CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA

FORMAREA IMAGINII DE SINE SI ROLUL EI �N VIATA COTIDIANA

Psiholog Dorin PREOTEASA

REZUMAT

Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata
tragedie faptul ca unii oameni �si petrec �ntreaga viata fara a avea o tinta precisa,
�mpotmolindu-se �n frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei �nsisi sau despre felul �n
care ar trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul �n care
traiesc.

Fara �ndoiala, imaginea personala are o putere at�t de mare �nc�t impactul ei este
coplesitor asupra destinului ca fiinta umana, ea put�nd influenta at�t reusita, c�t si esecul.

Exista unii oameni care �si accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se
�mplineasca, sa-si puna �n valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca �ntregul
potential uman.

Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si succesul
sunt la fel de reale.

Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este rezultatul
experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta amprenta
modului �n care am fost tratati de ceilalti, mai ales �n primii ani ai copilariei. Aceasta imagine
odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa - si �n multe cazuri ea chiar este falsa
- dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat. Teoretic ea este
adevarata.

Asta �nseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei victime, careia i
se �nt�mpla tot felul de lucruri este cea adevarata.

Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea
personala se poate schimba, este nevoia de o alta perspectiva.

Imaginea personala, putem spune, sta la temelia �ntregii noastre personalitati. �n raport cu ea,
experientele noastre tind sa se adevereasca si sa �ntareasca propria imagine, duc�nd astfel la
un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt �n concordanta cu imaginea noastra
personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu nu putem actiona astfel,
indiferent de c�ta vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face �n asa fel
�nc�t sa rateze, oric�t de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oric�te sanse iar iesi �n
cale. Cel care se socoteste "ghinionist" va face �n asa fel �nc�t sa demonstreze ca este �ntr-
adevar victima "ghinionului".
Un agent de v�nzari care se socoteste un incapabil �si va �ncepe prezentarea cu atitudine
descurajata. Aproape ca-si va cere scuze, invit�nd pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi
ne�ncrederea potentialului cumparator si astfel va avea "dovada" ca imaginea sa personala este
cea corecta, este un tip antipatic, net inferior si un ratat.

Liceana care se socoteste ur�ta si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea sa

personala este corecta. Daca un baiat �i spune ca este draguta, ea se va g�ndi la alunita de pe
fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi, automat �si va zice �n g�nd ca are nasul prea
lung. Atitudinea sa defensiva �i va alunga, �n cele din urma, pe toti potentialii admiratori, si
astfel ea va avea confirmarea faptului ca felul �n care se percepe, ca fiind ur�ta, reprezinta
adevarul. Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana �si da seama rareori ca problema
consta �n evaluarea de sine.

Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde; depinde daca
se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina �n prezent, sau daca se hraneste din
succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim �n prezent si sa progresam.

Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic. o

imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem realist si ne
acordam respectul meritat, acumul�nd succesele si sentimentele, pastr�ndu-ne �ncrederea
�n sine �n ciuda esecurilor si iert�ndu-ne propriile greseli, ajungem �ntr-adevar sa traim
�n armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa cum
suntem, �n loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da
�ncredere, �n timp ce �ncercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune
permanenta.

Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu si ajutat
sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote �nalte de functionare. �ntr-o lume a
cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat eficienta,
�nceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind, dimpotriva,
una de interes maximal.

IMAGINEA DE SINE �NTRE OPINIE si ADEVAR

�n viata de toate zilele, �n relatiile interpersonale, fiecare dintre noi aspira la cunoasterea de
sine si de altul. Esalonat, fiecare individ ajunge sa-si formeze o imagine de sine contur�ndu-si
�n acelasi timp si impresii si aprecieri despre ceilalti. Se elaboreaza, �ncet si sigur o adevarata
busola a vietii care ne permite sa ne orientam mai mult sau mai putin eficient �n paienjenisul
vietii cu urcusuri si cobor�suri ca �ntr-un adevarat spatiu mioritic.

