Metodă modernă de însuşire a

educaţiei muzicale la vârstă preşcolară

(grupa pregătitoare)

Copiii sunt fascinaţi de ceea ce înseamnă muzica de la cea mai fragedă vârstă, însă pentru
a face educaţie muzicală trebuie ,,să îi iubeşti, să le cunoşti firea şi lumea aparte în care trăiesc, să
ştii să te cobori până la nivelul personalităţii lor. Trebuie să iei parte la toate manifestările lor
sufleteşti, într-un cuvânt, rămânând om mare să fii cât se poate de copil.” (George Coşbuc)
Cântecele, jocurile muzicale, audiţia sunt mijloace de bază ale educaţiei muzicale la
preşcolari. De asemenea, formarea capacităţii de exprimare prin muzică, prin jocuri, precum şi
formarea capacităţii de receptare a muzicii are un rol important. Dacă sunt obişnuiţi cu folosirea
unor instrumente de percuţie: tobiţă, tamburină, trianglu, clopoţel, etc., dar şi cu audiţie muzicală
(dezvoltând simţul ritmic), ei vor reuşi să diferenţieze piese muzicale aparţinând diferitelor genuri şi
să intuiască timbrul muzical al diferitelor instrumente.Audiţia muzicală joacă un rol important in
formarea gustului estetic şi al auzului la preşcolari.
Căutând să răspundem la necesităţile unui învăţământ modern, ne-am propus să
diversificăm instrumentarul de metode pe care le-am aplicat în activităţile de educaţie muzicală cu
grupa pregătitoare. Am încercat să adaptăm unele metode vârstei preşcolare, ele fiind elaborate
pentru vârste mai mari.
Astfel, vom exemplifica o activitate de audiţie muzicală realizată prin:
Metoda ciorchinelui
Pentru a pregăti atmosfera liniştitoare, necesară audiţiei, am inventat o poveste despre un
instrument muzical, vioara(personalizând-o chiar).
Vom cere copiilor să îşi îndrepte privirea spre calculator, pe al cărui monitor vor urmări
secvenţe dintr-un concert simfonic. Povestea va fi făcută pe fond muzical ex. (fragment din
Rapsodia nr. 1 de George Enescu).joc
Vioara Lili
Intr-o bună dimineaţă,la grădiniţă sosi o vioară supărată,să se joace cu copiii.După ce i-a
salutat,ea le povesti pe scurt de ce a plecat de acasă ca să-i vadă pe copii.
,,- Vai! nu puteam să mai suport toată ziua repetiţii, indicaţii, şi concerte… nu mai spun!
Vreau şi eu ca toată lumea să mă joc, să stau, să… ascult ca voi, copii. M-au înnebunit, măi frate!
Contrabasul,cu glasul lui cel grav,pianul,mândru că are un ambitus bogat, tamburina cu cercul ei
de lemn perforat,în care plăcuţe metalice şi-a montat, şi trompeta....Tatarata cu glasul ei înalt şi
penetrant.Dar de tobă...nu mai zic,toată ziua bum! bum!bum! Vreau o pauză ...vă spun!”
Şi aşa ea s-a jucat,cu copiii a cântat,dar când seară se făcu,vioara Lili iar tăcu.
Atunci,copiii miraţi, s-au apropiat de ea, şi i-au spus: te-am supărat?
Ea....,,-.vai! ce mult m-am jucat,dar pe loc m-am întristat că de fraţi, surori, părinţi,verişori
şi...chiar de dirijor,mie dor mi s-a făcut.Eu vă las acum, copii,în orchestră vreau să cânt şi promit
c-am să mai vin să mă joc, să cânt şi să vă mai prezint şi alte instrumente din familia orchestrei ’’.
Vom prezenta apoi copiilor, o imagine, reprezentând o orchestră simfonică, plasată în
interiorul unui cerc. Li se va cere copiilor să spună ce reprezintă imaginea, îi vom ruga să asculte
cu atenţie, precizând că jocul se va desfăşura pe tema: ,,Ce ştiţi despre orchestra simfonică?”
Educatoarea va arăta copiilor şi desene, imagini ale altor instrumente muzicale: flaut, harpă,
vioară, pian, contrabas, trompetă, trianglu, tobă, tamburină, în timp ce vor audia mici fragmente
melodice,in interpretarea instrumentelor prezentate în desene, pentru a se familiariza cu timbrul
specific acestora, cu precizarea că sunt instrumente ale orchestrei simfonice.
Apoi vom aşeza in jurul imaginii jetoane cu cifre de la 1 la 10, spunându-le că acestea ţin
locul unor cuvinte prin care vom desemna însuşiri ale orchestrei.
Copiii vor reţine următoarele cuvinte: sunet înalt, jos, lung, scurt, suflat, lovit,
ciupit,claxon,vânt,sunet obţinut prin frecare (cu arcuş), mişcare: rapidă, lentă, stare: plăcută,
liniştitoare, relaxantă, etc.
La întrebarea: ,,Ce sunete emit instrumentele orchestrei simfonice?” li se va cere copiilor să-
şi reamintească cuvintele şi, cu ajutorul unei săgeţi, să unească imaginea cu o cifră, în timp ce
rostesc un atribut (însuşire) dintre cele memorate şi care se potrivesc orchestrei.
Ordinea reproducerii cuvintelor poate fi aleatorie, lăsând astfel posibilitatea copiilor de a-şi
exersa auzul şi memoria (se revine asupra exemplelor muzicale audiate în prezentarea

