Pe Calea Victoriei la numerele 49-53 se gaseste fostul centru al puterii din Regatul

Romaniei, Palatul Regal. Este mult mai cunoscut sub denumirea deMuzeul National
de Arta al Romaniei (MNAR). Palatul are o istorie foarte interesanta. A pornit de la un
nucleu si s-a dezvoltat, a suferit distrugeri, pentru ca apoi sa renasca din propria cenusa.

In primele decenii ale secolului al XIX-lea, vechea casa Golescu de pe Podul Mogosoaiei

(Calea Victoriei) este transformata in palat domnesc. Aici a locuit si domnitorul
Alexandru Ioan Cuza pana in 1866. Casa Golescu se afla cam unde se gaseste astazi
aripa Kretzulescu (de sud) a Palatului.

Odata cu venirea Principelui Carol de Hohenzollern (viitorul Rege), casa Golescu este

extinsa si modernizata, beneficiind de prima instalatie electrica de iluminat. Regele i-a
angajat apoi pe celebrii arhitecti Paul Gottereau (Palatul Cotroceni, Palatul CEC) si Karl
Liman (Castelul Peles) pentru a extinde si mai mult Palatul. Astfel, la nivelul anului
1906, constructia avea o dispunere spatiala similara cu cea de astazi, in forma de „U”. Pe
fatada laturii centrale este adaugata stema Vechiului Regat.

Regele Carol I moare in 1914 si lasa colectia sa de tablouri Coroanei Romaniei. Ii

succeda la tron nepotul sau, Regele Ferdinand I. In anul 1926, etajul superior al laturii
centrale a Palatului este distrus de un incendiu, ramanand intreaga doar monumentala
scara de marmura. Regina Maria, sotia Regelui Ferdinand, coordoneaza lucrarile de
refacere si restaurare.

Cum Karel Liman era foarte batrân, regina Maria a gasit in arhitectul Nicolae Nenciulescu
un partener de dialog, care s-a dovedit un executant docil al ordinelor suveranei, fapt ce
a dus la o buna colaborare pe parcursul celor patru ani (1928-1932) in care s-au conturat
planurile intregii cladiri. "Regina - isi amintea Constantin Argetoianu - a pretins o fatada
in stil Adams si a procurat lui Nenciulescu o serie de stampe din combinatia carora a iesit
constructia actuala. 

Astfel, Nicolae Nenciulescu a realizat proiectele corpului central al palatului, ale celor
doua aripi (Kretzulescu si Splendid, dinspre Ateneu), ale Corpului de Garda, toate aceste
proiecte fiind prezentate la 20 iulie 1928, intr-un salon al Palatului Cotroceni, reginei
Maria, printesei Elena, membrilor Regentei si guvernului spre dezbatere si aprobare.

La 10 august 1928, s-a organizat o licitatie pentru efectuarea lucrarilor, fiind invitate sa
participe nu mai putin de paisprezece antreprize, dintre care a câstigat firma italianului C.
Petrazzoli, dar licitatia a fost anulata.

 A doua licitatie, organizata la 29 august 1928, a fost câstigata de firma inginerului Emil
Prager, cel mai mare specialist in beton armat al momentului, care a preluat lucrarile de
fundatii, zidarie si beton armat. In aceasta etapa firma lui Emil Prager a executat lucrarile
la rosu (subzidiri, beton armat, zidarii) ale Corpului Central si ale Corpului de Garda.
Concomitent s-au elaborat si planurile pentru imbracarea fatadelor cu placaje de piatra,
in care s-au intercalat, cu o structura speciala, elementele decorative: bandouri, cornise,
pilastri, coloane balustrate. Firma Prager a realizat si acoperisul din tabla al aripii centrale
a palatului.

Marea schimbare urma sa se produca in vremea Regelui Carol al II-lea. In anii ’30 are
loc remodelarea Palatului Regal. La 15 martie 1932, regele Carol al II-lea l-a insarcinat
pe arhitectul Arthur H. Lorentz, vechi prieten din timpul exilului parizian al suveranului,
sa coordoneze lucrarile palatului regal si sa le termine in cel mai scurt timp. 

