Psihicul ca forma a vietii de relatie

Natura contradictorie a psihicului uman care îi confera un înalt grad de complexitate ridica
serioase probleme în fata demersului de definire a lui.

Complexitatea psihicului este relevata de seria de perechi de  polaritati sub care apare:
obiectiv si subiectiv, material si ideal, proces si produs, latent si manifest, determinat si
determinant, cu desfasurari normale si cu desfasurari neobisnuite, foarte dificil de delimitat între
ele.

Pentru a stabili natura psihicului uman si a-i surprinde identitatea este necesara „raportarea
psihicului la un criteriu exterior lui însusi” (Zlate, 2000, p.201). Astfel, raportat la conexiunea
sau interactiunea universala a lucrurilor, psihicul apare ca o forma sau o expresie a vietii de
relatie, raportat la substratul lui material, apare ca o functie a materiei superior organizate, adica
a creierului,  raportat la realitatea înconjuratoare naturala, psihicul apare ca o re-producere în
plan subiectiv a realitatii obiective, raportat la realitatea sociala a oamenilor, el releva
conditionare si determinarea socio-istorica si socio-culturala. În baza acestor raportari se poate
elabora ca definitie a psihicului: „psihicul este o expresie a vietii de relatie, un fenomen
inseparabil legat de structurile materiale si cuantice, o reproducere în subiectiv a realitatii
naturale obiective, un produs al conditionarilor si determinarilor socio-istorice si socio-culturale”
(Zlate, 2000, p.202).

Ca forma a vietii de relatie, psihicul îsi releva natura prin  relatiile sale cu:

         Realitatea fizica,

         Realitatea fiziologica,

         Realitatea sociala.

Numai  în relatie cu aceste realitati omul îsi construieste propria interioritate, în absenta
unor asemenea relatii cu ambianta viata psihica poate fi  serios perturbata. Acest lucru este
demonstrat de experimentele de izolare si deprivare senzoriala (Hebb) si de experimentele cu
privire la consecintele în plan comportamental ale deficitului de contacte sociale (Harlow). În
studiile lui Hebb, dupa 20 ore de deprivare senzoriala subiectii manifestau tulburari emotionale,
halucinatii, scaderea performantelor intelectuale. Studiindu-se consecintele în plan
comportamental ale privarii de grija materna a unor pui de maimuta s-a observat ca în absenta
totala a grijii materne apar tulburari comportamentale ca frica, tendinta la izolare, agresivitate,
absenta comportamentelor  necesare satisfacerii trebuintelor  sexuale, indiferenta si ostilitate. În
cazul prezentei unui surogat de mama (sârma sau stofa) apare un comportament de explorare
oarecum normal. Faptul ca relatiile cu mediul social sunt importante pentru psihic este
demonstrat si de copii crescuti de animale salbatice (în special lupi) la care s-a observat 
conservarea atributelor biologice si absenta atributelor sociale

Relatiile psihicului cu substratul lui material, cu obiectele lumii materiale si sociale

reprezinta atât cadrul de formare si dezvoltare a psihicului cât si instrumentul acestei formari