Sunteți pe pagina 1din 34

Ministerul Sănătăţii al RM

Universitatea de Stat de Medicina şi Farmacie ”N.Testemiţanu”

Catedra de Microbiologie, Imunologie şi Virusologie

Factorii etiologici şi
sensibilitatea la antibiotice
a tulpinilor izolate în
infecţiile tractusului urinar
Efectuat : Ţugui Elena
Bobeica Maria
Grupa 1316

Coordonatori ştiinţifici : Vorojbit Valentina


Cotici Alexandru
Generalităţi
 Infecţiile tractusului urinar (ITU) reprezintă
leziuni grave (ireversibile) produse la nivelul
parenchimului renal sau în căile excretorii, de
către diverşi germeni patogeni specifici sau
nespecifici.

 ITU sunt frecvente şi creează probleme majore


prin cronicizarea lor.

 ITU apar la toate vârstele, fiind întâlnite mai des


la maturi decât la copii şi la femei decât la
bărbaţi.
Incidenţa ITU
25%
75%

100

80

Femei Bărbaţi 60
40
100
80 20
60 75 0
40 20-30 30-40 40-50 50-60 ani
20 11 14
0
3 luni 1 an 5-7 ani
Femei Bărbaţi

Morbiditatea

“ITU ocupă locul I din totalitatea infecţiilor umane.”Walkey


Etiologia
Etiologia ITU
ITU
ITU se clasifică în infecţii:
 Specifice
 Nespecifice

ITUN sunt cauzate mai frecvent de:


 Germeni G- :E. coli, P. mirabilis, P. aeruginosa,
P. rettgeri şi P. vulgaris, Enterobacter,
Klebsiella, Serratia sp., Providencia sp.
 Germeni G+ :S. aureus, Enterococcus (S.
faecalis), S. epidermidis, S. haemolyticus.
Căile de pătrundere a germenilor
1. Calea ascendentă (urogenă)-
ascensiunea germenilor e facilitată de
refluxul uretro-vezical, fiind mai frecventă
la femei decât la bărbaţi.
2. Calea hematogenă- germenii din
focarele de infecţii extraurinare
pătrunzând în circulaţia sangvină şi fiind
avantajaţi de factori predispozanţi locali şi
generali pot provoca o infecţie urogenitală,
mai ales la nivelul organelor
parenchimatoase (tuberculoza- IUS).
3. Calea limfatică- modalitate de propagare
a infecţiei dintr-un focar localizat în
organul vecin tractului urinar (ex. colită,
prostatită).
4. Calea iatrogenă- vehicularea germenilor
saprofiţi în aparatul urinar superior prin
metodele de diagnostic şi tratament
endoscopic.
Cauze predispozante
Locale: Generale:
 Reflux vezico-ureteral  Disfuncţii endocrine
 datorită edemului şi congestiei  diabet;
mucoasei la nivel de orif. ureteral;
 Stază urinară
 Disfuncţii neurovegetative;
 cauzată de compresiune, spasm sau  Maladii de sistem
obstacol;  constipaţie cronică,
 Deficienţa mecanismului  colită;
vezical de apărare
 Cronicizare.
 cauzat de congestia mucoase
vezicale în condiţii de stază;
 Leziuni la nivelul uroteliului
 tumori, calculi, intervenţii.
Diagnostic
Diagnosticul este dificil datorită tabloului
polisimptomatic, astfel pentru depistarea
obiectivă a IUN sunt obligatorii următoarele
etape:
1. Cunoaşterea sursei de infecţie;
infecţie
2. Confirmarea infecţiei urinare ce impune:
depistarea leucocituriei, prezenţa germenilor şi
tipul lor.
A. Rezultatul negativ (excluderea infecţiei):
lipsa leucocituriei şi a germenilor pe frotiu.
B. Rezultatul pozitiv: creşterea leucocituriei
şi/sau a germenilor (peste 5000 germeni/ml
uroinfecţia e certă).
Inciden
Incidenţa
ţa IUN
IUN 2006-2007
2006-2007
 Studiu efectuat pe un eşantion de 800 bolnavi per an
Spitalul “Sf. Treime” mun. Chişinău
100 100
Incidenţa 2006 Incidenţa 2007
80 74
80 70,5
60 60

40 40

20 11,5 20
4 3 1,5 1,5 1 8,5 5,5
2 3 2
0,5 1 4,5 1,5 2 1,5 1
0 0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Legendă:

1.Pielonefrită 3.Colică renală 5.Nefropatii 7.Glomeronefrită 9.Prostatită


2.Cistită 4.Adenom de pr. 6.Urolitiază 8.Retenţie urinară 10.Uretrită
IN ale aparatului urinar superior

 Pielonefrita – infecţie cu germeni


nespecifici ce afectează concomitent
bazinetul şi interstiţiul renal.

