Tinerii liberali, nr.

13, Costesti
Site-uri utile:
http://www.tnlcostesti.xhost.ro
http://arges.tnl.ro
http://2012.tnl.ro

La multi ani tuturor

romanilor!
Cu ocazia aniversarii a
92 de ani de la Marea
Unire, va prezentam pe
scurt evenimente istorice
cele mai importante care
au favorizat realizarea
acesteia.
Totodata va intivitam
sa sustinetii tinerii liberali
care participa la proiectul
“2012 pentru 2012” .
Venirea lunii decem-
brie mai inseamna si
apropierea sarbatorilor, si
cum acesta este ultimul 1 Decembrie 1918 - 1 Decembrie 2010
nr. din acest an va uram
Sarbatori Fericite!
Ziua Nationala a Romaniei pag.2

Caseta tehnica: Sustineti Adevarata drama

Dan Serban - redactor sef pensionarilor
Colaboratori:
tinerii liberali
pag.3 pag. 4
Bizonu’
VIZITATI-NE
PE Bancuri Cum a fost adus
regele Carol I în
pag. 5 România
pag. 6

Cu Bizonu’ la 100 de curiozitati

mama soacra despre lumea în
pag. 7 care traim
pag. 8

1
 1 Decembrie 1918- 1 Decembrie 2010
92 de ani de la Marea Unire
De 1 decembrie, românii de pretutindeni, atât cei din ţară,
cât şi cei din diaspora, sărbătoresc Ziua Naţională. Personalităţi ale
secolului trecut au hotărât ca această dată calendaristică să ani-
verseze un important eveniment din Istoria destul de tumultoasă a
neamului românesc: Marea Unire din 1918. Decizia a fost luată
pornind de la premisa ca urmaşii lor să nu uite vreodată această
faptă, să-i comemoreze pe eroii căzuţi în Marele Război şi … poate
… după umila mea părerea, ca măsură de precauţie împotriva unor
eventuale nedreptăţi din partea vecinilor. Căci, slavă Domnului, în
afara Pontului şi a Flavilor, mai toată lumea venită la graniţele
carpato-danubieno-pontice, au vrut o parte din glia asta roditoare.
Romanii, migratorii barbari, Regatul Apostolic, mongolii, lehii, os-
manlîii, habsburgii, bulgarii, toţi au luat în galopul cailor, câte ceva
de prin zonă.
Pe lângă nenorociri, catastrofe şi calamităţi, neamul ăsta
atât de lipsit de linişte, a avut însă parte şi de momente de acalmie,
fericire şi belşug. Oare stăpânii de pe Tibru greşit-au ei când au
numit locurile astea Dacia Felix? Ştiau ei ce ştiau!
Românii au beneficiat veacuri întregi de separaţia teritori-
ală, însă nu şi de cea spirituală. Au avut parte şi de „Uniri”, fie ele
„Mici” sau „Mari” dar parcă, niciodată „Întregi” aşa cum ne-a inocu-
lat ideea Istoriografia noastră despre evenimentele din 1918. Nu
avem legitimitatea istorică de a afirma aceste lucruri, pentru că am
călca astfel în picioare spiritul Partidei Naţionale, ori pe cel al
Paşoptiştilor sau al Brătienilor Unionişti. Însă urmărind desfăşu-
rarea evenimentelor şi hărţile vremurilor, observăm unele lucruri:
Indiferent de întinderea teritorială, în spaţiul natural de-
limitat de râurile Nistru şi Tisa, de Dunărea fluvială şi de Marea
Neagră, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, au co-existat în Evul Mediu,
trei formaţiuni statale româneşti: Moldova, Transilvania şi Ţara
Românească. Deşi erau în diverse forme de inter-acţiune (rivalitate
/ alianţă diplomatică, război / pace), ele s-au găsit mereu într-o
formă de unitate a conştiinţei de apartenenţă la acelaşi popor.
În anul 1600, voievodul Ţării Româneşti Mihai Viteazul
(1593–1601, cu întreruperi), profită de un context extern favorabil
şi îşi depăşeşte statutul de condotier al vremurilor sale, pentru a
intra în patrimoniul universal al neamului. Beneficiar al sprijinului
tacit al Porţii Otomane, el traversează cele două bariere teritoriale
ale românilor – Milcovul şi Carpaţii – şi aduce sub sceptrul său, prin
forţa armelor, cele trei voievodate surori. Intrat în cetatea transil-
vană Alba-Iulia, este încoronat „voievod” al Ţării Româneşti, al
Moldovei şi al Transilvaniei, acea „pohtă” ce a „pohtit-o” la în-
ceputul aventurii sale epopeice. Însă acţiunea sa nu a fost acceptată
de către expansioniştii săi vecini şi astfel, cei trei vulturi hrăpăreţi s-
au aruncat imediat asupra lupului neodacic, decapitându-l şi
dezmembrându-i stăpânirea.
Harta despre evenimentele din acei ani ne reliefează unitatea ţărilor
române, dar nu şi pe cea a românilor. Lipsesc de sub „ascultarea” lui
Mihai Părţile Tătăreşti ale Bugeacului, zone din nord-vestul Tran-
silvaniei, Banatul Timişoarei şi Dobrogea.
La peste 250 de ani distanţă, visul timid al unităţii
