UNIVERSITATEA DE VEST « 

VASILE GOLDIS » ARAD

FACULTATEA DE PSIIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
SPECIALIZAREA – PSIHOLOGIE

CAND UN MIC NEURON FACE SINAPSA SAU

NEURONUL – O CELULA VAZUTA DE UN VIITOR
PSIHOLOG

STUDENTA
DUMITRESCU(CHITA) DANA STEFANIA
PSIHOLOGIE – ANUL II GRUPA I

MAI 2010

1
 CAND UN MIC NEURON FACE SINAPSA SAU
NEURONUL – O CELULA VAZUTA DE UN VIITOR PSIHOLOG
Se pare ca suntem “dotati” cu aproximativ 100 de miliarde de celule numite neuroni, dintre care doar 11
miliarde se afla in cortexul cerebral. Neuronii au o mare abilitate de a receptiona si a transmite semnale electro-
chimice. Acest sistem este asemanator cu portile logice dintr-un calculator. Caracteristicile neuronilor permit
trimiterea unor semnale pe distante mari, chiar si de pana la cativa metri, trimitand mesajul de la unul la altul.
Santiago Ramon Cajal a fost anatomistul care a introdus conceptul de neuron, ca unitate principala a
sistemului nervos. Santiago Cajal a aratat ca neuronii sunt capabili de a comunica intre ele. O contributie
fundamentala la cunoasterea celulei nervoase in stare normala si patologica a constituit-o la vremea sa, monografia
lui Gheorghe Marinescu, „La cellule nerveuse (Paris, 1909)”.

2
Exista mai multe tipuri de neuroni, marimea lor, variaza intre 4 microni (.004 mm) pana la 100 microni (.1mm) in
diametru
Tipuri de neuroni

3
 Clasificarea neuronilor dupa spatiul ocupat

N,adendridici N.axiali N.laminari N.stelari N.cilindrici N.piramidali N.ventilator

Organitele citoplasmatice ale nucleului – micortubuli – microfilamente – filamente de actinina

4
 Microanatomia neuronului

Transportul influxului nervos

5
 Sinapse
Neuronii comunica intre ei prin sinapse, putand avea peste 1000 de ramificatii, facand conexiuni cu alte zeci de
mii de celule. Sinapsele neuronilor pot fi de doua tipuri, excitatorii sau inhibitorii

Tipuri de sinapse Sinapsa axodendridica Sinapsa axosomatica Sinapsa axoaxonica

Pentru a mari viteza de transmitere a semnalelor, axonii au un invelis de mielina, care are rol si de izolator. Fara
invelisul de mielina neuronul nu poate functiona. Acest lucru este demonstrat de efectele devastatoare de afectiunea
numita scleroza.
Cand un semnal atinge butonii axonului, acesta poate, in anumite imprejurari, sa traverseze sinapsele catre dendritele
unui alt neuron adiacent si astfel sa se propage in continuare.
Neuronii sunt formati din trei regiuni, una receptoare, una conducatoare, si una efectoare.Regiunea receptoare
receptioneaza si proceseaza informatia. Aceasta este formata din dentrite si soma.
Regiunea conductoare leaga regiunea receptoare de cea efectoare si este formata din portiunea axonului de la locul
in care acesta iese din corpul celular. Aici au loc si potentialele de actiune prin sumarea potentialelor locale.
In final,in regiunea efectoare, informatia, sau potentialul de actiune, este recodificata aici sub forma chimica prin
neurotransmitatori si transmisa prin sinapsa regiunii receptoare a urmatorului neuron.
Semnalele care vin de la alti neuroni pot face un neuron sa transmita mai departe semnalul, sau nu. Neuronul
calculeaza semnalul pe baza semnalelor inhibatoare si excitatoare si decide daca va „actiona” sau nu. Neuronii au de
obicei doua stari. Cand se afla in stare pasiva acesta are o frecventa redusa, insa cand acesta primeste un anumit
semnal, frecventa creste. Un singur neuron are mai multe intrari excitatorii si inhibitorii.
Noţiunea că viteza gândurilor poate fi măsurată a fost, atunci când a fost propusă – prin anii 1850, şocantă. Dar
oamenii de ştiinţă au experimentat şi au găsit lucruri interesante:

