IMPRUMUTURILE

Imprumuturile de stat sunt o forma a capitalurilor de imprumut. Acestea exprima crediul

public. Relatiile economice se manifesta intre stat, ca debitor si creditori interni sau externi ca
persoane fizice sau juridice.
Imprumuturile pot fi contractate de stat, prin Ministerul Finantelor, in nume propriu sau
garantate de acesta.
Statul apeleaza la imprumuturi pentru a-si complete resursele ordinare (impozite, taxe si
alte venituri) atunci cand, fie nu are suficiente lichiditati in trezorerie, fie nu poate efectua platile
scadente. In acest caz, imprumuturile se efectueaza pe termen scurt pentru necesitatile de
trezorerie. In cazurile in care la nivelul anului, bugetul nu poate fi echilibrat (cheltuielile sunt
mai mari ca veniturile), atunci statul apleaza la imprumuturi pe termen mediu si lung pentru
finantarea deficitului bugetar anual.
Destinatia imprumuturilor publice:
Necesitati de trezorerie
Pe parcursul anului, poate exista o neconcordanta intre termenele la care se incaseaza
veniturile si cele la care se efectueaza cheltuielile.
Pe timpul executiei bugetare, apar fie goluri de casa (cand platile devanseaza incasarile),
fie un plus de resurse. Golurile de casa ale bugetului public sunt acoperite cu ajutorul sumelor
imprumutate de la alte institutii de stat, care inregistreaza un surplus de resurse financiare.
Daca resursele financiare disponibile ale institutiilor publice nu sunt suficiente pentru a
acoperi golurile de casa ale bugetului, atunci se solicita imprumuturi, pe termen scurt, de la alti
detinatori de resurse banesti de pe piata, sub forma unui avans in contul veniturilor bugetare
viitoare, in limitele si in conditiile prevazute de lege. Resursele banesti, imprumutate de la
diversi detinatori publici sau privati, nu maresc masa monetara, ci numai o redistribuire.
Resursele imprumutate de la BNR constiuie o emisiune de bani fata acoperire.

1
 De asemenea, apelul la imprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea consecinte
negative asupra circulatiei monetare, daca sumele obtinute nu se ramburseaza la termenele
stabilite.

Necesitati de echilibru bugetar

Pentru finantarea deficitului bugetar, statul se imprumuta pe piata interna sau externa.
Pentru imprumuturile contractate pe piata interna, pe termen scurt, se emit bonuri de
tezaur. Emisiunea bonurilor de tezaur, in unele tari, este limitata de lege, in timp ce in altele este
nelimitata. In cursul anului, pentru acoperirea decalajului temporar dintre incasarile si platile din
contul curent general al Trezoreriei, BNR poate acorda imprumuturi, pe o perioada de cel mult
180 zile si in conditii de dobanda la nivelul pietei, pe baza unor conventii incheiate cu Ministrul
Finantelor Publice.
Suma totala a imprumuturilor acordate statului, de catre BNR, nu poate depasi in nici un
exercitiu financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate in anul
precedent, iar soldul permanent al imprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi
suma totala rezultata din dublarea capitalului si a fondului de rezerva al BNR.

Caracteristici ale imprumuturilor de stat

1. Caracterul contractual
Reprezinta vointa unilaterala a statului care, printr-o lege speciala, stabileste conditiile in
care urmeaza sa se apeleze la imprumutul de stat (stabileste valoarea nominala, rata dobanzii,
conditiile de emisiune si de rambursare a imprumutului, forma si marimea venitului pe care il
asigura). Cei care urmeaza sa devina debitori pot opta sau nu pentru aceasta calitate.
2. Caracterul rambursabil
Imprumutul se restituie la termenul fixat persoanele fizice si juridice care l-au acordat,
tremen care poate fi mai apropiat sau mai indepartat, in functie de evolutia previzibila a
veniturilor si cheltuielilor publice.
3.Contraprestatia
Este reprezentata de dobanda. Aceasta se suporta, in cazul creditului bancar, din
surplusul monetar obtinut in urma folosirii creditului, iar in cazul statului, din resurse bugetare,
deoarece imprumuturile sunt folosite in scopuri neproductive. Daca imprumuturile sunt folosite

