Mircea Eliade- fişă bibliografică

Date Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie [1] 1907, Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a
fost un gânditor şi scriitor român. Filozof şi istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la
biografice Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din
1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.
Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa
1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera
completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale
intime şi manuscrisele inedite.

Copilăria şi adolescenţa

Născut în Bucureşti, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) [2][3] şi al Jeanei
născută Vasilescu.[4] A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.[5]

Familia s-a mutat între Tecuci şi Bucureşti, în ultimă instanţă, stabilindu-se în capitală în 1914,[6] şi şi-a
achiziţionat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piaţa Rosetti,
unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescenţă. [7]

După terminarea învăţământului primar la şcoala de pe strada Mântuleasa, [8] Eliade devine elev al Colegiului
Spiru Haret fiind coleg cu Arşavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica [3] şi Barbu
Brezianu.
Devine interesat de ştiinţele naturii şi de chimie, ca şi de ocultism,[3] şi a scris piese scurte pe subiecte
entomologice.[9] În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-şi pune în pericol vederea şi aşa slabă,
Eliade citeşte cu pasiune.[3] Unul dintre autorii preferaţi este Honoré de Balzac.[9][3] Eliade face cunoştinţă cu
nuvelele lui Giovanni Papini şi cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.[9]

Interesul faţă de cei doi scriitori l-a dus la învăţarea limbilor italiană şi engleză; în particular începe să studieze
persana şi ebraica.[10][9] Este interesat de filosofie şi studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius şi
Epictet, citeşte lucrări de istorie şi în special pe Nicolae Iorga şi B.P Hasdeu.[9] Prima sa opera a fost publicată
în 1921 Inamicul viermelui de mătase[11] urmată de Cum am găsit piatra filosofală.[9] Patru ani mai târziu,
Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.[9]

Eliade, gânditorul

Mircea Eliade avea o serioasă formaţie filozofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu
solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "şef al generaţiei" sale. Încă de la
vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginaţie, ceva mai
târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului
miop, cuprinde informaţii autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică şi
metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influenţă decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul şi
cunoştinţele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacţia ziarului Cuvântul. Deşi părerile
posterităţii sunt împărţite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau
Mihail Sebastian.

Casa în care a trăit Mircea Eliade între anii 1934-1940, Bulevardul Dacia, Bucureşti

Influenţa italiană

Dorind să-şi lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România,
Eliade învaţă limba italiană şi cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaşte personal pe Giovanni Papini şi pe
Vittorio Macchioro, care avea publicaţii în domeniul istoriei religiilor. O indiscreţie a tânărului Eliade, care
publică un interviu luat lui Macchioro, menţionând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui
Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri [necesită  citare]. În 1929 îşi ia licenţa cu o teză despre filozofia italiană
în timpul Renaşterii.

India secretă

După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obţinând o bursă
particulară, începe să studieze limba sanscrită şi Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la
Bucureşti (locuieşte între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), îşi dă doctoratul în filozofie cu
o dizertaţie despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experienţa din India şi
pe date autobiografice. Între 1932 şi 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri şi lucrări
ştiinţifice.

Despre romanul său Maitreyi

Puţine opere din literatura universală tratează aceleaşi fapte în viziunea, inerent diferită şi chiar contradictorie,
a doi scriitori care au fost, în acelaşi timp, protagoniştii lor. [12] Pentru români, romanul Maitreyi al lui Mircea
Eliade a constituit generaţii de-a rândul o adevărată încântare. Demn de menţionat este faptul că prototipul
personajului principal al cărţii a trăit cu adevărat, până în 1990, în ţara Vedelor şi a Upanişadelor. Era fiica lui
Surendranath Dasgupta, un filosof indian, şi se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a
cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, şi avea să devină
o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi şi reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George,
la Calcutta, în 1972, a "declanşat" scrierea unei noi cărţi: Dragostea nu moare.

Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la însăşi eroina ei,
Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris
mai întâi în bengali, a fost tradus şi publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în
peisajul şi în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor şi simbolurilor. Coloana
vertebrală a cărţii de faţă este însă relatarea cu autenticitate şi cu geniu a celei mai mari minuni a lumii:
înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtăşite şi destrămarea ei.