naţionale, începe să prindă aripi firave din nou; şi de data asta, tot
contextul internaţional favorabil şi sprijinul tacit al unor Mari Put-
eri europene ne ajută. În 1859, Alexandru Ioan Cuza, depăşindu-şi
la rându-i statutul, devine Domn al Principatelor Unite ale Munte-
niei şi Moldovei, prin dubla alegere din ianuarie. Această Unire era
mai „mică” decât cea din 1600, dar mai puternică.
Şi de această dată, uniunea politică nu poate cuprinde întreaga
românitate, căci lipsesc Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Dogro-
gea. Însă reformele adoptate de către Cuza şi guvernele timpului
său, au consolidat Principatele şi au pregătit terenul pentru viitor.
Un viitor, care, spre oarecarea noastră ruşine, a fost modelat
de un prinţ străin – Carol de Hohenzollern Sigmaringen (1866–
1914). Aparţinând familiei imperiale germane, care prin diverşii săi
membri, ajunsese să conducă ori să fie înrudită cu mai toţi dinaştii
statelor europene, Carol se erijează de sub influenţele hegemonice
din jur şi adoptă în 1881 titulatura de Alteţă Regală. El devenea ast-
fel, rege al României (denumire uzitată încă din 1862!), entitate
statală independentă din 1877 în urma războiului cu Sublima
Poartă.
Spiritul german al regelui şi al Camarillei regale a con-
tribuit enorm de mult la dezvoltarea ţării şi la adaptarea ei la
Modernitate. Forţa degajată de la Bucureşti se propagă şi în Balcani,
unde România intervine în Al Doilea Război Balcanic şi anexează
Cadrilaterul de la bulgari (1913), pentru a-şi asigura strategic zona
dobrogeană, alipită cu prilejul independenţei.
Ambele spaţialităţi erau de drept, româneşti, ca părţi componente
ale despotatelor dobrogene din Evul Mediu. Era justificată acţiunea
din 1913, dar din nefericire, ne-a atras ranchiunea vecinilor de la
Sud de Dunăre, care s-au răzbunat în Primul Război Mondial, aliaţi
fiind ai Puterilor Centrale.
Marele Război (1914–1918), finalizat cu victoria Antantei,
în tabăra căreia s-a aflat şi ţara noastră, a consfiinţit destrămarea a
trei mari imperii multinaţionale: Otoman, Ţarist şi Habsburgic. Ast-
fel, s-a ivit un nou context extern favorabil, în urma căruia s-a în-
făptuit România Mare. Pe osatura Vechiului Regat (Moldova, Ţara
Românească, Dobrogea şi Cadrilaterul) s-au alipit Banatul, Basara-
bia, Bucovina şi Transilvania. Ultima provincie s-a unit cu Ţara la
sfârşitul lunii noiembrie 1918, dar reforma calendaristică din vre-
mea interbelică, a devansat data spre 1 decembrie, zi serbată şi în
prezent!
Deşi cuprindea teritorii întinse, nici de această dată nu fost o Unire
deplină, căci forurile internaţionale întrunite la Paris, au ciuntit Ba-
natul şi pentru sârbi, precum şi Partium-ul transilvan şi pentru
maghiari. Ciclicitate istorică? Hm!
Aşa cum bine se cunoaşte, nici această Unire nu a durat,
fiind dezmebrată în vara anului 1940, iar graniţele ţării au fost
trasate, în mare măsură, aşa cum le vedem în hărţile agăţate în
perete.
Din decembrie 1918, România s-a metamorfozat enorm:
regalitatea (1881–1947), a lăsat locul republicii (din 1947 până în
prezent); teritoriul a fost diminuat, însă spiritul nostru a rămas ace-
laşi; puterea economică interbelică a fost înlocuită cu dependenţa fi-
nanciară de organismele internaţionale; insula Şerpilor a revenit
ţării (secolul XXI) însă natura tinde să o împartă din nou, în două
părţi.
Acum, în 2010, ne îndreptăm privirile cu încredere spre
viitor, în speranţa unui Destin mai bun şi … de ce nu … spre ci-
clicitatea Istoriei …
Redacţia Tinerii Liberali
2
 2012 pentru 2012
-un proiect care susţine și promovează tinerii-
T.N.L. România a lansat, pornind de la o
idee simplă, care a mai fost pusă în practică și la
“Echipa lui Crin”, un proiect care are ca obiectiv
principal promovarea tinerilor liberali.
Proiectul, ce se va desfășura în mai multe
etape, pune la dispoziţia participanţilor pe site-ul
http://2012.tnl.ro o pagină pe care aceștia se pot
prezenta. Din fiecare judeţ al ţării participă
aproape 50 de tineri, însumând(mai mult sau mai
puţin) în total 2012 tinerii, fiind de astfel și titlul
proiectului.
Din partea organizaţiei locale a T.N.L.
Costești participă doi tineri: Dan Șerban și Ivan
Ionuţ Daniel. Mai jos puteţi afla mai multe detalii
despre ei și de asemenea dacă doriţi îi puteţi
susţine.