2
in scopuri productive, atunci dobanda se suporta din valoarea adaugata.
Deoarece imprumuturile publice sunt folosite in general pentru acoperirea
deficitului fiscal, nu au denumire. Pot avea cand se cunoaste obiectivul de finantat:
-imprumuturi pe termen scurt: sunt contractate pe o
perioada de un an inclusiv. Se apeleaza la ele cand, desi echilibrat pe intregul an, bugetul
prezinta neconcordante intre momentul incasarii veniturilor prevazute si momentul efectuarii
cheltuielilor aprobate, sau cand apare necesitatea efectuarii unor cheltuieli neprevazute.
-imprumuturi pe termen mediu : sunt
contractate pe o perioada de peste un an pana la 5 ani inclusiv si lung: contractate pe o perioada
de peste 5 ani. Se apeleaza la ele cand cand statul are nevoie de resurse banesti pentru acoperirea
deficitelor bugetare devenite cronice sau pentru finantarea unor investitii de mare valoare.
-fara termen (permanente): pentru aceste
imprumuturi, statul nu se obliga sa ramburseze imprumuturile, cu numai sa plateasca dobanda
(renta viagera). Marimea imprumutului apare sub forma cuantumului
aprobat de organul legislativ sau executiv, si sub forma cuantumului realizat dupa incheierea
operatiunilor de plasare. Cuantumul aprobat se prezinta:
-cuantum limitat, ca valoare
nominala a unei sume ce urmeaza a fi imprumutata si in ceea ce priveste perioada de timp in care
se pot efectua subscrierile; -cuantum nelimitat, cand
statele solicita imprumuturi deschise (ca suma si/sau ca durata a subscrierii).
Cuantumul realizat este in functie de
conditiile stabilite de autoritatile emitente cu privire la dobanzi, castiguri si anuitate, si
evidentiaza increderea/neincrederea potentialilor creditori in autoritatile emitente. Plasarea
imprumuturilor publice presupune derularea anumitor operatiuni. Practica financiara a
imprumuturilor publice include, ca operatiune initiala, plasarea acestora, care se realizeaza pe
baza unor autorizatii legale si care se efectueaza prin urmatoarele modalitati:
-prin
subscriptia publica: se realizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice sau de alta institutie
specializata a statului. In scopul asigurarii plasarii integrale a imprumutului, statul apeleaza la o
larga publicitate privind scopul, conditiile lansarii si rambursarii acestuia. -prin
intermediul unor consortii (sindicate ) bancare: presupune ca autoritatea publica emitenta sa

3
solicite si sa accepte ofertele acestor grupuri de banci de a prelua in comision sau de a cumpara
toate titlurile aferente imprumuturilor ce urmeaza a fi plasate.
-prin vanzare la bursa de valori: constituie o modalitate cu aplicabilitate relativ restransa
si se utilizeaza atunci cand statul doreste ca noul imprumut sa treaca neobservat.
In contractarea imprumuturilor publice, interne si externe, trebuie neaparat respectat
plafonul de indatorare publica. Acesta cuprinde totalitatea imprumuturilor pe care statul le poate
contracta si garanta in decursul unui an calendaristic. De aceea, acest plafon se stabileste anual
prin lege.
Plafonul de indatorare publica este format din:
-plafonul de indatorare publica interna, care se stabileste in functie de
deficitul bugetar anual aprobat si de prevederile unor legi speciale;
-plafonul de indatorare publica externa, care se stabileste ca suma
maxima a imprumuturilor externe pe care statul le poate contracta si garanta in decursul unui an
calendaristic.
Beneficiarul unui imprumut extern este interesat ca termenul de rambursare sa fie
suficient de indepartat pentru a-si procura resursele necesare restituirii acestuia si achitarii
dobânzilor, comisioanelor si a altor cheltuieli aferente.
Daca imprumutul extern are o destinatie productiva, atunci termenul de rambursare
trebuie stabilit in functie de momentul punerii in functiune a obiectivului respectiv si de valoarea
adaugata ce se poate obtine de pe urma acestuia. De aceea, in cadrul termenului final de
rambursare se stabilesc trei perioade distincte, si anume:
-perioada de utilizare a creditului;
-perioada de gratie a creditului (in cursul careia nu se efectueaza
plati pentru rambursarea acestuia);
-perioada de rambursare propriu-zisa a creditului.

