcate din impozitul pe salarii;
b) sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru bugetele locale;
c) cote şi sume defalcate din impozitul pe venit, cea mai importantă sursă fiind aici
sumele alocate de consiliul judeţean pentru echilibrarea bugetelor locale.
4. Subvenţii.
Ca particularitate, alte modalităţi de finanţare a activităţii Primăriei comunei Sabaoani,
ce nu se prevăd în Legea bugetului sunt:
• Programul PHARE- Dezvoltarea societăţii civile 2000 pentru consultanţă juridică,
finanţat de Uniunea Europeană, prin Ministerul Finanţelor;
• Programele RICOP, unul pentru alimentarea cu apă în vederea creşterii nivelului de trai şi
un al doilea denumit INTEGRA pentru asistenţă socială. Programele RICOP sunt finanţate de
Uniunea Europeană, prin Guvernul României.
Finanţarea oricărei instituţii publice se realizează astfel:
• integral din bugetul local, în funcţie de subordonare;
• din venituri extrabugetare şi din subvenţii acordate de la bugetul local;
• integral din venituri extrabugetare.
Instituţiile publice întocmesc anual un buget de venituri şi cheltuieli ca instrument de
lucru şi de conducere a întregii activităţi economico-financiare. Prin intermediul bugetului se
proiectează toate fluxurile în lei ce vor fi ocazionate în cursul anului în vederea cunoaşterii şi
ţinerii sub control a intrărilor şi ieşirilor de bani şi a realizării capacităţii de plată. Scopul
întocmirii acestui instrument financiar este de a reflecta toate veniturile şi cheltuielile prevăzute a
avea loc în vederea optimizării activităţilor propuse.
 În cadrul bugetului se cuprind, în mod detaliat, toate resursele de care dispun instituţiile
publice, în cazul nostru Primăria Sabaoani, pentru finanţarea acţiunilor propuse.
Luate în ansamblul lor, resursele financiare publice constituite la nivelul bugetului de stat
se repartizează pentru gestionare prin două categorii de unităţi:
1. regii autonome sau societăţi comerciale, prin acordarea de subvenţii stabilite prin
legea anuală de aprobare a bugetului de stat cu destinaţie precisă şi limitată, în scopul dezvoltării
şi retehnologizării acestora, combaterii poluării, sau pentru asigurarea protecţiei sociale a
populaţiei. Aceste subvenţii se acordă în completarea resurselor proprii ale agenţilor economici
respectivi pentru acoperirea cheltuielilor necesare unor nevoi temporare în vederea realizării
scopului propus.
2. instituţiile publice, cărora li se pun la dispoziţie fondurile bugetare sub forma
creditelor nerambursabile acordate pentru acoperirea unor nevoi permanente, cu respectarea
normelor legale de cheltuieli. Potrivit procedurilor Legii finanţelor publice, veniturile încasate de
instituţiile publice se varsă integral la buget, dacă normele legale nu prevăd altfel.
Finanţarea cheltuielilor de funcţionare şi de investiţii ale instituţiilor publice se asigură
astfel:
• integral din resurse alocate de la bugetul de stat sau bugetele locale, în funcţie de gradul
de subordonare a acesteia;
• veniturile extrabugetare asociate cu subvenţii acordate de la bugetul de stat sau de la
bugetele locale;
• numai din veniturile extrabugetare;
• din venituri extrabugetare cu destinaţie specială pentru anumite cheltuieli stabilite de lege
a se finanţa din aceste venituri;
• venituri obţinute din donaţii sau sponsorizări, în condiţiile reglementărilor legale în
vigoare;
• finanţare externă.
3.2. Finanţarea bugetară

Folosirea mijloacelor băneşti din buget după depersonalizarea veniturilor publice se

realizează prin intermediul ordonatorilor de credite bugetare.
Finanţarea instituţiilor publice are ca moment declanşator autorizaţia de deschidere a
creditelor bugetare, pe care o da Ministerul Finanţelor prin ordonatorii săi principali în numele
instituţiilor centrale pe care le conduc. În activitatea lor, instituţiile publice consemnează creditele
bugetare ca limită de finanţare.
Solicitarea, primirea şi utilizarea mijloacelor financiare din buget cu titlu de credite
bugetare, de către ordonatorii de credite, se face cu respectarea şi îndeplinirea unor reguli:
• orice cheltuială poate fi înscrisă sau efectuată din buget numai dacă este prevăzută într-un
act normativ. Cuprinderea în buget a unei sume nu dă în mod automat dreptul de utilizare
dacă nu există o autoritate în acest sens;
• fondurile nu se acordă automat, ci numai pe măsura justificării utilizării sumei acordate;
• exercitarea unui control financiar preventiv, riguros, exigent, în legătură cu necesitatea şi
oportunitatea cheltuielilor şi aplicarea unui regim sever de economii în toate sectoarele de
activitate;
• finanţarea dintr-un singur buget.
Potrivit legii bugetare creditele bugetare se aprobă ca limită maximă pentru cheltuielile
prevăzute într-un exerciţiu bugetar potrivit principalelor destinaţii exprimate prin subdiviziunile
clasificaţiei bugetare(capitole).
Unele instituţii publice pot să fie finanţate parţial de la buget sub forma subvenţiilor
acordate în completarea veniturilor proprii pe care sunt autorizate să le folosească potrivit
destinaţiilor aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiilor respective.
Creditele bugetare sunt de fapt :
• sume de bani cu titlu definitiv din buget, exprimări valorice, concretizări ale bugetului, ce
nu presupun rambursabilitate şi nici dobândă, şi nu sunt stabilite pe destinaţii ce nu pot fi
modificate;
• limite de finanţare pentru instituţiile publice atât global cât şi structural, limite până la
care o instituţie publică poate consuma şi solicita fonduri din buget;
 • drepturi băneşti ale instituţiilor publice, drepturi ce decurg după aprobarea bugetului.
Ele sunt net diferite de creditele bancare ce exprimă relaţii economice de altă factură, fie
relaţii contractuale consemnate prin acte specifice (presupun rambursabilitate, dobândă).
Creditele bugetare sunt relaţii contractuale care se bazează pe încredere, ce se concretizează în
însăşi documentele ce apar ca rezultat al fundamentării indicatorilor financiari, îndeosebi bugetul
de venituri şi cheltuieli. De aici raţiunea necesităţii unei metodologii unitare în identificarea,
calculul şi fundamentarea indicatorilor şi categoriilor de cheltuieli de la instituţiile publice.
În toate cazurile creditele bugetare aprobate pentru anumite destinaţii reprezintă limite
maxime de cheltuieli ce nu pot fi depăşite. Folosirea creditelor bugetare cu altă destinaţie decât
cea aprobată este interzisă prin lege.
Potrivit principiului finanţării creditele aprobate pentru cheltuielile unui exerciţiu bugetar
nu pot fi utilizate pentru un alt exerciţiu bugetar ori de la un ordonator de credite la altul.
După deschiderea şi repartizarea de credite bugetare ori alimentarea cu fonduri,
ordonatorii de credite bugetare au dreptul să dispună efectuarea plăţilor necesare îndeplinirii
sarcinilor şi activităţilor prevăzute prin bugetele de venituri şi cheltuieli.
Se urmăreşte respectarea unor reguli şi condiţii ale tehnicii bugetare cu privire la folosirea
fondurilor aprobate:
• utilizarea fondurilor în conformitate cu destinaţia stabilită prin bugetul de venituri şi
cheltuieli în limita creditelor aprobate pe an şi trimestre;
• utilizarea creditelor bugetare are loc numai pentru cheltuieli legal aprobate cunoscut fiind
că fiecare cheltuială trebuie să aibă la bază o dispoziţie legală prin care se autorizează
suportarea ei de la buget;
• aprobarea şi efectuarea cheltuielilor se face numai cu avizul conducătorului
compartimentului contabilitate ori a persoanelor însărcinate de aceasta cu controlul
financiar preventiv.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat şi bugetele locale, repartizate pe trimestre,
potrivit competenţelor acordate prin lege, pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de
credite numai după deschiderea de credite prin dispoziţie bugetară. Utilizarea propriu-zisă a
creditelor bugetare se realizează prin:
• plăţile cu numerar în materie de tehnică bugetară constau în principal în salarii, alte
drepturi cuvenite personalului, avansuri în contul cheltuielilor de deplasare. Pentru aceste
 plăţi este necesar ca în prealabil, în baza documentelor şi instrumentelor adecvate sumele
să fie ridicate de la trezorerie, din contul instituţiei.
• plăţile fără numerar apar la instituţiile de învăţământ în cazuri de lichidare a obligaţiilor
băneşti faţă de diferiţi agenţi economici
Acordarea fondurilor de la bugetul de stat şi din bugetele locale se face în limita creditelor
bugetare şi potrivit destinaţiilor aprobate, în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la
dispoziţie anterior, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor
respective.
În contextul social-economic actual, finanţarea bugetară este necesară însă insuficient de
susţinătoare pentru cheltuielile publice în creştere, motiv pentru care dezvoltarea reală a unor
domenii de activitate reclamă ca într-un cadru instituţional existent sau nou să fie angajate şi alte
mijloace băneşti decât cele de tip bugetar. Abordarea gestiunii financiare a instituţiilor publice
capătă noi dimensiuni în contextul necesităţii utilizării altor surse de tip alternativ în finanţare.
Potenţialele surse alternative de finanţare sunt cele determinate de specificul activităţii, a
prestărilor de servicii presupuse de domeniul de acţiune, apoi cele care vin din exteriorul
instituţiei prin implicarea instituţiei ierarhic superioare, altor factori de ordin economic (agenţi
economici, persoane fizice), precum şi cele ce ţin de corelarea, coordonarea de activităţi similare
într-un plan regional mai extins (european, mondial).
Într-o accepţiune mai directă, sursele alternative de finanţare pot fi:
• taxe sau orice alte forme prin care pot fi dimensionate unele servicii oferite de instituţia
publică, ce ţin de specificul obiectului de activitate;
• venituri obţinute din valorificarea activităţilor sau a acţiunilor proprii;
• venituri obţinute din organizarea unor acţiuni care permit o satisfacere de cerinţe potrivit
regulilor economiei de piaţă;
• contribuţii sau sponsorizări cu suport legal din partea agenţilori economici, ori a
persoanelor fizice;
• mijloace băneşti cu direcţionare în anumite programe coordonate de organizaţii
internaţionale;
• credite bancare (prin corelare cu veniturile proprii preconizate a fi realizate pe baze certe).
În cazul instituţiilor publice, definite în sensul finanţelor publice, se va trage concluzia că
cea mai importantă sursă de finanţare o reprezintă bugetul statului, aceasta fiind singura sursă sau
cea care asigură finanţarea de bază. Finanţele moderne tind tot mai mult către diversificarea
resurselor de finanţare şi utilizarea unor noi criterii de dimensionare a nevoilor, bazate pe
eficienţă şi calitate. Analiza surselor de finanţare la nivelul fiecărei instituţii permite şi abordarea
aspectelor de gestionare a resurselor şi cele privind autonomia financiară a instituţiei.

