CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE

Pentru a incheia acte juridice, prima condiție care trebuie indeplinită de părți este capacitatea juridică.
CAPACITATEA CIVILA (juridică) - aptitudinea persoanelor fizice sau juridice de a fi subiect de drept,
adică de a sta în repertoriuri juridice civile spre a deveni astfel, titular de drepturi și obligații civile.
Persoanele incapabile de a contracta sunt: minori, interzișii și in general toți cei cărora legea le-a
interzis să contracteze.
Capacitatea civilă nu trebuie confundată cu discernământul.
Capacitatea - o stare de drept recunoscută de lege orcărei persoane, pe când
Discernământul – este o stare de fapt, a cărei existentă, chiar inaintea împlinirii vârstei de
18 ani poate fi dovedită.

Capacitatea civilă cuprinde:

- capacitatea de folosintă – aptitudinea de a avea drepturi și obligații.
- capacitatea de exercitiu – aptitudinea persoanelor de a-și exercita
drepturile și a-și asuma obligațiile, săvârșind acte juridice.
Pentru ca un act juridic să ia fintă și să producă efecte, este necesar să existe o voință care să-l creeze.
Exteriorizarea voinței se poate realiza în forme diverse: verbal, scris sau printr-un gest.

CONSINTAMANTUL este acea condiție esentială a actului juridic civil, care constă în hotărârea de
a incheia un act juridic civil nemanifestat în exterior.

Condiția de valabilitate a consințământului:

- să provină de la o persoană cu dișcernământ,
- să fie dat cu intenția de a produce efecte juridice,
- să fie exteriorizat (declarat)
- să nu fie deteriorat printr-un viciu de consințământ.

Viciile de consințământ:
- eroarea – falsa reprezentare a realității la incheierea unui contract juridic civil (ignorarea sau
cunoașterea greșită a realității)
- dolul sau viclenia – constă în inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene pentru al
determina să incheie un act juridic pe care in condiții reale nu l-ar fi încheiat.
- violenta – constă in amenintarea unei persoane cu un rău care-i produce o temere ce o determină să
incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
- leziunea – reprezintă paguba materială pe care o suferă una dintre părți din cauza vaditei disproporții
ce există intre prestațiile ce se efectuează în baza actului juridic încheiat.

OBIECTUL ACTULUI JURIDIC CIVIL:

Obiectul – conduita părțiilor stabilită prin acel act juridic, acțiunile sau inacțiunile la care sunt
indreptățite părțiile.
Condiția de valabilitate:
- bunul să existe,
- să fie în circuitul civil,
- să fie determinat sau determinabil,
- să fie posibil (să-l poti vinde)
- obiectul să fie licit si moral conform cu legea,
- să constea intr-un fapt personaln al celui care se obiglă,
- cel ce se obligă, să fie titularul dreptului.

CAUZA ACTULUI JURIDIC CIVIL:

Cauza – scopul urmărit de o persoană prin incheierea unui act juridic. Împreună cu consințământul, cauza
formează voința juridică.
 Condiții de valabilitate a cauzei:
- să existe,
- să fie reală,
- să fie licită și morală.

FORMA ACTULUI JURIDIC:

Forma – modalitatea de exteriorizare a manifestarii de voință făcută cu intenția de a crea, modifica sau stinge
un raport juridic civil.
Există trei cerințe de formă:
• forma cerută pt insăși validitatea actului (forma ad validitatem)
• forma cerută pt aprobarea actului (forma ad probationem)
• forma cerută pt opozabilitatea actului față de alte persoane (terți).

MODALITATILE ACTULUI JURIDIC

- termenul – se indică printr-o dată calendaristică
- conditia – un eveniment viitor și nesigur ca realizare de care depinde existenta actului juridic civil.
- sarcina – o obligatie de a da, de a face sau a nu face ceva, impusă de exemplul de dispunător
gratificatului in actele cu titlu gratuit (ex. donatia)

EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

Constau in crearea, modificare, transmiterea sau stingerea unor raporturi juridice civile și implicit a
drepturilor și obligațiilor care alcătuiesc conținutul acestor raporturi.
Principii:
- principiul fortei obligatorii a actului juridic
- principiul irevocabilitatii actului juridic
- principiul relativitatii efectelor actului juridic

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Clasificarea nulitățiilor:
• În funcție de natura interesului ocrotirii:
- absolută – sancționează nerespectarea unei norme care ocroteste un interes general
- relativă – sancționează nerespectarea unei norme care ocrotește un interes personal
• În funcție de întinderea efectelor sale:
- nulitate parțială – desfințează numai o parte din efectele actului juridic
- nulitate totală – desfințează actul juridic in întregime.
In funcție de modul de consacrare legislativă:
- nulitate expresă – este prevăzută intr-o dispoziție legislativă
- nulitate virtuala – care nu este expres prevăzută in lege, dar rezultă din modul
in care este reglementată o anumită condiție de validitate a actului juridic.

SUBIECTELE DREPTULUI CIVIL

PERSOANA FIZICA

PERSOANA FIZICA – omul care este titular de drepturi si obligatii civile

CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE:

• Capacitatea de folosinta
este aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile
inceteaza o data cu moartea, stabilita prin certificat constatator al decesului

• Capacitatea de exercitiu

2
 - aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile savarsind acte
juridice
- persoanele fizice dobandesc capacitatea de exercitiiu la 18 ani
- pana la 14 ani, minorii sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu, iar dupa 14 ani au
capacitate de exercitiu restransa

Capacitatea de exercitiu inceteaza:

pe data decesului sau declararaii judecatoresti a mortii
prin punerea sub interdictie judecatoreasca
in cazul anularii casatoriei intervenite inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani
Nu au capacitate de exercitiu:
- minorul care nu a implinit 14 ani
- persoana pusa sub interdictie judecatoreasca

PERSOANA JURIDICA – acel subiect de drept civil pe care il constituie gruparea de oameni care intruneste
conditiile stabilite de lege pentru dobandirea acestei calitati (este titular de drepturi si obligatii civile

