Sunteți pe pagina 1din 4

Biserica Mănăstirii Suceviţa

Hramul ,,Învierea Domnului”


Aşezare:
În parte de nord—vest a Bucovinei,pe valea râului
Suceviţa.Se poate ajunge folosind DN 17 A,pornind din Rădăuţi
spre sud-vest 11kilometri,până la Marginea, iar până la Suceviţa 5
kilometri.
Potrivit tradiţiei, mănăstirea Suceviţa, aşezată pe valea
râului cu acelaşi nume într-o zonă deluroasa a Sucevei, continuă
tradiţia unei biserici din lemn şi a unui schit probabil mai vechi,
ambele din secolul XV.
Istoricul mănăstirii este înţesat de legende, una dintre ele
aminteşte că pentru aşi răscumpăra păcatele săvârşite, o femeie
a adus cu carul tras de bivoli timp de treizeci de ani piatra
necesară construirii zidului de incintă a mănăstirii şi a bisericii.
Realitatea istorică este alta.Mănăstirea Suceviţa este
atestată documentar la 1856, ca rezultat al iniţiativei
Mitropolitului Moldovei, Gheorghe Movilă. Acesta era rudă cu fraţii
Ieremia şi Simion Movilă, deoarece monumentul este datoria lor
comună.Ieremia şi Simion Movilă se trăgeau din marea familie a
boierilor Movileşti, unii dintre ei mari cărturari cu studii la
Kracovia şi Lvov în Polonia, unii au ajuns chiar domni ai
Moldovei(Ieremia M.) şi ai Ţării Româneşti(Simion M.).
Arhitectura :
Spre sfârşitul secolului XVI, ca şi în secolul precedent s-au
construit mănăstiri fortificate cu ziduri mari de incintă cu turnuri
de apărare la colţuri. Zidurile se terminau în partea sus cu aşa
numitele creneluri(deschizături în marginea zimţată a zidului prin
care se treceau armele când cetatea era atacată de duşmani).În
interiorul zidurilor se găseau chiliile călugărilor şi diferite alte
încăperi pentru depozitare şi ateliere necesare traiului în
comun.Încăperile aveau adesea tavanul boltit cu uşi care se
deschideau pe un balcon, de asemenea ctitoriile domneşti aveau
şi câte un mic palat cu parter şi etaj(Vatra Moldoviţei şi Suceviţa
lângă Rădăuţi).La loc de cinste se afla şi locuinţa stareţului. O
asemenea locunţă avea eciuri mari unde se păstrau proviziile
mănăstirii.Suceviţa a fost construită în stil arhitectural
moldovenesc a vechiilor biserici de lemn, îmbinate cu elemente
de artă bizantină şi gotică. Edificiul de mari proporţii a păstrat
planul trilobat cu priborul închis. Mai târziu, bisericii i s-au
adăugat două mici priboare deschise(stâlpi legaţi prin arcuri în
acolada, trasate pe latura de sud şi de nord). Se menţin asidele cu
giridă, chenare în stil gotic(arc frânt din piatră), iar la turla şi la
baza ei stelată se găsesc ocniţele.
Zidurile care formează incinta au formă de patrulater 100 de
metrii, 104 metrii de ziduri înalte de 6 metrii şi groase de 3 metrii,
prevăzute cu contraforturi, metereze , drum de strajă(podeţ de
lemn pe care circulau oştenii şi apărătorii), la coţuri este dotată
cu patru turnuri la care se mai adaugă unul deasupra paraclisullui
peste gangur. Poarta de intrare pe care se află stema Moldovei,
capul de bour, se mai află încăperi ale vechii case domneşti şi
beciuri.
La biserica construită în formă de sala între naos şi pronaos
s-a adăugat o încăpere nouă numită grovniţă, destinată
mormintelor ctitorilor. Tavanul este semicilindric, deasupra
grovneţei se găsea o altă încăpere numită tainiţă sau başca,
potrivit lui Ion Neculce, aici a fost ascunsă o avere fabuloasă.
În 1595, tronul Moldovei este ocupat Eremia Movilă. Acesta
a adăugat bisericii două priboraşe amplasate la sud şi nord, iar la
intrare zidurile şi turnurile de incintă conferă acestei mănăstiri o
înfăţişare de cetate medievală.
Este o casă domnească a cărei ruine se mai văd şi astăzi pe
latura de nord precum şi chilii pentru călugări.Tot acum se
pictează biserica, în interior şi exterior. În camera mormintelor îşi
dorm somnul de veci fraţii voeivozi Ieremia şi Simion Movilă.
Mormintele lor sunt acoperite cu lespezi funerare de marmură de
