Sunteți pe pagina 1din 10

Hăşmăşan Gavril

AVEM ACELAŞI

DUMNEZEU ?
Studiu pentru Scolile Duminicale
Dedic această carte tuturor iubitorilor de adevăr

Lechinţa BN Romania – noiembrie 2010


În această carte doresc să discut doar despre creştini, deoarece idea aceasta se răspândeşte
tot mai mult în poporul lui Dumnezeu, şi eu o consider o erezie, o învăţătură periculoasă prin
toate aspectele ei, ea poate fi o otravă mortală în biserici dacă nu se doreşte stoparea răspândirii
acesteia.

După această teorie diavolească avem următorul scenariu: în lumea aceasta există un
singur conducător suprem la care i se închină fiecare popor în parte. El se numeşte: Dumnezeu,
Allah, Brahma, etc. dacă este un singur stăpân, este normal să fie şi o singură biserică (cu un
mic specific binenţeles) pe tot pământul. Nu contează cum se numeşte acest Zeu, important este
să te închini lui ( o fi valabil şi pentru Satana?, eu sunt sigur că da, atâta timp cât n-ai voie să
cercetezi cui te închini). Şi totuşi acest lucru se va întâmpla pe vremea Anticristului. Nu aceasta
este problema, ci adevărata problemă este să demonstrăm lumii întregi, îngerilor din cer şi lui
Dumnezeu, că nu creştinii au realizat această capodoperă de nebunie, ci acela ce este cu
adevărat duşmanul oamenilor şi al credinţei adevărate: Satan.

Deci aşa să fie oare, cum spun toţi creştinii când stai de vorbă cu ei.
Deoarece fiecare susţine sus şi tare că toţi avem acelaşi Dumnezeu, şi ne închinăm
la acelaşi Tată Ceresc, nu este nici o diferenţă între credinţa noastră şi a altora, prin
urmare alergarea noastră este zadarnică şi chiar drăcească deoarece ne-am lepădat
de cruce şi de fecioara Maria.

Unii spun: dacă voi sunteţi ai lui Dumnezeu, atunci noi ai cui suntem?
Foarte bună întrebare, dar interesant, face parte din categoria întrebărilor la care nu
se doreşte nici un răspuns, deoarece fiecare în inima lui crede că are răspunsul cel
adevărat. Răspunsul îl avem din gura lui Isus Cristos: Io.8.44 Voi aveţi de tată pe
diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi
nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.Ori de câte ori spune o minciună,
vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Oricine, orice rang ar
avea, din orice biserică ar face parte, se încadrează în această categorie, dacă nu
respectă Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu cred că devierile de la Cuvântul Sfânt, au fost făcute de duşmanul nostru care a dorit
cu tot înadinsul să sucească minţile creştinilor de la închinarea adevărată, şi care culmea
culmilor, a reuşit să o facă, orbind omul cu Scriptura în mână. Păi dacă Satana a reuşit să
minţească ceata îngerilor din cer, din preajma lui Dumnezeu, care i-au văzut faţa şi îi cunosc
puterea, nu ne va minţi pe noi? Dar să nu luăm aceasta ca pe o scuză.

Marcu 12:24  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi
nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

Să analizăm dar faptele şi să vedem dacă într-adevăr avem acelaşi Dumnezeu cum susţin
unii cu atâta convingere, fără să analizeze faptele reale.
1.- Dumnezeul meu este unul singur

Unor popare le place să aibă mai mulţi dumnezei, probabil că se consideră cu atât mai
puternici, cu cât au mai mulţi dumnezei în palmeres sau calendar, dar pe noi Dumnezeu ne-a
învăţat că este doar unul singur, chiar dacă este prezent în trei persoane distincte: Tatăl,
Cuvântul şi Duhul Sfânt, conform Scripturii.

1Io 5.7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei
una sunt.)
Deut 6.4 Asculta, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Is 42.8 Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; si slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea
Mea, idolilor.

El este Dumnezeul Cel Preaânalt care a întocmit cerurile şi pământul la început, El ţine
toată lucrarea Sa prin putere şi pricepere, şi tot El va judeca lumea la sfârşitul ei. El este un
Dumnezeu drept, sfânt, atotputernic şi slăvit. Toată creaţia Lui îi laudă numele şi i se închină,
toată creaţia Lui tremură înaintea măreţiei lui. Dacă mai adăugăm niste sfinţi la închinare,
atunci cu siguranţă nu mai avem acelaşi dumnezeu, deoarece Dumnezeul meu doreşte să fie
singurul Dumnezeu, iar închinarea să i se acorde doar Lui, şi la nimeni altul.

