EXAMINAREA CLIENTULUI

M3-ingrijirea parului
Aspectele histologice ale parului

Aparatul pilosebaceu este constituit din foliculul pilos caruia ii este atasat un muschi neted
(erector), o glanda sebacee si in anumite regiuni o glanda apocrina. Regiunea foliculului de sub
muschiul erector are o evolutie ciclica, regiunea cuprinsa intre muschiul erector si partea
inferioara a ductului glandei sebacee se numeste istm, iar portiunea superioara situata
deasupra ductului se numeste infundibul, aceste doua regiuni fiind stabile.
Portiunea profunda a foliculului pilos terminal se extinde pana in tesutul celular subcutanat,
avand in anagen o expansiune sub forma unui bulb de liliacee, numita bulbul folicular. Celulele
epiteliale care formeaza bulbul se divid continuu si se diferentiaza. La baza bulbului, sub forma
unui deget de manusa se gaseste o proiectie de tesut conjunctiv si o retea de capilare, vitale
pentru cresterea parului, numita papila foliculului pilos. Papila are o actiune inductiva in
celulele epiteliale care o acopera, determinand proliferarea si diferentierea acestora. Celulele
migreaza spre exterior in coloane si formeaza straturile caracteristice, care de la centru la
periferie sunt:
1. medulara;
2. corticala formata din celule bine keratinizate
3. cuticula (epidermicula) formata din celule turtite, bine keratinizate, asezate ca sindrilele de
pe casa.
ceste trei straturi formeaza parul propriu zis, in afara lui existand:
1. Teaca epiteliala interna care prezinta trei straturi celulare:
a. cuticula tecii interne, alcatuita dintr-un strat de celule turtite, asezate tot ca sindrilele de pe
casa, dar orientate in sens invers cu cele ale epidermiculei, intricandu-se cu acestea, asigurand
astfel o stransa conexiune mecanica a firului de par cu teaca interna;
b. stratul Huxley alcatuit din 2-3 randuri de celule bogate in granule de tricohialina;
c. stratul Henle alcatuit in partea superioara a bulbului din celule keratinizate. Aceasta teaca
inconjoara complet partea initiala a tijei pentru ca apoi sa dispara cam la nivelul glandei
sebacee.
2. Teaca epiteliala externa creste in grosime de la baza foliculului, unde este constituita dintr-
un singur rand de celule catre suprafata, in portiunea superioara fiind constituita din toate
straturile epidermului.
Aceste tuburi concentrice, firul de par constituit din medulara, corticala si cuticula, inconjurat
de tecile epiteliale, intera si externa, care se disting de la partea superioara a bulbului pana la
nivelul de varsare a glandei sebacee formeaza radacina firului de par.
Tija firului de par este portiunea libera care incepe la varsarea canalului sebaceu in foliculul
pilos, de la acest nivel parul fiind format dintr-o masa mai mult sau mai putin omogena de
celule keratinizate, anucleate.
Culoarea parului este determinata de distributia melanosomilor, sintetizati de melanocitele
bulbului pilos, printre celulele acestuia, celule care vor intra in structura tecii firului de par.
Incaruntirea parului este rezultatul descresterii numarului de melanocite, care vor produce mai
putini melanosomi.
 Cresterea firului de par reprezinta un proces ciclic, in care fazele de activitate alterneaza cu
fazele de repaus. De asemenea, nu toti foliculii pilosi se gasesc concomitent in aceeasi faza,

http://www.romedic.ro/ingrijirea-parului-si-a-pielii-capului/ingrijirea-parului
 EXAMINAREA CLIENTULUI
M3-ingrijirea parului
cresterea parului fiind asincrona; intr-o regiune gasim foliculi in perioada de crestere si foliculi
in perioada de repaus.
Inca din 1926 s-au individualizat trei perioade:
a. anagen – perioada de dezvoltare rapida,
b. catagen – perioada cu activitate piloformatoare mai redusa si inceputul perioadei de repaus,
c. telogen – perioada de repaus complet si de eliminare a firului de par.
In scalpul uman anagenul dureaza 2-6 ani, catagenul 2-3 saptamani iar telogenul 3-4 luni.
Fiziologic, in fiecare zi sunt expulzate cate 50 de fire de par.
Intr-o tricograma normala se gasesc 85-90% din foliculi in anagen, 8-14% in catagen si 1% in telogen.
Viteza de crestere a parului este de 0,1 – 0,4 mm/zi, fiind mai mare la femei decat la barbati, la tineri
decat la varstnici si mai accentuata in perioada martie-octombrie. Pilogeneza este influentata de o serie
de factori interni si externi. Factorii interni sunt: vascularizatia foliculului pilos, sistemul nervos central si
cel neurovegetativ, glandele endocrine (hipofiza, suprarenalele, testiculul si ovarul, tiroida). Factorii
externi sunt alimentari, fizici si chimici.
Compozitia chimica a parului
Compozitia chimica a parului este complexa si difera in functie de zona foliculului pilos fiind constituit
din substante organie, anorganice si apa.
Dintre substantele organice amintim:
Glicogenul, cel mai raspandit dintre hidratii de carbon din par. Se gaseste in treimea mijlocie a foliculului
pilos la nivelul zonei exterioare a radacinii. De asemenea in papila dermica se depoziteaza cantitati
insemnate in timpul catagenului si telogenului, fiind sursa majora de energie pentru sinteza proteinelor.
Polizaharidele acide sunt gasite in celulele zonei exterioare a radacinii, unde se gaseste si glicogenul si in
celulele bulbului, la limita cu papila dermica. Polizaharidele acide reprezinta sursa de sulfhidril pentru
sinteza keratinei.
Lipidele se gasesc in zonele interne ale radacinei si in portiunea superioara a bulbului. Sunt prezente la
pubertate si scad odata cu varsta, mai mult la femei decat la barbati.
Proteinele constitue componeneta principala a parului. Aminoacizii izolati sunt: lizina, histidina, arginina,
acidul aspartic, treonina, prolina, glicina, alanina, cistina, valina, metionina, izoleucina, fenilalanina.
Cistina se gaseste in cea mai mare proportie, iar metionina in cea mai mica. La nivelul foliculului pilos
proteinele sunt distribuite diferit si anume Matricea contine proteine sarace in sulf, pentru ca in
corticala sa predomine proteinele bogate in sulf. Maduva contine cantitati mici de cistina si cantitati mai
mari din ceilalti aminoacizi.
Componenta principala a tijei firului de par este o proteina, sclerokeratina, ce reprezinta o forma
intermediara intre keratina moale epidermica si keratina dura din unghii. In compozitia sa se gaseste un
aminoacid bogat in sulf, L-cisteina, care asigura coeziunea moleculelor de cheratina prin puntile
disulfidice care leaga catenele polipeptidice si imprima rezistenta mecanica firului de par. Prezenta
acestor legaturi face keratina insolubila in apa precum si in solutii saline si inerta fata de multi agenti
chimici cat si fata de enzime. Este partial solubila in solutii apoase alcaline de acid tioglicolic, prin
ruperea unor legaturi disulfidice.

Next less-ingrijirea/examinare scalpului

http://www.romedic.ro/ingrijirea-parului-si-a-pielii-capului/ingrijirea-parului