Acest proces cuprinde sinteza a doua laturi: orice persoana abordeaza pe un altul pornind de la
sine, dupa cum reprezentarea despre altul face parte din procesul perceptiei de sine. Se pare ca
informatiile noastre privind formarea imaginii de sine si a modului de perceptie a celorlalti, a
semenilor - ceea ce s-a numit perceptie sociala - sunt destul de lacunare, �nc�t simtul comun
prin adevaratele sale clisee a dominat adevarul obiectiv. �n psihologia sociala prin cliseu se
�ntelege o judecata simplificata care corespunde unei opinii modale (cu frecventa mare) �ntr-
un grup, care deformeaza modul de g�ndire personal. �n felul acesta, acest cliseu-prejudecata
provine dintr-o constiinta colectiva si este preluata de individ de la grupul caruia �i apartine si
se exprima sub forma de reprezentari si aprecieri personale(Ioan Radu).

Aceste opinii pot contine o parte de adevar, dar pot fi si �n �ntregime o eroare sau o iluzie.
Concluzia ar fi ca �n cadrul simtului comun adevarul si eroarea sunt indistincte.

Se poate da ca exemplu faptul ca �n realitate �nt�lnim destui oameni care admit ideea ca
inteligenta sau noninteligenta se poate �nscrie �n fizionomia unei persoane. Este adevarat ca
din observarea expresiei mimice se pot obtine o serie de informatii privind dispozitia emotionala
a persoanei respective: vigoare sau oboseala, asprime sau bl�ndete sufleteasca, dar nu putem
obtine date despre inteligenta �nsasi.

Deci simtul comun este gata sa stabileasca usor corelatii �ntre aspectele fizice si cele psihice pe
baza unor coincidente mai mult sau mai putin �nt�mplatoare �nt�lnite �n experienta (Ioan
Radu).

Dar aici mai apare si o alta problema, omul e dotat cu un adevarat mecanism prin care simte
nevoia de a introduce "ordine “ �n mediul natural si �n ambianta sociala. �n felul acesta el
lipeste adevarate "etichete" peste fapte, evenimente si comportamente risc�nd simplificari
grosolane pentru a se orienta �n ambianta. �n felul acesta, fiecare om plaseaza pe ceilalti
oameni �n categorii mai mult sau mai putin sumare pentru a-si face c�t de c�t o idee despre
ceilalti. Astfel, mintea noastra "controleaza" realitatea printr-o reductie a complexitatii si a
diferentelor care o compun. Avantajul este acela ca �n acest chip se obtin posibile previziuni
pentru anumite reactii si chiar un posibil control asupra lor.

Doi autori americani, (Cooley si Maed), au aratat ca imaginea de sine rezulta din interiorizarea
schemei unui semen al nostru, adica psihogenetic copilul percepe propriile atribute mai �nt�i
la altul si dupa aceea le recunoaste la el �nsusi. �ntelegerea propriei identitati este reflexul,
(ecoul) reactiilor celorlalte persoane fata de el, constiinta de sine este imaginea eului �n oglinda
sociala; deci, genetic are loc o constructie simultana a imaginii de sine cu imaginea de altul. �n
principiu, individul se cunoaste pe sine din �ncercarile vietii, prin intermediul actelor sale de
conduita, a prestatiilor personale, a relatiilor sale cu altii at�t �n �mprejurari obisnuite, c�t
si �n situatii limita. Este firesc ca �n cadrul acestor prestatii personale sa distingem o prima
grupa de succese si esecuri care constituie prin dinamica lor prima sursa de autocunoastere. Este
firesc ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, �n timp ce esecurile �l coboara. Pe termen
lung acest joc al celor doua tendinte va duce la o stabilizare a imaginii de sine.

Apare apoi concomitent un al doilea factor: compararea cu altul si �nscrierea individului �n

contextul social. La acestea se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine. Toate
aceste elemente oferite de contextual social constituie matricea �n care se cristalizeaza
imaginea de sine.
Aici am atins o problema extrem de importanta: socializarea, aceasta reprezinta cel mai amplu si
mai complex proces prin care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci si umane ca atare.
Socializarea se delimiteaza �n doua etape: primara si secundara (Petru Ilut).

Socializarea primara are loc �n copilarie si presupun achizitionarea unor cunostinte, deprinderi,
valori, atitudini si comportamente umane. �n acest fel, se interiorizeaza lumea sociala, se
cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii obiective (socioumane).