Reflectarea operaţiilor de finanţare prin indicarea ordonatorilor de credite

ierarhic superiori respectiv subordonaţi.

În procesul de elaborare a proiectelor de buget şi de execuţie a bugetului aprobat, pe

parcursul anului un rol deosebit îl au ordonatorii de credite. În lipsa unei destinaţii consacrată
prin lege, prin ordonatori de credite înţelegem conducătorii instituţiilor de stat mandataţi prin
lege să contribuie la proiectarea bugetului public şi la executarea acestuia. Ordonatorii de credite
sunt ierarhizaţi pe trei nivele:
• ordonatori principali de credite;
• ordonatori secundari de credite;
• ordonatori terţiari de credite.
Din categoria ordonatorilor principali de credite fac parte:
• miniştrii şi conducătorii organelor centrale care sunt ordonatori principali ai
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale sau bugetelor fondurilor speciale;
• preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al capitalei, primarii sectoarelor
municipiului Bucureşti şi primarii municipiilor, oraşelor şi comunelor care sunt ordonatori
principali ai bugetelor locale respective.
Ordonatori secundari de credite sunt conducătorii instituţiilor de stat centrale sau locale
care au în subordine instituţii de stat cu personalitate juridică pentru care trebuie să defalce
credite bugetare, menţinând necesarul propriu de credite. în această situaţie de ordonatori
secundari de credite sunt inspectoratele şcolare, direcţiile de sănătate publică, direcţiile de muncă
şi protecţie socială etc.
Ordonatorii terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor de stat care nu au în
subordine unităţi cu personalitate juridică, aceştia fiind răspunzători de folosirea creditelor
repartizate de către ordonatorul principal sau secundar de credite în funcţie de poziţia instituţiei în
ierarhie (unitate subordonată direct ministerului sau subordonată unei instituţii teritoriale).
3.3. Fluxuri informaţionale generate de finanţarea instituţiei.

Fluxurile informaţionale care se derulează în interiorul instituţiei au drept scop susţinerea

directă a obiectului de activitate prin implicări ale persoanelor fizice angajate în diferite funcţii de
răspundere.
Trezoreria, al cărei rol în acest proces este similar rolului deţinut de o bancă, înregistrează
deschiderea lunară de cont. Contul deschis cuprinde veniturile bugetare şi extrabugetare ale
instituţiei. Alocaţiile primite de la buget sunt detaliate sau defalcate pe principalele articole de
cheltuieli, instituţia nefiind în măsură să modifice destinaţia acestor credite bugetare. În cazul în
care această modificare se impune totuşi a se realiza, primăria trebuie să obţină aprobarea
ordonatorului de credite bugetare ierahic superior.
Cheltuielile instituţiei sunt evidenţiate în funcţie de specificul lor, cheltuieli curente sau de
capital, iar în cadrul cheltuielilor curente, cheltuieli materiale sau salariale. Instituţia completează
un ordin de plată (în 3 exemplare), iar banca confirmă realizarea operaţiunii prin extras de cont,
mai exact a plăţilor către beneficiari:
• contribuţia la fondul de asigurări de sănătate – către Casa de Asigurări de Sănătate;
• contribuţia la fondul de şomaj – AJOFP Neamţ;
• contribuţia pentru pensie suplimentară (5%) – DGMPS Neamţ;
• drepturi curente în cont curent personal – C.E.C.;
• cheltuieli materiale – în cazul acestor categorii de cheltuieli se întocmeşte un referat prin
care e stabilit necesarul de materiale.
Veniturile obţinute prin credite bugetare sau din surse extrabugetare (plăţi efectuate în
contul instituţiei, compensarea unor datorii reciproce) apar în rulajul zilei respective (cont 61)
care redă valoarea creditului (rulaj cumulat). Veniturile înregistrate în contul Trezoreriei pot
proveni din sponsorizări, caz în care sumele obţinute trebuie utilizate special în scopul sau
scopurile menţionat/ menţionate în contract.
Pe baza sumelor aflate în cont se fac diferitele plăţi pentru furnizori. Înregistrarea în
contul trezoreriei sau obţinerea sumei se poate face şi prin borderou de cecuri depuse la
trezorerie.
 Plăţile instituţiei se fac pe bază de ordin de plată atât pentru cheltuielile materiale cât şi în
ceea ce priveşte cheltuielile de personal. Sumele necesare plăţii salariilor se obţin pe baza
completării unor cecuri, disponibilul în cont transformându-se în numerar.
Cheltuielile materiale trebuie justificate prin ataşarea alături de ordinul de plată a facturii
fiscale, notei de recepţie şi constatare de diferenţe, bonului de consum sau a altor documente
specifice anumitor tipuri de cheltuieli. Astfel, în cazul deplasărilor efectuate, dispoziţiei de plată
pentru deplasare i se ataşează ordinul de deplasare, chitanţele pentru cheltuielile suportate sau
facturile fiscale, după caz, sau alte documente care să justifice cheltuielile.
Flux informaţional privind finanţarea Primăriei Sabaoani

Ministerul Finanţelor

Trezorerie

Ordonatori principali de
Credite bugetare

Bugetul propriu Ordonatorii secundari

de credite bugetare

Ordonatori terţiari de
Bugetul propriu credite bugetare

Bugetul propriu
3.4. Plăţi pentru cheltuielile instituţiei prin Trezoreria Finanţelor Publice.

