Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUMINITA FEKETE-NAGY
Prof. dr. ing. CORNEL FURDUI
-2009-
STRUCTURI DIN LEMN
CAP.I LEMNUL SI PRODUSELE DIN MATERIAL LEMNOS IN
CONSTRUCTII
DE NATURĂ DE GEOMETRIE
Tabelul 1.1
Clase de calitate
Specia Clase de rezistenţă
C 10 C 18 C 24 C 30 C 40
Molid, brad, larice, pin x x x - -
Stejar, gorun, cer, salcâm - x x x -
Fag, mesteacăn, paltin, frasin, carpen - x - x x
Plop, anin, tei x x - - -
Clasa de rezistenţă a lemnului, conform tabelului 1.1, se defineşte prin valoarea rezistenţei
caracteristice la întindere din încovoiere, exprimată în N/mm2.
1.2. PRODUSE DIN MATERIAL LEMNOS FOLOSITE ÎN
CONSTRUCŢII
Funcţie de modul cum păstrează sau nu structura lemnului din care provin produsele de
lemn utilizate ca materiale de construcţii, se împart în două categorii:
- Produse care păstrează structura materialului lemnos din care provin (produse brute din
lemn rotund, lemn rotund pentru piloţi, traverse de cale ferată, cherestea, lemn încleiat, furnir, etc.);
- Produse care, datorită unor operaţii tehnologice (aşchiere, defibrare, impregnare, presare,
încleiere, etc.), nu mai păstrează structura materialului lemnos sau o păstrează în proporţie
redusă ( PAL, PFL) şi care pot fi considerate produse moderne din lemn sau produse din lemn
reconstituit.
Din categoria produselor care păstrează structura lemnului fac parte şi produsele din lemn
compozit (lemn încleiat, placaje, lemn stratificat, panel) care se obţin prin încleierea unor produse
lemnoase ( cherestea, furnir).
Produsele care păstrează structura lemnului, după gradul de prelucrare pot fi: produse
brute (STAS 453-83); produse de lemn ecarisat (scânduri, dulapi, şipci, rigle şi grinzi); produse
semifinite şi finite (lemn încleiat, panouri).
Produsele care nu păstrează structura lemnului au apărut din necesitatea de a înlătura
inconvenientele lemnului legate de dimensiunile naturale şi de anizotropie şi complectează produsele din
lemn compozit care păstrează structura lemnului( lemn încleiat, placaje, lemn stratificat).
Panourile din lemn compozit sau din lemn reconstituit prezintă, în raport cu lemnul masiv, o
serie de avantaje şi anume:
- nivelul de dispersie a caracteristicilor mult redus;
- anizotropie redusă;
- stabilitate a dimensiunilor în plan ;
- o varietate mai mare a dimensiunilor.
Panourile pe bază de lemn au o gamă largă de aplicare în numeroase industrii dar peste 50% se
folosesc în construcţii pentru planşee, acoperişuri, şarpante, cofraje, scări, uşi, etc.
a) b)
c)
Fig. 1.2 - Tipuri de cherestea
a) – scânduriFig. 2.11
(dulapi) - Tipuri
netivite; de cherestea
b) – scânduri (dulapi) tivite;
c) – margini (lăturoaie)
a) - scânduri (dulapi) netivite ; b) - scânduri (dulapi) tivite ;
c) - margini (lăturoaie) .
-Riglele (grinzisoarele) au b- latura minima de cel putin 100 mm pt.rasinoase si 120 pt.
foioase;
-Şipcile, produse cu feţele şi canturile plane şi paralele cu grosimi de 12…24 mm şi lăţimi de
maximum 48 mm la răşinoase respectiv grosimi de 19 .. 40 mm şi lăţimi de maximum 40 mm la
foioase.
-Cheresteaua (Fig. 1.2) poate fi clasificată:
- după modul de prelucrare a canturilor (tivită, cu ambele canturi plane sau parţial plane;
netivită, cu canturi care păstrează forma buşteanului; semitivită, cu un cant tivit);
- după conţinutul de umiditate (verde, cu umiditate mai mare de 30%; zvântată, cu umiditate
de 24% … 30%; semiuscată, cu umiditate de 18% … 24%; uscată, cu umiditate sub 18%);
- după modul de prelucrare ( neprelucrată ; semifabricată; prefabricată);
după modul de aranjare a inelelor anuale pe secţiunea transversală (cherestea radială, la care
unghiul între tangenta la inelele anuale şi muchia feţei este de
61o … 90o ; cherestea semiradială, la care unghiul este de 45o … 60o şi cherestea tangenţială, cu
unghiul <45o );
- după modul de tratare (aburită, antiseptizată);
- după calitatea lemnului din buşteni (cherestea obişnuită; cherestea de rezonanţă; cherestea
de claviatură);
- după dimensiuni (îngustă, lată, lungă, scurtă, subscurtă ).
Sortimentele de cherestea se livrează, la noi în ţară, conform prevederilor STAS 942-86
pentru răşinoase şi conform STAS 8689-86 pentru foioase.
1.2.4. Furnir
Furnirul este un produs obţinut prin tăierea, longitudinală sau tangenţială, a trunchiului
arborelui în foi subţiri (0,08 … 7 mm).
După modul lor de utilizare furnirele sunt: furnire estetice, pentru mobilier (STAS 5513-87) şi
furnire tehnice (STAS 9406-84) de faţă sau miez.
Furnirele tehnice, destinate fabricării placajelor, panelelor, lemnului stratificat, produselor
mulate din lemn, etc. se obţin din lemn de foioase şi răşinoase prin derulare centrică în foi subţiri cu
ajutorul unor maşini speciale.
Dimensiunile nominale conform STAS 9406-84, măsurate la umiditatea lemnului de (10 ± 2)% sunt:
- grosimi (mm): 0,5; 0,8; 1,1; 1,5; 2,1; 3,1; 4,2; 5,2; 6,0;
- lăţimi (mm): de la 100 la 1000 (din 50 în 50 mm); 1300; 1330; 1610; 1910; 2080; 2280;
2520;
- lungimi (mm): 980; 1300; 1330; 1610; 1910; 2080; 2280; 2520.
După defectele naturale şi de prelucrare admisibile, conform STAS 9406-84, furnirele se
sortează în patru calităţi (A, B, C, D).
(1/5...1/6)t
3,5mm
b
b 200mm b 200mm 2/5b
b 200mm
a) b) c)
a) b) c)
Fig. 2.12 - Modul de realizare în secţiune transversală a
elementelor
Fig. 1.3 – Modul de realizare dintransversală
în secţiune lemn incleiat
a elementelor din lemn incleiat
a) – din cherestea cu lăţime de maxim 20cm; b) – din cherestea cu lăţime mai mare de
a) - din cherestea cu lăţime de maxim 20cm ; b) - din cherestea
20cm;cu c) – detaliu
lăţime mai şanţ pentru
mare de elemente de -cherestea
20cm ; c) detaliu cu lăţime
şanţ mai elemente
pentru mare de 20cm
de
cherestea cu lăţime mai mare de 20cm .
Elementele componente cu lăţime de maximum 20 cm sunt suprapuse şi încleiate cu
concavitatea inelelor anuale orientată în sus (fig. 1.3a ) cu excepţia primului element care este plasat
invers.
Dispunerea astfel a elementelor reduce la minimum contracţia transversală şi eforturile de
întindere transversală din variaţii climaterice care acţionează asupra lemnului şi în îmbinările încleiate.
Dacă lăţimea produsului depăşeşte 20 cm este recomandabil să se plaseze două elemente unul
lângă altul cu decalarea rostului de îmbinare pe o distanţă de minimum de 2 ori grosimea
elementelor ( fig. 1.3b.).
De asemenea la folosirea unor elemente cu lăţime mai mare de 20 cm se recomandă
practicarea a două şanţuri longitudinale pe toată lungimea elementelor componente (fig. 1.3c.).
Elementele încleiate pot fi realizate de lungimi şi înălţimi foarte mari, dimensiunile fiind
limitate în general de posibilităţile de transport. În mod curent se pot realiza elemente de 30… 40m
lungime şi până la 2,2 m înălţime.
Pentru realizarea elementelor structurale de lungime mare, elementele componente
(scândurile, dulapii) se prelungesc prin încleiere pe o suprafaţă dreaptă (fig. 1.4 a), înclinată cu
lungime de minimum 10 ori grosimea elementului (fig. 1.4b), sau prin joante de încleiere sub formă
de dinţi (fig.1.4c). Îmbinările se decalează la distanţă de minimum 50 cm de la o scândură la alta pe
înălţimea elementului (fig. 1.4d).
Îmbinarea pe o suprafaţă dreaptă (fig. 1.4a) se foloseşte la elemente comprimate iar cea pe
suprafaţă teşită (fig. 1.4b) la toate tipurile de elemente (întinse, comprimate şi încovoiate).
Joantele, pentru îmbinările din fig. 1.4c, se caracterizează prin lungimea ,,dinţilor” (l), pasul
(p), grosimea extremităţii dinţilor ( bt) şi jocul de îmbinare (lt).
Nc Nc M Nt
Nt M
h
l 10 h
suprafaţă teşită
a) b)
l lt 50 50 50 50 50 50
M p
N
b bt
N p M
50
50 50
h
c) d) 50 50
hap
hap
hg
rin r
hg
a) b)
a a
hap
r
hg
hg
rin
c) d)
Fig.2.14
Fig. 1.5 – Geometrii
- Geometriicurente ale grinzilor
curente ale din elementedin
grinzilor de lemn încleiat de
elemente
a) – cu pantă; b) – curbe cu moment de inerţie constant; c) – cu două pante;
d) – în douălemn
pante încleiat
cu intrados curb şi cu moment de inerţie variabil
a) - cu o pantă ; b) - curbe cu moment de inerţie constant ; c) - cu
două pante ; d) - în două pante cu intrados curb şi cu moment de
inerţie variabil .
Tabelul 1.2
Caracteristicile mecanice ale lemnului din elemente încleiate
Caracteristica Notaţie Valoare ( conf. EN11949)
Rezistenţa la încovoiere ( N/mm2) fm,g,k 1,2 + ft,0,l,k
Rezistenţa la întindere ( N/mm2)
Pa - paralelă cu fibrele ft,0,g,k 9 + 0.5 ft,0,l,k
- perpendiculară pe fibre ft,90,g,k 1.15 ft,90,l,k
Rezistenţa la compresiune paralelă cu
fibrele ( N/mm2) fc,0,g,k (1,5 – 0.01 fc,0,l,k) ft,0,l,k
Densitate ( kg/m3 ) ρ g,k 0.95 ρ l,med
Se constată că majoritatea caracteristicilor mecanice ale elementelor din lemn încleiat sunt
superioare celor ale lemnului din elementele componente, lucru explicat prin:
- reducerea efectelor defavorabile datorate defectelor excentrice, cum sunt nodurile, care la
piesele individuale introduc eforturi din încovoiere;
- reducerea efectului slăbirii secţiunii datorită nodurilor, prin consolidarea produsă de
elementele adiacente;
- asigurarea unui element mai omogen cu efect pozitiv asupra rezistenţelor şi asupra densităţii
generale, care se apropie mult de densitatea medie a elementelor componente.
Tabelul 1.3
Clase de rezistentă a lemnului din elemente încleiate
Caracteristica Notaţie Clase de rezistenţă
GL20 GL24 GL28 GL32 GL36
2
Rezistenţa la încovoiere (N/mm ) fm,g,k 20 24 28 32 36
Pentru realizarea claselor date în tabelul 1.3, elementele componente trebuie să satisfacă
clasele de rezistenţă din în tabelul 1.4.
Tabelul 1.4
Condiţii pentru compoziţia lemnului din elemente încleiate
Tipuri de elemente Condiţii pentru: Clase de rezistenţă a elementului
GL20 GL24 GL28 GL32 GL36
Elemente omogene Toate scândurile C18 C22 C27 C35 C40
Elemente -Scânduri externe (1/6 C22 C24 C30 C35 C40
neomogene din înălţimea
elementului la faţa
superioară şi inferioară)
-Scânduri interne C16 C18 C22 C27 C35
1.2.6 Placaje
Placajele ( STAS 1245-90 ) sunt panouri de diferite dimensiuni, realizate dintr-un număr
impar (minimum trei) de straturi de furnir, încleiate prin presare la cald la o temperatură de 90oC
… 150oC cu diverse tipuri de adezivi. Foile de furnir folosite la placaje se obţin prin derulare
longitudinală a trunchiului şi au grosime de 1…4 mm.
Fibrele foilor exterioare sunt dispuse în acelaşi sens, iar fibrele foilor intermediare în sensuri
alternative simetric faţă de axa mediană (fig 1.6). În mod obişnuit fibrele sunt dispuse perpendicular
unele pe altele la două foi alăturate.
t
d5 d3 d1
d4 d2
y
x z
Fig.Fig.
1.6 –2.15 - Alcătuirea
Alcătuirea placajelor placajelor
direcţiadirecţia
fibrelorfibrelor elementelor
elementelor exterioare
exterioare
Tabelul 1.5
Umiditatea de echilibru a placajelor/30/
Mediul ambiant cu temperatură de 200 C şi umiditate
30% 65% 85%
relativă de:
Umiditatea de echilibru
5% 10% 15%
a placajelor
Umiditatea de echilibru
6% 12% 17%
a lemnului de răşinoase
a) a) b) b)
La solicitarea de încovoiere trebuie să se aibă în vedere încovoierea după faţa perpendiculară pe planul
panoului (fig.1.7) şi cea după cant, paralelă cu planul panourilor.(fig.1.8)
Pentru calculul deformaţiilor, rigiditatea EI, respectiv EA, a panourilor se determină folosind
momentul de inerţie I şi aria A a secţiunii totale şi modulul de elasticitate E determinat conform /30/
având valorile:
- pentru încovoierea perpendiculară pe planul panoului
EII = 0,80 E0 pentru încovoiere paralelă la fibrele plăcilor exterioare (fig. 1.7a);
EL= 0,24E0 pentru încovoiere perpendiculară la fibrele plăcilor exterioare (fig.1.8b)
- pentru încovoiere după cant:
EII = 0,61E0 pentru încovoiere paralelă la fibrele plăcilor exterioare (fig.1.8a);
dm-2
dm
d1
d3
d5
Tabelul 1.8
Valori caracteristice pentru modulul de elasticitate /36/
Caracteristica Tip de placaj
S FIN US CA D
N
Modulul de elasticitate la încovoiere cu 9200 9800 10300 9200 11000 k1
încărcare perpendicular pe planul panoului,
cu axa longitudinală paralelă cu fibrele
plăcilor exterioare, fig.1.7 a (Em,0,mediu ) 8700 8900 7800 6700
Modulul de elasticitate la încovoiere cu 4600 6200 2500 2000 11000
încărcare perpendiculară pe planul panoului (1- k1)
cu axa longitudinală perpendiculară la fibrele
plăcilor exterioare, fig.1.7 b (Em,90,mediu ) 5000 7100 2500 3300
Modulul de elasticitate la întindere şi 7200 8500 6800 6000 11000 k2
compresiune paralelă cu fibrele plăcilor
exterioare (Et(c),0,mediu ) 7400 8300 5200 6300
Modulul de elasticitate la întindere şi 4800 7500 4600 4400 11000
compresiune perpendiculară pe fibrele (1- k2)
plăcilor exterioare (Et(c) ,90,mediu ) 4600 7700 3900 4300
Densitatea caracteristică, ρk ( kg/ m3) 410 550 410 410 550
NOTĂ :
Modulul de elasticitate caracteristic (Ei,k ) are valoarea 0.8 Ei, mediu , ( N/mm2 )
Tabelul 1.9
Produse din lemn lamelat Kreto / 36/
Lăţime ( mm ) Grosime ( mm )
27 33 39 45 51 63 75
200 x x x x x x x
260 x x x x x x
300 x x x x x
360 x x x x
400 x x x
450 x x
500 x x
600 x
900 x
Lemnul lamelat se caracterizează, faţă de lemnul natural, prin: durabilitate comparabilă,
umiditate de echilibru în serviciu cu 2% mai mică, caracteristici mecanice superioare, variaţii
dimensionale în funcţie de umiditate mai mici. Densitatea caracteristică este ρk = 500 kg/m3 iar
densitatea medie are valoarea ρm = 520 kg/m3.
