ÎNFLORIREA SUFLETULUI

Respiraţia - acţiune continuă care se desfăşoară în corpul nostru - este

importantă nu numai pentru că ne aduce în fiinţă aerul necesar menţinerii în viaţă; ea
are totodată un rol profund transformator asupra omului şi îl poate ajuta foarte mult
prin energia deosebită pe care o vehiculează. În Orient, această energie se numeşte
prana şi se consideră a fi fundamentul vital al vieţii. Aşadar, pe lângă aerul pe care îl
inspirăm, preluăm totodată şi o anumită energie, care, conform tradiţiei milenare
yoga, reprezintă baza întregii manifestări.
Suflul vital al vieţii noastre are aceeaşi natură esenţială cu Suflul Divin creator
al tuturor lucrurilor fizice şi subtile. De aceea, respiraţia noastră ne menţine în legă-
tură cu Dumnezeu. Prin fiecare inspiraţie, primim în fiinţa noastră darul vieţii, iar
fiecare expiraţie ne reuneşte cu întreaga creaţie. Chiar şi după aşa-numita "moarte",
continuăm să existăm tot prin transferurile, de această dată mult mai subtile, de
energie dintre noi şi restul lumii.
Respiraţia ne influenţează foarte mult întreaga viaţă. Un om sănătos respiră
amplu, calm, profund, iar cel bolnav - într-un mod slab şi plăpând. Cel fericit îşi
trăieşte fericirea prin fiecare respiraţie, cel anxios abia îndrăzneşte să îşi dea seama că
respiră.
Există o strânsă şi directă legătură între energia respiraţiei, fizicul, psihicul şi
mentalul nostru. De aceea, yoga - ştiinţă complexă a vieţii - a dezvoltat un întreg
sistem de tehnici care au un foarte bogat fundament teoretic şi filozofic, prin care
energia prana-ei este folosită pentru transformarea şi spiritualizarea fiinţei umane.
Se spune despre un mare înţelept că nu îşi învăţa discipolii, timp de 20 de ani,
decât să respire. Numai Occidentul consideră că este simplu şi banal să respiri - toc-
mai pentru că aici, în Occident, oamenii nu ştiu să respire corect.
Tehnica pe care o prezentăm în continuare nu vă va lua însă 20 de ani ca să o
învăţaţi şi va fi suficient să o practicaţi 15 minute pe zi pentru a vă bucura de efectele
ei. Ea se adresează în special celor care ştiu să privească o floare înflorind şi aspiră să
îşi simtă sufletul fericit, liniştit şi curat.

1
 Tehnica propriu-zisă
Cel mai bine ar fi să realizaţi această tehnică de respiraţie în mijlocul naturii,
într-o pădure, o poieniţă, pe malul mării... Dar se poate practica la fel de bine şi aca-
să, cu condiţia să fiţi într-o cameră foarte bine aerisită.
Aşezaţi-vă pe un scaun, cu faţa către nordul magnetic, menţineţi spatele drept,
capul în prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi, ochii închişi. Relaxaţi-
vă global - fizic, psihic, mental. Eliminaţi, pe cât posibil, orice fel de gânduri,
preocupări interioare, griji. Relaxaţi acum piciorul stâng, de jos în sus, apoi piciorul
drept; braţul stâng, de la vârful degetelor până la umăr, apoi, la fel, braţul drept;
relaxaţi global trunchiul de jos în sus; gâtul, muşchii din zona capului. Conştientizaţi
acum relaxarea corpului fizic.
Apropiaţi uşor palmele între ele, la nivelul pieptului; degetele se ating între ele,
palmele le menţineţi relaxate, dar apropiate una de alta (fig.l).
Imaginaţi-vă acum un boboc frumos de floare, în dreptul pieptului. Poate fi
orice floare doriţi: un lotus, un trandafir, o lalea, un crin... Vizualizaţi cât mai bine
bobocul de floare, de culoare galben-aurie. Respiraţi 3-5 minute de voie, calm, liniş-
tit: inspiraţi pe nas, cât mai amplu, şi expiraţi pe gură. Urmăriţi să simţiţi cât mai
profund frumuseţea bobocului de floare, strălucirea lui aurie şi direcţionaţi energia
preluată prin respiraţie în zona pieptului, central.
Treceţi acum la o altă etapă, în care respiraţiile vor fi însoţite şi de reţinerea su-
flului pe vid, respectiv pe plin. Inspiraţi profund pe nas, duceţi de asemenea energia
în zona pieptului şi vizualizaţi cum, odată cu inspiraţia, floarea aurie se deschide.
Corelaţi inspiraţia cu mişcarea foarte lentă a palmelor care, rămânând lipite la bază,
ajung totuşi în finalul inspiraţiei să fie cu degetele depărtate, asemenea unei flori
deschise. Degetele sunt relaxate, uşor îndoite, pentru a semăna cât mai mult cu
petalele unei flori înflorite. Rămâneţi apoi nemişcaţi, în retenţie pe plin, şi vizualizaţi
cât mai bine floarea acum înflorită, frumoasă, plină de viaţă şi de strălucire (fig. 2).
Expiraţi apoi uşor pe gură; corelaţi expiraţia cu închiderea florii şi apropierea lentă a
degetelor, care ajung în finalul expiraţiei să fie din nou lipite între ele. Rămâneţi într-
o scurtă retenţie pe vid şi reluaţi apoi respiraţia în acelaşi mod. Realizaţi 7 astfel de