Dan Șerban Ivan Ionuţ Daniel

S-a inscris in P.N.L. din primavara anului
2006, an in care pana in 2008 a fost membru in
B.P.L. al T.N.L. Costesti, iar apoi din 2008 pana in
2010 presedinte.
In prezent este membru in B.P.L. al T.N.L.
Arges si redactor sef al revistei “Tinerii liberali”.
Prin implicarea in acest proiect are sansa sa
demonstreze ca este un tanar valoros si capabil.
Daca doriti sa aflati mai multe detalii acce-
sati imaginea de mai sus sau acest link:
http://2012.tnl.ro/judete/arges/serban-silviu-
daniel.html
Face parte din P.N.L. din anul 2006, si tot de
atunci pana in 2008 a fost membru in B.P.L. al
T.N.L. Costesti, dupa care a continuat ca vicep-
resedinte al organizatiei pana in 2010.
In prezent este membru judetean la C.S.L.
Arges (Clubul Studentilor Liberali).
Asemenea colegului sau, a dorit sa se inscrie
si sa participe in acest proiect, ocazie cu are isi
poate demonstra calitatile de tanar cu potential.
Mai multe detalii puteti afla de aici:
http://2012.tnl.ro/judete/arges/ivan-ionut-
daniel.html

3
 Adevărata dramă a pensionarilor
Aflaţi fiind în pragul Sărbătorilor de Iarnă,
mă gândesc cu groază că vom avea din nou, un
Crăciun trist, ce va fi urmat de speranţa timidă că
Revelionul ne va aduce un An Mai Bun.
Ţăran fiind, prin domiciliu şi nu prin spirit,
văd în fiecare an ce trece, mizeria în care se afundă
poporul român. Participant activ şi nelipsit de la
muncile câmpului, sesizez că socoteala finală de
peste an, un nou deficit financiar. N-am timp să
caut vinovaţii, căci şi dacă i-aş găsi, libertatea
cucerită în ’89 mă lasă doar să-i înjur în faţa televi-
zorului şi … atât. Asta am obţinut noi prin sângele
vărsat pe străzi: libertatea de a hănţănii pe la
porţile palatelor, ca nişte ogari chiori şi schilozi.
Privirea mi se ridică de pe foile pline de
calcule şi văd ograda părintească, albită de nămeţii
de zăpadă. Albită e şi Bunica (sau Babuşka, aşa cum
îi zic eu!), bătrână şi obosită, răpusă de griji pe un
scaun în faţa prispei. Ochii ei mijiţi, scrutează
bătătura şi o perdea de fericire îi înveleşte păien-
jenişul de cute de pe chip: e vremea ca Ghiţă să ne
umple mesele de Crăciun şi tot familionul s-a
strâns în jurul râtanului. În mijlocul curţii, feciorii
ei taie carnea şi tranşează slănina pentru iarnă. Mai
spre grădină, nunorile spală intestinele şi printre
valuri de vomă, îşi povestesc câte-n lună şi-n stele.
Nepoatele ei mai mari umblă sprintene cu vase
pline de carne, momiţe şi viscere spre cămările
flămânde şi se amuză copios de fuduliile grohăi-
torului. Fata mai mică, le dă sfaturi din pragul
celălalt, luptându-se în braţe cu Prâslea cel pofti-
cios; iar când nu-şi leagănă pruncul ce alăptează ca
o sugativă, îi ceartă pe ceilalţi minori, ce aleargă
brambura cu fâşii de şorici în gură şi cu bulgări de
zăpadă în mâini.
Curtea răsună de ţipete, râsete şi-n general
de voie bună! Dar obrazul bunicii devine iarăşi
rigid şi lacrimi sărate îi udă baticul strâns sub băr-
bie. Dau s-o întreb ce are, dar mă opresc, lovindu-
mă de privirea ageră a mamei mele, ce mă
îndeamnă să-mi văd de treabă. Şi gestul ei nu e
izvorât din nepăsare sau răutate, ci dintr-o grijă
hiperbolizată pentru părinţi; ea cunoaşte durerea
din sufletul părintesc, dar ştie că drama celor în
vârstă nu are leac.
SINGURĂTATEA, căci despre ea este
vorba. Aceasta este adevărata dramă a pensionar-
ilor şi este una fără de tratament. Nu criza social-
politică, nu tăierea pensiilor, nu reţetele de
4
medicamente şi nici atât iminenta sosire a Morţii.
Nici una dintre acestea!
Pentru ei, membri unor familii numeroase şi la
rândul lor cu mulţi copii, faptul de fi singur/ă la