Mircea şi Amrita (din Dragostea nu moare), ca şi Allan şi Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături de
nemuritoarele cupluri Paul şi Virginia, Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta. Dragostea nu moare (1976), carte
apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană, spaniolă şi română, nu are încă notorietatea planetară
a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeaşi cale a consacrării universale.

Eliade şi extrema dreaptă românească

De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparţinând de grupa din jurul lui Nae Ionescu a îmbrăţişat ideologia Mişcării
Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care
le-a scris pentru diferite publicaţii, printre care şi ziarul oficial al Mişcării, "Buna Vestire", dar şi prin
campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937. Eliade s-a distanţat ulterior de această atitudine, însă
a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinereţea sa. In timp ce scria articole antisemite [13] a
luat poziţie faţa de expatrierea unor mari intelectuali evrei şi şi-a menţinut amiciţia cu evrei ca Mihail
Sebastian. Anumiţi exegeţi ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de
ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura
[14] [15]
, şi că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale ştiinţifice,
[necesită  citare]
. În ceea ce priveşte opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, în frunte
cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morţii lui Codreanu [16].

Anii de maturitate

Începând din 1957, Mircea Eliade se stabileşte la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la
Universitatea "Loyola"[necesită  citare]. Reputaţia sa creşte cu fiecare an şi cu fiecare nouă lucrare apărută, devine
membru în instituţii ilustre, primeşte mai multe doctorate honoris causa.

Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spaţiu şi timp sacru. Spaţiul sacru
este în concepţia lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiţie a elementelor de la
originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepţie fiinţele umane
arhaice erau orientate în timp şi spaţiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar şi în omul modern ar exista o
dimensiune ascunsă, subconştientă, guvernată de prezenţa secretă a unor profunde simboluri religioase.
 Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale
contribuţii la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy Doniger. [17] În ultimii
ani de viaţă, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editând cele 18 volume de
enciclopedia religiilor, adunând contribuţii pentru ultimul volum de istoria credinţelor şi proiectând un
compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicţionar. Mircea Eliade a
murit la vârsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago.

Eliade, artistul

Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viaţă, frescă a problemelor existenţiale în epoca pe care a
trăit-o. Întoarcerea din rai (1934) şi Huliganii (1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă
existenţa unei realităţi extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forţe ascunse, este instrumentul
acestor forţe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în
nuvele memorabile, cum ar fi La ţigănci (1959), cât şi în romanul Noaptea de Sânziene (1971).

Posteritatea lui Mircea Eliade

Chipul lui Mircea Eliade pe un timbru moldovean

După moartea lui Eliade, acesta a fost atacat de Adriana Berger (cea care s-a ocupat de aranjarea hârtiilor din
biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 dec. 1985) cu acuzaţii de antisemitism, fără a aduce dovezi, prefigurând
linia atacurilor repetate care au urmat. În România de după 1990 s-a început publicarea doar a unei părţi din
cele patruzeci de volume de operă ştiinţifică şi literară, preferându-se reeditările, astfel că în douăzeci de ani
nu s-a reuşit publicarea integrală a operei eliadeşti. Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să
anime proiecte culturale şi după 1990, moment în care a (re)dobândit un statut de autor mitic, în sensul
discuţiei în jurul unei opere neintegral publicată în România. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de
traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor
redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică şi fronda specifică tânărului Eliade s-a redeşteptat
interesul pentru opera şi viaţa autorului.

Continuatorii

Evaluarea critică a posterităţii lui Eliade rămâne astfel importantă, tocmai datorită prestigiului şi imaginii
culturale covârşitoare pe care un autor de factură enciclopedică, cu preocupări fascinante şi o biografie
contradictorie continuă să o ofere. Congresul european de istorie a religiilor (Bucureşti, 20-23 Septembrie
2006) organizat de Asociaţia română de istorie a religiilor a dedicat o întreagă secţiune analizei operei lui
Mircea Eliade.