Având în vedere că un lemn fără defecte are rezistenţe de 2…4 ori mai mari decât cel cu
defecte s-a căutat eliminarea neajunsurilor datorate defectelor prin desfacerea lemnului în lamele fine,
de tipul furnirului, care apoi sunt lipite între ele pentru a se realiza un nou material. Realizarea
lemnului stratificat a pornit şi de la constatarea că un produs realizat din lemn încleiat are o rezistenţă
mai mare decât lemnul component. Acest avantaj este mai mare dacă lemnul şi, implicit, defectele mari
ale acestuia se împart în defecte mici prin divizarea lemnului în foi de 1…5mm grosime. Foile astfel
realizate sunt lipite cu adezivi şi presate la o temperatură de 150˚ C.
Lemnul lamelat se diferenţiază de placaj prin aceea că orientarea fibrelor tuturor foilor, sau a
majorităţii lor este paralelă, astfel încât se pot obţine dimensiuni cu mult mai mari.
Valorile caracteristicilor de calcul pentru lemnul laminat Kreto-LVL sunt date în tabelul 1.10
Tabelul 1.10
Valorile caracteristicilor pentru lemn laminat Kreto – LVL / 36/
Caracteristica Notaţie Valoare ( N/ mm2)
Încovoiere fm,k
- pe cant 51
- pe suprafaţă 48
Întindere
- paralelă cu fibrele ft,0,k 42
- perpendicular pe fibre ft,90,k 0.6
Compresiune paralelă cu fibrele fc,0,k 42
Compresiune perpendiculară pe fibre fc,90,k
- paralelă la planul de încleiere 9
- perpendiculară la planul de încleiere 6
Forfecare
- pe cant fν,0,k 5.1
- pe suprafaţă fν,90,k 3.0
- între plăci din încovoiere cu încărcare fr,k 1.5
perpendiculară pe suprafaţă
Modulul de elasticitate
- minim E0.05 12400
- mediu E0.mediu 14000
Modulul de forfecare
- minim G0.05 820
- mediu G0.mediu 960
60
N/mm2
C24
50 GL32
LVL
40
30
20
10
1 1 1 1 1
E 103 fm ft fc fn
h h h
a) b) c)
a) b) c)
Tabelul 1.11
Caracteristicile lemnului stratificat produs în România
Lemn nedensificat Lemn densificat
Caracteristica
Tip A Tip B Tip C Tip A Tip B Tip C
Umiditatea la livrare (%) 8 8
3
Densitatea aparentă (g/cm ) 8 1,2
Absorţia de apă după 24 de ore de
- 14
imersie (%)
Rezistenţa la compresiune paralelă
cu fibrele straturilor exterioare 70 80 55 140 130 100
2
(N/mm )
Rezistenţa la încovoiere statică
100 100 80 180 130 100
perpendiculară pe straturi (N/mm2)
Rezistenţa la tracţiune paralelă cu
- - - 220 200 100
fibrele straturilor exterioare (N/mm2)
1.2.8. Panel
Panelul (STAS 1575-88) este un produs alcătuit dintr-un miez de şipci de lemn masiv lipite
sau nu între ele şi acoperite pe ambele feţe cu foi de furnir sau placaj. Fibrele foilor de furnir sunt
perpendiculare pe direcţia fibrelor şipcilor (fig.1.12). Orientarea fibrelor şipcilor de lemn este
considerată ca fiind sensul de rezistenţă principal.
1
Fig. Fig.
1.12 –2.21
Panel- Panel
1 - furnir
1 – furnir (placaj)
(placaj); ; 2 - de
2 – şipci şipci de lemn .
lemn
Plăcile de exterior PAL – CON ( STAS 10371-86), încleiate cu răşini fenolice, au grosimi de
8; 12; 16; 18; 22; 25 mm şi dimensiuni de 2500x1220 mm şi 3000x1220 mm. Plăcile de exterior se
produc în două tipuri:
- I.100, cu încleiere rezistentă la fierbere în apă;
- I.100, cu încleiere rezistentă la fiertul în apă, la atacul ciupercilor şi al insectelor.
b) Panouri OSB (Oriented Strand Board)
Panourile OSB se realizează din lamele de lemn legate cu răşini sintetice, care reprezintă 2
…4 % din masa totală.
În America se folosesc lamele de dimensiuni mari având secţiune pătrată cu latura de 75
mm şi grosime de 0.4 mm … 0.6mm iar în Europa lamelele folosite sunt cu secţiune rectangulară de
lungime 50mm …70mm şi lăţime de 20mm …30mm.
Panourile se realizează din trei straturi. Straturile exterioare, egale ca grosime, au lamelele
orientate paralel cu lungimea panoului iar stratul interior, care reprezintă aproximativ 50% din volum,
are lamelele orientate perpendicular pe lungimea panoului.
Grosimea panoului este de 6..40 mm ( uzual de maximum 25 mm) iar densitatea este de
550…750 kg/mc.
În Europa, panourile OSB sunt realizate de grupul elveţian KRONO iar în România se
folosesc produsele KRONOPOL (Polonia ) care au caracteristicile din tabelul 1.13a.
Conform standardului european produsele OSB se fabrică în următoarele sortimente: OSB2 ,
de uz general utilizate în mediu uscat, la interior ; OSB 3 , utilizate la interior şi exterior în mediu cu
umiditate moderată; OSB4, utilizate ca elemente structurale în medii cu umiditate ridicată.
Plăcile se pot folosi la realizarea pereţilor structurali, la realizarea elementelor planşeelor
(plăci, grinzi cu inimă plină sau cu goluri, etc.) sau ca şi astereală la şarpante.
Tabelul 1.13a
Caracteristicile panourilor KRONOPOL
Caracteristica Tipul produsului
OSB2 OSB3 OSB4
Grosime 6…10 >10… 18… 6…10 >10… 18…25 6…10 >10… 18…2
(mm) <18 25 <18 <18 5
Densitate 620 600 580 680 660 640 700 690 680
(kg/m
Rezistenţa la
încovoiere
(N/mm2 )
- longitudinal 22 20 18 22 20 18 30 28 26
- transversal 11 10 9 11 10 9 16 15 14
Rezistenţa
la întindere 0.34 0.32 0.30 0.34 0.32 0.30 0.50 0.45 0.40
(N/mm2)
Modulul de
elasticitate
(N/mm2)
- longitudinal 3500 3500 4800
- transversal 1400 1400 1900
Umflarea în
grosime după 20 15 12
24h (% )
Panourile semidure şi dure se obţin prin presare la temperatură de 160…180 C. Se pot obţine
şi panouri extra - dure din panourile dure prin tratare într-o baie de huilă caldă cu amelioratori de
rezistenţă sub formă de răşini.
Procedeul uscat foloseşte ca şi lianţi răşini sintetice, în proporţie de 10% din masă şi
tehnologia presării. Produsul obţinut are grosimi de până la 40 mm şi densitate de 600…1100 kg / mc.
În România plăcile din fibre de lemn PFL (STAS 6986-88) pot fi realizate cu structură
omogenă, dintr-un singur strat sau cu structură stratificată (STAS 8561-80) compusă dintr-un miez şi
două straturi exterioare. Pentru fabricare se folosesc trei procedee (STAS 6964-88): umed, uscat şi
semiuscat.
Datorită variaţiei caracteristicilor lemnului cu umiditatea valorile lor sunt date pentru un
conţinut standard de umiditate (în mod curent 12%) urmând ca în practică să fie corectate în
funcţie de condiţiile efective de lucru ale lemnului şi umiditate. Coeficienţii de corecţie ai rezistentelor
sunt mui după norma românească /40/ respectiv kmod după norma europeană /30/,/38/. Coeficientul kmod
ia în considerare efectul cumulat al umidităţii şi duratei de încărcare.
Umiditatea relativă (ur) sau absolută (ua) a lemnului se determină prin metoda uscării
epruvetelor şi se exprimă prin raportul între cantitatea de apă şi masa lemnului în stare naturală
respectiv uscată (masă constantă după o uscare la o temperatură de 103±2oC) folosind-se relaţiile:
ur = [(m1-m2) / m1] x100 [%] (2.1)
ua = [(m1-m2) / m2] x 100 [%] (2.2)
unde:
m1 – masa epruvetei în stare naturală, înainte de uscare, g ;
m2- masa epruvetei după uscare, g .
Determinarea umidităţii se poate face şi cu metoda extracţiei de apă (STAS 83-89) sau cu ajutorul
unor instrumente de măsurătoare electrice care au la bază următoarele procedee:
- măsurarea rezistenţei între doi electrozi introduşi în lemn şi alimentaţi cu un curent
continuu;
- măsurarea proprietăţilor dielectrice ale lemnului plasat într-un câmp electric produs de doi
electrozi amplasaţi pe suprafaţa lemnului, sub un curent alternativ.
Apa din interiorul masei lemnoase poate avea una din următoarele forme:
- apa liberă ( capilară) care umple vasele lemnului şi golurile intercelulare;
- apa legată (hidroscopică sau coloidală) care se fixează pe pereţii celulelor, între micelele
ce compun aceşti pereţi;
- apa de constituţie, care face parte din substanţele chimice ce alcătuiesc masa lemnoasă.
Din punct de vedere al umidităţii masei lemnoase, respectiv a cantităţii de apă din interiorul
lemnului se disting două domenii:
- domeniul higroscopic, când conţinutul de umiditate a lemnului este inferior punctului de
saturaţie a fibrelor, care variază la majoritate esenţelor între 25%…35% (stabilit practic la aprox.
28%); în acest domeniul umiditatea lemnului variază funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de
temperatura mediului ambiant;
- domeniul capilar, când umiditatea este superioară punctului de saturaţie a fibrelor.
Există de asemenea situaţia în care lemnul este complet umed (umiditatea este mai mare de
40%, caracteristic lemnului aflat total în contact cu apa).
Punctul de saturaţie are o mare importanţă practică deoarece variaţia umidităţii sub această valoare
duce la schimbări importante ale proprietăţilor lemnului, la schimbarea dimensiunilor acestuia şi dă naştere
fenomenelor de contracţie şi de umflare.
Funcţie de umiditate există în general trei domenii şi anume:
- domeniul lemnului uscat, cu umiditate ≤ 20%;
- domeniul lemnului semiuscat, cu umiditate ≤ 30% sau maximum 35% pentru
secţiuni transversale de peste 200 cm2;
- domeniul lemnului umed.
În construcţii, pentru evitarea unor fenomene negative cauzate de deformaţii de contracţie
mari trebuie ca lemnul şi produsele de lemn să fie puse în operă cu o umiditate cât mai redusă
posibil.
Valoarea normală a umidităţii lemnului la punerea în operă se corelează cu domeniul de
utilizare. Normele germane DIN 1052 recomandă următoarele valori pentru umiditatea lemnului la
punerea în operă:
- 9%±3%, la construcţii închise, încălzite;
- 12%±3%, la construcţii închise, neîncălzite ;
- 15%±3%, la construcţii deschise dar acoperite ;
- ≥ 18%, la construcţii supuse intemperiilor .
Normele româneşti de calcul şi alcătuire /40/ nu dau recomandări speciale privind umiditatea
lemnului pus în operă, în diferite elemente şi spaţii, dar recomandă o valoare maximă de 18% şi
adoptarea unor soluţii constructive, măsuri de protecţie şi detalii de alcătuire care să permită
ventilarea elementelor, fără a induce în structura de rezistenţă deformaţii periculoase sau creşterea
eforturilor secţionale. Caracteristicile lemnului sunt date însă pentru o umiditate de referinţă de 12%.
Uscarea lemnului se poate face natural (uscare în aer) dar aceasta durează mult timp chiar
pentru elemente de dimensiuni transversale mici (scânduri, şipci, etc.). Pentru a reduce durata de
uscare se recurge la uscarea artificială, lemnul fiind expus în camere de uscare la un curent de aer
dirijat cu o umiditate şi temperatură prescrisă. În acest mod se poate obţine, într-un timp relativ scurt,
un lemn cu o umiditate de 6%…25%.
Din punct de vedere al condiţiilor în care funcţionează, elementele de construcţii din lemn
sunt incluse în clase de exploatare care, conform normelor româneşti /40/ şi EUROCOD 5 / 38/, sunt
următoarele :
- clasa 1 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută de materialul lemnos
corespunzătoare unei temperaturi θ = 20 ± 2˚C şi unei umidităţi relative a aerului ≤ 65% ;
- clasa 2 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută de materialul lemnos
corespunzătoare unei temperaturi θ = 20 ± 2˚C şi unei umidităţi relative a aerului ≤ 80%;
- clasa 3 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută de materialul lemnos
superioară celui din clasa 2 de exploatare.
Conform claselor de exploatare menţionate, la elementele de construcţii umiditatea de
echilibru este aprox. 12% pentru clasa 1 de exploatare şi aprox. 18% pentru clasa 2 de exploatare.
30
w (%)
Umiditatea de echilibru a lemnului
20
B
10
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Umiditatea mediului y (%)
Datorită caracterului său higroscopic, lemnul îşi schimbă permanent umiditatea funcţie de
umiditatea mediului înconjurător, tinzând spre o valoare de echilibru. În figura 2.1 sunt prezentate
după /30/, cu titlu exemplificativ, curbele de echilibru între conţinutul de umiditate a lemnului (ω %) şi
umiditatea relativă a mediului înconjurător (ψ %) pentru o temperatură de 20˚C. Izoterma A reprezintă
realizarea echilibrului prin absorbţie, izoterma B prin pierderea apei iar izoterma O prin variaţia ciclică
a umidităţii mediului. Experienţele au arătat că raportul dintre realizarea echilibrului prin absorbţie şi
prin pierderea apei (A/B) este de 0,8…0,9.
În condiţii climaterice constante realizarea echilibrului se produce într-o perioadă relativ lungă
(de câteva săptămâni) în funcţie de dimensiunile elementelor, rezultând că acest fenomen nu este
afectat de variaţiile de umiditate de scurtă durată.
Pentru cazurile practice au fost propuse curbe de echilibru higroscopic a lemnului în funcţie de
factorii de mediu (umiditatea relativă şi temperatura aerului interior), din spaţiul în care funcţionează
elementele de construcţie (fig. 2.2).