6
 - Durează mai mult pentru semnalele electrice să ajungă prin nervi de la degetele de la picioare la creier decât, de
exemplu, de la baza coloanei spinării, pentru că drumul este mai lung. (fiziologul german Emil Du Bois-Reymond chiar
a declarat in 1868 că “iute ca gândul se pare că nu-i chiar aşa de iute”)
- Nervii acţionează cu viteze diferite, consecinţă a provocării biologice de a lega toate părţile corpului unele de
altele.
- Unii psihologi susţin ideea că o viteză mai mare de procesare în creier este un ingredient vital pentru inteligenţă.
- Viteza de răspuns încetineşte când oamenii suferă de depresii sau alte afecţiuni psihologice. Oameni cu viteză de
reacţie mai mică au şanse mai mari să moară din cauza atacurilor cerebrale sau a atacurilor de cord.
- În cadrul unui experiment, li s-a arătat unor oameni o serie de poze cu peisaje. Apoi au fost întrebaţi detalii despre
acele poze (de exemplu: era vreun copac în poză? părea un loc călduros?). Oamenii au răspuns corect la întrebări, deşi
văzuseră pozele pentru mai puţin de o zecime de secundă. Creierul, se pare, nu aşteaptă să se formeze toată imaginea pe
retină pentru a construi o reprezentare a lumii înconjurătoare.
- O metodă de a grăbi transmiterea informaţiilor prin fire este de a izola acele fire. Unii neuroni sunt izolaţi cu o
substanţă numită mielină. Semnalele electrice traversează neuronii izolaţi cu mielină din şira spinării cu o viteză de
până la 290Km/h. Prin neuronii neizolaţi, semnalele electrice se deplasează cu puţin peste 0.8Km/h.
- Fibrele nervoase care transmit durerea sunt cele mai încete. Durerea poate ajunge la creier chiar după câteva
secunde.
- În principiu, am gândi mai repede dacă toţi axonii din creier ar fi mai mari. Dar cum creierul uman are cel puţin
400,000Km de “fire”, dacă toţi axonii ar fi mari, capul nu ar mai încăpea pe o uşă. Un asemenea creier ar consuma şi o
cantitate imensă de energie.
- Viteza creierului poate fi mărită prin exerciţii.

Procesul de mielinizare

Neuroni si celule gliale

7
 Celulele gliale ca “marii anonimi” care muncesc pentru a asiugura gloria si triumful neuronilor-eroi .repara,
secreta, transporta,mielinizeza si alimenteaza.In cortex sunt oligodendroglii in procent de 75,6 %, astrocite 17,3 % si
microglii 6,5 %.Macrogliile sunt formate din astrocite(protoplasmatice si fibroase), oligodendrglii (sintetizeza teaca
de mielina), celule Schwann(secreta mielina), celule ependimare(cu rol in transport), celule gliale
radiale(precursoarele neurogenezei),celule satelit(aprovizioneaza cu nutrienti neuronul) si celule gliale enterice
(specifice sistemului digestiv).
Si totusi si neuroni mor,nu-i asa?

ACCIDENTUL VASCULAR-CEREBRAL(AVC) sau o terapie pentru ţinerea în viaţă a neuronilor

