Sunteți pe pagina 1din 8

CINETICA CHIMICA

Cinetica chimica are drept obiect viteza si mecanismul reactiilor chimice. Marimea
esentiala cu care opereaza cinetica chimica este viteza de reactie, care arata cat de repede se
transforma reactantii in produsi de reactie.
Daca notam cu Ai reactantii, adica substantele intrate in reactie si cu produsii reactiei
(substantele rezultate din reactie) iar cu nI si nI¢ coeficientii stoechiometrici ai reactantilor respectiv
ai produsilor de reactie, atunci relatia (2.1) va reprezenta forma generala a unei reactii chimice.
' ' ' ' ' ' (2.1)
ν 1 A1 +ν 2 A 2 +.. . .. . ν 1 A i → νi A 1 +ν 2 A 2 +. .. .. .. . .. ..+ν i A i
Viteza de reactie poate fi definita prin variatia numarului de molecule dintr-o anumita
substanta in unitatea de timp, sau mai general prin variatia concentratiei in unitatea de timp,
conform ecuatiei (2.2) dc (2.2)
v =±
dt
unde semnul ‘’+,, indica faptul ca viteza se refera la un produs de reactie si semnul ,,-’’ arata ca
viteza se refera la un reactant. Cum concentratia este de fapt numarul de molecule -gram raportate
la volum, din relatia de definitie (2.2) rezulta ca viteza de reactie reprezinta numarmoli
v=
volum×timp
-3 -1
Rezulta ca viteza se exprima dimensional: moli L timp iar unitatile in care se poate
exprima sunt mol/cm3s; mol/ls; Kmol/m3h, etc.
Vitezele de reactie raportate la diferiti reactanti si produsi dintr-o reactie, nu sunt
independente, astfel incat viteza intregului proces este univoc determinata prin variatia
concentratiei unui singur reactant (sau produs). Intr-adevar daca se considera ca la reactia data
(2.1) au reactionat dA1moli din substanta A1 in timpul dt, atunci in acelasi interval de timp au
reactionatdA1moli din substanta A2 si s-au formatmoli din substanta A1¢.
Producerea unei reactii chimice necesita ciocnirea moleculelor care reactioneaza. Rezulta ca
viteza de reactie este proportionala cu numarul de ciocniri dintre molecule (in unitatea de timp)
care la randul sau este proportional cu concentratia reactantilor. Deci expresia vitezei de reactie,
care exprima legea generala de viteza: v =kc νA1 ¿ c νA2 ¿ .. .. . .. .. . .. .. .. . .×c νAi ( 2.3)
2 i
unde k este factor de proportionalitate care reprezinta constanta vitezei de reactie, iar n1, n2,.....nI
1