Anii de TABEL CRONOLOGIC

viaţă 1907 13 martie (28 februarie stil vechi). Se naşte la Bucureşti Mircea Eliade, al doilea fiu al
căpitanului Ieremia, care din admiraţie pentru Heliade Rădulescu isi va schimba numele in
Eliade.
1912.1914 Urmează la Cernavoda clasa I primara.
1914-1917 Familia se muta la Bucureşti. Elev la şcoala primara din strada Mintuleasa.
1917-1925 Elev al Liceului „ Spiru Haret”.
1921 12 mai. Debutul lui Mircea Eliade cu articolul Duşmanul viermelui de mătase in Ziarul
stiintelor populare si al calatoriilor, nr. 21. Era semnat Eliade Gh. Mircea.
1922-1923. Lucrează la prima opera mai ampla: Romanul adolescentului miop, scriere
autobiografica. Cartea a rămas timp de peste 60 de ani inedita.
1923.1925.Invata italiana pentru a-l putea citi in original pe Panini si engleza pentru a-l putea
citi pe Frazer. Începe studiul ebraica si persana.
1925 octombrie. Student la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucureşti.
1926 noiembrie. Redactor la Cuvântul.
1927 martie- aprilie. Prima calatorie in Italia. Îl vizitează pe Giovanni Papini, care a avut o
deosebita inriurire asupra adolescentului si tanarului Mircea Eliade.
1928 aprilie-iunie. La Roma. Studiază cu febrilitate in biblioteci, scrie articole pentru Cuvântul.
Octombrie. Licenţiat in filozofie la Universitatea din Bucureşti cu teza Contribuţii la
filozofia Renaşterii.
20 noiembrie. Pleacă cu un vapor romanesc spre India, unde maharajahul Manindra Chandra
Nandy de Kassimbazar ii promite o bursa de studii.
21 decembrie. In biblioteca Societatii teosofice din Adyar îl intlneste pe marele filozof
indian Surendranath Dasgupta, care acceptase anterior sa-l abia doctorand.
26 decembrie. Sosirea la Calcutta, unde se stabileşte la pensiunea anglo-indiana a doamnei
Perris, din Ripon Street 82. se consacra studiului gramaticii sanscrite si a filozofiei hinduse.
1929 iunie-august. Redactează Isabel si apele diavolului.
1930 2 ianuarie-septembrie. Locuieşte in casa lui Dasgupta, unde o cunoaşte pe fata acestuia,
Maytrei
februarie. Se hotaraste asupra tezei de doctorat: Istoria comparata tehnicilor Yoga, pe
care o va redacta intre 1930-1932 si o va publica in 1936.
18 septembrie „ Ruptura „ cu Dasguta . acesta aflând despre legăturile dintre fiica sa,
Maytrei, si Mircea Eliade, ii cere oaspetului sau sa paraseasca imediat locuinţa.
Apare la Editura Cultura „ Naţionala” s. Ciornei romanul Isabel si apele diavolului.
1930 septembrie-1931 februarie. Locuieşte la mănăstirile din Himalya, la Rishikesh Svarga
Ashram. Aici are drept guru pe Swami Shivananda.
1931 februarie revine la pensiunea doamnei Perris din Calcutta. Lucrează fara încetare. Începe
sa invete tibetana si apoi se consacra studiului etnografiei Asiei orientale.
Noiembrie. Paraseste India in urma unei scrisori primite de la tatăl sau, care ii cere de
urgenta sa vina in tara pentru a-si satisface stagiul militar.
1932 16 ianuarie. Prima din cele 50 de conferinţe rostite la Radio Bucureşti. Imediat după
întoarcerea in tara, începe colaborarea la Vremea si continue sa publice in Cuvântul.
Apare prima sa carte de eseuri intitulata Solilocvii(Editura cartea cu semne).
Editura „Naţionala” S. Ciornei tipareste cea de-a doua ediţie a romanului Isabel si
apele diavolului.
1933 sfarsitul lui aprilie. Vede lumina tiparului, la Editura Cultura Naţionala, Maytrei, roman
care-l face celebru la 26 de ani.
Sfarsitul lui iunie. Doctor in filozofie cu teza despre Yoga. Comisia, avându-l preşedinte
pe D. Gusti si raportori pe P.P. Negulescu si C. Rădulescu-Motru, ii atribuie „Magna cum
laude”.
Noiembrie . suplinitor la catedra de logica si metafizica a lui Nae Ionescu; isi deschide
cursul despre Problema răului in filozofia indiana.
1934 ianuarie. Casatoria cu Nina Mares. Apare la Editura „Naţionala” S. Ciornei întoarcerea din
rai.
Martie. La Editura Cartea Romaneasca ii apare romanul Lumina ce se stinge.
Noiembrie. Isi deschide cursul la Universitate cu tema Salutul in religiile orientale.
In acest an mai vad lumina tiparului volumele: Oceanografie(Editura Poporului),
India( Editura Cugetarea) si Alchimia asiatica(Editura Cultura Poporului).
