Via a Cuviosului P rintelui nostru

Macarie Egipteanul
(19 ianuarie)
(Acest Sfînt Macarie a scris o carte cu podoabe duhovnice ti, foarte
folositoare
celor ce vor s se mîntuiasc , care cuprinde în sine 50 de cuvînt ri sau
omilii)

Patria acestui cuvios Macarie era Egiptul, iar satul s u se numea Ptinapar. P rin ii lui
erau de un nume cu cei mai vechi dintre sfin i, str mo ii Avraam i Sara, pentru c
Avraam era numele tat lui lui Macarie, avînd treapta de preot, i maica lui se numea
Sara. De vreme ce erau neroditori, se dep rtaser de traiul înso irii, îns cu duhul erau
tot uni i.

Ei î i înfrumuse au via a cu înfrînarea i cu postul, cu rug ciunile i cu privegherea,

cu milosteniile i cu primirea de str ini i cu multe alte fapte bune. Dar f cîndu-se
prin voia lui Dumnezeu n lirea nea teptat a barbarilor asupra Egiptului, i averile
lor r pindu-se din mîinile acelora, au s cit foarte mult i se gîndeau s ias din
patria lor.

Dar într-o noapte, dormind Avraam, i s-a ar tat sfîntul patriarh Avraam, cinstit la
vedere i luminat cu frumuse e, str lucindu-i hainele ca soarele; deci, acela
mîngîindu-l i zicîndu-i s aib n dejde spre Domnul, l-a sf tuit ca s nu se dep rteze
cu totul de p ile Egiptului, ci s se mute numai în satul ce se nume te Ptinapar, care
este în hotarele Egiptului, i s nu se lipseasc de unirea cu so ia lui, de vreme ce,
zicea Sfîntul Avraam, "Dumnezeu voie te s v binecuvînteze cu rod fericit, precum
m-a binecuvîntat i pe mine, care eram str in în p mîntul Canaan, dîndu-mi fiu la
trîne e".

Preotul Avraam de teptîndu-se din somn, a spus so iei sale Sara vedenia sa. i
amîndoi au dat laud lui Dumnezeu; apoi nez bovind, s-au mutat în satul Ptinapar. Nu
era departe acel sat de pustia Nitriei, i, precum se vede, dumnezeiasca rînduial a
mutat acolo pe p rin ii lui Macarie, ca astfel fiul lor care avea s se nasc , s iubeasc
mai cu înlesnire via a pustniceasc .

Petrecînd Avraam cu so ia sa în satul Ptinapar, s-a întîmplat c s-a îmboln vit r u i

tepta s moar . Dar, într-o noapte, z cînd pe patul durerii i adormind pu in, a avut
o vedenie în acest fel: I se p rea c vede pe îngerul lui Dumnezeu ie ind din altar i,
apropiindu-se de dînsul, îi zise: "Avraame, Avraame, scoal -te de pe patul t u." Iar el
i-a r spuns: "Sînt bolnav, Doamne, i nu pot s m scol." Iar îngerul luîndu-l de mîn ,
cu veselie zicea c tre dînsul, cu glas blînd: "Dumnezeu te-a miluit.

1
El a izgonit boala de la tine i- i d ruie te binecuvîntarea Sa, pentru c femeia ta Sara
va na te un fiu, numit cu numele "fericirii", care va fi loca ul Sfîntului Duh i
îngere te pe p mînt va vie ui i printr-însul mul i se vor duce la Dumnezeu." Într-
aceast vedenie bolnavul de teptîndu-se, îndat a sim it c este cu totul s tos, i
sculîndu-se, umbla plin de fric i de bucurie; iar toate cele v zute i gr ite de înger în
vedenie le-a spus so iei sale Sara.

Apoi cum c aceea era adev rat , îl încredin a schimbarea lui din durerea cea mare
întru des vîr ita s tate, i împreun au mul umit lui Dumnezeu, preamilostivului i
de bine d torului s u. Dup aceasta, Sara a z mislit la b trîne e i venind vremea a
scut un fiu de parte b rb teasc i i-au pus numele Macarie, care se tîlcuie te
"fericit" i l-au luminat pe el cu Sfîntul Botez.

Venind copilul în vîrst des vîr it i dumnezeie tile c i bine deprinzîndu-le,

rin ii lui, ca i cum uitaser sf tuirea îngereasc din vedenia cea despre dînsul, au
voit ca s -l înso easc cu femeie chiar i nevrînd; dar el cu totul se lep da, dorind s
se înso easc cu neîntinata mireas , adic cu via a cea fericit ; îns fiind silit, s-a
supus la p rinteasca voie, punînd bun sfat în minte.

i s vîr indu-se osp ul cel de nunt , tîn rul Macarie fiind dus în cas , s-a pref cut c
e bolnav ca i cum îi venise deodat r u, i neatingîndu-se de a sa mireas , a ie it
curat din cas , ridicîndu- i c tre Dumnezeu ochii inimii i c tre El punînd n dejdea,
se ruga cu putere, ca s -i ajute degrab spre a putea s se dezlege de via a lumeasc i
se fac monah.

Într-una din zile, s-a întîmplat unora din ai lor ca s mearg la Muntele Nitriei, ca s
aduc de acolo nitru (adic silitr ); pentru c acolo se afl mult de aceasta i de aceea
muntele se nume te Nitria; deci, a mers cu dîn ii i Macarie, dup porunca p rin ilor
i, i venind la iezerul Nitriei, s-a ab tut pu in din cale, vrînd s se odihneasc ; apoi a
adormit, i în vis i se p rea c vede un b rbat minunat, str lucind cu lumina i zicînd
tre dînsul: "Vezi, Macarie, aceste locuri pustii, prive te-le, pentru c se cade ie ca
în aceste pustiet i s te s luie ti". Dup vedenia aceasta, Macarie de teptîndu-se,
gîndea la cele ce i s-au zis de c tre cel v zut i nu pricepea ce s fie; pentru c într-
acea vreme înc nu erau vie uitori în pustie, afar de marele Antonie i în alt loc în
pustia cea mai din untru era Pavel Tebeul, ne tiut de nimeni.

Deci, a treia zi, întorcîndu-se din Nitria acas , a aflat pe mireasa sa bolnav de friguri,
i fiind aproape de sfîr it, a i murit înaintea ochilor lui i întru feciorie curat s-a dus
la ve nica via . Iar Macarie s-a încredin at lui Dumnezeu i se gîndea la a sa moarte,
zicînd în sine: "Macarie, ia aminte i te îngrije te pentru sufletul t u, pentru c se cade
i ie ca, dup pu in vreme, s la i via a aceasta".

Macarie neîngrijindu-se de nimic p mîntesc, era pururea în casa Domnului, nevoindu-

se cu citirea dumnezeie tilor c i. P rin ii v zîndu-i o via ca aceea, nu mai
îndr zneau s pomeneasc de nume femeiesc înaintea fe ei lui, ci se bucurau de
cur ia vie ii lui. Avraam, tat l lui, îmb trînind foarte i c zînd în boal , era lipsit de
vedere, din cauza b trîne ii i a bolii, de aceea îi slujea fericitul Macarie cu osîrdie i
cu dragoste; apoi s-a mutat din via b trînul plin de zile i s-a dus c tre p rin ii s i.

2
Trecînd ase luni dup mutarea tat lui s u Avraam, s-a sfîr it întru Domnul i Sara,
maica lui Macarie. El dînd pe p rin ii s i obi nuitei îngrop ri cre tine ti, era acum
liber de toate; i a împ it toate cele r mase de la p rin i la cei ce aveau nevoie de
ajutor. Dar era mîhnit c nu avea cui s i descopere tainele inimii sale i s afle sfat
bun, unde s se duc i de cine s fie pov uit la via a cea pl cut lui Dumnezeu i se
ruga Lui cu osîrdie s -i trimit un pov uitor bun, care ar putea s -i arate calea
mîntuirii.

Sosind pomenirea unuia din sfin i, c ruia dup obiceiul p rin ilor s i, voia s -i
vîr easc praznicul, el a g tit prînz nu numai pentru vecini, dar mai ales pentru cei
raci i sc ta i. Atunci, stînd în biseric la cîntare, a v zut un monah b trîn intrînd
în biseric , c runt la p r, avînd barb pîn la brîu, galben la fa de pustnicie, foarte
cinstit la vedere i al c rui chip din untru, adic al sufletului, era înfrumuse at cu
podoabele faptelor bune.

Monahul nu era departe de satul acela, i î i avea chilia sa pustniceasc la un loc

lini tit, near tîndu-se la nimeni; iar într-acea vreme, Dumnezeu rînduind a a, monahul
a venit la biserica ce era în sat, pentru împ rt irea cu prea curatele Taine. Pe acest
monah l-a rugat Macarie ca, dup s vîr irea dumnezeie tii Liturghii, s intre în casa
lui, la masa cea de ob te; iar dup mas i dup osp tarea de ajuns a tuturor, ducîndu-
se fiecare la locul s u, Macarie a oprit pu in pe monah i luîndu-l de-o parte a c zut la
picioarele lui i i-a zis: "S nu m opre ti ca diminea s vin la sfin ia ta, pentru c
voiesc s te am sfetnic bun în via a mea". B trînul i-a r spuns: "S vii, fiule, cînd vei
voi". i a plecat.

