Sunteți pe pagina 1din 19

1.

Introducere

Conceptul de “mecatronică” (MECAnica + elecTRONICA) a fost folosit pentru


prima dată de către japonezi, la începutul anilor ’70. Primul program de educaţie
mecatronică în inginerie a fost elaborat în 1978 la Universitatea Toyohashi din Japonia.
Japonia a fost urmată, la scurt timp, de universităţi de tradiţie din Marea Britanie,
Finlanda, Olanda, Germania. La noi în ţară studiul mecatronicii a fost introdus după 1989.
Mecatronica constând din combinarea a trei domenii tehnice mari: mecanic
(mecanică fină), electric-electronic şi informatic.
Aceasta are ca obiectiv principal formarea de specialişti de concepţie, fabricaţie,
exploatare şi cercetare, în următoarele domenii de activitate:
- echipamente inteligente pentru industria de mecanică fină, instrumentaţie,
automatizări, roboţi industriali (concepţie, fabricare şi exploatare), automobile,
industria nuclearo-energetică, biologie, medicină, etc;
- aparatură electronică şi optoelectronică de uz industrial şi casnic;
- echipamente informatice şi pentru birotică;
- echipamente pentru cercetare ştiinţifică şi laboratoare.
Mecatronica reprezintă vârful în domeniul automatizării şi robotizării proceselor
tehnologice dintr-un număr foarte mare de industrii. Începând cu industria de automobile,
până la industria alimentară, şi chiar în agricultură (linii automatizate de creştere a puilor
etc) există foarte multe linii automatizate şi robotizate, care necesită o calificare de un înalt
nivel. Chiar şi în mica industrie există cereri din ce în ce mai mari pentru linii
automatizate, cum ar fi : linii de îmbuteliere, împachetare, producerea a unor componente
de mase plastice, componente metalice etc. care se pot executa cu un număr mic de
angajaţi.
2. Motoare pneumatice

2.1. Noţiuni generale


Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a transforma energia fluidului (aici aer
comprimat) într-o energie mecanică pe care o transmit prin organele de ieşire
mecanismelor acţionate. După tipul procesului de transformare a energiei pneumatice în
energie mecanică motoarele pneumatice se împart în:
 motoare pneumostatice sau volumice; la aceste motoare procesul de transformare

are loc pe baza modificării permanente a unor volume delimitate de părţile mobile şi părţile
fixe ale camerelor active ale motorului;
 motoare pneumodinamice, cunoscute şi sub denumirea de turbine pneumatice; la
aceste motoare energia pneumostatica a mediului de lucru este transformată într-o prima
etapă în energie cinetică, care apoi este la rândul ei transformată în energic mecanică.
În sistemele de acţionare pneumatice în marea majoritate a cazurilor motoarele folosite
sunt motoare volumice.
Organul de ieşire al unui motor pneumatic poate fi o tijă sau un arbore. În primul caz
organul de ieşire are o mişcare rectilinie alternativă (cazul cilindrilor şi camerelor
membrană), în timp ce în cel de-al doilea caz mişcarea acestuia este fie de rotaţie
alternativă (cazul motoarelor oscilante), fie de rotaţie pe unghi nelimitat (cazul motoarelor
rotative).
Un alt criteriu de clasificare a motoarelor pneumatice îl reprezintă modul în care se
realizează mişcarea organului de ieşire; după acest criteriu se disting: motoare cu mişcare
continua şi motoare cu mişcare incrementală.
Tot în această familie, a motoarelor pneumatice, se pot încadra şi motoarele pneumo-
hidraulice, la care mişcarea organului de ieşire este controlată prin intermediul unui circuit
hidraulic auxiliar.
În general maşinile pneumatice sunt reversibile, adică pot funcţiona ca gnerator (pompă) şi
ca motor. Din cauza randamentului, ca motoare se folosesc în special cele cu piston, dar se
folosesc şi cele rotative.
2.2. Motoarele pneumatice liniare