Acesta este extins, corpul central este refacut, iar vechea casa Golescu este demolata
pentru a se construi aripa Kretzulescu.  Noul Palat, construit in stilul specific interbelic,
cu fatada sustinuta de coloane si mult simplificata, are si spatii pentru expunerea
colectiei de tablouri ale Coroanei. Construcţia este în formă de U, cu o curte interioară.
Faţada are două intrări: intrarea din stânga era folosită de rege şi oaspeţii săi iar cea din
dreapta era destinată demnitarilor. Acum s-au facut toate amenajarile si decoratiile
interioare ale palatului regal, cu participarea a 41 de firme si a 25 de pictori, sculptori si
decoratori, rezultatul constituindu-se cu adevarat intr-o opera de arta, asa cum dorise
regele Carol al II-lea. Cu decoratia interioara generala si realizarea mobilierului palatului
a fost insarcinata Maison "Maple et Co." din Paris. Lucrarile de feronerie (ferestre
metalice, portaluri, usi, rampe de scari, marchize) au fost executate de firmele Haug et
Co., Schwartz, Fichet, Hautmont din Paris, Repal din Leipzig, Brandt & Stahlfenster, Peter
Feld etc. S-au facut si lucrari in bronz cizelat de catre atelierele V.V. Rascanu, F. Rocca si
Armando Ricordini. Mai scumpa a fost lacatuseria artistica, incredintata firmei Fontaine
din Paris. Sculptorul italian Gemme Santalena a executat lucrarile de marmura (galbena
si neagra din Belgia si de la Ruschita) din Sala de Argintarie, Capela si Garderoba.
Faianta si gresia din Curtea de onoare au fost montate de atelierul Salzberger & Gronen,
in timp ce firmele Ottone & Marchetti si Barta & Stözbach s-au ocupat cu vopsitoria in
ulei si zugravelile decorative.

Tâmplaria (galerii, dulapuri, birouri, scaune din brad, molift si stejar) si parchetul (din
stejar, nuc si pluta) au fost executate si montate de atelierele Laurentiu Lengyel,
Alexandru Steiade, Lomas, Iautze, Lobel & Lindemann, P. Krause, G. Georgescu si
Societatea "Industria Lemnului". Candelabrele din bronz aurit si lustrele au fost furnizate
de Maison "Bagues" din Paris, geamurile de cristal pentru intreg palatul fiind oferite de
societatile O.V.O.C. si N.I.C.O. S-au executat si lucrari de tapiterie (pentru fotolii,
canapele si banchete, fiind imbracate in piele de caprioara si casetele de argintarie) de
catre atelierele G. Ionescu si Iosef Tupy & Thum. Un artist din Brasov, Einschenk, a
reconditionat orga reginei Elisabeta, care a fost mutata in sala de orchestra amenajata de
P. Krause.
Lucrarile de instalatii electrice au fost incredintate firmelor Siemens-Schukert, Electro-
National, G. Sanatescu si Societatea de Gaz si Electricitate, aparatele fiind furnizate de
societatea Dura S.A. Societatea de Telefoane a montat instalatia telefonica in palat, in
timp ce firma Scherer a instalat doua aparate cinematografice si un ecran de proiectie
intr-o sala special amenajata, regele Carol al II-lea fiind un mare cinefil, dupa cum se
observa si din Jurnalul sau. Palatul a fost dotat si cu ascensoare, furnizate si montate de
firmele Stigler si Porn. Bucataria a fost utilata cu instalatii moderne, asigurate de R.
Gaiser, frigoriferele electrice purtând marca Brown & Boveri.
Palatul se remarca insa prin lucrarile de decoratie interioara, pictura si sculptura,
realizate de artisti renumiti: Jean Dupas, Arthur Verona, Henri Catargi, Iosif Iser, Nicolae
Tonitza, Theodor Pallady, Rudolf Schweitzer-Cumpana, Francisc Sirato, Dumitru Ghiata,
Gheorghe Petrascu, Dumitru Stoica, Cecilia Cutescu-Storck, Cornel Medrea, Ion Jalea,
Constantin Baraschi, Dimitrie Stiubey, Marius Bunescu, Stefan Popescu si altii.