A doua zi s-a dus Macarie la b trîn i i-a spus toate tainele inimii sale, cum dore te cu
toat osîrdia s slujeasc Domnului; i a rugat pe b trîn s -l pov uiasc ce se cade s
fac . B trînul l-a între inut în ziua aceea la el cu vorbe folositoare de suflet, i apunînd
soarele, i-a dat pu in pîine cu sare, apoi i-a zis s se odihneasc . Stînd singur la
rug ciune i avîndu- i mintea sus, fiind noapte adînc , s-a f cut o vedenie i a v zut
un sobor de monahi cu chipuri albe i avînd aripi, care înconjurînd pe Macarie,
ziceau: "Scoal -te, Macarie, i începe slujba cea poruncit de la Dumnezeu; nu a tepta
alt vreme, c b rbatul lene nu se lupt cu iste ime, iar cel nesîrguitor dobînde te
pre ul celui lene .

zînd acestea dumnezeiescul b trîn, diminea a le-a spus lui Macarie i liberîndu-l, i-
a zis: "Fiule, ceea ce voie ti s faci, f mai degrab , c te cheam Dumnezeu pentru
mîntuirea multora; de aceea, de acum s nu te leneve ti la lucrurile cele pl cute lui
Dumnezeu". Deci, înv îndu-l mult despre rug ciune, priveghere i post, l-a liberat cu
pace. Fericitul Macarie întorcîndu-se acas , a împ it la s raci toate ale sale, nel sînd
nimic pentru trebuin a sa.

Dup pu ine zile, liberîndu-se de toate grijile vie ii i r mînînd singur ca un s rac, s-a
dus iar i la b trîn, dîndu-se cu totul Domnului pentru slujirea cea bun . Iar b trînul
primind cu dragoste pe dumnezeiescul tîn r Macarie i ar tîndu-i începuturile vie ii
monahice ti cele lini titoare i înv îndu-l a împleti co ni e, lucru cuviincios mîinilor
monahilor, i-a f cut chilie în alt loc, nu departe de el; pentru c acel p rinte dorea s
vie uiasc singur în numele lui Dumnezeu i a dus în acea chilie pe ucenic, dîndu-i
cuviincioasele porunci despre rug ciune, despre hran , i despre lucrul mîinilor.

3
Astfel fericitul Macarie a început în numele lui Dumnezeu a alerga pe calea cea sfînt
a vie ii monahice ti; i sporind din zi în zi în legea Domnului, s-a întîmplat dup
cît va vreme c a venit în satul acela episcopul p rin ilor acelora i aflînd despre
fericitul Macarie de la locuitorii satului, l-a chemat la el i cu sila l-a f cut cleric la
biserica aceea, de i era înc tîn r. Dar nu dup multe zile sup rîndu-se Macarie de
slujirea aceasta prin care i se tulbura lini tea, a fugit de acolo i s-a s luit într-un sat
oarecare; i venind la dînsul un om neînv at, dar cucernic, îi slujea luînd lucrul
mîinilor lui i vînzîndu-l, îi aducea hran . Dar diavolul nesuferind a se vedea învins de
monahul cel tîn r, se înarma asupra lui i lupta cu multe feluri de me te uguri,
aducîndu-i uneori necuviincioase gînduri, iar alteori n lind asupra lui prin n luciri
i înfrico ri; pentru c priveghind el în rug ciunea de noapte, diavolul cutremura
casa din temelie, iar alteori închipuindu-se în arpe i tîrîndu-se pe p mînt, se repezea
asupra lui. Iar fericitul Macarie îngr dindu-se cu rug ciune i cu semnul Sfintei Cruci,
socotea întru nimic me te ugirile lui, gr ind ca David: Nu m voi teme de frica de
noapte, de s geata ce zboar ziua i nici de lucrul ce umbl în întuneric.

Deci, neputînd vicleanul s biruiasc pe cel nebiruit, a aflat asupra lui o me te ugire
ca aceasta: Un b rbat din locuitorii satului aceluia avea o fiic , pe care un tîn r i-o
cerea spre nelegiuit înso ire; dar fiindc era s rac i neînv at, de aceea p rin ii se
mîndreau fa de tîn rul acela, nevrînd s dea pe fiica lor dup dînsul. Dar fecioara
iubea pe tîn r i aprinzîndu-se de asemenea cu dragoste, s-a unit în tain i s-a aflat
fecioara avînd în pîntece; deci întrebînd ea pe acel tîn r ce r spuns ar putea s dea
rin ilor, acela, avînd înl untru pe înv torul r ut ii, i-a zis: "Spune c sihastrul
acela i-a f cut aceasta".

Ea ascultînd sfatul vicleanului i-a ascu it limba sa de arpe asupra nevinovatului

monah, c ci cînd au cunoscut p rin ii c fecioara este îns rcinat , b tînd-o, au început
a o întreba: "Cu cine ai c zut în p cat?" Ea a r spuns: "Cu sihastrul vostru, pe care-l
socoti i c este sfînt; c ci odat , aflîndu-m afar din sat i apropiindu-m de locul
unde petrece el, m-a întîmpinat în cale i mi-a f cut sil , iar eu de ru ine i de fric , nu
l-am spus la nimeni pîn acum".

Prin aceste cuvinte ca de ni te s ge i lovindu-se p rin ii i rudeniile ei, au pornit cu

to ii asupra sfîntului i au alergat la chilia lui, umplînd v zduhul de strigare i de
cuvinte dos ditoare; apoi sco îndu-l din chilie, l-au b tut mai mult vreme i l-au dus
cu dîn ii în sat. Aducînd multe vase lep date, ulcele înnegrite, toarte de ulcioare, i
legîndu-le într-o funie, le-au spînzurat de grumajii lui i-l purtau prin sat cu negr it
batjocur , b tîndu-l, împingîndu-l, tr gîndu-l de p r, c lcîndu-l cu picioarele i
strigînd: "Acest monah a necinstit pe fecioara noastr ; apuca i-l to i i-l bate i".

Din întîmplare, trecea pe acolo un cinstit b rbat, care v zînd ceea ce se f cea, a zis
celor ce-l b teau: "Pîn cînd ve i bate f de vin pe str inul monah, ne tiind dac
lucrul este adev rat? Pentru c socotesc c este n past , iar nu lucru adev rat". Dar
aceia nu-l ascultau i î i ar tau r utatea lor. Îns iubitorul de Hristos, cel ce pentru
Dumnezeu slujea pe Macarie, mergînd în urma celui purtat astfel, se ru ina, plîngea i
nu putea s -l apere i s scoat pe Macarie din mîinile lor pe care ca ni te cîini îl
înconjuraser . Apoi, aceia întorcîndu-se c tre slujitorul s u, se porneau cu dos diri i
cu oc ri, zicîndu-i: "Sihastrul c ruia îi sluje ti, iat ce a f cut".

4
 i l-au b tut pe Macarie cu be ele, pîn ce i-au s turat mînia i iu imea, încît se
lea pe cale aproape mort. Iar p rin ii acelei fete ziceau: "S nu-l l m pîn ce nu
ne va da garant, c va hr ni pe fecioara noastr , pe care a îngreunat-o". Iar Macarie
abia fiind viu, a zis c tre slujitorul s u: "Fii garant pentru mine, omule".

Acesta gata fiind s moar pentru dînsul, s-a obligat astfel; i luînd pe Macarie, abia a
putut s -l duc la chilia lui, neputînd s mearg de b ile cele cumplite. T duindu-
se, pu in dup aceasta a început a se nevoi la lucru, zicînd în sine: "Macarie, ai femeie
i copii, deci nevoie î i este ca ziua i noaptea s lucrezi, ca s -i hr ne ti". i lucrînd
co ni e, le vindea prin mîna slujitorului i trimitea fecioarei pre ul ce lua pentru hran .

Apoi, venind ziua s nasc , a ajuns-o dreapta judecat a lui Dumnezeu, pentru c a
gr it f delege asupra dreptului i nu putea s nasc . Pentru aceea a p timit multe
zile i nop i, cu amar strigînd de durerea cea mare, de vreme ce nu putea s ias dintr-
însa pruncul; îns i pe p rin ii ei îi durea inima v zînd-o într-o suferin ca aceea i
nepricepîndu-se, ziceau: "Ce s fie aceasta?" Iar ea atunci, chiar nevrînd, a spus
adev rul, strigînd; "Amar mie, tic loasa, care sînt vrednic de mii de mor i, c ci
asupra dreptului acestuia am adus clevetire i am min it c este vinovatul stric ciunii
mele; el este nevinovat, iar tîn rul care a voit s m ia, acela mi-a f cut acestea".

Deci, auzind p rin ii aceasta i to i vecinii au r mas uimi i, pentru c a venit asupra
lor ru ine i fric i pentru c pe robul lui Dumnezeu, monahul cel nevinovat, l-au
chinuit atît de r u; apoi au strigat: "Vai nou !"

Atunci s-a în tiin at despre aceasta tot satul i to i s-au adunat cu mic cu mare la
curtea omului aceluia i auzeau cele ce se spuneau despre fecioar i cum c sihastrul
este nevinovat; deci se oc rau singuri, pentru c to i au pus mîinile cu nemilostivire
asupra sfîntului. i s-au sf tuit cu p rin ii fecioarei s mearg la robul lui Dumnezeu
i s cad cu plîngere la picioarele lui, cerîndu-i iertare; ca nu cumva s -i ajung
mînia lui Dumnezeu pe to i, pentru chinuirea lui cea f de vin .

Auzind aceasta slujitorul i garantul lui Macarie, a alergat degrab la sfînt cu veselie
i i-a zis: "Bucur -te, p rinte Macarie, pentru c bun i luminoas ni s-a ar tat nou
ziua de ast zi, de vreme ce ocara cea dintîi a pref cut-o Dumnezeu în slav i eu de
acum voi fi liber de garan ie, iar tu te-ai ar tat f patim , drept i preasl vit
timitor; c ci acea femeie nedreapt , care a adus n past asupra ta, i fiind tu
nevinovat te-a clevetit, a ajuns-o judecata lui Dumnezeu i nu poate s nasc .