In concluzie, termenele creditelor se stabilesc in functie de:

-destinatia acestora;
-rentabilitatea obiectivului pentru care se contracteaza imprumutul;
-practica internationala;
-legislatia existenta in tara creditorului si, respectiv, in tara
beneficiarului creditului.
4
 Fondul de risc pentru garantii externe si imprumuturi subsidiare se
constituie de catre Ministerul Finantelor, se administreaza in regim extrabugetar si se
alimenteaza cu: sumele datorate de catre beneficiarii de credite externe, garantate de stat,
dobânzile bonificate la disponibilitatile acestui fond de catre Trezoreria publica, penalitatile
aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor datorate, fonduri alocate de la bugetul de stat în
acest scop, alte surse legal constituite.

Optiunea tarilor lumii pentru imprumuturile interne si externe este dependenta de:
-marimea pietei interne a capitalului de imprumut;
-volumul comertului exterior;
-raportul dintre exportul si importul care compun comertul
a statului român, pe plan international, sa nu fie afectata. exterior

DATORIA PUBLICA

5
 Datoria publica cuprinde totalitatea obligatiilor banesti pe care statul le are la un
moment dat fata de creditorii interni si externi, rezultate din imprumuturi din moneda
nationala si in valuta, pe termen scurt, mediu si lung, contractate de stat in mod direct sau
garantate de catre acesta, inclusiv obligatiile fata de trezoreria proprie, pentru sumele
avansate temporar sau acoperirea deficitelor bugetului de stat.
Datoria publica se exprima in moneda nationala sau in valuta, in functie de locul
unde se contracteaza si de conditiile imprumutului. Indicatorul numit “gradul de indatorare al
tarii”, egal cu datoria publica totala raportata la PIB, arata in ce masura valoarea nou creata intr-
un an este redata de datoria publica. Sau atfel spus, indicatorul arata cat din PIB ar trebui alocat
pentru rambursarea integrala a datoriei in anul respectiv.
In scopul evaluarii datoriei publice a României, obligatiile exprimate in
alta moneda decât cea nationala se calculeaza in moneda nationala, utilizându-se cursul de
schimb comunicat de Banca Nationala a României.
Schematic datoria publica totala se prezinta ca in figura:

Datoria publica
totala

Datoria publica Datoria publica

interna externa

Flotanta Consolidata Flotanta Consolidata

Bruta Neta Bruta Neta Bruta Neta Bruta Neta

De asemenea, datoria publica a unei tari se poate exprima:

- in valori absolute (pentru a cunoaste sarcina la care este supusa
6
economia tarii respective fata de creditori),
-in valori relative, ca procent din P.I.B. (pentru a permite
comparatia in timp si intre tari) si ca marime medie pe locuitor (pentru a permite comparatii si
analize in timp si spatiu).
Datoria publica se stabileste si se gestioneaza in mod distinct pe cel doua forme ale ei:
-datorie publica interna si
-datoria publica externa

Cuantificarea datoriei publice :

