P. 1
Mecanica Constructii 1

Mecanica Constructii 1

|Views: 1,032|Likes:
Published by Stoe Eugen

More info:

Published by: Stoe Eugen on Dec 01, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/03/2013

pdf

text

original

MECANICA TEORETICi

NOTE D',E CUlli II iNDRUMATOR DE SEM'IRAR

PART&A I

,PROF.DR.ING. V.ASILE SZOLGA -

LNG. ADRIANA-MARIA SZOLGA

JtrfECANICA

tw'

TEORETICA

NOTE DE CURS

A ,. W

$1 Il\TDR{hlfA TOR DE SEMINAR

PARTEA I

G STAl1CA PUlVCTULUI MATERiAL f A SOLIDULUI RIGID $1 A SJSTE1}IELQR DE C().RPURl

• ClNEjj;IATICA Pu1iCTULUI

2003

Cuprins.

Capitolull.lntroducere

l.l Dbiectul cursului

L2.filoP.uni fundamentals in mecanica 1;. J.Principiile mecanicii teoretice l.s.Modele teoretice si schematizar!

STATICA

C(J:pitlJllu12~ Sis(emede forte 2.1oGeneralitatt

>

2' ') Fo r fa

.. _.,.~ ",

. .). -

23~Proiecfia [orteipe o axd. Companema

fortei pe direcua unei axe

2.4. Compunerea a douaforpe concurenie 2.5.Forta in sistem cartesian

2.6.Rezultanta unui sistem de forte coneurenie.

Teorema proiectiilor 2. 7.ExemplificCtri

2.BJl.!omentul uneiforte in raport cu un puna 2.9.Mornentul fortei in raport cu originea

sistemului de re/erin/a cartesian 2,. 10. Exempltftoi»!

2.11.Momentulunei forte in raport cu 0 axa 2. 12. Exemplifieari

2.13Cuplu de j()rte

? '4' Teorem 17 lui IV' arivnon

~.~..iO.. ... 0,,-'.. 1I;oior'l;.;.ll'~ f'" ~~ 1Ir'il~ ~.f. "5f:1o t!'~

2. 15" Reducerea unei forte imr-un punct

2. lti.Reducerea unui sistemde forte intr-un punct

I

1

.7

9 10 12

14 16 21

24 25 26 29 32 33 34

35

2.17.Exempliftcari

2. 18:1rrvariantii sistemelor de forte.

, , . ,. v..~ .. ,.. oJ .. ~'

Motnent minim, axii centtala 2. 19.Cazuri de reducere 2.20;,Exempiificiiti

2.21. Teorema lui Varignon 2.22:Sisteme deforte coaianare

. ,. :y"

2.23.Exempli;ficclrt

2~ 24.Sisieme deforJe paralele. Centrul fortelor paralele

Capitolul3. Centre-de greuta:te 3.1.1ntroducere 32:Centre de greutate 3 .. s.Momerue static€!

3.4.Centr:e de greutate pentru corpuri omogene. 3.S.Cf.mtre de greutate pentru corpuri compuse 3. 6. Centre de greutate pentru corpuri simple

uzuale 3.7.Ex¢Tl1plificiiri

3. 8. Teoreme Pappus Guldin

Capitolu14. Statica punctuluimflterial 4.1.1nn·oducere

4. 2. Ech ilibru I punctuiui material liber 4.3.Exemplificari

4.4.Legaturi. Axioma legatunlor

4. 5. Echilibrui punctului material ell legaturi ideate

4.6.Exemplificari

4. 7.Legile fiecarii de alunecare. Echilibrul punctului material au legiuuricufrecare 4. 8.Exe1J1.pI~fjcari

Capitolul5. Statica soliduluirigid S.Llntroducere

5.2.Echiltbrul solidului rigid fiber

't g r eeaturile idD!llp nln solidului ""'rnA im

- ... ~ • ..L,;..J-·O,~.P.~f ... ~., ~~,s.,,_ ~~!;".r u'U" .~~-~'~~W" f-~.~",~""r~

problema planii 5.4.Corp static determinat 5.5}ncarciiri

II

37

3/J 41 44

51

• ~ L

52 54

56

·#':2·

·u·

·62 .64 66 68

71 76 82

86 87 89

92 94

95 98

100 102

106 111 113

5.6.Etapele determinant reactiunilor din leginurtle unui corp static determinat 5.7.Exemplificari

Capitolul 6. Sistenze de corpuri rigide til.lntroducere

6.2. Teoreme deechilibru 6.3Sisteme static determinate

6.4]yfetoda echilibrului corpurilor componente 6.5.Exemplificiiri

6. 6Unitati structurale

. ' ~ ..

6. 7.lvletoda soltdificdrti 6.8.Exemplificari 6.9.Metoda mixta

6. 1 O.Exernpli.fkiiri

6. l l.Metoda echilibrului pari/lor 6. I 2. Exemplificdri

6.13.Folosirea simetriei inrezolvarea ststemelor .6. 14. Exemplificdri

Capitolui i. Gl"inzi en zabrele plane 7.1.1ntroducere 7.2Ipoteze simplificatoare

7.3.J.lotalii, denumtri, convemii de semn si sens 7.4.Condi/ia de determinare staticii 7.5.1'v.fetoda izolarii nodurilor 7.6.Exemplificiiri

7. 7.Noduri ell incdrcare particulara 7.S.Metoda sectiunilor

,

7.9.Exemp1tficliri

117 }18

123 125 128 131 132 138 141 141 143 146 148 149 152

1·1;. .. 0J

162 164 1'66 168 169 172 179 180 181

ClNEMATIC4

Capitoiul 8. Cinematica punaului material

Scl Jniroducere 185

8.2.Pozifia punctului. Traiectorie 186

8.3. Vtteza ~i acceleratia 188

8.4. Cinematica punctutut incoordonate

carteziene 190

8.5. Cinematicapunctului in coord onate

cilindrice. Coordonate polare 193

8.6.Cinematica punctului in triedrul lui Frenet 197

III

Capitotul l.Lntroducere

Ll.Obiectul cursului;

Mecanica poate fi definitii ca fiind acea ~tiin.ta care descrie !fi elaboreaza conditiile de echilibru sau de miscare ale corpuriior materiale sub actiunea fortelor. Mecanica poate fi divizatd, in Junette de obtectul studiulul in trei mari parti: mecanica corpurilor nedeformabile (mecanica solidulut rigid), mecanica corpurilor deformabile (rezistesua materialelor, statica constructiilor, elasticitate) §i mecanica.fluidelor.

Mecanica corpurilor nedeformabile se poate considera impiirfitli in trei mart piirti: staticu, cinematica fi 1I1namictL Stauca este acea parte a mecanicii teoretice care Sf! ocupa CU siudiul transfonnarii sistemelor de forte §i a conditiilor de echilibru ale corpurilor. Cinematica este parte a mecanicii care studtazCi miscarea mecanica a corpurilor fora sa tina seama de masele lor si nici de fortete care actioneaza asupra lor, adica studiaza miscarea din punct de vedere geometric, miscarea pura. Dinamica este partea mecanicit care se ocupa cu studiul misciirii

. corpurilor ludnd in considerare atdt masele loc cat st forte1ecareacponeazi'i asupra lor. In toate aceste deftnitii corpurile se considera a Ii perfect rigide, adica nedeformabile. Este cunoscut faptul cei corpurile reale sum deformabile sub actiunea incarcarilor la care sunt supuse. Dar aceste deformatii sunt in general foarte mici §i in consecintd produc efecte nesemnificative asupra conditiilor de echilibrusau cele de miscare.

Mecanica este 0 $tiinpii a naturii datarita faptului eli se ocupa de studiul unor fenomene fizice naturale. Mul,ti considera mecanica a fl 0 disciplinli legata de stiimete matematice datorita faptului eli ea se dezvolta pe baza unor relatii ~i teoreme care in general se demonstreaza matematic. Pe de alta parte, mecanica nu este 0 §tiinfii abstractd salt 0 ~tiinra pura, ea este 0 fjtiintli aplicata.

1

Mecaniea studiasa cea mai simplaformii de miscare a

materiei Si anume cea numita miscare mecanics: _

Miscarea mecanica se define§te oa fiind acel fenomen in care un corp, sau 0 parte dintr-un corp isi modified poziiia in raport eli un alt corp considerat ca reper. In ecest context repausui este un caz particular 01 fenomenului de miscare.

1~2.JVotiunifundamentale in mecanicii

Mecanica teoretica, New ton iana, foloseste trei notiuni fundamentale: sptl{iul, timpul §i masa. Aceste trei notiuni, sau mdrimi fundamentale se considerd a fi absolut independente una in raport cu ce le lalte doua. Ele se numesc fundamentals datoritii faptului eli nu pot fi exprimate eu alte notiuni mai simple si vor forma cadrul mintal de referinta pentru studiul mecanicii teoretice.

Notiunea de spapu esteasociata cu notiunea de pozitie, De exemplu pozitia unui punct P poate fi defini,a cu ajutorul a trei lungimi miisurate pe directit date, in raport eli un punct de re/erin/a. Aceste trei lungimi sunt cunoscute sub denumirea de coordonatele punctului P. Spatiul se mat asociaza, de asemenea, §i cu notiunea de intindere sau marime a corpurilor. Spatiul in mecanica teoretica este considerat aft spatiul real in care se desfo~oara fenomenele naturale 9i avand urmatoarele proprietati: infinit, tridimensional, contlnuu, omogen si izotrop. Astfel definit spaau! este spatiul euclidian tridimensional care permite realizarea figurilor asemenea ~i de asemenea reolizarea calcululuiinfinitezimal.

in definirea unui fenomen mecanic insa me ajung«, de o bice i, numai notiunea de spattu; adici: definirea pozuie! si a mdrimii corpurilor in spatiu. Fenomenele mecanice au a amanita durata si se succed intr-a amanita ordine. Legat de aceste notiuni, durata si succesiune, mecanica teorettca considera ca notiune fundamental a timpul cu proprietatile: iJljinlt, unidimensional, continuu, omogen gi ireversibil. Timpul scurs intre doua evenimente se numesie interval tar limita dintre dOUG intervale se va numi momem.

Notiunea de mafia este folositi1 pentru a caracteriza si a compara corpurile in timpul anumitor fenomene. A-lasa in mecanica teoreticd, este masura inertiei corpurilor in miscarea de translatte si va reprezenta cantiuuea de substanrii comimua in corp, constanta In timpul intregului fenomen studiat.

2

Fe ldngii aceste trei notiuni fundameniale, mecanica mai foloseste 0 serie de notiuni derivate caracteristice, in general. fiecarei pdrt! din mecanicd: Aceste notseat le 110m nunti nofiuni de - baza pentru ftecare parte a mecanicii -siele vor.ft definite in cadrul parti! respective. Pentru partea care, se numeste Stancil notiunile derivate sunt jOI1a §i momentul fOrfei, pentru partea din mecanicii numitd Cinematicii notiunile derivate sunt viteza ~i acceleratia. iar pentru ultima parte numitd Dinamica aceste notiuni sunt: impulsul; momentul cinetic; energia cineticii ~i lucrul mecanic:

1.3.Principiiie mecanicii teoretice.

La baza mecanicii teoretu.e stau a serie de principii (legi sau axiome) verificate experimental sau. intuitiv si care nu pot fi demonstrate teoretic. Aceste principii au fast formulate de cdtre Sir Isaac Newton in anul 1687 in Iucrarea .Phylosophiae naturalis principia mathematic a ". Cu unele foarte mici precizdri acestea sunt folosite sub aceeasi forma si astazi, in anumite cazuri oamenii de ~tiinfli mat adaugd unele principii pentru a preciza comportarea unui corp indeformabil si de asetnenea unele corolare enuntate de Newton sum formulate ca principii independente. in acest curs vom pre/era sa prezenuim sub aceasta ultima forma principiile fundamentale ale mecanicii teoretice.

Principiul inertiei are urmatorul enunt: un corp igi piistreazii starea de repaus sau de miscare rectilinie $i uniformii atlit timp cilt nu intervine vreo fOTTii care sa-i modifice aceasta stare. Trebuie fiicuti: precizarea co Newton, atunci cdnd se referii fa corp, are in vedere punctul material, adica un corp foarte mic cu dimensiunile neglijabile. De asemenea enuntul poate sa se refere $i fa un corp in acceptie proprie a cuvdntului dacii in enunt se precizeazii cit este vorba de 0 miscare de trans/ape rectilinie st uniforma. Acest principiu nu exclude faptul ca asupra corpului pot actiona forte, dar aceste forte trebuie sa fie in echilibru. Despre acest lucru insa vom vorbi intr-unul din capitolele urmatoare. Principiul a fast enuntat de Newton ca fiind prima lege a misciirilor (lex prima).

Principiul acponii forte} se enuntii: docii asupra unui corp actioneazd 0 fOffd., aceasta imprimd corpului o=acceleratie proportionalii cu ea , de aceeasi directie §i sens cu ea. Newton a stabilit in concordanta cu acest principiu (ley secunda) legea fundamentala a mecanicii:

--

'"'

,:}

"~F"=ma

Principia! para!elogramului a fost enuntat de Newton caprimul corolar alcelei de a doua legi si este cunoscut si sub numele de principiu! independen{ei' ac(iunii lon.e/or sau regula paralelogramulai. Acest principiu are enuntul: dacil asupra unui corp acponeazil doua forte

. efectul acestara se poate tniocui cu 0 slngurii jorrQ avdnd ca mdrime, directie ~i sens diagonal« paralelagramului aviind ca laturi cele doua forte. Acest principiupostuleaza de fapt principiu! suprapunerli efectelor. Asupra regulit paralelogramului fnsii vom mai reveni in capitolul care se refera la adunarea (sau compunerea) fortelor concurente.

Principiul acpunii ~ reactiunii enuntat ca a freta lege a mecanicii (lex tertia) are formularea: la orice actiune corespunde 0 reactiune ega/a $i de sens opus sau actiunile reclproce ale douii corpuri sunt egale; de aceefl§idireqie si de sensuri opuse: Facem iarasi precizarea cii in toate enunturile notiunea de corp trebuie inteleasa CfJ notiunea de punct material.

Principiul transmisibiliuuii este principiul care de japt defineste corpul nedeformabil si ate enuntul: starea unui corp rigid (nedeformabii) nu se modified dacii o JOFfa ac(ionflnd intr-un puna al lui este fnlocuitii cu 0 altiifortil llViind uceeasi miirime, aceeasi directie # sens dar cu punctul de apllcatie intr-un alt punct de pe suportul fortei (jig. 1.). Cele doua forte se spune ca au acelasi eject asupra corpului fji cil sunt echivaleme.

-

-

Fig.I,

4

1.4.Modele teoretice ~i schematizari:

Prin model sau schematizare se va infeZege 0 reprezentare ,~- a corpului sau fenomenului real cu un anum it grad de apraximare. :,'1nso aproximarea trebuie sa fie efectuatd astfel incdt sa reflecte cdt mai aproape de realitate ace! corp sau fenomen.

Pentru simpltficarea studiului mecanicii teoretice, corpurile materiale se schematizeazd obtindndu-se douii modele derivate din modelul general al continuului material: solidul rigid ~i punctul material:

Solidul rigid este , prin definitie, corpul material nedeformabil. Acest corp are proprietatea eli distanta dintre oricare doud puncte ale lui nu se modified indiferent de actiunile exercitate asupra lui. In consecintd, in mecanica teoreucd atunci cdnd ne referim fa corp vom intelege solid rigid, sau pe scurt rigid. Acest model este acceptat in mecanica teoretica deoarece, in general, deformatiile corpurilor raportate fa deplasdrile, sau dimensiunile lor sunimici ~i pot fi neglijate fora a fi introduse erori substantiale fn rezolvarea sau in rezultatele problemei

studiate.

In cazul ill care corpul are dimensiuni neglijabile in raport cu celelalte elemente ale problemei studiate sau, in problema analizata dimensiunile si forma corpului nu intereseaza, modelul utilizat in mecanica este eel de punct material: in ultima instanta, punctul material este punctul geometric cdruia i se atribuie masa corpului corespunzator schematizarii.

Corpurile modelate ca solide rigide pot fi schematizate si in functie de raportul dimensiunilor lor. Vom deosebi urmatoarele schemauzari. hare pldci $i blocuri:

Barele sau liniilemateriale sum corpuri fa care 0 dimensiune (lungimea) este mult mai mare decdt celelalte dow dimensiuni (latimea si grosimea). Aceste corpuri se reduc la 0 linie care reprezinta locul geometric al centrelor de masa ale sectiunilor transversale.

PIddle sau suprafetele materiale sun! corpurile la care doua dimensiuni sunt mult mat mari decdt cea de-a treia (grosimea). Corpurile in. acest eaz se reduc fa 0 suprafata reprezentdnd suprafata mediana a pldcii.

Blocurile sau voiumete materiale sunt corpurile fa care cele trei dimensiuni sunt comparabile.

in sfarsit , 0 ultima clasificare a corpurilor poate fi

5

ftictlta~i dupa modul de distributie a masei fu inieriorul corpului. in ' functie de acest criteriu avem: corpuri omogene pentru care distribupa masei este uniforma in intregui volum al corpului ~i corpuri neomogene fa care distributia masei este neuniforma.

6

STATICA

Capitolul Z. Sisteme de forte.

2 .. 1$ Generaliuui:

_.

in acest capitol se VOy studia sistemele de forte §t modul de transformare al acestora in alte sisteme mat simple. Vom incepe cu sistemele de forte concurente, si pe parcurs vom trece la alte sis/erne, cum sun: cele coplanare, paralele §,i la sistemele de forte oarecare. De asemenea vom studia in primul rand sistemele in spapul cu trei dimensiuni, apoi vom particulariza relatiile obtimae corespunzator spaiiului cu doud dimensiuni

(problema plana).

Vom face cdteva precizari. Astfe! daca doUG sisteme de forte au acelasi eject asupra corpului pe care actioneaza vom spune cii sistemele sunt echlvaleme: $i reciproca este adevarata. adicii doua sisteme de forte echivalente produc acelasi eject asupra aceluiasi corp. in general vom cduta sa determindm eel mai simplu sistem echivaient unui sistemde forte dat.

2.2" Forta:

!