Motoarele pneumatice liniare efectuează lucrul mecanic printr-o mişcare rectilinie,


ele se mai numesc şi cilindri pneumatici. Mişcarea organului de ieşire are loc între două
poziţii limită, stabilite constructiv sau funcţional, ce definesc cursa motorului.
După modul în care sunt separate cele două camere funcţionale motoarele pneumatice se
pot clasifica în:
 cilindri la aceste motoare separarea se face prin intermediul unui piston 4, iar
etanşarea se realizează prin intermediul unor garnituri
2 1 4 5 3

nemetalice (fig.1);
 camere cu membrană la aceste motoare rolul pistonului
este preluat de o membrană nemetalică, care realizează şi
Fig. 1
etanşarea celor doua camere.
Din punct de vedere constructiv motoarele pneumatice liniare sunt formate din două
subansambluri principale:
 subansamblul carcasă: format din cămaşa 1 şi capacele 2 şi 3;
 subansamblul piston format din pistonul 4 şi tija 5.

2.2.1. Motoarele pneumatice cu piston de construcţie clasică

Au aplicaţii foarte largi şi se constituie într-o varietate de forme şi tipodimensiuni


foarte mare. În figura 2. sunt reprezentate simbolurile unor cilindri pneumatici.
Fig. 2. Simbolurile motoarelor pneumatice cu piston
a - cilindru cu simplu efect; b –cilindru cu dublu efect; c- cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală ; d -
cilindru cu dublu efect with fără ajustarea cursei; e - cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei într-un
sens; f- cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei în ambele sensuri; g - cilindru cu dublu efect cu
ajustarea cursei într-un sens şi inel magnetic; h - cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei în ambele
sensuri şi inel magnetic.

Performanţele constructiv-funcţionale sunt foarte diversificate:


• Diametre : 6 – 320 mm;
• Lungimea cursei: până la 4 m;
• Viteze:
- cilindri de uz general : până la 1,5 m/s;
- cilindri de uz special: până la 10 m/s;
• Forţe: până la 50000N.
După tipul constructiv, se poate face o clasificare generală a cilindrilor:
• Cilindri cu simplu efect:
- cu revenire cu arc;
- cu revenire sub acţiunea unei forţe rezistente.
• Cilindri cu dublu efect:
- cu tijă unilaterală;
- cu tijă bilaterală.
• Cilindri în tandem:
- cu amplificare de forţă;
- având cursa în două trepte.
După posibilitatea de frânare la cap de cursă:
• Cilindri fără frânare la cap de cursă.
• Cilindri cu frânare la cap de cursă:
- reglabilă;
- ne reglabilă.

Fig. 3. Cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc


a – simbolul; b- secţiunea; 1- corpul; 2, 3 – capacele; 4 - pistonul; 5, 8 – garniturile de
etanşare; 6 – resortul de revenire; 7 – bucşa de ghidare a tijei; 9 – tija

Fig. 4. Cilindru cu dublu efect cu tijă


unilaterală fără frânare
a – simbolul; b – vederea; c – secţiunea; 1, 2
- capacele; 3 - corpul; 4- pistonul; 5- tija;
6, 7 – garniturile de etanşare; 8 – bucşă de
ghidare
În figura 3 este prezentat un cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc. Dacă racordul A
este alimentat cu aer de la compresor, pistonul este împins cu o forţă, care va determina
deplasarea acestuia spre dreapta, racordul B este conectat la atmosferă. Când racordul A va
fi conectat la atmosferă, resortul 6 determină revenirea pistonului la poziţia iniţială.
În figura 4 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă unilaterală fără frânare la
cap de cursă. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se
alimentează racordul A, iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru cursa de
retragere se alimentează racordul B şi racordul A se ventilează (această manevră se face cu
ajutorul distribuitoarelor).
În figura 5. este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală.