Efectuarea de plăţi prin trezorerie din creditele bugetare deschise şi repartizate se

realizează în numerar, prin casierie, sau prin decontarea din cont în favoarea agenţilor economici
care au livrat mărfuri, materiale sau au prestat servicii.Pentru depunerea numerarului disponibil
în casă la trezorerie, casierul întocmeşte foaia de vărsământ în două exemplare. Ridicarea
numerarului se face prin CEC care ajunge la casierie de la compartimentul financiar-contabil.
Foaia de vărsământ serveşte ca:
• document justificativ pentru depunerea numeralului în trezorerie.
• document justificativ de înregistrare în registrul de casă
• document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Pentru efectuarea cheltuielilor prin Trezorerie, unitatea depune un buget cu defalcarea
sumelor pe luni, iar în cadrul lunilor, pe naturi de cheltuieli (cheltuieli de personal, cheltuieli
materiale, cheltuieli de capital) şi deschide, prin dispoziţii bugetare, credite pentru fiecare
categorie de cheltuieli.
Eliberarea de sume din contul din bancă, de la trezorerie, cu sau fără numerar reprezintă
prin prisma execuţiei bugetare plăţi de casă. Apare şi noţiunea de plăţi nete de casă, care
exprimă diferenţe între plăţile de casă şi sumele care apar din nou în cont ( din reconstituirea de
credite bugetare sau din reîntregire de mijloace băneşti).
Pentru plăţile prin trezorerie se folosesc:
• cecul pentru eliberarea numerarului din cont;
• ordinul de plată prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plăţi din conturile
sale în favoarea furnizorului.
Aprofundând prevederile legii, O.G. nr. 66/1994 (modificată şi republicată) privind
formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului şi H.G. nr. 78/1992 privind
organizarea şi funcţionarea trezoreriei finaţelor publice a detaliat activităţile acesteia pe
următoarele obiective:
• execuţia bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale şi bugetelor locale, trezoreriile
având practic rolul de casierii ale sectorului public;
• finanţarea cheltuielilor în limita prevederilor bugetare şi gestionarea mijloacelor
extrabugetare şi a fondurilor speciale pe instituţii şi categorii de resurse;
• constituirea de depozite la vedere şi pe teremen pentru persoanele fizice şi juridice;
• efectuarea de plasamente pe termen a disponibilităţilor mobilizate în conturile trezoreriei;
• gestionarea datoriei publice;
• asigurarea evidenţei contabile privind execuţia de casă pentru toate operaţiunile de
încasări şi plăţi;
• alte operaţiuni.
• În cadrul trezoreriilor teritoriale de la municipii şi oraşe funcţionează un compartiment de
verificare şi decontare a cheltuielilor instituţiilor publice pe bază de bugete, care are
următoarele atribuţii:
• exercită controlul asupra documentelor de plăţi prezentate de ordonatorii de credite
asigurând în mod deosebit respectarea încadrării plăţilor în limita creditelor bugetare
repartizate pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare potrivit prevederilor din bugetele
aprobate, precum şi în limita disponibilităţilor aflate în cont;
• verifică documentele şi deschide pe seama ordonatorilor de credite conturile de cheltuieli
şi de disponibilităţi;
• conduce evidenţa analitică a cheltuielilor pe categoriile bugetelor de stat, locale,
asigurărilor sociale de stat şi în cadrul acestora pe capitole şi titluri, precum şi a fondurilor
speciale şi a mijloacelor extrabugetare pe tituluri;
• verifică documentele privind deschiderea creditelor din bugetul de stat şi bugetele locale
şi asigură evidenţa acestora pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare;
• verifică documentele privind finanţarea investiţiilor instituţiilor publice din fondurile
bugetare şi extrabugetare pptrivit norelor Ministerului Finanţelor, asigurând evidenţierea
pe obiective şi surse;
• întocmeşte jurnale zilnice de înregistrare a plăţilor prin conturile deschise pe seama
ministerelor şi instituţiilor publice înregistrând în ordine cronologică şi sistematică
operaţiile efectuate numai pe bază de documente justificative (cecuri, ordine de plată sau
dispoziţii de încasare), indicându-se corect conturile sintetice şi analitice;
• verifică operaţiunile înregistrate în conturile de cheltuieli cu creditul conturilor Casa şi
Cont corespondent al trezoreriei la Banca Naţională;
• transmite sub semnătura şefului de compartiment la compartimentul contabilitate –
decontări, jurnale de înregistrare a cheltuielilor şi documentelor justificative care au stat la
baza înregistrării;
• conduce evidenţa analitică a conturilor de cheltuieli deschise pe disponibilităţi şi ministere
şi instituţii publice subordonate şi eliberează extrasele de cont împreună cu documentele
justificative;
• conduce evidenţa zilnică a plăţilor în numerar pe simbolurile planului de casă;
• stabileşte plafoane de casă pe instituţii şi întocmeşte graficul lunar de plăţi în numerar;
• întocmeşte periodic şi la finele anului sinteza cheltuielilor şi propune măsuri pentru
realizarea execuţiei de casă în bune condiţii;
• asigură la finele anului închiderea operaţiunilor în conturile de cheltuieli şi disponibilităţi;
• urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia
execuţiei de casă la partea de cheltuieli;
• îndosariază şi arhivează documentele ce au făcut obiectul activităţii serviciului;
• alte atribuţii repartizate pe cale ierarhică.
Cap.IV Evidenţa gestiunii financiare la Primăria Sabaoani

4.1. Sistemul informaţional specific

Sistemul informaţional presupune informaţii, fluxuri şi circuite informaţionale, mijloace

de tratare a informaţiilor şi documentele specifice utilizate.
Primăria comunei Sabaoani deţine o reţea care cuprinde 15 de calculatoare. Topologia
reţelei este de tip stea cu un server care are sistem de operare Windows NT 4.0 legăturile dintre
server şi restul reţelei făcându-se prin 2 HUB-uri.
Calculatoarele sunt împărţite în două grupuri : un grup destinat Direcţiei Finanţe şi Buget
Local cu un grad ridicat de folosire a reţelei şi un grup aparţinând restuluzi compartimentelor.
Primul grup foloseşte în principal un program pentru calculul impozitelor şi taxelor,
permite evidenţierea încasărilor şi a debitorilor- atât pentru persoane fizice cât şi pentru persoane
juridice. Calculatoarele folosite în acest grup utilizează sistemul de operare Windows NT
Workstation cunoscut pentru siguranţe în funcţionare- lucru vital în operaţii cu baze de date – şi
pentru securitate.
În viitor se urmăreşte cumpărarea unui server performant special pentru acest grup- pentru
asigurarea unui trafic rapid şi sigur- celălalt server va fi conectat la acesta, rămânâd să asigure
comunicarea în cadrul celui de-al doilea grup, şi asigurând în plus funcţia de back-up pentru
bazele de date şi un spaţiu comun de arhivare a documentelor.
De asemenea, urmează ca această primă grupă să fie distribuit pe două HUB-uri pe unul
conectându-se calculatoarele care sunt folosite pentru interogare, iar pe celălalt calculatoarele de
pe care se modifică bazele de date.
Al doilea grup de calculatoare asigură conectare celorlalte servicii : contabilitate,
urbanism, programme- prognoze, comercial, audit, lucrări publice şi investiţii, personal şi juridic.
Principalul program folosit de acest grup este un program de legislaţie care este actualizat zilnic.
Calculatoarele funcţionează în general sub sistem de operare Windows 98, excepţie facând
calculatorul de la Serviciul Personal care, pentru o securitate mărită, are ca sistem de operare tot
Windows NT Workstation.
Reţeaua de calculatoare este legată şi la Internet, lucru care asigură o informare exactă şi
imediată asupra legislaţiei, posibilităţilor de ofertare ale firmelor, asupra proiectelor de finanţare
interne şi internaţionale, asupra activităţilor altor primării şi asigură o mai bună colaborare între
primărie şi alte instituţii pe de o parte şi cetăţeni pe de altă parte.
Din luna ianuarie 2004 este utilizat şi un calculator care funcţionează sub sistem de
operare Linux şi care va funcţiona ca server pentru Internet.
Primăria comunei Sabaoani are pagină proprie web, constituind mijlocul prin care
primăria îşi poate face cunoscute planurile pe care le doreşte a le realiza, oportunităţile care le
poate oferi, şi o modalitate de comunicare prin e-mail cu cetăţenii.
Evidenţei economice îi revin sarcinile:
• să înregistreze activitatea desfăşurată, dând posibilitatea comparării activităţii curente ce
se desfăşoară cu perioada de gestiune anterioară;
• să asigure cunoaşterea situaţiei economice aflate în proprietatea unităţii de învăţământ;
• să permită stabilirea rezultatelor executării bugetelor;
• să urmărească felul în care se respectă legislaţia economică şi alte norme de drept.