Farra se defineste ca fiind actiunea unui corp asupra altut corp §i este 0 miirime vectoriala caracterizatd, in general de miirime, direcpe, sens si puna de aplicape. Fiind yorba de 0 martme vectoriald, forta poate ji reprezenuua grafic, ca in figura 2, pundnd in eviderua aceste patru.caracteristici.

Marimea fortei este defintta, folosind unitatile de masura ale fonei, printr .. un scalar. Marimea este reprezentata folosind 0 anum ita scara (corespondema dtntre unitiifile de mdsurii ale fortei si unita!tIe de

7

lungime ) prin. lungimea unui segment.

Directia fortet se defineste cu ajutorul dreptei supon. care este dreapta pe . care: actioneazii forta. Directia dreptei suport raportatd. prin intermediulunui unghi; la directia unei drepte (sau axe) de directie cunoscutd este data de unghiul (a) format de cele doua drepte.

a

A

.c- /

,flu

o

o

Fig. 2;

Sensul fortei se reprezintd prin sageata care este reprezentatd 'inir-una din cele douii extremitau ale fortei. Punctul de aplicatie este in general indicat printr-o litera §i poate sd fie situat fie in capatul opus sagefii, fie chiar in acelasi capat.

A~a cum se cunoaste, 0 dreapta devine axd daca pe acea dreapta se alege un punct ca origine a axei (punctul 0 in figura 2.) si un sens pozitiv. Directia !ji sensul pozitiv al met se pot pune in evidenui cu ajutorul unui vector unitate numit versor (u in figura 2). Cu ajutorul acestui versor forta se poate exprima astfel:

F= ±Fu

expresie in care se pun in evidentd trei din cele patru caracteristici ale fortei: marimea notata cu F: directia cu ajutorul versorului u, far sensul prin intermediul semnului care dacii este (+) aratd cd forta ~i versorul au acelasisens, tar daca este (-) sunt de sensuri opuse.

Poate fi remarcat usor faptul ca aceasta relatie nu coniine nici a referire la punctul de aplicatie al fortei si nici la pozitia dreptei suport in raport cu un reper oarecare. Jnseamnii cil pozitia fortet in spatiu va trebui exprimata folosind 0 alta notiune, despre care insd vom vorbi intr-a sectiune viitoare.

J

8

2.3.Proiectia forte; pe 0 axil ..

Componentafortei pe directia unei axe.

So. considerdm 0 fOrfi'i oarecare, reprezentata in figura 3, intre punctele A §i B§i 0 axa oarecare (A) definitd prin. intermediul versorului U.d: Vom considera prin cele dow puncte A.JiB dOUii plane (Pj) st (PJ para le le si perpendiculare pe axa (Aj. Aceste dotui plane vor fi intersectatede axa (.,1) in.punctele Al §i B1.

1 --o+--f~'---"

o -; I A·

- r

V

Fig. 3.

Segmensul AIBl mdsurat la scara fortelor paarta numele de proiectia/oI1ei F pe axa (J) §i se noteazd:

Si asa cum poate fi remarcat usor este 0 marime scalara.

Daca prin punctul A se duce 0 dreapta paralela cu axa (AJ) atunci aceasta intersecteazd planul (PJJ in punctul B* st avem evident:

9

Acest segment este insa cateta in triunghiul dreptunghic:

ABB* ~i poate fi calculat rezultdnd expresia proiectiei unei forte pe directia unei OX? date:

FJ. =F. casu,

Observdm elf aceasta proiectie poate fi exprimata §i aa

un produsscalar:

FJ. = F. 'u,1

Dad! inextremitaiea B* asezdmo sageataJ atunci AB* devine un vector care la scarafortelor are chiar mdrimea proiectiei jorlei pe directia axei (Aj. Acest vector se numeste eomponenta jOr(ei F pe direetia axei (AJ si.poate fi exprimatd:

Putem sCi facem observcqia cd: proiectia fortei pe (J axa este 0 mdrime scalard si poate ft abfinutr1 pe axil saupe oriee poralela fa axa respectivd, pe cdnd componenta forfet pe directia axei este un vector care are marimea egala cu proiectia fortei pe axa §i punctul de aplicasie comun cu forta a caret componenta este.

2Jt" Compunerea a douli forte concurente.

in general cdnd avem de-a face cu un sistem de forte, problema principalii care se pune este de a transforma sistemul intr-unul mat simplu. Acest luoru se poate obtine daca vom putea inlocui sistemul de forte cu altul mai simplu dar care sa prezinte acelasi eject asupra corpurilor pe care actioneazd. Yom pomi de la eel mat simplu sistem de forte, eel format din doua forte concurente.

. Presupunem douii forte P §i Q avdnd acelasi punct de aplicatie. in baza principiului 3 (principiul paralelogramului} aceste doua

forte pot fi inlocuiiecu 0 singura foriaavdnd acelasi eject. Aceastd jorla, notata cu R" poartd denumirea de Jor(ii rezultantii, sau mai pe scurt

10

rezulianta.

Din ounct de vederematematic aceasta resultanui este

- - L . . .., .'

suma vectorieJa a celor douIJjorfe-§iputem scrie: .

R-P I·n

- TV

--

Marimea aceste re~oiltante se obtine jolos-ind teorema cosinusului in unul din cele doud triunghiuri ce se formeazd in paralelogramul fortelor:

A

p

p

A

R p

R = ~p2 +Q2 +2PQcosa

Directia se poate obtine determindnd unghiul in raport cu una din directiile celor doua forte, prin folosirea teoremei sinusulut in urad din cele doud triunghiuri formate de rezultanta cucele doua forte:

Din regula paralelogramului deriva 0 alta metoda §i anume regula triunghiulul .. in aces! procedeu de obtinere a rezultantei celor doua forte, se aduce una din cele doua forte (la alegere} ell punctul de aplicatie in vdrjul celeilalte forte. Unind punctul de aplicatie comun CIA vdrful celei de-a doua forte se obtine rezultanta sistemului de doua forte.

in cazul particular a doud forte coltniare si de acelasi sens .regula triunghiului arata cd rezultante se poate obtine prin sumarea

11

scalard a marimilorcelor douiijorJe:

R=P+O

_..

P 0

o Ii! .-=+

.... --::.=' s ......... II. • ~.IIIP'-

Q R

2 •••••• ~.-.-: ...

R Q

Fig. 5.

Dacii fortele sunt coliniare dar cu sensuri opuse, din aceeasi regula rezultd co rezultanta poate ji calculatiicu relatia:

R=P-Q

2.5.Forta in sistemul cartezian

,

Vom considera acum. 0 for/ii avdnd punctul de aplicatte in originea unuisistem de referimd cartezian triortogonal drept. Acest sistemde rejerzn!a are axele Ox, 0' si Oz (de aid si denumirea de sistem cartezian, deoarece Descartes a lost yrimu! care afolosit aceste notatii, iar numele lui latinizat era Cartezius} perpendiculare doua cdie doud §i asezate astfel incdt privitorul aflat inprimul diedru vede notatiile axelor in ordinea x,y,z in sens trigonometric. Axele mat pot fi definite (ca. directie si sens pozitiv) si folosind versorii axelor care sun! i, i. k corespunzdtor ceior trei axe.

Z&

!

y

Fig. 6.

12

Pentru exprimarea forte! F in raport cu sistemul de referinta ales vom proceda in rnodul urmator:dafinim mai intai pro:/eclia fortet pe una din axe" de exemplu axa Ox) prin ducerea a doua plane paralele si perpendiculare. pe acea axel. Dad! consideriimacum componenta, aceasta se va gasi chiarpe axa si vafi notata cu Fx. Proceddnd in acelasi modcu celelalte douii axe se vor obtine proiectiile pe acestea si componentele corespunzatoare. Vor rezulta, notdnd unghiurile dintre fona Esi axele sistemului cu Ci:;{J si y:

F; = F. COSet; Fy = F. cosfi; F, = F. cosy

cele trei proiectiiale fortei pe axe si:

cele trei componenie ale forte: pe directiile celor fret axe,

Adundndvectoriai cele trei componenie tmai intdi doud # apoicu a freta) se ob!inc rekuia:

sau:

Dacii se noteazd, pentru simplificare, cele trei pro ie cui:

F-V'F-V'F-Z

X-A,. y.-_l_) z-

si componentele cu:

17 =IT=,7 "F. =v=y "F =Z=7 k

r x 4 A III j. ,'·v L ..L of]., :!' L..J G

atunci vom avea expresia forte! in raport cu sistemul de referinta cartesian (expnmat infunctie de protectiile pe axele sistemului):

F~v '-.Ly "+7 t-

-.....:r.l.Dll '~J 1L.-I~..fY.r

13

Presupundnd ca se cunosc proiecttile fortei pe axele sistemulut cartesian; mdrime st directia fortei rezultii:

F= ~X2 +y2 +Z2;

X Y Z

Cos a = -' cosfi= - - cosr=-,

F' F' F

2.6.Rezultanta unui sistem de forte concurente. Teorema proiectiilor.

Prin sis/em deforte concurente se intelege acel sistem de

forte in care toate fortele au acelasi punct de aplicatie. in cazul in care acest tip de sistem actioneazd asupra unui corp rigid este suficient ca suporturile fortelor sa fie concurenie in acelasi punct. Sa presupunem acum un sistem de forte concurente. Pentru transformarea sistemului in eel mat simplu sistem echivaleni (care are acelasi eject) .se pooie proceda fa uiilizarea uneia din cele doud regt .. di folasitein cazul a daM forte (regula paralelogramului si regulatriunghiu!ui). Este mai usor de folosit >$i 'in acest caz regula triunghiului , astfel se obtine rezultanta prime lor doua forte care apoi se insumeazd cu urmdtoarea Jorfa si asa mat departe. Proceddnd in aces! mod se obtine a noua regula: regula eonturului poligonul.

Fig. 7.

Aceasta regula spune cii pentru determinarea rezultantei (sumei vectoriale) a unui sistem de forte concurente este suficieni sa asezdm, intr-o ordine oarecare, fortele sistemului astfel ca in fie care punct sa Sf! afle vtirful fortei precedente §i punctul de aplicatie al fortei urmatoare siapoi sa

14

unim. punctul de aplicaue comun al fortelor cu viirjul ulttmei forte din conturul poligonal astfel obtinut. Vectorul rezultant este rezultanta sistemului de forte concurente:

R=£Fr

insii aceastd metoda grqficii este deosebit de greu de folosit in cazul sistemelor de forte in spatiu si al sistemelor cu multe forte. Datorita acestui motiv se cautd 0 metoda analiticd de determinarea rezultantei sistemului de forte concurente. in vederea acestui lucru se enunta teorema proiectiilor: proiectia pe 0 axd a rezultantei unui sistem de forte concurente este egaZii cu suma tuturor proiectiilor fortelor din sis/em pe aceeasi axd. Pentru demonstrarea acestei teoreme este suficient sa inmultim scalar cu versorul unei axe relatia precedema:

Cunoscdnd faptul eli produsul scalar dintre 0 fortii si versorul unei axe, prin definitie, este proiectia fortei pe acea axd avem evident:

care reprezintd chiar teorema enuruatii:

in cazul unui sistem de referirua cartezian se poate scrie:

X=J:X' Y= IY: Z =IZ'

I s 1 < J .s

unde am notat cu L¥, Y si Z proiectiile rezultantei pe cele trei axe §i cu X; ~ si ZI proiectiile forte lor pe aceleasi axe.

Se obtine in final rezultanta , ca vector, in mdrime si in

directie:

R= (I XJ . i + (X, 1'i) • j + (I 2J • k; R = ~(L¥,.)2 + (2:7,):2 +(SZ,/;

~. LY IT

coso: = ---j- ; cos j) = -t.; cos r = it

15

1.7.Exempliflcliri.

Problema 1. Se da un sistem de fOrfe ca in figura 8.a. in care miirimtle !011e}07 sunt FJ =,'10 N; F2 = 20 N; F, = ]7,3 N. Sa se calculeze si repreztnte rezultanta sistemului de fo1'f£ ..

A

~~,,-------------.

B

A

=3t1'

__LC

a.

b.

Fig. 8,

Re;.olvare. Etapa 1. in primul rdnd vom observe ca sistemul de forte este in acelast limp ~i coplanar, adicd fonele sistemului se situeaza foote in acelasi plan, in consecintii YOm alege ca sistem de refer-in/a un sistem plan OX}' cu originea in punctul de aplicatie comun -al fortelor.

Cum poate fi remarcat I exista trei tiEEri de forte in plan: FJ este 0 Jor/a pe directia unei axe de teforinfii (aid pe directia axei Oy), F2 este .!JJorjii fa care direciia este data trecdnd prin. douii puncte date ( aid prin punctele 0 iji A) !Ii F; jor/a fa care directia este data prin unghiul format in raport-cu 0 directie cunoscutii (aid ell orizontala, adicd cu axa Ox).

Yom .alege ca mod de calcul al rezultantei metoda analiticd, cea care foloseste teorema proiectiilor. Pentru determinarea proiectiilor fortelor vom utiliza insii metoda descompunerii forteior in componente, cunoscdnd faptul ca marimea componentei este !ji miirimea proiectieifortei; iar semnulproiectiei se poate obtine compardnd sensul componentei cu sensul pozitiv al axei. Daca componenta are sensu! axei pozitive atunci it proiecfia va fi pozitivii.

Forta Fi fiind pe directia unei axenu mai trebuie.descompusii; ea fiind In acelasi timp si componenta ei pe acea axii:

Pentru fort-a Fl descompunerea duce fa obtinerea componentelor Xl!}? YJ.

Miirimtle lor se 'Vor obtine cunoscand faptul eli unghiul format de jOrfil cu axa es te acelasi en eel format de diagonala dreptunghiului care se formeazd (intotdeauna segmeniul OA .poate fi considerat ca diagonala a unlit dreptunghi). in acest fel cosinusul unghiului director al fortes poate fi calculat ca raport de laturi in triunghiu! dreptunghic care s-a format. Rezulta marimile componentelo r:

it DC .. 4a.

X2= F~.- =F, .. --=]0.-= 16N'

. "d • OA 5a '

16

t, DB 3a

Y2 =F2.-· =F2• - = 20.- = 12N.

d OA Sa

unde {X! Iy fi d sunt respectiv .. miirimile laturilor dreptunghiului pe directiile axe/or Ox if Oy §i lungimea diagonalei dreptunghiu!ui.

ForJa F3 se va descompune de asemenea in doud componente avdnd

marimile:

13

Xi =F3' cosa= 17,3. - = 15 N:

2

1

y, =F,. sina= 17,3. -=8,65 N

- " 2 .'

EfJIpa 2. Cakulul rezuitantei: Cunoscdnd miirtmile componentelor (ale proiectiilor} vom folosi teorema proiectiilor pentru determinarea praiectiilor rezultantei celor trei forte:

x = l'X; = -Xl + X3 = - 16 + 15 = -1 N;

y= IY; =s-F, + Y; + Yj = -10 + 12 + 8,65 = 10,65 N

Resultanta sistemului va fifor;a:

R=~i+lO,65T

avdnd mdrimea:

si directia definitii de unghiul aR:

Y 10.65

(gaR = -= _'_ = +10 65

. X -1 '

R

x

s

Fig. 9.

17

Problema 2~Sunt date fonele din figura 10.a reprezentdnd un sistem de fOrfe concurente in spatiu. Cunoscand mdrimile fortelor : FJ = SF, F2 = lOF, F3 = 14F §i direcpile lor prin constructiile geomeirice din jigurii, sii se determine ii reprezinte rezultanta sistemului.

4a

E

B

-~--+----'l':~-+-/---c. ,.,L- __ ", Y

A >/2a

a,

b.

FigIO.

Etapa 1. Calculul proiecfiilor fortelor, Se observa cii in .EJClpiu sun! trei tipuride forte: [or,te coliniare cu una din axelesistemului de referinf!J (aici jar/a F1), forfa situate in planele sistemului de referinta (aid forta F;) ,yi forte oarecare 'in raport eu axele .'ii planele sistemului de referinta (aid for/a Fi)' Pentru fortele din primele doud categorii regulile de descompunere si determinate a proiectiilor sunt aceleasi ca ;Ji cele folosite pentru problema plana, adicii for/a FJ are 0 singurii componentii, chiar forJa insii$i cu miirimea:

forta Fl are doua componente pe direciiile axelor planului In care se aflii, aici planul yOz, descompunerea focdndu-se ell regula.paralelogramuluiMiirimile componentelor VOl' fi:

v ~ I Y F OA 'E' 3a T""

.i., =1"" - = 2. --= Jar, -= 61:"

- "d DB· 50'

1_ DC 4-a

Z,=F? _::_;F,. -=10F. --=8F'

. - d - DB 5a'

unde ly , I" Ji d = Jl: + 1; sunt laturile corespunzatoare, respectiv diagonala dreptunghiului pe

_._

care se aflii forta F2•

18

Forta F3 va avea trei componente, tar pentru calculul marimilor acestora putem folosi aceieasi reguli ca pemru componetrtele jDrtei A C1t deosebirea cii d = ~ I; + I: +; reprezintii lungimea diagonalei paralelipipedului pe diagonala ciiruia se afla forta. Rezultii marimile eomponentelor:

t, OD 2a.

JG=F3' -=F3' --=14F. -=4F;

d OJ[ 7a

ly OE 3a

Y; =F;. d=F3' DB = l4F. 50 = 6F;

I. 00 6a

z· =F·, -=--=F,. -= 14F. -= 12F.

~ , d ~ OH 7a

Etapa 2. Caiculul rezultantei sistenudui de [one; Avdnd marimile componentelor Ji sensurile acestora in raport cu axe le pozitive putem determina proiectiile lor pe axele sistemului de referinta. Fotosind teorema proiectiilor se obtin proiectiile rezultantei pe cele trei axe;

X=IX=)G=4F:

Y = IYi = -Y2 + Yj = -6F + 6F = 0;

Z = £2; = -Zj + Z2 + Zj = -SF + 8F + 12F = 15F.

eu care avem expresia rezuitantei:

R = .JF. j + I 5F. k

Rezultanta va avea marimea:

iar directia va fi data de cosinusii directori:

X 4F

cos a = - = --. = 0 J 5 ___,.. a = 75°'

R 15,5F ' ,

y

cosf3= - = 0 "'"' fJ = 9(/;

. R

Z 15F

COSJI= - =-- = 09 ---'JIo-y=J5°

R IS,SF J

Fig.ll.

x

/

}L-----''v

19

Problem« 3. Sii secalculeze §i reprezinte rezultanta sistemului de forte cancurente din figura 12 cunoscdnd cii .' E, = 3F, Fl- = 5F, FJ = 5F I F4 = 5 Ji F.