Atribute de identificare a persoanei juridice:

denumire telefon
sediu marca
nationalitate emblema
cod

CAPACITATEA PERSOANEI JURIDICE

Reprezinta aptitudinea subiectului colectiv de drept de a avea drepturi si obligatii civile
Este formata din doua elemente:
- capacitatea de folosinta: aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile
- capacitatea de exercitiu: aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa
obligatii civile prin incheierea de acte juridice

1. CAPACITATEA DE FOLOSINTA
Inceputul capacitatii de folosinta este marcat de:
data inregistrarii
data actului de dispozitie care o infiinteaza
data recunoasterii actului de infiintare
data autorizarii infiintarii
data indeplinirii altei cerinte prevazute de lege

CONTRACTUL DE VÂNZARE - CUMPĂRARE

Este un contract prin care una dintre părți (vânzătorul) strămută proprietatea unui bun asupra
celeilalte părți (cumpărătorul), care se obligă în schimb a plăti vânzătorului prețul bunului vândut.
Este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, consensual si translativ de proprietate

CONDIȚIILE DE VALIDITATE:
1. CONSINTAMANTUL - PARTICULARITATI
a) Promisiunea unilaterală de vânzare
Este un contract unilateral, prin care una din părți (promitentul) promite celeilalte părți (beneficiarul
promisiunii) că-i va vinde un anumit bun, urmând ca acesta din urmă să-și exprime ulterior consimțământul
de a-l cumpăra
Este un antecontract care dă naștere la un drept de creanță, beneficiarul promisiunii având
posibilitatea de a alege între a-l cumpăra sau nu

b) Promisiunea bilaterală de vânzare

Este un contract bilateral prin care ambele părți se obligă să încheie în viitor la un preț determinat sau

3
 determinabil, contractul de vânzare-cumpărare

c) Pactul de preferință
Variantă a promisiunii de vânzare prin care proprietarul unui bun se obligă ca, în cazul în care vinde, să
acorde preferința unei anumite persoane, la preț egal
Proprietarul bunului nu se obligă să vândă un anumit bun, ci numai să acorde preferința unei anumite
persoane, în cazul în care se va hotărî în acest sens

d) Dreptul de preemțiune
Proprietarul unui teren agricol din extravilan intenționează să-l vândă, legea (L nr. 54/1998) conferă un
drept preferențial de cumpărare la preț egal coproprietarilor, proprietarilor vecini și arendașului

2. CAPACITATEA PĂRȚILOR
Pot cumpăra toți cei cărora nu le este oprit prin lege.
Excepții:
- vânzarea între soți este interzisă
- tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor aflate sub tutela lor
- mandatarii împuterniciți să vândă un lucru, nu pot sa-l cumpere
- persoanele care administrează bunuri ce aparțin statului nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor
- funcționarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau instituțiilor administrative care se vând prin
mijlocirea lor
- judecătorii, procurorii și avocații nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competența
curții de apel în a cărei circumscripție își exercită profesia
- persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitație publică
- cetățenii străini sau apatrizi nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, indiferent dacă au sau
nu domiciliul în România
- proprietatea asupra terenurilor agricole dobândite prin acte între vii a dobânditorului și familiei sale nu
poate depăși 200 ha teren (art. 2 L. 54/1998)

3. OBIECTUL CONTRACTULUI
- vânzarea-cumpărarea dă naștere la două obligații reciproce: obligația vânzătorului are ca obiect lucrul
vândut, iar obligația cumpărătorului are ca obiect prețul
- lucrul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să fie în comerț (în circuitul civil)
- să existe în momentul încheierii contractului
- să fie determinat sau determinabil
- să fie licit și posibil
- să fie proprietatea vânzătorului
- prețul să fie fixat în bani
- prețul să fie determinat sau determinabil
- prețul să fie sincer și serios (nu fictiv și nici derizoriu)

4. EFECTE
a. Obligațiile vânzătorului:
- să predea bunul vândut cumpărătorului
- să garanteze bunul contra evicțiunii și contra viciilor
- evicțiunea este pierderea proprietății bunului (total sau parțial) sau tulburarea cumpărătorului în
exercitarea prerogativelor de proprietar
- vânzătorul trebuie să răspundă de viciile ascunse ale lucrului, dacă devine impropriu pentru utilizare

b. Obligațiile cumpărătorului:
- de a plăti prețul vânzării
- de a lua în primire lucrul vândut
- de a suporta cheltuielile vânzării

4
 CONTRACTUL DE DONAȚIE
Este un contract solemn, unilateral, cu titlu gratuit, prin care una din părți, numită donator, cu intenție
bilaterală își micșorează în mod actual și irevocabil patrimoniul său cu un drept, mărind patrimoniul celeilalte
părți numită donatar, cu același drept, fără a urmări să primească ceva în schimb
Trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în altul se face cu intenția de a gratifica persoana

CONDIȚII DE VALIDITATE
1. OBIECTUL CONTRACTULUI
Bunul care formează obiectului contractului de donație:
- trebuie să fie în circuitul civil
- să fie determinat sau determinabil
- licit și posibil
- să existe sau să poată exista în viitor

2. CONDIȚII DE FORMĂ
- toate donațiile se fac prin act autentic
- nerespectarea se sancționează cu nulitatea absolută a contractului

3. CAPACITĂȚILE PĂRȚILOR
• Incapacități de a dispune:
- minorii și persoanele puse sub interdicție judecătorească
- in favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donație nici după ce a ajuns la majorat, cât timp
autoritatea tutelară nu a dat tutorelui descărcare pentru gestiunea sa

• Incapacități de a primi:
- persoanele fizice neconcepute și organizațiile care n-au dobândit personalitate juridică
- cetățenii străini și apatrizi nu pot primi donații având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului
- medicii și farmaciștii care au tratat o persoană în boala din care moare nu pot primi donații pe care
bolnavul le-a făcut în favoarea lor în cursul acestei boli
- minorii și interzișii au dreptul de a primi donații, dar nu au exercițiul acestui drept
- surdo-mutul care nu știe să scrie nu poate accepta o donație decât cu asistarea unui curator special

DONATIILE INTRE SOTI:

- pate avea ca obiect numai bunurile proprii ale soțului donator
- orice donație făcută între soți în timpul căsătoriei este revocabilă, devenind irevocabilă în momentul
morții donatorului
- sunt interzise donațiile deghizate sau făcute prin interpunere de persoane

EFECTE:
- dreptul care formează obiectul contactului se transmite din patrimoniul donatorului în patrimoniul
donatarului
- donatorul este obligat să predea bunul dăruit potrivit clauzelor stabilite și să-l păstreze până la predare
- donatarul nu are nici o obligație, decât obligația morala de recunoștință

REVOCARE:
1. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii

2. Revocarea pentru ingratitudine

- atentat cu intenție la viața donatorului
- delicte, cruzimi sau injurii grave, săvârșite cu intenție
- refuzul de alimente, în condițiile în care nu mai există nici o persoană obligată la întreținerea donatorului

3. Revocarea pentru surveniență de copil

- se produce în cazul în care donatorul nu avea nici un copil sau alt descendent în momentul încheierii
contractului de donație și posterior i se naște un copil
5
 - produce efecte retroactive de la data încheierii contractului de donație

CONTRACTUL DE LOCATIUNE
Contractul de locațiune
- este un contract prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită
locatar (chiriaș) folosință temporară, totală sau parțială a unui bun in schimbul unei sume de bani sau altei
prestații, numită chirie (art 1411 din Codul Civil).
Prin locațiune se transmite un drept de folosință asupra bunului.
- este un contract sinalagmatic (dă nastere la obligații reciproce)
- este un contract cu titlu oneros (ambele părți urmăresc un interes patrimonial)
- este un contract comutativ (părțile cunosc sau urmăresc existența si întinderea obligațiilor)
- este un contract consensual

Obligațiile locatorului
• obligația de predare - se face la termenul cuvenit de părți pe cheltuiala locatorului
• obligația efectuării reparațiilor necesare pe toată durata locațiunii
• obligația de garantie -răspunderea locatorului de tulburările prove din propria sa faptă
sau de la terți

Obligațiile locatarului
• obligația de a întrebuința lucrul ca un bun proprietar și potrivit destinației
• plata chiriei la termenele stipulate
• restituirea lucrului după incetarea locațiunii
• nu răspunde de pierderea sau deteriorarea bunului din cauza vechimii, fortei majore
(împrejurări de care nu e vinovat)
• raspunde de toate pagubele pricinuite cladirii de incendiu dacă nu dovedeste că nu
este din vina lui.

Sublocațiunea (subinchirierea) este permisă dacă:

• transmiterea folosinței să nu fie interzisă prin contractul principal
• sublocațiunea să nu fie convenită în condiții în care să contravină celor din contractul
principal (ex spațiul de locuit să fie transformat in spații cu destinație comercială)

Încetarea locațiunii
• denunțarea unilaterală (cu condiția respectării drepturilor de preaviz)
• expirarea termenului
• rezilierea pentru nerespectarea unor obligații principale, prin care se aduce o vătămare
a celeilalte părți
• disparitia totală a lucrului

CONTRACTUL DE MANDAT
Contractul de mandat – este un contract prin care o persoană, numită mandator se obligă să încheie
unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte peroane numita mandant, care-i dă această împuternicire
și pe care îl reprezintă (art. 1532 din Codul Civil, ex. avocatul ce reprezintă in instanță o persoană)
este un contract unilateral
este de regulă consensual
poate fi gratuit sau oneros
poate fi exprimat in formă scrisă sau verbală
este constatat printr-un inscris numit procuratură sau împuternicire
obiectul mandatului trebuie să fie determinat, posibil si licit.

6
 Obilgațiile mandatarului:
- indeplinirea mandatului
- obligația de a da socoteală despre îndeplinirea mandatului, referitor la actele incheiate si bunurile
primite
- obligații rezultând din substituirea unei terțe persoane (mandatorul este obligat să răspundă de faptele
substitutului)

Obligațiile mandantului:
- dezdaunarea mandatarului (restituirea către mandatar a tuturor cheltuielilor făcute cu ocazia
executării mandatarului și dobânzile aferente)
- plata remunerației (este obligatorie dacă mandatul este cu titlu oneros și a fost indeplinit, sau chiar
neindeplinit, dar din motive neimputabile mandatorului)

Încetarea efectelor contractului de mandat

revocarea mandatului (poate fi facut expres sau tacit)
renuntarea mandatarului (cu notificare)
moartea unei părți
punerea sub interdicție judecătorească
insolvabilitatea și falimentul.

DREPT SUCCESORAL

NOȚIUNI GENERALE
MOȘTENIRE – transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe
persoane în viață
MOȘTENITORI (succesori, erezi) – persoanele care dobândesc patrimoniul defunctului
MASA SUCCESORALĂ – întreg patrimoniul defunctului care se transmite succesorilor
MOȘTENIRE LEGALĂ – transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii, în ordinea și în
cotele determinate de lege
MOȘTENIREA TESTAMENTARĂ – transmiterea masei succesorale are loc în temeiul voinței celui
care lasă moștenirea, manifestata prin testament
REZERVA SUCCESORALA – acea parte din patrimoniului celui care lasă moștenirea, la care
succesorii au dreptul în virtutea legii, împotriva voinței defunctului manifestată prin donații și dispoziții
testamentare
COTITATEA DISPONIBILĂ – acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale și de care
defunctul dispune liber, neîngrădit, inclusiv prin donații și dispoziții testamentare
EXHEREDAREA (dezmoștenirea)- este posibilitatea testatorului de a înlătura de la moștenire pe unul
sau mai mulți moștenitori legali, rude sau soț supraviețuitor

DESCHIDEREA MOȘTENIRII
• Data deschiderii moștenirii coincide cu momentul morții celui care lasă moștenirea
• Dovada morții se face cu certificatul de deces
• In ipoteza în care decesul nu poate fi constatat în mod direct, prin examinarea
cadavrului uman, actul de deces se completează pe baza hotărârii judecătorești declarative de moarte
• Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului

CAPACITATEA SUCCESORALĂ
• Persoanele fizice în viață la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală fără deosebire de
rasă, naționalitate, origine etnica, etc.
• Persoanele juridice au capacitatea de a dobândi testamentar bunurile moștenirii de la data dobândirii
personalității juridice sau de la data actului de înființare