Construit in forma de U, palatul regal se desfasoara in jurul unei Curti de Onoare, având
doua intrari principale, ambele dispuse pe aripa centrala si care conduc in doua mari
holuri, precedate fiecare de catre un vestibul. Holul din stânga, de forma octogonala, a
fost conceput in stil neobizantin si conduce spre Scara invitatilor, construita din marmura
galbena de Sienna, care merge pâna la etajul al III-lea deservind apartamentele regale.
Holul din dreapta, oficial, este de forma patrata si deserveste scara de onoare, numita
Scara Voievozilor - care conduce la Sala Tronului - si Sala de mâncare, incadrata intre
cele doua holuri de la parte. Peretii din hol erau decorati in epoca cu câteva tablouri:
Cetatea Alba si Castelul Foisor, picturi in ulei de Francisc sirato, Portretul regelui Carol I
de A. Schwartz si Coasta de Argint de Nicolae Tonitza.
Sala de mâncare, conceputa in stil englezesc Adams, avea plafonul impartit in
douazecisicinci de cupolete, tratate in chip de chesoane, care servesc si ca reflectoare
pentru luminarea salii. Pardoselile au fost realizate din marmura franceza si belgiana,
semineurile din marmura de Ruschita iar usile din bronz turnat si din acajou masiv.
Mobilierul, azi disparut, era din lemn de nuc, iar scaunele imbracate partial cu piele
albastra. Sala era decorata cu tablouri de Rudolf Schweitzer-Cumpana (Roadele
pamântului si Vânatul) si Iosif Iser (Pierrot si Colombina, peisaje de padure si de deal)
comunica cu un elegant bar-fumoar ai carui pereti erau lambrisati cu lemn african
"peroba". Barul avea un semineu, deasupra caruia erau expuse doua tablouri ale lui D.
Stiubey (reprezentând o lupta navala in timpul vechilor moldoveni si o lupta navala
moderna).
Scara Voievozilor, care incepe din holul oficial, a fost construita din marmura de Carrara
a scarii de onoare a vechiului palat si are o cupola decorata cu o pictura alegorica de
Arthur Verona, reprezentând "Unirea tuturor românilor". Pe friza sunt expuse medalioane
sculptate in basorelief de Cornel Medrea, reprezentându-i pe voievozii si regii României.
Teatrul particular al regelui Carol al II-lea - situat la etajul I al aripii din dreapta palatului,
cu o capacitate de 120 de locuri - are peretii si usile placate cu lemn de lamâi. Vestibulul
teatrului avea peretii decorati cu o friza realizata de pictorul Enea reprezentând artele:
Literatura, Muzica, Arta Dramatica si Coregrafia, Pictura si Sculptura, Arhitectura.
Coridorul ce lega vestibulul de teatru avea peretii decorati cu picturi murale ale lui
Dimitrie Stiubey reprezentând Arta Dramatica si Arta Populara. Plafonul Teatrului a fost
lucrat in stuc si cuprinde o mare pictura pe oglinda si pe sticla, opera a pictorului francez
Max Ingrand. Loja regala avea fotolii din lemn de acajou iar pe peretii capitonati cu rips
de matase erau expuse doua tablouri ale lui Gheorghe Petrascu si doua ale lui Stefan
Popescu.
Incaperea cea mai reprezentativa a palatului era Sala Tronului, care ocupa intreg etajul I
al aripii centrale. In stânga Salii Tronului era salonul particular al regelui, Salonul Verde,
al carui plafon era impodobit cu o pictura a lui D. Stoica, reprezentând "Restauratia" de la
8 iunie 1930. In Sala Tronului usile sunt incadrate de patru coloane monolitice din
marmura de Ruschita, inalte de 5 m. Deasupra usilor laterale, in dreapta si stânga,
troneaza portretele regilor Carol I si Ferdinand I, realizate de pictorul Aurel Bordenache.
In Sala Tronului pictorul Marius Bunescu a reprezentat cele trei fluvii de hotar ale tarii:
Nistrul, Tisa si Dunarea. Tronul regal - un baldachin compus dintr-o cupola ridicata pe
patru coloane aurite, cu capiteluri de vulturi - este asezat intr-o absida semicirculara,
ridicata cu doua trepte deasupra salii. Plafonul Salii Tronului este impododobit cu o fresca
reprezentând "Artele", opera a Ceciliei Cutescu-Storck. O alta sala cu decoratie pictata
este Sala Argintariilor, care avea peretii imbracati cu acajou mat ceruit si cu oglinzi, iar
pe plafon pictura "Zodiacul", realizata de artistul francez Jean Dupas.

In anii 1938-1940 se incepe construirea aripii Stirbei Voda a Palatului, care va fi si

bombardata in aprilie 1944.

In primul an al Republicii (1948), salile de receptie ale Palatului Regal trec in

administrarea Consiliului de Ministri (ulterior Consiliul de Stat). Restul salilor trec in
folosinta Ministerului Artei si Informatiilor, cu scopul de a deschide aici un muzeu.
Edificiul este redenumit, succesiv, Palatul Republicii si Palatul Consiliului de Stat.

Galeria nationala este deschisa in anul 1950, iar in anii urmatori, sunt inaugurate si
celelalte colectii. Astfel, oamenii muncii aveau acces la cultura, in „fieful monarhiei”.
Palatul a devenit mai apoi o "anticamera" pentru Sala Palatului, unde isi tinea
congresele Partidul Comunist Roman.

A fost avariat grav in timpul evenimentelor din decembrie 1989, multe exponate

fiind distruse in urma incendiilor. Fatada a fost si ea ciuruita de gloante, iar geamurile
sparte, deoarece se credea ca se ascund teroristi in Palat.

Lucrarile de restaurare au inceput de-abia la finalul anilor ’90, iar din 2000 au fost
redeschise pe rand galeriile. Astazi, Palatul Regal este un muzeu exceptional, insa
cladirea nu poate fi vizitata integral.

Muzeul Naţional de Artă are trei galerii de artă şi o istorie regală. 

Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Veche Românească, Galeria de Artă
Românească Modernă însumează opere expuse într-o manieră atractivă şi modernă, orice
vizită fiind un mod agreabil şi instructiv de a petrece timpul.