reprezinta fiecare ordinul partial de reactie in raport cu componentii respectivi A1, A2,......Ai.
Ordinul partial de reactie este exponentul unei anume concentratii in legea generala de viteza.
Prin definitie ordinul total n al unei reactii este dat de suma exponentilor concentratiilor
din expresia vitezei de reactie (2.3) deci este suma ordinelor partiale : n = n1 + n2 +..... nn.
Molecularitatea unei reactii este suma coeficientilor stoechiometrici din ecuatia care
reprezinta reactia, si deci avand in vedere reactia (2.1) ea este data tot de: m = n1 + n2 +..... nn
Aparent , desi cu semnificatii diferite, molecularitatea si ordinul de reactie par a se confunda si :
 A ® produsi reprezinta o reactie monomoleculara care este de ordinul I si viteza ei
depinde de concentratia lui A: v =k ´cA
 A + B ® produsi reprezinta o reactie bimoleculara care este de ordinul II si viteza ei va fi
v =k ´ cA ´ cB
In realitate, concordanta intre molecularitate si ordin de reactie exista numai in cazul
reactilor simple care decurg intr-o singura treapta. Majoritatea reactiilor au loc in mai multe stadii,
ceea ce face ca ordinul de reactie sa nu coincida cu molecularitatea ;ordinul de reactie poate avea
valori diferite, chiar si fractionare.
dc
 Pentru reactiile de ordinul I de tip A ® produsi, viteza de reacţie este: v =− A =k×c
A
dt
(conform ecuatiei (2.3) ecuatie care se poate rezolva prin separarea variabilelor si integrare:
c
(2.4.)
A
dc A
−∫ =∫ k×dt=k×t
c A0 cA
unde limitele de integrare sunt c0A, concentratia initiala a compusului A si cA, concentratia
compusului A la un moment dat. Rezulta ca: ln c0A- ln cA = kt si deci : 1 c 0 A (2.5)
k = ln
t cA
Din ecuatia (2.5) se vede ca dimensional o constanta de ordinul I este (timp). -1. Daca se
noteaza cu a concentratia initiala si cu x diminutia de concentratie la timpul t atunci: cA = a-x si
1 a 2 ,303 a
k 1 = ln = log
t a−x t a−x (2.6) dc A
2
 Pentru o reactie de ordinul II de tipul 2A ® produsi: v =k×c A =− dt (2.7)
ecuatie care se rezolva deasemenea prin separarea variabilelor si integrare, ceea ce conduce la:
1 1 1 1 1 1 (2.8)
k 2=
t c ( ) (−
c0
= −
t a−x a )
unde constanta k are dimensiunile timp.-1conc-1 deci sec-1mol-1×l.
Cele mai obisnuite reactii pentru moleculele simple in faza gazoasa sunt bimoleculare.
Reactiile de ordinul III sunt de tipul: A + B + C ® produsi ; deci in cazul in care A=B=C vom
avea: 3A ® produsi si 3
dc A (2.9)
v =k 3 c A =−
dt 1 1
dc A − 2 =k 3 t (2.10)
−∫ =k 3 dt 2
2 c A 2 c Ao
c3A
1 1 1 1 1 1
k3= 2(− 2 = 2) (
2t c A c Ao 2t (a−x ) a
− 2
) (2.11)

Dimensiunile constantei de ordinul III sunt timp -2 concentratie -2 deci sec 2-moli-2l2.
Pentru cinetica chimica o notiune importanta este timpul de injumatatire, care reprezinta
timpul la care concentratia ajunge sa fie egala cu 1/2 din concentratia initiala a.
 Pentru A ®produsi 2, 303 a si deci
k 1= log
t a−x
2 ,303 a 2, 303 0 ,693
t1 /2 = log = log 2=
k a √2 k k (2.12)
1 1 1 1 1 1 1 −1
 Pentru reactia 2A ® produsi
(2.13)
k 2= (
t a−x a
(
− si t 1 /2 = k a/2 − a = k a
) )
1 1 1

1 1
Pentru procese de tip 3A ® produsi

1 3 −2
k 3=
(
2t (a−x ) a
2 )
− 2 si

t 1 /2 =
(− = a
)
2 k a/ 4 a2 2(2.14)
k
Pentru o reactie oarecare, izolata de ordinul n, timpul de injumatatire va fi : t = 1 a−( n−1)
1 /2
(2.15). ct
Vitezele de reactie sunt determinate masurand viteza cu care se modifica o anumita
proprietate a reactiei. Printre proprietatile care au fost studiate sunt: culoarea, volumul sistemului,
presiunea, indicele de refractie, rotatia planului luminii polarizate, masa de precipitat format si pH-
ul.
Metode de determinare a ordinului de reactie.
a) Cea mai utilizata este metoda integrala care consta in introducerea unui set de date
(concentratii si timpi) in legea generala corespunzatoare si verificarea lor pe un domeniu de minim
50% conversie; se incearca mai intai ecuatia corespunzatoare ordinului I, si daca conform acesteia
nu se obtine o valoare constanta, se trece la ecuatiile de ordinul II si apoi eventual la ordinul III.
Verificarea se face pana la peste jumatate din reactant transformat, deoarece pana la 20% conversie
exista reactii de ordinul II sau III, care verifica si ecuatia de ordinul I.
b) Cea de a doua metoda, numita diferentiala se bazeaza pe legea generala de viteza ;
logaritmand aceasta ecuatie obtinem relatia care reprezinta ecuatia unei drepte, a
lg v 2 −lg v 1
carei panta este tocmai ordinul de reactie n. Panta dreptei n va fi: lg c 2 −lg c 1