Dar dacă schimbi Dumnezeul cel adevărat, cu unul fals, poţi obţine rezultate neaşteptate,
astfel:

În numele cărui dumnezeu s-a făcut anatemizarea primelor biserici creştine ce s-au
despărţit în anul 1054, astfel după această mare nebunie nimeni nu mai are dreptul să intre în
împărăţia lui Dumnezeu, deoarece sunt blestemaţi.(Catolicii i-au anatemizat pe Otodocşi şi
Ortodocşii pe Catolici, iar alte biserici creştine nu mai erau). Prin urmare Isus nu mai are pentru
cine să gătescă un loc, deoarece după acest an toţi ar trebui să fim sub blestem. Este adevărat că
“Somnul raţiunii naşte monştrii”, indiferent unde acesta îşi face prezenţa. Un Dumnezeu iubitor
nu face aşa ceva.

În numele cărui dumnezeu se propagă ura înverşunată între biserici creştine, între creştini,
mergând până la afurisire şi anatemizare din partea celor care spun că deţin lumina. De unde
vine această învăţătură preţioasă pe care o deţin, are cineva curajul dintre aceşti sfinţi cu coarne
să spună adevărul pe faţă?. Ce-i mână pe ei la luptă (cum spunea Eminescu)?, BANUL, nu
mântuirea sufletelor, acesta este motorul care mişcă tot angrenajul. Dar banul nu este altceva
decât ochiul diavolului, de aici rezultă că diavolul este stăpânul care comandă. Există binenţeles
excepţii, dar aceştia nu vor fi deranjaţi de spusele mele, deoarece nu le practică şi nici nu le au
în agenda de lucru.

2.- Dumnezeu meu are un singur mijlocitor între oamneni şi El, acesta fiind numai şi
numai Isus Hristos, nimeni altul. Celălalt dumnezeu acceptă şi alte personae cum ar fi: Charles
Taze Russel, Joseph Smith, Ellen White, şi pe sfinţi, dar mai ales pe fecioara Maria. Cine a
venit cu aceste idei de a crea şi alţi mijlocitori deoarece nu era nevoie?, cine a ridicat aceste
învăţături mai presus de învăţăturile date de Isus? Sigur Dumnezeu sau Duhul Sfânt nu a făcut
aceasta, Isus când a plecat ne-a spus că ne va trimite un alt mângâietor (nicidecum mijlocitor)
şi acesta nu va fi altul decât Duhul Sfânt, nicidecum alte persoane.

1 Timotei 2:5  Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi
oameni: Omul Isus Hristos,

Încă uşa harului este deschisă pentru toţi oamenii, şi Isus ne aşteaptă cu braţele deschise,
dar noi alergăm în braţele altora sub ochii blânzi şi în lacrimi ai lui Hristos care vede nebunia
noastră, dar cine să-l asculte?

O întrebare interesantă, valabilă şi pentru zilele noastre este: cine este pentru noi Isus
Hristos?, foarte bună întrebarea pentru că aici se delimitează credinţa ta, Isus este singurul
mijlocitor sau este nevoie de mai mulţi mijlocitori. Dacă pentru tine Isus este Fiul lui
Dumnezeu, este Dumnezeu conform Scripturii, atunci nu mai am nevoie de altul, dar dacă este
doar un om, atunci în disperarea mea încerc în toate direcţiile, da de una o voi nimeri bună.
Aceasta din urmă nu este credinţă ci joc de loto, unde voi pierde la nesfârşit.

3.- Dumnezeul meu spune că închinarea mea se poate face doar într-o singură
direcţie: spre El personal prin Isus Hristos. Celălalt dumnezeu nu are nici o problemă dacă te
închini şi la sfinţi, cruce, icoane sau moaşte.

Deuteronom 5:6  „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din
casa robiei.7  Să n-ai alţi dumnezei în afară de Mine.8  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo
înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în ape sub pământ.9  Să nu
te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu
gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al
celor ce Mă urăsc;10  şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc
poruncile Mele.
Matei 28:18  Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în
cer şi pe pământ.
Romani 14:11  Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va
pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”
Filipeni 2:10  pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe
pământ şi de sub pământ,11  şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl,
că Isus Hristos este Domnul.

Nu am găsit nicăieri că Dumnezeu ar fi schimbat poruncile, şi totuşi lumea merge la moarte


sigură, nesocotind primele două. Oamenii nu ne cred pe noi, pocăiţii, iar călăuzele oarbe, nu pot
duce oamenii alt-undeva decât la groapă. Luca 6:39  Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate
un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Faptele lor dovedesc
împotriva lor.