Acum a spus cum c nu tu e ti vinovat, ci un oarecare tîn r; deci, to i locuitorii

satului, de la mic pîn la mare, vor s vin la tine cu poc in , ca s prosl veasc pe
Dumnezeu pentru întreaga în elepciune i r bdarea ta, i s cear de la tine iertare, ca
nu vin vreo pedeaps de la Dumnezeu asupra lor, c ci te-au chinuit pe tine".

Auzind acestea smeritul cuget tor Macarie, cu greu le-a ascultat, nevrînd cinstea i
slava omeneasc ; c ci mai cu voie îi era lui necinstea decît s primeasc cinste de la
oameni. i venind noaptea, s-a sculat i a fugit de acolo i s-a dus întîi la Muntele
Nitriei, unde cîndva dormind, a avut vedenia. Acolo a petrecut trei ani într-o pe ter i
s-a dus apoi la Muntele Faran, la marele Antonie, care petrecea pustnice te în
nevoin , pentru c auzise de dînsul, pe cînd era în lume, i dorea s -l vad .

5
 i fiind primit de Cuviosul Antonie cu dragoste, Macarie i s-a f cut ucenic de aproape
i a petrecut la dînsul vreme îndelungat , pov uindu-se la des vîr it via întru fapte
bune; deci era urm tor întru toate p rintelui s u, care a ar tat multe nevoin e i atît de
mult a sporit în via a monahiceasc , încît a întrecut pe ceilal i fra i; pentru care era
numit de dîn ii "tîn r b trîn". C ci în anii tinere elor sale, a ar tat via b trîneasc i
se lupta ziua i noaptea cu diavolii, care uneori se închipuiau în diferite chipuri i
luciri, ca ni te osta i înarma i, c lare pe cai.

Apoi îndreptîndu-se spre r zboi, cu s lb ticie n leau asupra lui cu chiote, gîlceav
i cu tulbur ri, fiind f num r, voiau ca s -l ucid . Iar uneori în chip nev zut
aduceau gînduri necurate asupra lui i cu toate me te ugirile se sileau s clatine i s
rîme zidul cel întemeiat de Hristos.

Dar nicidecum n-au putut s vat me pe lupt torul cel care a luat pe Dumnezeu de
ajutor, i zicea ca David: Ace tia în c ru e i pe cai, iar eu numele Domnului voi
chema; c aceia s fie împiedica i i s cad , iar eu întru Dumnezeu voi avea putere.
El va def ima pe vr jma ii mei, adic pe diavolii cei ce m sup .

Într-o noapte, dormind fericitul, l-au împresurat o mul ime de diavoli, de teptîndu-l i
zicîndu-i: "Scoal -te i cînt cu noi i nu dormi". Iar cuviosul cunoscînd me te ugirile
dr ce ti, nu se scul i le r spunse: Duce i-v de la mine, blestema ilor, în focul cel
ve nic, cel g tit tat lui vostru i vou . Iar ei au zis: "Aduci astfel de hul asupra
noastr , i cu dos dire ne r spunzi nou ?".

Gr it-a sfîntul: "Care din diavoli scoal pe cineva la slujba lui Dumnezeu sau îl înva
la fapte bune?" Iar ei gr ind multe i nesuferind ca s fie neb ga i în seam de dînsul,
zînd c nu puteau s -l scoale, to i cu mînie s-au pornit asupra lui i au început a-l
bate. Iar sfîntul a strigat: "Hristoase, ajut -mi i m izb ve te de ace tia, c m-au
înconjurat ca ni te cîini mul i i au deschis asupra mea gura lor". i îndat mul imea
diavoleasc a pierit cu sunet.

Iar pe cînd cuviosul aduna din pustie frunze de finic, ducîndu-le în chilie spre facerea
co ni elor, l-a întîmpinat diavolul în cale cu o secer i voia s -l loveasc , dar n-a
putut i i-a zis lui: "Multe nevoi rabd eu de la tine, o! Macarie, c ci nu pot s te
biruiesc; îns toate cele ce tu le faci, le fac i eu: poste ti tu i eu nicidecum nu
nînc; priveghezi tu, i eu deloc nu dorm; dar una este cu care m biruie ti pe
mine"; deci i-a zis Macarie: "Care este una aceea?" R spuns-a diavolul: "Smerenia ta;
pentru aceea nu pot s stau împotriva ta".

Fericitul Macarie, avînd 40 de ani de la na terea sa, a luat de la Dumnezeu darul

duirilor i al proorociei, cum i st pînire asupra necuratelor duhuri; apoi s-a
învrednicit treptei preo ti i a fost conduc tor p rin ilor celor ce vie uiau în schit. Iar
pentru hrana i b utura lui cum postea, nu se cuvine a gr i multe; de vreme ce nici
între cei mai lipsi i de grij monahi nu se putea afla acolo îmbuibare sau mînc ruri
mai bune, pe de o parte pentru lipsa cea mare a celor de trebuin , iar pe de alta pentru
rîvna cea dumnezeiasc a multor p rin i care petreceau acolo; c ci fiecare urma unul
altuia în via a cea pustniceasc , iar mai ales se sîrguiau a se întrece.

Despre alte nevoin e ale acestui ceresc b rbat se povestea între p rin i cum c
neîncetat era întru în area min ii c tre Dumnezeu i cea mai mult vreme se lipea de

6
Dumnezeu cu mintea decît de lucrurile lumii ace tia. Apoi cerceta pe p rintele i pe
înv torul s u, Antonie cel Mare, i de dînsul mult se pov uia, vorbind cu dînsul
cuvinte duhovnice ti. În urm , s-a învrednicit dup fericitul sfîr it al lui Antonie a
lua de la cei doi ucenici ai aceluia, ca o bogat mo tenire, toiagul cu care î i sprijinise
trupul s u neputincios, din cauza b trîne elor i nevoin elor pustniciei; iar cu toiagul a
luat duhul îndoit, precum Elisei l-a luat de la Ilie i f cea minuni mari, pe care acum
este vremea a le povesti.

Un egiptean iubitor de p cate, fiind r nit de pofta p catului spre o femeie str in ,
frumoas la chip, dar neputînd s-o plece spre desfrînare, pentru cur ia ei i pentru
cinstea i dragostea pe care o avea pentru b rbatul s u, s-a dus la un fermec tor,
rugîndu-l ca s fac pe femeia aceea s -l iubeasc ; ori cu farmecele sale s fac pe
rbatul ei ca s-o urasc i s-o goneasc ; fermec torul acela a luat multe daruri de la
egiptean i a f cut obi nuitele sale me te u-giri, sîrguindu-se cu multe farmece ca s
în ele pe acea femeie curat , spre desfrînare.

Apoi neputînd s înduplece mintea ei cea nemi cat spre acea fapt rea, a fermecat
ochii celor ce c utau la dînsa; i a f cut a a ca tuturor celor ce o vedeau s li se par
nu este femeie cu fa de om, ci animal parte femeiasc ; deci, intrînd b rbatul în
cas , cînd a v zut-o întru asem nare de animal, s-a sp imîntat, i nu pricepea ce este,
pentru c vedea c pe patul lui se odihne te un animal. Vorbea cu dînsa i nu putea s
aud nici un r spuns, decît numai o vedea mîniindu-se. Îns tia c este femeia lui i a
cunoscut r utatea pizma ului, cum c era pref cut de oameni r i întru asem nare de
dobitoc, de care lucru era în mare mîhnire i plîngea.

Chemînd preo i în casa sa, le-a ar tat pe femeia lui, dar nici aceia nu puteau cunoa te
ce avea: cum i pentru ce s-a pref cut în animal. C ci i ochii acelora ca ni te
fermeca i vedeau animal; i trecuser trei zile de cînd i se f cuse ei aceasta i nici un
fel de hran nu primea, pentru c nici ca animalul nu primea fîn, nici ca omul nu putea
m nînce pîine. Apoi, b rbatului ei i-a venit în minte s-o aduc în pustie, la
Cuviosul p rinte Macarie.

Deci, punînd pe dînsa frîul ca pe un animal, s-a dus, luînd dup sine pe femeia sa întru
asem nare de animal. Pe cînd se apropia de chilia cuviosului, fra ii ce st teau afar , au
început a cîrti asupra lui, întrebîndu-l pentru ce vrea s intre în mîn stire cu acel
animal? Iar el a zis c tre dîn ii: "Am venit aici, ca animalul acesta s cî tige mila de la
Domnul cu rug ciunile Sfîntului Macarie".

i întrebîndu-l monahii: "De ce p time te?" Omul a zis: "Acest animal pe care îl
vede i este femeia mea i cum s-a pref cut nu tiu; iat acum sînt trei zile de cînd nici
un fel de hran nu gust nicidecum". Iar fra ii auzind acestea, au mers s spun
sfîntului, c ruia acum i se descoperise i se ruga lui Dumnezeu pentru dînsa.

Fra ii spunîndu-i despre acest lucru i ar tîndu-i dobitocul cel adus, sfîntul a zis c tre
dîn ii: "Voi singuri sînte i dobitoace, de vreme ce ave i ochi r i, iar ea precum este
cut , a a r mîne femeie i nu este schimbat întru alt fire; ci a a se pare ochilor
vo tri cei în ela i de farmece". Deci, sfin ind ap , a turnat pe capul ei, rugîndu-se, i
îndat a f cut-o s fie în chipul s u cel dintîi; încît to i cei ce c utau la dînsa au v zut-
o c este femeie, cu fa de om.