7
 MOȘTENIREA LEGALĂ

• Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea moștenirii are loc în temeiul legii, la persoanele,
în ordinea și în cotele determinate de lege
• Pentru ca o persoană să poată moșteni în temeiul legii, trebuie să îndeplinească 3 condiții:
- vocație succesorală
- să nu fie nedemnă
- să nu fie dezmoștenită
• În dreptul civil au vocație succesorală legală rudele defunctului (din căsătorie, din afara căsătoriei, din
adopție) precum și soțul supraviețuitor al defunctului
• Nedemnitatea succesorală este decăderea de drept a moștenitorului legal din dreptul de a culege
moștenirea, deoarece s-a făcut vinovat de o faptă gravă față de cel care lasă moștenirea sau față de memoria
acestuia

Cazuri de nedemnitate:
- atentatul la viața celui care lasă moștenirea
- acuzația capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moștenirea
- nedenunțarea autorului a cărui victimă a căzut cel care lasă moștenirea

PRINCIPII:
1. Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali.
Clase de moștenitori (Cod civil , art. 659, 669-675):
- clasa I. – clasa descendenților în linie directă (copii, nepoți, strănepoți ai defunctului)
- clasa a II-a - clasa mixtă a ascendenților privilegiați (părinții defunctului) și a colateralilor
privilegiați (frații și surorile defunctului)
- clasa a III-a – clasa ascendenților ordinari (bunici, străbunici ai defunctului)
- clasa a IV-a – clasa colateralilor ordinari (unchii și mătușile, verii primari și frații sau surorile
bunicilor defunctului)
- Soțul supraviețuitor al defunctului , nefiind rudă cu acesta, nu face parte din nici o clasă, însă vine la
moștenire în concurs cu orice clasă chemată la moștenire
2. Principilu proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceasi clasa
- rudele mai apropiate în grad înlătură de la moștenire rudele mai îndepărtate în grad

3. Principiul egalitatii inre rudele din aceasi clasasi de acelasi garad

- dacă rudele din clasa chemată la moștenire sunt de același grad, ele împart moștenirea în părți egale

REPREZENTAREA SUCCESORALĂ
Reprezentarea succesorală este un beneficiu acordat de lege, în virtutea căruia unul sau mai mulți
moștenitori legali de un grad mai îndepărtat (numit reprezentant) urcă în gradul, locul și drepturile
ascendentului său (numit reprezentat) care este decedat în momentul deschiderii succesiunii, pentru a culege
partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire
Reprezentarea succesorală se admite în privința descendenților copiilor defunctului și a descendenților din
frați și surori, daca sunt îndeplinite 3 condiții:
- cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moștenirii
- locul celui reprezentat să fie un loc util (să fi putut moșteni dacă era în viață)
- reprezentantul să aibă capacitate succesorală, să aibă vocație succesorală, să nu fie nedemn față de
defunct, să nu fi renunțat la moștenire, să nu fi fost dezmoștenit

DREPTURILE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

1. un drept de moștenire, în concurs cu oricare din clasele de moștenitori legali
2. un drept de moștenire special asupra mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice si asupra
darurilor de nuntă
3. un drept temporar de abitație asupra casei de locuit

1. Legea nr. 319/1944 acordă soțului supraviețuitor o cotă parte la masa succesorală astfel:
8
 - în concurs cu descendenții defunctului (clasa I) indiferent de numărul lor, are dreptul la ¼ din moștenire
- in concurs cu ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați (clasa a II-a) indiferent de numărul lor,
are dreptul la 1/3 din moștenire
- dacă soțul supraviețuitor vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii
privilegiați, el are dreptul la ½ din moștenire
- in concurs cu ascendenții ordinari (clasa a III-a) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a ), indiferent de
numărul lor, are dreptul la ¾ din moștenire
- in lipsa rudelor din cele IV clase, soțul supraviețuitor culege întreaga masă succesorală

2. Legea nr. 319/1944 îi recunoaște soțului supraviețuitor și un drept succesoral asupra mobilelor și
obiectelor aparținând gospodăriei casnice dacă:
- soțul supraviețuitor nu vine la moștenire în concurs cu descendenții defunctului (clasa I)
- soțul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donații sau testament

3. Legea nr. 319/1944 prevede în art. 4 că soțul supraviețuitor are un drept de abitație asupra casei
în care a locuit, dacă aceasta face parte din moștenire și el nu are o locuință proprie
- este un drept temporar, care durează până la executarea ieșirii din indiviziune (dar cel puțin un an de
la deschiderea succesiunii) sau până la recăsătorirea soțului supraviețuitor
- soțul supraviețuitor nu este obligat să plătească chirie moștenitorului care a dobândit proprietatea
casei

MOȘTENIREA TESTAMENTARĂ
TESTAMENTUL
TESTAMENTUL
- act revocabil prin care testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viață, de tot sau parte din
avutul său (art. 802 Cod Civil)
- este un act juridic unilateral, pentru cauză de moarte, solemn, personal și revocabil
(până în ultima clipă a vieții testatorului)
- obiectul principal al testamentului îl constituie legatele

LEGATELE sunt dispoziții referitoare la:

- patrimoniul succesoral (legate universale sau cu titlu universal)
- bunurile care fac parte din acel patrimoniu (legate cu titlu particular)

Testamentul poate conține și alte manifestări de ultimă voință a defunctului, Cum ar fi:
- exheredări - înlăturarea de la moștenire a unor moștenitori legali, în limitele legii (art. 802, 841)
- numirea unui executor testamentar – în vederea asigurării executării dispozițiilor testamentare (art.
910 si urm. C. civil)
- sarcini impuse legatarilor sau moștenitorilor legali de natură patrimonială (legate) sau de altă natură
( art. 902, 930 C. civil)
- revocarea (totală sau parțială) a unui testament anterior, sau retractarea revocării anterioare ( art. 802,
920 si urm. C. civil)
- partajul de ascendent – împărțeala făcută de testator între descendenții săi a bunurilor succesorale sau a
unei părți din acestea (794)
- recunoașterea de către mamă a copilului trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinți
necunoscuți sau de către tată a copilului din afara căsătoriei (art48, 57 C fam)
- dispoziții privitoare la funeralii și îngropare, recunoașterea unei datorii