30% 28% 20%
80 15%
13%
12%
11 %
60 1 0%
9%
8%
7%
40
6%
5%
4%
20
3%
nului 2%
umidita tea lem
0 20 40 60 80
temperatura aerului interi or ( oC)
Fig.
Fig. 2.2
3.2–- Curbele
Curbelede deechilibru
echilibruhigroscopic
higroscopicaalemnului
lemnului
înîn
funcţie de condiţiile de mediu, /38/.
funcţie de condiţiile de mediu , /38/.
unde:
β - coeficient de umflare în volum pentru variaţia umidităţii de 1% (STAS 85/1-91 şi anexa
STAS 84-87).
Valoarea ρ12 este considerată ca valoare medie (ρ12,m). Valorile caracteristice ale densităţilor
(ρ12,k) se determină, aplicând funcţia de distribuţie normală şi luând coeficientul de variaţie maxim
admis de 10% ( conf. STAS 2682-83), cu relaţia:
ρ12,k= ρ12,m ± 1,65 x ( 0,1 ρ12,m ) ( 2.4.b )
La stabilirea celor mai defavorabile condiţii de solicitare luate în considerare în calcul pentru
greutatea proprie a elementelor de lemn se adoptă după /30/ valori caracteristice maxime ale densităţii
(ρ0,95 = 1,16 ρ12,m ) şi valori minime (ρ0,05 = 0,84 ρ12,m ) funcţie de efectul greutăţii în acţiunea totală.
Valorile maxime (ρ0,95) şi minime (ρ0,05) ale densităţii diferitelor specii de lemn care pot fi
considerate la stabilirea greutăţii proprii a elementelor de construcţii sunt date în tabelul 2.3 după /40/
iar valorile caracteristice (ρk), după EN338, sunt date în tabelele 2.9 şi 2.10.
În anumite situaţii densitatea se poate exprima şi ca raport între masa lemnului uscat şi volumul
lemnului verde (numită densitate bazală). Această exprimare asigură aprecierea masei lemnoase uscate
conţinută într-un volum de lemn pe picioare (lemn netăiat).
ρo,g = mo / Vg (2.5)
Densităţile ρo şi ρ12 pot fi exprimate funcţie de densitatea bazală cu expresiile /30/:
ρo = ρog / (1-28.10-5 ρo,g ) (2.6)
ρ12= ρog / ( 1-16.10-5 ρo,g ) (2.7)
Tabelul 2.3
Valorile densităţii lemnului pentru stabilirea greutăţii elementelor de construcţii
Specia Densitatea (kg/m3 ) Specia Densitatea (kg/m3 )
ρ0,05 ρ0,95 ρ0,05 ρ0,95
Brad 400 480 Fag 630 750
Larice 500 600 Mesteacăn 600 700
Molid 375 440 Paltin 510 600
Pin negru 520 750 Plop 310 550
Pin silvestru 430 560 Salcâm 710 840
Carpen 775 900 Cer, gorun, stejar 640 780
3,3 - 4,0%
radial
7,2-7,8%
tangenţ ial
0,1 - 0,4%
lo ngi tud inal
a)
fag
12.0
contracţie sau umflare (% )
tangenţial
conife r
7.2
fag
6.0
radial
conife r
3.6
longitudinal
fag, c on ifer
0.3
0 10 20 30 40 50
umidit atea l emnului ( %)
b)
Tabelul 2.4
Coeficienţii deformaţiilor de contracţie şi umflare
Specia de lemn Densitatea ρo Coeficienţii deformaţiilor
( g/cm3) αt αr αl
Răşinoase 0,40 0,24 0,12 0,01
Foioase 0,65 0,40 0,20 0,01
Dh
h h
Db
b
Db
b Db = a r Du b
100
Du
Dh = 0,5 (a t + ar ) h
100
Db = 0,5 (a t + ar ) Du b
100
După normele europene /30/ fenomenele de contracţie şi umflare sunt grupate sub denumirea
de retractibilitate iar pentru schimbările dimensionale în intervalul de umiditate 5% şi 20% se poate
folosi formula :
h2 = h1 [ 1+ β (ω2 – ω1) /100] (2.8)
unde:
h1 şi h2 - dimensiunile corespunzătoare umidităţi ω1 respectiv ω2;
β - coeficientul de retractibilitate (în procente pentru o variaţie de umiditate de 1%).
Pentru majoritatea tipurilor de lemn coeficientul de retractibilitate pe direcţia paralelă cu
fibrele ( β0) este practic neglijabil şi considerat 0,01 iar pentru direcţie perpendiculară pe fibre (β90) se
consideră 0,2 ; pentru unele foioase (ca de exemplu fagul) se pot considera şi valori β90 = 0,3.
În practică se poate folosi şi coeficientul deformaţiei volumetrice ( βv) cu o valoare egală de
10-3 din valoarea numerică a masei volumetrice a lemnului; deoarece β0 este practic neglijabil rezultă
o valoare a coeficientului deformaţiei transversale (β90) practic egală cu valoarea coeficientului
deformaţiei volumetrice ( βv).
Variaţiile de contracţie în raport cu umiditatea pot cauza, în timpul uscării, pe lângă
variaţia dimensiunilor şi fenomene de torsiune, deformare şi fisurare a lemnului a produselor din
lemn, fenomene care pot afecta calitatea produselor şi rezistenţa (fig.2.5).
a)
2m
B
T
2m
2m
S
C
b)
Fig.
Fig. 2.5
3.5–- Deformaţia
Deformaţiaelementelor
elementelor dede
lemn
lemndatorită contracţiei
datorită contracţiei .
a) - deformaţii funcţie de modul de debitare; b) – deformaţii la elemente subţiri
a) - deformaţii funcţie de modul de debitare ; b) - deformaţii la elemente
(B – încovoiere
subţiridupă
( B - faţă; S – încovoiere
încovoiere după faţă ; după cant; T după
S - încovoiere – răsucire;
cant ; T C – bombare).
- răsucire ;
C - bombare ) .
Deformaţiile pronunţate din contracţie şi umflare, mai ales în cazul elementelor subţiri
(scânduri), pot fi contracarate, în afară de măsurile de uscare şi de evitare a variaţiilor de umiditate şi
printr-o serie de reguli de utilizare.
Pentru elementele la care deformaţia de contracţie nu este de dorit să apară se recomandă
folosirea unor scânduri radiale iar pentru aşezarea şi prinderea scândurilor tangenţiale trebuie
respectate o serie de reguli constructive (fig.2.6) atunci când acestea se folosesc /30/.
Corect a) Gresit
Corect b) Gresit
4...5mm
2...2,5 cm
(1/5...1/6) h
b
Corect Gresit
c) d)
Astfel, la scândurile tangenţiale aşezate pe un rând, dispunerea lor cu inelele anuale aşezate
alternativ cu concavitatea în sus şi în jos (fig.2.6a) este cea corectă pentru contracararea deformaţiei.
De asemenea dispunerea cuielor sau a buloanelor de fixare trebuie să ţină seamă de
tendinţa de deformare a elementelor asamblate. Spre exemplu în figura 2.6b se arată dispunerea
incorectă şi corectă a cuielor de prindere a scândurilor pentru a împiedica tendinţa de deformare iar în
fig. 2.6c dispunerea corectă şi incorectă a cleştilor la un pop de sarpantă şi modul de prindere a lor.
La grinzi, deoarece crăpăturile verticale exercită o influenţă mai mică decât crăpăturile
orizontale asupra capacităţii portante, se recomandă ca atunci când există posibilitatea apariţiei unor
contracţii mari să se execute în axa grinzii crestături verticale, având adâncimi de 2…2,5 cm şi lăţimi
de 4…5 mm( fig.2.6d.).
Este bine, deasemenea, ca găurile pentru buloane de strângere să fie ovale, pentru a nu împiedica
deformaţia liberă şi pentru a evita despicarea pieselor.
unde:
σ12, τ12, E12 - caracteristicile mecanice şi de deformaţie corespunzătoare umidităţii de 12% ;
σ, τ, E - caracteristica mecanice şi de deformaţie corespunzătoare umidităţii din momentul
încercării;
u - umiditatea lemnului în momentul încercării ( %);
C - coeficient de corecţie, cu valori date în funcţie de felul solicitării, pentru:
- compresiune paralel cu fibrele 0,040
- compresiune perpendicular pe fibre 0,035
- întindere paralel cu fibrele 0,015
- întindere perpendicular pe fibre:
în direcţie radială 0,010
în direcţie tangenţială 0,025
- încovoiere statică 0,040
- încovoiere prin şoc (rezilienţă) 0,020
- forfecare 0,030
- modul de elasticitate la compresiune şi întindere 0,015
Cu ajutorul rezistenţelor normate ale lemnului ideal se determină rezistenţele caracteristice ale
lemnului ideal şi rezistenţele caracteristice ale lemnului natural ţinând cont şi de defecte. De asemenea
în calculele practice se are în vedere şi efectul duratei de încărcare asupra caracteristicilor de
rezistenţă.
Valoarea rezistenţei creşte o dată cu micşorarea unghiului α dintre direcţia fibrelor şi direcţia
de solicitare.
20
100 25 50 25 100 20 20
a)
N N N
4
20
20
N N N
25 20 25 20 20
70 b)
l = 240 mm
300 mm
h=20
a)
b=20
sc sc
x = (0,53...0,55)h
h/2
h/2
st st
b) c)
a) a) b) b)
Fig.Fig.3.9
2.9-–Determinarea rezistenţei
Determinarea rezistenţei la forfecare
la forfecare
a) - forfecare paralelă cu fibrele (radial sau tangenţialla inelele
a) – forfecare paralelă cu fibrele (radial sau tangenţial anuale);
la inelele anuale) ;
b) – forfecare perpendicular pe fibre
b) - forfecare perpendicular pe fibre .
lf lf
N
F F
e e
F e
t1
t
a) b) t2
t
τ T = MT / WT (2.14)
unde:
τ T- efortul de torsiune;
MT - momentul de torsiune;
WT - modulul de rigiditate la torsiune;
Modulul de rigiditate la torsiune are valoarea πr3/2 la elemente cu secţiune circulară (r este
raza secţiunii) şi α h b2 la elemente cu secţiune rectangulară (h ≥ b). Coeficientul α depinde de raportul
h/b şi are valorile din tabelul 2.6.
Tabelul 2.6
Valorile coeficientului α pentru calculul rigidităţii la torsiune a secţiunilor rectangulare.
h/b 1,0 1,5 1,75 2,00 2,50 3,00 4,00 6,00 8,00 10,0 ∞
α 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
90
st,p
st,max
75
înti ndere
Efort (N/mm2)
60
sc,max
45
com presiune
sc,p
30
tg a =
s =E
e
15
a
0 02 04 06 08
Deformaţie (%)
Fig.
Fig.2.11 – Curbele
3.11 efort-deformaţie
- Curbele pentru
efort-deformaţie întindere
pentru şi compresiune
întindere şi
compresiune
Modulul de elasticitate la încovoiere statică se determină, conform STAS 337/2-89, pe acelaşi
tip de epruvete pe care se determină rezistenţa la încovoiere. Săgeţile epruvetelor se determină pentru
o încărcare aplicată prin două cuţite la distanţă de 80 sau 120 mm între ele, perpendicular pe suprafaţa
radială a epruvetei, cu valoarea minimă de 300 N şi valoarea maximă de 800 N (valoarea maximă
poate să crească dar nu va depăşi 50% din sarcina de rupere a epruvetei).
În mod curent modulul de elasticitate paralel cu fibrele (EII) are valori de 11000…15000
N/mm2 iar modulul de elasticitate perpendicular pe fibre (E┴) are valori de 400…500 N/mm2/30/.
Dacă sarcina este aplicată cu un unghi α faţă de direcţia fibrelor modulul de elasticitate scade
cu creşterea unghiului α (fig.2.12). Pentru determinarea modulului de elasticitate Eα se poate folosi
relaţia:
90
80
70
60
50
Ea
40
30
20
E = 3 x 10 2 N/mm2
10
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Unghiul între direcţia solicitării şi direcţia fibrelor , a( )
Fig. 2.12
Fig. 3.12 – Variaţiamodulului
- Variaţia modulului dede elasticitate funcţiefuncţie
elasticitate de unghiul
de
dintre direcţia solicitării şi direcţia fibrelor, /17/
unghiul dintre direcţia solicitării şi direcţia fibrelor , /17/ .
paralel cu fibrele (E0,med). Modulul de elasticitate longitudinal caracteristic (E0,05) are valoarea
0,67E0,med .
Valorile medii ale modulului de elasticitate pentru o solicitare paralelă cu fibrele (EII) şi
valorile caracteristice ale modulului de elasticitate paralel cu fibrele (E0,05) sînt date, pentru lemnul de
la noi din ţară /40/, în tabelul 2.7
Modulul de elasticitate E II (10 N/mm ) 12000
2
10000
8000
6000
4000
2000
0 10 20 30 40 50
Umiditatea lemnului (%)
Tabelul 2.7
Valorile caracteristice ale modulului de elasticitate /40/
Specia Modulul de elasticitate Modulul de elasticitate transversal
paralel cu direcţia fibrelor (N/mm2 )
la limita de propor-
ţionalitate (N/mm2 )
E0,05 E G0,05 G
Molid, brad, 9000 11 300 4000 5 000
larice, pin
Plop 8000 10 000
Stejar, gorun, 9 500 11 500 8000 10 000
cer, salcâm
Fag, mesteacăn, 12 000 14 300
frasin, carpen
Tabelul 2.9
Valorile modulului de elasticitate pentru foioase /30/
Clasa D30 D35 D40 D50 D60 D70
2
Modulul de elasticitate (kN/mm )
E0,med 10 10 11 14 17 20
E0,05 8,0 8,7 9,4 11,8 14,3 16,8
E90,med 0,64 0,69 0,75 0,93 1,13 1,33
Gmed 0,60 0,65 0,70 0,88 1,06 1,25
Densitatea aparentă (kg /m3 )
ρk 530 560 590 650 700 900
2,0
s sadm
2
s = sadm
1,0
1 s sadm
0 120 240 360 480
Durata de acţiune a încărcării (zi le)
Fig. 2.14
Fig.– Curbele de deformaţie
3.14 - Curbele deîndeformaţie
timp a elementelor încovoiate
în timp a elementelor
încovoiate
La concepţia elementelor structurale trebuie să se aibă în vedere atingerea unor eforturi maxime
pentru ca fluajul să rămână limitat în domeniul de stabilitate, caracterizat printr-o viteză de deformaţie mică
şi stabilă pe durata de viaţă a construcţiei.
Pentru majoritatea esenţelor, limita de fluaj poate fi considerată 50% - 60% din rezistenţa de
rupere sub încărcări de scurtă durată, iar pentru a realiza stabilitatea fluajului se recomandă o mărime a
eforturilor sub 35% din rezistenţa instantanee /30/. Încercările experimentale au arătat o legătură
aproape lineară între deformaţia de fluaj şi efort pentru valori ale efortului care nu depăşesc 35% -
40% din efortul de rupere.
Deformaţia totală pentru un element (εtot) luând în considerare atât deformaţia elastică (εel ) cât
şi deformaţia de fluaj (εφ ) se poate determina cu relaţia:
εtot = εel + εφ = σ/E ( 1+φ ) (2.17)
unde:
φ = εφ / εel - coeficientul de fluaj, cu valori de 0,6…1,0;
σ - efortul unitar normal;
E – modulul de elasticitate.