1935 . Ii apar cartile Şantier(Editura Cugetarea) si Huliganii(Editura „Naţionala” S. Ciornei).
1936. L Paris se tipareste teza sa de doctorat: Yoga. Essai sur les origines de la mystique
indienne(Librairie orientaliste Paul Genthner).
La Editura Cultura Naţionala se publica romanul fantastic Domnişoara Christina.
1937 mai. Ministerul Educaţiei Naţionala cere consiliului profesoral al Facultatii de Litere din
Bucureşti îndepărtarea din invatamnt a lui Mircea Eliade sub pretextul absurd ca ar fi fost autor
de ”literatura pornografica”. In aceeaşi luna Editura Fundaţiilor publica sub îngrijirea lui Mircea
Eliade cele doua volume de Scrieri literare, morale si politice ale lui B.P. Haşdeu.
Ii apare si volumul Cronologie si alchimie babiloniana(Editura Vremea); tipareste
romanul Şarpele, in Editura „Naţionala” S. Ciornei.
1938 14 iunie. Arestat si intemnitat la Siguranţa Generala
iulie-noiembrie. Intemnitat in lagărul din Miercurea Ciuc pentru ca refuza sa semneze
declaraţia de desolidarizare de legionarism( nu se putea „desolidariza”, deoarece nu fusese
înscris in Mişcarea Legionara).
Decembrie. Apare, la Editura Cugetarea, romanul Nunta in cer.
1939 primăvara. Apariţia primului volum al revistei Zalomoxis
aprilie 10-septembrie. Se afla la Londra, ca ataşat cultural la Legaţia romana.
Tipareste, la Editura Socec, ambele nuvele fantastice: Secretul doctorului Honigberger si
Nopţi la Serampore.
1941 10 februarie-1944. Consilier cultural la Lisabona. Invata limba portugheza si începe sa
lucreze la Tratul de istoria religiilor si la Mitul veşnicei reîntoarceri.
12 februarie. Pe scena teatrului Naţional din Bucureşti are loc premierea Iphigeniei de
Mircea Eliade , sud direcţia de scena a lui Ion Sahighian.
1942. Apare la Editura Gorjan volumul Salazar si revoluţia din Portugalia.
 Ii apare la Editura Vremea Mitul reintrgarii.
1943 Se tipăresc volumele Comentariila legenda Meşterului Manole (Editura Publicom) si Insula
lui Euthanasiusi (Fundaţia Regala pentru Literatura si Arta).
1944 noiembrie. Moare şotia sa ,Nina Mares.
1945 16 septembrie. Soseşte la Pari împreuna cu Giza, fiica şotiei lui, Nina.
1945-1949. Invitat sa tina cursuri la Sorbona. Colaborează la revistele Critique, Revue se
l’Histoire des religiones, Comprendre, Paru,etc.
1948 martie. Începe colaborarea cu revista Critique condusa atunci de Georges Bataille.
Mai. Ii apare la Paris cartea Tehnique du Yoga(Editura Gallimard).
Iunie. Participa la Congresul Internaţional al orientaliştilor de la Paris.
1949 18 ianuarie. Apare in vitrinele librăriilor pariziene Tratatul de istorie a religiilor (Editura
Payot);
27 ianuarie. Mircea Eliade începe sa scrie primul capitol al capodoperei sala
Noaptea de Sinziene.
Publica unul dintre cele mai îndrăgite eseuri Le Mythe de l’eternel retour( colecţia „Les
essais, XXXIV”, Editions Gallimard).
1950 9 ianuarie. Casatoria cu Christinel Cotescu, sora şotiei lui Ionel Perlea.
14 septembrie. Sub titlul La nuit bengali apare la Editura Gallimard traducerea franceza a
romanului Maitrey.
1951. Editura Payot publica Le Chamanisme et les Tehniques archiques de l’Extase.
1052 decembrie. Termina redactarea nuvelei fantastice 12.000 capete de vite. La Editura
Gallimard se publica, in colecţia de eseuri, Images et symboles.
1954 7 iulie. Termina de scris si transcris Noaptea de Sânziene
decembrie. Apare la Paris Le Yoga. Imortalite et liberte( Edition Payon).
1955 august. Începe sa scrie o lunga povestire, Pe strada Mantuleasa, care îl pasionează.
Noaptea de Sânziene apare in acest an in traducere franceza cu titlul Foret interdite.
1956. Redactează capitolul Litterature orale din Histoire des Litteratures. Encyclopedie de la
Pleiade, sub redacţia lui Raymond Queneau, Editions Gallimard, Paris. Se tipareste la Paris,
volumul Forgerons et alchimistes( Edition Flammarion).
1957 martie. Se stabileşte la Chicago ca profesor de istoria religiilor.
Apare , in acest an, Mythes. Reves et Mysteres in colecţia de eseuri a Editurii Gallimard.
1958 ianuarie. Isi deschide cursul la Universitatea din Chicago.
1959 iulie. Termina redactarea nuvelei fantastice La tiganci. Apare la editura Gallimard volumul