c) Cea de a treia metoda, a timpului de injumatatire foloseste formula generala t = 1 a−( n−1)
1 /2
(2.15) si opereaza cu doi timpi de injumatatire diferiti ,doua concentratii diferite a1 si a2. ct
1
Raportul acestor timpi de injumatatire va fi: t 1/2 =( a2 )n−1 iar logaritmand obtinem
t 11/2 a2 t 21/2 a1
lg =(n−1 )lg
t 21/2 a1 . lg t 11/2−lgt 21/2 lg t11/2 −lg t 21/2
n−1= n=1+
Aceasta din urma relatie permite calculul lui n caci: lg a2 −lg a1 si deci lg a2 −lg a1

Nu se cunosc multe reactii de ordinul I. O clasa foarte importanta din acest tip este
descompunerea radioactiva. Fiecare nucleu de radiu sau alt element radioctiv se descompune
indiferent de prezenta altor atomi; in consecinta viteza de descompunere radioactiva corespunde
ecuatiei (2.6). Constanta de viteza poarta numele de constanta de dezintegrare. Ecuatia (2.6) se
poate pune sub o forma in care unde N0 este numarul de molecule dezintegrate in timpul t si l este
constanta de dezintegrare radioactiva.(k)
Timpul de injumatatire fiind: 1 0 , 693 rezulta ca este de 693 ori mai mare decat
ln2=
k k
timpul necesar sa se descompuna 0,1% din reactant. Pentru radiu acest timp de injumatatire este
de 1733 ani. Deci la fiecare 1733/693 =2,5 ani, 0,1% din nucleele de radiu sufera o dezintegrare
radioactiva.
Pentru iod timpul de injumatatire este de 8 zile, iar dezintegrarea are loc conform
procesului: 131 I → 131 Xe+e−
53 54

In ecuatiile de mai sus am descris de fapt foarte pe scurt cinetica formala care studiaza
procesul, fara sa se preocupe de mecanismul reactiei, avand drept scop alcatuirea ecuatiei pentru
calcularea constantei de viteza si a vitezei de reactie in functie de concentratie. Exemplificarea s-a
facut pe cele mai simple tipuri de reactii izolate.
Clasificarea reactiilor din punct de vedere cinetic se poate face din mai multe consideratii si
anume:
a) din punct de vedere al reversibilitatii;
b) din punct de vedere al complexitatii;
c) dupa numarul fazelor in care se produce reactia.
Din considerente de reversibilitate reactiile se impart in: reversibile si ireversibile. Se
numesc reversibile, reactiile care decurg concomitent in doua sensuri: cel direct si cel invers. Dupa
un timp oarecare de la declansarea procesului, viteza reactiei directe va fi egala cu viteza reactiei
inverse si se ajunge la starea de echilibru chimic. Un proces reversibil de tip general este descris de
relatia (2.16) care reprezinta o rectie opusa, formata din doua procese: unul direct si unul invers
k1

A 1 ν1 + A 2 ν 2 +.. . .. .. . .. .. . .. .+ A i ν i ↔ A '1 ν '1 + A'2 ν '2 +.. . .. .. . .. .. ..+ A 'i ν 'i


k2
(2.16) ν ν ν
v 1 =k 1 c A1 ¿ c A22 ¿ . .. .. . .. .. .×c Aii
se poate scrie viteza procesului direct, v1 care conform relatiei (2.3) va fi: 1
' ' '
si deasemenea viteza procesului invers: v =k c ν 1' ¿ c ν2' ¿ . .. . .. .. . ..×c ν i' la echilibru v1 = v2
2 2 A A A
' ' '
1 2 i
ν1 ν2 νi
k1 c A ' ¿ c A' ¿ .. .. . .. ..×c A' (2.17)
1 2 i
=
k 2 c ν 1 ¿ c ν 2 ¿ . .. .. . ..×c ν i
A A 1 2 A i

Raportul constantelor de viteza este o constanta si anume constanta de echilibru K, iar


relatia de mai sus este legea actiunii maselor.