1
desenelor).Se obţin următoarele asocieri: sunetul harpei cu picăturile de ploaie, al tamburinei cu
clopoţelul de la gâtul calului etc.
Două cifre care ar fi corespuns cuvintelor claxon şi vânt, au rămas fără asocieri prin săgeţi.
Copiii au spus că acestea se potrivesc cu sunetul de avertizare al maşinilor, respectiv fenomen al
naturii.
Vom înlocui cifrele cu următoarele imagini: vioară, contrabas, flaut, trompetă, pian, tobă,
trianglu, tamburină, acordeon, orgă, dirijor în costum naţional, cerând copiilor să formuleze
propoziţii pentru a exprima asocierile indicate cu ajutorul săgeţilor (săgeata, aşezată în dreptul
viorii, indică formularea unei propoziţii despre vioară ş.a.m.d.)
Copiii au eliminat imaginile reprezentând acordeonul, orga, dirijorul în costum popular,
acestea fiind asociate cu orchestra de muzică populară şi uşoară, deoarece nu corespund
enunţului jocului.
Exemplificăm câteva propoziţii, fraze care s-au evidenţiat prin originalitate.
1. Orchestra simfonică are cele mai multe instrumente.
2. Orchestra simfonică formează o familie.
3. Vioara are arcuş şi poate cânta sunete înalte.
4. Trompeta este foarte gălăgioasă şi face ta-ta-ra-ta-ta.
5. Pianul are clape şi poate să ne dea foarte repede un sunet mai înalt sau mai grav.
6. Tamburina are glas de clopoţei.
În concluzie, această metodă a ,,Ciorchinelui” în desfăşurarea activităţilor de recunoaştere
a instrumentelor, al timbrului acestora, ne-a confirmat următoarele:
 dezvoltă fluiditatea expresională (uşurinţa de a recunoaşte timbrul specific diferitelor
instrumente după auz);
 dezvoltă capacitatea de a selecta şi executa diferite ritmuri;
 dezvoltă auzul armonic, care influenţează cultivarea aptitudinilor muzicale;
 dezvoltă atenţia distributivă a memoriei, a gândirii logice, a voinţei, perseverenţei;
 dezvoltă originalitatea (evidenţiată prin caracterul neuzual al răspunsurilor);
 dezvoltă capacitatea de receptare a muzicii, de exprimare prin muzică şi jocuri
muzicale;
 dezvoltă capacitatea de a diferenţia piese muzicale aparţinând diferitelor genuri:
religios, cult, folclor, şi pentru copii.