O echipă de medici de la Spitalul Bichat din Paris a pus la punct o tehnică de răspuns urgent în cazul
accidentelor vascular-cerebrale (AVC), care ar putea avea până la 93% şanse de vindecare.
Studiul, numit "Recanalise", publicat în The Lancet Neurology, a fost prezentat de profesorul Pierre Amarenco,
şeful Serviciului de Neurologie şi al Centrului de primire şi tratament al AVC din Spitalul parizian Bichat. Noua
tehnică medicală combină două tratamente folosite la ora actuală în cazurile de AVC, constând în ocluzia unei artere
cerebrale.
Primul tratament, cel mai folosit, de altfel, are la bază o injecţie intravenoasă cu medicamentului Actilyse
(substanţa de bază alteplase) în partea internă a cotului, care "permite vindecarea pacientului în 40% dintre cazuri".
Dar aceasta cu singură condiţie: injecţia să fie efectuată înainte de a fi trecut trei ore de la primele simptome de AVC.
Al doilea tratament constă în administrarea directă pe cheagul de sânge care astupă artera a aceluiaşi medicament
printr-un micro-cateter.Această tehnică, ajută la desfundarea arterei în 60% până la 70% din cazuri, dacă este aplicată
în timp util. Concluzia: fiecare minut irosit presupune "două milioane de neuroni distruşi".
Cercetătorii, au procedat la cominarea celor două tratamente. Pacientului sosit în intervalul de mai puţin de trei ore de
la debutul simptomelor de AVC i se administrează tratamentul intravenos. În acelaşi timp, se montează un cateter şi,
când este plasat, se opreşte injecţia intravenoasă şi se începe injectarea prin cateter. Dacă cheagul nu este complet
eliminat după administrarea dozei de medicament, care nu poate fi depăşită, neurologul poate să îl capteze cu ajutorul
unui fir special situat la capătul cateterului. Trăgând cateterul, extrage şi cheagul.Medicii echipei au reuşit ca, prin
metoda pusă la punct de ei, să dezobtureze artera la 46 din 53 de pacienţi (respectiv la 87% dintre pacienţi),
comparativ cu 56 de pacienţi din 107 care au beneficiat doar de tratamentul cu injecţia intravenoasă. Prin tratamentul
combinat, s-a ajuns până la 93% reuşită de vindecare. Dar, atenţie! Fiecare jumătate de oră pierdută scade cu 20%
şansele de vindecare.
Principalele cauze ale AVC sunt hipertensiunea arterială, aritmia (ritmul cardiac neregulat), diabetul, fumatul
excesiv, excesul de colesterol şi sedentarismul.

8
 În România, se înregistrează aproximativ 300 de accidente vascular-cerebrale noi la suta de mii de locuitori, faţă
de o medie europeană de până în 200 de AVC.
Sunt multe necunoscute în ceea ce priveşte capacităţile, funcţiile, potenţialul, folosirea şi evoluţia creierului şi a
structurilor (reţelelor) neuronale.
Recent s-a descoperit că şi creierul matur se regenerează şi se modifică. Neuronii se află în mişcare, se
conectează şi se deconectează până găsesc o combinaţie, crează numeroase sinapse pentru a mări eficacitatea
circuitului informaţiei care să fie cât mai utilă organismului.
Ca urmare rezultatelor cercetărilor întreprinse, s-au emis ipoteze privind mecanismele de integrare a noilor
neuroni. Astfel s-a stabilit că la circuitele neuronale deja stabilizate se pot ataşa / integra noii neuroni formaţi.
Neuroblaştii (neuronii tineri) fac o legătură preliminară cu circuitele neuronale existente pentru a afla dacă lipsesc
neuroni şi dacă astfel este nevoie de ei. Deci se stabilesc legături între noii neuroni şi neuronii din circuitele neuronale
în funcţiune. Neuroblaştii aşteaptă constatarea dacă sunt sau nu necesari pentru integrare într-o reţea neuronală
existentă din care lipsesc neuroni. Dacă sunt necesari supravieţuiesc şi se integrează în reţea; dacă nu sunt necesari
„iau decizia” să moară.
Odată cu descoperirea capacităţii creierului uman de a regenera neuroni, s-a constatat că în organismul uman
există un inhibitor al acestui proces care nu a putut fi depistat. Nu se cunoaşte încă mecanismul de înlăturare a
blocajului existent care împiedică menţinerea în limite optime a numărului de neuroni şi funcţiei neurale.
Prezentarea cazului unui unui medic, doctor absolvent al facultăţii Harward, cu specialitatea medicina
creierului, care a suferit un accident vascular care a afectat o zonă mai mare din emisfera cerebrală stângă (cea care
este „responsabilă” de gândire logică, organizare, ordine), este relevanta. Acestuia i-au dispărut, printre altele,
posibilităţile de exprimare/vorbire şi de a distinge culorile. Pentru subiect, această emisferă era jumătatea dominantă
care caracteriza activitatea sa.Prin exerciţii îndelungate, partea dreaptă a creierului a devenit dominantă, preluând din
funcţiile ce le avea, înainte de accident, emisfera stângă. Astfel, activităţIle şi aptitudinile artistice au devenit
caracteristice acestui medic(această modificare comportamentală a devenit evidentă inclusiv prin declaraţiile – dar şi
prin activităţile ulterioare).
S-au refăcut şi instalat noi reţele neuronale, noi sinapse, care, prin stimuli exteriori au reactivat informaţiile
stocate în creier înainte de accident (şi care, imediat după acesta nu puteu fi valorificate) şi subiectul le-a putut folosi.
Cazul concret a fost la exerciţiu de realizarea unui puzzle – de a îmbina diferite figuri de aceleaşi dimensiuni însă
colorate diferit în funcţie de conturul acestora; subiectul le asambla cu mare greutate, însă la sugestia mamei sale că ar
putea folosi şi culorile pentru a le asambla mai uşor, şi-a reamintit că există culori şi a folosit această informaţie pentru
o asamblare în timp normal. Medicul respectiv, după recuperarea sa prin folosirea jumătăţii drepte în locul celei stângi
a creierului, are o viaţă relativ normală, cu preocupări schimbate, preponderent artistice în locul celor „concrete”,
„pozitiviste”, „riguroase”.Medicul - subiect declară că, deşi arată fizic a fi acelaşi om, este de fapt altă persoană

