Sunteți pe pagina 1din 8

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

pentru electricieni

01.- Instrucţiunile proprii au caracter juridic, de obligativitate numai în cadrul acestei


societăţi. Ele cuprind sub formă de prevederi, măsurile de securitate şi sănătate în muncă prin a
căror respectare se urmăreşte eliminarea comportamentului accidentogen al executantului,
detaliind şi adaptând din acest punct de vedere reglementările legale de securitate şi sănătate în
muncă la condiţiile concrete date. Ele se revizuiesc periodic, în concordanţă cu modificările de
natură legislativă, tehnică etc., survenite la nivel naţional sau microeconomic. În particular se
elaborează instrucţiuni proprii de securitate a muncii, pentru un proces de producţie, un
subproces, loc de muncă, operaţie etc.
''Angajatorul are obligaţia să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei
legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în
muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea lor''. (Legea 319/2006, art. 13 lit. e).
02.- Personalul angajat să lucreze în exploatare, întreţinere, reparaţii şi construcţii montaj
a instalaţiilor electrice de joasă tensiune, trebuie să posede calificarea necesară funcţiei
respective, autorizaţie din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă în conformitate cu
prevederile Regulamentului intern de autorizare, să fie sănătoşi din punct de vedere fizic şi
psihic.
03.- Tinerii sub 18 ani şi persoanele care au peste 55 ani nu vor fi introduşi în formaţii şi
nu vor primi sarcini în executarea unor lucrări cu risc electric.
04.- (1) Orice electrician care constată o stare de pericol care poate conduce la
accidentări umane sau avarii tehnice este obligat să ia măsurile de eliminare a acestora.
(2) Orice lucrare sau manevră care prezintă un pericol de accidentare nu trebuie întreprinsă,
chiar dacă neexecutarea ei ar putea conduce la deranjamente şi/sau pagube materiale.
(3) Orice dispoziţie dată contrar prevederii prezentelor norme specifice de protecţie a muncii se
refuză şi se aduce la cunoştinţa şefului ierarhic superior al celui care a emis-o.

1
(4) Şeful de lucrare şi executanţii sunt răspunzători pentru respectarea prevederilor din norme în
cadrul lucrării la care participă.
05.- Personalul care execută manevre şi/sau lucrări în instalaţiile electrice sub tensiune
trebuie să fie dotat şi să utilizeze echipamentul electroizolant de protecţie. La joasă tensiune
trebuie utilizat cel puţin un mijloc de protecţie electroizolant.
06.- (1) Personalul care beneficiază de echipament şi dispozitive individuale de protecţie
trebuie să fie instruit asupra caracteristicilor şi a modului de utilizare a acestora, să le prezinte la
verificările periodice prevăzute şi să solicite înlocuirea sau completarea lor, când nu mai asigură
funcţia de protecţie.
(2) Pentru echipamentele şi dispozitivele de protecţie, nenominalizate pe persoane,
prezentarea la verificare şi înlocuire sau completarea, în situaţiile care o impun, revine
conducătorului locului de muncă.
07.- (1) Fiecare electrician sau/şi deservent al instalaţiilor şi a echipamentelor electrice
trebuie să verifice vizual înainte şi în timpul lucrului: integritatea carcasei, a izolaţiei
conductoarelor exterioare şi existenţa îngrădirilor de protecţie sau menţinerea distanţelor de
inaccesibilitate în limita zonei sale de manipulare.
(2) De asemenea, electricianul sau/şi deserventul trebuie să verifice vizual legătura de protecţie
la pământ a instalaţiei, echipamentului sau utilajului cu care sau la care lucrează. Este interzis a
se lucra dacă bornele de legare la pământ sunt rupte, defecte sau dacă circuitul de protecţie este
întrerupt.
08.- Măsurile tehnice pentru realizarea unei lucrări în instalaţiile electrice de utilizare
sunt:
a) separarea electrică a instalaţiei, respectiv:
- întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie, după
caz, la care urmează a se lucra;
- blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor de comutaţie prin
care s-a făcut separarea vizibilă şi montarea indicatoarelor de securitate cu caracter de interzicere
pe aceste dispozitive;
b) identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra;
c) verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a instalaţiei sau a părţii de instalaţie
la pământ şi în scurtcircuit;
d) delimitarea materială a zonei de lucru;