2
respiraţii în care, de fiecare dată, corelaţi vizualizarea deschiderii şi a închiderii florii
cu inspiraţia şi expiraţia. Cu fiecare inspiraţie, vizualizaţi cum floarea voastră se
deschide din ce în ce mai mult şi simţiţi gradat cum chiar sufletul vostru se umple de
fericire şi bucurie de a trăi.
În final, lăsaţi încet palmele pe genunchi, rămâneţi cu ochii închişi şi continuaţi
să vă simţiţi sufletul înflorit şi fericit, ca şi cum frumuseţea şi strălucirea aurie a florii
vizualizate s-a transferat sufletului vostru.
Deschideţi apoi uşor ochii, priviţi în jurul vostru şi păstraţi în suflet fericirea pe
care acum o regăsiţi oglindită în tot ceea ce vă înconjoară.

3
 SOARELE DIMINEŢII
Dimineaţa, la trezire, petrecem câteva minute întins pe pat, bucurându-ne de
prospeţimea dimineţii, de razele soarelui. Simţim viaţa curgând prin trupul nostru. Ne
observăm respiraţia, pulsul sângelui în vârful degetelor, greutatea trupului.
Coborâm din pat încet, observând schimbarea centrului de greutate în timp ce
ne ridicăm. Călcăm atent, conştientizăm presiunea tălpilor pe sol. Extindem această
stare de conştienţă în timpul diferitelor activităţi matinale. Fiecare din experienţele
senzoriale de dimineaţă este o parte a trezirii şi fiecare poate fi întâmpinată cu o
încruntare sau cu un zâmbet. De aici începe stabilirea felului în care vom trăi acea zi:
trişti sau fericiţi, cu optimism sau cu pesimism. Vom reacţiona dur la orice apare în
calea noastră sau vom privi evenimentele cu seninătate? Vom lăsa grijile să ne
domine ziua sau ne vom aminti ţelurile noastre înalte? Ceea ce apare zilnic în calea
noastră nu poate fi controlat în totalitate de noi, dar modul în care răspundem
evenimentelor vieţii depinde doar de noi.
În toate tradiţiile spirituale se recomandă ca dimineaţa, imediat după trezire, să
realizăm anumite exerciţii meditative pentru a începe ziua într-un mod profund
spiritual. Există numeroase variante ale acestei tehnici, fiecare dintre noi o poate
adapta în funcţie de specificul şi înclinaţiile sale.
Este bine să nu mâncăm înainte de această tehnică, deoarece procesul digestiei
poate îngreuna apariţia stărilor spirituale profunde. Alegem un loc liniştit, curat şi
aerisit, unde să nu fim deranjaţi. Ne aşezăm pe sol, într-o postură de meditaţie şi ne
relaxăm global, urmărind să eliminăm tensiunile interioare şi gândurile secundare.
Timp de câteva minute respirăm calm, profund. Menţinem ochii închişi.
Ne imaginăm apoi un soare deasupra capului, care emană o intensă lumină alb-
strălucitoare, caldă şi hrănitoare. Ne lăsăm treptat inundaţi de această lumină
frumoasă, de sus în jos: lumina ne inundă mai întâi capul, simţim cum ochii, creierul,
urechile, gura sunt pătrunse gradat de această lumină strălucitoare. Lăsăm apoi
lumina să ne inunde gâtul şi umerii, să risipească încordarea din braţe, încheieturile
mâinilor, palme. Fiecare celulă din braţele noastre este acum plină de lumină.