�n viata copilului, care se naste �ntr-o structura sociala, apar primele persoane semnificante:
parintii. Daca acesta se naste �ntr-o lume saraca, el absoarbe perspective respectivelor paturi
asupra lumii sociale, dar la care adauga particularitatile atasate de parintii lui. �n procesul
necontenitei interactiuni dintre individul �n crestere si ceilalti (�n speta cei semnificativi) are
loc formarea eului, identitatii si imaginii de sine. De retinut ca un copil nu poate alege persoanele
semnificative, iar identificarea cu ele este automata, dupa cum interiorizarea unei relatii anume
este si ea inevitabila. Copilul nu realizeaza diversitatea din jurul lui, de aceea �si �nchipuie ca
mediul din jurul sau este "singura lume existenta si imaginabila" (Petru Ilut)

Apare la un moment dat socializarea secundara, �n cadrul caeia are loc o interiorizare a
normelor, cerintelor, a informatiilor, a valorilor promovate. si aici functioneaza persoane
semnificative, dar deosebirea e ca �n acest caz individul are un anumit control asupra lor, �n
sensul ca poate renunta la unele �n favoarea altora, ca poate selecta din potentialul relatiilor
interpersonale pe acelea care �i confirma stima de sine. �n aceasta etapa are loc trecerea de la
g�ndirea concreta la g�ndirea abstracta, de la copilarie la adolescenta. �n concluzie, relatiile
fata �n fata, comunicarea verbala si nonverbala �n grupurile, comunitatile restr�nse ram�n
�n continuare de importanta vitala.

�n perioada copilariei mici are loc un fenomen numit centrarea pe sine. Daca punem
�ntrebarea:"cine fuge mai tare dintre baietii de aici ?" vom primi raspuns din partea tuturor
“Eu". Interpretarea este urmatoarea: �n absenta unor reper sau norme de comparatie copilul se
proiecteaza pe sine drept etalon implicit, ceea ce are ca efect o supraestimare, o “dilatare" a
imaginii de sine. Ulterior, pe masura ce �nainteaza �n v�rsta colectivul din scoala ofera un
termen de comparatie �n activitatile comune. Ca urmare, autoaprecierea copilului devine din ce
�n ce mai modesta, av�nd loc o crestere a obiectivitatii. (Ioan Radu)

Un rol important �n formarea imaginii de sine �l joaca constiinta eficientei proprii. Aceasta va
determina la subiect o valoare motivationala deosebita, care la r�ndul ei va determina o crestere
apreciabila a nivelului de aspiratie, care la r�ndul lui va spori considerabil perseverenta si
investitia de efort pe termen mai lung. Problema care se pune �n acest moment este sa
�ntelegem cum la acelasi nivel aptitudinal performantele obtinute de subiect sunt total diferite
�n functie de autoaprecierea eficientei proprii. Acest lucru poate sa presupuna o evolutie �n
dublu sens: at�t ascendenta (din succes �n succes) c�t si descendenta (din esec �n esec). Un
exemplu concret �l constituie modul �n care o persoana sau alta rezista la actiunea factorilor
de stres. Rezultatele sunt diferite; astfel, la o persoana cu o constiinta a eficientei scazute (cum ar
fi la anxiosi si depresivi) apare o decompensare rapida la confruntarea cu un factor stresant,
merg�nd chiar p�na la diminuarea sistemului imunitar. La polul opus, o persoana care
abordeaza cu �ncredere �ncercarile vietii nu se expune la modificari fiziologice defavorabile.
Astfel, imaginea de sine nu este un simplu epifenomen, ci ea este �nsotita de modificari pe
toata scala sistemului bio-psiho-social. Omul participa cu �ntreaga lui fiinta la evenimentele
vietii cotidiene (A. Bandura).

Apare limpede ca vietile noastre nu reprezinta doar desfasurarea unui program natural genetic
dat de la nastere, ci conjunctia acestuia cu deciziile altora �n legatura cu noi (�n copilarie) si
mai apoi cu propriile alegeri �ntre diverse alternative de moduri de viata. Aceasta �mpletire
�ntre factorii natural-ereditari si socializanti educative este �nsa at�t de fina si complexa,
inextricabila, �nc�t greu ne putem pronunta asupra ponderii unora sau altora �n edificarea
aspectelor legate de auto-stima si auto-eficienta. Sigur �nsa ca optiunile de viata, �ncrederea
�n posibilitatile proprii si �n eficienta de sine sunt drastic limitate social, at�t la nivel micro
(mediul familial, profesie etc.) c�t si la nivel macrosocial. Se pare ca corelatia pozitiva �ntre
eficacitatea de sine si performanta se datoreaza chiar si producerii unor anumite substante
biochimice endogene care anihileaza oboseala si durerea provocata de eforturi fizice prelungite
�n cazul activitatii unor sportive de performanta (A. Bandura).