4.- Dumnezeul meu din dragoste pentru oameni, a acceptat ca Fiul Său să moară
pentru păcatele mele pe cruce, dar după trei zile l-a înviat, l-a înălţat la ceruri şi stă la
dreapta Sa. Celălalt dumnezeu, după ce şi-a sacrificat fiul, îl lasă să stea pe cruce, cu toate că
nu înţeleg de ce? Probabil el nu promite învierea şi viaţa veşnică, parcă vrând să spună: mă
urmaţi pe răspunderea voastră, vedeţi eu ce-am păţit şi tot acolo stau de mii de ani, nu m-a dat
încă nimeni jos. Interesant lucru, evreii l-au dat jos de pe cruce, romanii la fel, unele biserici nu
vor nici în ruptul capului. DE CE?

Marcu 15:46  Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a
înfăşurat în pânza de in, şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la
uşa mormântului.
Ioan 19:38  După aceea Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica
Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a
venit deci, şi a luat trupul lui Isus.
Fapte 7:55  Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui
Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;56  şi a zis: „Iată, văd
cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

5.- Dumnezeul meu mi-a spus să-mi aduc aminte de jertfa Lui în inima şi sufletul
meu în fiecare zi, să-mi fie ca nişte fruntarii între ochi, şi la împărtăşirea cu trupul şi sângele
Domnului oridecâte-ori o voi face. Celălalt dumnezeu mă ameninţă cu răstignirea pe cruce la
toate răspântiile, ca să-mi aduc aminte de suferinţele lui. Dumnezeul meu este în cer, El face tot
ce vrea, e drept că a suferit dar acum ne aşteaptă pe toţi la El cu braţele deschise. Al meu nu mai
este pe cruce, nu mai moare în fiecare an.

Deuteronom 6:6  Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.7  Să le
întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în
călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.8  Să le legi ca un semn de aducere aminte la
mâni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.
1 Corinteni 11:26  Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul
acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.27  De aceea, oricine mănâncă pâinea
aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele
Domnului.28  Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea
aceasta şi să bea din paharul acesta.29  Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda
lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

Eu sunt sigur că dezlegările date privind tainele bisericii, nu au adus oamenii la biserică,
ci i-au îndepărtat. Înainte când preoţii ţineau disciplina duhovnicească în biserică, oamenii erau
cu frică de Dumnezeu, astăzi nu. Sfeşnicul din loc a fost luat,( Apoc 2.5 Adu-ţi, dar, aminte de
unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi
lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăiesti.) totuşi cine doreşte să-l găsească pe Isus, încă o
poate face. Is.55.6 Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este
aproape.

6.- Dumnezeul meu a rânduit anumite sărbători în Vechiul Testament (Deuteronom


16) şi una în Noul Testament, ( 1 Corinteni 11), dar toate erau spre glorificarea Lui, prin
aducerea aminte de semnele şi minunile ce le-a făcut în mijlocul poporului Său. Altor dumnezei
le plac sărbătorile oricum şi oricând.

Somnul raţiunii a făcut mici modificări, schimbând prima dată datele aproximative cu
altele păgâne, şi apoi schimbând sărbătoritul.

Astfel data de 25 decembrie este o dată păgână de închinare atribuită altor zei precum
Mitra din Persia; Attis din Phrygia; Krişna din India şi Dionisos din Grecia. (unii spun că ar fi
peste 40 de zei născuţi sau sărbătoriţi în această zi).

Apoi au schimbat sărbătoritul (probabil era normal dacă tot nu era ziua lui), şi astfel de
Paşte în loc să sărbătorim moartea şi învierea Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos,
sărbătorim IEPURAŞUL, şi OUĂLE ROŞII, cu o râvnă demnă de o cauză mai bună. Iar în data
de 25 Decembrie în loc să sărbătorim Naşterea miraculoasă şi slăvită a Mântuitorului nostrum,
sărbătorim pe Moş Nicolaie, Moş Crăciun şi Crăciuniţa şi alţi draci. Frumos i se stă unui popor
creştin de 2000 de ani să se lepede de Dumnezeu, de Isus Hristos şi chiar de Duhul Sfânt, pentru
a-şi satisface plăcerile drăceşti.