1.In functie de termenul pentru care se contracteaza imprumuturi:
-datorie publica pe termen scurt (flotanta);
-datorie publica pe termen mediu si lung (consolidata);
2.In functie de calitatea creditorilor:
-datorie publica bruta: fiind data de valoare
totala a imprumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea;
-datorie publica neta: in care nu
intra valoarea imprumuturilor plasate la institutiile statului.
Gradul de exigibilitate a datoriei publice se exprima
cu ajutorul datoriei flotante si a datoriei consolidate.
Datoria publica flotanta reprezinta datoria publica pe termen scurt si cuprinde imprumuturile
contractate, pe perioade de pâna la un an, in scopul acoperirii golurilor de casa generate de
neconcordanta, in timp, a veniturilor cu cheltuielile bugetare.
Datoria publica consolidata cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din imprumuturile de stat
contractate pe termen mediu si lung, precum si a celor rezultate din prelungirea termenelor de
rambursare a imprumuturilor pe termen scurt, pe perioade de timp mediu si lung.
In prezent, in afara celor doua forme ale datoriei publice (flotanta si consolidata), se
vorbeste si despre datoria publica la vedere, care include atât depozitele constituite la Trezoreria
publica, de catre diversi subiecti autonomi, cât si alte sume banesti colectate de aceasta prin
circuitul sau propriu.
Distinctia dintre datoria publica flotanta si cea consolidata este importanta si pentru
aprecierea efortului financiar pe care statul este nevoit sa-l faca, in mod curent, pentru
rambursarea datoriei scadente si pentru plata dobânzilor aferente in cursul unui an.
7
 Astfel cu cât ponderea datoriei publice flotante in totalul datoriei publice este mai
mare, cu atât nevoia curenta de resurse financiare menite sa acopere serviciul datoriei publice
este mai presanta, si invers.
De asemenea, in functie de termenele scadentelor sale, structura datoriei publice
variaza de la o tara la alta si chiar de la o perioada la alta, datorita conditiilor financiar-monetare
in care se formeaza. Astfel, tarile in care procesele inflationiste sunt de amploare si de lunga
durata sunt nevoite sa apeleze mai mult la imprumuturile pe termen scurt si uneori, mediu,
deoarece plasamentele pe termen lung nu sunt destul de atractive pentru detinatorii de capitaluri
banesti disponibile pentru imprumut.
Aceasta atractivitate scazuta, datorata eroziunii sistematice a puterii de cumparare a
monedei, obliga statele, in cauza, sa creasca nivelul ratei dobânzii si sa acorde alte avantaje
subscriitorilor la imprumut.
Valoarea totala a imprumuturilor contractate, la un moment dat, de catre autoritatile
publice formeaza datoria publica bruta, iar daca din aceasta se scade valoarea imprumuturilor
angajate de la institutiile de stat (Trezoreria publica, Banca Centrala, s.a.) se obtine datoria
publica neta.
In contractarea imprumuturilor publice, interne si externe, trebuie neaparat respectat
plafonul de indatorare publica. Acesta cuprinde totalitatea imprumuturilor pe care statul le poate
contracta si garanta in decursul unui an calendaristic. De aceea, acest plafon se stabileste anual
prin lege.
Plafonul de indatorare publica este format din:
-plafonul de indatorare publica interna, care se stabileste in functie de
deficitul bugetar anual aprobat si de prevederile unor legi speciale;

-plafonul de indatorare publica externa, care se stabileste ca suma maxima

imprumuturilor externe pe care statul le poate contracta si garanta in decursul unui an
calendaristic.

8
 Datoria publica interna

La nivel national, atât angajarea imprumuturilor publice de pe piata financiara interna,

cât si garantiile acordate de stat unor terti pentru a contracta imprumuturi se realizeaza de catre
Guvern, in limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului Finantelor sau al
altor institutii financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului.
Datoria publica interna constituie o obligatie irevocabila si neconditionata a statului
de a rambursa imprumuturile contractate in lei, de a plati dobanzile, castigurile si alte costuri
aferente. Este reprezentata de imprumuturi la care subscriu creditori de pe propria piata.
Datoria publica interna este parte din datoria publica, care reprezinta
totalitatea obligatiilor statului, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de
pe piata interna, inclusiv sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului.
Datoria publica interna cuprinde datoria publica guvernamentala
interna si datoria publica locala interna.
Pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice
interne se acorda o autorizare bugetara permanenta, respectiv o aprobare nelimitata de
rambursare a imprumuturilor si de plata a dobânzilor si câstigurilor aferente care nu necesita
aprobari suplimentare prin legea anuala a bugetului de stat.
Datoria publica interna este generata de:
-imprumuturile pe termen scurt, contractate de stat, la BNR, pentru
echilibrarea bugetului de stat si care se ramburseaza in cursul anului;
-emisiunea de bonuri de tezaur in scopul echilibrarii
bugetului de stat, -plasarea de inscrisuri, prin subscriptie publica, pe
termen mediu si lung, in scopul procurarii resurselor banesti necesare pentru acoperirea
deficitului bugetar anual; -garantiile ce se acorda de stat pentru
credite bancare interne primite de anumite unitati economice si administrative-teritoriale in
scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare economica;
-folosirea pe tremen scurt a
disponibilitatilor din conturile Trezoreriei.