Fig. 5. Cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală

Există cazuri când este necesară frânarea la capăt de cursă, pentru a evita şocurile
care pot duce la deteriorarea mecanismului acţionat sau chiar a cilindrilor.
În figura 6 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu frânare reglabilă la ambele
capete. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se alimentează
racordul A, iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru retragere se alimentează
racordul B şi racordul A se ventilează. Se observă că fiecare capăt de cursă este prevăzut
cu un circuit suplimentar de evacuare a camerei inactive printr-o secţiune droselizată.
Luăm ca exemplu cursa de avans: în momentul în care manşonul 4 ajunge în dreptul
etanşării 6, evacuarea camerei din dreapta nu se mai poate face prin spaţiul dintre tijă şi
capac. Aerul este obligat să curgă printr-un orificiu a cărui secţiune este reglată de droselul
2. Deoarece secţiune de evacuare a aerului este mult mai mică, rezultă un efect de frânare a
pistonului. În funcţie de reglajul droselului, rezultă un efect de frânare mai redus sau mai
mare. Reglând cele două drosele în moduri diferite, se obţin viteze de frânare diferite
pentru cele două sensuri.

Fig. 6. Cilindru cu dublu efect


cu frânare reglabilă la ambele
capete de cursă
a – simbolul; b – secţiunea;
1,2 – şuruburile (drosel) de
reglare;
3,4 – manşoanele;
5,6 – garniturile de etanşare

Forţa unui cilindru este dată de relaţia : F = P ⋅ S


unde: F –forţa aerului comprimat;
S – aria secţiunii pistonului.

2.2.2. Motoare pneumatice liniare de construcţie specială

Pentru a satisface o gamă largă de aplicaţii, au o serie de motoare de construcţie specială,


numite motoare speciale.
Cele mai importante construcţii de acest tip sunt:
 motoare cu mai multe pistoane solidarizate;
 motoare fără tijă;
 motoare antirotaţie;
 motoare cu cursă scurtă;
 motoare cu cămaşă deformabilă;
 motoare cu mai multe poziţii.
2.2.2.1. Motoare cu mai multe pistoane solidarizate

Fig.7

Aceste motoare se folosesc acolo unde există restricţii privind gabaritul radial, sau în
cazurile în care este necesar la un anumit diametru o forţă mai mare decât cea care rezultă
din relaţia F=PS. Pentru astfel de situaţii se construiesc cilindrii cu două pistoane ( fig. 7).
Acest cilindru are patru racorduri de alimentare: pentru cursa de avans sunt alimentate
racordurile A şi B, iar C şi D sunt conectate la atmosferă, iar pentru cursa de întoarcere
racordurile C şi D sunt alimentate, iar A şi B sunt ventilate. Forţa dezvoltată de cest
cilindru este aproape dublă faţa de cel cu un singur piston de acelaşi diametru.

2.2.2.2. Motoare fără tijă

Există aplicaţii în care gabaritul axial nu


permite montarea cilindrilor clasici (cu tijă), în
acest caz se utilizează motoare fără tijă. Fig. 8

Soluţiile posibile sunt:


 motoare cu cablu sau bandă;
 motoare cu legătură rigidă;
 motoare cu cuplaj magnetic.

Motoare cu cablu sau bandă (fig. 8) transmit mişcare alternativă a pistonului 1, prin
intermediul cablului 2, la sania 3, la care se cuplează sarcina ce trebuie antrenată.
Cablul de secţiune circulară este confecţionat din plastic sau metal plastifiat, şi este
înfăşurat peste roţile 4 şi 5. Există construcţii la care cablul este înlocuit cu o lamelă
elastică de secţiune dreptunghiulară.

Motoare cu legătură rigidă


În figura 9.a este prezentat simbolul, iar 2

în figura 9.b, vederea unui motor liniar cu


legătură rigidă. În interiorul corpului 1
(fig.9), există un piston care este legat rigid 1
Fig. 9
de căruciorul 2, de care se legat ansamblul
mobil care trebuie deplasat. Deplasarea căruciorului se face pe un canal prelucrat în corpul
motorului.

