Coltul medicului stomatolog

Recuperarea functiei fonetice la pacientul protezat

Marti, 22 Iunie 2010

Prof univ dr Norina Consuela Forna

Un aspect deosebit de important, cu profunde implicatii în viata sociala, este reprezentat de recuperarea functiei fonetice post-protezare. Dificultatea recuperarii functiei fonetice este în deplin acord cu tipul de
protezare. Astfel, la purtatorii de proteze mobile, perioada de recuperare integrala a functiei fonetice este mai lunga fata de protezarile fixe, la care aceasta perioada este aproape inexistenta. Respectarea regulilor de
protezare, armonizarea formei dintilor cu arhitectura campului protetic specifica fiecarui pacient reprezinta conditia sine-qua-non de emitere corecta a fonemelor. Un aspect particular îl comporta despicaturile maxilo-
palatine, care ulterior interventiei chirurgicale sunt reabilitate prin intermediul diferitelor tipuri de protezari. In aceasta situatie, colaborarea dintre medicul stomatolog si logoped este salutara, pacientul putand face,
ulterior recuperarii logopedice, progrese remarcabile în ceea ce priveste vorbirea corecta. Problemele fonetice reprezinta mai mult de 4% din doleantele generale de rezolvare emise de purtatorii protezelor totale.
Aceasta functie se exercita aproximativ 8 ore din 24, iar o proteza totala care nu atinge obiectivele fonetice face parte din categoria protezelor a caror valoare estetica si functionala este redusa. Functia fonetica nu
poate fi recuperata în totalitate în cazul protezarii totale. Toate protezele conventionale evidentiaza probleme fonetice în momentul inserarii acestora în cavitatea orala. Din fericire, limba poseda o formidabila
capacitate adaptativa, în final constructiile protetice regasindu-se în noul context în care pacientul învata alfabetul unei dictii corecte. Cele mai importante foneme din punct de vedere protetic ce pun probleme în
articulare sunt: labio-dentalele fe-ve, dento-dentalele che-je, bilabialele be-pe, dento-lingualele de-te, palato-lingualele divizate în 2 grupe "k" si sibilantele s, z si c.
Pentru a întelege emiterea falsa a acestor foneme, este utila maniera de cunoastere a modularii acestora pentru a putea detecta elementele ce au incidenta asupra articularii lor. Arcadele superioare foarte largi
altereaza emisia palato-lingualelor, de aceea corelatia stabilita între forma - contur – montare este foarte stransa, cu impact asupra refacerii functiei fizionomice si fonetice. O modalitate de control fonetic este aceea de
a-i da pacientului un text spre a fi citit, invitandu-l pe acesta sa paraseasca fotoliul dentar în favoarea unui birou sau a salii de asteptare, ambient mai putin stresant, stabilind cu acesta un dialog despre probleme
diverse. Din nefericire, solutii specifice universale pentru rezolvarea tulburarilor fonetice sunt imposibil de recomandat, fiecare caz fiind abordat în mod individual.
Prof. univ. dr. Norina-Consuela Forna Decan al Facultatii de Medicina Dentara Iasi