Studiu de caz: IAR - 80, legenda zburatoare romaneasca

Bucuresti, 01.12.2006

Este un studiu de caz despre inginerii români-basarabeni, care au inventat si construit cel mai puternic avion românesc
al epocii, faimosul IAR-80. Elaborarea unui avion de vânatoare de conceptie româneasca a început în anul 1937 cu
inginerii Ion Grosu, Mircea Grosu-Viziru, Teodor Gârnet, Ion Cosereanu, Gheorghe Zota si Gheorghe Valner. Acestia
proveneau din zonele basarabene Chisinau, Balti si Cetatea Alba.

Motto: “Turcii au de întors României doua trofee inestimabile pentru poporul român: Sabia Regelui Stefan cel Mare si
avionul IAR-80″ - revista poloneza Orlik

CAND, RECENT, publicatia bucuresteana Cotidianul a publicat o aproximare de studiu de “cost al reunificarii” cu
Basarabia, a facut-o în mod simplistic si daunator Tarii. Cu presa rusa fiind singura care i-a cântat în struna acestui
studiu, Cotidianul a gresit fatal, omitând din studiu poate cel mai valoros element al reunificarii: oamenii tarii.

Un caz de studiu în acest sens sunt inginerii români-basarabeni, care au inventat si construit cel mai puternic avion
românesc al epocii, faimosul IAR-80.

Dupa cum ne informeaza domnul Ion Cernei de la publicatia chisinauneana Timpul, elaborarea unui avion de vânatoare
de conceptie româneasca a început în anul 1937 cu inginerii Ion Grosu, Mircea Grosu-Viziru, Teodor Gârnet, Ion
Cosereanu, Gheorghe Zota si Gheorghe Valner. Acestia proveneau din zonele basarabene Chisinau, Balti si Cetatea
Alba. Ministrul Calinescu l-a însarcinat pe directorul Uzinelor de Aeronautica Româna (IAR), Elie Carafoli, ca sa le puna
la dispozitie celor sase ingineri facilitatile uzinelor. Fara laboratoare de aerodinamica si de proiectare si cu un buget
infim, cei sase basarabeni s-au bazat pe cunostintele aerodinamice ale timpului si pe propriul geniu si au prezentat în
numai 14 luni regelui Carol al II-lea si prim-ministrului, primul exemplar.

Avionul de vânatoare IAR-80 era confectionat în întregime din metal, cu un motor de 24 de cilindri, cu rezervoarele de
benzina între motoare, era înarmat cu sase mitraliere, viteza rapida. Inginerii au lucrat zi si noapte pentru a-si finaliza
aceasta opera de arta mecanica, cu un motor de 1,000 de cai putere care-i permitea aparatului sa ajunga la mari
înaltimi. Se stie ca Ion Grosu a proiectat întregul schelet din tuburi de otel, Mircea Grossu-Viziru a avut în grija
armamentul, Gârnet a proiectat motorul si compresorul, iar Cosereanu si Alexandru s-au concentrat asupra cabinei
ermetice si asupra sistemului de aterizare.

Dupa ce pilotul de încercare francez Michel Detroyat l-a testat cu succes la aerodromul de la Pipera, IAR Brasov a
început fabricarea sa în masa din septembrie 1940. Initial se producea câte un avion pe zi, iar dupa intrarea României în
razboi, se produceau câte doua avioane pe zi.

În 1940, IAR-80 era printre primele patru cele mai bune avioane de vânatoare din lume. Nici avioanele americane si nici
cele rusesti nu aveau la acea data caracteristicile avionului de vânatoare românesc.
Simbolic este ca primele reprezentante ale Fortelor Armate Române care au trecut Prutul pentru eliberarea Basarabiei
la 22 iunie 1942, au fost escadrilele de IAR-80 ale Aviatiei Românesti. Conform rememorarilor pilotului român Serghei
Ciachir, originar din regiunea basarabeana Orhei, sub comanda capitanului Virgil Trandafirescu, dupa numai 20 de
minute de asalt asupra aerodromului Bolgrad, avioanele rusesti au devenit hârburi fumegânde.