7
Apoi, poruncind s -i dea ei s m nînce, a f cut-o femeie s toas . i au mul umit lui
Dumnezeu, b rbatul i femeia, cum i to i cei ce vedeau aceast minune. Apoi, sfîntul
a înv at pe femeie, ca adeseori s mearg la sfînta biseric i s se împ rt easc cu
preacuratele lui Hristos Taine; c ci pentru aceea, zicea el, a venit asupra ta acea ispit ,
fiindc cinci s pt mîni au trecut, de cînd ai fost p rta dumnezeie tilor Taine. Astfel
înv îndu-i i sf tuindu-i pe amîndoi, i-a liberat în pace. Asemenea i o alt fecioar ,
pref cut în animal de vr jitori, aducînd-o p rin ii ei la sfîntul, a t duit-o cu
rug ciunea. Iar pe o alt fecioar , plin de r ni, prin ungerea cu untdelemn sfin it, a
cut-o s toas .

Deci, mul i sup rau pe cuviosul, unii pentru rug ciuni i binecuvînt ri i pentru
folosirea de înv tur de la dînsul, iar al ii pentru t duiri; pentru aceea sfîntul i-a
pat o pe ter adînc în chilie, ca de o jum tate stadie, i se ascundea de cei ce
veneau la dînsul f vreme, cînd îi întrerupeau gîndirea la Dumnezeu i rug ciunea.

Atîta dar avea de la Dumnezeu, încît învia i mor i. Un monah oarecare, ezînd în
preajma Nilului, s-a lipit de el diavolul mîndriei. Deci, întîi l-a r cit de la adev rata
credin i l-a adus la cugetarea celor ce se numeau Ierachteni, care ziceau c
Mîntuitorul n-a luat trup omenesc, nici c înviaz trupul nostru cu care ne-am
îmbr cat i c trei încep tori sînt: Dumnezeu, materia i r utatea. Astfel a atras la
zvr tirea a 500 de suflete. i a putut face aceasta c ci gr ia multe bîrfeli de acest fel
tre mul i. Apoi i diavoli a scos, dup cum se spune de Domnul nostru în Sfintele
Evanghelii: ci vor da semne i minuni, încît ar fi fost cu putin s am geasc i pe
cei ale i; c ci cu domnul diavolilor, într-adev r, scotea pe diavoli, pentru pierzarea
sufletelor.

Deci, episcopul acelui loc a venit cu clerul s u la p rintele Macarie, robul lui
Dumnezeu, i rugîndu-l, îi zise: "Vino i ajut -ne; c ci dac pîn tr ie ti tu nu vom
cur i vecin tatea noastr , to i se vor lipi de dînsul i întru pierzare se vor duce". Iar
sfîntul a zis c tre dînsul: "Iat c vin, dar fiind om simplu, ce pot s fac eu?"
Episcopul st ruia, rugîndu-l: "Eu a a cred c , dac va veni Dumnezeu, va împ ca
Biserica Sa; c ci eu de multe ori avînd gînd s vin, am fost împiedicat de treburile
eparhiei; iar acum, numai suferind pierzarea poporului, i înc temîndu-m de osînda
lui Dumnezeu, care zice: Sîngele lor din mîinile voastre îl voi cere; de aceea am venit
la tine, c ci Dumnezeu m-a trimis.

Atunci Avva Macarie sculîndu-se, a mers cu dînsul i a venit la am gitorul acela, pe

care, cînd l-a v zut b trînul, a zis episcopului: "Acesta are un diavol din cei st pînitori
i ai cunoscut c acesta nu este locul meu. Împotriva acestor duhuri nu m-am luptat
deloc, c ci sînt dou cete de diavoli, una este care aduce pl cerile i dezmierd rile în
trupul omului, iar alta care am ge te sufletele, dar care este foarte lesne de biruit.
Aceste duhuri le rînduie te satana la vr jitori i am gitori, ca i la încep torii de
eresuri". Episcopul a zis: "Este trebuin de rug ciune din adîncul inimii, c ci cuvîntul
nu are nici o putere".

Deci, i-a poruncit s ias la dîn ii; iar el ie ind, episcopul i-a zis: "Cum de n-ai venit
de atîta vreme la noi?" Iar el a r spuns: "Pentru c nu crede i drept". Zis-a c tre dînsul
Sfîntul Macarie: "Dar tu crezi bine?" Iar el a zis: "Foarte bine". Sfîntul i-a zis: "Care
este aceea pe care noi nu o cuget m bine?" El a r spuns: "Fiindc zice i c trupul a
înviat; i înc mai zice i c i Dumnezeu a luat asupr i trup i oase". B trînul i-a zis:

8
"Dac zicem de la noi, r u zicem, iar dac astfel a gr it adev rul, tu pentru ce gr ie ti
împotriv ? Cu toate acestea noi vom spune ie cum credem i dac te vei îndupleca,
bine vei face; iar dac nu, tu însu i vei primi pedeapsa de la Dumnezeu, pe ale c rui
dogme le lepezi". El a zis: "Eu întîi s i spun credin a mea". Iar sfîntul a zis:
"Credin a rea nici s nu se numeasc credin ".

Deci, a poruncit episcopului s zic Simbolul credin ei i episcopul a zis: Cred într-
unul Dumnezeu, Tat l, Atot iitorul; i celelalte de aici înainte, cum i alte graiuri de la
apostolul. Atunci s-a ru inat ereticul i neavînd ce s r spund , a zis c tre Sfîntul
Macarie: "Mie nu-mi gr i credin a cea din cuvinte, ci s mergem la morminte i tu s
înviezi cu trupul pe unul din cei ce zac acolo i voi crede c bine cugeta i, ori eu s
scot suflet f de trup, i s v ru inez pe voi". i întorcîndu-se Sfîntul Macarie, a zis
episcopului: "Mare este r ul, c ci i pe Dumnezeu îl ispitim, ca pentru un îndr cit s
se fac atît de mare semn". Zis-a episcopul: "Ba nu p rinte, ci pentru o eparhie
întreag ".

Atunci au mers la morminte i a venit i Ierachtenul s cheme pe diavol. i mult

cîndu- i rug ciunea lui cea ereticeasc , nu putea s scoat nici un suflet f trup din
mormînt. Atunci diavolul n-a ie it ca mai înainte, c ci îi sta împotriv Duhul cel Sfînt.
i cînd a v zut c nimic n-a putut face, le-a zis: "Pentru necredin a voastr nu poate s
ias ". Episcopul a zis: "Dac am fi fost r u-credincio i, atunci mai vîrtos trebuia s
ias , ca s mustre necredin a noastr ".

Iar b trînul rugîndu-se în sine, net duind nimic, a plecat genunchii la p mînt, dup
ce a stat un ceas la rug ciune; împreun cu to i care erau de fa , s-a ridicat, i lovind
cu toiagul cel de finic un mormînt, pentru c toiegele monahilor celor de acolo sînt de
finic, a înviat un om din mormînt, nu vreunul care a murit de curînd, ci unul mort de
mult.

Aceast minune v zînd-o Ierachteanul, a le inat i ie ind diavolul dintr-însul, el a

zut la picioarele sfîntului, împreun cu tot poporul care era de fa , i cerea s -l
ucid ; dar nu i-a l sat sfîntul, ci l-a luat cu sine în pustie i l-a izb vit de r cire.
Apoi, întrebînd pe cel ce a înviat dac tie pe Hristos, el a zis c n-a auzit despre El
nici cînd tr ia. Deci, sfîntul botezîndu-l, l-a avut cu sine trei ani i apoi cu adev rat
moarte a r posat, încît se potrivea i la el cuvîntul Domnului, c nici acesta n-a gre it,
nici p rin ii lui; ci ca s se arate slava lui Dumnezeu într-însul.

Iar episcopul a întrebat pe Sfîntul Macarie dac s-a suit în inima lui vreun cuget de
slav omeneasc , cînd a v zut înaintea lui atîta popor, fa de o minune atît de mare?
El a r spuns: "O inim care are îndeletnicire a c ta spre slava oamenilor, unul ca
acesta pe Dumnezeu înc nu L-a cunoscut, i ceea ce face, ca un om o face; iar cel ce
s-a învrednicit de insuflarea lui Dumnezeu, întru mult nevoin se afl , temîndu-se s
nu cad .

Unul ca acesta numai o credin are, de a ie i din trup, iar slava omeneasc nici în
gînd nu-i vine. Deci, o pild ca aceasta î i zic: "Închipuie te- i pe cineva c umbl pe
mare i prive te spre cer în soare; unul ca acesta dac ar vedea locul pe unde umbl , s-
ar scufunda. Astfel cel ce prive te la slava lui Dumnezeu, slava cea de la oameni o
nesocote te. Iar dac împrejurul acesteia s-ar întoarce, cade din aceea i c zînd astfel,
se biruie te de multe patimi".

9
Apoi Cuviosul Macarie a înviat înc i un alt mort, pentru care p rintele Sisoe
povestea a a: "Am fost în schit cu p rintele Macarie i a sosit vremea seceri ului;
atunci, mergînd la seceri noi apte, iat o v duv aduna spice dup noi i plîngea
neîncetat; apoi chemînd Macarie pe st pînul holdei aceleia, l-a întrebat: "Ce are
aceast b trîn de plînge mereu?" Iar el a spus lui Macarie c b rbatul ei luînd de la
cineva un z log, a murit f veste, nespunîndu-i ei unde a pus ceea ce a luat i voie te
st pînul z logului aceluia ca s-o ia pe ea în robie cu copiii ei". i i-a zis Macarie lui:
"S -i spui ei ca s vin la noi, unde ne odihnim la amiaz ". Cînd a venit v duva aceea,
a zis c tre dînsa b trînul: "Întotdeauna plîngi astfel?" Ea a spus lui: "B rbatul meu a
murit grabnic; el luase de la cineva ni te aur s -l p streze, dar nu mi-a spus unde l-a
ascuns". Zis-a c tre dînsa b trînul: "Vino ca s ne ar i mormîntul b rbatului t u".