TIPURI DE TESTAMENTE
1. TESTAMENTE ORDINARE încheiate în condiții normale (testamentul olograf, testamentul
autentic și testamentul mistic)

9
 2. TESTAMENTE PRIVILEGIATE (extraordinare) pot fi încheiate numai în împrejurări
excepționale (testamentul militarilor, testamentul făcut în timp de boală contagioasă și testamentul
maritim)
3. ALTE FORME DE TESTAMENT legate ce au ca obiect anumite sume de bani sau pentru
dispozițiile cetățenilor români aflați în străinătate

A. TESTAMENTE ORDINARE:
1. TESTAMENTUL OLOGRAF – este scris, datat și semnat de mâna testatorului
Avantaje:
- poate fi făcut de oricine știe să scrie, oricând și oriunde
- nu necesită prezența vreunui martor
- nu necesită cheltuieli de autentificare notarială
- asigură secretul total al manifestării de voință
- poate fi revocat ușor de testator prin distrugerea lui voluntară
Dezavantaje:
- poate fi ușor ascuns sau distrus de către alte persoane care află de existența lui
- nu asigură protecția libertății de voință a testatorului împotriva influențelor abuzive ale celor
interesați
- poate fi ușor falsificat
- poate fi contestat mai ușor decât celelalte feluri de testamente
- poate conține formulări confuze sau chiar contradictorii dacă testatorul nu are cunoștințe juridice

2. TESTAMENTUL AUTENTIC - este testamentul învestit cu formă autentică de către notarul public
Avantaje:
- pot testa și persoanele care nu știu să scrie, sau care din diferite cauze nu pot semna
- contestarea lui este foarte greu de realizat
- conținutul nu cuprinde clauze ilegale, imorale sau neclare, fiind verificat de notar
- un exemplar se păstrează în arhiva biroului notarial
- autentificarea se poate face la orice birou notarial, indiferent de domiciliul testatorului
Dezavantaje:
- presupune anumite cheltuieli
- necesită timp pentru îndeplinirea formalităților de autentificare
- nu asigură secretul total al dispozițiilor de ultimă voință

3. TESTAMENTUL MISTIC (SECRET)

- este un testament semnat de mâna testatorului, strâns și sigilat, prezentat judecătoriei în vederea
efectuării formalităților de suprascriere
- poate fi scris de testator sau de altă persoană dar obligatoriu trebuie semnat de testator
- se introduce intr-un plic și se sigilează, anterior sau cu ocazia prezentării lui la judecătorie
- testatorul trebuie să declare în fața judecătorului că este testamentul său, scris de el, sau de altă
persoană, dar semnat de el
- pe hârtie sau pe plicul sigilat, judecătorul este obligat să întocmească „actul de suprascriere” constând
într-un proces verbal în care se consemnează prezentarea testatorului și declarația acestuia că testamentul este
al său și este semnat

B. TESTAMENTE PRIVILEGIATE (EXTRAORDINARE)

1. TESTAMENTUL MILITARILOR (868-870 C. civil)
- militarii și persoanele asimilate lor pot testa în fața comandantului militar al unității sau în fața unui alt
ofițer superior asistat de doi martori, dar numai dacă se află pe teritoriu străin în misiune sau prizonier la
inamic
- dacă militarul este rănit sau bolnav poate testa în fața medicului militar șef, asistat de comandantul
militar al spitalului

2. TESTAMENTUL FĂCUT ÎN TIMP DE BOALĂ CONTAGIOASĂ (872 C. civil)

10
 - persoanele (bolnave sau sănătoase) care se află într-o localitate izolată din cauza unei boli
contagioase, pot testa în mod valabil în fața unui membru al consiliului local, asistat de doi martori
- acest testament nu poate fi folosit dacă, în localitate există un birou notarial

3. TESTAMENTUL MARITIM (874-883 C. civil)

- persoanele care se află la bordul unui vas sub pavilionul României (indiferent dacă fac parte din
echipaj sau sunt călători) pot testa în cursul călătoriei în fața comandantului navei sau a unui înlocuitor al său,
asistat de ofițerul intendent de bord sau înlocuitorul său și de doi martori
- dacă testatorul este chiar ofițerul competent a instrumenta, testamentul se face în fața înlocuitorului
său
- testamentul maritim trebuie redactat în două exemplare originale și nu poate cuprinde legate în
favoarea ofițerilor instrumentatori, dacă aceștia nu sunt rude (în grad succesibil de soț) cu testatorul
- poate fi folosit numai în timpul călătoriei pe mare, nu și dacă vasul se afla ancorat la țărm, sau se
apropie de un port străin unde se află un agent diplomatic sau consular român

EXECUȚIUNEA TESTAMENTARĂ

- este o dispoziție cuprinsă în testament, prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane,
conferindu-le împuternicirea necesară pentru a asigura executarea dispozițiilor testamentare
- pot fi desemnați unul sau mai mulți executori testamentari
- executor testamentar poate fi orice persoană care are capacitate

ATRIBUȚII ALE EXECUTORULUI TESTAMENTAR:

- sesizarea notarului public competent să facă inventarierea bunurilor succesorale
- când există moștenitori minori, interziși sau absenți , executorul este obligat să ceară punerea sub sigiliu
(sau predarea unui custode) a bunurilor pentru care există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau
distrugere
- dacă nu există sume îndestulătoare pentru plata legatelor, executorul va cere vinderea bunurilor mobile,
pentru a asigura astfel executarea dispozițiilor testamentare
- dacă s-a contestat în justiție validitatea testamentului sau a unor dispoziții testamentare, executorul are
obligația să intervină în proces pentru a susține validitatea lor.