Probabil Dumnezeu nu a avut nimic împotriva cu datele ce s-au stabilită pentru


sărbătoare, cu toate că ambiţiile personale au ieşit puternic în evidenţă obligând pe Isus să
moară şi să învie pentru fiecare personal (catolici si ortodocşi), dar nici măcar scopul
sărbătorii nu a fost păstrat curat şi neântinat, ceea ce cred că Dumnezeu şi-a rostit sentinţa în
dreptul lor:

Amos.5.21 Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr adunările de


sărbătoare!
Prov.21.27 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu
gânduri nelegiuite. –
Tit.1.16 Ei se lauda că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă:
nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.
Prov.29.27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără
prihană este o scârbă înaintea celor răi.

Am făcut odată o comparaţie pe un blog de pe internet cu mare afluenţă de


oameni, între aceste sărbători şi o familie obişnuită astfel: soţul cumpără un cadou
foarte frumos de sărbători, invită soţia lui dar şi amanta. Când se întoarce acasă,
de faţă cu soţia dă cadoul amantel sale. (aşa se întâmplă în realitate, ei fac
sărbătoarea dar nu în numele lui Isus cum este corect ci lui Crăciun sau iepuraşului)
Şi am cerut să mi se spună ce părare are fiecare, am avut ocazia să-mi pun mulţi pe
cap, dar interesant, nu pentru faptele lor, ci pentru comparaţia mea. Puţini au fost de acord.

7.- Biserica trebuie să fie o CASĂ DE RUGĂCIUNE şi niciodată O PEŞTERĂ DE


TÂLHARI.

În Scriptură Dumnezeu prin Isus Hristos, ne prezintă doar două tipuri de biserici şi
anume: Casa de rugăciune şi Peştera de tîlhari. O biserică este cu adevărat biserică atâta timp
cât temelia ei este RUGĂCIUNEA. Când aceasta nu mai face parte din activitatea ei de bază,
începe alunecarea spre cealaltă variant, indiferent cum se autointitulează. Este orice altceva
numai biserică nu.

Când Duhul Sfânt nu mai este la conducerea unei biserici, atunci timpul trebuie umplut
cu programe şi ritualuri din cele mai diverse şi atrăgătoare pentru a atrage şi a menţine poporul
în mijlocul acesteia. Se mai practică ameninţările şi defăimările personale sau publice pentru
menţinerea oilor.

8.- Tradiţia trebuie să fie Vadul credinţei şi nicidecum DIGUL

Nici o biserică din lume, nu cred că are lipsă de ceea ce numim noi tradiţia, adică scrierile
sfinţilor ce au trăit înaintea noastră, şi nu au fost cuprinse în Scripturi. Dar a ridica aceasta la
rangul de sfinţenie mai mare decât a Scripturii consider că este o lipsă de înţelepciune, sau mai
clar spus, o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, care nu ar fi dat poruncile chiar aşa de corect, iar
oamenii prin înţelepciunea lor le-au făcut clare şi drepte. Lutul este mai deştept decât Olarul.

9.- Creştinii trebuie să fie OILE şi niciodată CAPRELE

Sunt exemple în Scripturi, în care în prezenţa lui Dumnezeu, omul trebuia să se desculţe,
din pricina sfinţeniei locului unde se afla. Astăzi câţi oameni mai consideră valabile aceste
cuvinte ale Domnului? nimeni nu cere să te descalţi când intri într-o biserică (cu toate că alte
religii o practică şi în ziua de azi), dar se cere să trăieşti sfinţenia dintr-o biserică, să-l vezi pe
preot sfânt în slujirea lui pe care o face şi pentru misiunea pe care o are de a conduce poporul
către împărăţia lui Dumnezeu, că doar tu de bună voie ai acceptat să faci parte din această
biserică. Nu este admis ca fiecare să fie cu treaba lui, preotul cu a lui şi enoriaşii cu a lor.

Creştinul care nu este în stare să-şi înalţe sufletul către Dumnezeu nici măcar în biserică,
are grave probleme sufleteşti şi trebuie să se mărturisească pentru a putea primi iertarea, altfel
va aluneca în partea opusă spre capre, unde poate să-şi piardă mântuirea sufletului său.

La biserică se vine pentru a te întâlni cu Dumnezeu şi de a primi putere, înţelepciune şi


mângăiere, nu pentru a te întâlni cu prieteni, cunoscuţi, bârfe sau afaceri. Aici se vine pentru a
da povara ce te apasă pe suflet lui Isus, şi de a te întoarce acasă liber, uşurat de povară şi fericit.
Altfel sigur nu ai găsit pe cine căutai acasă, îţi place să mergi de pomană?.