Psihosociologii se pare ca nu au studiat �nca �n profunzime conditiile concrete �n care noi

cautam sa ne �mbunatatim pe noi �nsine, ce atributii sunt prioritare �n acest efort si ce surse
de informatie folosim. Chiar iluziile pozitive despre noi �nsine care �nsa nu merg prea departe
de datele reale, pot crea functii adaptative si pot contribui la cresterea de sine. Se ajunge la ideea
mai veche a lui Adler a compensarii, potrivit careia persoanele care nu au aptitudini sau nu
reusesc �ntr-un domeniu �si focalizeaza potentialitatile �n altul, unde cred ca vor avea
succes, unde se vor afirma. De exemplu o fata mai putin atragatoare se va concentra asupra
performantelor sale academice.

DETERMINANTELE SOCIALE ALE AUTOAPRECIERII

�n mod concret, t�narul ca si adultul ia act de opiniile si aprecierile colectivului, �n situatii

de grup, �n activitati colective (munca scoala etc.), sau �n relatiile zilnice cu ceilalti. Sesizarea
imaginii de sine �n viziunea celorlalti este numita metaperceptie. �nainte de a fi �nsusite,
interiorizate, aprecierile colectivului devin vizibile �n contactele interpersonale. Dar fiecare
adolescent sau t�nar face parte simultan din mai multe grupuri care se intersecteaza: familia,
clasa de elevi, grupa de munca, formatia culturala, echipa sportiva, anturajul prietenilor etc. �n
acest fel, unitatii imaginii de sine i se opune multiplicitatea imaginilor sociale(parinti, profesori,
colegi de scoala si de munca, sefi ierarhici, etc.).

Se poate face distinctie �ntre imaginea sociala de sine, adica opinia, aprecierea grupului
cunoscuta de subiect si imaginea de sine, adica cum se vede subiectul pe el �nsusi. Cele doua
reprezentari sunt genetic str�ns legate (I. Radu).

Imaginea pe care o promoveaza grupul si ponderea ei, depinde de stadiul de dezvoltare a

t�narului. Astfel, la adolescenti, reprezentarea de sine este mai labila si mai fragmentara, fiind
�n permanenta confruntare cu opinia grupului. scolarul mai mare �ntelege faptul ca ceilalti �l
privesc �n chipuri diferite. �n consecinta, are loc un proces continuu de decantare si formare,
�nc�t preluarea versiunii sociale este rezultatul unor aproximari succesive, fiind �ntotdeauna
filtrata prin prisma autoperceptiei (I. Radu). Deci imaginea de sine nu este un simplu ecou al
aprecierii celorlalti.

S-au facut numeroase cercetari pe aceasta tema. Mentionam pe aceea prin care s-a cerut
subiectilor adolescenti sa raspunda prin "da" sau "nu", descriindu-se pe sine mai �nt�i, asa
cum stie el ca �l apreciaza tatal sau, mama sa, apoi o alta persoana matura semnificativa si, �n
sf�rsit, colegii: baieti si fete. Dupa aceea, urma sa completeze chestionarul descriindu-se c�t
mai sincer potrivit versiunii intime a imaginii de sine. S-au pus apoi �n paralel datele si s-au
determinat coeficientii de corelatie. Apar sensibil apropiate parerile parintilor, precum si opiniile
colegilor, baieti si fete, asa cum sunt sesizate de subiect ("r" este de ordinul 0, 80 si 0, 90).
�ntre ele, cele doua categorii de imagini-ale parintilor si ale colegilor - asa cum sunt percepute
de subiect-se deosebesc destul de mult, valorile lui "r. " variind �ntre 0, 53 si 0, 60. imaginea
proprie de sine se situeaza �ntre cele doua aprecieri, apropriindu-se, dupa aceste date, mai mult
de opinia parintilor de c�t a colegilor, cei dint�i arat�ndu-se �nclinati sa faca mai mult
aprecieri pozitive.