Modulul de deformaţie corespunzător unei deformaţii de lungă durată (Eφ ) este:
Eφ = E / (1+ φ ) = η E (2.18a)
Coeficientul η de scădere a modulului de elasticitate pentru obţinerea modulului de deformaţie
sub încărcări de lungă durată poate fi determinat cu relaţia:
η = 1,5 – σg / σadm ≤ 1,0 (2.18b)
unde:
σg – efortul unitar normal produs de încărcarea permanentă;
σadm – efortul limită de fluaj.
Tabelul 3.1
Rezistenţele caracteristice ( N/mm2 ) pentru lemn masiv de răşinoase / 38/
Solicitarea Simbol Clase de calitate
C14 C16 C18 C22 C24 C27 C30 C35 C40
Încovoiere fm,k 14 16 18 22 24 27 30 35 40
Întindere
paralelă cu ft,0,k 8 10 11 13 14 16 18 21 24
fibrele
Întindere
perpendicu- ft,90,k 0.3 0.3 0.3 0.3 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4
lară pe fibre
Compresiu
ne paralelă fc,0,k 16 17 18 20 21 22 23 25 26
cu fibrele
Compre-
siune fc,90,k 4.3 4.6 4.8 5.1 5.3 5.6 5.7 6.0 6.3
perpendicu-
lară pe fibre
Forfecare fν,k 1.7 1.8 2.0 2.4 2.5 2.8 3.0 3.4 3.8
Coeficientul parţial de siguranţă privind materialul (γM) are valorile funcţie de stările limită la
care se face calculul şi anume:
– 1,3 la stările limită ultime pentru combinaţia fundamentală, pentru lemn şi materiale
derivate din lemn;
– 1,1 la stările limită ultime pentru combinaţia fundamentală, pentru elementele metalice
folosite la îmbinări;
– 1,0 la stările limită ultime în combinaţia accidentală;
- 1,0.la stările limită de exploatare normală .
Tabelul 3.3
Valorile coeficienţilor kmod / 38/
Clasa de durată a Durată Valorile coeficientului pentru
încărcării Încărcării clasa de exploatare
1 şi 2 3
Permanente Peste 10 ani 0.60 0.50
Lungă durată 6 luni …10 ani 0.70 0.55
Durată medie 1 săptămână …. 6luni 0.80 0.65
Scurtă durată Sub 1 săptămână 0.90 0.70
Instantanee 1.10 0.90
Rd = kmod. Rk / γM (3.2)
Întindere centrică apare în mod curent paralel cu fibrele dar pot exista şi situaţii de întindere
perpendiculară pe fibre.
Calculul se efectuează considerând că eforturile unitare normale sunt distribuite uniform pe
secţiunea transversală şi ţinând cont de slăbirile de secţiune luând în considerare aria din secţiunea cea
mai slăbită. Slăbirile se consideră cumulate în aceeaşi secţiune de pe o lungime de maximum 200 mm.
Alcătuirea elementelor trebuie realizată astfel încât eforturile să se transmită centric
evitându-se momentele încovoietoare datorită excentricităţii.
Pentru elementele din lemn masiv şi din lemn încleiat solicitate la întindere paralel cu
fibrele se impune satisfacerea condiţiei:
σ t, o, d ≤ f t, o, d (3.3)
unde:
σ t,o,d, - efortul normal de calcul la întindere paralel cu fibrele egal cu:
σ t,o,d, = ( γG FG + γQ FQ ) / An (3.4)
ft,o,d - rezistenţa de calcul a lemnului la întindere paralelă cu fibrele, funcţie de rezistenţa
caracteristică ( f t,o,k);
FG, FQ - forţele axiale din acţiuni permanente (G) respectiv variabile (Q);
γG, γQ - coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni;
An - secţiunea netă a barei.
Pentru elementele supuse la întindere perpendicular pe fibre relaţia de verificare este:
- pentru elemente din lemn masiv
σ t, 90, d ≤ f t, 90, d (3.5)
- pentru elemente din lemn încleiat
σ t, 90, d ≤ f t, 90, d ( V/Vo)0,2 (3.6.a)
Pentru elemente din lemn încleiat curbe, cu intrados curb şi cu moment de inerţie variabil
conditia de verificare este:
σ t, 90, d ≤ kdist f t, 90, d ( V/Vo)0,2 (3.6.b)
unde:
σ t,90,d - efortul unitar de calcul perpendicular pe fibre determinat cu o relaţie identică cu relaţia
4.14;
ft,90,d - rezistenţa de calcul a lemnului perpendiculară pe fibre, funcţie de rezistenţa
caracteristică ( ft,90,k) ;
Vo - volumul de referinţă pentru determinarea rezistenţelor egal cu 0,01 m3.
V – volumul real solicitat la întindere.
kdist – coeficientul de distribuţie a eforturilor având valoarea 1,4 pentru grinzi curbe sau cu
dublă curbură şi 1,7 pentru grinzi cu moment de inerţie variabil şi grinzi cu intrados curb.
Pentru elementele din lemn încleiat cu secţiune variabile şi supuse la încovoiere volumul din zona
centrală solicitată la întindere (V) se determină conform fig. 4.10
Relaţia 3.10 reprezintă hiperbola lui EULER fiind aplicabilă în domeniul elastic şi valabilă
pentru λ > 75.
Pentru valori ale coeficientului de zvelteţe sub 75, dincolo de limita de elasticitate,
coeficientul de flambaj se determina folosind în locul modulului constant din domeniul elastic (E) un
modul de elasticitate variabil (EK).
În practică valorile coeficientului de flambaj pentru λ ≤ 75 se pot stabili cu o formulă
determinată pe cale experimentală, de forma:
φc = 1 – 0,8 ( λ/100)2 ( 3.11)
Coeficienţii de flambaj stabiţi cu relaţiile 3.10 şi 3.11 sunt daţi în figura 3.1 şi tabelul 3.4.
j
1,0
0,9
0,8 1
0,7
0,6
0,5
0,4
0,3
0,2 2
2
0,1 j=1-0,8(l /100) 2
j=3100/l
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 l=lf /i min
l=lf / h
5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55
l=lf / d
5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
l 75 l 75
Tabelul 3.4
Valorile coeficientului de flambaj (φc ) în funcţie de coeficientul de zvelteţe
λ 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 1.000 1.000 1.000 0.999 0.999 0.998 0.997 0.996 0.995 0.993
10 0.992 0.990 0.988 0.986 0.984 0.982 0.979 0.977 0.974 0.971
20 0.968 0.965 0.961 0.958 0.954 0.950 0.946 0.942 0.937 0.933
30 0.928 0.922 0.918 0.913 0.908 0.902 0.896 0.891 0.885 0.878
40 0.872 0.866 0.859 0.852 0.845 0.838 0.831 0.823 0.816 0.808
50 0.800 0.792 0.784 0.775 0.767 0.758 0.749 0.740 0.731 0.722
60 0.712 0.702 0.693 0.682 0.672 0.662 0.651 0.641 0.630 0.619
70 0.608 0.597 0.585 0.574 0.562 0.550 0.537 0.523 0.509 0.496
80 0.484 0.472 0.461 0.450 0.439 0.429 0.419 0.409 0.400 0.391
90 0.383 0.374 0.366 0.358 0.351 0.343 0.336 0.329 0.323 0.316
100 0.310 0.304 0.298 0.292 0.287 0.281 0.276 0.271 0.266 0.261
110 0.256 0.252 0.248 0.243 0.239 0.234 0.230 0.226 0.223 0.219
120 0.215 0.212 0.208 0.205 0.201 0.198 0.196 0.193 0.189 0.186
130 0.193 0.181 0.178 0.175 0.172 0.170 0.167 0.165 0.163 0.160
140 0.158 0.156 0.154 0.152 0.149 0.147 0.145 0.143 0.141 0.140
150 0.138 0.136 0.134 0.132 0.131 0.129 0.127 0.126 0.125 0.123
160 0.121 0.120 0.118 0.117 0.115 0.114 0.112 0.111 0.110 0.109
170 0.107 0.106 0.105 0.104 0.102 0.101 0.100 0.099 0.098 0.097
180 0.096 0.095 0.094 0.093 0.092 0.091 0.090 0.089 0.088 0.087
190 0.086 0.085 0.084 0.083 0.082 0.081 0.081 0.080 0.079 0.078
200 0.077 - - - - - - - - -
Conform normelor EUROCODE 5 coeficientul care ţine seama de flambaj (kc ) se determină cu
relaţia 4.33 dată în capitolul 3.3.
3.2 Lungimi de flambaj şi coeficienţi de zvelteţe
β = lf / l = √ 4 + π2E0,05 I / l Kr (3.13)
Pentru o structură în cadre realizată cu stâlpi dublu articulaţi stabilizaţi printr-un stâlp
încastrat (fig.3.2a) lungimea de flambaj a stâlpilor dublu articulaţi este egală cu înălţimea lor iar
lungimea de flambaj în planul cadrului a stâlpului de stabilizare (încastrat la bază ) se determină cu
relaţia:
EI
l1
lr
Kr a = l r S Ni
Nr li
a)
s 5s
0, 6
Io
I
h
0,65h
b)
l
Translatie impiedicata la ambele extremitati,
2. lf = 0,80 l
rotire impiedicata la o extremitate.
l planului grinzii
în care :
l - lungimea elementului între nodurile teor etice de la capete ;
l1- distan ţa între nodurile f ixate împotriva d eplasării elementului transversal pl anului
grinzii cu zăbrele
Pentru cadre cu două sau trei articulaţii (fig.3.2.b) şi cu înclinarea stâlpilor ,faţă de verticală,
mai mică de 15˚ lungimea de flambaj a stâlpilor în planul cadrului se stabileşte folosind relaţia:
lf = 2 sl + 0,7 so (3.16)
S0 Sl s
s
Sl S0
S0
s
s
Sl
s
a) a) b) b)
Fig. 3.3 - Cadre
Fig.cu4.3
rigla grindă cu
- Cadre cuzăbrele (a) şi cadre
rigla grindă cu cu stâlpi în(a)
zăbrele V (b)
şi
cadre cu stâlpi în V (b)
Pentru arce cu două sau trei articulaţii cu secţiune constantă şi raportul dintre înălţimea la
cheie şi deschiderea arcului ( h/l) de 0,15…0,5, lungimea de flambaj în planul lor poate fi considerată
lf = 1,25 s ( s fiind jumătate din lungimea arcului).
Conform normelor româneşti coeficienţii de zvelteţe (λ) au valorile maxime admisibile date în
tabelul 3.7.
Tabelul 3.7
Coeficienţii de zvelteţe maximi admişi /40/
Nr. Denumirea elementelor Coeficienţi de zvelteţe maximi admişi
crt. Construcţii definitive Construcţii provizorii
1 Grinzi cu zăbrele şi arce:
- tălpi, diagonale şi montanţi de
reazem; 150 175
- celelalte elemente 175 200
2 Stâlpi principali 120 150
3 Stâlpi secundari (la pereţi,
luminatoare, etc.) şi zăbrelele
stâlpilor cu secţiune compusă 150 175
4 Contravântuiri 200 200
a l l1
Tabelul 3.9
Valorile coeficientului kc,90 / 41 /
l 1 ≤ 150 mm l1 > 150mm
a ≥ 100mm a < 100mm
l ≥ 150mm 1 1 1
150mm > l > 15mm 1 1+(150-l )/170 1+a (150-l)/17000
15mm > l 1 1.8 1+a/125
c) Compresiune oblică.
Relaţia de verificare la compresiune oblică este:
V
2h
linie de i nflui enţă
a reacţiunii V
Fig.
Fig. 3.5- Reducerea
4.8 – Reducereainfluienţei
influenţei reacţiunii
reacţiuniiînînfuncţie dede
funcţie
punctul punctul de încărcare
de încărcare
Atunci când grinzile încovoiate au slăbiri la intrados sau extrados, în zonele de reazem (fig.
3.6) relaţia de calcul 4.42 se înlocuieşte cu o relaţie de forma:
τ d = 1,5 . V / b he ≤ kv. f v,d (3.26 a)
unde:
V - forţa tăietoare din reazem;
he - înălţimea redusă a secţiunii transversale în zona reazemului (α h );
kv ≤ 1 coeficient de influenţă a slăbirii asupra rezistenţei la forfecare.
he h he h
h-he
x i(h-h e)
a = he/ h ; b = x / h
a) b)
Fig.Fig.
4.93.6- Caracteristicile grinzilor
– Caracteristicile grinzilor prelucrate
prelucrate la capetela capete
a) – prelucrate la intrados; b) – prelucrate la extrados
a)- prelucrate la intrados ; b)- prelucrate la extrados
direcţia fibrelor
direcţia fibrelor
Coeficientul de reducere kv are valoarea 1.0 când slăbirea este la extrados iar când slăbirea
este intrados are valoarea minimă dintre 1.0 şi cea rezultată cu relaţia (3.26 b):
kv = [kn ( 1 + 1,1 i1,5 / √ h)]/ √ h [ √α( 1-α) +0,8β√ 1/α-α2 ] (3.26 b)
unde:
kn – coeficient având valoarea 5 pentru lemn masiv şi 6,5 pentru lemn încleiat;
i - panta prelucrării ;
α, β – coeficienţi, cu notaţiile din fig.3.6.
Pentru grinzile din lemn încleiat care prezintă o slăbire în inimă, de formă circulară sau
rectangulară, relaţia 3.26a se exprimă sub forma:
Torsiunea pură intervine rar în practică şi din acest motiv în norma românească /40/ nu sunt
făcute precizări privind calculul în astfel de situaţii şi nici în situaţiile de torsiune cu forfecare.
Norma EUROCODE 5 impune satisfacerea următoarei condiţii:
Calculul elementelor încovoiate din lemn are ca scop satisfacerea următoarelor condiţii:
- capacitatea portantă la încovoiere să nu fie mai mare decât solicitarea iar compresiunea
produsă prin încovoiere să nu provoace ruperea prematură datorită instabilităţii laterale;
- capacitatea portantă la forfecare perpendiculară pe fibre sau paralelă cu fibrele să fie mai
mare decât solicitarea de forfecare;
- capacitatea portantă la compresiunea perpendiculară pe fibre să fie mai mare decât forţele
concentrate sau reacţiunile din reazeme;
- săgeata grinzii trebuie să fie mai mică decât valoarea maximă admisibilă funcţie de
domeniul de folosire a elementului;
- să nu se producă în timpul utilizării fenomenul de vibraţii
Verificarea de rezistenţă pentru satisfacerea primei condiţii se face în secţiunea în care
valoarea momentului încovoietor este maximă. Dacă grinda prezintă slăbiri este necesară o verificare
şi în secţiunea cu slăbiri maxime la momentul încovoietor din această secţiune.
Grinzile încovoiate au, în general, secţiunea transversală caracterizată printr-o rigiditate mult
mai mare în plan vertical decât în plan orizontal. Această alcătuire face ca uneori sub acţiunea
încovoierii grinda să cedeze printr-o pierdere de stabilitate în plan orizontal (flambaj lateral),
asemănător cu cedarea stâlpilor prin pierderea stabilităţii.