4a

3a

4a

IA

B I

-Q- -+- 'O

\, /

-c

Fig. 12.

Problema 4. Calculat; si reprezentati rezultanta sistemului de forpe urmator cunoscdnd mdrimile fortelor: FJ = 5F, F2 = 3 -J41 F, FJ = 4 fG F, F, = 3.Ji4 F.

y

x

Fig 13.

20

1

',0-

2.8.Momentul unei forte in raport cu un punct.

Am viizu: in cele prezentate anterior ea atunci cdnd 0 forta ac#oneaza asupra unui solid rigid, ea poate fi considerata vector aluneciitor, adica punctul de aplicatie al fortei poate fi orioare punct de pe suportui ei, fOJ1a pdstrdndu-si efectul asupra corpului. Pe de altii. parte expresiile fortelor . gasile pana in acest moment puneau in evidenta numai trei dintre caracieristicile ei si anume: mdrimea, directia si sensul fora a

face referire asupra pozitiei fortei in rap art cu corpul pe care actioneaza sau in raport cu sistemul de referirua Jato. de care se raporteaza. in alta ordine de idei dacd consideram un corp (pentru simplificare un corp plan) cu un punct fixat, este absolutevident cd dacii jar/a actioneazd in diferite pozitii asupra corpului va produce diferite efecte. De exemplu. dacd forte aciioneazd in stdnga punctului fix va produce 0 rotatie orard a acestuia (Fig. 14. a}, daca se ajlfi in dreapta punctului fix va produce 0 rotatie antiorard (Ftg.Le.b) iar dacii fona are suportul trecdnd chiar prin punctul fix nu se produce nici 0 rotatie (Fig. 14. c) pastrdnd de fiecare data marimea, directia !ji sensul fortei neschimbate.

sens de rotatie

SOlS de totape

a)

b)

c)

Fig. 14.

Acest lucru face ca sa fie nevoie sa se introducd 0 nOM notiune pentru definirea pozitiei forte! fafCi de un anumii reper. Aceasta notiune esie momentul fortei in raport Cf4 un punct:

21

Sa presupunem 0 jOr(ii F actiondnd inpunctul A si un punct 0 (Ftg.15). Pozitia punctului A inraport cu punctul 0 poase it definita cu -ajutorui unui vector numit vector de plJzitie al punctului Afn raport cu punctul O. Yom nota acest vector:

_ 1

.; ;

OA=r

Fig. 15.

Prin definitie numim moment oJ forte! F in report ell punctul 0 mdrimea vectoriald, notatd Mo ~i egala_ ca produsul vectorial dintre vectorul de 'p0zifie r al punctului de aplicatie al fortei in raport cu punctul 0 si forta F'

Mo=rXF

in concordantii cu definitia produsului vectorial se obtin urmatoarele caracteristici ale momentului forfei in raport cuun punct. lWiirimea este:

Mo ~;l.IF~ sina =tF L d

Unde d este distania de la punctul 0 la suportul fortei si se numeste bratul fortei. Directia este perpendiculard pe planul format de directia fortei §i punctul 0_ Sensui este astfel incdt eel trei vectori lV/o, r >it F formeaza un trtedru drept, sau as@J incdt coincide cu sensul de inainiare al surubului drept rotit de forta F (regula mdinii drepte). Punctul de apliCJI#e este punctul 0.

in definitie se afirmii eli vectorui de pozuie este al punctului de aplicaiie al fortei, dar cum forta care aciioneaza asupra unui

22

~

corp rigid este un vector alunecator, vom anita eli. si momentul fortei in

raport cu un punct este specific fortei considerate vector alunecdtor. Pentru acest lucru. vom considera, pe suportul fortet un alt punct B .ca punct de aplicatie alfortei FiVom nota vectorul de pozitie al acestui punct cu r], deci momentul fortei inraport cupunctul 0 va fi:

AB

~_----:=---',.,l./!

r. <.

~

Fig.J6.

Mo'=rJxF

unde vectorul depozitie '1 se poate exprima ca sumii vectoriala a vectorilor de pozitie r $i AB;

'1 =r +AB

inlocuind in expresia anterioarii ~i cunoscdnd faptulcii produsul vectorial este dtstrtbutiv in report cu suma vectoriala ;i de asemenea ca produsul vectorial a dot vectori coitnian este nul avem:

Mo' = (r+AB) xF> F» F+AB x F=rx r=u;

adicii obtinem acelasi moment indiferent de punctul de aplicatie ales pe suportul fortei.

insa dacii schimbam puncud lata de care se calculeaza momentul, atune! si momentul se modificii. De exemplu dacd vom calcula momentul in raport cu punctul 0 I avem:

111m = t.2 X F

Exprimdnd vectorul de pozitie r2 functie de eel in raport cu punctul 0 se poate sate:

23

relatie care se inlocuieste in definitia momentului si se obtine:

" ' ;1

MOl = (r + 0]0) X F=rXF+ OjOX F=Mo + 010 X F

adicd dacd schimbdm. punctul fafli de care se calculeaza momentul se schimbd si momentul. Relatia exprimd modul de variatie al momentului la schimbarea punctului de calcul.

2.9#MomentulfOrfei in raport cu originea sistemului de referintii cartezian.

Sii presupunem ca forta F este exprimatd in raport cu sistemul de referin{ii cartesian iarpunctul 0 este origtnea acestui sistem. Avem evident:

F xc -:-,y :-;'Z t = 0 T ._J_ L : ... _lr

r=x.i+y.j+z.k

y

Fig.i7.

unde X., Y si z sunt coordonatele punctului A de pe suportul fortet, iar vectorul de pozitie al punctului A in raport cu originea sistemului de referirud are proiectiile pe axe tocmai aceste coordonate.

Cunoscdnd faptul cii produsele vectoriale ale versorilor

24

axelor stint:

,7 Xi = a ' i XJ' = 0' k x k -= 0 . i X: j = - O· x tl = k:

~.:-_ _ '....L _ ,_ _ -l....:.::..J _ J _t

.<:1 x k = - (k X]) = i; k x i = - (i x k) = j;

- -- .. f:...

-,

si efectudnd produsul vectorial din definitia momentului se observd cil

momentul unei forte in raport cu ariginea sistemului de refertnui poate fi exprimat cu ajutorul determinantului;

Ii) k

Md = , x y Z =Ml:' i + My. j + Mz• k lXY Z

unde Mr. J My si M, sunt pro ie ctiile pe cele trei axe ale momentului fortei in raport cu originea sistemului. de referirua.

Mat facem precizarea ca prin moment rezultant intr-un punct se intelege sumo momenielor fortelor unui sistem in raport cu acel punct. Suma momentelor Sf; efectueazii la fel ca sumele fortelor, deoarece aceste. momenie formeazdun sistem concurent de momente, toate momentele avdnd acelasi punct de aplicatie: punctul in raport cu care se calculeazd momentul.

2.10.Exempiijicliri.

Problema 5. Se dll sistemul de forte din figura J 8. $i se cere Sa se calculeze momentul resultant al sistemului in raport cu punctui 0 (originea sistemului de referinta), cunoscdnd ca miirimile fortelor sunt: FJ = 2F, FJ =4F, F3 = F si F, = 3F.

_.Z

4(0, 0, 4a)J~ ""'==-~~----:;1

-'; >;1-

/' r,

D ':'-/_+--__';~-------'-'-1 I

-Pl

I

. \

H(3a,O,OI rr-------------""z.J

. 1Ji...x

.. B
Fj 3a/' I
lOa ./'
5a
fE Fig. 18,

25

Rezolvare: Avdnd de calcul momentul rezultaru avem evident:

Peniru calculul mameniului vom utiliza scrierea sub forma uniij determinant. Dar peniru aceasta yom alege punctele de aplicatie ale fortelor care vor fi puncte arbitrare de p'e suporturile lor. Sigur, in calculul efectiv, acestepuncte se var cdege astfe! incatsa avem cele mai mart simpllticari tn calcul. Acest luau rezultii dacii unele coordonate ale acestor puncte vor fi nule. Asif?l pentru jO,r,ta FJ vain alege punctul A(O,O,4a), pentnJ forta FjpI:mctul H(3a,O,O), pentru forta F, votn aiege punctul G(3a,lOa,O) iar pentru forta Fs punctul E(o,10a,O).

Cu aceste punctevom.obtine momentul rezultanta: '

j j k: i j k i j k I~ j k I
= 0 o 40 + 3a 0 o . 3a 100 0 + io« 0 =
'T'
0 2F 0 I 0 -0 4F 0 0 -F 13F 0 0 =-18Fi1. i-9Fa.j-3VFa. k

Pmblema Ii. Pentru sistemul de JOFfe din figIira 19 sa se calculeze momentul rezultant in report cu originea sistemuluide refei'inJii cunoscdnd ca .' F, = 5F,F; = 3F', F3 = 6F, F4= F" F$ = 2F.

£ z 1

8a

6a II

o f'.)----------i----------1c---i .. Y

4a/..I

y.

:-

~/~----------~~

:c 11-/

Fig. 19.

2.11 .. Momentul unei forte in raport cu

....

oaxa ..

Prin definitie proiectia pe 0 axa a momentului unei forte calculate 'in raport cu un punct de pe aceaaxa se numeste momentul fone!

26

in raport eu aceaaxa:

relatie in care am notat cu U_d versorul axei pe care proiectam momentul. \

- \

UA\

\(/

A

rig.20.

Pentru a arata ca putem lua orice punct de pe axa §i momentul inraport cu axa nu se modifica vom eonsidera un punct Q, de pe axd; in raport cu care avem conform deftnuiei:

unde observdnd ca vectorul de pozitie poate fi exprimat:

inlocuim in. expresia precedentiisi obtinem in final:

Mjj' =[(r + QO) X FJ. ULi = (1' X F) 0 U.d + (QO X F). ULj = =M.d

27

deoarece al 'doilea termen este nul, fitnd un produs mixt cu dot vectori coliniart. Rezultii ea lata de orice punct de pa axa am, calcula momentul

'.

fortei se va obtine acelasi moment in rqport cu axa respective:

, Vom prezerua in continuare 0 metoda pentru calculul

efectiv al momentului unei forte in raport cu 0 q;cii. Sii presupunem aceeasi forfCi si aceeasi axil dar vom considera si un plan (P) perpendicular pe axd §i care trece prin punctul de aplicatie a forte; (punctul A). Acest plan intersecteazd axa in.punctul O. Este evident, in baza celor ardtate anterior Gil punctul 0 poate fi oricare punct de pe axii. V011!_ mat descompune forta F in doua componente:_una paraleld cu axa (notatd F ~ si a doua confirm/a in planul (P) si notata Fp . Put em scrie:

F=F,1 + Fp

F

~~F~

"

.

\ (AJ \

\

F· )T ig.s i.

Acum folosind relaiia de defin~tiea. momeniului fortei F in raport cu axa (.d) dar in care inlocuim aceastd ultima relaiie se va obtine:

M; = Mo . ..Jj!J = (r X F). Y..:1 = I! X (&. +Jp)] . UA = = (r X F d . UL1 + (r x Fp) . ULl = l}!o(Fp) • ULl =

=± 11,tfo(Fpj 1 .

Ultimul rezultat arata cii momeruul unei forte in raport

28

CU 0 axii are manmea egalii cu marimea momentului componentei fortei intr-un plan perpendicular pe acea axa calculat 'inraport cu punctul in care axa tntersecteaza planul. Pentru definirea semnului acestui moment VOlli folosi aceleast reguli ca iji in cazul momentului unei forte in raport eu un punct dar vom considera sensul de rotire in raport cu axa respectivd. De exemplu folosind. regula mdinii drepte se a.reaza mdna dreapti; cu degeteie pe directia forteisi in sensul de actiune al [ortei si cu palma spre axii; degetul mare al mdinii va arata sensul momentului. De exemplu in figura 22 momeruul fortet in raport (P,I axa data este negativ deoarece degetul mare arata in sens invers sensului pozuiv al axei.

Fi 9" ? 2' ,

.1' 1:0.- •

o alta modalitate de a determina semnul momentului in

, ,

raport eu 0 axii este de adefini sensul de rouuie produs de fm:ta in jurul axei. Daca aces! sens este trigonometric, privtnd dinspre axa pozitiva atunci momentul este pozitiv.

Din cele prezentate rezulta de asemenea ca 0 forfli care este fie paralela cu axafie intersecteazd axa nu produce moment in raport cu acea axa.

2. 12. Exempllficari.

Problema 7. Pentru sistemul de forje dinfigura 23, ) care acponeazii pe muchiile unui paralelipiped de laturi cunoscute, sa se calculeze momentul rezultani in raport ell origineasistemului. Se cunosc F] = 2F, Fj =F, FJ = 3F, F4 = 2F, Fs = 4F

Rezolvtlre. Sistemul de jor,te fitnd alcatui: din fOrfe care au directiile paralele eu axele sistemului de rejerintti nu mai trebuie sa fie transformat astfel co fortele sii fie descompuse in. componente. Pe de alta parte jor/eie fiind paralele cu axele J de se ajla deja in plane perpendiculare pe celelalte axe ~i dect avem sistemul de f011e pregiiti; pentru a calcula momennd rezultan: in: report cu originea sistemului de referinlii determinand direct proiectiile momemuiuipe axele sistemului, adici: de a calcula momeniele inraport ell cele trei axe.

Momemul in raport cu axa Or, se va calcula elimindnd , mai intdi; fortele care nu au moment in raport eli aceastii ax ii, adicii fortele care fie intersecteaza axa fie sunt

29

· .

Paralele C1J axa. Aceste forta stint: fortele F2 $i FJ tntersecreaza axa ,JorJe1e F3 Jl F4 sunt

1!!!.rale1e cu axa Ox, deci mai rdmdne sa producii moment in raport cu aceasta axa numai fOrfa Fl. Rezultii:

sensu! de rdtd/ie in jurul axet 0. datorird fGrfEi F 4

FJ = YJ \ ...- -csensulde rO!qlle in jurulaxes OydcJoriraforrei F

4---- ..... .--i~-=-=;;;: .. <.'\~ 4

o

, ==1 de roiaw mj1nu1 arm QUiaJ011Id far;e;. F. ~ J

4a

y ..

fOrjeiF J

Fig.23.

M; = -Yj• lz = -2F . .Ja = -8Fa.

Semnul (-) rezultd din regula mainii drepte sau cu urmdtoarea regula: se presupune cil muehia paraielipipedului de pe axa Ox este fixti; Lied paralelipipedul poate sa efectueze rotiri In jurul acestei muchii datorltii fortelor care actioneaza. Daca privim corpul dinspre sensul pozitiv al axei tar corpul ee roteste orar datoritii forteicare actioneazii aiunci momentul este negativ:

Bratul fortei este distanta dintre axa Ox si suportul fortei deci este perpendiculars atdt pe axil cat si pe suportul fortei. Dacii corpul este un paralelipiped, ca in aplicatia de fafil, atunci foria actiondnd de-a lungul unei muchii (aici FJ este paralelii. cu @'.l Oy) distanta va fi chiar lungimea muchiei perpendiculare atdt pe axQ Ox cat $i pe forta Pi = Yj deci va fi muchia t-

Pentru calculul momentului in raport cu axa Ov vom proceda in ccelast mod, 'adicii eliminam fortele care a~ mQIllerz!.!}ul fap de aceasta axii (Pi §i F5 sunt forta paralele cu axa GyJ riimdndnd doar fortele F2, F3 si F-I cu moment fa/ii de aceastii axa. Se obtine:

Fortele F2 si F; au momente pozitive deoarece VOl' produce rotiri trigonometrice ale paralelipipedului in jurul muchiei de pa axaOy dacii privim figura dim-pre axa pozuivd Oy (din dreapta). Pentru determinarea distantelor eel maisimplu mod este.de a nota fOr/de corespunsatur componentelor, astfel pupendicularii pe Zi si pe Oy este muchia Ix J perpendiculardpe X, $i Oy este muchia 1= $i pe X4§i Oy rot muchial;

Calculul momentului in "aport clLaxa _9z incepe tot cu eliminarea fortelor care nu produc moment mLapoJ:!_cu aceastiiaxii: FJ !it F, intersecteazd axa iar F2 este paraleli: eu ea. Astfel numai fortele F. §i F5 produc moment in raport. C11 axa Oz. Vom uvea:

M, = + J:4. ly-Y5.1" = 2F. 6a - 4F. 3a = O.

30

Se obsine infinal momeniul:

Mo'= -SFa T + 9Faj

Problema S. Ftindda; sistemul de forte d,in figura. 24. aclion.cmd ~upra unui paraleliptped sa se caleuleze momentul rezuitant al sistemului in raport ell punctul 0; Se

cunosc: Fj'= 9F, F2 = 5F J 'r, = 10 .J2 F

Z

3.

y

x

Pig,24.

Rezolvare: Ihtrucat forteie sistemului audirec'fti oarecare vdm rezolva problema in doud etape: 0 prima etapa in care descompunem fortelein components paraleleeu axele sistemului dereferinta JUi daua etapa iii. care vom calcula efecttv momentele in raport cu axele.sistemului ~i eu origmea sistemului de referinfa.

Etapa 1. Vom descompune foria F2 in dauii componente. far for,ta F; in

trei componente avand marimile: -

_ HD 3a _ HG 4a

X1=FJ.--_ -=5F. -=3F;Y2=F].---=5F. -=4F;

-- - HE 5a - HE Sa -

- ~ CB (7;2-. 3a CO

X3=1'3'~~-- =10vd.F. --=6F;Y;=F,..-,=

CG SJia CG

r-;:; 40 CD - _ I~ Sa

= 10 -e : F. ~.-. ~. = 8F; Z3 =F3 -rt:': = 10 -v2 F. -- = lOF.

5..[ia CG sfia

Etapa2. Urmeaza calculul mamentului rezultantin raport cu cele trei

axe , astfelavem:

M_" = Y"" I;:: + Z3' ly = 4F .• 5a + lOF. 4a = 60Fa; M; = Zj.I;r-X2• {: = 9F. 3a- 3F. 5a = -12Fa:

M:! = -X3. ly = -6F. 4a =-24Fa.