Formele evidenţei economice

1. Evidenţa tehnico-operativă,
Reprezintă o formă a evidenţei economice prin care se înregistrează, se urmăresc şi se
controlează fenomenele economice în momentul şi la locul producerii lor. Evidenţa tehnico-
operativă culege şi generalizează felurite informaţii cum sunt: aprovizionarea cu materiale pe
grupe de materiale şi furnizori, consumaţiile cantitative pe locuri de consum, care constituie baza
unor calcule ulterioare în contabilitate şi statistică.
2. Statistica
Reprezintă o formă a evidenţei economice prin care se studiază latura cantitativă a
fenomenelor sociale de muncă şi legităţile dezvoltării social-economice în condiţiile concrete de
loc şi de timp, în expresia lor numerică.
 Este o formă deosebit de importantă a evidenţei pentru fenomenelor vieţii sociale,
culturale şi politice ale societăţii. Statistica înregistrează şi prelucrează fenomenele social-
economice de masă.
Datele necesare pot fi proprii evidenţei statistice şi sunt culese din documentele primare
prin procedee ca: observarea, anchetarea de opinii, recensământul, etc. după care datele se
prelucrează sub formă de indici şi indicatori statistici, sau sub formă grafică: tabele, diagrame,
etc.
Contabilitatea
Reprezintă o formă a evidenţei economice care reflectă acele aspecte ale procesului
producţiei sociale ce pot fi exprimate valoric (în bani). Contabilitatea trebuie privită sub două
aspecte: unul primar prin care se reflectă în expresie bănească mişcările de valori în unitatea
lucrativă şi unul centralizator, prin care se exprimă sintetic existenţele, mişcările, transformările
mijloacelor economice, şi a surselor de constituire a acestora.
Structura patrimoniului instituţiei publice sub cele două aspecte – componenţă materială şi
mod de provenienţă – este compusă din elemente patrimoniale de activ şi elemente patrimoniale
de pasiv.
Elemente patrimoniale de activ sunt :
• mijloacele fixe din dotare ;
• materiale şi obiecte de inventar ;
• mijloace băneşti ;
• decontări cu terţii debitori ;
• cheltuielile instituţiei.
Elemente patrimoniale de pasiv sunt :
• decontări interne ;
• decontări cu terţii creditori ;
• fondurile instituţiei ;
• finanţări şi credite bancare ;
• veniturile instituţiei.
4.2. Contabilitatea principalelor operaţiuni legate de finanţare

Potrivit reglementărilor legale, toate unităţile lucrative, indiferent de forma juridică de