9
 Indicatori de apreciere ai datoriei publice interne:
-gardul de indatorare a statului (se determina ca raport procentual intre
cuantumul datoriei publice si PIB, iar cu cat acest indicator are o valoare mai mare, cu atat tara
este mai indatorata);
-datoria publica interna angajata (ca totalitate a obligatiilor asumate de
stat fata de creditorii interni si nerambursate in momentul realizarii analizei);
-datoria publica angajata pe locuitor (ca raport intre marimea
absoluta a acesteia si numarul locuitorilor unei tari);
-serviciul datoriei publice interne, in marime absoluta;
-ponderea seviciului datoriei publice intern in PIB
sau in totalul cheltuielilor bugetare.

Angajamentele de datorie publica, in lei sau in valuta, se inregistreaza in

Registrul datoriei publice interne, instituit legal la Ministerul Finantelor.
Gestionarea datoriei publice interne se asigura de catre Ministerul Finantelor si consta in:
contractarea imprumuturilor de stat;
-organizarea si tinerea evidentei, prin conturi specifice, a datoriei publice
interne; -rambursarea datoriei publice;
-calculul si plata dobânzilor, comisioanelor datorate;
-efectuarea altor operatiuni specifice.
In practica româneasca actuala, indatorarea publica interna se
caracterizeaza printr-o dinamica relativ sustinuta, in conditiile utilizarii unor diverse modalitati
de indatorare, cum ar fi:
-emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu
dobânda adresabile persoanelor juridice;
-emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu
discont adresabile persoanelor juridice rezidente in România;
-emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu
dobânda pentru populatie s.a.

10
 In cazul României, in baza aprobarilor date de Guvern, Ministerul Finantelor este
autorizat sa garanteze, in numele si in contul statului, credite bancare interne, pe termen scurt,
mediu si lung, contractate de unitati economice la banci comerciale pentru urmatoarele destinatii:
-realizarea programelor de restructurare aprobate de organele si autoritatile legal
constituite;
-constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare
economiei nationale, stabilite de catre Guvern;
-finantarea efectuarii unor lucrari agricole;
-finantarea realizarii productiei cu ciclu lung de
fabricatie destinata exportului; -realizarea unor obiective de investitii de
interes national.

Emiterea de catre Ministerul Finantelor a garantiilor necesare unitatilor economice,

pentru contractarea creditelor interne, este conditionata de acceptarea de catre minister a
clauzelor cuprinse in contractele de credit.
Constituirea resurselor financiare necesare rambursarii ratelor scadente si platii
dobânzilor aferente reprezinta sarcina unitatilor economice beneficiare a creditelor garantate de
stat.
Pentru determinarea gradului de risc se efectueaza o analiza economico-financiara a
documentatiei prezentate de persoana juridica ce solicita o garantie de stat si se prezinta
Ministerului Finantelor, care determina, in procente, gradul de risc, daca acesta nu depaseste
10% din valoarea imprumutului gradul de risc, se accepta. Apoi, in functie de gradul de risc
determinat, Ministerul Finantelor calculeaza cuantumul comisionului de risc ce trebuie virat in
contul fondului de risc, de catre beneficiarul imprumutului garantat.

Comisionul de risc se determina prin aplicarea cotei procentuale (a gradului de risc) la

valoarea imprumutului garantat si se vireaza in cuantumul si la termenele stipulate in conventia
incheiata cu Ministerul Finantelor.
Pentru acoperirea riscurilor financiare care pot sa apara ca urmare a garantiilor acordate
de stat la creditele bancare interne se constituie “Fondul de risc pentru garantii interne”.
Acest fond se alimenteaza din:

11
 -sumele incasate de la persoanele juridice, reprezentand
comisionul negociat sub forma de cota procentuala la valoarea imprumutului garantat sau
angajat; -dobanzile obtinute din plasamentele
sumelor aflate in depozite, reprezentand disponibilitati in fondul de risc pentru garantiile de
stat pentru imprumuturi interne, dupa deducerea din acestea a alocatiilor de la bugetul de stat;
-sumele reprezentand incasari din
majorarile de intarziere aplicate pentru neplata in termen a comisoanelor de risc, echivalente
cu majorarile de intarziere stabilite pentru neplata impozitelor datorate bugetului de stat;
-sumele primite de la
bugetul de stat in completarea fondului de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturile
interne, in conditiile prevazute de lege; -alte sume legal
constituite cu aceasta destinatie. Din fondul de risc
pentru imprumuturile interne garantate de stat se pot efectua numai platile care rezulta din
executarea scrisorilor de garantie.