31

in cazul momentulut in raport eu axa Or in l~ctll momentelor celor doua componente ale fortet F2 am considerat momemul intregi! forte 'care tntersectdnd a:m in. raport ell care d.11cIillim. momentul are moment nul. Acelasi lucru poate fi focut§i cu forte Fa in raport en axa Oy dar atct si componeniele au moment nuiin rapart cu aceastaaxii.

Problema 9. FUnd dat sis/ernul de forte din figura 25. sa se calculeze momentul resultant in raport cu originea sistemului de referinta. Miirimile fO'rJelor sunt date In

paranteze in figurii: . '

F2(2F)

Fl4F' }(,('

/ x~

Fig. 25.

c

x ~ B

Fig. 26.

Problema 10. Sii se calculeze momentul resultant in raport cu punctul 0 pentru sistemul de forte=reprezentat in figura 26. Se cunosc : FJ = 4F, F2 = 2 J6i F, F3 = 3 .fiO F, F4 = 3J(;iF

2.13.Cuplu de forte.

Vom defini En continuare un sistem particular de forte.

Acest sistem poartd numele de cuplu de forte si prin. definitie este sistemul format din doud forte paralele egale ca mdrume si de senuri opuse.

M

32

Acest sistem are 0 comportare particularii gi anume pe orice dtrectie am proiecta am obtine suma proieetiilor fortelor egalii cu zero, adicd efectul de forfti al acestui sistem este nul. Putem spune ea avem pentru acest sistem:

R=O

Pe de alta parte daca calculdm momentul rezultant al sistemului in raport eu un punct oarecare 0 se va obtine:

M = Mo(F) + _lVo(-F) = rA X F + fB x/-F) ~

= rAxF -rB X F =(rA - rB) X F= BA x F =ABx (-F)

Aceastd relatie duee la urmatoarele concluzii:

• Momemul rezultant 01 cupluiui nu depinde de punctul in care se calculeazd momentul. Acest lucru rezulta din faptul ca in rezultatul final nu mat apart: referire la punctul O. in consecirud momentul unui cuplu este un vector tiber.

• Momentul cuplului se poate calcula ca moment al unei dinforte in

raport en un punctde pe suportul celeilalte forte.

Momentul. cuplului fiind 0 mdrime vectorialii se defin;l?.Jte prin urmatoarele caracteristici rezultate din japtul ca este de [apt momentul uneia din fortele sistemului in raport cu un punct (de pe suportul celeilalte forte): mdrimea este egala cu mdrime fortei inmultitd cu distarua dintre suporturile celor doud forte paralele:

M=F.d

unde distanta d se numeste brasul cupiului; directia momentului cuplului este perpendiculara pe planul ce oontine cele doua forte; sensul se determina cu regula mdinii drepte sau ~J. regula surubului drept; punctul de aplicafie poate fi oricare punct din spatiu deoarece, asa cum amariitat este de fapt un vector tiber.

2 .. 14" Teorema lui Varignon.

Vom enurua in continuare 0 teoremd pentru sistemele de forte concurente , iar puiin mai tdrziu se va reformula aceasta teorema si

pentru sisteme de forte oarecare.

Enuntul teoremei este: pentruun sistem de forte concurente momentul rezultantal sistemului calculat in raport cu un punct oarecare este egal cu momentul rezultantei sistemului in raport cu acelasi punct:

ZMo(FJ= Mo(R)

a

Fig. 28.

Demonstratia teoremei este imediatii:

2.1S.Reducerea uneiforte intr-un punct.

Atunci cdnd 0 fortii actioneazd asupra unui corp produce un anumit eject mecanic (de obicei va produce a miscare care in general poate ft consideratd ca 0 combinatie dintre 0 translatie §i 0. rotatie) _ Sigur cil in acest moment al studiului mecanicii nu putem merge pdnd fa capat en definirea efectului mecanic al fortei dar) folosind notiunile de forta:ji moment al fortei in raport cu un punct acest eject poate fi cuantificat. Determinarea efectului mecanic al unei forte intr-un punct al corpului pe care actioneaza se va numi reducerea fortei in ace! punct.

Sa presupunem ca in punctul A al unui corp rigid actioneazd 0 jor!a F si vrem sa determinam efectul mecanic al acestei forte in punctul O. P entru acest lucru vomefectua cdteva artificii dar .fora sa modificdm starea mecanica a corpului. Astfelin punctul 0 vom introduce sistemul de forte echivalent nul (nu are elect mecanic asupra corpului] format din doua forte egale cuforta F $i de sensuri opuse.

34

F

F

Fig. 29.

Acest sistem nu modiflcii starea mecanicd a corpului.

Considerdnd grupate fortele F din A si -F din 0 acestea formeaea un cuplu care este un vector liber si poate fi considerat .aciiondnd in punctul O. Momentul. acestui cuplu este, asa cum am prezentat mai inainte, egal eu momentul uneia din forte, aici forta F din A, in raport cu un punct de pe suportul celetlalte forte, aici punctul O. in acest mod ajungem la concluzia ea amtransformat corpul actionat de forta F in A in corpul actionat de 6

forfii F in 0 {ji de un moment .egal cu momentul fortei in raportcu punctul 0, foCi a modifica stareqfnecanicd a corpului. Ansamblul format de forta F in a si momentul fortei F in raport cu punctul 0 reprezinui efectul mecanic al fortei F in punctul O. Acest ansamblu poena numele de torsorul fortei in punctul O:

TO(F) ={F _ Mo(F)

Putem enunta: forta si torsorul fortei intr-un punct sunt echivalente (produc acelasi eject asupra corpului pe care actioneaza).

_2.16.Reducerea unui sistem deforte intr-un punct.

Sa consideram acum un sistem de forte oarecare ce actioneazd asupraunui rigid Vom determina efectul mecanic al sistemului

35

in jJunctul O. Pentru acest lucru se poate inlocui, fora modificarea stiirit mecantce a corpului, fteearefortii a sistemului cu torsorul corespunzdtor fortei.

Mo

-

-

Man

Fig. 30.

Se obtine in acest fel corpul incarcat in punctui 0 cu doudsisteme concurente: un. sistem deforte concurente avdnd fortele egale cu fortele sistemului initial, oarecare .Ji un sistem de momente concurente. Echivalentele cele mai simple pentru sistemele concureme sun! vectorii rezulianti (obtinuti prin insumarea vectorialarastfel putem inlocui aceste cloud sisteme concurente cu : rezultanta fortelor calculatd ca §i cdnd fortele ar fi concurente, actioruind in punctul Q ~i momentul rezultant in raport cu punctul O. Ansamblul format de acesti dot vectori formeazd torsorul sistemului de forte ill punctul 0 si are expresia:

Putem enunta: un sistem de forte este echivalent torsorului sau dintr-un punct. Si inca: doud sisteme de forte care au acelasi torsor in acelasi punet sunt echivalente.

Dacd se schimba punctul de reducere,de exemplu in punctul A, efectudnd acelasi operatii se obtine torsorul inacest punct:

_ (R =Ifi;-

Tc5(FJ = J

livIo = EMo(Fi)= Z flYfc{FJ+AOxFJ=

- --

=]1,110 + AO X R

36

2.17.Exempliflciiri.

Prob{emll .11. bupra paralelipipedului din figuraH aefioneaza -un. sistem de fOrJe au tn figura. Cunoscdnd miirimileforJelor ;. Pi = 3F, F2 = F, F3 = SF, F4 = SF. F~ = 4F, F6 = 2F, sa secalculeze §i sa se reprezinte torsorul sistemului in punctu] 0 si apoi Ul'

punctul A. ,/!

.., i

... ---'---------.-----,.¥W4 f

·z

aJ

b) Fig.3J.

c)

Rezoit'ate. Intru-cttt fortel« sistemului sunt coltniare eli tnuchiile paralelipipedului etapa descompunerii in componente nu mat este actualii. Altfel 0 astfel de problema se va rezolva in dotui etape: prima in care determindm componentele fortelor pe direotii paralele cu axeJe sisiemului de referinfii si a doua cea incare se calculeazii torsorul cerut. in eazul nostru vom trece direct fa calculul torsorului din punctu! 0 adicd Ia calculul rezultaniei sistemului ca §t candor fi un sistem concurent deforte # apoi almomentuiui rezultani in punctui cemt, aici mal intai in punaul Q,

Avem proieciiile rezultantei pe axele sistemului de refer-infa:

X =IXi =F2-F5 = -3F; Y=SY; =FJ+ F4~F6 =4F,:

Z = j;l,= F, = 5F;

§i rezultanta cu marimea ei:

-::::- - ~ . -:- -~:;- .." / .... 1 . 4~ . 5"

j( = -iF I --;- #F J -r jJ' X; R = f<1Jj +... + = 7,07F.

Calculiim aC1J.m momeniul rezultant in raport cu punctul 0 prin determinarea momeruelor in raport cu cele trei axe ale sistemului de referinta:

M; = J:M;:j = -F]; Sa + Fg. 2a = - 14Fa; My = IM_vi = Fz• 8a - FJ .Aa = -12Fa:

37

Adica avem momentul rezultani In punctul 0:

u; = -14Fa i-I2Fqj

Reprezentarea acestor dot vector; (R §i MoJ repreeintd=torsarul. sistemuluide forte in punctul 0 (Fig.31.b).

Pentru calculul torsorului sistemului de JOffe din J1U1U;tul A se cunoaste eli rezuitam nu S8 modified iar momentul din acest punctesie:

MA. = Mo + AD x R

unde veotorulde poZitie AQ este J cu semn schimbat, veetorul de pozitie al punctului .A in raport cu punctul 0 adicii are ca proiectii coordonatele punctului A cu semn schimbat: Calculu! pro dus ulut vectorial se va efectua cu ajutorul determinantului:

i M~ = -14FaT-12Faj + -sa -3F = 6Fa i +32Faj + 22Fa k

j k
-2a -8a
4F 5F Reprezemarea acestui tors or este jacuta in figura 3 J. c.

Problema 1]. Pentru sistemul deJort€ din figura 32 , actiondnd asupra unui paralelipiped , sa se calculeze ~i reprezmte torsorul sistemului in punctul 0 §i in punctulA. Se dau: Fi = 4F, F2 = 3F, F3 =5F, F-I =F.

zA

I

y

Fig, 32.

2. I S.Invariantii sistemelar de forte.

Moment minim, axii centrale:

Am viizut in sectiunea precedenta ca daca schimbdm punctul de reducere rezultania sistemului de forte ramaneneschimbatd . Se

38

spune in acest caz ca rezultanta este primu! invariant sau. invariontul vectorial al sistemelor de forte fa reducerea lor intr-un punct.

eel de-al doilea termen al torsorulu: adica momenlul rezultant, fnsii se modificii.

Daca insa relatia de variatie a momemului se inmulteste scalar cu rezultanta se obtine:

MA = Mo + AO X R I . R

sau:

MA• R = Mo . R +( AD X R). R

Dar pentru cii ultimul termen este un produs mix! cu doi vectori coliniari acesta va ft egal cu zero si elect vom gasi;

MA • R = /vIa. R

adica produsul scalar rezultantii moment rezultant intr-un punct este invariant fa reducerea sistemului de forte. Acest invariant se numeste at doilea invariant sau invariantul scalar al sistemelor de forte.

Sii presupunem acum torsorul sistemului de forte fntr-un punct oarecare (fig.33). Pentru ca rezultanta este un invariant vom descompune momentul rezultant (care nu este invariant) in douii componente: una pe directia rezultantei si a doua pe directie normala.

Fig. 33.

Yom nota cele doua componerue : lvIR si M; st avem

relatia:

39

Miirimeacomponentei pe directia resultamet se determina caproieetie a momentulut pe aceadirectie:

adica aceastii componenta are miirimeaegala cu raportul eelor dot tnvarianti, in. consecirqa. este de asemenea un invariant. Observdnedin aceastd constatare eel' din cele dot/a components alemomenndui resultan: numai componenia normald variaziJ fa sehimbarea punctului de reducere. Coresptsnzasor valortiminime aacestei componenie Yom gasi momeruul minim, iar aces! lucru se obtine cane! componenta narmala este nulCi ca valoare. Dar inacest cas momentul resultant se confunda eu.componenta pe directta rezultantet deci puiem scrte:

Riimdm: ovum sa determindm punctele din spatiu in care, se obiineacesi moment' minim" Peniru acest lUC1~U sJ presupunem cdavem calculate elementele torsorului in originea sistemului de referin;a:

R =Xi + Y] + Zk

!via = MxT + Mv i + M, k

. - ._ J

z

R

y

40

Sa presupunem cii in punctul A(x,y,z) momentul este minim, adica coltniar cu rezultanta. in acelasi timp momentul din acest punct poatefi exprimat infunctie de elementele torsorului din 0:

- -

MA = Mo + AOx R

lnlocuinct in aeeastii relatie fi tindnd seama de taptlil ca AO este vectorul de pozitie OA cu semn schimbat se obtine:

i J k

Mil, = M; T + M_vi + M, k + -r -y -z = X y Z

= (Mx -yZ + zJ? i + (M_v -zX + J.2.)j + (l0z-XY + yX) k

Conditia de coliniaritate dintre rezultantd si moment

~,

rezultant poate fi sensa:

M.ii =AR

SQU scalar:

MAx MAy u;

-~=--=--

x

y

Inlocutnd se obtine in final:

M" - yZ +.:f _}vI_)' -zX +.xZ ~ Mz -.:tY +yX Z

x

y

care reprezinta ecuatia unei drepte. Aceastii dreaptd se numeste axil eentralii si se defineste ca locui geometric al punctelor in care momentul rezultant este coliniar cu rezuitanta sau locul geometric al punaelor in care momentul este minim.

2 .. 19.Cazuri de reducere.

in june, tie de valorile particulate ale celor doua componente ale torsorului unui sistem de forte intr-un punct, sistemele de forte pot fi clasificate in mai multe categorii. Acestea se numesc cazuri de

41

reducere; Deosebim urmatoarele cazuri de reducere:

• J)R = 0 j' Mo = o. in acest eaz sistemul este echivaient nul si in consecintd nuare nici un efect asupra corpului pe care actloneasa, Se spune eli sistemul de forte este in ecnilibru, Cele douii re latii exprimate pentru fortele care formeazii sistemul pot fi considerate condipi de echilibru.

Vectorial aceste conditii suni:

E F- = 0 . E M.o· = 0

1 , J_.

far scalar conditiile de echilibru.sunt:

,

~ - O· ~ - o· \"7 - O· ~" - O· ~.f - O' 'VA1 - a '~i - -J";;".1 i - J ~i -, ""'-dVlx:i -, .;;.J.Vlyi -, 4LYlzj -

• 2)R = 0 ,- Mo 1= O. Dacii se calculeaza momeruul intr-un alt punct (de exemplu inpunctul A) rezultd:

adicd oriunde am face reducerea am obtine acelasi torsor. Aceasta comportare corespunde unui cuplu. Se spune cii sistemul de forte se reduce la un cuplu.

-

-

Fig. 35.

• 3) RI=-O ; _lvfo = O. Torsorul de reducere in punctul 0 are un singur termen si anume rezultanta. in acelasi timp torsorul este sistem echivalent sistemului de forte, deci aceasui rezultanta este eel mai simplu. sistem echivalent. Vom spune cii sistemul se reduce la 0 rezultanta unicii ce trece prin punctul O.

in cazul in care se ajunge fa acest rezultat (acest caz de reducere) s-a obtinut eel mai simplu sistem echivalent si rezolvarea problemei se opreste cu reprezentarea acestei rezultante.

42

-

-

Fig, 36.

• 4)R ~ 0 ; Mo -1= o. in acest CO2 vom calcula fi invariannd scalar al sistemului (zn celelalte tret cazuri nu se punea problema acestui calcul intrucdt acest invariant rezulta automat egal cu zero) Ji se obtin urmdtoareie douii situa/ii:

.. a)R. Mo = 0 1 adioi eel dot vectori at torsorului sunt perpendiculan.

Fig.37.

u;

Sigur ca am putea efectua 0 reducere intr-un alt punct, de exemplu in punctul A. Daca reducerea incepe de la torsorul din punctul 0 deoarece acest sistem esse echivalent sistemuluideforte initial, aceasta reducere se efectueaza in.felul urmator: momentul Mo fiind momentul unui cuplu se poate aseza lara modijicare in punctul A~ iar forta R se reduce in A printr-un torsor care este format din forta R 1 adicd rezultanta sistemuluisi momentul rezultantei in.raport cu punctul A, moment care este de asemenea perpendicular pe rezultanta. Dar punctul A poate fi ales astfel inca! momentul rezultantei (din 0) in. report cu punctul A sd fie de aceeasi mdrime ell. Mo dar de sens opus. in acest caz cele doua momente s-ar anula

43

reciproc st in punctul A am obtine rezultanta R a sisiemului. Se spune in acest caz eli sistemul de forte se reduce la 0 rezultantli unicii ce nu trece prin punctul O. 'Este insd evident faptul cd va trebui sa determindm pozitia acestei rezultante unice. Intrucdt momentul rezultani In punctul A este nul aceastd valoare repreztnui momentul minim, deci folosind a doua definiiie a axei centrale, ecua{ia ei, avem pozitia suportului acestei rezultante unice.

b)R ~ Mo = 0 adicd cei dot vectori nu sunt perpendiculari. jn consecinta momentul resultant are componenta nenuld pe dire cpa rezultantei, componentd care este chiar momentul minim §i care impreuna eu reeuitanta formeaza torsorul minim. Acest torsor minim se gase$te pe axa centralasi se numeste dinama.

-

-

Fig. 38.

2.20. Exempliflcdri ...

Problema 13. Sistemul de forte din figura 39. acnoneaza asupra corpului deforma unui cub de latura E. Cunoscdnd marimile acestor forte: F/ = F;} = F, F3 = F4 = F 12 sa se calcuieze tarsorul minim al sistemului (eel mat simplu sistem echivalent sistemului de forte dat}.

z.

;/

/ x~~

Fig. 39.