Exemple
1) pentru gaze concentratia se poate inlocui cu presiunea p
n ' ' ' '
Dar pV = nRT p= RT =cRT ν ν ν ν
c A1' ( RT ) 1 ¿ c A2' ( RT ) 2 .. .. .. . .. .. . .. .. . .. .
V K p= ν i 2
=K c ( RT )
Δν
ν1 ν2 ν2
c A1 ( RT ) ¿ c A2 ( RT ) .. . .. .. .. . .. .. . .. ..
1

pentru reactia: N 2 +3 H 2 →2 NH 3 K p =K c ( RT )
−2

2) in cazul in care concentratia este exprimata prin x-fractii molare ppartiala = Xptotal;
2 2
X NH 3 ( pX NH 3 ) Δν p
Δν
K p =K X × p Δν =K c ( RT )
K x= 3
XH ¿XN
2 2
K p=
2
3
( pX H ) ¿ pX N
2
=K X ¿ p
Δν
K c =K X ( )
RT

Principiul lui Le Chatelier (al deplasarii echilibrului chimic)


Echilibrul este stabil pentru conditii precise de concentratie si presiune.
Intr-un sistem chimic echilibrul se deplaseaza in sensul care se opune modificarii produse.
Exemple:
 Influenta concentratiei: CO + ½ O2 ↔ CO2 creste concentratia de CO deplasare spre
dreapta, pentru consum de CO.
 Influenta temperaturii: A +B « AB daca reactia directa este exoterma cresterea
temperaturii avantajaza reactia inversa.
 Influenta presiunii: (numai daca variaza numarul de moli) la cresterea presiunii
echilibrul se deplaseaza in sensul formarii unui numar mai mic de moli CO + ½ O 2 ↔
CO2 (creste presiunea, este favorizata reactia directa)
In general reactiile chimice sunt reversibile. Totusi in anumite conditii preponderenta este
reactia intr-un singur sens, astfel ca reactia inversa ramane practic neglijabila.
De obicei sunt ireversibile reactiile in care exista produsi care parasesc sistemul; fie ca se
separa sub forma de gaze care se indeparteaza fie ca se separa sub forma de precipitate.