Motoare cu cuplaj magnetic


4 2

La aceste construcţii transmiterea mişcării de la


3 1

pistonul 1 (fig.10) la măsuţa mobilă 2, la care se


cuplează sarcina ce trebuie antrenată, se face printr-un
cuplaj magnetic. Pentru aceasta, pistonul 1 şi măsuţa 2
Fig. 10
sunt prevăzute cu un număr de magneţi permanenţi 4.
Pentru a uşura cuplarea magnetică, este necesar ca ţeava 3 să fie confecţionată dintr-un
material nemagnetic, ca de exemplu: aliaj de aluminiu, alamă etc.

2.2.2.3. Motoare antirotaţie 1


2
În figura 11.a este prezentat simbolul, iar în
figura 11.b, vederea unui motor liniar
antirotaţie. Acest motor este utilizat în cazul Fig. 11

când sarcina antrenată nu trebuie să se


rotească în jurul axei longitudinale. Cilindrul are două tije paralele 1, pe care se deplasează
căruciorul 2, de care se legat ansamblul mobil care trebuie deplasat.
2.2.2.4. Motoare cu cursă scurtă
În cazul în care sarcina trebuie deplasată pe o
distanţă mică (sub 100mm), se pot folosi
cilindri cu o construcţie specială (fig.12).
Comparativ cu construcţia clasică se constată
următoarele diferenţe:
 Cămaşa exterioară este înlocuită cu piesa
Fig.12
1 în care este prelucrat alezajul
cilindrului;
 Lipseşte capacul posterior, orificiul de alimentare este prelucrat în piesa 1;
 Capacul anterior 2 este montat în interiorul piesei 1, fiind fixat cu un inel elastic 3.
Pistonul 5 are pe el un inel de etanşare 4.

2.2.2.5. Motoare cu cămaşa deformabilă


În această categorie intră motoarele liniare la care
deplasarea sarcinii se obţine prin deformarea unui
elemente elastic (fig.13). Elementul deformabil 3 se
realizează din cauciuc sau metal. Considerând piesa 2 fixă,
sub efectul aerului comprimat elementul elastic 3 se
deformează; piesa de capăt 1, mobilă, se va apropia de Fig.12

piesa fixă 2, dezvoltând astfel o forţă de tragere.

2.2.2.6. Motoare cu mai multe poziţii

S-a arătat deja ca unul


dintre dezavantajele motoarelor
pneumatice liniare constă în
faptul că poziţionarea precisă a
sarcinii antrenate se poate face Fig. 13
numai în două poziţii de pe cursa de lucru. Aceste poziţii pot fi capete de cursă, sau poziţii
intermediare de pe cursă, stabilite cu ajutorul unor limitatori mecanici. În lipsa acestora din
urmă, oprirea în orice altă poziţie de pe cursa de lucru este greu de controlat, din cauza
compresibilităţi aerului comprimat. Se pot însă concepe şi realiza variante de motoare care
să permită oprirea precisă într-un număr limitat de poziţii.
În figura 13 este prezentat un cilindru care permite oprirea în patru puncte de pe cursa de
lucru. În structura acestui cilindru există trei ansambluri mobile independente 1, 2 şi 3 care
se pot deplasa cu cursele s1, s1+s2 şi respectiv s1+s2+s3, diferite ca valoare.
Cele patru poziţii se obţin după cum urmează:
 poziţia "0" (poziţia reprezentată în fig.13): atunci când cele trei orificii nu sunt
alimentate cu aer comprimat; această poziţie se obţine fie sub efectul sarcinii antrenate, fie
cu ajutorul unor arcuri (nefigurate);
 poziţia "A": atunci când este alimentat numai primul orificiu; în acest caz sarcina se

deplasează cu s1;
 poziţia "B": atunci când sunt alimentate primul şi cel de-al doilea orificiu; în acest
caz sarcina se deplasează cu s1+s2;
 poziţia "C': atunci când sunt alimentate toate cele trei orificii; în acest caz sarcina se
deplasează cu s1+s2+s3.