Deci luînd pe fra i, a mers cu dînsa, apoi sosind la mormînt, b trînul a zis c tre
duv : "Du-te la casa ta". i rugîndu-se, a strigat b trînul pe cel mort, zicînd c tre
dînsul: "Unde ai pus vistieria cea str in ?" Iar el a r spuns din mormînt: "În casa mea
am ascuns-o, sub picioarele patului meu". i a zis lui b trînul: "Dormi iar i pîn la
ziua învierii".

Iar fra ii v zînd aceasta, au c zut de fric la picioarele lui. i le-a zis lor b trînul: "Nu
pentru mine s-a f cut aceasta, pentru c eu sînt un nimic; ci pentru v duv i s cia ei
a f cut Dumnezeu lucrul acesta. Îns s ti i aceasta, c Dumnezeu voie te ca sufletul
fie f p cat, i cel ce va cere de la El, va lua". Apoi, mergînd, a spus v duvei
unde se afl vistieria. Iar ea luînd-o, a dat-o st pînului ei i s-a mîntuit de robie pe sine
i pe fiii ei; i to i cei ce auzeau aceasta, au pream rit pe Dumnezeu.

Înc i un al treilea mort a înviat Cuviosul p rinte Macarie; despre care scrie Rufin
prezbiterul, astfel: "Odinioar , în locurile cele de aproape fiind f ptuit o ucidere, se
punea vina asupra unui nevinovat i acela a alergat în chilia sfîntului, îns au mers în
urma lui i cei ce voiau s -l prind ca pe un uciga . i voiau s -l dea la judecata cea
legiuit .

Deci, acela se lep da i se jura c este nevinovat de sîngele celui ucis, iar ei st ruiau
cîndu-l vinovat. i f cîndu-se de amîndou p ile mult vorb i sfad , i-a întrebat
Macarie unde este îngropat cel ucis. i sculîndu-se, a mers cu dîn ii la mormînt; apoi
plecîndu- i genunchii, s-a rugat mult i a zis c tre cei ce stau de fa : "Acum va ar ta
Domnul dac este acesta cu adev rat vinovat de uciderea despre care zice i". i a
strigat cu mare glas, chemînd pe nume pe cel ucis, iar el a r spuns din mormînt.

Sfîntul a zis c tre dînsul: "În numele lui Iisus Hristos, zic ie s ne spui nou dac ai
fost ucis de omul acesta?" Iar acela cu glas foarte l murit a r spuns din mormînt,
încredin îndu-i c n-a fost ucis de acela, pe care-l n stuiesc f vin . Atunci, to i
mirîndu-se de o minune ca aceea, au c zut la p mînt. Apoi, c zînd la picioarele lui, ca
iar i s întrebe pe cel ce z cea în mormînt, cine l-a ucis. Atunci le-a zis cuviosul:
"Despre aceasta nu-l voi întreba, pentru c destul este mie ca s izb vesc de n past
pe cel nevinovat; iar a da judec ii pe cel vinovat, nu este lucrul meu".

Odinioar a fost adus la cuviosul un tîn r de care se plîngea maic -sa c era îndr cit;
acesta era legat i inut de doi oameni. El avea în sine pe diavolul îmbuib rii, c ci
mînca trei pîini mari i bea un vas de ap , nu tocmai mic; îns toate cele mîncate nu
erau nimic, c ci ca într-un foc se mistuia hrana i b utura într-însul. Deci, acel tîn r,

10
cînd nu-i da maic -sa atît de mult s m nînce, el striga la ea; de aceea plîngea maica
lui i ruga pe Cuviosul Macarie ca s miluiasc pe fiul ei i s -l t duiasc de o
boal ca aceea.

Cuviosul a început a face rug ciuni cu dinadinsul c tre Dumnezeu, pentru dînsul; i
dup întîia i a doua zi, i-a fost mai u or tîn rului i cerea mai pu in s m nînce. Deci,
a zis sfîntul c tre maica lui: "Cît voie ti ca s m nînce fiul t u?" Ea a zis: "Zece litre
de pîine". Iar sfîntul oc rînd-o, i-a zis: "De ce atît de mult ai cerut, o! femeie?" Deci,
apte zile postind fericitul i rugîndu-se pentru acel tîn r, a izgonit pe diavolul dintr-
însul, i l-a f cut ca cu trei litre de pîine s se sature; i apoi i-a poruncit ca nu în
de ert s stea, ci s se osteneasc lucrînd cu mîinile. Astfel, cu darul lui Dumnezeu,
des vîr it s tos a dat pe tîn r maicii lui i i-a liberat cu pace.

Oarecînd cuviosul a ie it din schit la locul Terinut, i înserînd, a intrat într-un mormînt
elinesc s se culce; deci, erau acolo oase eline ti vechi i luînd unul, l-a pus c tîi
lui. Diavolii v zînd îndr zneala lui, s-au mîniat asupr -i i au vrut s -l îngrozeasc ,
strigînd cu glas femeiesc: "O! cutare, mergi în baie s te speli?" i a r spuns alt
demon din oasele cele moarte, care z cea sub capul b trînului, zicînd: "Un str in am
deasupra mea i nu pot s vin". B trînul neînfrico îndu-se, cu îndr zneal b tea osul
acela, zicîndu-i: "Scoal -te i te du, dac po i". Auzind acestea diavolii, au strigat cu
mare glas, zicînd: "Ne-ai biruit cu totul", i au fugit ru ina i.

Apoi, umblînd prin pustie, p rintele Macarie a aflat o c în de om uscat z cînd pe

mînt, pe care cînd a întors-o cu toiagul s u, se p rea c d oarecare glas c îna
aceea. Deci, a întrebat-o b trînul cine este? i c îna a zis: "Eu am fost încep tor al
slujitorilor idole ti, care au locuit în acest loc, iar tu e ti p rintele Macarie, cel plin de
Duhul lui Dumnezeu; pentru c tu, cînd te rogi, milostivindu-te spre cei ce sînt în
munc , ei simt oarecare u urare". i a zis b trînul: "Care este u urarea sau munca
voastr , spune mie?" R spuns-a cu suspinare, zicînd: "Pe cît este de departe cerul de
la p mînt, atît de mare este focul în al c rui mijloc sîntem noi de la picioare pîn la
cap, cu totul arzîndu-ne; i nu este cu putin cuiva din noi ca s vad fa a altuia, iar
cînd te rogi pentru noi, ne vedem pu in unul pe altul i aceasta este pentru noi
urare".

Acestea auzindu-le b trînul, a l crimat i a zis: "Vai de ziua în care va fi c lcat omul
poruncile lui Dumnezeu". i iar i a întrebat pe c îna aceea: "Au, este alt munc
mai mare?" R spuns-a c îna: "Sînt altele cu mult mai adînci sub noi". i întrebînd
trînul, a zis: "Cine se afl întru acele adînci munci?" C îna a r spuns: "Noi
sîntem cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu i acum sim im milostivirea Lui, m car cît
de pu in; iar aceia care cunoscînd pe Dumnezeu, s-au lep dat de El i n-au p zit
poruncile Lui, cu mai grele i mai grozave chinuri sînt chinui i sub noi". Iar Sfîntul
Macarie luînd c îna aceea, a îngropat-o în p mînt i s-a dus.

Dup aceasta, cuviosul b trîn vie uia deosebit, avînd chilie în pustia cea mai mare; i
era o mîn stire mai jos de el, într-o alt pustie, avînd monahi mul i. Deci, ezînd
trînul lîng cale, a v zut odinioar pe diavolul mergînd în chip de om i avînd o
hain l oas ; iar la fiecare la spînzura cîte o tigvuli ; apoi a zis c tre el b trînul:
"Unde mergi, r ule?" Acela a spus: "M duc s tulbur pe fra i". B trînul l-a întrebat
iar i: "Ce sînt tigvuli ele acestea pe care le por i?" Diavolul r spunse: "Duc gust ri

11
fra ilor". B trînul zise: "În toate acestea sînt gust ri?" El a r spuns: "Da, pentru c de
nu-i va fi pl cut cuiva una, îi dau alta i pe toate la rînd, ca fiecare s aib cîte una".

Acestea zicînd, s-a dus; iar b trînul a r mas, p zind calea, pîn se va întoarce. Atunci,
zîndu-l întorcîndu-se, i-a zis: " i-a mers bine?" El a r spuns: "R u, c ci unde mi-e
bine mie?" B trînul îi zise: "Pentru ce?" Acela a r spuns: "Deoarece to i monahii mi
s-au f cut potrivnici i nimeni nu m-a primit". B trînul zise: "Dar pe nici unul dintr-
în ii nu-l ai prieten?" Diavolul r spunse: "Am numai pe un monah care m ascult i
cînd m duc la dînsul, se învîrte te ca paia a înaintea mea". B trînul l-a întrebat cum
este numele monahului aceluia?" Diavolul r spunse: "Teopempt". Dup aceasta s-a
dus.