b) din punct de vedere al complexitatii, reactiile se pot impartii in reactii simple (izolate)si
reactii complexe.
Reactiile ireversibile care se petrec intr-o singura treapta poarta numele de reactii simple.
Pentru acest tip de reactii ordinul de reactie coincide cu molecularitatea. Reactiile simple sunt:
monomoleculare, bimoleculare si trimoleculare.
Reactiile complexe sunt formate din mai multe reactii simple si pot fi :
1. opuse sau reversibile A + B « C +D
2. paralele B
A C
3. consecutive A® B® C ®D
4. conjugate A + B ® C I
A +D ® D II
Ordinul de reactie in cazul reactiilor comlexe depinde intr-un mod complicat de
molecularitatea diferitelor etape.
In cinetica unor astfel de reactii pot exista trei tipuri de ecuatii diferite: ecuatia
stoechiometrica a reactiei; ecuatia cinetica prin care este legata viteza intregului proces cu
concentratiile substantelor initiale si o serie de ecuatii stoechiometrice ale reactiilor partiale
sau intermediare.
Exceptand cazul reactiilor paralele in care viteza procesului global este determinata de
viteza stadiului celui mai rapid, in general viteza reactiilor complexe are drept determinanta de
viteza, etapa cea mai lenta.
Este de subliniat ca reactiile conjugate se caracterizeaza prin faptul ca una din ele decurge
spontan (I) pe cand cealalta (II) se poate produce numai concomitent cu prima.
Un tip special de reactii complexe care se caracterizeaza prin repetarea lor, il constituie
reactiile in lant.
Reactiile in lant sunt formate din mai multe grupe de reactii si anume:
a) Reactii de initiere a lantului in care apar atomii si radicali liberi: A2®2A· care necesita
un consum mare de energie si au loc sub actiunea luminii (initiere fotochimica), a caldurii (initiere
termica) sau a radiatiilor (initiere radiochimica).
b) Reactii de propagare a lantului in care datorita existentei valentelor libere particulele
active reactioneaza usor cu moleculele saturate dand nastere la noi radicali:
A· + M2 ® AM + M
M· + A2 ®AM + A·
Regenerarea periodica a radicalilor sau atomilor liberi in cursul reactiei duce la mecanismul
in lant al procesului.
c) Grupa a treia de reactii duce la disparitia particulelor active, iar daca sunt suficient de
intense duce la intreruperea reactiei in lant ; poarta numele de reactii de intrerupere.
A· + A· ® A2 (ciocnire de perete)
2 M· + molecule straine (S) ® M2 + S
Numarul ciocnirilor din momentul initierii lantului, pana la intreruperea lui, constituie
lungimea lantului.
Daca in urma unui act elemntar apar doua sau mai multe particule active chimic se produce
un proces in lant ramificat. Un exemplu de astfel de proces il constituie reactiile de ardere a
hidrocarburilor. Daca ramificarea are loc la fiecare act se produce o reactie cu lanturi mult
ramificate. ( oxidarea hidrogenului la presiuni joase si la temperaturi de circa 900 oC ).
Multe reactii de oxidare si de ardere, de cracare, de polimerizare decurg dupa mecanismul in lant.
In cazul reactiilor de polimerizare de exemplu, care decurg prin mecanism radicalic,
radicalii pot fi proveniti din reactii initiate de radiatii luminoase sau, descarcari electrice, de
particule sau de neutroni, de ridicarea temperaturii sau din unele substante care se descompun
usor cu formare de radicali (initiatori). Ca initiatori se utilizeaza peroxizi (peroxizi de benzoil, apa
oxigenata), persulfat de amoniu, diazoaminobenzen.
Reactiile in lant pot fi inhibate de unele substante care consuma particulele active ducand la
interuperea lanturilor. Astfel descompunerea hidrocarburilor, in prezenta oxidului de azot decurge
cu o viteza de cateva zeci de ori mai mica datorita faptului ca moleculele de NO consuma radicali
liberi ·CH3, astfel: NO+CH 3⋅→H 2 O+HCN impiedicand constituirea lantului. Reactiile de
oxidare ale hidrocarburilor sunt franate de amine si fenoli.
Daca reactiile de initiere necesita energii mari, este de subliniat ca reactiile de propagare au
energii de activare mici si viteze mari. Reactiile de intrerupere sunt caracterizate de energii mici.
Un exemplu de reactie aparent foarte simpla dar in realitate deosebit de complicata este
arderea hidrogenului cu oxigen care decurge conform urmatorului lant de reactii:
Initiere:
H2 + O2 ®2OH·
H2 + M ®2H· +M
H2 + O2 ®·HO2 + H·
O2 + O2 ®O· + O3
Cand benzina este inflamabila se produce detonatie (amestecul se aprinde in mai multe
puncte si apare o unda de soc).
Tendinta de detonatie a benzinelor se exprima prin cifra octanica stabilita in raport cu
izooctanul care este foarte nedetonant avand cifra octanica 100 si heptanul normal, care este
puternic detonant, cifra lui octanica fiind zero. Cifra octanica CO reprezinta procentul in volume de
izooctan a unui amestec de izooctan si n-heptan care are aceeasi rezistenta la detonatie ca si
benzina de cercetat.
Reziztenta la detonatie a benzinei a fost marita o lunga perioada de timp cu antidetonanti
ca de exemplu Pb(C2H5)4.
Din motive de poluare a atmosferei cu Pb care este un contaminant periculos, folosirea
benzinei fara plumb este intr-un proces de largire continua. Efectul Pb(C2H5)4 este inhibat de
compusii cu sulf din benzina. Se considera ca SO2 dezactiveaza PbO activ.