44

Rezolvare. Imr-o primii etapa yom descoml!!!Pe i2l'1eie sistemului in componente paralele cu axele sistemului de referinta. Astfe] Jonde F}_§j Fl sunt p1J!.Prtile lor componente, jiJ'rlf!._F3 se va descompune in dona companente : X3 ¥_i Y3 iar forta F4 in doua componente X.j ~i Z.j-. Aceste componente vor aveamarimile:

Dupd descompunerea 'in componente se· calculeazd, in a doua etapa de calcul; torsorul de reducere in punctul 0, originea sistemului de referinia. AstRI proieetiile rezultantei pe cele trei axe vor fi:

x =XX;= -X3 + X4 = 0; Y = E Yj = - F2 + y~ = 0; Z = 17 Z; = - Fl + Z4 =0.

adica rezultanta este nulii:

R __ O.

Arum calculdm momentele in raport cu axele sistemului de referirda:

M, = :EM.Tl = - Yi• 1+ 24, 1=0; My =IMvi = Fl.I~X3.1=O;

. -

Mz=,EMti = 'Yo. I-X •. 1=0.

Adicii §i momentul resultant in report cu punctul 0 estenul:

Mo=O.

Cei dot vectori componenti ai torsorului de reducere in punctul 0 sunt nub deci sistemul de forte este in echilibru.

Problema 14. Sii se calculeze si reprezinte torsorul minim al sistemului deforte reprezentat in figura 40 .. Se cunosc: FJ = Fl = 2F, F3 = 2.J2 F

-'.z

I

zA

i-/_/"""'!========,,~/"""/

J_o _ •.. ~+-i .,.-L--, ... ,f

1 ... I r

.t:./_' ......... ,. .. ' - _ _j,I./

/' ""II

.:/ x-

2a

F.r

45

Rezolvqre. Ca ~i [a problema precedenta vom descompune fortele in camponente. astfei forta F3 va avea doua componenie:

2a 2a

Y3 = F,. 20. r;:;2 = 2F; Z3 = Fa = 2F;

'V.t 2a/i

Vorn calcula torsorul de reducere in punctul 0 $i giisim:

deci rezultanta sistemului este:

R=O

Momentul resultant va fi:

M; = .EM;d = -Fl' 2a + Z~ .. 2a = 0; M., = Si\t4t= FJ• a-Z,. a =0,lVf. = .EM.; = -13. a = -2Fa

~-

adicd momentul rezultattt este:

Mo =-2Fa k

Aceste rezultate arat{1 eli sistemul se reduce fa un cupiu avdnd momentul Mo. cuplu care poate fi reprezentat direct ca un vector moment sau ca un sistem de douii forte egale , para/de ~i de' sensuri opuse asezate intr-un plan perpendicular pe vectorul moment al cuplului si convenabil alese ca sa rezulte acelasi moment. Acest cuplu este eel mat simplu sistem echivalent sistemului de forte dat.

Problema 15. Sa se calculeze si reprezinte torsorul minim al sistemului de forte ce actioneazd asupraparaielipipedului din figura 4L. Se dau .' FJ = 6F, F2 = 2F, F, = 3F, FJ = 4F.

Fig . -ll,

Rezalvare. Intrucdt fortele sistemului sunt paralele cu axele de referinta trecem direct la calculul torsorului de reducere In punctul 0 Se obtin proieciiile rezultaniei:

46

x = 1X; = F2 = 2F; Y = ,ITt = F, + F4 = IOF; Z = lZ; = F3 = 3F

adica rezultanta este :

avdnd manmea:

R = 2F; + IQFj T 3F k

Pentru momentul rezultant se calculeaza momeniele fortelor in raportcu axele sistemuiut de reJerinfli:

dec: avem momentul rezultant:

~ = £M;ri = -FJ' Ba + FJ• 6a = 0 ; ~v =».1_,-; =F2• 3a -F3' 2a = 0; M: = 1Jv1p. = 0 :

Mo=O.

in aceastd situatie sistemul se reduce La 0 rezultalilii. unicii, calculata mai inainte, care trece prin punctul de reducere, adicii prin punctul O. Aceasta rezultanui este eel mat simplu sistem echivalent al sistemului de forte dat.

Problema 16. Sii se efectueze reducerea sisiemului de forte din figure 42 r In punctul 0 siapoi sa se reprezinte torsorul minim al sistemului. Sunt date: Fi = 3F, F2 = SF,

F.; = 4J5F.

.= -

x,·~~7>1

(·· .. · .. I·I!- 1/ 1

: r, I

-I _I Fa

Z,. I / F,' I 10/'\ ! ~a/7( ' ..... ! I e: , ~P.

// ". FJ

lri-x 4a

Fig.n.

47

,

\. A. Z

e. >D----~ /1 /'

I

)' 1\. I

I \ I

t \ \ ,(,"jAC)

11'0 I! \ Y

I J( I .. '> ~

i /. .

I"-/ -"i/

//'

RezQlvaTe. - Ma! intdi vorn deseompune forte1e F2 si FJ in cdte douii componente _aYdncf miirimile:

3a 4a

JG =:F] - = 3F; Y2 =F2 ~=4F;

,-ffia Sa

. -_.. :' .', 4a .r.< Z' F sa 'co

'Y3=FJ--=4r; 3= 3-~=8r,'

, 4aJ5" 4a./5

avdnd directiile si sensurile reprezentate 'in figurii:

Proiecttile rezuitantei sistemului se. obtin:

x = IX; = F, + Xl> = 6,Y; Y = ..ITi = Y,2 + Y3 = 8F; Z = ili = -Zj = -SF ,-

adipa rezultanta este vectorul:

R = 6F i + 8Fj -8F k

avdnd miirimea:

R-.= 12,8F.

Momeniele in raport cit cele trei axe sunt:

fr,i", = Jlvf,.; = ~ Y2. Sa - Y3' 8a = -64Fa; My = 11vf_.,.1 = X2• Sa +: Z,. 3a = 48Fa:

M" =l}.{ooj = -Flo 4a + Yj• 3a = 0;

adicii momentul. resultant din punctul 0 este:

,A10 = -64Fa. i + 48Faj

Faptul ca rezultanta §i momentul rezultant sunidiferite de zero aratii eli ne aj1iimln cazul patru de reducere ~i deci trebuie sa calculdm siprodusui scalar, adica al doilea invariant al sistemului de forte. Rezultii:

R .}do 0:: XM", + Y My + ZMz ..::= 6F. (~64Fa) + SF. 48Fa T (-8F) . 0 =0

Acest rezultat indicafaptul ea suniem In cazul in care sistemul se reduce fa' 0 .rezultantii unieii ce nu. trece prin punctul O. in consecmt& trebuie sii determiniim suportul acestei rezultante unice. Acest lucru se face cu ecuatia axei centrale:

lM1 .. _ - y'Z + zy' My - zX + xZ M Y', v _ _ = ::::: 1 ,,- X -r- y--i..

x

y

z

unde inlocuind se obtine:

-64Fa - y(-8F) + z8F 6F

48Fa-z6F+x(-8F) -xSF+y6F

:::.----'---

SF -8F

48

Ludnd rapoartele doua cdte dou.ii ~i efectudnd produsul mezilor # extremilor se obttne ecuatia dreptei care este suportui rezultantei unice:

{ -800a + 48x + 64y + IOO~ = 0 48a - J.6y - 6z = 0

Pentru a .reprezenta aceasta dreapta (care esteparalelii cu rezultanta din punctul O deoarece rezultanta este invariantjeste suficient sa reprezentiim un singur punct al ei. De obicei -acest punct este intersectia cu unul din planele de referinfii, de exemplucu planul yOz. Pentru aceasta anuliim termenul in x din cele douli ecuatit si se obttne un sistem de douii ecuatii ~ douii necunoscute my si z care prm rezolvare dan coordanatele pun ctulu i ciiutat:

{ -SOOa +. 64y + 1 aDz = 0 ____

48a + 6y - 6z = 0 • Yl = 0 ; Z.l = 8a.

Problema. 17. Sa se calculeze §i reprezinte torsorul minim al sistemului de trei fort« din figura 43. Se cunosc marimilefortelor : r, = 2F, F2 =/13 F, F3 = 2 Jt4 F

,L40-.0_ ... ,,__._-'

Ji._

....

/rb--· Z -, --:'/1

i----+-.,i-z ~I !

:=±="i7fJ:J~-~I--+--~Y j/

/h"--;-------'

.... z I

Ftg.43,

Rezoivare; Vom descompune jorpele in componente para/de cu axele sistemului de referintd si obttnem:

2a 3a

Y]=F2 ---=2F;Z2=F} ~=3F ~

aJD Gill3'

a 2a. 3a

X3 = F3 -- = 2F,- Y3 = F3 -r= = 4F,- Z3 = F3 -- = 6F,'

a.Jl4 a";14 a#

Cu acestea calculam proiectiile rezultantei sistemului pe cele trei axe;'

49

cu alte cuvinte avem rezultanta:

R"'-2Fi+9Fk

cu marimea:

R=9,22F

Momeniele in raport cu axele sistemului de referinfii vor.fi:

Mx = 1M.u = -F), 3a + ZJ • 2a = 6Fa ,-

M = "f. = -2- a = -3Fa - y ..:;tv.!}', .L" ,

IVh =PYf.:..; = Y;. a - Xs. 24 = -3Fa,-

iar momentul rezultant se va obtine:

Mo= 6Fa i - 3Faj- 3Fa k

Casulde reducers corespunzdtor situcuiei in care. rezultania si momentul rezultant sunt diferiti de zero este eazul. patru, dect va trebui sa calculiun Ji produsulscalar al celor doi veciori:

R.},IJO =XMj; + Ylvfy + ZM:; = 2F. 6Fa + 9F. (-3Fd)=-15Fa

Acestprodus 'scalar/find diferit de zero inseamna eli sistemul de-forte se reduce la un torsor minimcare esteformat din rezultanta sistemului si un moment minim coliniar cu ea. Acest momentminim are marimea:

tu« -15F2a

M = __ 0 = =-1 62Fa

fnm R 9,22F '

impreuna GIl rezultanta acest moment minim formeazii sistemul care se numeste dinamii si care se situeaza pe axa centra/a cu ecuatia:

u, - .vZ +zY lvf -z.X +xZ M" -xY +}i}(

-""".'~'--------:= --'-y----- = ------

Z

y

unde prin inlocuire se obtine:

6Fa-y9F+zO 2F

-3Fa - z2F + _-r9F o

-3Fa-xO+ y2F 9F

Prima ecuatii se va giisi prin anularea numaratorului celei de a doua fracti! iar cea de a dOUG ecuatie prin egalitatea primului raport ell eel de al doilea in care se efectueaza produsul mezilor si extremilor:

{-3a- 2z_ + 9x.::.o 0 60a-8Jy = 0

50

Pentru reprezensarea torsorul-ui minim isle suficient sa determiniim un singur punct de pe axa centralii, iar acest punct va fi intersectia cu unul din planele sistemului de rejerin,tii, de exemplu cu planul xqy:-

Zj = 0 lit X1= 0,33a; Yl = 0, 7a.

Datorita faptului cii momentul minim a rezultat cu semnul minus, acesta are sens invers rezultamei.

Problema ,18. Sii se calculeze si reprezinte torsorul minim al sistemului de fone dinfigura 44. Marimile fortelor sunt: F, = 7F I F2 = 3 Jfj F r ~. = 1 OF 1 F" = J61 F

x

Fig. 44.

2.21" Teorema lui Varignon ..

Vom reformula teorema lui Varignon J enumata pentru sisteme deforfe concurente, !it in cazul sistemelor de forte oarecare. Aceasta teoremd va avea enuntul: pentru un sistem de forte care admite ca echivalent cel mai simptu 0 rezultantii unicli, momentul rezultant al sistemului de forte in raport ell un puna oarecare este egal eu momentul rezultantei sistemullii in raport cuacelail punct:

Pentru demonstratie vom presupune ea sistemul se reduce la 0 rezultantd unicd, tar aceastd rezultantd trece prin punctul A. Momentul rezultant in raport cu acest punct poate fi determinat injuncfie de momentul rezultani in raport cu un alt.punct oarecare 0.'

11;[4 = !via + AO X R

Dar cum prin A trece rezultanta unica a sistemului,

51

torsorul sistemului are momentulnul in acest punct:

-- ..... Mf)+AOxR=O

Primul termen. esse momentul resultant al ststemului in raport cu punctul 0 iar al doilea termendacd este trecut in partea dreapta si! se schimba semnul este chtar momentul rezultantet in report cu acelasi punctO:

IM/·=OAxR

.. Or . . .'

2.22.Slsteme deforte coplanare.

Yom analiza unele sisteme deforteparticulare pundnd in evidenta particularita!ile lor. Unastfel tie sis/em este sistemul de forte coplanare care prin definitie este sistemul format din fort« situate toate in acelasi plan.

Vom presupune cti alegem sistemul de reje;Hnlii cu ptanul xOy in planulfortelor.

ty I

i

10

-:0

Fig.45,

o jarta oarecare va avea expresia in report cu acest

sistem:

,.., ~ "t)' . , V .

J.I-;i -Ail T 1tJ

iar momentul ei inraport cu originea sistemului vafi:

Cu aceste preciziiri torsorul sistemuiui. de forte in punctul a va avea companentele:

R =EFi =X(.+ Y] = Xii i + ~j Mo = EMo(F J = (lMot) k

Pusem observa=cu U§urintii cii cei dot vectori suni perpendiculari §i deci produsul scalar, al doilea invariant fa reducere, este nut

R.MQ = 0

Cazurile de reducere care, se pot- intdlni la sistemele de forte coplanare sum:

• 1) R = iJ ; Mo :- O. Sistemul de forte este in echilibru. jn acest cat cele doua relatii pot fi privite ca niste.conditii de echilibru din care se obtininfinal conditiile scalare de echilibru:

.

• 2) R = 0; Mo ~ 0; .Sistsnnd de forte se reduce la un cuplu. Acest cuplu se poate reprezenta fie ca un sistem de douii forte" p orale le, egale si opuse ca sens, fie prin momentul cuplului reprezentat ca un sens sidefinit ca valoare.

Ftg~46.

• 3) R t Q : JlIo = O. Sist¢mul echivdlen; eel nidi simplu ;. sistemului dat, este a rezultanta unicii ce trece prin punctu.l O.

53

-

Fig. 47.

• 4) R. to; 1\50 1= 0 §i R . lHo = {} adieu sistemul se reduce la 0 rezultanid unicd ce nu trece prin punctul 0. Ramane! in consectrua, so. determinism pozipa acestei rezultante unice En raport cu sistemul de referinta. Prin particularizarea ecuatiei axei centrale se obtine:

Mo~xY+yX=O

care esteecuatia suportului rezultantei unice.

1

F~· 48 19. ,.'.

2. 23. Exemplificiiri.

Problema 19. Sa se reprezinie eel mat simplu.sistem. echivaient pentru sistemul.de forte. coplanare din figura 49. Manmi[e /0 rtelo r sura: FJ = 3F, Fj = 2F, FJ = 2 ,fi F, F.; =.J1jF

Rezolvare. in prima 'etapii vom descompune forteie In componente paralele cu axeiesistemului de tejerin{li. sistem care se alege arbitrar. Se v01' oonnemiirimile:

X=F~ 2a =2F .'( =F,. 2a =2F:X =F 3a =3F

, •. r;; ,3 - r;;" 4 4' r;;; ,

2iJ -n 2a-v 2 a ;lB

54

at

1f'

1 al ..

x

a

a

a

Fig.49.

Rezultanta sistemului va avea pro iectiile pe eele doua axe:

cu expresia:

R = -3Ff+ 3Fj

si marimea :

Yom calcula acum momentul resultant in raport ell punctul 0 , originea sistemului de referinta:

Mo = 2:1\10; =F] , 2a -F2• 3a + Y]. sa + X4• 4a- Y4' 3a = 16Fa.

FUnd vorba de cazul patru de reducere, adicd sistemul reducdndu-se fa 0 rezultantii unicii ce nu trece prinpunctul 0 110m ciiuta suportul acestei rezultante:

sau inlocuind si simplificand cu F avem:

J6a-x 3 + Y (-3) = a

Reprezentarea se face prin tdieturi # anume:

XI = 0 --+Y1 = 5,33a; Y2 = 0 _____. X2 = 5, 33a.

Trebuie focti/a precizarea ca infigura 49 sum reprezentate trei sisteme echivaleme iji anume: sistemui initial OOt si format din cele patru forte, sistemul componenielor format din sase forte dar cu directii paralele en axele sistemului de refennfii fi in sfar§it rezultanta unica, eel avdnd evident acelasi efect asupra corpului pe care actioneaza.

Problema 2IJ. sa se calculeze ofi reprezinte eel mai .simplu sistem echivalent sisiemului de forte coplanare din jigura 50 si alciitutt din jOPJele:F1 =6F, Fj =2 .Jf3 F, F3 = 3 Jill F, F4. = 4 ~5 F.

a

a

a

a

a

a

Fig. 50.

2.24.Sisteme de forte paralele:

Centrul fortelor paralele.

Un all sistem particular de forte este sistemul de forte paralele care este sistemulformat dinforte cu suporturile paralele.

Sa presupunem eli suporturile fortelor sunt paralele cu axa Oz (putem alege sistemul de referin_ta cum dorim noi si deci axa Oz paraleld cu directia comund a forte lor). Una din forte le sistemului va avea expresia in raport CZ/ aces! sistem:

tar momentul fortei in raport C'''{' originea sistemului vafi:

56

Z4

I

Fig.:>1.

Efectudnd reducerea sistemului de forte in punctul 0 (originea sistemului de referintd) vom obtine vectorii:

R=LFi=(IFJk

Mo = L Mo{F J = MxT + 1vfyj

Constatam ca cei dot vectori suni perpendiculari st deci

avem:

R.1v1o=O

Vom deosebi urmatoarele cazuri de reducere:

._ -

• 1) R = 0 ,Ma = 0 . Sistemul de forte este in

echilibru. Conditiile scalare de echilibru sunt:

2~' = 0, XMrt = 0, I~ri = O.

• 2) R = 0 , lvia 1= 0 . Sistemul se reduce la un cuplu

de forte. Irueresant este cii sistemul de forte paralele poate fi lnlocuit cu un alt sistem de forte para le le dar avdnd 0 cu totul alta directie a fortelor. Acest IUGru se datoreazd proprtetatii cupluiui de forte si anume de aft rotit in planul cuplului fora modificarea efectului asupra corpului pe care actioneaza.