Principalii factori care influenţează stabilitatea laterale sunt:
- distanţa între punctele de blocaj lateral;
- rigiditatea la încovoiere a grinzii ( EI);
- rigiditatea la torsiune ( G Itor );
- condiţiile de rezemare la capete ale grinzii;
- locul de aplicare a încărcării (la partea superioară sau inferioară a grinzii).
Momentul de încovoiere care produce flambajul lateral poartă denumirea de moment critic.
Pentru o grindă încovoiată cu moment încovoietor constant pe lungimea ei şi având capetele blocate
împotriva torsiunii momentul critic se calculează cu relaţia:
M M
1,00
M
0,57
M M
0,43
F
0,74
q
0,88
L/4 F F L/4
0,96
F
0,69
L/4
F
0,59
q
0,39
Tabelul 3.8
Condiţii de asigurare la flambaj lateral /40/
Nr.crt. Condiţii de asigurare la flambaj lateral Raportul maxim
h/b
1 Când nu există reazeme intermediare pe latura 4/1
comprimată
2 Când se asigură rigidizarea laturii comprimate cu 5/1
pene sau tiranţi
3 Când se asigură rigidizarea laturii comprimate prin 6/1
platelajul elementului de planşeu
4 Când se asigură rigidizarea elementului în planul 9/1
flambajului atât în zona comprimată cât şi în zona întinsă
unde:
kmod, γM, - semnificaţiile din relaţia 3.1;
fm,k – rezistenţa caracteristică la încovoiere;
kcrit – coeficient care ia în considerare fenomenul de instabilitate ( rel. 3.35);
kls – coeficient care ia în considerare efectul sistemului asupra capacităţii portante;
kh – coeficient de înălţime.
(150 / h )0,2
kh = min. (3.36)
1,3
(600 / h )0,2
kh = min (3.37)
1,15
Tabelul 3.9
Valorile coeficientului k def / 38 /
Material Durata de încărcare Clasa de serviciu
1 2 3
Lemn masiv, Permanentă 0.60 0.80 2.00
Lemn încleiat Lungă durată 0.50 0.50 1.50
Durată medie 0.20 0.25 0.75
Scurtă durată 0 0 0.30
Placaj Permanentă 0.80 1.00 2.50
Lungă durată 0.50 0.60 1.80
Durată medie 0.25 0.30 0.90
Scurtă durată 0 0 0.40
Panouri din particole; Permanentă 1.50 2.25 -
Panouri OSB Lungă durată 1.00 1.50 -
Durată medie 0.50 0.75 -
Scurtă durată 0 0.30 -
Panouri din fibre Permanentă 2.25 3.00 -
(panouri dure) Lungă durată 1.50 2.00 -
Durată medie 0.75 1.00 -
Scurtă durată 0 0.40 -
Panouri din fibre Permanentă 1.50 - -
(panouri medii) Lungă durată 1.00 - -
Durată medie 0.50 - -
Scurtă durată 0 - -
Este recomandabil ca atunci când combinaţia de încărcare este compusă din acţiuni cu durată
diferită să se calculeze separat contribuţia fiecărei acţiuni la deformaţia totală utilizând coeficienţii din
tabelul 3.9.
Există posibilitatea calculului deformaţiei finale, atunci se consideră o relaţie lineară între
efectul acţiunilor şi deformaţii, cu o relaţie de forma:
ufin = uinst,G ( 1 + kdef ) + uinst,Q1(1+ Ψ 2,1.kdef ) + ∑ uinst,Qi (Ψ0,i+ Ψ2,i .kdef ) (3.39)
unde:
uinst,G , uinst,Q – sunt deformaţiile instantanee sub acţiunea încărcărilor permanente respectiv
variabile;
Tabelul 3.10
Valorile coeficientului k def / 38 /
Material Clasa de serviciu
1 2 3
Lemn masiv, Lemn încleiat 0.60 0.80 2.00
Placaj 0.80 1.00 2.50
Panouri din particole; Panouri OSB 1.50 2.25 -
Panouri dure din fibre 2.25 3.00 -
Panouri semidure din fibre 1.5 - -
În cazurile când o structură este alcătuită din elemente având caracteristici de deformaţie în timp
diferite se poate calcula săgeata finală utilizând un modul de deformaţie modificat care se obţin prin
împărţirea modului fiecărui element cu valorile 1+ k def .
Valorile deformaţiilor nete finale unet luând în considerare contrasăgeţile (u0), dacă este cazul ,
deformaţia datorită acţiunilor permanente (u1) şi datorită acţiunilor variabile (u2) se limitează la valori
admisibile funcţie de destinaţie.
Valorile limită ale săgeţilor, funcţie de tipul structurii, date în NP-005/03, sunt date în tabelul
3.11 iar valori limită ale deplasărilor laterale la elemente verticale în tabelul 1.10.
Tabelul 3.11
Valorile limită ale săgeţilor pentru deformaţii verticale /38 /
Tipul structurii Tipul săgeţii
u net,fin U 2,inst u 0,max
Terase necirculabile l / 200 l / 250 l / 300
Terase accesibile pentru public l / 250 l / 300 l / 300
Planşee curente l / 250 l / 300 l / 400
Planşee şi terase cu pereţi fragili sau rigizi l / 250 l / 350 l / 500
Situaţii când u net,fin poate influenţa negativ l / 250 - -
aspectul construcţiei
Tabelul 3.12
Valorile limită ale săgeţilor pentru deformaţii orizontale /38 /
Tipul structurii Acţiunea vântului Alte acţiuni
u 2,inst u net,fin
Cadre fără pod rulant h /150 h /150
Alte construcţii cu un nivel h /250 h /300
Construcţii cu mai multe nivele :
- între etaje
construcţii pentru locuinţe h /420 h /300
alte construcţii h /250 h /300
- pentru toată structura h /420 h /500
Elementele din lemn din scânduri încleiate pot fi realizate longitudinal cu secţiune constantă
dar în cele mai multe cazuri ele sunt realizate curbe şi /sau cu moment de inerţie variabil. Această
realizare este determinată de multe ori din condiţii arhitecturale dar ea poate fi impusă şi din condiţii
structurale. Formele cele mai des întâlnite sunt cele prezentate în figura 1.5. Grinzile cu o singură
pantă se realizează cu o pantă de 1/40 …1/10 ( α ≈ 50 ), cu înălţimea maximă mai mică de l/20 şi
înălţimea la capăt mai mică de l/30 iar grinzile cu două pante au înălţimea maximă la mijloc l/20
Modul de realizare a acestor grinzi face ca la solicitarea de încovoiere să apară câteva aspecte
specifice , cum ar fi cele prezentate in continuare.
La grinzile cu moment de inerţie variabil distribuţia eforturilor pe înălţimea secţiunii nu este
lineară şi de aceea la calculul lor nu se mai poate aplica teoria grinzilor ci trebuie avută în vedere
teoria plăcilor anizotrope.
Eforturile în fibrele extreme la grinzi cu extradosul drept şi partea superioară variabilă, sub un
unghi mai mic de 10˚ (fig.3.10.a), se pot determina prin teoria grinzilor, cu modificare funcţie de panta
fibrelor superioare, cu relaţiile:
x = l / ( 1+hap / hs ) (3.42)
unde:
l; ha,p; hs - caracteristicile grinzii (deschiderea, înălţimea maximă şi înălţimea minimă - fig.
3.10).
Pentru grinzi cu două pante simetrice secţiunea critică este la distanţa:
x = 0.5 l hs / hap (3.43)
În fibrele extreme eforturile trebuie să îndeplinească condiţia :
σm,α,d ≤ fm,α,d (3.44)
Valorile rezistenţelor de calcul (fm,α,d ) se determină :
- pentru eforturile de compresiune paralelă cu fibrele
f m,α,d = f m,d / [( fm,d / fc,90,d ) sin2α + cos2α ] (3.45a)
- pentru eforturile de întindere paralelă cu fibrele
f m,α,d = f m,d / [( fm,d / ft,90,d ) sin2α + cos2α ] (3.45b)
La grinzile cu dublă pantă şi grinzile curbe distribuţia eforturilor pe secţiune este de asemenea
nelineară şi hiperbolică cu valori maxime în fibra inferioară. Pe zonele de curbură se dezvoltă şi
eforturi de întindere perpendiculare pe fibre.
Pentru o sarcină uniform distribuită (q ), în secţiune critică ( x = 0.5 l hs / hap ) efortul maxim
din încovoiere se determină cu relaţia:
σm,d = 0.75 q l2 / [b hs ( 2hap – hs ) ] (3.46a)
Eforturile maxime din încovoiere pot fi calculate aproximativ prin modelarea raportului M/W
printr-un factor de formă kl >1, cu relaţia:
σm,d = kl ( 6 Map,d / b h2ap ) (3.46b)
Factorul de formă ( kl ) depinde de înălţimea maximă a secţiunii transversale (hap) şi de raza de
curbură a fibrei medii (fig.3.10.c) şi are valoarea:
kl = k1+k2 (hap/r) + k3 ( hap/r)2 + k4 (hap/r)3 (3.47)
cu:
k1 = 1+1,4 tg.α +5,4 tg2 α (3.48a)
k2 = 0,35 – 8 tg α (3.48b)
k3 = 0,6 + 8,3 tg α – 7,8 tg2 α (3.48c)
k4 = 6 tg2 α (3.48d)
La grinzile curbe cu secţiune constantă α = 0.
Valorile lui kl din relaţia 3.47 pot fi obţinute şi cu ajutorul graficilor din fig. 3.11a.
Eforturile de întindere perpendiculare pe fibre se pot calcula, în zona centrală, prin
modificarea raportului M/W printr-un factor de forma kp (kp< 0), folosind relaţia:
σt,90,d = kp 6 Map,d / b hap2 (3.49)
kl k kp k
6M 6M ap
s ap = k 6M σ t,90,d = k s = k 6M
a=25 σ m,d = k l 2 bh p 2
bh ap bh
bh ap
2,5 0,15
a=20 a=25
2,0 0,10
a=20
a=15
a=15
1,5 0,05 a=10
a=10
a=5 a=5
a=0
a=0
1,0 0,00
0 0,1 0,2 0,2 0,4 0,5 0 0,1 0,2 0,2 0,4 0,5
h /r h /r
hap/r hap/r
Fig.3.11a
Fig. 4.11a - Factorii
– Factorii fl şi kkp lpentru
şi kp pentru diferite
diferite raze raze de
de curbură r curbură r
şi diferite unghiuri
şi diferite unghiuri a
(a)
1,1
1,0
0,9
0,8
(b)
0,7
1,0 1,5 2,0 2,5 hap
hs
h ap h ap
hs hs
a) b)
Fig. Fig.
3.11b – Valoarea
4.11.b coeficientului
- Valoarea ku pentru
coeficientului determinarea
k u pentru săgeţii
determinarea săgeţii
maxime pentrumaximegrinzi cupentru
o pantă (a), respectiv cu două pante (b) două
grinzi cu o pantă (a) , respectiv cu
pante (b) .
Săgeata maximă (u m ) se poate calcula, pentru grinzi cu o pantă şi două pante, pornind de la
săgeata maximă ( u 0 ) pentru o grindă cu înălţime constantă (hs + h ap ) /2, cu relaţia:
u m = ku u 0 (3.53)
unde:
ku - coeficient care depinde de raportul h ap / h s şi se determină din fig. 3.11 b
6.4. Calculul elementelor din lemn solicitate la încovoiere oblică, conforn EUROCODE 5
Verificarea secţiunii supuse la încovoiere oblică se face prin satisfacerea următoarelor condiţii
:
km (σm,x,d / fm,d ) + σm,y,d / fm,d ≤ 1,0 (3.54)
σm,x,d / fm,d + km (σm,y,d / fm,d ) ≤ 1,0 (3.55)
unde:
σm,x,d ; σm,y,d - eforturi unitare de calcul din momentele Mx şi My pentru Wx şi Wy ;
fm,d - rezistenţa de clacul la încovoiere determinată cu relaţia 3.1;
km – factor de combinare a rezistenţelor la încovoiere care ia în considerare efectul încovoierii
biaxiale.
Coeficientul km are valorile 0,7 pentru secţiuni rectangulare şi 1,0 pentru alte secţiuni
transversale.
7.1. Calculul elementelor din lemn solicitate la compresiune cu încovoiere, conform normei
EUROCODE 5
Norma EUROCOD impune satisfacerea următoarelor condiţii la întindere cu încovoiere după două
axe:
σ t,o,d / f t,0,d + σ m,x,d / f m,x,d + km σ m,y,d / f m,y,d ≤ 1 (3.58a)
EXEMPLUL 1
Rezistenţele lemnului
- rezistenţa caracteristică la compresiune paralelă cu fibrele :
RCIIc= 12,0 N/mm2
- rezistenţa de calcul la compresiune paralelă cu fibrele
RcIIc = 0,9 ·0,85 ·12,0 / 1,25 = 7,34 N/mm2
pentru
mu = 0,9 (tab.4.7 ) ; γi = 1,25 (tab.4.8)
md = (0,8 ·10 ·104 + 0,85 ·7,5 ·104 + 1 ·3,5 ·104 ) / (10 ·104 + 7,5 ·104
+3,5 ·104) = 0,85 (tab.4.6)
0,9
Zvelteţea barei:
EXEMPLUL 2
EXEMPLUL 3
EXEMPLUL 4
Combinaţii de acţiuni:
- pentru ramura de la etaj cu o singură încărcare variabilă
1,35 · 15,5 · 103 + 1,5 · 12,5 · 103 = 39,67 · 103 N
- pentru ramura de la parter
1,35 · (15,5 · 103 + 25,5 · 103) + 1,5 · 40,5 · 103 + 1,5 · 0,7 · 12,5 · 103 = 129,22 · 103
N; pentru ψo = 0,7
Verificarea ramurii superioare la compresiune centrucă cu flambaj ( rel.3.19).