Factorii care determina viteza de reactie


Factorii care determina viteza unei reactii sunt numerosi atat in sistem omogen cat si
eterogen. Concentratia reactantilor, temperatura, presiunea, catalizatorii, compozitia
substantelor reactante, forma lor fizica, intimitatea amestecarii reprezinta principalii factori
care influenteaza viteza reactiilor.
Cinetica formala ale carei ecuatii au fost stabilite anterior, stabileste influenta concentratiei
asupra vitezei de reactie in conditii statice in sisteme omogene.
Reactiile chimice sunt accelerate de cresterea T, viteza multor reactii este dublata la o
crestere aproximativa de 100.
Reactiile moleculelor mari pot avea insa factori de temperatura foarte mari, functie de
mecanism.
Pentru ca o reactie chimica sa se produca este necesar ca o parte de legaturi sa se rupa si
altele noi sa se formeze. (particulele sunt intr-o continua miscare avand energii diferite. )
Redistribuirea legaturilor se realizeaza in urma ciocnirilor dintre reactanti, dar selectia
ciocnirilor se realizeaza energetic si steric fiind necesar ca moleculele sa aiba un prag minim de
energie numit energie de activare Ea si sa posede o orientare favorabila formarii produsilor de
reactie.
Prin ciocnire se formeaza o asociatie temporara bogata in energie numita complex activat.
Energia minima necesara complexului activat este energia de activare Ea.
Una din premizele teoriei complexului activat o constituie postulatul dupa care complexul
activat format din substantele initiale se transforma intotdeaua in substantele finale si niciodata in
cele initiale.
Atomii care ajung la configuratia de complex activat, continua sa se deplaseze in virtutea
inertiei in directia formarii produsilor finali. In cazul unor reactii reversibile, complexul activat are
pentru reactia inversa aceeasi configuratie ca si pentru reactia directa, dar avand sensul invers al
miscarii de-a lungul coordonatei de reactie si deaceea nu se poate considera ca acest complex se
gaseste in echilibru cu produsii initiali de reactie.
Studiul detaliat al teoriei ciocnirilor prin introducerea unei stari intermediare intre cea
initiala si cea finala a permis sa se aplice la calcularea vitezelor de reactie aparatul matematic al
mecanicii statistice. (metoda starii de tranzitie sau a complexului activat, a fost elaborata de catre
Eyring si concomitent de catre Evans si Polany).
Viteza unei reactii chimice este evident egala cu viteza de trecere a complexului activat
peste bariera de potential.
Modelarea reactiei chimice A2 + B2 ®2AB
Compexul activat are energia Ex; el nu este o substanta care poate fi izolata si observata dar
se considera ca o specie moleculara cu masa, legaturi, si unghiuri dintre legaturi. Ea = EX – Ei
DH, variatia de entalpie este independenta de viteza de reactie si de energia de activare. In
general viteza de reactie creste cu temperatura datorita agitatiei termice care mareste numarul de
ciocniri si se apreciaza ca pentru o crestere de zece grade de cele mai multe ori constanta de viteza
se dubleaza.
kT+100/kT = coeficient termic » 2 (2.18)
EVariatia
a
constantei de viteza cu temperatura este data de legea lui Arrhenius:
− (2.19) unde: A- factor preexponential poate reprezenta un factor de frecventa care sa
K= Ae RT
tina seama de numarul de ciocniri si de factorul steric care se noteaza cu P.
Ea- energia de activare poate fi evaluata din panta dreptei obtinuta din reprezentarea log K
functie de inversul temperaturii absolute T. Faptul ca in general se considera ca o crestere de
temperatura cu 100C dubleaza viteza de reactie este o regula empirica care nu se poate folosi decat
pe un interval ingust ,in jurul temperaturii camerei.