,

57

y

x

Fig. 52.

• 3) R f= (] / "~/o = 0 . Sistemu! de forre se reduce la 0 rezultanta unica ce trece prin punctul O. Aceasta rezuitantd este eel mai simplu sistem echivalent sistemului de forte dat.

-

y

y

x

Fig. 43.

• 4) R =1= 0 ,Mo ~ 0# R . Alia = 0 . Sistemul se reduce la 0 rezultarud unicd ce nu trece prin punctui O. in conseeirud vom determina pozitia acestei rezultante cu ajutorul ecuatiei axei centrale. Prin particularizarea ecuatiei se va obtine:

LJv[ v;Li'vi ..

x= ----. 'y= --'" ,-

IF' IF'

I I

Putem observa ell usurinta cd aceste doua relatii definesc coardonatele punctului de intersectie dintre suportul rezultaruei si planul

58-

x[ry (punctul A).

x

Fig. 54,

Un caz particular de sisteme de forte paralele este eel al fortelor paralele vectori legap. Adicii fortele sistemului au punctele de aplicatie bine definite.

y

La un astfel de sistem se pot enurua doua proprietati:

• l)Dacii for/ele sistemului suni vectori legpi! aiunci

§i rezultanta sistemului (daca existd) este un vector legal tar punctul de aplicatie al rezultantet se numeste centrul fonelor paralele:

I) 2)DaciJ to ate fortele sistemului se rotesc cu acelasi unghi in [urul punctelor lor de aplicatie (sistemul de forte rdmdndnd un sistem de forte paralele) atunci si rezultanta se roteste cu acelasi unghi in jurul centrului fortelor paralele.

59

Vom folosi aceste doua proprietdti pentru determinarea centrului forte/or paralele. sa consideriim un sistem de forte paralele, vectori legap, care se reduc la 0 rezultaniaunica. Pentru un astfel de sistem

putem scrie teorema lui Varignon, adicii: .:

sau exprimdnd momentele:

Constderdnd fortele paralele cu axa 0:: ~i aducdnd ambii. termeni ai relatiei in aceeasi parte a relatiei se obtine:

IftxFik-rcxRk=O

Cunoastem ca scalarii FI §i R pot multi plica oricare din get dot vectori ai produsului vectorial, astfel cil relatia se trans/anna .dupd ce inlocuim §i mdrimea rezultantei ~ suma marimilor fortelor sistemului:

ZriFix k- rc (IFJx k =0

Acum vom da factor comun vectorul k ~j in final se

obtine:

,

Acest produs vectorial poate fi nul in trei situatii: daca unul din cei dot vectori at produsului este nul, sau daca cei dot vectori sunt colin iar i. Cum se vede, al doilea vector este defapt un versor deci J1U poate fi nul. Pe de alta parte dadi cei doi vectori (paranteza si versorul) sun! coliniari se poate remarca faptul ca in baza proprietiuii enumate sistemul se poate roti cu un unghifora a schimba pozitiile punctelor de aplicatie si deei coliniaritatea celor doi vectori nu mai este indeplinita si deci nu anuleozii relatia. Rdmdne in consecirua doar cazul cdnd primul vector este nul, adica daeii vectorul de pozitie al centruluifortelor paralele are expresia:

- l.rF

rc=-J-'

'£F,

60

Exprimdnd pozitiile punctelor tn raport ell un sistem de referinui cartezian se obtin coordonatele cemruluiforielor paralele:

61

Capltolul 3. Centre de greutate.

3. 1. Introducere.

Un. caz particular de sisteme de forte paralele vectori lega!i il constituie.sistemuifortelor de greutate ..

in cazulin care corpurile, sau sisteme lede puncte materiale, sunt cu dimensiuni neglijabile in raport cu raza pamdruului fji se ajlii 'in vecinatatea suprafeteipiimdntuluiputem co ns idera ca· sum actionate de un sistem de forte paralele, aceste forte fiind fortele d? atractie exercitate de cafre Farnant asupra lor si numindu .. se forte de greutate. Aceste forte potfi exprimate infunetie demasele punctelor materiale:

unde g este vectorul acceleratie gravitationald, vector ce poate fi considerat constant in marime, directie si sens. Martmeaacestei acceleratii se va considera in apltcatiile uzuale:

3.2. Centre de greutate.

sa presupunem un sistem de puncte materiale Ai de mase m, si un sistem de referinta cartezian Oxyz. F ortele de greutate considerate afiparaiele, actiondnd in punctele respective si avdnd toate acelasi sens, vor avea a rezultanid, greutatea totala a sistemului de puncte materiale §i care are punctul de aplicatie in centrul fo rte lor paralele de greutate numit centrui degreutate al sistemului.

62

y

Fig.I,

Conform celor prezeruate in capitolul precedent pozitia centruluide greutate vafi data de relatia cunoscutii in care inlocuimfortele ce greutaiile punctelor materiale:

Cum se observa, pentru sistemele de puncte indeplinind condttiile enuruate, centrul de greutate se qflii in acelasi loc cu centrul de fflusiL

Sa considerdm acum un solid rigid Un corp poatefi considerat un sistem continuu de puncte materiale ~i artume un sistem de elemente infinitezimale de mase dm numite maseelementare tinzdnd cu mdrime ala zero. Astfel numart .. el acestor elemente tinde la irfinit. Fiecare astfel de element va fi actionat de 0 forfo de greuiate elemeniard:

Folosind aceiasi relatie in care suma finite se transforma in suma infinita, adica in integrald, se obiine pozitia cenirului de greutate pentru un corp:

63

Coordonatele centrului de greutate pentru sisteme de puncte materiale §i pentru solidul rigid sunt:

Ix m 2:ym L.t m

X - j!.y, - I t • _ - 1 I •

C---, c-~,,,,"C---,

Lm. um. Sm.

t t ,

r xdm r vdm t zdm

X - .I'.T. Y - }y - . z - J.0.

C - ldm ~ C - idm ' C - Jlm'

3.3.Momente statice.

Numaratorti fractiilor care definesc coordonatele centrului de greutate poartd numele de momente statice in raport cu planele sistemului de referirui; Prin definitie momentele statice summimmi scalare egaIe cu sumele de produse dintre masele ~i coordonatele in raport au un Teper considerat: Astfel , in raport cu planele de refertrud ale unui sistem cartezian, vomnota momeniele statice (peniru un SIs/em de puncte materiale §i pentru un corp).'

Sxay = I z., m, ; 8yOt = Ex, • m-; 8xQz = Z Yi • m, ; SxOy = fvt.dm ; SyOz = ix.dm .. SrOz = iY.dm.

Vom enurua 0 teorema ce poartd denumirea de teorema momentelor statiee: momentul static al. unui corp sau aI unui siuemde puncte materiale poate fi calculat ea produs tntremasa totalii a corpului, sau sistemului de puncte materiale, §i coordonata corespunziitoare a centrulul de greutate (sau de masd):

SxOy = M. Zc ; s.vOz = M', Xc ; S>;oz = M. yc

unde am notat:

Demonstratia se face observdnd cii numardtorii fractiilor ce definesc poziiia centrului de greutate reprezintd momentele statice, jar numitorul masa totald.

Pe ldnea importanta directa a teoremei in calculul

'-' .. I

64

momentelor statice, teorema mai este folositoare si prin consecinta ei, care se enunta in modal urmdtor: un corp sau un sistem de puncte materiale care admite un plan, oaxii sau un puna de simetrle are eentrul de greutate situa: in a eel plan, peacea axil sau ill punctul de simetrie:

- Pentru: demonstraliaafirmafiei vom considera ea

sistemul are un plan de simetrie. sa notiim acest plan xOz tar distaniele egale pdnli la centre le de greutate ale celor doud jumiitii{i simetrice ce d • tar coordonatele acestora vor fi:

YCs = -Yca = d ...

Fig. 2.

Masele celor doua jumiitafi ale sistemului (sau corpului) sunt de asemenea egale. Putem calcula momentul static in raport cu planul de simetrie:

SxQz = m. d + m , (-d) = 0

in acelasi timp momeniul static poate fi calculat (in baza teoremei momentelor statice) oil astfel:

8xQz = 2m. yc

de unde rezulta cd:

ye=D.

adicd.centrul de greutate al intregului este chiar in planul de simetrie.

65

in acelasi mod se demonstreazd ~,-:j faptu! eli centrul de greutate se ajla pe axa de simetrie sau in.punctul de simetrie.

3.4.Ct!ntre de greutate pentru corpuri omogene.

Pentru corpurile omogene (corpuri la care distrtbutia masei este uniforma) vom da relatii de calcul al centrului de greutate considerdnd eele trei schematizdri ale corpurilor, adica pentru bare, pliiai si volume omogene.

• Bare omogene. Presupundnd 0 bard omogerui cu

o distributie uniformd pe lungimea barei putem exprima proprietatea de omogeneitaie in modul urmator:

dm,dl

}.IJ,L

A

B

Ftg;3.

M m. dm

/I - z

rL - ~=-=-

L i, dl

relatie care reprezintd masa specifieii a baret $i anume faptulca raportul mas, lungime este acelasi tndiferent de partea care se considera din bard. Din aceasta relatie rezultd:

M

dm = ttL . dl = -. dl L

inioC'.lind in relatiile coordonatelor centrului de greutate ;;i simplificdnd cu masa specificii (ee iese de sub tntegralii) se. obttn. coordonatele centrului de greutate pentru 0 bara omogena:

lxdl r vdl fzdl

T" =~L_' _'y =.L_. ':" =lL_

· ... c r dl ,C r dl ' -c r dl .

J!.. JL JL

66

in aceste relatii integralele suni curbilinii st se efectueazd pe toatd lungimea baret.

• Plliel omogene: Pentru Q placa omogena CU

distributte uniformd pe supra/ala pliicii putem scrie:

_ ,.l'y{. rni dm

Ps--""_' =-

A 4 dA

reprezenuind masa specified (raportul dirure masa $i suprafata corespunzatoare) a pliici: si de unde VOJ11 exprima masa elementara:

in final se obtin coordonatele centrului de greutate pentru 0 placii omogend:

fXdA r ydA JzdA

r =_A_.y =JA '.,:" =_A~.

·\,c fdA' JC f. dA ' -c Jd4'

A ~A

Volume om ogen e, Masa specified (raportul

dintre masdsi volumul corespunzdtor} numita si densitate are expresia:

de unde masa elementara va fi:

elm = fl. dV= M. dV V

$i cu care rezultd coordonatele centrului de greutate:

X _ ixdV .y _ fvydV . _ ~ lzdV

c - --, c - . , ~c - r dV .

SvdV ldV Jv

67

Putem observa eel in cazul corpurilor omogene centrul de greutate J sau de masd. devine un centru de greutate geometric, in relatii intervenind numai elemeniele geometrice ale corpurilar: lungime. arie san, volurn.

3.5. Centre de greutate pentru corp uri compuse.

In cazul in care corpurile pot fi considerate a Ii obtinute prin insumarea, sau difererua unor corpuri simple, pentru care se cunosc elementele geometrice si pozitia centrului de greuiate, acest lucru se poate folosi pentru determinarea pozitiei centrului de greutate pentru 'intregui corp. Pentru exemplificare vomardta cum se determind pozitia centruluide greutate pentru 0 placd omogend de forma oarecare ~i de arie totala A.

x

Fig.4.

Consideriim cil am impartit corpul in corpuri mat simple pentru care se cunosc ariile si pozitiile centre lor de greutate. Coordonata Xc a centrului de greutate al iniregii pldci se calculeazd:

f xdA L xdA + ... + L xdA + ... + f xdA Lx A

xc= _..1_= "'l • ., .4,., __ I~I

... fAdA j dA+···+f dA+ ... + fdA - kAt

n A ~ k

Relatia se obiine datoritafaptului Ctl daca domeniul de tntegrare poate.fi considerat ca a suma de domenii, atunci integrala se poate calcula ca 0 sumii de integrale pe fiecare dameniu seporat, termenii da la numariitor rezultand aft momentele stance ale figurilor simple in care am impiinit corpul, momenie stance care in baza teoremei momentelor statice se calculeaza ca produs intre aria corpului :;i coordonata

6&

corespunsdtoare a centrului de greutate, iar termenii de la numitor sunt chiar ariile placilor simple. in acelasi mod se obtinsi celelalte coordonate:

Ly.A. 2:zA,

yc = _'_I ; Zc = ~

LA! :~

§i evident in acelasi 'mod se obttne pozitia centrului de greuiate pentru 0- bara sau un volum campus.

in consecinftZ peniru determinarea centrului de greutate pentru 0 place plana compusa se va proceda in felul urmdtor:

• lYSe imparte placa in placi simple pentru care se

cunosc ariile st pozitiile centre lor de greutate. De meruionat lapful cii impdrtirea nu este unicd, pentru fiecare.placii existdnd mat multe modaiitiui de impdrtire. Pentru exemplificare sa consideram placaomogerui dinfigura 5. Se poate observa cu u§urinfii faptul cil aceastd figurii poate fi consideratd ca 0 sumd de doud dreptunghiuri (ca in figura 5.b si 5.c) sau 0 diferenp?I de doua dreptunghiuri.

-

-

-

a)

b)

cJ

d)

Fig. 5.

• 2)Se alege un sistem de refertrua convenabil. Prin

sistem de referinta convenabil vomiruelege acel sistem care aduce cele mai multe simplificdri in calcul. Pentru s avea toatecoordonatele pozitive acest sistem po ate fi tangent la corpul datastfel incdi so. se situeze in cadranul unu. Pentru a obtine 0 simplificare a calculului, sistemul poate fi ales cu axele trecdnd prin cat mai multe centre ale figurilor simple. Astfel unele coordonate vor fi nule iar calculul se va simplifica. in cazul in care corpul are a axil de simetrie se va alege acea a.'.CQ drept axii de referinia si in consecinui calculul se va reduce deoarece cenirul de greutate se afla pe acea axd si este necesar sa se calculeze 0 singurd coordonatd.

69

• 3)ln raport cu, acest sistem se ealculeaui coordonatele centrelor figurilor simple. Coordonatele se obtin ca sume sau diferente de distante, Face, remarca urmatoare: pentru corpurile care se scad coordonatele nu sun! alec tate de aceastii operaiie, se var calcula ca §i cdnd corpurile s-ar ad una.

• 4)Se calculeaui ariile $i momentele suuic« peseru fiecare corp §i apoi aria totala §i momentele statice totale ale placii in raport cu. cele cloud axe de referinta. Calculele de obicei se realizeaza intrun tabel cere se prezintd astfel:

t F~g I Ai X; I Yi
I . .. I I
Total! -EAt I
r .. 5)3e calculeazd coordonatele centrului de greutate folosind relatiile gastte.

• 6)Se verified plauzibilitatea cenirului determinat.

Remarcdm faptul ea 0 verificare exactti se poate face refacdnd calculul, eventual in raport cu un alt sistem de referimd sau cu 0 alta impartire a

- figuriiin figuri simple. a prima verificare este aceea ca centrul. de greutate trebuie sa se afle in interiorul figurii rezultate prin trasarea tuturor tangentelor posibile fa figura data. A doua verificare, adevdratii numai pentru corpurile -obfinute prin insumare, este ca centrul de greutate sa se gdseasca in interiorul poligonului obtinut prin unirea centre lor ftgurilor simple. in sfcir~it la corpurile cu goluri centrul de greutate "luge" de gol. Acest lucru inseamna ca, de exemplu, daca centrul placti fora gol este in C 1 (vezi figura 6. cJ atunci prin practicarea golului, centrul de greutate se deplaseazd in sens invers locului in care s-a realizat golul.

a)

b) Fig. 6.

70

cj

Metoda prezentatd implied insil cunoasterea, sau determinarea in.prealabil; a pozitiilor centrelor de greutate pentro unele corpuri simpleuzuale.

3.6. Centre de greutate pentru corp uri simple uzuale.

Vom de term ina in continuare pozitiile centre lor de greutate pentru cdteva corpuri mat des folosite in aplicatii.

Bara rectilinie: Fie 0 barii rectilinie de fungi-me-L.

A

I. U2 ; ~::~ ~ffit~ B-+

1~:~ ~~I*· ~.1

Fig.Z.

lntrucdt bara rectilinie prezintd un centro de simetrie (sau 'doudaxe de simetrie) fa jumdtatea barei, tot acolo se va ajla ~i centrul de greutate al ei. Astfel centrul de greutate pentru 0 bard rectilinie se gaseste la jumiitatea dlstantei dintre extremitiitile barei.

Bara arc de cere. Sa considerdm acum 0 bard in forma de arc de cere, cere avdnd centrul in 0 fji raza R. Lungtmea arcului L se po ate exprima in functie de unghiul la centrul:

E/ ~ dl= R.drJ «->

rp

~c 1

~ ~~ • I

I x-Rcosat

Fig. 8.

71

L = R. qJ(radicmi)

intrucat arcul de cere este figurd stmetricd avdnd 'ca axa de simetrie bisectoarea unghiului la centru, centrul de greutate al arcului se 'Va giisi pe acea bisectoare undeva intre centrul cercului si arcul de cere. in consecirua pentru cunoasterea pozitiei centrului de greutateal arcului de cere este suficient sq determinam distanta OC de fa centrul cercului panii la. aces! centru.

Vom considera un slsrem de referinra cu originea in centrul cerculuisi cu axa Oxbisectoarea unghiului la centru. Avem de determtnat numatcoordonasa :

fXdl OC=xc=~

- -- Idl

relaiie in care numitoruleste chiar lungimea arcului st deci ramdne sa calculam momentul static de fa numdrdtor.

Pentru calculul numdrdtorului se alege mat intdi in punctul P 0 lungime elementara dl. in vederea unui calcul mai simplu se preferd transformarea in coordonate polare , adicd pazitia punctului se va exprima prin dtstarua ( R) de originea sistemului §i unghiul fiicut de raza dusd fa punctul P cu 0 directie data; de exemplu unghiul e in raport cu am Ox. Cu acestea coordonata x a punctului P devine:

X= R. case

iar lungimea elemeniara:

o: =R. de

Iniocuind in relatia de mai inainte se obtine:

Xc=

Rl rease.dB c::nr.-

J-a; -R~

R,rp a

jn concluzie centrul de greutate at unui arc de cercse

72

·.n"" ' bi ,~, .- h· 1 . 1 '*-" I' ,,1:...+ .... O'C ROsina.J l

aftape tsecioarea ung. lURI a cemra ,a 0 UI.3"an/a " ... = - ue a

"; : a

centrul cercuiui ,1:i unde a est~jumiitate din unghiulla centru exprima:

in radianL .