4
 Treptat, lăsăm lumina să coboare în zona pieptului, simţim cum fiecare organ
fizic este purificat de această strălucire caldă. Lumina pătrunde apoi în zona spatelui
şi mai jos, în zona abdominală. Conştientizăm eliminarea tensiunilor musculare şi
armonizarea energiilor din aceste zone. Lăsăm apoi gradat lumina să coboare spre
picioare şi tălpi.
Acum, fiecare celulă a corpului nostru este plină de lumină. Conştientizăm
starea de dilatare uşoară în afara corpului fizic, starea de purificare şi înălţare
sufletească, linişte şi calm profund.
Conştientizăm în continuare lumina din fiinţa noastră şi rămânem în această
stare de linişte oricât de mult timp dorim. Simţim că suntem alcătuiţi din lumină.
Expansionăm gradat această lumină în întregul Univers. Cuprindem în fiinţa noastră
acum mut dilatată, tot ceea ce ne înconjoară, obiectele, fiinţele, şi impregnăm cu
lumină totul.
Revenim apoi gradat la conştiinţa corpului fizic, respirăm profund şi
deschidem ochii. Privim acum ziua care ne aşteaptă cu încredere şi fericire, privim
lumea cu ochi de lumină…

5
 SOARELE DIN INIMĂ
Ne aşezăm pe un scaun sau într-o postură de meditaţie (Vajrasana, Siddhasana sau
Padmasana - posturi speciale din practica yoga), cu spatele drept şi ochii închişi. Ne
detaşăm treptat de mediul înconjurător, ne interiorizăm, urmărim să eliminăm orice fel de
gânduri secundare, perturbatoare. Inspirăm şi expirăm de câteva ori profund, eliminând
astfel tensiunile şi stresurile. Amplificăm în sufletul nostru starea de calm, de linişte,
aspiraţia către tot ceea ce este frumos, înălţător, pur. Evocăm apoi o amintire plăcută, un
moment care ne-a umplut de fericire, sau un peisaj extraordinar de frumos. Timp de câteva
minute, ne lăsăm cuprinşi cu totul de această stare.
Ne îndreptăm în continuare atenţia în zona pieptului, central, şi vizualizăm aici un
soare care răsare. La început, lumina sa este mai palidă, dar gradat, ea creşte în intensitate şi
devine foarte strălucitoare şi în acelaşi timp o simţim caldă şi bună. Ea trezeşte în noi
iubirea profundă şi atotcuprinzătoare.
În timpul acestei vizualizări, ne menţinem atenţia concentrată în zona pieptului. Pe
măsură ce “soarele interior” devine tot mai clar, lumina din pieptul nostru devine din ce în
ce mai puternică. Simţim cum această lumină strălucitoare, aurie, generoasă şi plină de
bunătate, ne cuprinde gradat şi ne luminează întreaga fiinţă. Rămânem câteva minute în
această stare, amplificând cât mai mult în zona pieptului lumina soarelui interior.
Apoi, vizualizăm cum din această lumină se desprind picături mici, strălucitoare, ca o
explozie de aur, picături pe care le orientăm spre toate organele corpului nostru, începând cu
zona capului spre degetele de la picioare. Ochii devin plini de lumină, mâinile sunt
luminoase, întreg corpul nostru este inundat de lumină. În timp ce lumina ne pătrunde
fiecare celulă a corpului, ne purifică şi ne regenerează, sufletul nostru se umple de bucurie,
de fericire, de puritate, de candoare. Dacă suferim de vreo afecţiune, putem să orientăm
acest flux puternic de lumină în special asupra zonei afectate, vizualizând mental cum
organul respectiv se regenerează sub această influenţă benefică.
Ne lăsăm cuprinşi de extazul plin de fericire pe care această lumină ni-l dăruieşte şi
simţim cum întreaga noastră fiinţă devine plină de lumină şi de beatitudine.
Revenim apoi treptat la conştiinţa corpului fizic, deschidem ochii şi privim lumea cu
ochii plini de lumină. Înţelegem că tot universul străluceşte de lumină şi de fericire.