bătrâneţe, îi macină şi-i termină înainte de vreme,
mai repede decât i-ar ucide E-urile din alimente.
Viaţa cotidiană ne determină pe noi tinerii,
să ne aflăm într-o continuă mişcare şi o forfotă
stresantă. Parcă banii nu ne mai ajung, parcă
noaptea e prea scurtă şi anii trec pe lângă noi cu
viteza unor bătăi din aripi ale unei libelule. Cei
plecaţi din pragul casei părinteşti, ne strângem la
un loc doar de Sărbători şi chiar şi atunci, poate
doar în formaţie incompletă. Ceilalţi, rămaşi pe
lângă cei mai în vârstă, nu mai avem răbdare cu ei
şi nu avem timp să le ascultăm păsurile.
Şi aşa, cu voie ori fără voie, noi toţi, ne
împingem bătrânii în prăpastia însingurării. Şi
parcă soarta lor nu este şi aşa destul de lăcrimoasă,
Dumnezeu mai cheamă din când în când la El şi pe
partenerii lor de viaţă; cei rămaşi în viaţă continuă
să le vorbească celor plecaţi, într-o rutină plăcută
pentru ei, dar sâcâitoare pentru noi. Ne încruntăm
când îi auzim bolborosind singuri prin curte şi
ridicăm neputincioşi din umeri când îi vedem
ducându-se la Biserică la toate sărbătorile şi
praznicele, fie ele cât de mici, în loc să stea lungiţi
în pat, aşa cum ne dorim noi când găsim un răgaz.
Noi nu înţelegem că de fapt ei nu caută altceva
decât să evadeze din singurătate.
Dar de multe ori, această evadare este
dureroasă; astfel se explică gestul mamei mele, care
nu m-a lăsat să o trezesc pe bunica din visarea ei.
Chiar dacă îşi vedea părintele plângând, nu vroia
să-i tulbure pastelul acela de bucurie şi juvenili-
tate, ce avea să-i umple sufletul în toate nopţile in-
somniatice ale noului an. Căci după Sărbători, ea
va rămâne iarăşi singură şi văduvă, până la Paşti şi
iarăşi singură şi tristă până la culesul recoltei, când
tot familionul se va reuni.
Haideţi să ne dorim ca în Noul An să ne
găsim mai des în preajma pensionarilor noştri, să
râdem cu ei de păţănii pe care le-am auzit de mii
de ori şi să le spunem mai des, cât de mult îi iubim!
Bizonu’
 Din diversele preocupari ale tinerilor liberali
Bancuri
Contradicţiile comunismului:
Cu toate că în comunism se munceşte inefi-
cient, treaba merge foarte bine.
Cu toate că treaba merge foarte bine, în maga-
zine nu găseşti nimic.
Cu toate că în magazine nu găseşti nimic, omul
are acasă tot ce vrea.
Cu toate că omul are acasă tot ce vrea, el este
nemulţumit.
Cu toate că omul este nemulţumit, el totuşi
aplaudă.
Primul ministru si ministrul de finanţe au ieşit,
după şedintă, din sediul guvernului:
- Traiane, zise Mugur Isărescu, ce zici, luăm
ceva?
- De la cine să mai luăm?
Unchiul meu, care a fost parlamentar, ţinea
odată un discurs pe un podium, cînd deodată podi-
umul s-a prăbuşit.
- Şi a păţit ceva?
- Nu, deoarece funia pe care o avea petrecută în
jurul gîtului a amortizat căderea.
Pe scările Parlamentului, o doamnă se împiedică
şi cade. Traian Basescu, aflat în apropiere, o ajută
să se ridice şi o conduse la biroul unde avea treabă.
- Cum aş putea să vă mulţumesc? zise doamna
la despărţire.
- Votîndu-mă pe mine şi PDL-ul la viitoarele
alegeri!
- Mă scuzaţi, cînd am căzut, m-am lovit la ge-
nunchi, nu la cap...
Doua rosii merg pe calea ferata si una zice:
-Vezi ai grija ca vine trenul si te face fleost.
Gica face poze pe malul lacului, cand nevasta-sa
il striga disperata:
-Gica! Repede, se ineaca mama !
Gica raspunde:
-Degeaba, nu mai am spatiu pe card…
Balena mascul se invarte nervos in jurul balenei
femela:
- Guvernele tuturor tarilor, sute de organizatii
ecologiste, lideri politici de marca, milioane de oa-
meni, toti se lupta ca specia noastra sa supravietu-
iasca, iar tu imi spui mie ca te doare capul...