• " 0 Pluca dreptilnghiillarii.. 0 placii dreptunghiulard

cu laturile b §T h (Fig.9.) prezintii sn centrude simetrie (imersectia celor douli axe de simetrie} si decicentrui pldoii drepiunghiulare se vaafla fa jumiitatea distantei dintre douii. lanaiparatete:

Fig.9.

Placa triunghi drt!ptungJiic. Pentru determinarea centrului de greuiate al unui triunghi dreptunghic vom alege ca sistem de referintii sistemul colimar cu catetele trtunghtului. Observamcatriunghiul dreptunghic are aceeasi pozitie in rap art cu ambele axe §i anume are 0 catetii pe 0 axa si cealaltii perpendiculara pe axa. Deci vom calcula 0 singura coordonata iar cealaltd se va obtine schimbdndx cu. y sib cu h.

y

·1·

n

y

centrul de greutale

I

_7

x

Yom calcula coordonata:

J- y.dA

Y -----o:A~-

c- i' dA

A

73-

unde numitorul este.aria triunghiulut tar numiiratorui se va calcula a[egtind '_ in primul rdnd un ~leinentlie arie irfiniteztmal. AVeni interesul de a ealcule cdt mat simplu acest moment static §.i deci vom incerca sa inlocuim 'iruegrala dubia (de suprafa/a) cu 0 integrala simpla.

, Pentru carelatia afost gasita din considerarea corpulut

ca uri sistem depuncte materiale, eleme ntulde arie trebuie sa indeplineoscd conditia de punct si ca arie sica moment static in report cu axa Ox, flliiea trebuie sa (indli catre zero ca arie §i sa fie egal cu prOdusy.1 dintre arie si coordonata eentruiut ca moment static. Aceste condifii pot} indeplinite §i dacli sealege un element de arie de forma unei. bare paralele cuaxa Ox (bara are arie nu/q ca 9i punctul). in consecinfii inpunctul P de coordonam y vom alege un element de arie de iOOltime dy (ttnzandcatre zerotcare se poate asimila cu undreptunghi de bazll b I- .. Aria acestutelement va fl.:

unde pentru a avea 0 singurd variabild sub semnul imegraleise va exprima bJ in funcsie de, y prin scrierea unei relaiii de asemanare in cele doua triunghiuri dreptunghice formate: .primul eu baza b 1 si fniilpmea (h""y) # al doilea ell baza b §i inJl!imea h;

b b

. 1

--~~

h-y h

inlocuind in inte gralii se obtine coordonata centrului de

greutate:

b rh

_ h 10 y(h - }')dy h

Yc - bh = 3

2

in final putem spune ca centrul de greutate=al unui triunghi dreptunghic se afla fa 0 treime din cateta in raponcu cealaltii cafeta sau la douii treimi din catetii panii indreptul wlr/ului.

Piaca sector de cere. Vom considera un sector de cere cu raza R si unghi la centru ip. Ca si arcul de cere si sectorulde cere este ftgura simetricd avdnd ca axii de simetrie bisectoarea unghiulut la ceniru, in oonciuzie centrui de greutate al sectorului se va aflape aceastd

74

bisectoare. Rdmdne elect de calculat distanta DC de la centrul cercului la

I '.

centrul de greutateal sectorului de cere.

dA=p.dB.dp

x=p.c{)sB

centrul. degreutate

Fig. 11.

Alegdnd sistemul d referinu: cu axa Ox colintara cu axa de simetrie avem :

. ixdA OC=xc= _,.t_

.'. idA

A

unde numitorul este aria sectorului de cere:

4 - cp(rad) R2 _ -a

, - . - G(rad) • It

2

Iar pentru calculul numardtorului 110m exprima auit coordonata X a punctului oarecare P in coordonate polare edt §i elementul de arie. Se observe cd elementul de arie se obtine ddnd cdte 0 crestere infinitezimala (dp) §i (d{)) coordonatei p s! unghiului e. Cu acestea se obtine elemeniul de arie care se poaie asimilaunui mic dreptunghi cu baza egala cu lungimea arcului de cere de rasii p §i unghi fa centru dB. Avem :

dA = p. dt), dp

Vom in locu i acum in expresia coordonatei Xc si cunoscandfaptul eli integrala unui produs de douii functii de doua variabile

75

independeme este ega/a cu produsul imegralelor simple din cele dauii 0

functti, se va obtine: -

adica centrul de greutate al sectorului de cere se afla pe bisectoarea

hi 1"/ ~. t di'" t t.'~ O'C 2 R,sina J trul I' .

ung. tu ui, a.eentru ao ,s-anfa "=-3 '_'_" = su: een ,', .cereuun;

, " a

Trei sectoare de cere sun! mat des folosite in aplicaiitle de meeamca stanume: cercul intreg, semicerculsi sfertulde cere. Dacii pentru cercul intreg centrul de, greutate se ajla in centrul cercului, pentru semtcerc §i pentru sfertul de cere, notdnd cu e excentricitatea centrului de greutate in raport au diametrul saurasasfertului de cere! acesta rezulm:

4 e -R-,-

3Jr

centrul de, grf!v.!pJe

R

o

centrul de greutate

Fig.,]2.

3.7.Exemplijiciiri.

Problema 1. Sa se determine pozitia centrului de greutatepentru bara

omogena dinfigura 13,

Rezolvare: Etapa 1. Se observe faptul cil bara omogenii poate fi consideratii alcatuit[l din trei bare: un sfert de cere, o barii rectilinie ~'i unsemicerc. Pentru fiecare din aceste trei pare eunoastem atdt lungimea cat si pozitiq cerurului de greutate. Lungimile'barelor sunt:

nR.I ,_ , . ' nR." ',,'

11 = lss = 4 =O,.)1f(l: !. = IBe = 4a; 13 = tel) = 2- = l,5JlU

Etapa 2~ Vom alege ca sistem de referinta sistemul eu originea in centrul

76

cercului din careface partesfertul de cere AB# en axele orizontala ~i vertioala.

0 B C2
JI. ;c
20 I I
.~
_t____
4a ... 1 .. 3a

Fig.]3. Etapa 3. Vom determina acum coordonatele centrelor de greutate ale corpurilor simple in raport eu sistemul de refertnu: ales. Folosind tela/tile gGsite anterior VOIn obtine:

. ff

sin al sin 4"" 4..J2_

OCj=R1--=2a--=-- -a;

a1 Jr s:

4

Jl 4 1t 4-

x/ =OC/. cos-= <<a; VI = -GCl- sin-=--a:

- 4 'It'-- 47t

_ Be .

X» = DB +-- = ./a . yJ = 0 .

L 2 ' - J

.7r

. sm-

- sma3 .., 2 6

D3C, =R, --- = .:)a-- = -a:

a3 1r 7r

2

6 x, = DB + Be + C03 = 9a,- G5G; = -a;

n

Vom efectua calculul lungimii totale si al momentelor statice intr-un

tabel:

Xi

.Ja/r.

4a

o

1,57111

9a

10,28a

iar coordonatele centrului degreutate var fi:

77

7a'2

--_-- =0, 68a. 10,2&1

Problema 2. Sa se determine pozitia centrului de greutate pentru placa omogena din figura 14.

y

y
t 0
4a
1"'11
Fig.14. Rezolvare: Etapa 1. Vom impiirtt plaea in pliici simple peruru care sunt cunoscute anile §i pozitiile centrelor de greutate. A§Q cum aratam anterior impar}irea nueste unicd dar vom alege variama in care corpurile se ad una pentru a obtineplaca data, adicii vom Impiirti In douii dreptunghiuri !ji un triunghi. Ariileplacilor simple vor fi:

_ _ ~ _ . . . - 'A 3a.6a . ~

AI = 4a. 6a = 24a-; Ai = 9a. Ba = J?r::r;, = ---= sa:

• y 2

Etapa 2. Sistemul de referirua il vom alege astfel ca intreaga placa sa se situeze in cadranul unu astfe! cii toate coordonatele centre/or de greutate VOT rezulta pozitive.

Etapa 3. Pentru calculul acestor coordonaie, dupa ce reprezentam centrele vom calcula distantele de fa acestea la laturile dreptunghiurilor sau catetele triunghiului: in final determinam coordonatele ca sumo (sau diferenui) de distante de fa centre la axe miisurdnd paralel ell axa corespunzatoare:

x, = za ,- YI = 3a ; Xl 4,5a; Y2 = 6a + 1,5a = 7,5a .. Xs = >Ja + a = Sa ; YJ = 6a - 2a = 4a.

Putem observa eli pentru triunghi coordonata Y3 se putea calcula ji direct cafiind213 din inat{imea triunghiului mdsurata de la vdrf.

Eiapa 4. Vom efectua calculul mamenielorstatice sial ariei totale in

tabelul urmator:

78

Fig A, Xi J )" J A;X; AJI'(
11 14t1 2a 30 48a3 72d
"if.
2 27a2 t 4, Sa 7,5a ut.s« 102, sri
~
3, 9el \ 5a 40 45a3 36cl
E 60az I 214.5a; BfO.Sa" Etapa 5. Coordonatele centrului de greutate se vor obtine jGcand raportul momentelor statice cu aria totalii:

XG = ~Xi = 214,5a3 = 3 57a'

. ~. 6002' ,

LAfYi 310,5a3 -_ -175

YG= --_= 1. j, a

SA, 600

Etapa 6. Dacii reprezentam centrul de greutaie al placii se observe ca datoriiafaptului ea palca este formata prin insumareafigurilor simple el va rezulta ca pozitie in tnteriorultriunghiului avdnd ca vdrfuri centrele figurilor simple.

Problema 3. Sii se determine pozitia -cenirului de greutate pentru plaea planii omogena dinfigura 15.

y
r ---x-
I -l
9a
I
i I 150
_"--
.t. I
601 I
I 0
1: .. x
\ 6a .. ! ... I
I 9a
lot Jo1
Fig 15. Rezolvare. Vam alege ca imptirtire in figuri simple varianta III care dintr-unpiurat de latura 15a scddem un triunghi si un sfert de cere cu centrul In 0. Apoi alegem en sistem de referinui sistemul tangent fa placa astfe! ca intregul corp Sa se situeze in cadranul unu. Anile celor trei p/aci simple vor fl, (evident placile 2 §i 3 se vor considera ell arie negative}:

79

zr(6a)2

A3 =- . .= -28 sci

. 4 '

. Pozitiile centreior figurilor simple le vom determina in raport cu laturile

(pentru dreptunghi), in raport cu catetele (pentru triunghi) si in raport cu razele (pentru sfertul de cac):'

4R) 4,6q __

e = _- = -- = 2 »sa

. 3n- 3Jt '

cu caredistatue se obpn coordonatele centrelor figurilar simple -$1 alcatuim tabelul:

Fi,,>?". A,~ l X I Y; I A.x., kYi
1_ 225c1 t 7,S([ 7,5a I 1687,5ci \ 1687,Sa'
2Ll -67,5a'" I 12a 5a I -8l0d -337,5a
I
3 <18,5Q~ 2,55a 2,55a 1 ~i2ci ~72a:~
D
E 129a2 ! I I 805.5aJ 1178a' Coordonatele centrului de greutate 1l0r fi:

Centrul de greutate al pdtratului se ajlii in CF Prin scaderea triunghiului (un gol) centrul de greutate se va deplasa In C', iar apoi -prin sciiderea sfertului de cere se deplaseazd in pozitia jinalli G.

Problema 4. Sa se determine.pozitia cenirului de greutate peniruplaca omogena din figura 16;

Fig. 16.

x

80

Rezolvare. Observiim ca placa este simetricii avdnd ac ilXii de stmetrie biseetoarea unghtuhli de 9tf. Dupa impi1rprea in cinci figurl simple (doua dreptunghiuri, douii triunghiuri dreptunghice si un sfer: de cere) alegem ca sistem. de refertn¢ un sistem care trece prin cenirele de greutate ale. celor doua triunghiuri §i originea pe axa de simetrie. Acest sistem

va face casii aw:m: - .

deci sa calculdm 0', smgurii coordonatii §i de asemenea. douii caordonate ale figurilor Simple vor fi nule. in conseciniacatculul yq fj 'mai simplu de efectuat; Pe de aitaparte.datorita !aptu.luicq toate centrele figurilor simple se aflii in cadranul unu, toate celelalte coordonate vor fi pozitive.

Tabelul pentru calculul uneia din cele doua coordonate va fi:

Fig Ai X; A,X.I
1.1' 3a. 8a = 24d' 3a12-a = O,Sa 12a"
t
- ~~
2 5a. 3a = 15a2 3a+5a12 --a =4,5a 67,5aj
F>""",ll
3 6a.3a/2 =9ti Sa + 6a13 -a = 9a 81a3
~
4 ~ 9a2 3a/3 - (1= 0 0
5ffiJ :r(5a/14 = 19,62a2 3a+4,5a13Jr-a::=4;J2a 80,89a3
-~,::~.
-: .. ~ ..
J' 76.62a' 24],39cl Obtinem in final coordonata centro lui de greutate:

3,15a.

Problema 5. sa se determine poziiia centrului de greutate pentru bara omogenii din figura 17.

4a 4a 5a
r!1' 1~ ~I·
I 1. I
D ..
I 4a
.. 0 I B 3a
! ~
19---'''-''-- ""
'"
I
4a
A ...

Fig.] 7. 81

Problema 6. Pentru plaea omogenii din figura 18 sa se determine p~zifta

centrulut de greutate.

8a

5a

F r 4a I

~ I

I 3a

lOa

Fig. IS,

Problema 7. Sci se determine poziiia centrului de greutate pentru placa

omogenii din figura 19. -

2a t

..

4a

4a

2a r

,If 4a .1.11 3a J. 6a

Fig.J9.

3.8. Teoreme Pappus-Guldin.

Vom enurua si vom demonstra doua teoreme referitoare fa aria, respectiv fa volumul corpurilor de rotatie.

Teorema L Aria suprafetei obtinutd prin rotatiaunui segment de curba plana in jurul unei axe aflate fn planul curbei, dar pe care nu 9 traverseazdceste egaliI cu produsul dintre Iungimea segmentulut :;i lungimea cercului deserts de centrul de greutate al segmemului in jurul

82

axei:

A=27r.dc.L

x

Fig 20;

Peniru demonstraiie vom considera axa de rotatie axa Ox si in punctul P oarecare de pe segmentul de curba 0 lungime tnfinuezimald dl. Daca rotim acest segment foarte mic, ce poate fi asimilat cu un segment de dreaptd, va rezulta 0 supra/alii conicd. Aria laterald a trunchiului de con este .-

dA = 2J[.Y. dl

lnsumdnd aceste arii elementare se obiine aria

,

suprafetei de rotatie:

deoarece ultima tntegrala este momeniul static al segmentului de curbd in raport cu axa Ox.

Teorema H. Volumul corpului obtinut prin rotirea unei suprafete plane in jurul unei axa din plartul suprafetei, dar pe care nu- 0 traverseazii, este ega/ cu produsul dintre aria suprafetei si lungimea cercului descris de centrul de greutate al suprcfetei in jurul axe i.:

V= 2". dc.A

Vom considera §i de data aceasta axa Ox axa in jurul careia se efectueaza rotatia suprcfetei plane de arie A.

- 83

Fig. 21.

Alegem elementul de arie dreptunghiular de liitime dx fit iniil!ime Cv2 - Yl). Rotind acest element de arie in jurul axel se obtine un element de volum de forma unui cilindru de razd Y2 §i indltime dx din care se scade un alt cilindru de aceeasi inaltime §i razii Y1. Vom avea volumul elemental":

dV 2, 2 dx (2 2) dx

. = Jr • Y2 • ax - 7r • Yl. = ,Jl Y2 - Yl .

element care se mai poate scrie si sub forma:

dV = 27r YZ+Yl (Y2 - yJ dx = 2n:y dA

2 .

deoarece semisuma celor doud coordonate reprezinta coordonata centrului de greutate al elementului de arie ciA. Insumdnd toate volumele elementare se obtine in final volumul total:

v = IdV:= 21. L ydA = 2;ryc dA

ultima tntegrala fiind momentul static al suprafetei in raport cu axa Ox.

84

Capitolul4. Statica punctului material .

. 4.1.Introducer~

Punctul material prin definitie este un corp cu dimensiuni neglijabile sau un corp fa Care dimensiunile nu intereseazii in problema studiata. Daca punctul material poate ocupa orice pozitie in spatiu atunei el se numeste puna material liber. Daca insa, datorita unor restrictii de natura geometricd, punctul nu poaie ocupa orice pozitie in sptuiu atunci elsa va numi punct material cu Iegiauri;

Sii considerdm un punct material liber. Pozitia lui poate fi exprimatd in raport cu un anum it sistem de referinuiprin intermediul a trei coordonate seafare pe care le vom numi parametrii de pontie. Daca punctul este liber acesti parametrii isi pot modifica valorile independent de ceilaltt si se vor numi parametrii de pozitie in dependetui.

Fig. 1

Pe de alta parte pentru schimbarea pozitiei punctulut material dinpozitia P, oarecare, intr-a alta pozitie oarecare (de exemplu P1 sau P j se pot efectua trei miscdri particulare independente. Posibilitlifile

85

independente de m4care ale punctului material in vederea modiFroliri;-_ pozi(iei lui se numesc gmde de libertate: Observdm imediat cil un punct material fiber are trei grade de libertate in spatiu >, tar acest numdr este egal cu numdrul parametrilor de positie independenti.

NGL =NpPI

unde HGL este numarul gradelor de libertate tar NPP1 este numdrul - parametrilor de pozitie independenti.

in plan pozitia punctului este definitd de doi parametrii si Sf pot efectua doua misciiri independente pentru schimbarea pozitiei, in consecinid punctul materialliber in-plan are doua grad de libertate.

Relatia anterioard , dacd rdmdne adevdratd (iji asa va fi) fjipentru punctul material cu legqturi, aratd ca pentru determinarea numdrului gradelor de libertate vom avea doua modalitati: sal! determindm numarul de parametrii independenti care definesc pozitia punctului sau determindm numarul de posibilitiiti independente de miscare.