organizare, care gestionează valori materiale şi băneşti sunt obligate să organizeze şi să
desfăşoare întreaga activitate prin conturi, adică să ţină contabilitatea proprie.
Obiectivul pricipal al contabilităţii constă în a oferi o imagine fidelă, clară şi completă cu
privire la patrimoniu, rezultate şi situaţia financiară.
La instituţiile publice finanţate din bugetul de stat sau local, obiectivul contabilităţii îl
constituie patrimoniul public şi privat aflat în administrarea acestuia, veniturile şi cheltuielile
bugetare.
La Primăria comunei Sabaoani contabilitatea se conduce în partidă dublă.
Trimestrial şi anual se întocmeşte darea de seamă contabilă ce se depune la Direcţia
Generală de Finanţe Publice şi Control Financiar de Stat Neamţ.
Înregistrarea în contabilitate se face pe bază de documente justificative tipice, precum şi
pe baza notelor contabile cum este cazul stornărilor. Înregistrările contabile se fac cronologic prin
respectarea succesiunii documentelor după data întocmirii sau a intrării în unitate, simultan
operându-se în debitul şi creditul unor conturi, folosindu-se formulare utilizate în practica
contabilă ( note de plată, extras de cont, bonuri consum pentru materiale, NIR-uri, dispoziţii
bugetare, cereri deschidere de credit).
La primăria comunei Sabaoani contabilitatea se ţine pe calculator, la sfârşitul lunii
elaborându-se balanţa de verificare, balanţă care stă la baza întocmirii dării de seamă.
Folosirea sistemelor electronice de calcul pentru executarea lucrărilor contabile este
determinată de creşterea volumului de date şi informaţii destinate să reflecte operativ, exact şi
multilateral principalele laturi ale activităţii economice care devine pe zi ce trece mai dinamică,
mai complexă şi mai cuprinzătoare.
Operaţiunea contabilă este prinsă într-o notă contabilă. Operaţiunile efectuate prin contul
casei (încasări şi eliberări de numerar) sunt reflectate în nota contabilă 1, operaţiunile legate de
salarii sunt reflectate în nota 2, intrările şi ieşirile de materiale în nota 5, cheltuielile efectuate
prin bancă în nota 4, iar în nota „diverse” se operează încasările şi plăţile din venituri speciale,
reglările de conturi.
Finanţarea învăţământului şi a cantinei de ajutor social se face prin dispoziţie bugetară.
Dispoziţiile bugetare se emit avându-se în vedere încadrarea în prevederile bugetare şi conturile
din care se face finanţarea.
Finanţarea se face pe conturi distincte: de personal, materiale, capital, burse.
Trimestrial, centrele bugetare, cantina de ajutor social, administraţia pieţelor, căminul de
bolnavi somatici prezintă darea de seamă care se centralizează la nivelul Primăriei.
Prin intermediul balanţelor de verificare se realizează nu numai un control formal ci şi un
control de fond privind corectitudinea şi legalitatea înregistrărilor contabile.
Prin egalitatea sumelor debitoare cu cele creditoare, pe care le stabileşte balanţa de
verificare se reflectă principiul dublei înregistrări contabile. Balanţa de verificare stă la baza
întovmirii bilanţului contabil, aceats reprezentând sursa principală de cunoaştere efectivă a
situaţiei economice, a rezultatelor financiare, ca şi a evoluţiei de ansamlu a unităţii respective,
document prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii.
O altă componentă a dării de seamă este contul de execuţie care reflectă situaţia
veniturilor şi a cheltuielilor pe tipuri de indicatori stabiliţi prin legea bugetului de stat.
Detalierea cheltuielilor se face pe capitole şi subcapitole, iar în cadrul capitolelor pe
articole şi aliniate. Cheltuielile trebuie să se încadreze obligatoriu în prevederile bugetare.
Controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de
către persoanele care conduc contabilitatea, care efectuează controlul financiar preventiv şi
controlul financiar de gestiune , cenzori sau alte persoane împuternicite de unitatea patrimonială,
după caz. De asemenea, controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se
efectuează de către organele de control financiar şi fiscal ale statului şi alte organe cu atribuţii de
control.
Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor fondurilor cu aplicaţie specială (fondul constituit
pentru acoperirea unor cheltuieli cu caracter economic, fondul pentru pensia suplimentară, fondul
pentru plata ajutorului de şomaj) se conduce cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I şi II, iar
în cadrul acestora pe conturi sintetice de gradul III distinct pentru venituri şi distinct pentru
cheltuieli.
 Înregistrările în contabilitate se pot face pe bază de note contabile, de regulă în cazul
acelor operaţiuni economice pentru care nu se întocmesc documente justificative.
Contabilitatea interferează cu statistica social-economică în special, în toate unităţile
patrimoniale dat fiind domeniul lor de întrepătrundere şi interdependenţă reciprocă.
Obiectul ei reflectă mijloacele economice şi provenienţa lor, asigură controlul asupra
modului cum sunt folosite mijloacele şi resursele în procesele economice. Fiind una din formele
sistemului unitar al evidenţei, contabilitatea poate oglindi întregul proces al producţiei sociale în
toate aspectele sale. O particularitate a contabilităţii este că se ţine în etalon bănesc, dar utilizează
şi etaloane naturale. În obiectul ei se circumscrie numai ceea ce poate fi exprimat în bani.
Contabilitatea trebuie privită sub două aspecte, şi anume unul primar, prin care se reflectă în
expresie bănească mişcările de valori în unitatea de învăţământ şi unul centralizator prin care se
exprimă sintetic existenţele, mişcările, transformările mijloacelor economice şi a surselor de
constituire a acestora.
Totodată, contabilitatea centralizatoare angajează sintetic şi rezultatele finale raportate la
o perioadă de gestiune dată (luna, semestrul, an de gestiune).
Contabilitatea creditelor deschise la trezoreria centrala precum si a celor repartizate de
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale pentru finanţarea cheltuielilor din bugetul asigurărilor
sociale de stat se conduce cu ajutorul conturilor în afara bilanţului deschise pe ordonatori de
credite secundari şi terţiari, pe capitole şi subcapitole de cheltuieli.
Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor fondurilor cu aplicaţie specială (fondul constituit
pentru acoperirea unor cheltuieli cu caracter economic, fondul pentru pensia suplimentară, fondul
pentru plata ajutorului de şomaj) se conduce cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I şi II, iar
în cadrul acestora pe conturi sintetice de gradul III distinct pentru venituri şi distinct pentru
cheltuieli.
Contabilitatea fondurilor cu destinaţie specială constituite la nivelul ministerelor,
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi la instituţiile din subordinea
acestora, în scopul acoperirii unor cheltuieli în afara bugetului, se asigură cu ajutorul unui cont
special în care se evidenţiază: veniturile aferente fondurilor respective, precum şi plăţile efectuate
pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute de lege.
 Contabilitatea trezoreriei asigură de asemenea, evidenţa depozitelor constituite,
împrumuturilor de stat, utilizării şi rambursării acestora, dobânzilor aferente, precum şi a
plasamentelor efectuate şi a altor operaţiuni financiare.
Contabilitatea veniturilor extrabugetare se organizează şi conduce pe domenii de activitate
în cadrul acestora, pe categorii de activităţi potrivit clasificaţiei bugetare.
Subvenţiile primite de la buget în cazul instituţiilor finanţate parţial din venituri
extrabugetare se evidenţiază distinct în cadrul contului de venituri.
Înregistrarea veniturilor în contabilitatea instituţiilor publice indiferent de sursa de finanţare a