LIMITELE DREPTULUI DE DISPOZIȚIE ASUPRA MOȘTENIRII

REZERVA SUCCESORALĂ – este acea parte din patrimoniul celui care lasă moștenirea, la care
moștenitorii au dreptul în virtutea legii, împotriva voinței defunctului manifestată prin donații sau dispoziții
testamentare (exheredări)

COTITATEA DISPONIBILĂ – acea parte a patrimoniului de care defunctul poate dispune liber,
neîngrădit, prin donații sau testament

CUANTUMUL REZERVEI SUCESORALE

1. Rezerva descendenților:
½ din moștenire pentru un copil
⅔ din moștenire pentru doi copii
¾ din moștenire pentru trei sau mai mulți copii

2. Rezerva părinților
½ din bunurile defunctului dacă lasă ambii părinți
¼ dacă lasă numai unul dintre părinți

11
 3. Rezerva soțului supraviețuitor
⅛ din moștenire dacă vine în concurs cu descendenții defunctului
1/6 din moștenire dacă vine în concurs cu ascendenții privilegiați și cu colateralii privilegiați
- ¼ din moștenire dacă vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii
privilegiați
- ⅜ din moștenire dacă vine în concurs cu ascendenții ordinari sau colateralii ordinari
½ din moștenire în lipsa rudelor din cele patru clase de moștenitori legali

PROTECTIA COPILULUI

DREPTURILE COPILULUI
 1. Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.
Orice copil este inregistrat imediat dupa nastere si are dreptul la un nume, la dobandirea unei cetatenii
si, daca este posibil, sa-si cunoasca parintii si sa fie crescut si educat de acestia. (leg. 272/2004)
Certificatul medical constatator se intocmeste in termen de 24 de ore de la nastere. Cand nasterea a
avut loc in afara unitatiilor sanitare, atunci medicul de familie din unit. administrativa respectiva este obligat
ca in termen de 24 ore sa constate nasterea copilului si sa elibereze certificatul constatatir al nasterii, chiar
daca mama nu este inscrisa pe lista cabinetului sau.
Pentru a stabili identitatea copilului parasit sau gasit, organele de politie vor face demersuri pentru
inregistrarea nasterii copilului.
Daca ama a parasit copilul in maternitate, unitatea nedicala este obligata sa sesizeze DGASPC-ul si
organele de politie, in termen de 24 ore de la constatarea disparitiei mamei.
In termen de cinci zile de la sesizare se intocmeste un proces verbal de constatare a parasirii copilului,
care se semneaza de reprezentantul DGASPC, reprezentantul politiei si al maternitatii.
In termen de 30 de zile de la intocmirea procesului verbal, politia este obligata sa intreprinda
verificarile specifice privind identitatea mamei si sa comunice rezultatul DGASPC-ului.
 2. Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte cu parintii, rudele si cu alte
persoane cu care a dezvoltat legaturi de atasament.
Relatiile personale pot fi realizate prin:
- intalniri ale copilului cu parintele sau cu alta persoana, care are dreptul la legaturi
personale cu copilul
- vizitarea copilului la domiciliul acestuia,
- gazduirea copilului pe o perioada determinata de catre paarintele cu care nu locuieste
in mod obisnuit,
- corespondenta sau orice alta forma de comunicare
- transmiterea de informatii referitoare la copil catre parintele sau catre alte persoane
care au dorit sa mentina relatii personale cu copilul.

 3. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii private si familiale.
Copilul in varsta de pana la 14 ani poate participa la dezbateri publice in cadrul unor programe audio-
vizuale numai cu consintamantul scris al acestuia si al parintiilor.

 4. Copii au dreptul la libertate de exprimare.

Parintii sau reprezentantii legii ai copilului au obligatia de a asigura informatii, explicatii si sfaturi in
functie de varsta copilului si gradul de intelegere al acestuia.
In orice procedura juridica sau administrativa este obligatorie ascultarea copilului care a implinit
varsta de 10 ani.

 5. Copilul are dreptul la libertate de gandire, coonstiinta si religie.

Parintii pot indruma copilul potrivit propriilor convingeri in alegerea unei religii, fara a-l putea obliga
sa adere la o anumita religie sau un cult religios.
Religia copilului care a implinti 14 ani nu poate fi schimbata fara consintamantul acestuia , iar cel
care a implinit 16 ani poate sa-si aleaga singur religia.

 6. Copilul are dreptul la libera asociere si intrunire pasnica.

12
 Copilul apartinand unei minoritati, etnii, are dreptul la viata culturala proprie, precum si dreptul de a
folosi limba proprie in comun cu alti membrii ai comunitatii din care face parte.

 7. Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale
fundamentale.

 8. Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.

Parintii sunt obligati sa:
- supravegheze copilul,
- sa-i respecte intimitatea si demnitatea,
- sa informeze copilul cu privire la cele fapte care l-ar putea afecta,
- sa respecte poinia copilului,
- sa ia toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului,
Pentru depistarea precoce a starilor de risc ce pot determina separarea copilului de familia sa, se vor
lua toate masurile necesare acordate in baza unui plan de servicii. Acest plan se intocmeste si se pune in
aplicare de catre serviciile publice de asistenta sociala, de nivel judetean (DGASPC) sau local (primarii).
Instanta judecatoreasca, lund in considerare interesul superior al copilului se poate pronunta cu privire la:
- persoana care exercita derpturile si obligatiile parintesti,
- modalitatiile in care se exercita drepturile si se indeplinesc obligatiile,
- decaderea totala sau partiala din drepturile parintesti.
Orice copil care este lipsit temporal sau definitiv de ocrotirea parintiilor poate beneficia de o masura
de protectie speciala (plasament, plasament in regim de urgenta, supraveghere specializata, adoptie).
Tutela se instituie de catre instanta judecatoreasca in a carei cincumscriptie a fost gasit copilul numai
in cazul in care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie
sau declarati judecatoreste morti sau disparuti.
Persoana fizica sau familia care urmeaza sa fie tutore este evaluata de catre DGASPC si se va tine
seama de opinia copilului, relatiile personale si apropierea domiciliului.

