Arhimede

Arhimede
portret imaginar din Evul Mediu

Savantul grec Arhimede (în greacă Αρχιμήδης Arhimedes; n. aprox. 287 î.Hr. în
Siracusa, atunci colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai de seamă
învăţaţi ai lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii ştiinţifice:
matematică, fizică, astronomie, inginerie şi filozofie. Carl Friedrich Gauss considera că
Arhimede şi Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de ştiinţă din întreaga istorie a
civilizaţiei umane.

Operă
Din operele lui au fost păstrate un număr relativ mare de lucrări. Printre acestea se află şi
Despre sferă şi cilindruîn care Arhimede demonstrează că raportul dintre aria unei sfere
şi cea a cilindrului circumscris este egală cu raportul dintre volumele celor două corpuri
(şi anume exact 2/3), rezultat de care Arhimede se pare că era foarte mândru. A pus la
punct o metodă de a calcula numărul π (raportul dintre circumferinţa şi diametrul unui
cerc) cu o precizie oricât de bună, bazată pe calculul perimetrelor unor perechi de
poligoane regulate, unul înscris în cerc şi altul circumscris, cu număr crescător de laturi.
Pentru cazul când numărul laturilor este 96, Arhimede a calculat o aproximaţie a
numărului π între 223/71 (aproximativ 3,1408) şi 22/7 (aproximativ 3,1429).

Studiul proprietăţii spiralelor şi descrierea invenţiei sale, şurubul fără sfârşit (sau şurubul
lui Arhimede), cu o largă aplicabilitate practică, se regăsesc în lucrarea Despre şuruburi.
A descoperit principiul fundamental al hidrostaticii prin care a pus bazele acestei
importante discipline, în lucrarea în două volume Periton ochumenon (Despre corpurile
plutitoare). În legătură cu această descoperire este citată celebra exclamaţie „Heureka!”
(„Am găsit!”, în greaca modernă εύρηκα, evrika). În principiu legea lui Arhimede este
următoarea: „Un corp scufundat într-un lichid sau gaz este împins ascendent pe verticală
cu o forţă egală cu greutatea volumului de lichid sau gaz dislocat”. Atunci când forţa
determinată de presiunea lichidului este mai mare decât greutatea corpului acestea
pluteşte, iar atunci când cele 2 forţe sunt egale obiectul ramâne în echilibru.

Tetragonismos paraboles (Cvadratura parabolei) este lucrarea considerată a prefigura

calculul integral. Cu Prammites sau Arenarius (calculatorul de nisip) încearcă să găsească
un procedeu de exprimare a numerelor mari (calculul firelor de nisip care ar încăpea în
Universul cunoscut atunci, 1051).

Prin alte cercetări a determinat centrul de greutate al corpurilor, a stabilit legile pârghiilor
şi a inventat scripetele compus — matematicianul Pappos citeaza celebrul său aforism
„Daţi-mi un punct de sprijin şi voi urni Pământul din loc” (δος μοι που στω και κινω την
γην, dos moi pu sto kai kino ten gen). Manuscrise greceşti, latine şi arabe ale lui
Arhimede, scrise între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea în Europa, au dat un nou impuls
cercetărilor ştiinţifice ale epocii sale.