Dupa o zi criminala, in care lui Mos Craciun
toate i-au mers prost (i s-au imbolnavit 4 elfi, 5
reni au racit, sania s-a rupt, a ramas fara bautura si
a venit si soacra-sa in vizita), seara suna la usa un
ingeras cu un brad imens de Craciun.
- Ce sa fac cu bradul, Mosule? intreaba ingera-
sul.
- Sa ti-l bagi in fund! si, de atunci, exista traditia
cu ingerasul infipt in virful bradului...
- Ce cadou vrei sa-i faci sotiei tale de Mos Nico-
lae ?
- Toata dragostea mea !
- Dar asta-i curata risipa ! De Craciun ce o sa-i
mai dai ?
Uniunea Europeana a dat un comunicat in care
se spunea ca urmeaza sa amendeze Romania pen-
tru cruzimea cu care taie porcii de Craciun .
Pentru a evita aceasta situatie , geneticienii ro-
mani au inventat porcul EMO , care se taie singur.
I : - De ce nu are Mos Craciun copii ?
R : - Pentru ca vine doar o data pe an si atunci
isi da drumu pe horn ...
Canibalul catre copiii sai :
- Copii , sa fiti cuminti , ca daca nu vine anul
asta Mos Craciun , nu avem din ce face friptura ...
5
 Pagini din istoria națională
Cum a venit Carol I de Hohenzollern în România
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 10
aprilie 1839, Sigmaringen - d. 27 septembrie 1914,
Sinaia), domnitorul Principatelor Unite Române,
primul rege al României, membru şi preşedinte de
onoare al Academiei Române din 15 septembrie 1867.
Sub domnia sa de 48 ani, cea mai lungă din istoria
ţării, România şi-a cucerit Independenţa de stat, a de-
venit monarhie constituţională şi s-au pus bazele con-
solidării statului român modern. Carol I este
considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om
de stat al României, căci regimul politic pe care l-a
promovat a asigurat dezvoltarea ţării noastre pe o linie
democratică şi demararea unui amplu proces de mod-
ernizare a statului.
Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de
ordine, disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modern-
izarea structurilor economice şi a fost un arbitru al
vieţii politice. Suveranul a arătat preocupare pentru
dezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şi pen-
tru formarea tinerei generaţii de intelectuali. Pe plan
extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi în-
tărirea prestigiului internaţional al statului. În timpul
Războiului pentru Independenţă, Carol a avut cele mai
importante merite în desfăşurarea operaţiunilor mil-
itare.
Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat
o etapă de mari progrese a României în plan economic,
social, administrativ, politic, cultural. Sistemul de gu-
vernare stabilit prin Constituţia din 1866 a introdus în
ţara noastră regimul monarhiei constituţionale, care a
evoluat pe o linie democratică.
Anul 1865 îl găsește plin de griji și plictisit de
viaţa lipsită de fapte din Berlin, dar soarta îi pregătea o
mare schimbare. Putem spune că starea de spirit in care
se găsea prinţul in momentul întâlnirii cu I..C. Bra-
tianu, reprezentantul statului român, l-a ajutat in lu-
area unei decizii care i-a schimbat definitiv viaţa. Se
spune ca in timpul discuţiei cu Bratianu prinţul a de-
schis un atlas geografic și a observat ca daca trasezi o
linie din Anglia pană în India aceasta trece prin Româ-
nia, care va fi deci o ţara foarte importantă a Europei.
Alta istorioară care a circulat la acel moment era
legata de o discuţie pe care Carol a avut-o cu Bismark
acesta sfătuindu-l să nu accepte propunerea făcând si o
presupunere, ca el va fi alungat de la tron după 3-4 ani.
Totuși, Carol care acum avea 27 de ani, acceptă prop-
unerea de a ocupa tronul României, fără nici o garanţie