2.3. Motoare cu membrană

Avantajele faţă de cele cu piston:


- lipsa frecării;
- construcţie mai simplă;
- siguranţă în funcţionare (la cele cu piston, garnitura pistonului se poate
lipi de cilindru, cea ce duce la blocarea lui)
Dezavantaje:
- cursa redusă a tijei (până la 60 mm)
- limitarea presiunii de lucru impusă de rezistenţa membranei.
În figura 14. este prezentată schema unui cilindru cu membrană. Forma membranei
poate fi: plană (fig.14.a), trapezoidală (fig.14.b), gofrată (fig.14.c), cilindrică (fig.14.d), iar
materialul din care se confecţionează este cauciucul , care uneori, pentru a avea o rezistenţă
la tracţiune mai mare, conţine inserţii din bumbac sau fibre de sticlă.

Fig. 14. Cilindru cu membrană elastică


1 – membrană elastică; 2, 3 discuri de rigidizare; 4– tijă;
Fig.14. 5 – resort de revenire; 6- corp; 7- capac;

După modul în care se realizează cursa de revenire se disting:


 camere cu simplă acţiune (fig.15.a);
 camere cu dublă acţiune (fig.15.b).

a.
Fig. 15. b.
3. Motoarele pneumatice oscilante

3.1. Motoarele pneumatice rotative

La motoarele pneumatice rotative aerul comprimat roteşte rotorul cu palete, care


transmite mişcarea de rotaţie la mecanismul acţionat.
În figura 7.10. sunt reprezentate simbolurile unor motoare pneumatice rotative.

Fig. 7.10. Simbolurile motoarelor pneumatice rotative


a – motor cu sens unic; b- motor cu dublu sens; c – motor cu sens unic cu debit variabil; d- motor cu dublu
sens cu debit variabil; e- motor cu limitarea cursei; f – generator de vacum

În figura 7.11. este prezentat un motor rotativ cu dublu sens. Pe rotorul aşezat
excentric faţă de corp, se găsesc mai multe palete dispuse radial. Paletele sunt menţinute în
contact cu peretele carcasei datorită presiunii unor arcuri aflate în canalele dintre palete şi
rotor. Dacă se poate regla excentricitatea rotorului faţă de carcasă motorul devine cu debit
variabil.
Fig.7.11. Motor rotativ cu dublu sens
a – simbolul; b- secţiunea: 1- corpul(carcasa);
2- rotorul;
3 – paletete; 4- arcuri elicoidale

În figura 7.12. este ptezentat un generator de vacum. Generatorul este alcătuit dintr-
un distribuitor, un regulator de presiune cu evacuare în aer şi o ventuză. Distribuitorul este
de tip 3/2 cu acţionare pneumatică şi revenirea la poziţia iniţială cu arc. La racordul 1V se
leagă ventuza.