10.- Iertarea o dă numai Dumnezeu prin Isus Hristos.

Auzeam nişte rugăciuni ale oamenilor care se rugau sfinţilor pentru iertare şi am rămas
uimit, dar mi-am adus aminte că această practică în unele biserici este foarte răspândită. Eu
consider că a da iertare în numele Domnului cuiva este o mare greşeală, omul trebuie să simtă
eliberarea de păcat după rugăciunea de iertare, şi nu să i se spună: dute că eşti iertat.

Iertarea este atributul lui Dumnezeu şi nu al oamenilor, pentru că împotriva Lui se


păcătuieşte, şi înaintea Lui se va da socoteală de orice faptă, vorbă, gând, etc, ce nu este după
voia lui Dumnezeu. Pe El îl doare păcatul meu şi nu pe preot, acesta te poate învăţa cum să obţii
iertarea şi nicidecum să ţi-o ofere în dar sau contra cost.

Unii pot spune că sfinţii vor judeca lumea, deci pot merge şi la ei pentru iertare, este scris
şi este adevărat că sfinţii vor judeca lumea, dar nu aşa cum se fac unele judecăţi pe acest
pământ, părtinitoare. Pe scaunul de judecător va sta Isus Hristos şi Dumnezeu, cărţile de
aducere aminte a faptelor mele vor fi înaintea Lui şi El va rosti sentinţa finală în dreptul meu,
nu juraţii care vor fi acolo. Ei doar vor auzi şi vor încuviinţa hotărârea dreaptă şi nepărtinitoare
a lui Dumnezeu.

Pentru iertare nu putem să mergem la oricine şi oricum să o cerem, este o direcţie clar
determinată de Dumnezeu în Scripturi : prin Isus Hristos către Dumnezeu. Isus este uşa oilor,
dacă El deschide poţi intra, dacă nu atunci stai afară unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

11.- Creştinul trebuie să fie sfânt.

Levitic 19:2  „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le: Fiţi sfinţi, căci Eu
Sunt Sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru.

Un creştin care caută să se sfinţească se fereşte de toate relele pe care le-ar putea face, nu
se afundă în ele până peste cap. Are frică de Dumnezeu şi de tot ce ar putea să i se întâmple din
neascultare, pune la inimă cuvintele lui Dumnezeu şi se abate de la rău. Dar tratarea cu
uşurătate a celor ce au căzut în păcat din motive diferite a făcut ca păcatul să stăpânească în
vieţile oamenilor. Exemplu clar din Scripturi avem când vedem că Dumnezeu pedepsea cu
moartea păcatele comise în poporul Său, şi totuşi poporul păcătuia, dar dacă nu se pedepseşte?
Acesta va înflori în popor iar acesta va muri.

Discutam cu cineva despre pocăiţi, despre care vorbea cu dispreţ spunând că nu sunt
sfinţi. Eu i-am explicat că pocăiţii sunt sfinţi, aceştia nu au culoare politică, religie sau altceva
de acest gen. Ei caută pe Dumnezeu şi se sfinţesc. Ei nu sunt sfinţi pentru că îi consider eu aşa
ci pentru că Dumnezeu însuşi îi consideră aşa. Pocăit nu este acela care se declară, ci acela care
trăieşte pocăinţa.

De fapt creştinii se batjocoresc (poreclesc, ciufulesc), unii pe alţii cam aşa: ortodocşii
spun despre toţi membrii bisericilor neoprotestante că sunt pocăiţi şi nu sunt, iar neoprotestanţii
spun despre ei că sunt ortodocşi şi nu sunt.

Este drept acum că luarea de măsuri drastice şi serioase într-o biserică din ziua de azi, ar
însemna practic închiderea ei. Pentru că cei foarte puţini care ar rămânea, nu ar fi în stare să
întreţină clădirea sau sala. Dar nu este cazul.

Ar mai fi multe de spus, dar las pe fiecare să mai adauge la ce am scris eu aici, fie de
bine, fie de rău. Oricum omul scoate din inima lui ce spune şi ce face, poţi doar să priveşti acea
persoană şi să vezi ce hram poartă după vorbă, haine, fapte, trăire, mărturii. Dar să nu uităm
esenţialul: Dumnezeu ne-a creat şi ne-a dat viaţă pe acest pământ, împotriva lui păcătuim şi tot
înaintea lui ne vom prezenta ca să dăm socoteală pentru toată viaţa noastră, deci nu-i de glumit
cu viaţa ce am primit-o în dar.