Dincolo de cifre trebuie sa retinem urmatoarele aspecte: �n primul r�nd, distinctia dintre
faptul autentic si simplul conformism. �n al doilea r�nd trebuie acordata atentie actiunii
mecanismelor de proiectie si de aparare a eului. Astfel, un elev slab la �nvatatura declara
reusita scolara o nonvaloare, un copil plap�nd pune �n prim-plan vigoarea fizica, un altul mai
putin cinstit atribuie onestitatii un loc minor; o fata frumoasa subapreciaza aceasta calitate pentru
ca o poseda, un copil inteligent aseaza aceasta �nsusire pe la mijlocul scarii �ntruc�t o are,
etc. (I. Radu).

Apare deci acest joc de compensari si de proiectii care actioneaza pe fondul modelului propus de
societate. Ancheta psihosociala surprinde anumite tendinte cu caracter statistic, �n spatele
carora regasim un ghem complicat de interactiuni.

Imaginea de sine mai are calitatea de a se proiecta �n viitor. Numai ca tinerii proveniti din
paturile sarace care traiesc experienta frustrarii vor fi �mpiedicati sa-si proiecteze cu
�ndrazneala sperantele. Preocupati de obtinerea mijloacelor de existenta traiesc �ntr-o
perspectiva limitata a zilei de m�ine. �ncrederea �n sine se prezinta la cote foarte modeste.
Reducerea la scara vietii a imaginii de sine si a nivelului de aspiratie este o cucerire a maturitatii.

�n plus de toate acestea trebuie sa tinem cont ca fiecare persoana face �n mod spontan
anticipatii, predictii, se angajeaza �n abstractii si generalizari pe cont propriu, elaboreaza
"constructe" mentale bipolare: alb-negru, usor-greu, amical-ostil. Aceste constructe mentale
permit nu numai sa "etichetam" lucrurile, persoanele, elementele universului nostru dar sa
�ncercam si predictii. Astfel subiectul evalueaza, clasifica persoanele cu care este confruntat.
Evantaiul de "etichete" se poate largi sau restr�nge �n functie si de experienta de viata.
Oamenii tind sa faca o buna impresie celorlalti. Sunt cunoscute c�teva gesturi caracteristice
(dupa R. Baron si D. Byrne).

- conformismul, tendinta de a �mpartasii opiniile si valorile celuilalt;

- etalarea aptitudinilor si succeselor proprii, daca o asemenea cerere a fost adresata;
- mimarea modestiei, mai ales c�nd aceasta se asociaza cu performante, succese;
- asocierea �n fapt sau �n relatari cu persoane de prestigiu;

Aceste gesturi reprezinta tehnici sociale verificate de a face impresie buna altora, iar cunoasterea
lor poate dezvalui mai usor disimularea acolo unde ea exista.

IMAGINEA PERSONALA - CHEIA PENTRU O VIAtA MAI BUNA

Studiile efectuate de diversi psihologi arata ca �ntelegerea psihologiei sinelui poate �nsemna
diferenta dintre reusita si esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si fericire. Descoperirea
adevaratului eu poate salva casniciile destramate, poate remodela o cariera gresita si transforma
victimele" esecului de personalitate". Indiferent ca ne dam seama sau nu, absolut toti avem o
imagine mentala a noastra. Poate fi una vaga sau prost definita, dar constientul nostru o
sesizeaza. S-ar putea uneori, chiar sa nu fie recunoscuta de catre constient, dar ea exista p�na
�n cele mai mici amanunte. Imaginea personala este parerea noastra despre ce fel de persoana
suntem. Ea a fost creata din propriile noastre convingeri despre noi �nsine. Dar majoritatea
acestor convingeri despre noi �nsine s-au format �n subconstient din experientele trecutului,
din succese si esecuri, din umilinte, din triumfuri si din felul cum au reactionat altii fata de noi,
mai ales �n prima copilarie.

Din toate acestea noi am construit mental un " sine "(sau o imagine de sine). De �ndata ce o
idee sau o convingere despre noi intra �n imagine, ea devine automat " adevarata" �n ceea ce
ne priveste. Noi nu-i putem pune la �ndoiala validitatea, ci actionam conform ei ca si cum ar fi
fost reala. Odata construita, toate actiunile noastre sentimentele si comportamentul - chiar si
capacitatile noastre - sunt �ntotdeauna �n concordanta cu imaginea personala. Vom actiona
"conform " persoanei pe care o concepem. Pur si simplu nu putem actiona altfel, �n ciuda
tuturor eforturilor constiente si a vointei.