 9. Copilul are dreptul de a se bucura de sanatate (cea mai buna stare de sanatate).

 10. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa-i permita dezvoltarea fizica,
mentala, spirituala, morala si sociala.
Parintii sunt obligati sa-i asigure copilului locuinta, precum si conditiile necesare pentru crestere,
educare si pregatire profesionala.
Parintii au obligatia sa solicite autoritatiilor competente acordarea alocatiilor, indemnizatiilor sau altor
prestatii in bani sau natura, prevazute de lege.
Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala adaptata nevoilor sale. Aceasta ingrijire consta in
accesul la educatie, formare profesionala, servicii medicle, recuperare, pregatire in vederea ocuparii unui loc
de munca, precum si alte activitati care sa le permita dezvoltarea personala si integrarae sociala.

 11. Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa-i permita dezvoltare aptitudinilor si a
personalitatiilor sale.
Copii care au implinit varsta de 14 ani, pot cere incuvintarea .............. instantei judecatoresti pentru a
si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.

 12. Copilul are dreptul la odihna si vacanta.

PROTECTIA SPECIALA A COPILULUI LIPSIT

TEMPORAR SAU DEFINITIV DE OCROTIREA PARINTIILOR SAI

PROTECTIA SPECIALA A COĂILULUI – ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor

destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintiilor sai, sau a celui
care, in vederea protejarii intereselor sale nu poate fi lasat in grija acestora. La cererea tanarului, exprimata
dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de
zi,protectia speciala se acorda pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasii varstya de 26 ani.

13
 Masurile de protectie speciala pentru copilul care a implinit varsta de 14 ani se stabileste numai cu
consintamantul acestuia.

MASURI DE PROTECTE SPECIALA

plasamentul
plasamentul in regim de urgenta
supravegherea specializata

BENEFICIARII MASURILOR DE PROTECTIE SPECIALA

- copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti sau decazuti din drepturile parintesti
- copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintiilor din
motive ........................ acestora
- copilul abuzat sau neglijat
- copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal

1. PLASAMENTUL
Este o masura de protectie speciala cu careacter temporar ce poate fi dispusa la:
- o persoana sau ofamilie
- un asistent maternal
- un serviciu de tip rezidential
Persoana sau familia care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania sai sa
fie evaluata de catre DGASPC cu privire la calitatiile morae si conditiile materialae pe care trebuie sa le
indeplineasca, pentru a primi un copil in plasament.
Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa, sau
la un saistent maternal, plasamentul intr-un centru rezidential fiind interzis.
Plasamentul copilului sub 2 ani se poate dispune intr-un serviciu de tip rezidential, numai in situatia
in acre acesta prezinta handicap grav, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.

2. PLASAMENTUL IN REGIM DE URGENTA

Este o masura de protectie speciala cu careacter temporar care se stabileste pentru copilul abuzat,
neglijat sau in situatia copilului gasit abandonat in unitati sanitare.
Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul dreptirilor
parintesti, pana cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la renuntarea sau inlocuirea acestei masuri.
Pe perioada suspendarii drepturilor parintesti acreste sunt exercitate de catre familia personala,
asistentul maternal sau seful serviciului rezidential care a primit in plasament copilul.
Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre DGASPC, directia este obligata sa
sesizeze instanta judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data in care a dispus aceasta masura.

3. SUPRAVEGHEREA SPECIALA
Se dispune fata de copilul care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal. In cazul in care exista
acordul parintiilor sau al reprezentantului legal, masura supravegherii specializate se se dispune de catre
comisia pentru protectia copilului, iar in lipsa acestuia acestui acord de catre instanta judecatoreasca .
Pentru copilul care a savarsit o fapta penala si care nu raspunde penal se va tine seama de:
- conditiile care au favorizat savarsirea faptei
- gradul de pericol social al faptei
- mediul in care a fost crescut si in care a trait copilul
- riscul savarsirii unei noi fapte prevazuta de legea penala.
Masura supravegherii speciale consta in mentinerea copilului in familia sa sub conditiile respectarii
urmatoarelor obligatii:
- fregventarea cursurilor scolare
- utilizarea unor servicii de ingrijire de zi
- urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie
- interzicerea de a frecventa anumite locuri, sau a avea legaturi cu anumite persoane.
In cazul in care mentinerea in familie nu este posibila, sau atunci cand copilul nu isi indeplineste
obligatiile stabilite, comisia pentru protectia copilului, sau instanta judecatoreasca, stabileste plasamentul
acestuia in familia extinsa sau la un asistent maternal.

14
 ADOPTIA

LEGISLATIA IN MATERIE DE ADOPTIE

• Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei.
• Hotararea guvernamentala 1435/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr
273/2004.
• Legea 272/ 2004 privind protectia si promovarea grepturilor copilului.
• Legea 274/2004 privind infintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru adoptie.
• Hotararea guvernamentala 1439/2004 privind serviciile specializate, destinate copilului care a savarsit
o fapta penala si nu raspunde penal.

Prin noua legislatie sunt reglementate urmatoarele aspecte care nu erau reglementate in legislatia
anterioara:
1. Situatia prin care un copil devine adoptabil.
Pe baza planului individualizat de protectie, DGASPC efectueaza demersuri pentru reintegrarea
copilului in familie sau, dupa caz, pentru plasamentul copilului in familia extinsa, sau la un asistent maternal.
Planul individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia interna, daca demersurile pentru
reintegrarea copilului in familie au esuat.
In legislatia anterioara copilul putea deveni adoptabil prin consintamantul parintiilor, care era dat in
forma notariala, fara sa existe o consiliere a parintiilor cu privire la consecintele acestei decvizii.

1. Sunt reglementate expres situatiile si procedurile prin care un copil poate fi adoptat.
Astfel, deschiderea procedurii adoptiei nationale se face numai de catre instanta judecatoreasca, dupa
ce aceasta a exercitat un control rigulos asupra demersurilor efectuaue in vederea reintegrarii copilului in
familie.
In legislatia anterioara lista centralizata cu copii adoptabili din intreaga tara era trinisa tuturor
judetelor de catre fosta autoritate centrala in domeniu. Procedura incuraja gasirea unui copil pentru o familie
care dorea sa adopte si nu gasirea unei familii in functie de particularitatiile si nevoile unui copil.