4. 2. Echilibrul punctului material Iiber.

Vom presupune un punct material fiber in repaus.

Asupra punctului consideriim actiondnd un sistem de forte concurenie. Problema care se pune este: in ee conditii punctul aflat in repaus va ramdne in continuare in repaus sub actiunea sistemului de forte. Pentru. ca punctul este in repaus este evident faptul cil sistemul de forte trebuie sa aiba eject nul asupra lui. Dar intrucdt eel mai simplu sistem echivalent sistemului de forte concurente este rezultanta se va obtine conditio:

R=O

care este conditta vectoriald pentru ca punctul sa riimdnd in repaus. in acelasi timp, situatiacdnd un sistem are eject nul am numit-o echilibrul fonelor. Deci peruru ca un punct material sa ramdna in repaus trebuie ca

sistemul de forte sa fie in eehilibru: Pentru usurinta exprimdrii vom spune eel punctut matenai este in ecniliiJru. Conduiile scalare de echilibra ale punctului material fiber vor fi:

Y'V - 0 . ~ v - O· "'Z - 0 .

~ 1~i- . t 'k -t - ,~. t - 1

86

in Junette de necunoscutele problemei deosebim trei tipuri de probleme. Problema direaa in care se cunosc toate fortele care actioneaza asupra punctului material st se cere determinarea pozitiei de e chili bru , Intruai: -pozitia de echilibru este definitdprin intermediul a trei parametrii , tar numdrul de ecuatii seafare de echilibru sunt tot trei, in general problema are sohqie unicd.

- _. Problema inversii. in care se cunoaste pozitia de

-echilibru a punctulut §i se cere determinarea sistemului de jo,",le care dau

acea pozitie. in general aceastd caiegorie de probleme are 0 irfinitate de solutii.

Problema mixtd este problema en eare se cunosc 0 parte din parametrii de pozitie ~i 0 parte din fortele care (lcpioneazii asupra punctului material §i se cere determinarea celorlalte forte §i a parametrilor depozitieperuru echilibrul punctului.

4. 3. Exempiificdri.

Problema 1. Un inel P de greutate neglijabj/ii se Jeaga cu ajutorul unor resoarte ideale. de trei puncte fixe situate in vdrfurile unui triunghi dreptunghicca in figura 2_ Cunoscdnd faptul cil lungimile iniiiale ale resoartelor sum neglijabile si coefieientii elastici sunt: k, = k , K2 = 2lc, k'3 = 3ksa se determine pozitta de echilibru. a punetului material P in planultriunghiului.

• IY

KA -

.F,.

" """

, \--\-_._'

\.

'~"

b

I !

.,.

P(x~y) _ \PiJ B

o cr-------"""'''.n-----.. X

~ -

Fig. 2.

Rezolvare: Cele trei resoane care vin in contact cu punctul material nu impiedicii posibilitatea lui de a-si schimba pozitia, In consecinta avem de-a face elf un punct matertal liber. De altfel dacii alegem un sistem de referiruii xOy, pozitia punctului se va defini cu ajutorul a douii coordonate care potavea orice valoare independent una de cealalta. Ceie trei resoarte nu impun restrictii in posibilitatea de modificare a_pozipei. Acestea reprezinui corpuri

87

ce transmit punctulu: material forte. Pentru determinarea acestor forte vom tme seama de japtul cli acestea vor fi 'numai de tensiune (trag de punctul material) datorita [aptuiui eli lungimtle lor tnitiale-suntnegltjabtle , dec; tome resoartele sunt intinse. fn conoluzie fortele vor avea directiile de la punctul P fa cele trei puncte 0, A :ji B $i cu sensurile spre aceste trei puncte. Miirimile acestor f011e sunt proportionale cualungirile resoartelor adica chiar cu distantele de la P la cele treipuncte §i in consecinui expresiile celor trei forJevor fi:

Ecuatiile de echilibru ale punctului material P se exprimd scalar efectuand praiectiile pe axe ale fortelar.La caiculul proiectiilar vom avea in vedere [aptul ca proiectiim In fond vectorii de pozitie ale celo r trei puncte in raport cu punctul P. Vom gasi:

EX; = 0," -FAx + FBx-Fox = 0; 21'; =0,. F;4y- F!Jy -FOy = 0;

sau :

EX; = 0; -kx + 2k(a-x) -2/0; = 0; IY; = 0; k(b~y) -2ky- 3ky = O.

Rezolvand sistemul de, dOUG ecuatii cu doud necunoscute se obtin.

coordonatele:

a b

X= -;Y=-

3 6

reprezenuind pozitia de echilibru a punctului.

Problema 2. Un punct. material M de greutate G se suspendii prin intermediul a doud fire ideale, care se petrec peste dot scripeti punctuali fora frecare, de alte douii greuidti P si Q, ca infigura 3. Cunoscand pozitiilecelor dot scripeti punctuali si faptul ca se realizeazii echilibrul punctului. material M in plan vertical sa se determine pozitia de echilibru a punctului.

A

B

Fig, 3.

88

4.4.Legaturi. Axioma legdturilor.

_. Prin .defirdtie arlee restrictie impusii punctului In _ posibilitatea de a-$i mOdifica pozi-{ia se numeste legiiturii.. De exemplu daca un. punct material se leagii de _ un punct fix cu un fir ideal (nu se rupe, nu se intinde qi nu opune rezistenta la indotre) de lungime I, atunci acest punct nu poate iesi in afara sfere i cu centrul in punctulfix ~i de rasa I.

I fir ideal

1>1 }

Iv /

A

Fig.4.

Dacii firul este inlocuit cu 0 bard rigidii care poate efectua rotatii injurul capiitului de suspendare, atunci punctul este obligat sa se gdseascd pe sfera cu centrul in punctul fix si de razd L Se poate observa eel atdt in primul exemplu cat si in eel de al doilea, punctului i se suprinui.posibilitiui de deplasare, de miscare. Astfe! , in primul caz, legarea cu fir, punctului material i se suprimd posibilitatea de deplasare pe directia

firului numai spre exteriorul sferei, pe cdnd in cazul legdrii cu bar-a rigida punctului i se suprima posibilitatea de deplasarea de-a lungul barei in ambele sensuri. Punctul va pastra posibilitiitile de deplasare in plan tangent la sferii (perpendicular pe fir sau bard) pe doud directii in ambele

sensuri.

Constatdm deci ea legiiturile suprimii grade de tiber/ate punctului material. Mai observam ca Iegaturile pot suprima deplasarea intr-un singur sens pe 0 directie sau in ambele sensuri. Astfel vom avea legiituri unilatere daca legatura suprima deplasarea intr-un singur sens si Iegdturi iJilatere dacd se suprimd deplasdrile in ambele sensuri pe 0 directte.

}

Dacii vom. considera un sistem de reterinia cartezian cu

~ 1 -

originea in punctul fix, atunci coordonatele punctului trebuie sa respecte

retainle.:

-89

in cazul legari cu fir §i :

4...L 2, 2 a 0

X ---r.y =t<z-t"= '.

in cazul legari cu bard. in consecinta 0 legatura unilaterd se va exprima prirar.o inegalitate jar 0 legatura bilaterd printr-o egalitate:

!(X'YIZ) ~ 0 f(x,y,z) = 0

legaturii unilaterii legiilurii bilatera

ultima relatie reprezentdnd ecuatia unei supra/ere. Relatiile precedente fiind exprimate irure parametrii de pozitie at punctului material rezultd eli legaturile scad numarul de parametrii de pozitie independerui astfel eel relatia de egalitate dintre numdrul. grade lor , de libertate si numarul parametrilor de pozitie independenti va rdmdne adevaratti si in casul punciului material cu legiuur:

sa mat prezentdm un exemplu si anume sa presupunem. eli un inel de dimensiuni foarte mici se q/la pe un cadru circular in planui vertical. Este usor de observat ea de data aceasta se suprima posibilitatea de deplasare a punctului atdt pe directia razei cadrului circular cat si pe directie perpendiculara pe planul cadrului rdmdndnd posibild numai miscarea pe directia tangentei la cadru.

Fig. 5.

Rezulta din aceste exemple ca exista legaturi care suprima unul singur sau mat multe grade de libertate. Legiiturile care suprimii un singur grad de libertate se numesc legiituri simple iar cele care suprimd mai multe se numesc leglituri multiple.

90

· Dacii observdm eil 0 legatura simplii se exprima printr-o singurd relatieintre parametrii: de pozitie, iar 0 legiiturii multipla prin mat multe astfel de relgfii atunci legiuunle multiple pot fi considerate ca 0 combinatie a unor legaturt simple §t deci este suficient in continuare .sa ne referim la legaturile simple.

Sa consideram din nou legatura realizatd _prin intermediul cadrului circular. Sa presupunem ell inelul are greutateaG.

-

-

,- .-...;-------::.~-- -, -,.

,,/ R'" / :' ""'N// ! \"~T

\. ''1t:1= .»

\_ .~

',. . p

+ '-----.-

-

G

Fig. 6.

Dacii asezam inelul intr-a pozitie apropiatd de cea mai joasdpozitie de pe cadru se constatii ca putem gasi pozitii in care punctul material rdmdne in repaus. Dar punctul este actionat numai de greutatea G, deci ar {rebut, conform principiului actiunii /o1"lei sa se miste pe verticald cu D acceleratie proportionala cu greutatea G. Irurucat punctul se afla in repaus inseamnd ca actiunea greutdtii este anulatd de o fortd care provine din efectul cadrului asupra punctului material. in consecinui daca indepartam cadrul circular pozitia de repaus poate fi obtinutii de actiunea greutiifii si a unei forte R care are aceeasi directie si marime dar de sens opus greutdtii G. Indepiirtdnd legiitura punctului material , acesta poate fi considerat liber Si in baza experientei putem enunta axioma legiaurilor {sau axiom a eliberdri) care statueaza: orice legiiturli poate ji fnlocuitii cu o JOr{.d numitii forta de legiiturii (sau reactiune) # care sa nu modifice starea mecanicii a punctului material. Daca descompunem reactiunea RR in doua componente .. una pe directia normalei la planul tangent in punctul de legdturi: :;i una in planul tangent, atunci vom putea scrie:

R=N+T

untie N se numeste reactiune norma/a si T se numeste jOr(ii de jrecare.

91

in functie de existerua sau inexistenia componemei T avem de-a face cu doud tipuri de legiitur): /egiituri ideale (Sail Iegiituri fiirtl jFecare) la care :

T=O R=N

adicdforta de legatura este reactiunea normala §i: legiituri reale (sou legiituri cu frecare) atunci cdnd legiitura comportd ~t forta de frecare.

4. 5. Echilibrul punctului material cu legiuuri ideate.

Sa presupunem ca un punct. material este actionat de un sistem de forte concurente §i are ~i unele legatur! ideale. Ciiutarn conditiile in care punctul aflat in repaus sub aciiunea fortelorsi al legiiiurilor ram/me in continuare in repaus. Pentru determinarea acestor conduit, in prima

jazii, in baza axiomei legiiturilor vom 'inlocui legdturile ideale simple cu reactiunile corespunzdtoare. 0 astfel de reactiune va avea urmdtoarele

, <

caract? ris tici:

• Marimea este necunoscutd. ea determindndu-se din conditia ca starea mecanica a punctului sa riimiinii nemodificata. Aid aceastd conditie este cea de echilibru (sau de repaus);

• Directia reactiunii este normala pe planul tangent fa suprafata reprezentdnd legiitura. Aceasta directie este cea a deplasiirti suprimate de legdtura simpla, in conseointd directia reactiunii este cunoscuta;

• Pentru legiiturile unilatere sensul reactiunii este eel invers sensului deplasdrii suprimate , tar la legaturile bilatere sensul este necunoscut. Totusi acest sens nu este 0 necunoscutd independenta deoarece pe 0 directie nu pot exista decdt douii sensuri, iar pentru determinarea sensului reactiunii se va proceda la alegerea unui senstla in tamp lare), semnul rezultatului corfirmdnd (semnul +) sau infirmand (semnul :J sensul ales;

t PU"",...,~·f--1- znltcatie este mo .......... tul ~"'TP.,..;aJ

,u';J.UL Ul: Uf'hL,UfJ-. C.J C 1:' I-L- • JI''-#~,' "_

Se poate observa ca 0 legaturi: simpld suprima un singur grad de libertate §i introduce in calcul 0 singura necunoscutd scalara, este vorba de marimea reactiunii < Pentru ea 0 legatura simpld elimina un

92

parametru. de pozitie ·independent, in japt a legaturii va avea rolul de a schimba natura necunoscutelor problemei $1 anume din parametrii de

" pozitie in lorle de legatur~ punctul material devine un punct material liber actionat dedouii sisteme de forte.' un sistem de forte date (forte active, incdrcan) si altul al fonelor de legiitura (reactiuni, forte pasive). Pentru ca acest punct material siifie in echilibru trebuie sa indeplineasca conditia:

unde am notat ·RJ rezultanta fortelor date, iar R[ rezuitanta forte lor de Zegattini. Conditiile seal are de echilibru se var scrie:

SXdt + EXlj " 0; IYdi + SYy = 0; IZdi + XZlj = 0;

Se observe cd daca nu facem nici 0 difereruiere intre fortele date st cele de legatura atunci conditiile de echilibru sunt tdeniice cu cele de la punctul material liber.

Daca legiiturile sunt cunoscuteca ecuaiii ale suprafetelor respective atunci expresiile reactiunilor normale se. pot exprima cu ajutorul nottunii de gradient care de exemplu in coord onate carteziene va da relatia:

Ni = L. erad t. = :L. (Bfj i + Ofj J" + aj~ k)

J "1 0 Jj '-:/ a ..... .....

x oy cz

Cu aceasta relatie conduiile de echilibru ale punctului material cu legdturi ideale mai pot fi scrise:

ar

IXdi + I A;". + = 0;

ox

of-

IYdt +.l' At. _J_ = 0; . a~v

rlF

£Zdt + 2A;. ~ = 0;"

Ca si in cazul punctului material fiber, si in acest caz

---" 93

vom. intdlni cele trei tipuri de probleme in functie de natura necunoscutelor: problema directd, problema 'inversii §i problema mixtd.

4.6. Exemplificiiri.

Problema 3. 0 macara simplii este reprezentata ca infigura 7. sa se calculeze fortele ce tau nastere in cele doua bare MA ~i AfB care leagii scripetele punctual M de peretele vertical. Se cunoaste faptul eli scripetele este foro frecare WI' firul ideal are fa un capiit greutatea G care trebuie ridicata iarla eeliilalt capat se mfti§oara pe, tamburul unui motor.

Fig.?

x

G

Rezolvare Scripetele punctual se va considera punctul material ai problemei deoarece toate fortele (din fir §i din bare) se for aplica acestui punct. Deoarece punctul nu poate ocupa orice pozt,tietn spcuiu avem de-a face cu un punct material eu legaturi_ Jntnlcdt punctul material vine in contact cu mai multe corpuri (doua bare # firul ideal) se pune intrebarea dacii toate corpurile represinta legiitun. Pentru a afla care din corpuri este legtitura sau nu, se va proceda in modul urmdtor: se considera wale corpurile Indepartate , mai putin unul, si se verified dacii ace! corp impiedicd posibilitateade a-i modifica pozitia punctului. Apoi serepetii aperatia cu un alt corp.

Dacii se indeparteaza toate corpurile si piistrdm numai bara AM se constatii cii aceasta este Jegiiturii deoarece punctul material nu poate fi miscat pe direciia barei. La fel se intdmplii si au bara EM. Dacii insd indepartam barele §i rdmdne numai firul; se observa eli aceasta nu se opune posibilitatii de schimbare a pozitiei , deci firul nu este legiitura ci dear un corp care transmite punctului material forte. Aceste forte sunt tensiuni §t sum egale ca mdrime cu forte exercitata La capete.

Suprimdnd legiiturile ~i inlocuindu-le cu reaciiuni (aici sensurile au fost alesearbitrar deoarece cele douii bare sunt legaturi bilatere} pe directiile celor douii bare si inlocuind firul cu douii tensiuni pedirectia firului aviind miirimile G , se obtine un punct material liber actionat de un sistem de forte concurente dinire care unele sunt necunoscute (reactiunile} iar altele cunoscute (jorf:ele date). Schema obtinuta se numeste schema staticii de forte.

echilibru:

Vom exprima echilibrul acestui punct cu. ajutorul a doua ecuatii de

94

J3 J2

£Xr/=o· -R,-G - ~ D_ -. =0'

) "- " 2 11.8 2 I

1 Ji

IY., = 0' -G- G - -RB - = D·'

1 I 2 2'

Rezolvdnd sistemul de doua ecuatii cu doua necunoscute se obtin

reactiunile:

RA = 0) 635 G ,. R~ = -2,12 G.

Semnui reaatiunii RB arata ca aceastii reactiune de fapt are sens invers decdt am considerat noi in rezolvarea problemei, pe cdnd reactiunea RA afost aleasii cu sensul corect.

Problema 4. a bard AM avdnd posibilitatea de a se roti in jurul extremitdtii A, se mentine in pozipe verticalii sub aCfiunea unei forte orizontale F = 100 daN ce actioneazd in punctul M datorita unui cablu ce se ancoreaza in punctul B ~i M Cunosctind lungimea barei si pozitia punctului B sa se determinefortele care iau nastere in bora fit cablu.

M

F

...

I

I a=4m

.\,'i0s':"·"i· o;.:-,;;;,rw."'''''''''",''''''''';!!i,t'_iB,SM-'''I"">0ji'{H;''",,,c,,"~z b=3m I

,

Fig 8.

4 .. Z.Legile freciirii de alunecare.

Echilibrul punctului material cu legiituri cu frecare.

in sectiunea precedentd am exprimat e chili brul punctului material avdnd legatitri ideale, dar in general, legaturile sun! reale adica introduc si frecari. Vom relua exemplul cu inelul care se aflii pe cadrul circular vertical. Am vazu: ca in diferite pozttii ale inelului, ajlate in vecinatatea punctului eel mai de jos, inelul actionat de greutatea proprie isi poate gasi pozitii de echilibru. insii dacd aceste pozttii se cauui pe cere in pozitii din ce in ce mat sus J la un moment dat, punctul nu mai rdmdne in

95

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->