 Afecţiunea este uni- sau bilaterală şi în


raport cu evoluţia este acută sau cronică.
Cronicizarea duce la insuficienţă renală.
Pielonefrita acută
 Pielonefrita acută (PNA) apare la orice vârstă, având
următoarele cauze predispozante:
 boli a căilor excretorii cu sau fără obstacole;
 leziuni renale preexistente.

 Simptomatologia:
Simptomatologia debut brusc, febră, frisoane, dureri
lombare bilaterale, usturimi la micţiune, cefalee,
fatigabilitate, vomă.

 Diagnosticul:
a) Examen de laborator:
laborator analiza generală a urinei
(leucocituria↑); microbiologic (frotiu Gram, urocultura,
antibiograma); frotiu sanguin (VSH↑, leucocitoză); probele
funcţionale renale.
b) Investigaţii imagistice:
imagistice ecografia, UIV (urografie
intravenoasă).
 Etiologia: mi/o ce induc PNA sunt germeni
nespecifici, condiţionat patogeni.
Anul 2006 Anul 2007
100 100
Cazuri PNA Cazuri PNA
80 80
66,4
58,4
60 60

40 40
22,1
20 16,8 20
3,4 3,4 1,7 5,9 7,9
2,65 2,65
0 0
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5 6

Legendă:
1. E. coli 2. S. epidermidis 3. S. haemolyticus
4. P. mirabilis 5. Enterococcus 6. P. aeruginosa
Pielonefrita cronică
 Pielonefrita cronică (PNC):
(PNC) inflamaţie microbiană,
cronică a bazinetului şi interstiţiului renal, provocând în stări tardive
IRC. Permanentizarea ITU e pe fondul unei anomalii congenitale.

 Simptomatologia: astenie, anemie, cefalee, stare febrilă,


dureri în regiunea lombară, usturimi la micţiune, HTA (50-60%).

 Diagnosticul:
a) Examen de laborator:
laborator se suprapun celor din PNA şi cele specifice IRC
instalate (ureea sangvină şi creatinaza ); probe funcţionale renale
(tulburări de diluţie, concentraţie, valori patologice ale clearance-ului
tubular).
b) Investigaţii imagistice:
imagistice ecografia, UIV, RRV (evidenţiază calculii opaci).
 Etiologia: frotiul pe baza sedimentului urinar si
uroculturile indică un nr de germeni, în special G-.
Anul 2006 Anul 2007
100 100
90 Cazuri PNC 90 Cazuri PNC
80 80
70,7
70 70 64,28
60 60
50 50
40 40
28,57
30 30
20 15,3 20
10 7 7 10 2,8
0 0
1 2 3 4 1 2 3

Legendă:
1. E. coli 2. S. epidermidis 3. S. haemolyticus 4. P. aeruginosa
Cistita
 Cistita:
Cistita proces infecţios ca urmare a IN la nivelul vezicii
urinare ce se manifestă prin cistită acută (CA) şi cronică
(CC).

 Simptomatologia: polakiurie, piurie, durere acută în timpul


micţiunii, hematurie terminală, febră (în cazul pancicistitei= gangrena
vezicală).

 Diagnosticul:
a. Examen de laborator:
laborator analiza generală a urinei (leucociturie ),
urocultura, antibiograma.
b. Investigaţii imagistice:
imagistice ecografia (litiază vezicală, adenom de
prostată), examenul radiologic (obligator), UIV.

!!! Manevrele instrumentale de investigaţie sunt interzise în CA.


CA
 Etiologia: există multiple forme, cele mai frecvente
sunt cele bacteriene (G+, G-); parazitare (trichomoniazice).