3. Se prevede mentinerea dreptului de a consimiti la adoptia copilului parintelui decazut din

drepturile parintesti, sau a parintelui caruia i s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti.
Aceasta masura vine, pe de o parte, din caract....... provizoriu al masuri de decadere din drepturile
parintesti, iar pe de alta parte, din caracterul permanent si ireversibil al adoptiei.
In vederea legislatiei nu se punea accent pe drepturile si responsabilitatiile parintiilor fata de proprii
copii.

4. Obligativitatea consilierii parintiilor biologici sau a reprezentantului legal, inainte de a-si da

consintamantul pentru adoptie.
Instanta se asigura, astfel, ca parintii si-au dat consintamantul in mod liber si nu a fost obtinut prin
contraplata sau contraprestatie de orice fel.
In legislatia anterioara nu exista aceaste prevedere, iar copilul putea fi declarat abandonat din oficiu
daca familia nu se interesa de el pe o perioada mai mare de 6 luni.

ETAPELE PROCESULUI DE ADOPTIE

1. Atestarea persoanei s-au familiei adoptatoare
La prima intanire cu persoana s-au familia adoptatoare aceasta este informata cu privire la actele
necesare intocmirii dosaruluui de evaluare, familia/persoana este informata cu privire la procedura de adoptie
stabilindu-se, de comun acord, data evaluarii psihologice si calendarul celorlalte intalniri.
Evaluarea psihologica va avea loc in prima etapa la serviciul adoptiei din cadrul DGASPC-ului de pe
raza teritoriala unde are domiciliul familia/persoana adoptatoare si consta in aplicarea unor teste psihologice.
A doua etapa a evaluarii psihologice se desfasoara la domiciliul solicitantilor urmarindu-se
determinarea profilului individual, trasaturile de personalitate, interesele, capacitatea parentala, resursele
persoanei/familiei, rolul jucat inb comunitate, precum si atitudinea familiei fata de adoptie.Rezultatele
examenului psihologic sunt consemnate in fisa de evaluare psihologica care va sta la baza intocmirii
raportului de evaluare.

Evaluarea din punct de vedere social cuprinde:

15
 - informarea si consilierea persoanei cu privire la procedura adoptiei,
- determinarea capacitatiilor parentale si a resurselor familiei/persoanei adoptatoare,
- nivelul relational dintre rude, cunoscuti, apropiati cu familia adoptatoare,
- evolutia sociala a famililei,
- pregatirea familiei pentru asumarea rolului de parinte,
- informatii cu privire la petrecerea timpului liber, gestionarea bigetului, disponibilitatea de a
furniza informatii,
- informarea persoanei/familiei cu privire la rezultatele preliminare, precum si concluziile ce
urmeaza a fi formulate.
Dupa obtinerea si analiza tuturor informatiilor, responsabilul de caz si psihologul elaboreaza un raport
de evaluare al capacitatii de adaptatre al persoanei/familiei care va contine si propunerea privind acordarea
sau neacordare atestatului de persoana/famile apta sa adopte. Termenul in care se solutioneaza cerere si se
face evaluarea este de 60 de zile.

2. Incredintarea in vederea adoptiei

Noua legislatie se centreaza pe identificarea pentru copil a celei mai potrivite familii, tinandu-se cont
de toate informatiile cu privire la copil, familia adoptatoare si familia biologica.
In urma analizarii tuturor informatiilor va avea loc o potrivire teoretica, ce va fi urmata de potrivirea
practica. Potrivirea teoretica consta in selectare persoanei/familiei pentru copil in functie de nevoile, dorintele
si opiniile copilului. Iar potrivirea practica consta in stabilirea compatibilitatii dintre copil si familia
adoptatoare. Durata perioadei de potrivire este diferita de la caz la caz, in functie de nevoile copilului.
In aceasta etapa se colaboreaza si cu serviciul Asistenta maternala. Rezultatul primei intalniri
consemneaza intr-un raport comun de evaluare al responsabilului de caz de la serviciul Adoptii si al celui de
la serviciul Asistenta maternala, mentionandu-se daca se continua potrivirea practica, in caz contrar relundu-
se procedura de potrivire a copilului cu o alta persoana/familie.
Urmatoarele vizite sunt destinate dezvoltarii treptate a relatiei de atasament dintre copil si
persoana/familia care doreste sa-l adopte. Se intocmesc rapoarte bilunare referituare al compatibilitatea dintre
copil si familia/persoana adoptatoare precum si propuneri vizand mentinerea sau revocarea incredintarii in
vederea adoptiei. Copilul este incredintat familiei de catre instanta judecatoreasca pe o perioada de 90 de zile.

3. Incuvintarea adoptiei
La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei se intocmeste un faport final referitor la
evolutia relatiilor dintre copil si persoana/familia care doreste sa-l adoptre. Se va inainta in instanta
judecatoreasca dosarul familiei inpreuna cu dosarul de incuvintare a adoptiei.

ACTE NECESARE PENTRU OBTINEREA ATESTATULUI DE FAMILIE / PERSOANA

ADOPTATOARE
- cerera de adoptie a solicitantiilor,
- certifivatul de nastere al solicitantiilor in copie legalizata,
- certificatul de casatorie in copie legalizata,
- certificatul de deces in copie legalizata,
- sentinta de divort in copie legalizata,
- cazier judiciar,
- adeverinta de venituri,
- certificat medical,
- caracterizare de la ultimul loc de munca (minim doua pentru fiecare persoana),
- declaratie pe proprie raspundere, al fiecarui membru al cuplului conjugal, data in fata notarului
public, cu privire la faptul ca nu au fost decazuti din drepturile parintesti,
- declaratie privind motivatia de a adopta si asteptareile persoanei/familiei in legatura cu varsta,
sexul si situatia psiho-socio-medicala a copilului pe care doresc sa-l adopte,
- acte de identitate pentru fiecare membru al familiei in copie serox,
- titlu de proprietate s-au alt titlu care sa atest dreptul de folosinta al locuintei in copie legalizata.

EFECTELE ADOPTIEI
Copilul dobandeste prin adoptie numele celui care l-a adoptat, serviciul de stare civila competent va
intocmi un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii firesti, astfel
parintii adoptivi preiau drepturile si obligatiile parintiilor naturali.

16