2
e) asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.
09.- (1) După scoaterea instalaţiei de sub tensiune sau, atunci când tehnic aceasta nu este
posibil, după separarea electrică, trebuie realizată zona de lucru.
(2) Zona de lucru se face prin realizarea succesivă a următoarelor măsuri tehnice
dintre cele consemnate la art. 296:
− identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţie la care urmează a se lucra;
− verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a părţii de instalaţiei la pământ şi în
scurtcircuit;
− delimitarea materială a zonei de lucru;
− asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.
10.- Electricienii care execută operaţiile tehnice de scoatere de sub tensiune a instalaţiilor
de joasă tensiune (separare electrică, verificarea lipsei tensiunii, legare la pământ şi în
scurtcircuit), trebuie să utilizeze, după caz:
1. cască de protecţie cu vizieră;
2. mănuşi electroizolante;
3. mâner cu manşon de protecţie a braţului, pentru manevrarea siguranţelor de joasă
tensiune tip MPR (mare putere de rupere);
4. încălţăminte electroizolantă, covor electroizolant sau platformă electroizolantă;
5. prăjină electroizolantă.
11.- Blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor prin care s-a
realizat separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţiei în care urmează a se lucra trebuie
să se realizeze prin:
a) blocarea directă, după caz, prin următorul procedeu:
- blocarea dispozitivelor de acţionare manuală a separatoarelor sau heblurilor, prin
lacăte sau mijloace special destinate acestui scop;
b) blocarea indirectă, după caz, prin următorul procedeu:
- scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptorului de pe
circuitul de alimentare a motorului dispozitivului de acţionare a separatorului, respectiv, a
întreruptorului;
12.- Pe dispozitivele de acţionare-blocare ale separatoarelor şi în punctele în care
blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă s-a făcut prin celălalt procedeu
menţionat la art. 299, lit. b, trebuie să se monteze indicatoare de interzicere având inscripţia ''NU

3
ÎNCHIDEŢI SE LUCREAZĂ''(respectiv '' NU DESCHIDEŢI SE LUCREAZĂ'' în cazul
robinetelor de aer comprimat prin care se alimentează dispozitive de acţionare pneumatică).
13.- Verificarea lipsei tensiunii şi legarea la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se facă la
toate fazele instalaţiei, respectiv la toate conductoarele liniei electrice aeriene, inclusiv pe nul. În
cazul întreruptoarelor, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă la toate bornele sale.
14.- Verificarea lipsei tensiunii în instalaţiile electrice de joasă tensiune trebuie să se facă
cu ajutorul aparatelor portabile de măsurare a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor de tensiune
specifice acestui nivel de tensiune.
15.- În cazul echipamentelor sau elementelor capsulate sau protejate la care nu se pot
utiliza detectoare de tensiune, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă potrivit instrucţiunilor
producătorilor echipamentelor sau a elementelor respective.
16.- Verificarea lipsei tensiunii trebuie să se execute considerând că instalaţia este sub
tensiune.
17.- (1) Legarea la pământ şi în scurtcircuit se aplică tuturor fazelor instalaţiei sau părţii
de instalaţie, precum şi pe conductorul de nul al liniilor electrice aeriene, prin montarea
dispozitivelor mobile de scurtcircuitare la pământ sau prin închiderea cuţitelor de legare la
pământ.
(2) Operaţiile de montare a scurtcircuitoarelor trebuie să se realizeze în următoarea
ordine:
a) se leagă la pământ clema (papucul) scurtcircuitorului sau la conductorul de
nul a liniei electrice aeriene de joasă tensiune;
b) se verifică lipsa tensiunii pe toate fazele;
c) se montează clemele scurtcircuitorului pe fiecare fază utilizând dispozitive
electroizolante destinate acestui scop.
18.- (1) Verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată la pământ şi în scurtcircuit trebuie
să se realizeze cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) cât mai aproape de zona de lucru:
b) de o parte şi de alta a zonei de lucru, cu excepţia instalaţiilor de joasă tensiune
cu conductoare izolate;
c) către toate derivaţiile care se racordează la zona de lucru;
d) cel puţin o legătură la pământ şi în scurtcircuit trebuie să fie vizibilă de la
locul de muncă (prezenta condiţie nu se aplică în cazul lucrărilor din posturi zidite, la capetele

4
terminale şi manşoanele de pe traseul cablurilor electrice, inclusiv la liniile electrice cu
conductoare izolate).
(2) În zona de lucru pe partea de instalaţie la care se lucrează trebuie să fie
permanent legată la pământ şi în scurtcircuit tot timpul cât durează lucrarea, cu excepţia zonelor
de lucru din instalaţiile de joasă tensiune la care condiţiile tehnice nu fac posibilă montarea
scurtcircuitoarelor mobile, a zonelor de lucru de pe traseul cablurilor electrice şi al
conductoarelor izolate aferente liniilor electrice aeriene LEA.
19.- Delimitarea materială a zonei de lucru trebuie să asigure prevenirea accidentării
membrilor formaţiei de lucru, dar şi a persoanelor care ar putea pătrunde accidental în zona de
lucru. Delimitarea materială se realizează prin îngrădiri provizorii mobile care să evidenţieze
clar zona de lucru. Îngrădirile provizorii mobile trebuie să fie fixate sigur, pentru a nu cădea
peste părţile aflate sub tensiune ale instalaţiei. Pe îngrădirile provizorii mobile se vor monta
indicatoare de interdicţie.
20.- Pentru a evita accidentarea de natură neelectrică a membrilor formaţiei de lucru şi a
altor persoane care ar putea pătrunde accidental în zona de lucru, trebuie aplicate prevederile
instrucţiunilor proprii specifice corespunzătoare, pe genuri de lucrări şi instalaţii.
21.- Pentru evitarea accidentelor de circulaţie, când lucrarea se execută pe sau lângă căile
de circulaţie, zona de lucru trebuie marcată şi cu indicatoare sau îngrădiri speciale, respectând
prevederile regulilor de circulaţie.