Anul 2006 Anul 2007


100
Cazuri cistită 100 Cazuri cistită
80 80 66,7
60 60
41
33
40 26 40
22,3
20 20 9
0 0
1 2 3 1 2 3
Legendă:
1. S. epidermidis 2. S. haemolyticus 3. E. coli
Uretritele
 Uretrita: IUN survenită la nivelul uretrei în rezultatul
unor infecţii ascendente (sau cu punct de plecare
prostatic, descendent). Se deosebeşte forma acută şi cea
cronică.

 Simptomatologia: scurgeri uretrale purulente


abundente, tulburări micţionale (polakiurie),
ulceraţii, meat uretral edemaţiat.

 Diagnosticul:
a. laborator frotiu nativ, urocultura, antibiograma.
Examen de laborator:
b. imagistice examen radiologic (p/u depistarea
Investigaţii imagistice:
anomaliilor şi str. cu sediul uretral), uretrocistoscopie.

!!! Manevrele instrumentale de investigaţie sunt interzise!!!


 Etiologia: provocate
provo de germenii G+ şi G-, iar cele cu
transmitere pe cale sexuală sunt determinate de
Chlamydia şi Mycoplasma.
Anul 2006 Anul 2007
100 Cazuri 100
90
Cazuri
uretrite 90 uretrite
80 74,8 80
70
68,4
70
60 60
50 50
40 40
30 30 20
20 11 14,2 20 11,6
10 10
0 0
1 2 3 1 2 3

Legendă:
1. E. coli 2. S. haemolyticus 3. S. epidermidis
E. coli
 Familia: Enterobacteriaceae
 Genul: Escherichia
 Morfologie: G-, posedă fimbrii,
microcapsulă slab conturată.
 Caractere de cultură: anaerob
facultativ; condiţii optime 30-
37°C; pH 7,2-7,5; agar peptonat
(colonii uşor bombate,
semitranslucide, nuanţă gri),
bulion peptonat ( opalescenţă
omogenă cu sediment).
 Caractere enzimatice:
fermentează glucidele până la
formare de acid şi gaz, reduce
nitraţii, formează indol şi nu
produce H2S.
 Antibiograma:
Antibiograma
Anul 2006 Anul 2007
Penicilină (92%), Penicilină (98%),
ampicilină (94%), cefalozină (78%),
R cefataxină (79%), ampicilină (75%),
levomicină (72%), oleandomicină (75%),
cefalozină (66%), oxaciclină (68%),
cefalexină (65%), lincomicină (67%),
tetraciclină (65%), eritromicină (67%),
lincomicină (64%). tetraciclină (62%),
cefalexină (56%),
vancomicină (55%).
Cefuroximă (97%), Ceftriaxonă (97%),
ofloxaciclină (95%), levomicină (93%),
carbenicilină (92%), ofloxaciclină (90%),
ceftriaxonă (89%), gentamicină (85%),
gentamicină (89%), doxicilină (83%),
S ciprofloxacină (89%), cefalotină (81%),
canamicină (86%), ciprofloxacină (80%),
cefalotină (82%), cefuroximă (79%),
vancomicină (80%), canamicină (75%),
doxicilină (72%), carbenicilină (74%),
cloramfenicol (63%), cloramfenicol (71%),
oxaciclină (56%). cefaloclor (67%),
cefataxină (57%).
S. epidermidis S.
haemolyticus
Familia: Staphylococcaceae
 Genul: Staphylococcus
 Morfologie: G+, sferici, dispuşi sub
formă de aglomerări neregulate,
lipsiţi de cili, asporulaţi, pot forma
capsulă.
 Caractere de cultură: anaerob
facultativ; condiţii optime 37°C; pH
7,2-7,4; agar peptonat (colonii
bombate cu margini regulate), bulion
peptonat (opacifiere difuză cu
sediment).
 Caractere enzimatice: reduce
nitraţii, catalază- şi coagulazo-
negativ.
 Antibiograma (S. epidermidis):