Coeficientul de flambaj se determină (rel. 3.20) luând în considerare zvelteţea relativă (rel.3.19) şi
efortul critic
λ = lf / i = 3000 / 51,98 = 57,7; i = √ I/A = 51,98 cm
σc,crt = 3,142 · 7400/57,72 = 21,91 N/mm2
λrel = √ 21/ 21,91 = 0,979
k = 0,5 · [ 1+0,2 · ( 0,979 – 0,5 ) + 0,9792 ] = 1,027
kc= 1 / ( 1,027 + √ 1,0272 –0,9722 ) = 0,748
Verificarea se face cu relaţia 3.19
1,22 /0,748 · 11,21 = 0,145 < 1,0
pentru:
σc,o,d = 39,67 · 103/32,40 · 103 = 1,22 N / mm2
Verificarea ramurei inferioare la compresiune centrică cu flambaj (rel.3.19)
λ = 2500 / 51,98 = 48,09
σc,crt = 3,142 ·7400/48,092 = 31,54 N/mm2
λrel = √ 21/ 31,54= 0,81
k= 0,5· [ 1+0,2 · ( 0,81 – 0,5 ) + 0,812 ] =0,859
kc= 1 / ( 0,859+ √ 0,8592 –0,812 ) = 0,874
Verificarea se face cu relaţia 3.19
3,98/ 0,874 · 10,77 = 0,422 < 1,0
pentru:
σc,o,d =129,22 · 103/32,40 · 103 = 3,98 N / mm2
EXEMPLUL 5
Rezistenţele materialului
- rezistenţa caracteristică
fυ,k = 3,8 N/mm2
- rezistenţa de calcul
fυ,d = 0,8. · 3,8/1,3 = 2,34 N/mm2
pentru knod (tab.4.11)care pentru durata medie are valoarea 0,8
Verificarea la forfecare ( rel. 3.24)
τ υ,d = 3V /2A = 3 · 15 · 103/2 · 200 · 250 = 0,45 N/mm2 < fυ,d = 2,34 N/mm2
Verificarea la torsiune ( rel. 3.27)
τ tor,d = Mtor,d / Wtor = 3,0. · 106 / 2,2. · 106 = 1,36 N/mm2 < fυ,d =2,34 N/mm2
pentru
Wtor = α h b2 = 0,22 · 250 · 2002 = 2,2 x 106 mm3
α = 0,22 se determină pentru h/b = 250/200 = 1,25
Verificarea la acţiunea combinată a tăierii cu torsiune ( rel. 3.28)
1,36 / 2,34 + ( 0,45 / 2,34)2 = 0,617 <1,0
EXEMPLUL 6
Să se verifice talpa unui pop cunoscând următoarele:
- talpa se realizează din lemn de răşinoase clasa II, netratat şi are dimensiunile 150 · 150 · 450
mm;
- popul are secţiunea 120 · 120 mm iar îmbinarea cu talpa se realizează cu cep (30 · 30 mm);
- forţa actuală din pop este de 45,00 · 103 N;
- clasa de exploatare 1.
Suprafaţa de contact dintre pop şi talpă :
Ac = 120 · 120 – 30 · 30 = 13,4 · 102 mm
Rezistenţele lemnului
- rezistenţa caracteristică la compresiune perpendicular pe fibre
Rc┴ = 3,3 N/mm2
- rezistenţa de calcul
Rc┴c = 1,0 · 0,9 · 3,3 / 1,25 = 2,38 N/mm2
pentru
mui = 1,0; md = 0,9; γi = 1,25
Verificarea la compresiune perpendiculară pe fibre
Qr = 2,38 · 13,4 · 103 · 1,6 = 51,03 · 103 N> N = 45,0 · 103 N
mT,c =1,0 (tab.4.2)
mr = 1,6 pentru a = 16 > h = 15 cm
EXEMPLUL 7
Să se verifice la compresiune perpendiculară pe fibre talpa unui pop de lemn cunoscându-se
următoarele:
- talpa este realizată din lemn de foioase, clasa D 35;
- dimensiunile tălpii sunt 120 · 120 · 500 mm şi ale stâlpului 120 · 120 mm;
- clasa de serviciu 2;
- forţa transmisă de pop este 65 · 103 N.
Rezistenţele lemnului
- rezistenţele caracteristică la compresiune perpendiculară pe fibre
fc,90,k = 8,4 N/mm2
- rezistenţa de calcul (rel.3.1)
fc,90,d = 0,8 · 8,4 / 1,3 = 5,16 N/mm2 - pentru kmod = 0,8 şi γM =1,3
Verificarea la starea limită de rezistenţă ( rel. 3.22)
σc,o,d = 65 · 103 / 120 · 120 = 4,51 N/mm2 < 1,18 · 5,16 = 6,08 N/mm2
pentru :
kc,90 = 1 + ( 150 –120 ) / 170 = 1,18;
l =120mm ; a = 190 mm
EXEMPLUL 8
Solicitări
MI = 2,75 ·103 · 2,7502/8 = 2,60 ·103 N.m
TI = 2,75 ·103 · 2,75 / 2 = 3,78 ·103 N
MII = 1,39 ·103 · 2,752 / 8 + 1,04 · 103 · 2,75 / 4 = 2,02 · 103 N.m
TII = 1,39 ·103 · 2,75/2 + 1,04 · 103 /2 = 2,43 ·103 N
Verificarea la încovoiere
Mr = 17,24. ·2,4. ·105. ·0,9 = 37,24. ·105 N.mm > MI = 2,60 ·103 N.m
Stabilitatea laterală nu se ia în considerare deoarece:
h/b =1,2 < 4; mT,i = 0,9
Verificarea la forfecare
- perpendiculara pe fibre
Vr = 8,62. ·100. ·120. ·0,9 = 93,06. ·103 N > TI = 3,87. ·103 N
- paralela cu fibrele
Lr = 1,9 ·100 ·14,4 ·106 · 0,9 / 1,8 ·105 = 13,68. ·103 N> TI = 3,78 ·103 N
S = 100 ·1202 / 8 = 1,8 · 105 mm3
Verificarea deformaţiilor
- acţiuni caracteristice
gn = gpc/1,2 = 1,39. ·103 / 1,2 = 1,15. ·103 N/m
pz,n = pzc/1,4 = 1,36. ·103 / 1,4 = 0,97. ·103 N/m
- deformaţii în stadiul iniţial
f1,inst= 5 ·1,15 · 27504 / 384 · 9000 ·14,4 ·106 = 6,6 mm
f2,inst =5. · 0,97 · 27504 / 384 · 9000 · 14,4 ·106 = 5,5mm
- deformaţii finale
f1 =(1+0,5) · 6,6 = 9,9 mm
f2 = ( 1+0,0) · 5,5 = 5,5mm
fa = 2750 / 200 = 13,75mm
f = 9,9 +5,5 = 15,4 mm > fa = 13,75 mm
Condiţia de săgeată nu este satisfăcută şi trebuie mărită secţiunea transversală a căpriorului
EXEMPLUL 9
Caracteristicile secţionale:
A = 37,5 · 103 mm2 ; W = 1,56 · 106 mm3 ; I= 195,3 · 106mm4
Caracteristicile materialului
fm,k= 35 N/mm2 ; fν,k = 3,4 N /mm2
Eo,m = 13000 N/mm2 ; Eo,o5 = 8700 N/mm2
Rezistenţele de calcul ale lemnului ( rel. 3.1 )
fm,d = 0,72 · 35 / 1,3 = 19,38 N/mm2 ; fν,d = 0,72 · 3,4 / 1,3 = 1,88 N/mm2
pentru
γM =1,3; kmod = ( 0,6 · 1,35 · 2,5 · 103 + 0,8 · 1,5 · 3,44 · 103) / (1,35 · 2,5 · 103 + 1,5 · 3,44 · 103)
= 0,72 ; cu kmod = 0,6 pentru acţiuni permanente şi kmod= 0,8 la acţiuni de durată medie.
Pentru a lua în considerare instabilitatea laterală se calculează kcrit cu relaţia 3.32 funcţie de
zvelteţea relativă determinată cu relaţia 3.33 şi efortul critic determinat cu relaţia 3.30 b considerând
blocajul la capete (lef = 5,0m):
σcrt = 0,75 · 8700 · 1502 / 250 · 5000 = 117,4 N/mm2
λrel,m= √ (35 · 0,88 / 117,4 ) = 0,512; rezultă kcrt = 1,00;
m = 0,88 pentru încărcare uniform distribuită şi simplă rezemare a grinzi la capete.
Verificarea la încovoiere (relaţia 3.34):
σm,d = 26,66 · 106 / 1,56 · 106 = 17,08 N/mm2 < fm,d = 20,34 N/mm2
pentru
fm,d = 0,72 · 1,0 · 1,1 · 0,954 · 35 / 1,3 = 20,34 N/mm2 ( relaţia 3.35);
kh = (150 / h )0,2 = 0,954
Verificarea la tăiere (relaţia 3.24 sau 3,25 a):
τd = 1,5 · 21,34 · 103 / 37,5 · 103 = 0,85 N/mm2 < fυ,d = 1,88 N/mm2
Verificarea deformaţiilor:
- săgeţi în stadiul iniţial
ug,inst = 5 · 2,5 · 50004 / 384 · 8700 · 195,3 · 106 = 11,97 mm;
uq,inst = 5 · 3,44 · 50004 / 384 · 8700 · 195,3 · 106 = 16,47 mm< l/300 = 16,6mm
- săgeţi în stadiul final ( rel. 3.38 )
ug,fin = 11,97 · (1+0,6) = 19,15 mm;
uq,fin = 16,6 · (1 + 0,25) = 20,75 mm < l / 200 = 25mm
ufin = 19,15 + 20,75 = 39,90 mm > l / 200 = 25 mm
pentru kdef = 0.6 respectiv 0.25
Condiţia de săgeată nu este verificată şi trebuie modificată secţiunea transversală.
EXEMPLUL 10
Să se verifice grinda principală curentă a unui planşeu din lemn pentru care se cunosc:
- deschiderea grinzi este 4,8 m iar distanţa dintre grinzile secundare, care se descarcă pe grinda
principală este de 1,2 m;
- deschiderea grinzilor secundare 2,0m ;
- grinda este realizată din lemn din elemente încleiate, GL 28 şi are dimensiuni de 150 x 250
mm;
- acţiunea permanentă caracteristică din planşeu este de 1,75 · 103 N/m2 iar acţiunea utilă
caracteristică este de 2,0 · 103 N/m2;
- Clasa de serviciu 1.
ug,inst = 5 · 0,15 · 48004 / 384 · 9600 ·195,3 ·106 + 2,1 ·103 · 48003 / 2 ·10,11. ·9600. ·193,5 ·106
= 6,73 mm
uq,inst = 2,4 ·103 · 48003 / 2 ·10,11 · 9600 ·193,5 ·106 = 7,1 mm < l/300 = 16mm
- verificarea deformaţiilor finale (rel.3.38)
ug,fin = 6,73 · ( 1+0,6 ) = 10,76 mm
uq,fin = 7,1 · (1+0,2) = 8,52 mm < l/200 = 24mm
ufin = 10,76 + 8,52 = 19,28 mm < l/200= 24mm
pentru kdef determinat conform tab.4.22.
EXEMPLUL 11
Să se verifice grinda din lemn încleiat, realizată cu două pante cunoscând următoarele:
- caracteristicile geometrice ale elementului L = 20 m ; hs = 0,9m ; hap = 1,4m; b = 180mm;
- clasa de calitate a lemnului din element GL 36;
- momentul încovoietor maxim Map,d = 600.103 N.m.
Rezistenţele materialului
- rezistenţele caracteristice:
fm,g,k = 36 N/mm2 ; ft,90,k = 0,45 N/mm2.
- rezistenţele de calcul (3.1):
fm,g,d = ( 0,8 · 36) / 1,3 = 22,15 N/mm2 ;
ft,90,d = ( 0,8 · 0,45 ) / 1,3 = 0,277 N/mm2 ;
γM = 1,3 ; kmod = 0,8.
Eforturile de compresiune şi de întindere, perpendicular pe fibre din încovoiere se determină cu
relaţiile 4.67 b respectiv 4.70 şi rezultă :
pentru :
V= 0,18 · 1,42 (1 – 0,05/4) = 0,987m3 ;
Vo /V = 0,01 / 0,987 = 0,01; kr = 1,0 ; kdist = 1,4.
EXEMPLUL 12
Să se verifice grinda din lemn încheiat cu intrados curb şi moment de inerţie variabil (fig.
4.10 c) cunoscând următoarele:
- caracteristicile geometrice ale elementului L = 25 m; hcp = 1,5 m ; b= 200 mm;
rin = 20m ; α = 10o (tgα = 0,176)
- clasa de calitate a lemnului din element GL 32;
- grosimea scândurilor componente ale grinzii t = 28 mm;
- momentul încovoietor la mijlocul la mijlocul grinzi, Map = 300 ·103 Nm.
Rezistenţele lemnului
- rezistenţe caracteristice (tab. 2.18):
fm,g,k = 32 N/mm2; ft,90,k = 0,45 N/mm2.
- rezistenţe de calcul (rel.4.10) :
fm,g,d = 0,8 · 32 /1,3 = 19,692 N/mm2; ft,90,d = 0,8 · 0,45 /1,3 = 0,277 N/mm2
γM = 1,3 ; kmod = 0,8.
Eforturile din încovoiere determinate cu relaţiile 4.67 b şi 4.70 au valorile:
EXEMPLUL 13
Să se verifice grinda din lemn încleiat curbă cu secţiune constantă (fig.2.14 b) cunoscând:
- caracteristicile geometrice ale grinzii L = 20 m; h= 1,2 m; b = 0,25 m; β= 100 ;
r =20 m ; t = 38 mm;
- clasa de calitate a lemnului din element GL 36;
- momentul încovoietor maxim Map= 325.103 Nm.
Rezistenţele materialului
- rezistenţe caracteristice (tab. 2.18) :
fm,g,k = 36 N/mm2; ft,90,k = 0,45 N/mm2 .
- rezistenţe de calcul ( rel.4.10):
fm,g,d = 0,8 · 36 / 1,3 = 22,15 N/mm2
ft,90,d = 0,8 · 4,5 / 1,3 = 0,277 N/mm2 ;
γM = 1,3 ; kmod = 0,8.
Pentru hop /r şi α =100 se determină (fig.4.11):
kl = 1,35 şi kp = 0,035;
hop / r = 1,2 / 20,6 = 0,058 ; r = rint + hop/2 = 20 + 1,2 / 2 = 20,6 m.
Eforturile din încovoiere:
σm,d = 1,35 · ( 6 · 325 ·106) / (250 · 12002) = 15,0 N/mm2
σt,90,d = 0,04 · (6 · 325.106) / ( 250 · 12002) = 0,246 N/mm2
Verificarea capacităţii portante:
σm,d = 15,0 N/mm2 < 1,0 · 22,15 = 22,15 N/mm2 ;
σt,90,d = 0,216 N/mm2 > 1,4 · 0,378 · 0,277 = 0,146 N/mm2
pentru:
kr = 1,0 cu rin /t = 20000/38 = 526 ;
kdist = 1,4;
V = 10 · 3,14 · 0,15 ( 1,22 +2 · 20 · 1,2) / 180 = 1,29 m3 (tab.4.26);
( Vo / V)0,2 = ( 0,01 / 1,29 )0,2 = 0,378.
În concluzie nu este verificată condiţia de întindere perpendicular pe fibre fiind necesară
mărirea înălţimii grinzii sau consolidarea zonei prin diferite soluţii (buloane încleiate, fibre de sticlă,
etc.).
EXEMPLUL 14
EXEMPLUL 15
Să se verifice la starea limită de rezistenţa pana de acoperiş pentru care se cunoaşc
următoarele :
- pana este realizată din lemn masiv de răşinoase, clasa C30;
- pana este solicitată la încovoiere oblică la solicitările de calcul Mx =3,5 · 103 N.m respectiv
My = 1,5 · 103 ;
- pana are secţiunea de 120 x 150 mm
- clasa de serviciu 3
Rezistenţele lemnului
- rezistenţa caracteristică
fm,k = 30 N/mm2
- rezistenţa de calcul
f m,d = 0,50. · 30 / 1,3 = 11,5 N/mm2 pentru kmod = 0,50 ( tab.4.11) şi γM = 1,3 Modulul de
rigiditate
Wx = 0,45 · 106 mm3 ; Wy = 0,36.106mm2
Eforturile din încovoiere
σm,x,d = 3,5 · 106 / 0,45 · 106 = 7,77 N/mm2
σm,y,d = 1,5 · 106 / 0,36 · 106 = 4,17 N/mm2
Verificarea se face cu relaţiile 4.77 respectiv 4.78
0,7 · (7,77/11,5) + 4,17/11,5 = 0,835 <1,0
7,77 / 11,5 + 0,7 · (4,17 / 11,5 ) = 0,928 <1,0
EXEMPLUL 16
Să se verifice talpa superioară a unei grinzi cu zăbrele cunoscând următoarele:
- lemnul folosit este de răşinoase, clasa I şi este ignifugat; clasa I
- lungimea între nodurile fermei este L = 2,5 m;
- secţiunea transversală a elementului este 150 · 250 mm;
- bara este solicitată la compresiune Cef = 10,0. ·104 N şi la încovoiere din greutatea grinzii şi
reacţiunea din pană Rp = 8,5 ·103.N;
- înclinarea tălpii este 25o ;
- clasa de exploatare 1.