acestora se face pe baza documentelor care atestă crearea obligaţiei de încasare sau în momentul
încasării efective a acestora.
Stabilirea, evidenţa, urmărirea, controlul şi raportarea veniturilor bugetului de stat şi ale
bugetelor locale se fac potrivit normelor elaborate de Ministerul Finanţelor.
Contabilitatea veniturilor fondurilor speciale constituite potrivit legii se organizează şi se
conduce pe surse de venituri potrivit bugetului special aprobat. Contabilitatea cheltuielilor
finanţate din buget şi din venituri extrabugetare asigură, potrivit legii, atât evidenţa plăţilor de
casă, cât şi a cheltuielilor efective, pe structura clasificaţiei funcţionale şi economice. Plăţile
efectuate din contul de finanţare bugetară sau din contul de disponibil pentru procurarea de
materiale, alimente, medicamente aprovizionate de la furnizori, lucrările executate şi serviciile
prestate, procurarea de cecuri cu limită de sumă şi a altor valori reprezintă plăţi de casă. În
această categorie se cuprind şi plăţile efectuate prin casierie, direct din încasări, în conformitate
cu reglementările legale în vigoare.
Contabilitatea sintetică şi analitică a plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective se
organizează distinct pe structura clasificaţiei economice, potrivit bugetului aprobat.
Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea instituţiilor publice indiferent de sursa din care
au fost efectuate, se face pe baza documentelor justificative, vizate de controlul financiar
preventiv şi aprobate de ordonatorul de credite.
Instituţiile finanţate din bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de
stat organizează şi conduc contabilitatea creditelor bugetare, a plăţilor de casă şi a cheltuielilor
efective pe capitole şi subcapitole de cheltuieli şi, în cadrul acestora pe articole şi alineate.
Instituţiile finanţate integral sau parţial din venituri extrabugetare organizează şi conduc
distinct evidenţa plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective pe domenii de activitate şi categorii de
unităţi şi în cadrul acestora pe articole şi alineate prevăzute în clasificaţia economică şi
funcţională, potrivit bugetului aprobat.
Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice ai căror
conducători au calitatea de ordonatori de credite, precum şi instituţiile publice cu personalitate
juridică din subordinea acestora, organizează şi conduc contabilitatea veniturilor încasate şi a
cheltuielilor efectuate potrivit bugetului aprobat, a mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu
destinaţie specială.
Contabilitatea foloseşte procedee şi mijloace de lucru proprii cum sunt contul, balanţa de
verificare, bilanţul contabil, precum şi norme metodologice şi reguli precise stabilite de
Ministerului Finanţelor.
• contul reprezintă un mijloc de evidenţă contabilă, procedeu de lucru specific metodei
contabilităţii prin care se ţine evidenţa separată a fiecărui element patrimonial. În conturi
se reflectă în expresie valorică, şi uneori şi cantitativă, existenţele de mijloace şi surse
economice şi modificările succesive ale acestora, în decursul unei perioadei de gestiune.
• balanţa de verificare este un procedeu prin care se verifică corectitudinea înregistrărilor în
conturi, pe de o parte, şi un mijloc de depistare a erorilor de înregistrare a operaţiunilor
economice în conturi, pe de altă parte.
• bilanţul contabil, este un procedeu de lucru specific metodei contabilităţii, o lucrare
periodică de sinteză, sub forma unei situaţii economice, în care sunt puse faţă în faţă, în
expresie bănească mijloacele economice (activul) şi fondurile (pasivul), la un moment dat.
Sistemul general de conturi specifice instituţiilor publice a fost introdus în 1984 cu
modificările care au survenit după decembrie 1989, conform precizărilor Ministerului Finanţelor,
Circulara nr. 799 / 3.03.1992 şi care s-a aplicat în instituţia publică începând cu acea dată.
Sistemul cuprinde 61 de conturi sintetice în cadrul bilanţului şi 10 conturi în afara bilanţului
(conturi de ordine şi evidenţă).
Conform prevederilor legale, unităţile patrimoniale, au obligaţia să asigure, în condiţiile
legii:
• întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţiune care afectează patrimoniul
unităţii;
• înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale;
• inventarierea patrimoniului unităţii;
 • întocmirea bilanţului contabil;
• controlul asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate;
• furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi
rezultatele obţinute de unitate.
Potrivit legii, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate
angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat, aprobat ori înregistrat în
contabilitate, după caz.
Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin
respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare în unitate
şi sistematic, în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul registrului-jurnal şi al cărţii mari, potrivit
planurilor de conturi şi normelor emise în condiţiile prevederilor art. 4 din lege. Inventarierea
trebuie să cuprindă toate elementele de activ şi de pasiv din patrimoniul unităţii care se înscriu în
registrul inventar.
Sunt supuse, de asemenea, inventarierii, bunurile aflate temporar în păstrare, custodie sau
pentru alte scopuri în unitatea patrimonială, aparţinând altor persoane fizice sau juridice.
Registrul - jurnal, registrul – inventar şi cartea mare împreună cu documentele
justificative, precum şi bilanţul contabil, întocmite potrivit normelor stabilite, constituie
documente oficiale pentru exercitarea controlului asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate şi
pot fi admise ca probă în justiţie.
Controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de
către persoanele care conduc contabilitatea, care efectuează controlul financiar preventiv şi
controlul financiar de gestiune , cenzori sau alte persoane împuternicite de unitatea patrimonială,
după caz. De asemenea, controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se
efectuează de către organele de control financiar şi fiscal ale statului şi alte organe cu atribuţii de
control.
Informaţiile necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului de stat, precum
şi întocmirii balanţelor financiare (balanţa financiară generală a economiei; balanţa de plăţi
externe; balanţa de venituri şi cheltuieli băneşti ale populaţiei şi masei monetare; balanţa
creanţelor şi angajamentelor externe pe ţări; balanţa formării capitalurilor pe economie; balanţa
financiară a resurselor şi cheltuielilor de investiţii ) şi a bilanţului pe ansamblul economiei
naţionale, precum şi pentru Sistemul Conturilor Naţionale sunt furnizate de către unităţile
patrimoniale prin bilanţul contabil şi dările de seamă statistice, în condiţiile legii.
Documentele contabile oficiale, respectiv bilanţul contabil, cartea mare registrul –jurnal şi
registrul inventar, potrivit legii se ţin în limba română şi în moneda naţională.
Operaţiunile privind investiţiile de capital străin, titlurile de valoare, comerţul exterior,
cooperarea economică internaţională, prestările de servicii şi executările de lucrări externe,
creditele şi operaţiunile bancare externe, schimbul valutar, disponibilităţile în devize se
înregistrează în contabilitate, atât în devize, cât şi în lei, la cursul valutar de schimb în vigoare la
data efectuării lor. Convertirea în lei a preţurilor externe pentru stabilirea valorii în vamă a
mărfurilor din import se face potrivit cursului valutar de schimb în vigoare în prima zi a
săptămânii în care se înregistrează declaraţia vamală, conform reglementărilor privind tariful
vamal de import.