Ruschita (marmură roşie din Transilvania).
În tradiţia inaugurată de Ştefan cel Mare,sunt valoroase
obiecte de artă medievală românească.
În anul 1801 iconostasul bisericii Suceviţa este sculptată
tisă(zadă) în stil baroc-rocococ. Sculptura ornamentală din piatră,
marmură sau lemn este aplicată la uşi, ferstre şi la pietre de
mormânt. Înlemn s-au sculptat motive decorative pe scaune
arhiereşti, pe strane(scaune pentru credincioşi), pe
tetrahoade(mobilier pe care se puneau cărţile în naos în timpul
serviciului religios).
Motivele aplicate la asemenea sculpturi sunt geometrice şi
florale foarte stilizate, mărunte, adesea colorate în diferite
nuanţe. Pictura interioară este repartizată pe întreaga suprafaţă a
pereţilor şi tavanului conform schemelor tradiţionale îmbogăţite
însă prin subiecte mai puţin obişnuite în Moldova dar familiară
pentru Muntenia. Exemplu: în altar Corpul Mărturiei,
naos(încăperea centrală) cuprindea un mozaic miniatural cu
intâmplări din Viaţa lui Iisus, şi trei imagini ale genezei, în prim
plan fiind natura şi peisajul. Zugravii au folosit ambianţa persano-
mediteraneană : maci, garofiţe, viţa de vie.De asemenea tabloul
Votiv este bogatîn peisaje, ca unicat în pictura românească este
iconografia Ocniţei, unde este pictată viaţa lui Moise
miniaturizată, alături de care apar purcei şi căţei şi chiar evrei cu
căciuli ţuguiate, si elemente laice locale.
Bolta naosului este pictată cu Maica Domnului iar în nimbul
din jurul capului apar flori, fiind încorporată unui peisaj
montan.Pronaosul este decorat cu sute de scene din
viaţasfântului Gheorghe, calendarul bisericesc redând în imagini
fapta cea mai importantă a sfântuluidin ziua respectivă sau o
scenă cu semnificaţia religioasă a zilei, apoi sinoadele, iar viaţa
sfântului Nicolae se desfăşoară în ambianţă marină.Pritvorul
întâmpină ca de obicei cu Judecata De Apoi, dar şi cu o relatare
istorică locală:intâmpinarea Sfântului Ioan Cel Nou, la curtea lui
Alexandru cel Bun. Ultima biserică din Bucovina zugrăvită pe
faţade în 1596 a fost Suceviţa cu cel mai mare număr de imagini
religioase din ţară. Potrivit unui istoric de artă francez, Paul
Henry, ea este ,,un testament al artei vechi moldoveneşti”.
Într-un mod originalşi pitoresc se împletesc tradiţia şi
inovaţia într-o desfăşurare multicoloră dominată de verdele cu
,,intesitatea smaraldului şi vigoarea ierbii proaspete după ploaie”.
Potrivit documentelor vechi, cei care au pictat biserica, au
fost doi fraţi moldoveni, Sofronie şi Ioan.Aceştia se vor dovedi
buni cunoscători ai rânduielilor iconografice, dar şi al arhitecturii
italiene. Pe peretele din sud se alfă Imnul Acatist, iar între
ferestrelegotice se află Poprovul-influenţă ruseacă.
Personaje şi scene din arborele Ieseu în legătură cu obârşa
lui Hristos, iar cele 7 registre oe orizontală ale rugăciunilor tuturor
sfinţilor(şinul de pe apside) impune părin putere de sugestie şi
colorit.Impresionantă prin măreţia ei este scene de pe peretele
nordic al bisericii, intitulată ,,Scara lui Ioan Climax”-aceasta
ilustreazăun text religios, pictorii au reprezentat astfel într-o parte
bucuriile ,,Celor Drepţi” care după o concepţie religioasă urcă uţor
,,Scare spre cer”.În cealaltă parte sunt ilustrate torturile
păcătoşilor în iad. Această parte a lucrării despărţite de o scară
este redată cu multă măiestrie , impresiionante sunt îndeosebi
mişcările corpurilor păcătoşilor traşi de diavol pe fundul iadului,
reprezentat prin gura deschisă a unui balaur.
,,Scara lui Ioan Climax” de la biserica mănăstirii Suceviţa
reprezintă cea mai amplă şi mai indrăzneaţă scenă pictată din
arta monumentală feudală românească alături de ,,Judecata de
Apoi” de la mănăstirea Voromeţi.
Cu pricepere sunt realizate şi tablourile votive, figura lui
Ieremia Movilă este reprezentată foarte solemn iar cea a soţiei
sale Ecaterina exprimă vioiciunce şi hotărâre.