Imaginea personala este o " premisa", o baza pe care se construieste �ntreaga personalitate,
comportamentul si chiar o parte din �nt�mplari. Din aceasta cauza, experientele noastre par sa
verifice si deci sa �ntareasca imaginea noastra personala, ajung�ndu-se la un cerc vicios din
care cu greu se mai poate iesi. Astfel o t�nara care are o imagine de sine conform careia nimeni
n-o place, se va trezi evitata la reuniuni. Ea pur si simplu invita aceasta reactie de respingere.
Expresia ei jalnica, maniera sa vesnic abatuta, nerabdarea de a placea sau ostilitatea
subconstienta fata de cei pe care anticipeaza ca o vor jigni - toate acestea fac sa fie �ndepartati
cei pe care i-ar fi putut atrage. (Bobbe Sommer)

�n concluzie, pentru "a trai" cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de rezonabila,
este nevoie de o imagine personala adecvata si realista pe care s-o acceptam. Trebuie sa ne
acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele
�n toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determin�nd astfel o
viziune si mai sumbra asupra propriei persoane.

Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput si sinele ideal (dorit),
adica modul �n care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Dupa unii autori
distanta dintre sinele actual si cel dorit ne da masura pretuirii (stimei) de sine. S-a constatat ca o
diferenta mare �ntre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce la stari deprimante. Trebuie
sa ne stimam, trebuie sa avem un eu �n care sa avem �ncredere. Trebuie sa avem un eu de
care sa nu ne fie rusine si pe care sa-l putem exprima liber, creator, ne�ncerc�nd sa-l
ascundem. Trebuie sa avem un eu care sa corespunda realitatii, pentru a functiona eficient �n
lumea reala. Trebuie sa ne cunoastem at�t punctele tari c�t si punctele slabe si sa fim onesti
�n ambele directii. Imaginea noastra personala trebuie sa fie o aproximare rezonabila a noastra,
nefiind nici mai mult dec�t ceea ce suntem, nici mai putin.

Atunci c�nd aceasta imagine este intacta si sigura, ne simtim bine. C�nd este amenintata, ne
simtim nelinistiti si nesiguri. C�nd este potrivita si ne simtim �ntru totul m�ndri de ea,
capatam �ncredere �n sine. Ne simtim liberi sa fim noi �nsine si sa ne exprimam ca atare.
Atunci functionam optim. Atunci c�nd imaginea personala devine obiect de rusine, avem
tendinta s-o ascundem si sa n-o etalam. Exprimarea creatoare este blocata, devenim ostili si greu
de abordat.

Imaginea de sine si obiceiurile noastre au tendinta de a functiona �mpreuna. Obiceiurile trebuie

socotite un fel de haine ale personalitatii noastre. Ele nu sunt accidentale sau �nt�mplatoare.
Le avem pentru ca n-i se potrivesc. Ele sunt �n concordanta cu imaginea de sine si cu tiparul
�ntregii noastre personalitati. Atunci c�nd dezvoltam �n mod constient si deliberat obiceiuri
noi, mai bune, imaginea personala are tendinta sa depaseasca vechile obiceiuri construind noi
tipare. (Bobbe Sommer)

Imaginea de sine stabileste limitele a cea ce poti si a ceea ce nu poti reusi. C�t de usor este sa
ne identificam cu dezamagirile si esecurile noastre. �n loc sa ne spunem " N-am reusit sa
obtinem slujba pe care o voiam", noi tragem concluzia "Sunt un ratat". �n loc sa g�ndim
"Relatia asta n-a mers", ne spunem "Nimeni nu ma vrea". Ca urmare a acestei autoetichetari
negative, suntem prinsi �n spatele unui zid de frica, anxietate, sentiment de vinovatie, al
autocondamnarii si al urii de sine.

Se pare ca realizarea personala este un concept subiectiv. Pentru unii el �nseamna bani si
bunuri personale. Pentru altii, el �nseamna o viata de familie si relatii personale. Pentru altii, el
poate fi masurat �n realizari sentimentale, intelectuale, trupesti sau spirituale. Oricare ar fi e
bine ca realizarile sa le masuram dupa propriile noastre standarde, si nu ale altora, ale mamei,
tatalui sau oricine altcineva. Suntem datori sa ne simtim bine asa cum suntem. Chiar suntem
datori sa ne concentram asupra calitatilor noastre asa cum sunt ele.