4.3. Dare de seamă contabilă

Documentul oficial de gestiune al unităţii patrimoniale îl constituie bilanţul contabil, care

trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor obţinute.La întocmirea bilanţului contabil se are în vedere ca posturile înscrise să
corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor
patrimoniale stabilite pe baza inventarului
Pentru a da o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute
trebuie respectate, cu bună credinţă, regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi
principii contabile, cum sunt:
• principiul prudenţei, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a
veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de
deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului
financiar curent sau anterior;
• principiul permanenţei metodelor, care conduce la continuitate aplicării normelor şi regulilor
privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a
rezultatelor asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile;
• principiul continuităţii activităţii, potrivit căruia se presupune că unitatea patrimonială îşi
continuă în mod normal funcţionarea într –un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare
sau de reducere sensibilă a activităţii;
• principiul independenţei exerciţiului financiar, care presupune delimitarea în timp a
veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale pe măsura angajării
acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului financiar la care se referă;
• principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu financiar care trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului financiar precedent;
• principiul necompensării, potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuiesc evaluate şi
înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele
de pasiv ale bilanţului , precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate.
În conformitate cu aceste principii, în buget sînt cuprinse toate veniturile şi toate
cheltuielile privind exerciţiul financiar proiectat. Omiterea unor venituri sau cheltuieli poate
denatura rezultatele financiare, deciziile strategice şi tactice ale instituţiei publice, precum şi
obligaţiile faţă de buget. De aceea, toate fluxurile de intrare şi ieşire de mijloace băneşti vor fi
comensurate în mod fundamentat sub aspectul oportunităţii şi economicităţii, prin calcule
detaliate.
Contabilitatea unităţilor patrimoniale se organizează în compartimente distincte, conduse
de către directorul financiar –contabil, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcţie.
Contabilitatea generală, denumită şi financiară, are la bază norme unitare privind
organizarea şi conducerea acesteia, prevăzute în lege şi în prezentul regulament, care au caracter
obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor
necesare atât pentru necesităţile proprii, cât şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii,
clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice sau fizice.
Contabilitatea de gestiune se organizează de către unitatea patrimonială, ţinându –se cont
de următoarele:
• calcularea costurilor;
• stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor executate;
 • întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul
executării acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare
fundamentării deciziilor privind gestiunea unităţii patrimoniale şi altele.
Contabilitatea creditelor bugetare, respectiv a prevederilor din buget în cazul veniturilor
extrabugetare plăţilor de casă şi cheltuielilor efective se asigură cu ajutorul “Fişei pentru
operaţiuni bugetare”. Contabilitatea cheltuielilor finanţate din fonduri speciale se organizează şi
se conduce pentru fiecare fond special pe capitolele şi subcapitolele clasificaţiei cheltuielilor,
potrivit bugetului fondului respectiv.
Reflectarea unitară în contabilitate a cheltuielilor efectuate de instituţiile publice pe
articole şi aliniate prevăzute în Clasificaţia economică se asigură cu ajutorul “Îndrumarului”
elaborat de ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale în
calitate de ordonatori principali de credite cu aprobarea Ministerului Finanţelor.
Trezoreria centrală întocmeşte trimestrial şi anual bilanţuri şi conturi de execuţie, pe baza
datelor din contabilitatea proprie şi a trezoreriilor din subordine, bilanţul general al trezoreriei,
contul de execuţie a bugetului de stat şi a bugetelor locale precum şi alte lucrări pe ansamblul
economiei naţionale.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a prezenta trimestrial şi anual de a
prezenta bilanţuri şi conturi de execuţie privind bugetul de venituri şi cheltuieli în structura şi la
termenele prevăzute în instrucţiunile Ministerului Finanţelor. Aceeaşi obligaţie au şi toate
instituţiile publice de a întocmi şi prezenta organelor ierarhice superioare bilanţuri şi conturi de
execuţie.
După fundamentarea cheltuielilor pe naturi de cheltuieli (de personal, materiale şi servicii,
de capital) şi pe capitole bugetare (Autorităţi Publice, Cultură, Asistenţă socială, Transporturi,
Dezvoltare publică, Agricultură, Alte acţiuni), se întocmeşte bugetul instituţiei- venituri pe de o
parte, şi cheltuieli pe de altă parte – şi împreună cu lista de investiţii se supune aprobării
Consiliului local, întocmindu-se în acest sens, un proiect de hotărîre.
 După aprobarea bugetului în cifre absolute, se trece la efectuarea plăţilor, adică la
executarea cheltuielilor bugetare. Această acţiune se referă practic la operaţiunile de angajare şi
efectuare a plăţilor de casă cuprinzînd sumele pe care unităţile bancare le eliberează în numerar
sau le virează în contul altor unităţi pe baza dispoziţiilor de plată sau a altor documente legale.
Plăţile pentru cheltuieli se efectuează prin Trezoreria Finanţelor Publice (banca unităţilor
bugetare).
Alimentarea contului se face de către ordonatorul principal de credite prin dispoziţie
bugetară (pentru fiecare natură de cheltuieli se întocmeşte o dispoziţie bugetară) la nivelul
creditelor deschise pe luna respectivă. După deschiderea creditelor şi alimentarea conturilor, se
poate trece la efectuarea plăţilor.
Trezoreria eliberează zilnic extrase de cont pentru fiecare cheltuială făcută.
Pe baza încasărilor de venituri şi a plăţilor pentru cheltuieli, evidenţiate în conturile
corespunzătoare, Trezoreria eliberează zilnic un cont de execuţie. Acest cont de execuţie
cuprinde două părţi: în partea de sus apar toate veniturile încasate (pe perioada cumulată şi pe
surse de venituri), iar în partea de jos apar cheltuielile realizate pe capitole bugetare, iar în cadrul
capitolului pe naturi de cheltuieli (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, cheltuieli de
capital).
Lunar, trimestrial şi anual suma plăţilor nete de casă înregistrate în aceste fişe trebuie să
corespundă plăţilor efectuate prin contul de la bancă. Cu alte cuvinte, suma înscrisă în ultimul
rînd din coloana “Plăţi de casă” trebuie să coincidă cu suma din extrasul de cont primit de la
bancă.
Alimentările de cont minus plăţile nete de casă trebuie să dea soldul contului deschis la
Trezorerie la sfîrşitul perioadei de analiză.
Pe baza înregistrărilor în contabilitate şi a balanţelor de verificare lunare, se întocmeşte,
trimestrial (prin centralizarea balanţelor de verificare lunare) şi anual (prin centralizarea
bilanţurilor trimestriale), darea de seamă contabilă. Acesta se compune din mai multe
documente:
1. Bilanţ
1. Contul de execuţie bugetară
2. Anexe privind :
• detalierea cheltuielilor
 • disponibil din fonduri cu destinaţie specială
• contul de execuţie a fiecărui fond special
• finanţarea bugetară
• finanţarea investiţiilor
• obligaţiile de plată restante
• pagubele materiale
• indicatori specifici de calcul şi fundamentare a bugetului instituţiei.
Bilanţul anual şi contul de execuţie a bugetului propriu se aprobă printr-o hotărîre a
Consiliului local.
Bilanţul contabil cuprinde în activul său totalitatea mijloacelor financiare aflate în
folosinţa instituţiei, iar în pasiv sursele din care s-au procurat mijloacele. Urmărirea execuţiei
bugetului de stat trebuie făcută folosind indicatorii evidenţei contabile bugetare în cadrul fiecărui
organ care participă la această execuţie, pe verigile întregului sistem bugetar şi pe scara întregului
buget de stat. Pentru satisfacerea acestei cerinţe la scara economiei naţionale funcţionează două
forme de evidenţă contabilă bugetară şi anume :
• evidenţă bugetară curentă
• evidenţă contabilă bugetară centralizată
Pe baza datelor evidenţei contabile bugetare curente, periodic, trimestrial şi anual se
întocmeşte evidenţa bugetară centralizată, pe verigi (ordonatori de credite, organe financiare),
cumulat de la începutul anului, raportarea făcându-se prin dările de seamă contabile bugetare
centralizate, până la Ministerul Finanţelor, pentru reflectarea rezultatelor execuţiei bugetare, pe
întregul buget de stat.
Principiile care stau la baza întocmirii dărilor de seamă contabile bugetare sunt
următoarele : realitatea şi certitudinea operaţiunilor înscrise în ele. Asigurarea unui conţinut real
al tuturor datelor cuprinse în darea de seamă depinde de însăşi exactitatea datelor evidenţei
contabile care se realizează printr-o evidenţă la timp, cu înregistrări corecte, complete şi corelarea
datelor evidenţei sintetice cu cele din evidenţa analitică
Dările de seamă trebuie să fie complete şi corect întocmite, cu toate datele şi corelaţiile
cerute între conturi şi formulare, respectându-se instrucţiunile date de MF pentru încheierea
fiecărui exerciţiu bugetar. Pentru a fi complete dările de seamă trebuie să cuprindă toate datele
care intră în componenţa lor şi fiecare formular să fie completat cu toate datele cerute, făcându-se
obligatoriu şi corelarea relaţiilor dintre conturile din bilanţ sau dintre formularele anexă şi
conturile din bilanţ.
Dările de seamă contabile bugetare trebuie să se mai caracterizeze şi prin simplitate şi
claritate. Condiţia de simplitate este îndeplinită atunci când darea de seamă este compusă dintr-
un număr redus de formulare, care să conţină numai indicatorii strict necesari, dar cu o putere
suficientă de informare. Simplitatea şi reducerea volumului dării de seamă contabile trebuie să
constituie o preocupare permanentă a tuturor lucrătorilor contabili.
Darea de seamă trebuie să fie întocmită şi înaintată la timp, adică la termenele stabilite
prin instrucţiunile MF, pentru ca acestea să poată constitui instrumente eficiente în conducerea şi
controlul operativ al activităţii financiare a instituţiei publice. În dările de seamă trebuie să
oglindească realitatea faptelor şi puritatea cifrelor pe care la cuprind.
Darea de seamă contabilă întocmită de instituţia publică bugetară constituie pentru
ordonatorul de credite superior o bază utilă şi sigură pentru analiza sistematică a utilizării
mijloacelor bugetare, cu spirit de economie, în limita creditelor bugetare aprobate şi în
concordanţă cu nivelul de îndeplinire al indicatorilor specifici activităţii instituţiei respective,
fiind o sursă de date pentru întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioada viitoare.
În ceea ce priveşte fluxurile informaţionale generate de organizarea şi conducerea
fiecărei forme de contabilitate acestea pot fi reprezentate, schematic astfel :
 Documente contabile primare
(bonuri de consum,state de plata,dispozitii de plata etc intocmite in cadrul diverselor servicii si
compartimente)

Note contabile
(intocmite in cadrul compartimentului financiar contabil)

Balante de verificare
(intocmita lunar)

Dare de seama contabila trimestriala

(bilant,cont de executie a bugetului etc)

Dare de seama contabila anuala

(bilant,cont de executie)

Importanţa întocmirii şi aprobării bugetului de venituri şi cheltuieli în conducerea

activităţii instituţiilor publice nu s-a diminuat, din contră a crescut, bugetul de venituri şi
cheltuieli rămânând instrumentul principal de conducere, prognozare şi analiză a activităţii
economico – financiare a instituţiei, ca verigă a structurii bugetului administraţiei centrale şi
locale.
 În principiu, propunerile de venituri şi cheltuieli se vor face avându-se în vedere:
• Reglementările şi normele în vigoare, precum şi structura organizatorică existentă la data
întocmirii bugetului de venituri şi cheltuieli;
• Evoluţia în perspectivă a domeniului de activitate respectiv;
• Nivelul preţurilor avute în vedere la stabilirea propunerilor de cheltuieli este cel în vigoare
la data solicitărilor propunerilor de cheltuieli, de regulă la 1 mai al anului în curs, întrucât
proiectele de venituri şi cheltuieli se depun până la 1 iunie al anului în curs;
• Consumurile specifice de materiale, materii prime, piese de schimb, combustibil luate în
calcul sunt cele aprobate prin hotărâri sau ordonanţe de Guvern sau prin decizii date de
ordonatorul principal de credite;
• Bugetele de venituri şi cheltuieli se întocmesc în două etape: prima la elaborarea
npropunerilor anuale, a doua la desfăşurarea indicatorilor financiari aprobaţi pe ani, pe
trimestre şi pe luni.
Dacă în cursul exerciţiului bugetar intervin modificări în evoluţia preţurilor şi, ca urmare,
în evoluţia altor cheltuieli (salarii, C.A.S., fond şomaj, combustibili, energie electrică) se face
prin Guvern şi Parlament, cel mai târziu până la 30 noiembrie, rectificarea bugetului de stat care
se transmite spre aplicare ordonatorilor principali de credite şi aceştia ordonatorului terţiar (casa
de cultură).