Anul 2006 Anul 2007


Cefuroximă (97%), Oxacilină (85%),
oleandomicină (90%), ampicilină (78%),
R ampicilină (87%), penicilină (72%),
penicilină (83%), cefuroximă (66%),
levomicină (60%), cefataxină (51%),
cloramfenicol (57%), doxicilină (46%).
ciprofloxacină (56%),
ofloxaciclină (54%).
Ceftriaxonă (92%), Cefaloclor (98%),
oxaciclină (83%), levomicină (98%),
eritromicină (85%), carbenicilină (97%),
canamicină (82%), cloramfenicol (96%),
lincomicină (71%), ciprofloxacină (92%),
cefataxină (66%), gentamicină (89%),
tetraciclină (63%), vancomicină (85%),
S doxicilină (63%), cefalotină (81%),
cefalotină (60%), eritromicină (78%),
gentamicină (60%), tetraciclină (73%),
cefalexină (56%), canamicină (70%),
cefalozină (58%). cefalexină (63%),
cefalozină (63%),
lincomicină (58%).
 Antibiograma (S. haemolyticus):

Anul 2006 Anul 2007

Levomicină (98%), Penicilină (98%),


ampicilină (98%), cefalexină (82%),
vancomicină (98%), cefalozină (80%),
cloramfenicol (96%), ampicilină (70%),
R oxacilină (75%), vancomicină (67%),
penicilină (71%), cefataxină (60%),
cefuroximă (66%), oleandomicină (58%).
ciprofloxacină (62%).
Eritromicină (97%), Cefalotină (98%),
cefalotină (97%), cloramfenicol (90%),
tetraciclină (96%), doxicilină (86%),
doxicilină (83%), lincomicină (86%),
cefataxină (75%), gentamicină (85 %),
gentamicină (75%), carbenicilină (75%),
cefalozină (71%), oxacilină (71%),
S carbenicilină (66%), eritromicină (60%),
ofloxaciclină (66%), ceftriaxonă (70%),
canamicină (60%), ciprofloxacină (69%),
lincomicină (57%). canamicină (67%),
tetraciclină (80%),
ofloxaciclină (62%).
P. aeruginosa
 Familia: Pseudomonadaceae
 Genul: Pseudomonas
 Morfologie: G-, polimorf, mobil
(monotrich), solitar sau în lanţuri (în frotiu),
asporulat.
 Caractere de cultură: aerob strict; condiţii
optime 38°C; geloză peptonată (colonii
rotunde, plate, mucilagenoase), bulion
peptonat (palescenţă cu sediment).
 Caractere enzimatice: fermentează cu
formare de acid maltoza, galactoza,
arabioza; nu fermentează indolul;
lichefiază gelatina şi serul coagulant;
elaborează hemolizina, test la catalază
pozitiv.
!!! Produce pigmentul piocianină (în mediu
neutru sau bazic are culoare albastră şi
roşie în mediul acid)!!!
 Antibiograma:
Anul 2006 Anul 2007
Cefaloclor (99%), Carbenicilină (99%),
cefuroximă (99%), vancomicină (98%),
oxacilină (99%), cefaloclor (98%),
ampicilină (98%), cloramfenicol (97%),
doxicilină (97%), ceftriaxonă (67%),
cloramfenicol (97%), gentamicină (67%),
penicilină (87%), doxicilină (67%).
R carbenicilină (83%),
lincomicină (80%),
cefataxină (75%),
cefalexină (71%),
cefalozină (67%),
levomicitină (67%),
ceftriaxonă (64%),
gentamicină (64%),
canamicină (61%).
Ofloxaciclină (72%), Tetraciclină (99%),
ciprofloxacină (69%). lincomicină (98%),
cloramfenicol (98%),
canamicină (67%),
cefataxină (75%),
S ofloxaciclină (67%),
ciprofloxacină (66%).
P. mirabilis
 Familia: Enterobactereaceae
 Genul: Proteus
 Morfologie: G-, bacil, dispus în
perechi sau lanţuri, sporulat,
acapsulat, mobil (peritrich).
 Caractere de cultură: anaerob
facultativ; condiţii optime 25-37°C;
agar peptonat (colonii varianta H-
satelite; O-dimensiuni mari,
regulate), bulion peptonat
(turbiditate omogenă cu sediment).
 Caractere enzimatice:
fermentarea glucozei, zaharozei,