Naissances mystiques. Essai sur quelques types d’initiation.
1960 24 iulie. Începe redactarea Amintirilor.
1960-1972. Conduce împreuna cu Ernest Junger, revista Antaios.
1961. Începând cu acest an si pana la moarte, Mircea Eliade este conducătorul publicaţiei History
of religions (împreuna cu J.M. Kitagawa si Charles Long).
1962. Apare la Paris volumul Pantajali el le Yoga.
1963. Editura Gallimard publica Aspecte du mythe. Apare monografia lui Thomas Y. Altizer Mircea
Eliade and the Dialectics of the Sacred. Se publica la Madrid( in limba romana) in colecţia
„Destin”, condusa de George Uscatescu, volumul Nuvele.
1964. Colaborează la Encyclopedia of World Art (New York). Universitatea din Chicago ii conferă
titlul de „Sewele L. Avery Distinguished Service Professor”.
1966 10 februarie. Un articol din Times îl numeşte „savant al simbolurilor”.
11 mai. Devine membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte.
Se tipareste, in romaneste, la Madrid, in colecţia „Destin” (director George Ucarescu),
volumul Amintiri I, Mansarda.
13 iunie. Devine Doctor Honoris Causa la Universitatea din Yale.
1967. Colaborează la Enciclopedia britanica. Apare in limba engleza, la Londra si la New York,
Editura Harper and Row, un impunător tratat: From Primitives to Zen. A thematic
Sourcebook on the History of Religions.
1968. se publica la Paris, in limba romana, nuvela Pe strada Mintuleasa („caietele Inorogului”).
1969. Apare, sub îngrijirea lui J.M.Kitagawa si Charles Long, volumul Mit si simbol. Studii in
onoarea lui Mircea Eliade (Universitatea din Chicago,1969).
Editura pentru literatura din Bucureşti tipareste doua volume din beletristica lui Eliade:
Maitrey, Nunta in cer (sub îngrijirea lui D. Micu) si La tiganci si alte povestiri (sub îngrijirea
lui Sorin Alexandrescu).
1970 8 iunie. Membru corespondent (felow) al Academiei Britanice. Apare la Paris, in Editura
Payot, De Zalomoxis a Gengis-Khan, magistrala sinteza asupra miturilor geto-dacice si a
capodoperelor folclorului romanesc in care acestea s-au întruchipat.
1971. Apare ,la Paris, in limba romana, noaptea de Sinziene (Editura Ioan Cusa). Un alt eseu la
Editura Gallimard: la nostalgie des origines.
Toamna. In editura Gallimard apare volumul memorialistic Fragments d’un journal (1945-
1969).
1973-1976. In mai puţin de trei ani se încheie tipărirea in limba japoneza a ediţiei in 13 volume a
operelor lui Mircea Eliade.
1975. Apare la New York, Editura Harpere Colophon Book, volumul Myths, Rites, Symbols.
1976 14 februarie. Doctor Honoris Causa la Universitatea Sorbona.
I se tipareste un alt volum in limba engleza: Ocultism Withcraft and Cultural Passions.
Essays in Coparative Religios, Chicago-London, Chicago University Press, 1976. apare primul
volum al monumentalei sale opere Histoire des croyances et des idees religieuses la Editura
Payot din Paris.
1977 18 februarie. Citeşte la Academia Belgiana discursul inaugural despre Martha Bibescu,
strălucit elogiu adus culturii romaneşti.
Se tipareste la Paris, in romaneste, volumul de nuvele fantastice In curte la Dionis
( „Caietele inorogului”,IV).
1978 decembrie. Apare la Editura univers din Bucureşti volumul Aspecte al mitului, tradus de
Paul G. Dinopol, cu o prefaţa de Vasile Nicolescu.
Se tipareste cel de-al doilea volum al lucrării de sinteza Histoire des croyances et des idees
religieuses.
Se publica traducerea in franceza a romanului fantastic Şarpele, intitulat andronic et le
serpent (Editura l’Herne).
Numărul 33 din Cahiers de l’Herne este consacrat in întregime lui Mircea Eliade. Volumul
cuprinde studii si articole semnate de prestigioşi savanţi din America, Franta si România.
Se tipareste la Paris, in Editura Pierre Belfond, L’epreuve du labyrinthe. Entretiens avec
Claude-Henri Rocquet.
1980 ianuarie. Se publica versiunea romaneasca a cartii De zalmoxis a Gengis-Khan in traducerea
Mariei si a lui Cezar Ivanescu.
Februarie. Sub egida Institutului de Istorie si teorie Literara „G. Călinescu” vede lumina
tiparului cartea „Contribuţii bibliografice”, Mircea Eliade, de Mircea Handoca.
Martie. In Editura Dacia din Cluj apare cartea lui Adrian Marino Hermeneutica lui Mircea