Fig. 7.12. Generatorul de vacuum


a – schema bloc; b - vederea

Măsuri de protecţia muncii şi paza contra incendiilor

1. Protecţia privind curentul electric


Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare este necesară eliminarea posibilităţilor de trecere a unui
curent electric periculos prin corpul omului. Se mentionează că masurile, amenăjarile şi mijloacele de protecţie
contra electrocutări trebuie să fie cunoscute de personalul muncitor din toate domeniile de activitate. Principalele
măsuri de prevenire a electrocutări la locul de muncă în care există instalaţii electrice sunt :
- asigurarea inaccesibilităţi elementelor care fac parte din circuitele electrice; acest
lucru se realizează prin amplasarea conductoarelor electrice izolate electric şi protejate
mecanic;
- izolarea electrică dublă a terminalelor şi conductoarelor şi folosirea mufelor de
conectare standardizate.
- împământarea obligatorie a carcaselor motoarelor;
- iingrădirea cu panouri metalice, plase performante a instalaţiilor din care face parte motorul electric ;
- folosirea tensiunilor sub 24 V pentru lampile şi sculele portabile;
- interzicerea strictă a reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionări
motorului;
- lăsarea fără supraveghere a maşini de lucru în funcţiune antrenată de motorul
electric este strict interzisă;
- folosirea obligatorie a mijloacelor de avertizare în timpul execuţiei în punctele de
lucru periculoase.
Concepţia constructivă a aparatelor electrice trebuie să asigure o deplină securitate a
operatorilor.
Măsuri privind construcţia aparatelor
Măsurile constructive care se iau se împart în mai multe categorii:
Protecţia împotriva electrocutării prin asigurarea izolaţiei, atât a pieselor de manevră,
cât şi a pieselor metalice cu care operatorul poate veni accidental în contact. Piesele de
manevră trebuie să fie din material izolant sau îmbracate în material izolant, iar piesa
metalică pe care actionează piesa de manevră trebuie să fie izolată faţă de părţile sub
tensiune, respectându-se distanţele de strapungere şi conturnare stabilite de norme.
Cadrul metalic al aparatului trebuie sa fie prevazut cu şurub de punere la pământ, iar
zona din jurul şurubului trebuie să fie cositorită şi să rămână nevopsită pentru a asigura un
contact electric bun al contactorului de legare la pământ.
Pentru mai multă siguranţă împotriva electrocutării, se recomandă folosirea tensiunii
nepericuloase de 24 V în toate circuitele de comandă.
Aparatele care nu sunt montate în încăperi speciale trebuie să fie închise în carcase.
În locurile umede, cu pericol mare de electrocutare, carcasele trebuie să nu poată fi
deschise de personal necalificat. Ele trebuie să fie prevăzute cu şuruburi necesitând chei
speciale (de exemplu şuruburi cu cap triunghiular) sau cu blocaje care să nu poată permite
deschiderea capacului decât după ce întreruptorul interior a fost scos de sub tensiune.
Protecţia împotriva acţionării accidentale a aparatelor prin prevederea butonului de
comandă cu inele de protecţie. Pentru evitarea comenzilor greşite, indicaţiile butoanelor
trebuie să fie foarte clare, eventual cu imagini sugestive.
Protecţia împotriva manifestărilor exterioare ale întreruperii curenţilor: flăcări, gaze
fierbinţi, gaze ionizate etc. pentru aceasta carcasele de protecţie trebuie să reziste la
presiunea gazelor produse la întreruperea curentului corespunzător capacităţii de rupere,
ieşirea gazelor fierbinţi trebuie să fie orientată numai în sus, în afara zonei în care s-ar
putea găsi mâna sau faţa operatorului.
Măsuri privind exploatarea aparatelor
Măsurile care trebuie luate în exploatare se împart în:
 Măsuri care trebuie luate la montarea aparatelor;
 Măsuri care trebuie luate în cursul exploatării;
La montarea aparatelor este necesar:
Să se verifice izolaţia aparatului şi funcţionarea lui corectă.
Să se fixeze bine aparatele pe panou sau pe perete, să se etanşeze corect trecerile
conductoarelor, să se închidă bine capacele, să se respecte distanţele minime prevăzute în
instrucţiuni faţă de alte aparate şi în special în partea superioară faţă de alte piese puse la
pământ sau sub tensiune.
Să se instruiască personalul asupra modului de deservire marcându-se explicit
butoanele şi manetele de comandă şi afişându-se principalele indicaţii privind acţionarea
maşinii şi în special acţiunile periculoase care trebuie evitate.
În exploatarea aparatelor este necesar:
Să nu se intervină la aparate decât după ce au fost sigur scoase de sub tensiune, de la
întreruptorul sau separatorul de amonte. La aceasta trebuie atârnată o tabliţă cu textul
‘Atenţie! Se lucrează pe linie’.
Orice manevră la aparatele deschise trebuie făcută cu mâna protejată cu mănuşa
electroizolantă de cauciuc şi cu faţa ferită printr-o mască sau un paravan.
Închiderea este mai periculoasă decât deschiderea pentru că se poate închide pe un
scurtcircuit.
În privinţa pazei contra incendiilor se mentionează ca un motor electric ales
corespunzator sarcini nu poate fi sursa de incendii decât în cazul în care schema de
alimentare cu energie electrică sau schema de comandă nu au fost dimensionate
corespunzator.
Se mai menţionează cazul în care motorul electric lucrează într-un mediu exploziv şi
nu a fost ales cu gradul de protecţie corespunzator. Dacă în schema de forţă conductoarele
au secţiuni prea mici se pot încălzi până la foc izolaţia.
Dacă în schema electrică de alimentare şi comandă nu au fost amplasate elemente de
prtecţie la un moment dat poate lua foc înfăşurarea motorului electric.
în toate aceste situaţii prima masură este debranşarea motorului electric de la reţea.
Ulterior incendiile se sting folosind stingatoarele cu praf şi dioxid de carbon sau spumă de
dioxid de carbon iar în extremis jetul de apă.