de la marile puteri, în afară de Franţa lui Napoleon al
III. Principele avea un puternic aliat la curtea lui
6
Napoleon al III in persoana Hortensiei Cornu, o
apropiata a acestuia, care-l recomanda împăratului care
are o atitudine favorabilă faţa de acest proiect.
Deși Napoleon III îl recunoaște pe Carol(cu
care era de altfel înrudit prin bunica sa Ștefania,copil
de suflet al lui Napoleon Bonaparte)in postura sa de
principe al României el nu i-a acordat insă întreg spri-
jinul său, dar l-a pus in gardă faţă de Rusia și Anglia
care s-au opus acestei numiri. Din Prusia Bismark s-a
arătat total ostil proiectului. E greu de stabilit in aceste
condiţii care au fost motivele care au împins o fire pre-
cauta, cumpătată și dominată de rigoarea caracteristică
spiritului german să ia o astfel de decizie prin care des-
tinul sau va fi legat iremediabil de cel al unei ţări pe
care nu o cunoștea încă.
Dintr-o măsură de precauţie Carol a călătorit
incognito, pe pașaport numindu-se Karl Hettingen.
Drumul spre România nu a fost lipsit insă de peripeţii,
prinţul fiind recunoscut în gara din Salzburg, cu toate
ca purta ochelari, de doi ofiţeri, foști colegi de-ai săi
unul dintre ei chiar strigându-l. Carol și-a păstrat sân-
gele rece, nu a răspuns ci s-a amestecat printre oamenii
din gara, urcând apoi degrabă in tren. Primele impresii
ale prinţului la intrarea in ţară nu au fost chiar bune.
El a călătorit de la intrarea în ţară pană la Bu-
curești intr-o căruţa (spre a nu atrage atenţia) și a putut
astfel observa orașele și satele prin care au trecut. El a
fost mirat de numărul mic al orașelor întâlnite și de
lipsa de organizare care le guverna, fiind obișnuit cu
frumoasele orașe de pe valea Rinului.
S-a bucurat văzând cu câtă căldură îl primeau
ţăranii care recunoscându-l se înclinau iar boierii ieșeau
afară din conacele lor și-l salutau. În timpul acestei
călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă multe
schimbări și ca-l așteaptă o sarcină grea, situaţia din
ţara nefiind deloc roz. Tot pe parcursul acestei calatorii
principele și-a promis sa nu plece din ţara până nu va
introduce drumul de fier (a fost impulsionat probabil
și de o întâmplare deloc plăcută-ruperea unei roţi de la
căruţă). La 10 mai 1866 ajunge in București unde este
primit cu pâine și sare. Carol jura credinţă constituţiei
și ţine un discurs scurt, dar foarte emoţionant,
sărutând chiar pământul românesc.
 Cu Bizonu’ la...
soarca
-episodul 3-
Azi după-amiază, veneam liniştit spre casă de la
scârbiciu, cu boxele pline de AC/DC. Semnalizez
dreapta şi virez pe străduţa rezidenţială, dar, nu dau
colţu’ bine, că o şi văd pe nevastă-mea pironită în faţa
porţii. Mă uit repede la ceas – 16:45, deci sunt în grafic.
Parchez ca melcu’ şi-ncerc să cobor, da’ soaţa se şi
repede, ca un uliu în mşină şi zice agitată:
– Hai dragă mai repede, că întârziem la mama!
– Merde! Am şi uitat că e vineri! Pe toţi Zeii!
cum de-am uitat să stau peste program!Dragă, zic, sunt
obosit; te rog să mergem mâine, că …
– Nu merçi! Mâine, nu. Mergem ACUM, că şi
vinerea trecută ai făcut la fel şi te-au chemat a doua zi
la serviciu. Nu-nu. Dă-i bice, că trebuie să trecem şi
prin en-gros, să-i cumpărăm şi mamei câte ceva, săraca
de ea, ca a fost bolnavă rău zilele astea. Nici nu vreau să
mă gândesc ce mă fac dacă rămân fără ea.
– N-am eu norocu’ ăsta! zic în gând şi demarez
bolborosind şi alte vorbe de duh, pe care stiloul nu le
poate transcrie.
En fin, după un drum obositor de câteva ore de
mers în coloană, ajungem pe uliţele prăfuite unde
gâştele fac legea, şi-mi odihnesc caii putere pe podul de