Talpa este solicitată la compresiune cu încovoiere după axa x-x şi la compresiune centrică
după axa y-y .
Caracteristicile geometrice ale secţiunii:
A= 150 · 250 = 37,5 ·103 mm2 ; Ix = 150 · 2503 / 12 = 195,31 ·106 mm4
Iy = 70,31 ·106 mm4 ; Wx = 1,56 · 106 mm3
Caracteristicile materialului ( tab.4,5 ; tab.3.8)
- valori caracteristice
RcII = 15,0 N/mm2 ; RI = 24,0 N/mm2 ; E0,05 = 9000 N/mm2
- rezistenţe de calcul ( rel.4.9)
RcIIc = 1,0 · 0,8 ·15,0 / 1,25 = 9,6 N/mm2 ;
Ric = 1,0 · 0,55 · 24,0 / 1,1 = 12,0 N/mm2
pentru
mu,i = 1,0 ( tab.4.7); md,i = 0,55; md,c= 0,8 ( tab.4.6); γi = 1,1 ; γc = 1.25
Solicitări în bară :
Cef = 10,0 ·104 N
Mmax = 8,5 ·103 · 0,906 · 2500 / 4 + 247,5 ·10-3 · 0,906 · 25002 /8
= 4,985 ·106 N.mm
pentru
cosα = cos 25 = 0,906; g= 0,15 · 0,25 · 6000 ·1,1 = 247,5 N/m
Verificarea după axa x-x (rel. 4.79)
- 10,0 · 104 / 292,89 ·103 ± 5,198 ·106 /16,85 ·106 = 0,650 < 1,0
Pentru capacitatea portantă la compresiune (C rx) respectiv la încovoiere ( Mrx) determinată cu
relaţiile 4.27 respectiv 4.52.
Crx = 9,6 · 37,5 ·103 · 0,9 · 0,904 = 292,89 ·103 N
Mrx = 12,0 ·1,56 ·106 · 0,9 ·1,0 = 16,85 ·106 N.mm
pentru
mT,c = 0,9 (tab.4.2); λx = 2500 / 72,1 = 34,6 < 75;
ix = √ 195,31 ·106 /37,5 ·103 = 72,1 mm; φx = 1-0,8 · ( 34,6 / 100)2 = 0,904
mL =1,0 (h/b= 1,66 < 4 – tab.4.18)
Momentul încovoietor final (M eff) se determină cu relaţia 4.80
Meff = 4.985 ·106 · [1 / ( 1 – 10,0 ·104/ 2,49 · 106 ] = 5,198 ·106 N.mm
pentru
forţa critică de flambaj (rel. 4.81)
CE = 3,142 · 9000 ·1,0 · 0,9 ·195,31 ·106 / 25002 = 2,49 ·106 N
muE = 1,0 (tab.4,7) ; mT,E = 0,9 (tab.4,2)
Verificarea după axa y-y (rel. 4.27)
Cry = 9,6 · 37,5 · 103 · 0,9 · 0,85 = 275,4 ·103 N > Cef = 100,0 ·103 N
pentru
λy = 2500 /43,3 = 57,73 < 75; iy = √ 70,31 ·106 / 37,5 ·103 = 43,3 mm
φx = 1- 0,8 · ( 43,3 / 100)2 = 0,85
EXEMPLUL 17
Să se verifice bara compusă solicitată la compresiune cunoscând următoarele:
- bara are lungime de 3,0 m ;
- bara este compusă din două elemente principale cu secţiune transversală 68 · 240 mm şi un
element secundar cu secţiune transversale 48 · 200 mm sub forma unei fururi continue;
- îmbinarea elementelor se realizează cu ajutorul cuielor,
- lemnul folosit este de răşinoase, calitatea II şi este ignifugat;
- efortul de compresiune de calcul în bară este Cef = 85,0 ·103 N ;
- clasa de exploatare 1.
Rezistenţele materialului
- rezistenţa caracteristică (tab.4.5)
RcII = 12,0 N/mm2
- rezistenţa de calcul (rel.4.9)
RcIIc = 12,0 · 1,0 · 0,8 / 1,25 = 7,68 N/mm2
pentru
mu = 1,0 ( tab.4.7) ; md = 0,8 (tab.4.6) ; γi = 1,25 ; mT = 1,0 (tab.4.2)
EXEMPLUL 18
Să se verifice elementul din exemplul precedent în situaţia când după axa x-x peste
compresiune se suprapune un moment încovoietor Mef x = 6,0. ·106 N.mm.
Rezistenţele lemnului
- rezistenţa caracteristică
Ri = 16,8 N/mm2
- rezistenţa de calcul
Ric = 16,8 ·1,0 · 0,55 / 1,1 = 8,4 N/mm2
Verificarea după axa x-x (rel. 4.79)
-( 8,5 ·104 / 24,51 ·104) ± ( 6,31 ·106 / 12,26 ·106 ) = 0,861 < 1
pentru
Mef.xf = 6,0 · 106 [ 1 /( 1 – 85,0 · 103 / 1,7 ·106 )] = 6,31·106 N.mm
Mrx = 8,4 ·1,46 ·106 ·1,0 = 12,26 ·106 N.m
Wc = 2 · 68 · 2402 / 6 + 0,5 · ( 48. ·2002 / 6) = 1,46 ·103 mm3
Ix = 2 · 68 · 2403 / 12 + 0,5 ( 48 · 2003 / 12 ) = 172,67 ·106 mm4
CE = 3,142. · 9000 ·1,0 ·1,0 ·172,67 ·106 / 30002 = 1,70 ·106 N.
E0,05 = 9000 N/mm2.
EXEMPLUL 19
Să se verifice bara compusă cu fururi scurte cunoscând următoarele:
- bara are lungime de 3000 mm şi este realizată din doi dulapi 48 · 200 mm, din lemn de
răşinoase calitatea I, distanţaţi la 15,4 mm;
- solicitarea axială de calcul din bară provine din acţiunile permanente ( Ng= 4 ·104 N) şi din
zăpadă ( Nz = 3 ·104 N);
- pentru îmbinări se folosesc buloane Φ 16;
- clasa de exploatare 2.
Rezistenţele materialului
- rezistenţa caracteristică ( tab.4.5)
Rc II = 15,0 N/mm
- rezistenţa de calcul ( rel.4.9)
Rc IIc =15 ·1,0 · 0,82 / 1,25 = 9,84 N/mm2
pentru
mu = 1,0 ( tab.4.7) ; γi = 1,25 (tab.4.8);
md = (0,8 · 4 ·104 + 0,85 ·3 ·104) / (4 ·104 + 3 ·104 ) = 0,82
Verificarea faţă de axa x-x, perpendicular pe rosturi ( rel. 4.92)
Crx = 9,82 ·19,2 · 103 · 1,0 · 0,922 = 173,83 · 103 N > Cef = 70 ·103 N
pentru
Acalc = Ap = 2 · 48 · 200 = 19,2 ·103 mm2
λx = 3000 / ( 48 + 48 ) = 31,25 < 75; φcx = 1 – 0,8 · (31,25 / 100)2 = 0,922
mT = 1,0 ( tab.4.2)
Verificarea faţă de axa y-y ( paralelă cu rosturile ) se face cu relaţia 4.93
Cry = 9,82 ·19,2 ·103 ·1,0 · 0,358 = 67,49 ·103 N< Cef = 70 ·103 N
pentru
Acalc = Ap = 19,2 ·103 mm2
zvelteţea echivalentă ( rel.4.96) λye = √ (2,15 · 29,4 )2 + 2 · 68,642 / 2 = 93 > 75
φcy = 3100 / 932 = 0,358
Iy = 2 [ 200 · 483/12 + 200 · 48 · ( 48/2 + 154 / 2 )2 ] = 199,54 ·106 mm4
iy = √ 199,54 ·106 / 19,2 ·103 = 101,9 mm
λy = 3000 / 101,9 = 29,4
μ = √ 1+ 1,3 ·10-3 ( 48+154+48) · 200 · 2 · 106 / 30002 · 4 = 2,15
k = 1/3 d2 = 1/3 ·162 = 1,3 ·10-3 ; r = 2; nc = 4
Îmbinarea se realizează cu 4 buloane pe m ( 4 buloane în fiecare furură scurtă).
iar distanţa între fururile scurte se alege 95cm rezultând:
λi = 950/ 13,84 = 68,64; ii = √ 1,84 ·106 /0,96 ·104 = 13,84 mm;
Ii = 200 · 483 /12 = 1,84 ·106 mm4 ; Ap = 48 · 200 = 0,96 ·104 mm2
EXEMPLUL 20
Să se verifice grinda cu inimă subţire cu secţiunea transversală din fig. E 4.1 şi pentru care se
cunosc :
- tălpile sunt realizate din lemn masiv de răşinare clasa C35 şi inima din panouri de particule
definite de normă europeană EN 312-6
- solicitările de calcul sunt : Md = 6,0.103 Nm; Vd = 5,0.103 N; Fcd = 20.103 N (forţă de
compresiune);
- clasa de exploatare 2.
40 10 40
60
250 mm
130
60
40 10 40
90
Fig.
Fig.E E
4.14.1
EXEMPLUL 21
Să se verifice o grindă cu tălpi subţiri care face parte dintr-un planşeu cunoscând:
- deschiderea grinzii L = 5,0 m;
- încărcarea de calcul este formată din acţiuni permanente cu valoarea de 0,5 KN/m şi acţiuni
variabile cu valoarea de 2,0 KN/m;
- inima grinzii este formată dintr-un dulap 58 x 200 mm din lemn de răşinoase, clasa de calitate
C 30;
- pentru realizarea tălpilor se folosesc placaje suedeze (tab.2.22 , tab. 2.23);
- talpa superioară este realizată din placaj de grosime 24 mm având feţele exterioare cu fibrele
orientate perpendicular pe grindă;
- talpa inferioară este realizată din placaj de 12 mm având feţele cu fibrele orientate
perpendicular pe grindă;
- distanţa dintre grinzi este 550mm ( bf + bw = 550 +58=608 mm);
- îmbinarea între tălpi şi inima grinzi se face prin încleiere.
Caracteristicile materialelor din elementele componente sunt:
- talpa superioare (tab.2.22,tab.2.23)
fm,90,k = 12,4 N/mm2 ; fc,90,k = 11,4 N/mm2 ; Ec,o,med = 7400 N/mm2 ;
Ec,90,med = 4600 N/mm2 ; Gυ,mcd = 500 N/mm2
- inima grinzi ( tab.4.9,tab.3.9)
fm,k = 30 N/mm2 ; fυ,k = 3,0 N/mm2 ; Ec,med = 12000 N/mm2
-talpa inferioară ( tab.2.22, tab.2.23 )
fm,90,k = 11,4 N/mm2 ; ft,90,k = 12,0 N/mm2 ;
Ec,o,med = 7200 N/mm2 , Ec,90,med = 4800 N/mm2
Lăţimea eficace de conlucrare între tălpi şi inimă se determină cu relaţiile 4.123 ţinând cont de
condiţiile date în tabelul 4.29:
- pentru talpa comprimată
bef = bc,ef + bw = 480 + 58 = 538 mm < 608 mm;
bc,ef = 20.24 = 480 mm; bc,ef = 0,1 · 5000 = 500 mm.
- pentru talpa întinsă
bef = bt,ef + bw = 500 + 58 = 558 mm < 608 mm;
bt,ef = 0,1 · 5000 = 500 mm.
558
250 58 250
a3 = 134 a1 = 84
24
a 2= 28
236
20012
250 58 250
558
Fig.
Fig. E 4.2
E 4.2
Solicitări pe grindă:
-forţă tăietoare
Vd = ( 0,5 + 2,0) · 5 / 2 = 6250 N;
- moment încovoietor
Md = ( 0,5 + 2,0) · 52 / 8 = 7,812 · 106 N.m.
Determinarea centrului de greutate a secţiunii transversale (relaţia 4.136):
a2 = [ 12,91 · 103 · 4600 · ( 24 + 200 ) – 6,69 · 103 · 4800 · ( 200+12 )] / 2 (12,91 · 103 · 4600 +
11,6 · 10 · 12000 + 6,69 · 103 · 4800 ) = 28,15 mm;
3
Calculul deformaţiilor
- Săgeata instantanee:
uinst = 5 ( qk+qx ).l4 / 384 ( EI)ef = 5 · ( 0,45 + 1,33) · 50004 / 384 · 1154,4 ·109
= 12,55 mm < l / 200 = 25 mm
pentru:
- acţiunea permanentă normată
gk = gd / γc = 0,5 / 1,1 = 0,45 KN/m
- acţiunea variabilă normată
qk = qd / γQ = 2,0 / 1,5 = 1,33 KN/m
Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni (γ) sunt determinaţi conform tab.4.4
EXEMPLUL 22
Să se verifice grinda în formă de T pentru care se cunosc următoarele:
- deschiderea grinzii L = 4,0 m ;
- grinda este solicitată la o încărcare de calcul, uniform distribuită qd = 5,0 kN/m şi la o forţă
axială de calcul Fd = 25 kN;
- inima grinzii este din lemn masiv de răşinoase clasa C35 şi are secţiunea transversală 150 x
190 mm;
- talpa superioară este din placaj cu grosime 24 mm aşezat cu feţele exterioare având fibrele
paralele cu grinda;
- lăţimea eficace a tălpii superioare este 450mm;
- talpa este asamblată de inimă mecanic cu ajutorul cuielor aşezate la 40 mm distanţă şi având
diametru de 4 mm.
Caracteristicile materialelor:
-pentru lemnul din inima grinzii (tab.4.9, tab.3.9
fm,k = 35 N/mm2 ; fυ,k = 3,4 N/mm2 ; Eo,med = 13000 N/mm2.
- pentru lemnul din talpa grinzii (tab.2.22,tab.2.23, pentru placaje canadiene)
fm,o,k = 15,8 N/mm2 ; fc,o,k = 14,1 N/mm2 ; Ec,o,med = 6300 N/mm2 ; Ec,90,med = 4300 N/mm2 ;Ggk =
410 kg /m3
Caracteristicile secţiunii transversale:
A1 = 450 · 24 = 10800 mm2 ; I1= 450 · 243 / 12 = 0,518 · 106 mm4;
A2 = 150 · 190 = 28500 mm2 ; I2 =150 · 1903 / 12 = 85,73 · 106mm4.