hilozei; lichefierea gelatinei;
fomarea de H2S şi urează, test la
catalază pazitiv.
 Antibiograma:
Anul 2006 Anul 2007
R Levomicină (99%), Penicilină (99%),
penicilină (98%), canamicină (99%),
cefataxină (98%), cefalozină (99%),
ampicilină (80%), ampicilină (98%),
cefalexină (75%), cefalexină (97%).
cefalozină (75%).
S Carbenicilină (99%), Gentamicină (99%),
tetraciclină (99%), tetraciclină (99%),
ofloxaciclină (99%), ciprofloxacină (99%),
doxicilină (99%), cefalotină (98%) ,
ceftriaxonă (99%), ofloxaciclină (98%),
canamicină (98%), ceftriaxonă (98%),
cefalotină (98%), cefuroximă (98%),
cloramfenicol (98%), carbenicilină (97%),
gentamicină (97%), doxicilină (97%),
ciprofloxacină (97%) . cloramfenicol (67%).
Enterococcus
 Familia: Enterococcaceae
 Genul: Enterococcus
 Morfologie: G+, coci dispuşi sub
formă de perechi (diploccoci) sau
lanţ, mobili (cili), asporulaţi, imobili,
pot forma capsulă.
 Caractere de cultură: aerobi sau
anaerob facultativ; condiţii optime 10-
45°C; pH 9,6; bulion glucozat-6%
NaCl (opalescenţă cu sediment),
medii suplimentare cu 5% sânge de
berbec.
 Caractere enzimatice: catalazo- şi
oxidazo-negativi; fermentarea
manitolul, sorbitolul; hidroliza
argininei.
 Antibiograma:
Anul 2006 Anul 2007
Ampicilină (99%), Ampicilină (99%),
R eritromocină (99%), cefalotină (99%),
oxaciclină (98%), cefalexină (99%),
lincomicină (97%), penicilină (98%),
vancomicină (95%). vancomicină (98%),
cefalozină (97%),
cloramfenicol (75%),
cefatoxină (67%),
tetraciclină (60%).
Cefatoxină (99%), Ciprofloxacină (99%),
S ciprofloxacină (99%), cefuroximă (99%),
cefalecxină (98%), gentamicină oxaciclină (98%),
(97%), ofloxaciclină (96%), ofloxaciclină (97%),
canamicină (95%), ceftriaxonă (80%),
doxicilină (94%), lincomicină (80%),
cefuroximă (94%), eritromocină (67%), oleandomicină
tetraciclină (66%), (67%), doxicilină (60%).
cefalotină (66%).
Concluzii
1. Studiul efectuat a permis evidenţierea celor mai frecvente ITUN mono-
cauzale (date bazate pe cercetările efectuate în cadrul secţiei de urologie
a Spitalului “Sf. Treime” din Chişinău): pielonefrită (74%-2006 şi 70,5%-
2007), cistită (2%- 2006 şi 4,5%-2007).
2. Agentul cauzal cel mai frecvent întâlnit ce determină apariţia ITUN este E.
coli ce prezintă o rezistenţă specifică pentru fiecare an.
3. Germenii G+ şi cei G- sunt rezistenţi la peniciline cu spectru larg
exceptând P. mirabilis.
4. Cefalosporinele din generaţia I sunt eficiente în cazul infecţiilor cu E. coli,
S. epidermidis, S. haemolyticus; cele din generaţia a II-a pentru
Enterococcus, P. mirabilis, E. coli; la cele din generaţia a III-a toate sunt
sensibile, cu exceptia P. aeruginosa.
5. Aminoglicozidele sunt ineficiente pentru P. aeruginosa.
6. Glicopeptidele sunt bactericide pentru E. coli, iar ceilalţi agenţi prezintă
rezistenţă.
7. Chinolonele au activitate faţă de agenţii G+ şi G-, cu excepţia S.
epidermidis şi S. haemolyticus (2006).
8. Din grupa macrolidelor:
macrolidelor la cloramfenicol sunt sensibile E. coli şi P.
mirabilis; la eritromicină - S. epidermidis şi S. haemolyticus; la lincomicină
sunt rezistenţi E. coli şi Enterococcus (2006).
9. Tetraciclinele prezintă eficacitate pentru E. coli, P. mirabilis, S.
haemolyticus, S. epidermidis şi Enterococcus (2006).
Mulţumim pentru atenţie!!!