traverse din faţa porţilor vopsite-n auriu. Înhămat cu
pungi pline cu produse, intru pe poartă în urma femeii,
cu atâta repulsie, că zici că nici lămâia nu e aşa de acră
ca faţa mea.
Ne întâmpină voios, roşu-n obraji şi cu sticla de
rachiu în mână, socru’ Marcel zis Raşcapur din pricina
pantalonilor săi. Un om puţintel la minte, dar cu un su-
flet mare-n el, care pentru un kil’ de tărie îţi dă şi că-
maşa de pe el. Ne ia-n braţe, ne bălează şi ne urează
„bun venit!” – da’ plasele nu nimereşte să mi le ia.
Mergem cuminţi în faţa lui, pe aleea cimentuită, dintre
boscheţii de trandafiri. Marcelinho ne mai spune el
una–alta şi mai trage o duşcă la măsea, căci ăla era
tratamentul lui de reumatism.
Din fundul grădinii se aude însă vocea zgâită a
soacrei mele, ce-şi cheamă puiul. Părul meu se ridică
rapid şi repulsia-mi coboară încet pe şira spinării. Mai
fac un pas şi o văd pe baborniţă într-un balansoar ran-
forsat, tolănită asemeni
Vierului de Middlewhite din opera lui George Orwell.
Tanti Nela pentru prieteni, dar GrohaNela pentru
mine, era îmbrăcată într-un halat de spital albastru,
strâns cu violenţă în jurul mijlocului, care mai rău îi ac-
centua colacii de grăsime de pe burtă, decât să-i facă
talie de viespe.
– Sărut mâna! zic eu politicos şi mă înclin în
semn de curtuazie, dar pitbull-ul bălos din faţa mea nu-
mi dă atenţie şi se pupăceşte cu fii-sa, de parcă nu se
mai văzuseră de la travaliu. Trec peste comportamentul
ei specific şi dau să aşez plasele pe un scaun.
– Nu acolo bă pulifrici, că acolo stă Marcel, se
răţoi ea la mine. Uimit, mă retrag spre un alt scaun şi
dau să mă aplec; nici nu mă strâmb bine din trunchi, că
Grohanela mă şi repede cu vorbă aspră, că acolo şade
Tomiţă, pisoiaşul ei birmanez.
– Rasa mă-sii dă pisoi urduros, bombăn eu
supărat. ’Tu-le muma de plase, zic nervos şi le băfăn de
ciment; zgomotul unor borcane sparte îi atrage atenţia
neveste-mii, care-mi şi repede priviri fioroase. Însă faţa
ei de buldog plictisit mă amuză în loc să mă scârbească
şi mă îmbunează.
– Maman! zice nevastă-mea plină de neastâm-
păr. Maman, am să-ţi dau o veste bună. Ai să fii bunică!
şi râde ca descreierata.
– Ce! eu bunică! Şi cu cine maică? cu pârlitu’
ăsta? Ăsta nu e în stare să taie o găină, da’ să lase
gravidă o fată ca tine!
– Grijania şi anufura … [cenzurat] … gândesc
eu şi mă înroşesc la faţă mai rău ca racul în oală. Şi pen-
tru că nu mai suport umilinţe, mă ridic şi mă duc la
maşină. Ştiam că am un plic nedesfăcut şi mă grăbesc
să-l citesc.
Intrat în maşină, rup plicul şi-ncep lectura:
monsieur Jean-Michel … bla, bla, … , vă informăm bla,
bla, că la testul de fertilitate rezultatul este negativ. Se
constată o stare de sterilitate acută, iremediabilă …
Deodată, tot Iadul se desface şi draci fără număr
mă înconjoară. Deci, nu pot avea copii. Iar, copilul ăsta
nu e al meu! deci … sunt liber de orice angajament.
Hm … [...]
Demarez în trombă şi o sun liniştit pe nevastă-
mea: – Dragă, eu am plecat acasă; tu rămâi cât vrei,
mâine te aştept să-ţi strângi lucrurile până vin eu de la
c*ve şi să semnezi actele de divorţ. Dacă vrei, te pro-
gramez şi la ginecolog pentru întrerupere de sarcină.
Pa! şi nu iau în seamă vocea plângăreaţă din telefon, ce-
mi zice că sunt nebun ori mă roagă să vorbim, sau mă
trimite la Dracu’. Fericit, închid telefonul şi-l scot pe
cel secret; formez repede un număr ştiut doar de mine
şi aştept să-mi răspundă:
– Alo, se aude la capătul celălalt.
– Bună motănico! sunt eu Motănel. Sunt LIBER
Şi liniştea se aşterne în telefon.
– M-auzi! sunt LIBER. Vin. MIAUUUUUUU …
Bizonu’
7
 100 de curiozitati despre lumea in care traim