Eliade.
Aprilie. La Editura Gallimard se publica o noua carte memorialistica: Memories, I (1907-
1937). Les promesses de l’equinoxe.
Mai. Apare al New York cartea lui Douglas Allen si Dennis Doeing Mircea Eliade, An
Annotated Bibliography
Iunie. Se tipareste la Paris, in limba romana, nuvela fantastica Tinereţe fara tinereţe.
Septembrie. Mircea Eliade publica in limba romana, la Paris, o alta nuvela fantastica:
Nouăsprezece trandafiri.
Noiembrie. Apare la Editura Minerva Introducere in opera lui Eliade de Ion Lotreanu.
1981 iunie. Apare la editura Cartea Romaneasca, sub îngrijirea lui Eugen Simion, volumul de
nuvele In curtea lui Dionis.
Iulie. Tipareste in S.U.A., in traducerea lui Mac Linscott Ricketts, versiunea engleza a
memoriilor intitulata Autobiographyi (New York and San Francisco, Harper and Row).
Septembrie. Editura Stiintifica si Enciclopedica din Bucureşti tipareste, in traducerea
poetului Cezar Baltag, primul volum din Istoria credinţelor si ideilor religioase.
Octombrie. La apar, traduse din romaneste, cele doua nuvele ample ale lui Mircea Eliade:
Le temps d’un centenaire (Tinereţe fara tinereţe) si Dayan.
Noiembrie. Cel de-al doilea volum al Jurnalului (1970-1978) este tipărit tot de Editura
Gallimard.
1982 ianuarie. Apare in Viata romaneasca o convorbire cu Constantin Noica despre Mircea
Eliade.
In regia lui Ion Cojar are loc pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti premiera Iphigeniei
de Mircea Eliade.
Martie. Apare in America volumul omagial Imagination and Meaning, editat de Norman j.
Girardot si Mac Linscott Ricketts.
17 martie. Institutul de Istorie si Teorie Literara „G. Călinescu” din Bucureşti organizează
un colocviu dedicat lui Mircea Eliade cu prilejul împlinirii de 75 de ani.
Noiembrie. Editura Payot publica lucrarea de referinţa a lui Douglas Allen, Mircea Eliade
et le phenomene religieux.
5 noiembrie. Midwest Modam Language Asociation organizează la Cincinnati, Ohio (S.U.A.) un
simpozion „Eliade” cu referire speciala la beletristica. Au susţinut comunicări: Jhon Foley,
Mac Linscott Ricketts, Lawrence E. Sullivan etc.
1983 iunie. Apare la Editura Payot cel de-al treilea volum al monumentalei lucrări a lui Mircea
Eliade, Histoire des croyances et des idees religieuses.
1984 martie. Are loc prima audiţie a operei lui Şerban Nichifor, Domisoara Christina.
Aprilie. In R.F. Germania se tipareste primul volum din seria Opere complete( Kosmos und
geschichte. Le mythe de L’eternel retour).
3,4 si 5 mai. La universitatea Aix-en-Provence are loc un colocviu „Mircea Eliade” organizat
de Florin Mihăilescu.
3 iulie. Mircea Eliade primeşte Cordonul Legiunii de Onoare intr-unul din saloanele
Sorbonei.
1985 15-21 aprilie. Mircea Eliade tine mai multe conferinţe la universitatea Washinton, unde i se
 decerneaza titlul de Doctor Honoris Causa.
15 mai. Universitatea din Chicago atribuie numele lui Mircea Eliade catedrei de istoria
religiilor.
Mircea Eliade definitivează cele 16 volume din Encyclopedia of religions.
La Bucureşti apare teza de licenţa a lui Mircea Eliade Contribuţii la filozofia Renaşterii, ca
supliment al Revistei de istorie si teorie literara. Textul e îngrijit de Constantin Popescu-
Cadem, prefaţa de Zoe Dumitrescu-Busulenga.
1986. La Editura Gallimard se publica versiunea franceza a romanului Nunta in cer.
Februarie. La aceeaşi editura vede lumina tiparului ultimul volum antum: Briser le toit de
la maison. La creativite et les symboles.
14 aprilie. Mircea Eliade acuza simtome de congestie cerebrala. In zilele următoare,
analizele constata un cancer pe cala de generalizare.
22 aprilie. La ora 9,40 Mircea Eliade s-a sfarsit din viata. Incinerarea a avut loc a doua zi.
La serviciul funerar de la Capela Rockfller din hyde Park, campusul Universitarii din
Chicago, au citit din opera lui in limba romana, franceza si engleza cei apropiaţi: Saul
Below, Paul Ricoeur, Wendy O. Fleherty, Ioan P. Culianu.
Aprilie-mai. In România, Franta, Italia, S.U.A. si numeroase alte carti apar, in cele mai
importante publicaţii, articole si omagii asupra personalitatii lui Mircea Eliade
Opere Opere ştiinţifice

 Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)

 Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937)
 Comentarii la legenda meşterului Manole (1943)
 Traité d'histoire des religions (1949)
 Le Sacré et le Profane (1956)
 Aspects du mythe (1963)
 Le mythe de l'éternel retour (1969)
 Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)

Opere literare

 Maitreyi, roman (1933)

 Întoarcerea din rai, roman (1934)
 Huliganii, roman (1935)
 Domnişoara Christina (1936)
 Nuntă în cer, roman (1938)
 Pe strada Mântuleasa (1968)
 La ţigănci, nuvela (1969)
 Noapte de Sânziene, roman (1971)
 Bătrânul şi birocratul (1974)
 Romanul adolescentului miop (1925)
 Isabel şi apele diavolul, roman
 Lumea ce se stinge, roman
 19 trandafiri, roman
 Nopţi la Serampore
 Viaţa nouă, roman

Lucrările publicate în limba română

 Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediţie
curentă, Humanitas, 2004
 Gaudeamus, 1929 ediţie curentă, Humanitas, 2004
 Isabel şi apele diavolului, 1929, ediţie curentă, Humanitas, 2003
 Solilocvii, 1932
 Maitreyi, 1933, roman indian
 Oceanografie, 1934,
 Întoarcerea din rai, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Lumina ce se stinge, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
 India, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Caietele maharajahului, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Huligani, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Şantier, Roman indirect, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Domnişoara Christina, 1936 ediţie curentă Humanitas, 2003
  Cosmologie şi alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers,
1991
 Şarpele, 1937
 Fragmentarium, 1938
 Nuntă în cer, 1938
 Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Nopţi la Serampore, 1940 ediţie curentă Humanitas, 2003
 Mitul reintegrării, 1942
 Salazar şi revoluţia în Portugalia, 1942
 Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
 Insula lui Euthanasius, 1943, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Comentarii la Legenda Meşterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
 Pe strada Mântuleasa, 1968, ediţie curentă Humanitas, 2004
 Noaptea de Sânziene, 1971
 În curte la Dionis, 1977, ediţie curentă Humanitas, 2004
 Tinereţe fără tinereţe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediţie curentă Humanitas, 2004