Datoria publica externa

Datoria publica externa este partea din datoria publica care reprezinta toalitatea
obligatiilor statului, provenind din imprumuturi de pe piata externa, contractate direct sau

12
garantate de stat.
Datoria publica externa cuprinde datoria publica guvernamentala externa si datoria
publica locala externa.
Imprumuturile externe contractate de stat se obtin pe baza de acorduri internationale si
prin plasamente de titluri de valoare pe pietele financiare internationale.
Datoria publica externa cuprinde:
-datoria externa bruta in sens larg (toate obligatiile tarii fata de
strainatate); -datoria externa bruta in sens restrains nu cuprinde:
-imprumuturi pe termen scurt (sub un an);
-investitii directe(nu au termene de
rambursare sau de lichidare); -aporturi nerambursabile (asistenta
financiara multilaterala); -imprumuturi externe cu o perioada
de gratie de 10-15ani; -imprumuturi acordate de unii
creditori externi sucursalelor, filialelor sau reprezentantelor lor in conditii mai avantajoase;
-imprumuturi
contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritati competente;
-datoria
externa in interpretarea Bancii Mondiale si a institutiilor din sistemul sau cuprinde:

-sume datorate de stat unor creditori publici si private in valuta, bunuri, servicii,
cu o perioada de rambursare de peste un an;
-sume datorate de personae private, garantate de autoritati publice;
Nu cuprinde:
-datoriile persoanelor private catre strainatate, nagarantate
de autoritatea publica;
-datoria din tranzactiile cu F.M.I.;
-datoria care poate fi achitata in moneda debitorului,
conform optiunii debitorului;
-sume datorate unor creditori rezidenti in
strainatate, pentru care au fost stabilite termene de achitare;
-datoria externa neta, reprezinta diferenta

13
dintre activele publice si private ale rezidentilor unei tari in strainatate si activele detinute de
rezidentii straini in tara considerate. Datoria externa neta include numai creantele lichide sau
usor realizabile fata de strainatate.

Datoria publica externa nu cuprinde:

-tranzactiile cu F.M.I., cu exceptia imprumuturilor acordate de fondurile
financiare (pentru echilibrarea balantei de plati externe );
-datoria rambursabila in moneda nationala;
-investitiile directe de capital strain;
-datoria pe termen scurt (cu scadenta initiala mai mica de
un an). Ca parte a datoriei publice, datoria publica externa se manifesta in
anumite forme in toate tarile lumii, dar ponderea sa in totalul datoriei publice difera de la o tara
la alta si de la un grup de tari la altul, altfel:
-in tarile dezvoltate din punct de vedere economic,
ponderea datoriei publice externe in totalul datoriei publice este relativ scazuta;
-in tarile in curs de dezvoltare, ponderea datoriei
publice externe in totalul datoriei publice este relativ ridicata, deoarece, de regula, acestea sunt
nevoite sa apeleze pe o scara mai larga la resurse externe.
Ministerul Finantelor care reprezinta garantul creditelor externe, in
numele statului are datoria de a evalua riscurile monetare, valutare si financiare asociate
imprumutului analizat, oportunitatea si conditiile de acordare a garantiei, astfel incât
credibilitatea financiara a statului, pe plan international, sa nu fie afectata.
Daca aceste conditii sunt intrunite, Ministerul Finantelor
emite scrisoarea de garantie si, pe baza mandatului primit de la Guvern, participa la negocierea
acordurilor de imprumut.
Totodata, concomitent cu emiterea scrisorii de garantie, intre Ministerul Finantelor (in calitate de
garant) si beneficiarul creditului extern (in calitate de garantat) se incheie o conventie, prin care
se stabilesc cotele procentuale de participare la Fondul de risc pentru garantii externe si
imprumuturi subsidiare, precum si obligatiile si drepturile partilor contractante.
Fondul de risc pentru garantii externe si imprumuturi subsidiare se constituie de
catre Ministerul Finantelor, se administreaza in regim extrabugetar si se alimenteaza cu:
-sumele datorate de catre beneficiarii de credite externe, garantate de stat;
14
 -dobânzile bonificate la disponibilitatile acestui fond de catre
Trezoreria publica; -penalitatile aplicate pentru neplata la termen a
comisioanelor datorate. -fonduri alocate de la bugetul de stat în acest
scop; -alte surse legal constituite.