9
 Oamenii de știință de la Universitatea din California au descoperit o proteină, denumită BAG2, ale cărei
activități la nivelul neuronilor sunt importante în curățarea acestora. Publicat în Journal of Neuroscience (Jurnalul de
Neurologie), studiul ar putea deschide noi căi spre crearea unor medicamente pentru boala Alzheimer.
Proteina „Tau”, o proteină asimetrică, stabilă din punct de vedere termic, reglează orientarea și stabilitatea
microtubulelor neuronilor, a astrocitelor și a oligodentrocitelor. Această proteină, în mod normal, se află în neuroni,
însă oamenii de știință nu reușesc să înțeleagă de ce aceasta formează un nod în cazul bolnavilor de Alzheimer.
Comparaind un creier normal și creierulul afectat de Alzheimer putem observa, ca neuronii transportă informația către
părti ale corpului uman cu ajutorul transmițătorilor chimici. În cel de-al doilea caz, cel afectat de Alzheimer, avem
țesuturi ale creierului afectate, iar unele mesaje nu sunt transmise, ceea ce duce la simptomele bolii.
Echipa de cercetare a demarat studiul proteinei BAG2 pentru a afla dacă nu cumva aceasta este implicată în
dezlegarea nodului format de proteina „tau”. Cercetătorii susțin că în urma experimentelor au descoperit măcar o parte
din modul de funcționare al celulei BAG2, care pare să fie un nou punct de cercetare în studiul bolii Alzheimer.
In imaginile prezentate se pot observa niste modificări degenerative, numite neurofibrile și formarea unor plăci de
amiloid. Se pare că proteina BAG2 este implicată în aceste procese.
Cercetătorii atrag atenția, însă, că nu este vorba despre descoperirea unui medicament în urma rezultatelor
acestui studiu, ci doar despre un prim pas în găsirea unor metode de combatere a bolii. Cu toate acestea, ei susțin că
mecanismul de funcționare al lui BAG2 este un element cheie în descoperirea unui medicament împotriva bolii.