Sculîndu-se Avva Macarie, s-a dus în cea mai de jos pustie, la mîn stirea aceea. Fra ii
de acolo auzind, i-au ie it cu ramuri în întîmpinarea lui i fiecare dintr-în ii î i g tea
chilia, socotind c b trînul va g zdui la dînsul. Iar el a întrebat: "Cine este
Teopempt?". Pe acesta v zîndu-l, a intrat la dînsul în chilie, iar el a primit pe
rintele, bucurîndu-se; i cînd au început a vorbi singuri, i-a zis b trînul: "Cum
petreci, frate?" Acela r spunse: "Bine, cu rug ciunile tale". B trînul zise: "Nu te
sup pe tine oarecare gînduri rele?" Fratele r spunse: "Acum îmi este bine"; pentru
se ru ina s i m rturiseasc gîndurile sale de ru ine. Atunci i-a zis b trînul: "De
mul i ani postesc, nevoindu-m , i to i m cinstesc, dar într-ace ti ani ai b trîne ei m
sup necuratul duh al desfrîn rii". La aceasta Teopempt a r spuns: "Cu adev rat
rinte, i eu sînt foarte mult st pînit de duhul desfrîn rii".

trînul cerc i celelalte gînduri pierz toare ale sufletului aceluia, pîn ce fratele i le-
a spus pe toate. Dup aceasta, cuviosul a întrebat pe frate: "Cum poste ti?" El
spunse: "Pîn la al nou lea ceas". Gr it-a sfîntul: "S poste ti pîn seara, s
fl mînze ti i s înve i pe de rost p i din Evanghelie i din alte sfinte c i, ca s te
îndeletnice ti totdeauna în gîndirea lui Dumnezeu; i de- i va veni gînd r u, s nu-l
prime ti i niciodat s nu te cobori cu mintea în jos, ci totdeauna s ai aminte sus, i-
i va ajuta Dumnezeu".

a înt rind p rintele pe acel frate, s-a dus în pustia sa. i cînd inea calea, a v zut
iar i pe acel diavol mergînd, i i-a zis: "Unde mergi?" Diavolul r spunse: "M duc s
tulbur pe fra i". Zicînd aceasta, a trecut al turi. Dar cînd s-a întors, i-a zis sfîntul:
"Cum sînt fra ii?" Diavolul r spunse: "To i mi s-au f cut potrivnici i acela pe care
mai înainte îl aveam prieten i m asculta, nu tiu cine l-a r zvr tit i nu m ascult
nicidecum; c ci s-a f cut mai potrivnic decît to i i m-am jurat c nu m mai duc
acolo, decît numai dup o lung vreme". Zicînd acestea, s-a dus, iar sfîntul s-a întors
la chilia sa.

Odat au venit la Cuviosul Macarie în schit doi tineri str ini, unul b rbos, iar la altul
abia începea musta a; ace tia l-au întrebat: "Unde este chilia lui Avva Macarie?" El le-
a zis: "Ce voi i de la dînsul?" Ei îi ziser : "Am auzit despre dînsul i despre via a
rin ilor care sînt în schit; deci am venit s -l vedem". B trînul le-a spus: "Eu sînt". Ei
s-au închinat lui pîn la p mînt i au zis: "Aici voim s petrecem". B trînul v zîndu-i
sînt dintre tinerii boga i, le-a zis: "Nu ve i putea s ede i aci". Cel mai tîn r
spunse: "De nu ne vei l sa s petrecem aici, atunci ne vom duce aiurea".

12
 trînul a zis în mintea sa: "Pentru ce s -i gonesc, c ci se vor sminti? Deci, s -i
primesc, pentru c singur osteneala pustiei îi va face ca de voie s fug de aici". i a
zis c tre dîn ii: "Veni i i v face i chiliu e, dac pute i". Apoi le-a dat o secure i o
co ni plin de pîine i sare, i ducîndu-i departe, le-a ar tat un loc pe o piatr
vîrtoas i le-a zis: "Aici s v zidi i chiliu a, aducînd lemne din lunc i s ede i";
pentru c socotea b trînul, c vor fugi de osteneal . Apoi au întrebat tinerii aceia pe
Macarie: "Ce lucreaz monahii?" B trînul le-a r spuns: "Împletituri". i luînd
ml di e, începea a împleti din cap t, zicîndu-le: "A a s face i co ni e i s le da i la
paznicii biserice ti, iar aceia v vor aduce pîine i sare". Apoi cuviosul s-a dus la
dîn ii, iar ei cu r bdare mare f ceau toate cele poruncite, i n-au venit la p rintele lor
trei ani.

Aducîndu- i aminte Avva Macarie de dîn ii, a zis în sine: "Care s fie oare lucrarea
lor de nu vin la mine, s m întrebe nimic?" Al ii de departe vin, iar ace tia care
petrec mai aproape n-au venit, c ci acei doi fra i la nimeni nu mergeau, f numai la
biseric , ca s primeasc împ rt irea preacuratelor Taine.

Deci, b trînul s-a rugat lui Dumnezeu, postind o s pt mîn , ca s -i arate lui lucrarea
lor, i dup acea s pt mîn s-a dus la dîn ii, s vad cum locuiesc; i b tînd el în u ,
i-au deschis, apoi ei v zînd pe omul lui Dumnezeu, i s-au închinat pîn la p mînt, iar
trînul f cînd rug ciune, a ezut. Apoi f cînd cel mai mare semn ca s ias cel mai
tîn r, acela a ezut împletind co ni e; iar în ceasul al nou lea a intrat b tînd cel mai
mic i f cînd pu in fierb tur , a pus înainte mas i trei buc i de pîine.

Pe urm , a zis b trînul: "Veni i s mînc m". i au mîncat, mul umind Domnului; dup
aceea, a adus ap cel mai tîn r i au b ut, iar dup ce a înserat, a zis p rintelui: "Te vei
duce p rinte de aici?" El le-a r spuns: "Nu, ci aici m voi odihni". Ei i-au a ternut o
rogojin într-un col sub chilie, iar în cel lalt s-a odihnit singur pe rogojin i s-a
înnoptat. Sfîntul Macarie se ruga lui Dumnezeu s -i arate fapta lui cea bun ; deci, s-a
desf cut acoper mîntul chiliu ei; f cîndu-se lumin , cei doi fra i nu vedeau lumina, ci
li se p rea c doarme b trînul; i îmboldind cel mai mare pe cel mai mic, s-au sculat
amîndoi, i, închinîndu-se, i-au ridicat mîinile spre cer, rugîndu-se în tain .

Atunci Cuviosul Macarie a v zut pe demoni ca mu tele, venind la cel mai mic i unele
se a ezau pe buzele lui, iar altele pe ochi; dar îngerul lui Dumnezeu, avînd o arm de
foc, gonea de la dînsul pe demoni, iar de cel mai mare nici nu putea s se apropie;
apoi despre ziu iar i amîndoi s-au odihnit.

Iar Cuviosul Macarie s-a f cut ca i cum s-ar fi de teptat din somn, i to i s-au sculat.
Apoi a zis cel mai mare frate: "P rinte, vei voi ca s citim cei 12 psalmi?" Avva a
spuns: "Da". i a cîntat mai întîi cel mai tîn r i dup fiecare stih ie ea lumin de
foc din gura lui i se suia la cer. Apoi a început a cînta i cel mai mare, i ie ea din
gura lui foc ca o funie ce ajungea pîn la cer. Dup sfîr irea psalmilor, b trînul vrînd
se duc , le-a zis: "Ruga i-v pentru mine". Iar ei s-au închinat lui pîn la p mînt,
cînd; i a a se dep rt de dîn ii. i a cunoscut c cel mai mare este des vîr it întru
bun i, iar cu cel mai mic înc se lupta vr jma ul. i nu dup multe zile, a adormit
întru Domnul cel mai mare, iar dup dînsul, a treia zi, a murit i cel mai mic. i cînd
veneau unii din p rin i la Avva Macarie, îi ducea la chiliu a celor doi fra i i le zicea:
"Veni i de vede i locul în care s-au nevoit robii cei mari ai lui Hristos".

13
Odat , cuviosul rugîndu-se lui Dumnezeu, s-a auzit un glas, care îi zise: "Macarie,
înc n-ai venit la m sura celor dou femei, care vie uiesc împreun în cetatea cea de
aproape". Deci, auzind de aceasta b trînul, i-a luat toiagul i a mers la cetatea zis , i
sind casa lor, a b tut în u . Atunci, odat a ie it una dintre ele i l-a primit cu mare
bucurie.

Apoi, b trînul pe amîndou chemîndu-le, le-a zis astfel: "Pentru voi am suferit atîta
osteneal , venind din pustia cea dep rtat , ca s în eleg lucrurile voastre, pe care s mi
le spune i, net inuindu-le". Femeile i-au r spuns b trînului: "Crede-ne, sfinte p rinte,
noi sîntem p toase i tr im cu b rba ii no tri, deci ce fel de lucruri cau i de la
noi?" Iar b trînul st ruia rugîndu-le, s -i arate rînduiala vie ii lor.

Ele fiind silite, au zis: "Noi nici un fel de rudenie nu avem între noi i s-a întîmplat de
s-au înso it cu noi doi fra i, i cu dîn ii petrecînd împreun 15 ani într-o cas , cuvînt
u sau necurat n-am zis una c tre alta, nici ne-am sf dit cîndva; ci în pace pîn acum
vie uim i ne sf tuim cu un gînd, ca l sînd pe so ii cei trupe ti, s mergem în ceata
sfin ilor feciori, care slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut s înduplec m pe b rba ii
no tri s ne lase, de i i-am rugat cu foarte multe lacrimi. Drept aceea, necî tigîndu-ne
dorirea, am pus a ez mînt între Dumnezeu i între noi, ca nici un fel de cuvînt de ert
nu zicem deloc pîn la moartea noastr ".

Acestea auzind Sfîntul Macarie, a zis: "Cu adev rat, nici fecioare, nici femei m ritate,
nici monah, nici mirean, ci hot rîrea cea bun o caut Dumnezeu, primind-o ca pe
îns i fapta i dup alegere, trimite fiec ruia pe Sfîntul Duh, care lucreaz i
îndrepteaz via a tuturor celor ce vor s se mîntuiasc ".

În zilele acestui Cuvios Macarie Egipteanul, a str lucit cu fapte bune în acelea i
pustiet i i alt cuvios, Macarie Alexandrianul, care era prezbiter în mîn stirea ce se
numea Chelie; iar acel loc era în pustie, între Nitria i între schit. Acel fericit Macarie
Alexandrianul venea adeseori la Sfîntul Macarie Egipteanul i de multe ori umblau
împreun prin pustie, pentru c aveau mare dragoste între ei.