Lucrările publicate în limbi străine

 Os Romenos, latinos do Oriente, 1943, Despre Români, latinii orientului, apare în limba portugheză
 Yoga, 1936, apare simultan în limbile franceză şi română
 Tehnici ale Yoga, 1948
 Yoga. Nemurire şi libertate, 1954
 Făurari şi alchimişti, 1956
 Tratatul de istorie a religiilor, 1949, ed. a doua, 1966
 Mitul eternei reîntoarceri, 1949
 Şamanismul şi tehnicile extazului, 1951
 Imagini şi simboluri, 1952
 Naşteri şi renaşteri, 1958
 Mefistofel şi androginul, 1962
 De la Zalmoxis la Genghis Han, 1970
 Mituri, vise, mistere, 1957
 Istoria credinţelor şi ideilor religioase, 1976-1983
 Briser le toit de la maison, 1986
 The Quest ( titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969
 Sacrul şi profanul(1956)

Opere memorialistice

 Romanul adolescentului miop,scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediţie
curentă, Humanitas, 2004
 Jurnal, două volume (versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct
de la manuscris)
 Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)
 Jurnal portughez şi alte scrieri, Humanitas, 2006
 Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006

Critici "Orice se întâmplã în viatã, poate constitui un roman. Si în viatã nu se întâmplã numai amoruri,
cãsãtorii sau adultere; se întâmplã si ratãri, entuziasme, filosofii, morti sufletesti, aventuri fantastice
Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trãit, sau ar putea fi trãit."
Mircea Eliade

"Asemenea lui Camil Petrescu, Mircea Eliade nu mai crede în supersitia scrisului frumos. Dacã
înainte literatura a fost echivalatã cu stilul, autorul Noptii de Sânziene nu e preocupat de
imperfectiunile de ordin lexical, ci îl fascineazã omul din scriitor. Eliade scrie niste romane
cerebrale ale cãror personaje trãiesc niste experiente decisive. Prozatorul este torturat de întrebãri,
de unde numeroasele paranteze si ezitãri, care reflectã deplina lui sinceritate. Rãspunsurile
conteazã mai putin decât interogatiile, deoarece orice concluzie înseamnã ceva finit, osificat, si nu
mai exprimã dilemele unei cunoasteri de sine ce doreste sã coboare pânã la rãdãcinile fiintei. Câtã
autenticitate, atâta originalitate, am putea spune despre aceastã literaturã existentialistã în care se
face elogiul faptei, similarã cu creatia."
Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului românesc interbelic. Libra,
Bucuresti, 1998
"Mircea Eliade este cea mai integralã (si servilã) întrupare a gidismului în literatura noastrã. Dupã
André Gide, sensul artei fiind cunoasterea (întelege instruirea de esente pe cale mitologicã), un
artist e cu atât mai adânc cu cât trãieste mai intens, cu cât pune mai multe 'probleme', care însã nu
sunt propozitii inteligibile, ci 'trãiri', 'experiente'. Si cum eticul e aspectul fundamental al destinului
uman, problema trebuie pusã ca experientã moralã."
George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent.
Minerva, Bucuresti, 1982

"Mircea Eliade, trãind mai mult decât altii în preajma miturilor mari, considerã cã literatura nu mai
poate renaste decât asumându-le. Sentimentul lui mai adânc este cã literatura modernã s-a golit de
sensuri, a pierdut dimensiunea spiritului. Solutia este întoarcerea la mituri, dar nu printr-o literaturã
despre mituri, abstrasã de viata comunã. A identifica prezenta transcendentului în experienta
umana este sarcina cea dintâi a creatorului modern. Si, încã o datã, sub altã formã: prozatorul sã
observe camuflajul misterelor în evenimentele realitãtii imediate. [...]

O posibilitate de renastere printr-o mitologie nouã oferã literatura fantasticã. Mircea Eliade noteazã
de mai multe ori aceastã idee, dând si cateva surse ale fantasticului modern. O nuantã trebuie
retinutã: fantasticul este o experientã într-o realitate vãzutã istoric. Nu o evaziune în atemporal, ci o
implicare totalã în istorie. Viata este o sumã de mituri, arhetipuri ce nu se vãd."
Eugen Simion, Sfidarea retoricii.  Cartea Româneascã, Bucuresti, 1985