Reactiile catalitice
Sunt acele reactii care au loc in prezenta catalizatorilor care reprezinta substante capabile
sa accelereze reactiile chimice si sa modifice mecanismul lor. Catalizatorii participa la reactii
combinandu-se cu reactantii si formand compusi intermediari, dar ei apar nemodificati la finele
procesului.
Reactiile catalizate necesita energie de activare mai mica decat aceleasi reactii fara
catalizator. In prezenta unor catalizatori diferiti, aceeasi reactanti, pot conduce la formarea unor
produsi de reactie diferiti(proprietate numita selectivitate a catalizatorului).
Catalizatorii modifica cinetica reactiilor dar nu influenteaza echilibrul chimic deoarece ei
reactioneaza atat 'asupra vitezei reactiei directe cat si asupra vitezei reactiei inverse.
Raportul k 1 k 1 unde cu ‘ s-a specificat procesul catalizat.
=
k2 k '2
Cataliza poate fi:
 omogena (o singura faza de reactanti si catalizatori)
 eterogena (catalizatorul este o faza deosebita)
Daca C este catalizatorul intr-un proces omogen de formare a compusului A 1A2, atunci acest
proces este descris de reactiile:
A1 + C ® (A1...............C) caracterizat de energia de activare E1
(A1....C) + A2 ® A1A2 + C caracterizat de energia de activare E 2 unde A1,A2 sunt reactanti si (A1..C)
–intermediar;
Daca procesul poate decurge si necatalizat conform schemei:
A1+A2 ®A1A2 cu o energie de actvare E atunci E1+E2< E, deci catalizatorul micsoreaza energia de
activare. El nu modifica valoarea entalpiei de reactie si mareste viteza de reactie doar pentru
procesele posibile din punct de vedere energetic (D G<0)
Caracteristicile catalizatorilor sunt: activitatea catalitica si specificitatea.
Activitatea catalitica- se refera la cresterea vitezei de reactie si depinde de natura lui, de
starea suprafetei, de temperatura, procedee de preparare.
Specificitatea – reprezinta capacitatea de a produce o anumita reactie chimica, ca de ex:
HCOOH ⃗
Cu CO 2 + H 2
Cataliza eterogena
O reactie eterogena are loc la interfetele fazelor care reactioneaza si care poate fi
accelerata prin cresterea marimii suprafetelor. Astfel viteza de ardere a unui combustibil cu
perclorat creste prin macinarea percloratului de potasiu intr-o pulbere cristalina foarte fina.
Cateodata un reactant se epuizeaza in vecinatatea interfetei iar reactia se incetineste.
Reactia poate fi atunci accelerata prin adaugarea unor cantitati proaspete de reactant si
amestecarea lor in zona reactie.
KClO 4 ( S ) +2 C( S ) →KCl ( S ) +2 CO 2 ( S )
Cataliza eterogena are loc in mai multe etape.Se prezinta mai jos exemplul etapelor in
sistemul solid –gaz :
 difuziunea moleculelor reactantilor la suprafata catalizatorilor.
 adsorbtia moleculelor reactantilor la suprafata catalizatorilor
 reactia chimica propriu- zisa la contactul dintre reactanti si catalizator
 desorbtia produsilor de reactie de pe suprafata catalizatorului
 difuzarea produsilor in interiorul fazei gazoase.
Adsorbtia reprezinta fixarea substantei (adsorbat) pe suprafata (adsorbant).
Cantitatea adsorbita depinde de suprafata de adsorbant, de presiunea gazului, de
concentratie si de temperatura. Curbele care exprima cantitatea de gaz adsorbita functie de
presiune pentru o anumita temperatura se numesc izoterme de adsorbtie
Dupa Langmuir la anumite presiuni se atinge o limita de adsorbtie corespunzatoare
acoperirii suprafetei cu un strat monomolecular.
Ecuatia Langmuir: b× p
a=k ×
1+b× p (2.20)
unde a- cantitatea de gaz absorbit, k, b fiind constante la presiuni mici a= kbp; a~p; la presiuni
mari a =K (se atinge limita de absorbtie).
Teoria lui Brunauer- Teller admite formarea de straturi polimoleculare, intre straturi
stabilindu-se forte Van der Waals.
Adsorbtia este fizica prin legaturi Van der Waals.
Adsorbtia chimica (chemosorbtia) se realizeaza in strat monomolecular si viteza ei creste
cu temperatura; deci implica energii de actvare; moleculele dobandesc o reactivitate mare.

Catalizatori, promotori suporturi.


Suporturile de catalizator sunt substante acoperite sau impregnate cu catalizatori.
Catalizatorii isi pierd activitatea in prezenta otravurilor catalitice care blocheaza centrii activi prin
chemosorbtia puternica a moleculelor de otravuri catalitice ca de exemplu: compusi de S, As, N, care
actioneaza prin intermediul electronilor neparticipanti.
Promotorii maresc activitatea catalizatorilor ( pentru benzina Fischer-Tropsch catalizator
Fe sau Co, cu promotor Al2O3, ZrO2si MgO); ei pot mari numarul centrilor activi sau pot introduce
defecte de retea care sunt zone active.
Reactiile catalizate de produsii de reactie poarta numele de reactii autocatalitice.

S-ar putea să vă placă și