În acea vreme, împ ind r u-credinciosul Valens, arianul (364-378), a fost prigonire
mare asupra celor dreptcredincio i pentru c a venit în Alexandria un oarecare Luciu,
episcop arian, cu oaste mult , i l-a izgonit de pe scaun pe fericitul episcop Petru, care
a fost dup Sfîntul Atanasie cel Mare. Apoi a trimis i în pustie, ca s izgoneasc pe
to i sfin ii p rin i; dar mai întîi a gonit pe cei doi Macarie, pe care, luîndu-i osta ii
noaptea i punîndu-i în corabie, i-au dus departe, la un oarecare ostrov, în care era
necunoscut numele lui Hristos Dumnezeu, dar unde idolii se cinsteau ca ni te zei.

În acel ostrov, la un slujitor idolesc, era o fiic îndr cit , care sim ind venirea
Sfîntului Macarie i a celorlal i cuvio i p rin i, a alergat înaintea lor, strigînd: "Pentru
ce a i venit aici? C ci acest ostrov este vechea noastr locuin ". Iar ei f cînd
rug ciune, au izgonit pe diavolul dintr-însa i au f cut-o s toas . Aceasta v zînd-o
tat l ei, slujitorul idolilor îndat a crezut în Hristos i s-a botezat; i tot poporul din
ostrovul acela a primit sfînta credin i lor le-au f cut o sfînt biseric .

Dar în tiin îndu-se despre aceasta r ucredinciosul episcop Luciu, s-a ru inat c a
izgonit din loca urile lor ni te sfin i i trimi înd în tain , a întors iar i la locurile lor
pe ferici ii Macarie i pe to i ceilal i p rin i. Deci, iar i a primit pe Sfîntul Macarie

14
Egipteanul în pustia schitului, iar pe alexandrianul în locul cel mai de sus pomenit, ce
se numea Chelie, i fiecare din p rin i s-a dus la loca ul s u.

Dar, de vreme ce la Cuviosul p rintele nostru Macarie Egipteanul veneau mul i de

pretutindeni, unii pentru înv tur , iar al ii pentru t duiri, i o mul ime de bolnavi
se adunau la dînsul, de aceea, a fost de trebuin ca s zideasc o cas de oaspe i, ca
într-însa s se odihneasc str inii i bolnavii; pe care cas a i f cut-o. Deci, în toate
zilele pe cîte unul din bolnavi ungînd cu sfîntul untdelemn, îl f cea s tos i-l libera;
de aceea nu-i t duia pe to i îndat , ca ceilal i z bovind la dînsul cîteva zile, nu
numai trupului, ci i sufletului s i cî tige t duire, ascultînd cuvintele lui cele de
Dumnezeu insuflate.

Atunci a pus pe unul din fra i s slujeasc în casa de oaspe i, dar acela fiind îndemnat
de diavol, se biruia de patima iubirii de averi i t inuia de la s raci o parte; iar
Cuviosul Macarie îl înv a, zicîndu-i: "Frate Ioane, ascult -m i prime te înv tura
mea, care- i va fi de folos", iar Ioan nu l-a ascultat pe sfîntul, i n-a încetat din
obiceiul cel r u; i a fost c dup moartea sfîntului, la 15 sau la 20 de ani, acel frate
tot slujea Iudei, care a pus într-însul iubirea de argint, i partea s racilor la sine o
tr gea; deci, tot trupul lui s-a umplut de lepr , i nu numai averea cea adunat , ci i
sufletul s u în tic lo ie i-a pierdut.

Odat , cuviosul mergînd de la schit la Muntele Nitriei, i apropiindu-se, a zis

ucenicului s u: "Mergi pu in înaintea mea". Mergînd ucenicul, l-a întîmpinat un
slujitor idolesc venind i adu-cînd un lemn mare, iar fratele striga c tre dînsul:
"Ascult , diavole, unde mergi?" i întorcîndu-se sjujitorul, l-a b tut a a de tare, încît
abia l-a l sat viu. i luîndu- i lemnul, a fugit.

Pe cînd fugea el, l-a întîmpinat Avva Macarie, i i-a zis: "Mîntuie te-te iubitorule de
osteneal , mîntuie te-te". Iar el mirîndu-se, zise c tre avva: "Ce lucru vezi la mine,
de-mi urezi astfel de cuvinte?". R spuns-a b trînul: "C te v d ostenindu-te". Iar
sjujitorul r spunse: "M-am uimit p rinte de cuvintele tale, c te-am cunoscut c e ti
omul lui Dumnezeu; iar un alt monah m-a oc rît i eu l-am b tut pîn la moarte". i
zînd sjujitorul idolesc la picioarele sfîntului, îi zise: "Nu te voi l sa p rinte, pîn ce
nu m vei face cre tin i monah".

i mergînd cu Sfîntul Macarie la fratele ce z cea abia viu, s-a dus la biserica din
Muntele Nitriei i v zînd p rin ii Nitriei pe sjujitorul idolesc cu Cuviosul Macarie, s-
au minunat; apoi botezîndu-l, l-a f cut monah i mul i dintre elini s-au f cut cre tini.
Avva Macarie zise: "Cuvîntul cel r u i pe cei buni îi f cea r i, iar cuvîntul cel bun i
pe cei r i îi f cea buni".

Cuviosul fiind în loca ul lui Avva Pamvo, i-au zis b trînii: "Spune un cuvînt fra ilor,
pentru folos". Iar el a început a gr i: "Ierta i-m , c nu sînt înc monah, îns am v zut
monahi, pentru c stînd eu în schit în chilia mea, m-a silit gîndul s merg în pustia cea
din untru, ca s v d ce este acolo; i m-am luptat cu gîndul cinci ani, temîndu-m ca
nu cumva s fie ispitire de la diavol i, nel sîndu-m acel gînd, m-am dus în pustia
cea dep rtat i am aflat o balt cu ap i un ostrov în mijloc.

Apoi au venit fiarele pustiei s bea ap i am v zut printre ele i doi oameni goi, iar eu
m-am înfrico at, pentru c -mi p rea c sînt duhuri. Ei îns , dac m-au v zut c m-am

15
înfrico at, mi-au zis: "Nu te teme, c i noi sîntem oameni". Apoi i-am întrebat: "De
unde a i venit în pustia aceasta?" i ei au zis: "Sîntem din via a de ob te i, sf tuindu-
ne, am venit aici; deci acum sînt 30 de ani de cînd am ie it din m stire. Unul din noi
este egiptean, iar altul libian". i m-au întrebat i ei, zicîndu-mi: "Cum este lumea
acum? Rîul d ap la vremea lui? P mîntul se îndestuleaz cu obi nuitele roduri?" i
le-am zis: "Da". Apoi i-am întrebat, cum pot s fiu monah? Atunci ei mi-au zis: "De
nu se va lep da omul de toate cele ce sînt pe lume, nu poate s fie monah". Eu le-am
zis: "Neputincios sînt i nu pot s fiu ca voi". Ei mi-au zis: "De nu po i s fii cum
sîntem noi, ezi în chilie i plînge- i p catele". i iar i i-am întrebat: "Cînd vine
iarna, nu înghe i? Iar vara nu se ard de soare trupurile voastre?" Ei au r spuns:
"Dumnezeu ne-a f cut rînduiala aceasta, ca nici iarna s nu p timim de ger, nici vara
de ar ". Pentru aceasta v-am spus vou fra ilor, c înc nu m-am f cut monah, ci
am v zut monahi.

Fiind întrebat de oarecare p rin i Avva Macarie, cum a sl bit - c ci nu numai cînd
postea, ci i cînd mînca, trupul lui totdeauna era uscat -, le r spunse: "Lemnul acela cu
care se întorc vreascurile care ard, se aprinde i el de foc; a a i omul, dac i-ar
adînci mintea în frica lui Dumnezeu, i de înfrico ata întrebare i focul gheenei
totdeauna i-ar aduce aminte, atunci frica aceea îi m nînc trupul i îi usuc oasele".

Iar i l-au întrebat pe el fra ii: "Avvo (p rinte), cum ne vom ruga?" Zis-a lor b trînul:
"Nu este trebuin de cuvinte multe, ci numai de a ridica mîinile i a zice a a:
"Doamne, precum voie ti i precum tii, miluie te-m ". i de va n li r zboiul
catelor, se cade a zice: "Doamne miluie te". Acela tie cele ce sînt nou de folos i
va face mil cu noi". Apoi l-a întrebat Avva Isaia, zicînd: "Spune-mi un cuvînt de
folos, p rinte". Zis-a b trînul: "Fugi de oameni". Iar el a zis: " i ce este dac voi fugi
de oameni?" Iar b trînul r spunse: " ezi în chilia ta i plîngi p catele tale". Iar lui
Pafnutie, ucenicul s u, i-a zis: "S nu asupre ti pe nimeni, nici s clevete ti pe nimeni;
deci, p zindu-le acestea, te vei mîntui". Iar i a zis: "S nu te odihne ti în chilia
fratelui celui ce are minte rea".

Apoi a venit la dînsul un frate oarecare i i-a zis: "Avvo, spune-mi un cuvînt prin care
m mîntuiesc". Zis-a lui b trînul: "Mergi la morminte i gr ie te de r u pe cei
mor i". Deci, a mers fratele i gr ia de r u, apoi i cu pietre a b tut mormintele; dup
aceea venind, a spus b trînului; iar acela l-a întrebat: "Nimic nu i-au spus?" Zis-a el:
"Nu". Atunci îi zise b trînul: "Mergi i îi laud pe ei".