Cadrul general al execuţiei bugetului

În esenţa sa, această fază constă în realizarea prevederilor legii bugetului de stat, atât la
venituri cât şi la cheltuieli. Prevederile la venituri sunt considerate niveluri minime obligatorii, iar
cele de la cheltuieli reprezintă niveluri maxime ce nu se pot depăşi. Faţă de acest principiu, este
de remarcat că ultimii ani marchează o tendinţă de rectificare a prevederilor iniţiale din Legea
bugetului, concretizate în modificări aduse cifrelor aprobate anterior, la venituri şi/sau cheltuieli,
pentru ale pune în acord mai deplin cu situaţia reală.
Execuţia bugetului presupune un complex de operaţiuni care se referă la încasarea,
păstrarea şi eliberarea de resurse financiare, pentru efectuarea cheltuielilor publice locale.
Execuţia bugetului, la partea de cheltuieli, în limita sumelor aprobate ce se pun la dispoziţia
beneficiarilor de credite bugetare, presupune o procedură specifică, cu operaţiuni corespunzătoare
următoarelor etape distinctive:
În cursul execuţiei bugetare, începând din trimestrul III, în cadrul aceluiaşi ordonator de
credite şi capitol de cheltuieli, în funcţie de realităţile impuse de realizarea indicatorilor fizici, se
pot face virări de credite între articolele şi alineatele aceluiaşi titlu de cheltuieli, adică al
cheltuielilor de personal, al cheltuielilor materiale sau al cheltuielilor de capital, fiind interzise
virările de credite de la cheltuielile de personal şi capital la cele materiale sau invers.
Conform art. 36 din Legea nr. 72 / 1996 privind finanţele publice, ordonatorii principali,
secundari sau terţiari de credite răspund de respectarea dispoziţiilor legale în utilizarea creditelor
bugetare, folosirea cu eficienţă a sumelor primite de la bugetul de stat, de integritatea bunurilor
încredinţate unităţii pe care o conduc, de ţinerea la zi a evidenţei contabile şi prezentarea la
termen a dărilor de seamă asupra execuţiei bugetare.
Execuţia bugetară reprezintă faza cea mai importantă a procesului bugetar, cea în care
este prefigurată gestiunea bugetară.
Execuţia bugetară înseamnă realizarea indicatorilor prevăzuţi în legea bugetară, în strânsă
legătură cu subdiviziunile clasificaţiei. Răspunderea execuţiei bugetare revine directorului
instituţiei.
Execuţia bugetară mai poate fi abordată în sensul strict a veniturilor şi cheltuielilor prin
încasări şi plăţi, unde răspunderea exclusivă revine Trezoreriei Finanţelor Publice.
Derularea execuţiei bugetare propriu-zise are ca suport legal:
• L 500 / 2002 privind finanţele publice
• Norme metodologice
• Instrucţiuni emise de Ministerul Finanţelor.
Execuţia bugetară poate fi abordată şi în practică pornind de la caracterul ei de balanţă
financiară pe care îl are bugetul public. Se disting în sensul lucrativ cu fluxuri specifice strict
individualizate execuţia veniturilor şi execuţia cheltuielilor.
Execuţia părţii de cheltuieli publice este descompusă în 4 etape:
• Angajarea – actul prin care un organism public creează sau constată o obligaţie din care
rezultă o sarcină, luând forme diferite, respectând cadrul legal existent. Angajarea
exprimă libera alegere a ordonatorului de credite care are posibilitatea de a aprecia
oportunitatea unei cheltuieli vizate şi prin urmare de a avea efect sau nu. Pentru fiecare
 propunere de angajare se întocmeşte un dosar justificativ, din care să rezulte cu exactitate
capitolul de imputare, existenţa creditelor disponibile, etc.
• Lichidarea – determinarea sumei exacte a datoriei după examinarea probelor justificative
cerute de reglementările contabilităţii publice.
• Ordonanţarea – ordinul dat de ordonatorul de credite de a plăti dintr-un credit bugetar
determinat. Această fază este supusă unor reguli stricte vizând completitudinea probelor
justificative, capitolul şi articolul din care se realizează plata cheltuielii, regularitatea
imputării.
• Plata este realizată prin Trezoreria locală. Înainte da a plăti, Trezoreria trebuie să
efectueze un control al conformităţii fazelor precedente şi numai în cazul unei cheltuieli
legale va efectua o operaţiune contabilă de casă înainte de plata efectivă.
Controlul execuţiei bugetului este de două tipuri:
controlul financiar intern (operativ);
controlul financiar extern (post-operativ) exercitat, de regulă, de Curtea de Conturi.
Execuţia cheltuielilor bugetului se face cu respectarea unor norme obligatorii pentru toţi
ordonatorii de credite după cum urmează:
• Instituţiile publice finanţate din bugetul de stat pot să efectueze plăţi de casă numai după
primirea dispoziţiei bugetare de la ordonatorul de credite superior privind deschiderea de
credite pe capitole de cheltuieli;
• Efectuarea cheltuielilor din bugetul de stat se va putea face numai pe bază de documente
justificative;
• Sumele aprobate din bugetul de stat reprezintă credite bugetare ce nu pot fi depăşite;
• Cheltuielile bugetare pot fi ordonanţate numai după ce s-a analizat oportunitatea,
necesitatea, realitatea, legalitatea suportării de la buget a cheltuielilor propuse, chiar dacă
în bugetul aprobat există credite ce pot fi angajate;
• Încadrarea corectă a cheltuielilor şi veniturilor pe cadrul funcţional şi economic al
clasificaţiei bugetare este condiţie a raportării unei execuţii bugetare reale de către fiecare
instituţie publică în parte.
 Organizarea execuţiei de casă a bugetului

Derularea fluxurilor bugetare de încasări şi plăţi într-un cadru organizatoric adecvat şi

efectuarea operaţiunilor respective , fie prin viramente între conturi deschise la Trezorerie, fie în
numerar, constituie o componentă a activităţii bugetare denumită execuţia de casă a bugetului.
Organizarea judicioasă a execuţiei de casă , trebuie să asigure pe lângă efectuarea
operaţiunilor ,cunoaşterea permanentă a evoluţiei încasărilor şi plăţilor bugetare ,respectiv a
măsurii în care se realizează sincronizarea acestora, să permită gestiunea soldului operaţiunilor de
casă, inclusiv analiza comparativă faţă de prevederi.
Ordonatorul principal de credite întocmeşte şi prezintă spre aprobare Consiliului local
până la data de 31 mai a anului următor contul anual de execuţie a bugetului local în structura
următoare :
a)la venituri :
1. prevederi bugetare aprobate iniţial;
2. prevederi bugetare definitive;
3. încasări realizate.
b)la cheltuieli:
l. credite aprobate iniţial;
2.credite definitive;
3.plăţi efectuate.

Încheierea bugetului

Încheierea bugetului presupune lucrări caracteristice încheierii exerciţiului bugetar,

urmărind să stabilească rezultatul activităţii de execuţie bugetară, respectiv cheltuielilor efectuate,
veniturile încasate şi soldul înregistrat la finele fiecărui an bugetar. în acest scop, se întocmeşte
contul de execuţie bugetară, care trebuie să reflecte într-o formă sintetică, totalitatea veniturilor şi
a cheltuielilor bugetare realizate şi rezultatul execuţiei care poate fi „deficit" sau „excedent" pe
anul bugetar respectiv.
Exerciţiul bugetar este anual coincide cu anul calendaristic şi se încheie pe baza normelor
metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor. Execuţia bugetară se încheie la 31 decembrie a
fiecărui an. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la data de 31 decembrie se
va efectua în contul bugetului local pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la
încheierea anului, sunt anulate de drept. Legea interzice utilizarea creditelor bugetare pentru alte
destinaţii decât cele aprobate, precum şi efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu
excepţia celor legal prevăzute.
Bibliografie

1. Văcărel, I. - Finanţe publice, Ed. D.P., Bucureşti, 1999.

2. Moşteanu, T. - Buget şi Trezorerie publică, Ed. D.P., Bucureşti, 1994.
3. Drehuţă, E. - Bugetul public şi contabilitatea unităţilor bugetare, Ed. Agora, Bacău, 1999.
4. Greceanu Cocos, V. – Practica auditului la instituţiile publice şi legislaţia utilă
5. Legea Finanţelor publice 500/2002