Structura neuronilor din creierul uman. Conform ultimelor studii se pare ca aceștia au o memorie vizuală proprie
10
 Cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkin au descoperit că imaginile sunt stocate în reţelele de neuroni timp
de câteva secunde, chiar dacă noi nu mai vedem obiectele respective.  Acest lucru este posibil în cadrul cortexului
vizual, parte a creierului unde sunt prelucrate imaginile formate pe retină și care face distincția între imaginile din plan.
Din această cauză imaginile pe care le vedem au continuitate și nu par întrerupte. Studiul a fost publicat în revista
”Neuron”.Ultimele cercetări nu reușiseră să lămurească problema stocării imaginilor și timpul cât acestea sunt fixate în
creier. Rudiger von der Heydt, alături de echipa sa, au decoperit că imaginile sunt într-adevăr stocate. Acestea nu sunt
însă detaliate, semănând mai mult cu o schiță rapidă a ceea ce am văzut. 
Experimentele care au ajutat la demonstrarea acestui lucru sunt relativ simple și s-au bazat pe activitatea
cerebrală a maimuțelor. Acestea au privit un ecran pe care se schimbau mai multe imagini, în timp ce activitatea lor
cerebrală era înregistrată. În trecut se știa că neuronii folosesc anumite coduri pentru a stoca informația. De exemplu, o
linie verticală reprezintă conturul unui obiect aflat în partea stângă sau dreaptă. Aceste simboluri au fost comparate cu
acelea care erau create când o linie apărea pe ecran, urmată de apariţia scurtă a unui pătrat aflat fie în stânga, fie în
dreapta. Înregistrările au demonstrat că o parte din simboluri persistă și dupa ce imaginea pătratului dispare, deoarece
reţeaua de neuroni din cortexul celebral îşi amintea pe ce parte a apărut de fiecare dată pătratul.
Von der Heydt afirmă că descoperirea aceasta este destul de importantă în înțelegerea modului în care oamenii
percep imaginile și cum stochează creierul informația astfel încât în orice moment să știe ce simbol corespunde unei
anumite imagini. Cercetătorii au fost surprinşi să descopere capacitatea cortexului vizual de a memora o imagine pentru
mai bine de 2 secunde, deoarece până acum era răspândită concepţia că neuronii de aici nu fac decât să răspundă la
stimuli vizuali. Înțelegând cum funcționează această parte a creierului s-ar putea descoperi cauzele și poate chiar și
tratamentul pentru unele boli ca deficitul de atenție și dislexia.
Alte studii in domeniu,arata ca neuronii si conexiunile neuronale, care duc la declansarea senzorilor umani de miscare,
sunt mult mai inceti decat se credea pana in prezent, sunt de parere cercetatorii din cadrul California Institute of
Technology. “Tot ceea ce se vede, de fapt se afla undeva intr-un trecut foarte foarte apropiat“, declara Richard A.
Anderson, cercetator in cadrul institutului american.
Studiul vine cu o concluzie cel putin interesanta. Rezultatele arata ca primele secvente neuronale trimise
creierului de cate organele noastre de simt duc la crearea unor imagini anticipate de creier cu privire la evenimentele
viitoare.“Cu alte cuvinte, creierul isi genereaza propria sa versiune si forma de realitate, care permite omului mai
degraba sa anticipeze evenimentele, decat sa le interpreteze la timpul prezent”, continua profesorul Andersen.
In prezent, se lucreaza la dezvoltarea unei metode prin care se urmareste implantarea unui nou aparat neuronal,
care va servi drept interfata intre semnalele cerebrale ale indivizilor paralizati motor si membrele lor artificiale, ducand
in final la controlul mental asupra miscarilor acestora.
Studiul, denumit “Forward Estimation in Movement State in Posterior Parietal Cortex”, va fi definitivat si
publicat in forma finala pana la sfarsitul anului curent.