Deci, a mers i a început cu laude a ferici pe cei mor i, zicîndu- le: "Apostoli, sfin i i
drep ilor!" Apoi întorcîndu-se, a spus b trînului c i-a l udat. Iar b trînul i-a gr it:
"Nimic nu i-au r spuns?" A zis el: "Nu". B trînul a zis: "Vezi c nici cînd i-ai gr it
de r u nu i-au spus ceva împotriv , nici cînd cu laude i-ai fericit, nu i-au zis ie ceva;
a i tu, de vei voi s te mîntuie ti, s fii ca un mort, nici oc rîndu-te, s nu te mînii,
nici cinstindu-te s nu te înal i i atunci te vei mîntui".

Apoi spuneau fra ii despre acest fericit p rinte, c de venea cineva din fra i la dînsul,
ca la un sfînt i om mare, nimic nu vorbea cu dînsul; iar dac un frate, ca i cum întru
nimic socotindu-l, îi zicea; "Avvo, cînd ai fost în lume i furai silitr de o vindeai, nu
te b teau cei mai mari ai t i?" Despre acestea, dac îi zicea lui cineva, cu acela vorbea
cu bucurie, r spunzîndu-i la toate întreb rile lui.

16
Odat au trimis b trînii din Muntele Nitriei, în schit, la Avva Macarie, zicînd: "Avvo,
ca s nu se osteneasc toat mul imea fra ilor venind la tine, vino tu singur la noi, mai
înainte pîn a nu te duce c tre Domnul". i mergînd Cuviosul Macarie la Nitria, s-au
adunat la dînsul to i i l-au rugat b trînii s spun un cuvînt fra ilor; iar el plîngînd, a
zis c tre dîn ii: "S plîngem fra ilor i ochii no tri s verse lacrimi, care ne cur esc pe
noi mai înainte, pîn ce nu mergem acolo, unde lacrimile vor arde trupurile în
chinuri". Atunci plîngeau to i; apoi, c zînd cu fe ele la p mînt, ziceau: "Roag -te
pentru noi, p rinte".

Acest p rinte Macarie, cînd era în Egipt, a aflat odinioar un tîlhar în chilia sa,
apucîndu-i lucrurile ce avea i era i dobitocul lui legat afar , pe care punea cele ce
luase. Iar cuviosul s-a f cut c este str in de cas i ajuta str inului a scoate din cas i
a le pune pe dobitoc; apoi l-a petrecut cu pace, zicînd întru sine: "Nimic aducînd în
lumea aceasta, ar tat este c nici nu putem duce ceva de aici. Domnul a dat, i precum
El bine a voit, a a a i f cut, bine este cuvîntat Dumnezeu întru toate". Despre acest
Cuvios Macarie ziceau p rin ii c s-a f cut ca un fericit, c ci Avva Macarie acoperea
neputin ele omene ti pe care le vedea.

S-a dus odat unul din ucenicii Cuviosului Macarie în cetate, ca s vînd lucrul
mîinilor sale, co ni ele i rogojinile, i l-a întîmpinat acolo o femeie desfrînat , care
zînd frumuse ea tîn rului, s-a r nit de el i l-a chemat la sine, ca i cum voia s
cumpere co ni ele pe care le vindea; iar el necunoscînd gîndul ei cel viclean, a intrat
în cas , iar femeia luînd o co ni , întreba cu cît voie te s-o vînd ?

Apoi spunînd vorbe desfrînate c tre dînsul, se ispitea, ca i de demult egipteanca, ca

în ele spre p cat pe Iosif cel curat, iar fratele v zîndu-se în primejdie, pentru c era
aproape de c derea în p cat, i-a întors mintea spre cer, zicînd întru sine: "Cel ce ai
izb vit pe proorocul T u din pîntecele chitului, Hristoase Împ rate, i pe mine din
marginea pierz rii i din moartea aceasta sufleteasc izb ve te-m , cu rug ciunile
pl cutului T u, ale lui Macarie, p rintelui meu". i îndat a fost r pit de o mîn
nev zut , precum odinioar Avva a fost luat de îngeri, i în chilia sa s-a dus; iar acolo
a aflat pe Sfîntul Macarie rugîndu-se lui Dumnezeu pentru dînsul, ca din primejdia ce
era de fa , s se izb veasc ucenicul s u, pentru c tia ceea ce se f cea i pe cele de
departe ca i pe cele de aproape le vedea cu ochii min ii, deci, v zînd pe ucenicul s u,
a zis: "Mul umire s d m, o! fiule, iubitorului de oameni Dumnezeu, c ci din gura
balaurului i din por ile iadului Te-a izb vit, r pindu-te cu dumnezeiasca Sa putere
din c derea în p cat i aducîndu-te în chilie, precum odinioar a adus pe Apostolul
u, Filip".

Astfel rug ciunile cuviosului acestuia puteau mult spre Dumnezeu. Oarecînd, singur
fiind r pit prin v zduh, s-a aflat la o mare dep rtare; - pentru c ducînd co ni e de la
schit, se ostenise -, apoi a ezut i s-a rugat, zicînd: "O! Dumnezeule, Tu tii c am
sl bit". i îndat s-a aflat lîng rîul unde voia s mearg .

Dar acum este vremea ca s povestim i despre fericitul sfîr it al fericitului Cuvios
Macarie, despre care Serapion, scriitorul vie ii lui, poveste te în acest chip: Pentru c
vremea mor ii i-a sosit, deci se c dea i acestuia, om fiind, s slujeasc datoriei fire ti;
ci era gîrbovit de b trîne e, vie uind 97 de ani. Îns nu f tire i-a fost lui sfîr itul,
pentru c de fa stîndu-i doi b rba i preacinsti i, i-au zis: "Bucur -te, o! Macarie!"

17
 i unul dintr-în ii era Sfîntul Antonie, pov uitorul pustiei, iar altul Sfîntul Pahomie,
înv torul vie ii monahice ti. Ace tia i-au zis lui: "Hristos ne-a trimis, ca bine s i
vestim sfîr itul t u cel de bucurie; pentru c de acum peste nou zile vei trece la via a
cea pururea fiitoare, i vom veni i noi în ziua aceea la tine i cu bucurie te vom lua cu
noi, ca înaintea scaunului St pînului s stai împreun cu noi i s te îndulce ti de
hrana cea f de moarte". Apoi zicîndu-i "pace ie", s-au f cut nev zu i de la ochii
lui. Iar dumnezeiescul Macarie chemînd pe ucenicii s i, le-a zis: "Vremea ie irii mele,
o! fiilor, iat a sosit, iar pe voi bun ii Domnului v încredin ez; deci, s p zi i
rînduielile p rinte ti i predaniile pustniciei".

Apoi, unora, pe care îi tia c le sînt mai bune faptele, le-a încredin at îngrijirea pentru
cei ce intraser de curînd în via a monahiceasc , care cu duhovniceasca vîrst erau
înc prunci. i punîndu- i pe dîn ii mîinile i înv îndu-i din destul, apoi rugîndu-se
pentru dîn ii, se preg tea de moarte.

Deci, sosind ziua a noua, un heruvim cu mul ime de îngeri stînd înaintea
dumnezeiescului p rinte, i-a zis: "Scoal -te, urm -torule al lui Dumnezeu i mergi cu
noi la via a ve nic ; ridic i ochii t i împrejur i vezi cîte cete din cei f trupuri i
de sfin i s-au trimis ie de la Atot iitorul, ca s te aduc la Sine. Vezi soborul
apostolilor, adunarea proorocilor, mul imea mucenicilor, ceata arhiereilor i a
pustnicilor, unirea cuvio ilor i a drep ilor. Deci, d -mi sufletul t u, care mi-a fost dat
mie de Dumnezeu ca s -l p zesc în trup, iar acum, desp indu-se din leg turile
trupe ti, ca pe o bog ie s -l iau cu cinste i trecîndu-l prin puterile cele potrivnice, s -
l duc înaintea dumnezeiescului scaun al St pînului, ca s se veseleasc cu to i sfin ii
cei din veac".

Acestea gr indu-le acel înfrico at heruvim, fericitul Macarie s rutînd pe to i cei ce

erau lîng dînsul i pentru dîn ii rugîndu-se, i-a ridicat ochii i mîinile în sus, zicînd
cel mai de pe urm cuvînt: În mîinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu. i astfel i-a
dat fericitul s u suflet, l sînd mult plîngere ucenicilor. Apoi, adaug Serapion i
aceasta, pe care a auzit-o de la Cuviosul Pafnutie, care era unul din ucenicii lui
Macarie: c acel sfînt suflet, fiind ridicat de heruvimi i spre cer suindu-se, unii din
rin i priveau cu ochii suflete ti spre diavolii cei din v zduh cum stau departe i
strigau: "O! de ce slav te-ai învrednicit, Macarie".

Iar Sfîntul le r spundea: "Nu, c ci înc m tem, pentru c nu m tiu de am f cut

vreun lucru bun". Apoi vr jma ii cei ce erau în v zduh, strigau: "Cu adev rat ai sc pat
de noi, Macarie". Iar el le zicea: "Ba nu, c ci îmi mai trebuie ceva ca s scap". i fiind
acum în untrul por ilor cere ti, diavolii plîngînd, strigau: "A sc pat de noi, a sc pat!".
Iar el cu mare glas le-a r spuns: "Cu adev rat am sc pat de me te ugirile voastre, cu
puterea Hristosului meu fiind îngr dit". Astfel a fost via a, sfîr itul i mergerea la
ve nica via a Cuviosului p rintelui nostru Macarie.

Dar se mai afl despre acest cuvios p rinte, cuvinte i povestiri în Pateric i pe aiurea;
deci cel ce va voi, poate s caute acolo; sl vim pe Tat l nostru i pe Fiul i pe Sfîntul
Duh, unul Dumnezeu cel sl vit întru Sfin ii s i, în veci. Amin.

18