“Maturam totul în cale - amintea cu mândrie Ciachir -, ceea ce i-a facut pe rusi sa porecleasca escadrilele românesti de
IAR-80 drept Maturoiul Românesc”.

În luptele de eliberare pentru Basarabia, aviatorii români au distrus cu pierderi minime 242 de avioane sovietice, 150 la
sol si restul prin lupte aeriene si cu ajutorul artileriei anti-aeriene. Iar în luptele pentru Odesa, aviatorii români au doborât
în lupte aeriene 215 avioane rusesti, iarasi cu pierderi minime.

Mai târziu, în luptele pentru eliberarea Nordului Transilvaniei de sub ocupatia ungureasca, Ciachir amintea ca
locotenetul Zamfirescu punea ramasag si câstiga, ca putea lovi cu bombe de la mare înaltime, din picaj, cuiburi de
mitraliere de marimea unei fântâni. Aviatia Româna, cu avioanele IAR-80 si IAR-81, a dus lupte cu germanii si asupra
Budapestei si asupra Vienei.
IAR-80/81 au fost în dotarea Aviatiei Militare Române pâna în 1950, când sovieticii au impus importul de aparate rusesti
si au preluat tehnologia româneasca pentru folos propriu. Prin anii ‘90, amatorii de istorie aviatica au gasit ca Muzeul
Aviatiei Turcesti avea în posesie un model IAR-80 în stare functionala, construit în 1942-1943 în România. Tara noastra
nu are asemenea exemplar.

În ceea ce priveste echipa inginerilor români, destinul lor a fost unul fericit: Mircea Grossu-Viziru a fost angajat de catre
concernul american “Martin Marietta”, proiectând si aducând la realitate multe din modelele de bombardiere americane
care au devenit parte din arsenalul militar american. Este recunoscut în special pentru elaborarea faimosului bombardier
B-52. A murit la New York, în 1983. Ion Grosu si Elie Carafoli au devenit profesori la Bucuresti si respectiv, Brasov.
Teodor Gârnet a construit, în 1942, IAR-7, cel mai usor motor de avion din lume, care mai este folosit pâna în ziua de
azi de mai multe avioane usoare. A murit în 1994.

Ion Cosereanu si Alexandru Zota au fost consultanti principali la crearea avionului IAR-93, avion pentru atac la sol, aflat
acum în dotarea Aviatiei Militare Românesti. Serghei Ciachir, unul dintre marii piloti români din Basarabia, care a pilotat
IAR-80 si IAR-81 din prima si pâna în ultima zi de razboi, a murit în vara lui 2003.

Dupa venirea comunismului si ramasitele neo-comuniste ulterioare din România (inclusiv Basarabia), multi ingineri si în
general oameni de stiinta care puteau aduce beneficii imense României, au luat calea “exportului de materie cenusie” si
s-au dus în alte tari pentru a trai liberi. Si-au adus aportul genial în tarile adoptive, unde unii au fost onorati si altii dati la
o parte, dupa predarea inventiilor lor.

Însa atâta timp cât exista posibilitatea de reunire a pamânturilor românesti si se ridica subiectul “costului”, fara ca sa se
ia în considerare enormul beneficiu al geniului uman si românesc, este vorba pur si simplu de ineptitudine în analiza, ca
sa folosim o expresie blajina.

În ceea ce priveste repararea greselilor din trecut, este revista poloneza “Orlik” cea care a sintetizat cazul României:
“Turcii au de întors României doua trofee inestimabile pentru poporul român: Sabia Regelui Stefan cel Mare si avionul
functional IAR-80″.

Resurse utile: [http://ro.wikipedia.org/wiki/IAR_80]

[IAR 80] [Aviatori.ro]

Gabriel Teodor Gherasim

http://ro.altermedia.info/
Bogdan Ioan Stanciu
vicepresedinte
contact@altermedia.ro
Asociatia Altermedia