2. Protecţia privind aerul comprimat


 Norme specifice de securitate a muncii pentru activitatea de producere a aerului
comprimat cuprind masuri de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor
profesionale, specifice acestei activitati.
 Scopul prezentelor norme specifice este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc
existenti in sistemul de munca (executant-sarcina de munca-mijloace de productie-
mediu de munca).
 Vârsta persoanelor admise la exploatarea instalaţiilor pentru producerea aerului
comprimat va fi de minim 18 ani.
 La instalaţiile de producere a aerului comprimat se vor afişa, la loc vizibil,
instrucţiuni specifice de securitate a muncii privind exploatarea acestora.
 Operatorul care lucrează la instalaţiile de producere a aerului comprimat va avea
echipamentul de lucru, încălţămintea şi mâinile curate, fără urme de ulei sau
grăsime.
 Atunci când agregatul de comprimare are un singur filtru de aer este interzis
curăţarea acestuia în timpul funcţionării.
 Inainte de punerea in functiune a agregatului de comprimare se va verifica de catre
operator intreaga instalatie, inc1usiv legarea la nulul de protectie si la priza de
pamant,comform prevederilor standardelor in vigoare, dupa care se va deschide
robinetul cu ventil pentru alimentarea cu apa de racire a instalatiei.
 Debitul apei de racire va fi reglat astfel incat temperatura [mala a apei,dupa racirea
instalatiei, sa nu depaseasca temperatura indicata in Cartea tehnica a utilajului.
 Se interzice pornirea agregatului de comprimare fara ca apa de racire sa circule in
instalatie.
 Pornirea si oprirea agrgatului de comprimare trebuie sa se faca conform
instructiunilor prevazute in Cartea tehnica a utilazului.
 0peratorul nu va permite functionarea agregatului daca temperatura aerului
comprimat va depasi 60°C, la iesirea din racitoarele finale.
 Temperatura apei de racire la evacuarea din racitoarele intermediare,precum si din
camasile de racire, nu trebuie sa depaseasca valorile prescrise in Cartea tehnica a
utilajului.
 Se interzice utilizarea agregatelor de comprimare a aerului daca apa de rae ire nu are
parametri in conformitate cu eei indieati in Cartea tehnica a utilajului.
 Înainte de oprirea agregatului de comprimare se va proceda la purjarea impuritatilor
si a condensului din racitoarele intermediare si finale, oalele de condens, recipiente
tampon, precum si a celorlalte puncte de purjare ale separatoarelor pe o distanta de
50 m de statia de compresare in toate directiile.
Agregatul de comprimare a aerului trebuie sa fie oprit in mod obligatoriu
in urmatoarele cazuri:
a )spargerea unei conducte;
b )vibratii datorate cuplajelor defecte ale organelor in miscare si fixarii
incorecte a conductelor;
c )cresterea presiunii de refulare peste limita maxima prescrisa;
d)scaderea presiunii de separatie sub limita prescrisa;
e )jocuri radiale sau zgomote anormale ale agregatului de comprimare;
f)defectiuni in sistemul de ungere;
g)defectiuni in sistemul de racire;
h)defectiuni in sistemul de transmisie.
Daca se observa si alte defectiuni, decat cele mentionate mai sus, operatorul
trebuie sa opreasca imediat instalatia.
 Agregatele mobile de comprimare a aerului trebuie adapostite pe timp de vara sub
soproane iar in timpul verii in incaperi care sa protejeze instalatia contra inghetului.
 Se interzice instalarea agregatelor de comprimare mobile in incaperile care nu au usi
si ferestre cu deschiderea in exterior.