Trebuie sa avem grija ce le spunem copiilor. S-ar putea sa fie de acord cu vorbele noastre.
�nainte de a spune unui copil ca e "prost", "ne�ndem�natic", "rau", sau "o mare dezamagire",
este important ca un parinte sa-si puna �ntrebarea "oare �n acest fel doresc eu sa se perceapa
pe sine fetita sau baiatul meu ?".

Sistemul nostru de convingeri �ncepe �n copilarie, cu "reprosurile" pe care le primim din

partea parintilor. Aceste reprosuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale. Pe masura
ce crestem si ne dezvoltam, ne sunt aduse �n fata alte oglinzi de catre membrii familie, de catre
colegi si profesori. Aceste reflectari ale imaginii noastre formeaza baza imaginii de sine pe
masura ce ne maturizam. Daca �nsa constientizam toate acestea si le privim cu un ochi critic,
rareori rezistam unei analize atente.
Cre�nd convingeri pozitive parintii �si pot educa sanatos copii. Trebuie sa fim atenti cu
lucrurile pe care le spunem despre si �n prezenta copiilor. Exemplu: "ai facut o greseala" este o
declaratie corectiva care ajuta copilul sa ram�na pe drumul cel bun. Dar o afirmatie d genul "
esti o eroare a naturii", este un mesaj negativ pe care, din pacate, prea multi parinti �l transmit
copiilor �n mod deliberat sau nu. (Bobbe Sommer)

Suntem permanent bombardati din ziua �n care ne - am nascut cu tot felul de sugestii limitative.
Daca profesorul se simte deprimat, daca-i considera prosti pe elevii sai, sau daca metoda lui nu
functioneaza, este posibil ca elevii sa-si dea seama de asta si sa le fie afectat randamentul.

O imagine de sine pozitiva ne da posibilitatea de a stabili o stacheta mai �nalta pentru reusita
�n viata, ne poate transforma �ntr-o persoana care rezolva problemele si nu care le
acumuleaza, ne poate controla stresul pentru ca acesta sa nu se transforme �n disperare, ne
poate ajuta sa obtinem relaxarea necesara sanatatii fizice, ne sprijina �n afirmarea spiritului si a
entuziasmului pentru viata, ne stimuleaza perseverenta chiar si �n �mprejurari dificile, ne
ajuta sa transformam un moment de criza �ntr-o sansa si nu �ntr-o �nfr�ngere, ne indica
drumul de urmat spre o directie pozitiva.

Dupa cum spunea Maxwell Maltz scopul fiecaruia dintre noi este sa traiasca mai mult si mai
bine. indiferent care ar fi definitia fericirii ea nu poate fi traita dec�t �n masura �n care �ti
traiesti cu adevarat viata. Sa-ti traiesti cu adevarat viata �nseamna, �ntre multe alte lucruri,
mai multe reusite, atingerea unor scopuri valoroase, mai multa dragoste primita si daruita, mai
multa sanatate si bucurie, mai multa fericire pentru noi si ceilalti. Nu trebuie sa ne limitam viata,
g�ndindu-ne ca nu merita sau ca n-o meritam.

�ncheiem prin a spune ca " cele mai fascinante schimbari ale secolului XXI nu vor avea loc
datorita tehnologiei, ci datorita extinderii conceptului a ceea ce �nseamna sa fi OM" (John
Naisbitt).

BIBLIOGRAFIE

1 Andrei Cosmovici, Luminita Iacob - Psihologia sociala - Editura Polirom Iasi 1998;
2 Ana Tucicov Bogdan - Psihologie generala si psihologie sociala - Editura didactica si
pedagogica Bucuresti 1973;
3 Adrian Neculau (coordonator) - Manual de psihologie sociala - Editura Polirom 2003;
4 Petru Ilut - Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) -Editura Polirom 2001;
5 Mielu Zlate - Eul si personalitatea - Editura Trei 2004;
6 Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei - Curs de Psihologie Sociala - Editura Exe S. R. L. 1994;
7 Bobbe Sommer- Psihocibernetica 2000 -Editura Curtea Veche Bucuresti 2002;
8 Nicky Hayes - Sue Orrell - Introducere �n Psihologie - Ed. BIC ALL - Timisoara - Ed. A. III.
-a