Revizuirea datoriei publice externe se efectueaza, adesea, atunci când tara debitoare, fie
intâmpina dificultati in respectarea termenelor scadente (datorita insuficientei resurselor
valutare), fie nu are dificultati in onorarea serviciului datoriei publice externe, dar doreste sa
beneficieze de conjunctura favorabila a pietei de capital (prin rambursarea anticipata a unor
imprumuturi)

Spre deosebire de datoria publica interna, datoria publica externa este mai
impovaratoare din urmatoarele motive principale:
-imprumuturile externe trebuie rambursate, in timp ce imprumuturile
interne pot fi transformate in imprumuturi perpetue, sau rambursarea lor poate fi amânata printr-
o conversie intr-un imprumut pe termen lung;
-obligatiile privind dobânzile si alte cheltuieli aferente
imprumuturilor externe se stabilesc de catre creditori, guvernul tarii beneficiare neavând control
asupra acestora; -o depreciere a valutei debitorului pe pietele
monetare interne creste povara platilor de dobânzi si a capitalului rambursat;
-platile trebuie efectuate la termenele
stabilite de catre creditori si nu la cele convenabile tarii debitoare;
-neplata/nerestituirea la termene
stabilite a dobânzilor, comisioanelor sau a capitalului imprumutat atrage penalitati si creeaza
dificultati pentru obtinerea unor credite in viitor;
-balanta de plati este
influentata negativ daca sumele obtinute, prin imprumuturi externe, nu sunt utilizate pentru
cresterea exporturilor, sau pentru reducerea importurilor tarii debitoare;
-pierderea de
suveranitate reprezinta, uneori, un pret indirect al recurgerii la imprumuturi externe (este cazul

15
imprumuturilor obtinute de la unele institutii financiare internationale si care pot cere guvernului
tarii beneficiare sa promoveze anumite politici economice).

La sfarsitul anului trecut, Romania a inregistrat o datorie publica de 13% din PIB,
la o valoare de peste 52 miliarde lei, fiind printre cele mai scazute din Uniunea
Europeana, dupa ratele inregistrate de Estonia, Luxemburg si Letonia, potrivit oficiului
european de statisticã, Eurostat.
La sfarsitul lui 2007, potrivit Eurostat, cele mai mici rate ale datoriei publice
guvernamentale s-au înregistrat în Estonia, 3,4%, Luxemburg, 6,8%, Letonia, 9,7% si
România, 13%. La polul opus, se aflã state precum Italia, care a înregistrat cea mai mare
datorie publicã din UE, de 104%, sau Grecia, cu o rata a datoriei de 94,5% si Belgia, cu
84,9%. Ungaria a înregistrat o datorie publicã de 66%, Germania, 65%, Franta 64,2%,
Portugalia, 63,6%, iar Malta, 62,6%.
Datoria publicã guvernamentala in Romania a crescut, anul trecut, cu 24,2%,
comparativ cu 2006, potrivit MEF. Din aceasta, datoria publicã interna s-a cifrat la
41,079 miliarde de lei, cu o pondere de 10,5% din PIB, iar cea externa s-a ridicat la putin
peste 9,5 miliarde de euro, reprezentand 8,8% din PIB. Datoria locala s-a ridicat, în 2007,
la 4,853 miliarde lei, cu o cota de 1,2% din PIB.
Datoria publica interna locala a fost de 2,324 miliarde lei, ocupand aproape 0,6%
din PIB, în timp ce datoria publica locala externa a fost de 700 milioane euro,
reprezentand 0,65% din PIB.
Datoria publica si deficitul bugetar sunt doua criterii fundamentale, din punctul de vedere
al finantelor publice, prevazute în Tratatul de la Maastricht.

Bibliografie:

1. Finante Publice, Dr. Narcisa Roxana Mosteanu, Editura

Universitara, Brasov, 2004;

16
2. Finante Publice, Dan Moraru, Mihai Nedelescu, Cristina Voinea,
Editura Economica, Bucuresti, 2005;

3. Finante Generale, Lector Adrian Danet, Fundatia Dacia,

Universitatea “Sextil Puscariu”;

4. Finante, Editia a II-a, Prof.unProf.univ.dr.Radu STROE;

Lect.univ.drd.Dan ARMEANU.

5. www.eurostat.com

17