Pentru cei curiosi continuam sa va prezentam urmatoarele 10 curiozitati:

41. Cea mai mare meduza observata vreodata avea un diametru de 2,3 metri. Tentaculele sale se
intindeau pana la 36 de metri.

42. In statul american, Dakota de Nord, nu s-a inregistrat niciodata un cutremur.

43. Hawaii se apropie de Japonia cu aproximativ 10 centimetri in fiecare an.

44. Rechinii sunt singurele animale despre care se stie ca nu se pot imbolnavi de cancer.

45. La Paz, Bolivia, este orasul cel mai sigur din punct de vedere al prevenirii incendiilor. Data fiind
altitudinea ridicata la care se afla (peste 3.000 de metri), cantitatea de oxigen din aer de abia poate sus-
tine un foc.

46. Tot in La Paz, temperatura medie este de doar 10 grade Celsius. Si cu toate acestea, niciodata nu s-
a inregistrat o temperatura de 0 grade. Situatia este identica si in Punta Arenas, Chile sau Stanley, In-
sulele Falkland.

47. Absolut toti crevetii se nasc masculi. Unii dintre ei devin femele la maturitate.

48. Daca vreti sa fiti in siguranta in fata unor nisipuri miscatoare, intotdeauna sa calariti un catar.
Daca magarii sau caii se scufunda in nisipurile miscatoare, un catar nu o va face niciodata.

49. Chiar si astazi, 90% din teritoriul Statelor Unite ale Americii este format din terenuri neamena-
jate sau ferme.

50. Numai marea piramida a lui Keops contine suficienta piatra incat sa poate fi construit un zid inalt
de 50 de centimetri care sa inconjoare planeta la Ecuator.