11
 Si acum sa ascultam simfonia mintii in care solistii principali ai orchestrei sunt neuronii, cu diverse forme, de
diverse marimi, cu diferite proprietati si mai ales având “octave” si “acorduri” proprii. Aceste diferente se manifesta
prin diversele secvente de descarcari electrice pe care fiecare celula neuronala le emite în încercarea de a comunica cu
celelalte. Comunicarea dintre solisti este esentiala pentru armonia încântatoare a “simfoniei”. Cercetatorii au aratat ca
exista doua “acorduri” fundamental diferite ale neuronilor care pot conduce la comportamente semnificativ diferite ale
“orchestrei”. Pe de-o parte, neuronii se pot comporta ca integratori, cu alte cuvinte cu cât vecinii din orchestra cânta
mai tare cu atât si ei îsi intensifica “glasul” ”. În acest regim, orchestra raspunde foarte repede si viguros la indicatiile
unui dirijor extern. “Pericolul sistemelor pur integratoare este ca în lipsa unui discernamânt individual întregul sistem
poate usor deveni instabil, iar neuronii pot ajunge sa descarce impulsuri fara nici un control, extrem de rapid, fenomen
numit epilepsie”. Solistii încep sa cânte frenetic, din ce în ce mai tare, acordurile se pierd, simfonia se transforma în
zgomot insuportabil, iar totul se sfârseste doar dupa epuizarea solistilor. Acesta este calvarul suferinzilor de epilepsie.
Dar neuronii se pot comporta ca rezonatori, adica filtreaza acordurile conform unei partituri proprii si doar pe
cele preferate le amplifica. “Exista un mare avantaj ca neuronii individuali sa respecte frecvente preferate, fenomen
numit rezonanta. Sistemele neuronale de acest tip sunt mult mai stabile si nu sufera niciodata de epilepsie. Marele lor
dezavantaj însa este ca nu raspund la stimulare”. Solistii rezonatori ignora indicatiile dirijorului. Desi orchestra este
local armonioasa, ea devine inflexibila.
Ce se întâmpla în realitate în creier? Neuronii din creier se pot comporta atât ca integratori, cât si ca rezonatori.
“Neuronii îsi pot schimba relativ rapid proprietatile între integrare si rezonanta. Ambele moduri de descarcare îsi au
avantajele si dezavantajele lor si probabil ca cel mai avantajos pentru creier a fost sa le combine pe amândoua. Acest
tandem, integrare-rezonanta ofera flexibilitate si stabilitate în acelasi timp”.
Cu alte cuvinte, cel mai benefic pentru orchestra este ca solistii sa aiba partituri individuale preferate si în
acelasi timp sa fie atenti si la indicatiile dirijorului atunci când este necesar. În acest mod, se nasc armonia si
coordonarea, ingrediente esentiale pentru acordurile vibrante ale concertului.
“Proprietatile individuale ale neuronilor determina în mare parte activitatea retelelor din care acestia fac parte. Dupa
parerea noastra, integrarea si rezonanta contribuie la numeroase fenomene cum ar fi dinamica activitatii neuronale
spontane si în timpul somnului, oscilatiile corticale, atentia vizuala, coordonarea diverselor arii cerebrale”.
De ce e important sa întelegem activitatea retelelor de neuroni din creier? Exista numeroase aplicatii medicale,
începând cu tratamentul unor boli ca epilepsia sau boala Alzheimer, pâna la tratamente psihiatrice sau neuroproteze
pentru pacienti paralizati. Pe de alta parte, descifrarea modului în care vedem, auzim, gândim este de foarte mult timp
un vis al omenirii. A ne putea defini ca oameni si a ne gasi locul în univers presupune a putea întelege universul din
interior, “eul” prezent în fiecare dintre noi. Studiul cercetatoriilor de la Centrul pentru Cercetari Cognitive si Neuronale
(Coneural) din Cluj, a fost publicat în revista Journal of Neurophysiology, editata de Asociatia de Fiziologie din SUA.
Creierul uman poate reactiona si isi poate rearanja conexiunile interne pentru a se adapta noilor situatii.
Cercetatorii au inregistrat o adaptare a creierului mult mai rapida decat este posibil din punct de vedere fizic
pentru realizarea de noi conexiuni, indicand existenta uneor retele cerebrale ascunse sau a unui alt tip de sistem de
interactiune automata care permite reprogramarea rapida.
12
 Neurologii de la MIT au studiat efectele de depreciere ale unor mecanisme nervoase intalnite in cazul victimelor
unor avarii cerebrale. “Sindromul membrelor fantoma” este deja bine cunoscut, reprezentand reactia creierului la
semnale transmise de un membru (brat, picior) care a fost amputat. Cercetatorii au fost capabili sa investigheze acest
fenomen studiind felul in care cortexul vizual gestioneaza punctul mort al fiecarui ochi – o regiune oculara in care
simtul vizual lipseste.
In urma experimentelor, s-a constatat ca creierul adopta abilitatea necesara functionarii mecanismului din alte
regiuni si o canalizeaza in puncul mort in numai cateva secunde. Cercetatorii au relationat acest rezultat cu ideea de
“senzatii referentiale”, atunci cand creierul recartografiaza semnale de la parti de corp existente pentru a le canaliza
acolo unde acestea nu mai exista. Experimentele cu pacienti suferinzi de atacuri cerebrale care si-au pierdut permanent
o parte din simtul vizual au oferit aceleasi rezultate: preluarea de informatii din nervii ramasi in zonele neafectate.
Sigur ca vederea nu este la fel ca partile corpului, dar ideea este similara: modul in care neuronii se adapteaza
pentru a gestiona lipsa de informatii si cum pot ingloba datele de la alte parti de trup cu o viteza incredibila.
Un comunicat de presa prezinta cercetarile din ce in ce mai impresionate in domeniul bioinformaticii.Elisha
Mosses si alti cercetatori au creat microcircuite logice functionale din neuroni vii crescuti intr-un model geometric.
Deocamdata s-a reusit realizarea de porti AND, diode si un filtru care permite trecerea unor semnale de frecventa mai
mare decat o limita setata anterior.De aicisi pana la… Henry Makram, director al Blue Brain Project,care a anuntat in
cadrul unei conferinte tinute la Oxford ca este pe cale de a dezvolta un creier uman sintetic, care ar putea fi folosit in
elaborarea unor noi tratamente pentru vindecarea sau ameliorarea bolilor cerebrale, nu este decit “un pas”!
“Nu este imposibil sa construiesti un creier uman. Cred ca acest proiect poate fi indeplinit in urmatorii 10 ani”,
a declarat increzator Henry Makram. Acesta este convins de faptul ca cercetarile sale in domeniu vor putea ajuta cele
doua miliarde de oameni din intreaga lume care sufera de afectiuni ale creierului.