Ing. Iofcea Mihai,

5
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL ELECTROCUTĂRILOR

Fenomenul care apare în organism ca urmare a trecerii curentului electric se numeşte


electrocutare sau şoc electric. Electrocutarea se manifestă prin vătămări de diferite grade până la
deces.
Consecinţele electrocutării depind de trei factori şi anume:
− intensitatea curentului electric care trece prin corpul uman;
− timpul cât trece curentul prin corp;
− traseul sau calea străbătută de curentul electric prin corp.
Intensitatea curentului electric a cărui limită de suportabilitate a fost stabilită
experimental şi care se consideră nepericuloasă este de:
− 10 mA în cazul curentului alternativ de frecvenţă industrială,
− 50 mA în cazul curentului continuu.
Conceptul de curent nepericulos este utilizat pentru a defini acel curent sub acţiunea
căruia omul se poate elibera din circuitul electric prin forţe proprii. Accidentul prin electrocutare
apare atunci când corpul omului se intercalează accidental între după puncte cu potenţiale
electrice diferite, situaţie în care prin el circulă un curent capabil să afecteze funcţiile vitale ale
corpului (respiraţia, circulaţia sângelui şi activitatea nervoasă).
Efectele curentului electric asupra funcţiilor vitale pot avea urmări imediate sau
întârziate.
Urmările imediate se manifestă prin paralizarea funcţiilor respiratorii şi/sau
circulatorii, apariţia stopului respirator şi/sau a stopului cardiac, ori deces instantaneu.
Urmările întârziate (ore, zile) se manifestă printr-o slăbire a forţei musculare,
amorţeli, chiar în cazul în care accidentatul se află în stare de repaos.
Acordarea primului ajutor depinde în cea mai mare măsură de competenţa celor
prezenţi (salvatori) în momentul producerii accidentului, în practică întâlnindu-se două situaţii:
− accidentatul nu se poate desprinde de instalaţia electrică;
− accidentatul s-a desprins de instalaţia electrică, nemaifiind în contact cu aceasta şi nici în
imediata ei apropiere.
Acţiunea de acordare a primului ajutor se desfăşoară printr-o succesiune de operaţii

6
astfel:
1. Scoaterea accidentatului de sub influenţa curentului electric: se procedează astfel:
− Se acţionează pentru întreruperea tensiunii prin închiderea întreruptorului de alimentare,
scoaterea siguranţelor sau scoaterea din priză de la caz la caz.
− Dacă scoaterea de sub tensiune a instalaţiei necesită timp, defavorizând operativitatea
intervenţiei, accidentatul se scoate de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau
echipamente electroizolante care sunt la îndemână, astfel încât să se reuşească îndepărtarea
accidentatului de zona de pericol.
Dacă accidentatul este în contact cu instalaţia electrică şi se află undeva la înălţime
se analizează situaţia şi se iau măsuri de preîntâmpinare pentru evitarea căderii accidentatului
procedându-se astfel: se sprijină accidentatul cu proptele izolante / se organizează atenuarea
căderii prin prinderea victimei / prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventualei
căderi (paie, materiale textile, crengi etc.).
Determinarea stării accidentatului.
După scoaterea accidentatului de sub tensiune se va determina starea clinică a
victime printr-o examinare rapidă, acţiunile de prim ajutor fiind diferenţiate în funcţie de starea
accidentatului:
− dacă accidentatul este conştient;
− dacă accidentatul este inconştient;
− dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri.
Accidentatul este conştient:
− Se stabileşte verbal şi se caută vizual eventualele semne exterioare ale stării de rău (culoarea
pielii, transpiraţia feţei şi a palmelor, prezenţa şi caracteristicile respiraţiei şi ale pulsului).
− Se solicită salvarea.
Accidentatul este inconştient: îi lipsesc reflexele de autoapărare şi capacitatea de mişcare
autonomă, se procedează astfel:
− Se aşează accidentatul într-o poziţie care să permită examinarea sa (poziţia culcat pe spate pe
o suprafaţă plană şi suficient de rigidă);
− Se desfac hainele la gât, piept şi zona abdominală;
− Se verifică starea respiraţiei şi existenţa pulsului;
− În cazul lipsei funcţiilor vitale, acestuia i se va face respiraţie artificială sau reanimare
cardio-respiratorie (aceasta se va executa până la revenirea la normal sau până la sosirea

7
medicului).
Atenţie !
− Modalitatea de acordare a primului ajutor şi în general orice intervenţie se stabilesc în
funcţie de starea concretă a accidentatului.
− Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuză stări de rău (nici măcar
trecătoare), el trebuie ţinut în repaos timp de 0,5 – 1 oră, după care trebuie supus unei
consultaţii medicale.
− Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală, deoarece
ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.

Ing. Iofcea Mihai,