Activităţile făcute cu plăcere şi care sunt ca urmare unei stări de confort date de muzică/sunete plăcute,
vizionări de spectacole, etc care dau o stare de bine, stimulează funcţiile creierului şi-i prelungeşte activitatea la
parametrii normali.

Si nu pot sa inchei fara sa nu amintesc despre neuroni-oglinda pentru studiul carora s-a acordat un grant de 1
milion de euro!
Faptul ca femeile sunt mai empatice decat barbatii nu mai este un mister. Dar ca ele reusesc sa detecteze o
eroare in doar 200 milisecunde este o descoperire de ultima ora a cercetatorilor italieni de la Universitatea Biccoca din
Milano.Secretul? Neuronii-oglinda, capabili sa recunoasca actiuni eronate intr-un timp foarte scurt, si care fac acest
lucru intrucat functioneaza permitand o comunicare non-lingvistica intre creiere.Potrivit cercetatorilor, deciziile pe care
le luam nu se bazeaza doar pe ratiune, ci in anumite cazuri depind de procesele neuronale care se activeaza in
momentul in care observam o actiune gresita, facandu-ne, de exemplu, sa n-o imitam.
Pentru a intelege capacitatea femeilor de a identifica inaintea barbatilor o greseala, grupul de cercetare condus
de Alice Mado Proverbio de la Universitatea Milano-Bicocca, alaturi de Federica Riva si Alberto Zani de la Intitutul de
bioimagini si fiziologie moleculara, a inregistrat potentialele bioelectrice cerebrale la fiintele umane in cautarea
neuronilor-oglinda, deja identificati la maimuta.
In cadrul experimentului, realizat pe un esantion alcatuit din 23 studenti universitari, barbati si femei, s-a
constatat ca recunoasterea automata a imaginilor dotate cu un scop si diferentierea de cele incorecte are loc in 170-200
de milisecunde post-stimul, mai ales in creierul feminin, capabil de o elaborare mai rapida. "Dupa circa 450-600
milisecunde s-a observat un varf al reactiei negative la gesturile improbabile si deplasate, cu o caracteristica a acestei
13
reactii mai afectiva la femei si mai rationala la barbati", a explicat Mado Proverbio.
Este cunoscut, ca actiunile cu un scop precis, cum ar fi de exemplu aceea de a culege un fruct pentru a-l manca,
activeaza sistemul fronto-parietal de neuroni-oglinda intr-o masura mai mare decat actiunile nefinalizate, cum ar fi sa
ajungi la un fruct, dar sa nu-l culegi sau sa-l culegi si apoi sa-l arunci. Pare asadar, ca exista populatii neurale pre-
motorii si somato-senzoriale implicate atat in observarea actiunilor finalizate facute de altii, cat si in cele de imitare si
invatare
Si are rost sa mai amintesc despre, ambitioasa initiativa a Universitatii Harvard de a realiza o harta a tuturor
conexiunilor dintre cele 100 miliarde de neuroni existenti in creierul uman pe care sper sa o finalizeze in 4 ani!

14