Coeficienţii de reducere a rigidităţilor
- pentru inimă γ2 = 1
- pentru talpă ( rel.4.135)
γ1 = ( 1 + 3,142 · 6300 · 10800 · 40/ 671 · 40002 )-1 = 0,286
Rigiditatea îmbinării
-rigiditatea de serviciu ( tabelul 5.18)
Kser = 4101,5 · 40,8 / 25 = 1006,6 N/mm.
- rigiditatea ultimă
Ku = 2/3 Kser = 671 N/mm
Poziţia centrului de greutate a secţiuni ( relaţia 4.136)
a2 = 0,286 · 6300 · 10800 · (24 +190) / 2 · (0,286 · 6300 · 10800 + 1,0 · 28500 · 13000) = 5,33
mm;
a1 = (24 +190) /2 – 5,33 = 101,67 mm.
Rigiditatea secţiuni ( relaţia 4.134)
( EI)ef = 6300 · 0,518 · 106 + 0,286 · 6300 · 10800 · 101,672 +13000 · 85,73 · 106 +1,0 · 13000
·.28500 · 5,332 = 1148,05 · 109 N.mm2.
Eforturile maxime normale de compresiune şi de întindere din încovoiere (relaţiile 4.132 şi 4.133):
σ1d = 0,286 · 6300 · 101,67 · 10 · 106 / 1148,05 · 109 = 1,59 N/mm2;
Md = 5,0 · 40002 / 8 = 10 · 106 N.mm
σ2d = 1,0 · 13000 · 5,33 · 10 · 106 / 1148,05 · 109 = 0,60 N/mm2;
σm,1 = 0,5 · 6300 · 24 · 10 · 106 / 1148,05 · 109 = 0,66 N/mm2 ;
σm,2 = 0,5 · 13000 · 190 · 10 · 106/ 1148,05 · 109 = 10,75 N/mm2.
Eforturile de compresiune din forţa axială ( Fd = 25 kN ):
σ1 = Fd E1 / ( E1A1 + E2A2) = 25000 · 6300 / (6300 · 10800 + 13000 · 28500) =
= 0,359 N/mm2;
σ2 = 25000 · 13000 / (6300 · 10800 + 13000 · 28500) = 0,74 N/mm2.
Verificarea secţiunilor la eforturile de compresiune din:
-talpa superioară
σ1 = 1,59 + 0,66 + 0,359 = 2,61 N/mm2 < fc,o,d = 0,8 · 14,1 /1,3 = 8,67 N/mm2
-în grindă
σ2 = 0,60 + 10,75 +0,74 = 12,09 N/mm2 < fm,d = 0,8 · 35 / 1,3 = 21,53 N /mm2
Verificarea la forţă tăietoare.
- Verificarea îmbinărilor ( relaţia 4.139):
Fi = 0,286 · 6300 · 10800 · 101,67 · 40 · 10000 / 1148,05 · 109 = 689 N;
V = 5,0 · 4,0/2 = 10,0 KN;
Fi = 689 N ≈ Rd = 656 N.
Rezistenţa (Rd) pentru elementul de îmbinare (relaţiile 5.39)
- caracteristicile placajului
fh,1,k = 0,11 ρk d-0,3 = 0,11 · 410 · 4-0,3 = 29,72 N/mm
fh,1,d = 0,8 · 29,72 / 1,3 = 18,28 N/mm2
- caracteristicile lemnului masiv
fh,2,k =0,082 · 400 · 4-0,3 = 21,63 N/mm2
fh,2,d = 0,8 · 21,63 / 1,3 = 13,32 N/mm2
β = 13,32 / 18,28 = 0,728
My,k = 180 · 42,6 = 6616 N.mm; My,d = 6616 / 1,1 = 6015 N.mm
- Pentru modul 1b de cedare
Rd = fh,1,d t1 d = 18,28 · 24.4 = 1754,8 N
t2 = l - t1= 70 – 24 = 36 > min 8d = 32; l = 70mm – lungimea cuiului
Rd = fh,2,d t2 d β = 13,32 · 36 · 4 · 0,728 = 1392 N
- Pentru modul 1a de cedare
Rd = [18,28 · 4 · 24 · √ 0,728 + 2 · 0,7282 [ 1+36/24 + (36 / 24)2 ] +0,7283 ( 36/ 24)3 ]
/(1+0,728) - 0,728 ( 1 + 36 / 24 ) = 2614 N
- Pentru modul 2a
Rd = [1,1· (18,28 · 4 · 24) [√ 2 · 0,728 (1+0,728) + [ 4 · 0,728 (2+0,728) · 6015 / 18,28 · 4 ·
242] – 0,728 ]/ (2+0,728) = 836 N
- Pentru modul 2b de cedare
Rd = [1,1· (18,28 · 4 · 36)[√ 2 · 0,7282 (1+0,728) + [ 4 · 0,728 (1+2 · 0,728) · 6015 / 18,28 · 4 ·
2
36 ] – 0,728 ] / (1+2 · 0,728)= 656 N
- Modul 3
Rd = 1,1· [√ 2 · 0,728 / (1+0,728) ] √ 2 · 6015 · 18,28 · 4 = 946 N
Valoarea minimă a rezistenţei este Rd = 656 N ≈ Fi = 689 N
EXEMPLUL 23
Să se verifice grinda mixtă lemn-beton, folosită la un planşeu, pentru care se cunosc
următoarele:
- grinda este realizată din lemn de răşinoase, clasa C27, are deschidere L = 5,0 m şi secţiune
transversală 190 · 250 mm ;
- distanţa dintre grinzi este 500 mm;
- placa de beton are grosime de 50 mm şi este realizată din beton C25/30;
- legăturile dintre lemn şi beton se realizează cu elemente semirigide din oţel pentru beton
B500 B cu diametrul de 10 mm;
- clasa de serviciu este 1;
- grinda este încărcată cu o sarcină permanentă cu valoarea caracteristică gk = 0,9 · 103 N/m şi o
sarcină variabilă caracteristică qk = 5,0.103 N/m.
Solicitările de calcul se determină folosind coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni daţi în
tabelul 4.4
Md = (1,35 gk + 1,5 qk) l2 / 8 = (1,35 · 0,9 ·103 + 1,5 · 5 ·103 ) · 52 / 8
= 27,23 ·106 N.mm
V = ( 1,35 · 0,9 ·103 + 1,5 · 5 ·103 ) · 5 / 2 = 21,78 ·103 N
Caracteristicile materialelor:
- beton clasa C25/30
fck,cub = 30 N/mm2 ; fctm = 2,6 N/mm2 ; Ecm = 30000 N/mm2
Rezistenţele de calcul pentru beton ( conf. EUROCOD 2)
fcd= 0,83 · 0,85 fck,cub / 1,5 = 14,1 N/mm2; fctmd = 0,85 fctm / 1,5 = 1,47 N/mm2
- lemn clasa C27 (tab.4.9, tab3.9)
fmk = 27 N/mm2 ; ft,o,k = 16 N/mm2; fν,k = 2,8 N/mm2 ;
ρo,k = 370 kg/m3; Eo,med= 12000 N/mm2
Rezistenţele de calcul se obţin pentru kmod = 0,8 şi γM = 1,3
fm,d = 0,8 · 27 / 1,3 = 16,61 N/mm2; ft,o,d = 0,8 ·16 / 1,3 = 9,85 N/mm2
fν,d = 0,8 · 2,8 / 1,3 = 1,72 N/mm2
- elemente de îmbinare
fu,k = 500 N/mm2
Momentul plastic al elementelor de îmbinare (relaţia 5.42.c)
My,k = 0,8 · 500 ·103/6 = 66,66 ·103 N.mm
kser= 0,125 d Eo,med = 0,125 ·10 ·12000 = 15000 N/mm
ku = 2 kscr / 3 = 10000 N/mm
Rezistenţa îmbinărilor ( relaţiile 4.147) pentru:
- cedarea betonului la compresiune locală
Rd = 0,23 ·102 √ 21,15 ·30000 / 1,25 = 16,38 ·103 N
pentru:
fck= 1,5 fcd = 1,5 ·14,1 = 21,15 N/mm2 - rezistenţa caracteristică a betonului pe epruvete
cilindrice;
- ruperea prin forfecare a elementului de îmbinare
Rd= 0,8 · 500 ·3,14 ·102 / 4 ·125 = 25,12 ·103 N
- cedarea lemnului
Rd = 1,5 √ 2 · 66,66 ·103 · 9,35 ·10 = 5,29 ·103 N
Cu relaţiile 5.40 se determină:
fh,2,k = 0,082.ρ.d-0,3 = 0,082 · 370 ·10-0,3 = 15,21 N/mm2
fh,2,d = 0,8 ·15,21 / 1,3 = 9,35 N/mm2
Caracteristicile secţiunii transversale
- lăţimea secţiunii (relaţiile 4.140) - bef = b = 500 mm
- secţiunea elementelor şi momente de inerţie
A1 = 50 · 500 = 25000mm4 ; I1 = 500 · 503/12 = 5,21 ·106mm4
A2 = 190 · 250 = 47500 mm2 ; I2 = 190 · 2503/ 12 = 247,39 ·106mm4
- caracteristicile secţiunii compuse
γ1 = (1+3,142 · 30000 · 25000 ·120 / 10000 ·50002)-1 = 0,22 ( rel. 4.135 ) ; γ2 =1,0
Elementele de legătură se distribuie la zonele de capăt (l/4) la 80 mm şi în zona centrală (l/2)
la 240 mm. Distanţa de calcul (Sef) între elementele de legătură (relaţia 4.131):
Sef = 0,75 Smin + 0,25 Smax= 0,75 · 80 + 0,25 · 240 =120 mm.
a2 = 0,22 ·30000 · 25000 · (250 +50) / 2 ( 0,22 · 30000 · 25000 + 12000 ·47500)
=33,67 mm ( rel. 4.143);
a1 = (250 +50 ) / 2 –33,67 = 116,33 mm
(EI)ef = 30000 ·156 ·109 · 5,21 ·106 + 0,22 · 30000 · 25000 ·116,332
+12000 · 247 · 39 ·106 + 1,0 ·12000 · 47500 · 33,672
= 6,003 ·1012 N.mm2 ( rel. 4.134 )
Verificarea eforturilor din beton ( relaţia 4.144) cu valorile determinate cu relaţiile 4.132 şi 4.133:
σc,1,d = 0,22 · 30000 ·116,33 · 27,23 · 106 / 6,003 ·1012 = 3,48 N/mm2
σm,1,d = 0,5 · 30000 · 50 · 27,23 ·106 / 6,003 ·1012 = 3,39 N/mm2
σc,d = σc,1,d + σm,1,d = 3,48 + 3,39 = 6,87 N/mm2 < fc,d = 14,1 N /mm2
σt,d = σ m,1,d - σc,1,d = 3,39 – 3,48 = - 0.09 N /mm2 < fc,t,m,d = 1,47 N/mm2
Verificarea eforturilor din lemn:
σt,2,d = 12000 · 33,67 · 27,23 ·106 / 6,003 · 1012 = 1,83 N/mm2
σm,2,d = 0,5 ·12000 · 250 · 27,23 ·106 / 6,003 ·1012 = 6,80 N/mm2
σt,2,d / ft,o,d + σm,2,d / fm,d = 1,83 / 9,85 + 6,80 / 16,61 = 0,594 < 1,0
Verificarea eforturilor de forfecare ( relaţia 4.145):
τmax = 0,5 ·12000 ·190 ·158,67 · 21,78 ·103/ 190 · 4,258 ·1012
= 0,048 N /mm2 < fυ,d = 1,72 N/mm2
pentru:
h = h2 /2 + a2 = 250 / 2 + 33,67 = 158,67 mm
Verificarea eforturilor în elementele de îmbinare ( relaţia 4.139):
F1,d = 0,22 · 30000 · 25000 ·116,33 · 80 · 21,76 ·103 / 4,258 ·1012 = 7847,2 N
F1,d = 7847 N > 5290 N – rezultă că elementele de legătură trebuiesc îndesite.
Calculul luând în considerare deformaţiile în timp.
Calculele anterioare iau în considerare solicitările în stadiul iniţial şi nu ţin seama de
deformaţiile în timp. Datorită fenomenului de deformaţie în timp eforturile scad în beton şi cresc în
lemn.
La beton coeficientul de fluaj este de 2,25 pentru acţiuni permanente şi 1,35 pentru acţiuni de
durată medie. Din acţiunile care revin pe grinda 85% sunt de durată medie şi 15% permanente.
În această situaţie modulul betonului este:
E1,ef = 30000 · [( 0,15 / (1+2,25) + 0,85 / ( 1+1,35 )] = 12 200 N/mm2
Pentru lemn coeficientul deformaţiilor în timp (kdef) este 0,6 pentru acţiuni permanente şi 0,25
pentru acţiuni de durată medie ( tab.4.22) rezultând :
E2,ef = 12000 · [ 0,15 / (1 + 0,60) + 0,85 / ( 1 + 0,25)] = 9624 N/mm2
ksen = 0,125 ·10 · 9624 = 12030 N / mm; ku = 2 · 12034 / 3 = 8020 N /mm
Caracteristicile secţiunii compuse
γ1 = ( 1+3,142 ·12200 · 25000 ·120 / 8020 · 50002)-1 = 0,357
a2 = 0,357 ·12200 · 25000 · (250+50) / 2 (0,357 ·12200 · 25000+9624 · 47500)
= 28,85mm.
a1 = (250+50) / 2 – 28,85 = 121,15 mm
(EI)ef = 12200 · 5,21 · 106 +0,357 · 12200 · 25000 ·121,152 + 9624 · 247,39 ·106
+ 9624 · 47500 · 28,852 = 4,423 ·1012 Nmm2
Verificarea eforturilor din beton :
σc,1,d = 0,357 ·12200 ·121,15 · 27,23 ·106 / 4,423 ·1012 = 3,24 N / mm2
σm,1,d = 0,5 ·12200 · 50 · 27,23 ·106 / 4,423 ·1012 = 1,87 N/mm2
σc,d = 3,24 + 1,87 = 5,11 N/mm2 < fc,d = 14,1 N/mm2
σt,d= 1,87 – 3,24 = -1,37 N(mm2 (compresiune)
Verificarea eforturilor din lemn:
σt,2,d = 9624 · 28,85 · 27,23 ·106 / 4,423 ·1012 = 1,71 N/mm2
σm,2,d = 0,5 · 9624 · 250 · 27,23 · 106 / 4,423 ·1012 = 7,4 N/mm2
1,71 / 9,85 + 7,4 / 16,61 = 0,563 < 1
Verificarea la starea limită de deformaţie
a. verificarea deformaţiilor în stadiul iniţial
A1 = 25000mm2 ; Ec,m = 30000 N/mm2; A2 = 47500mm2 ; Eo,m = 12000 N/mm2
Kser = 15000 N/mm;
γ1 = ( 1+3,142 · 30000 · 25000 ·120 /15000 · 50002 )-1 = 0,297;
a2 = 42,1 mm; a1= 108mm;
(EI)ef = 30000 · 5,21 ·106 +0,297 · 30000 · 25000 ·1082+12000 · 247,39 ·106 +
12000 · 47500 · 422 = 6,72 ·1012 N.mm2
u1,inst = 5 · 0,9 ·103 · 50004 / 384 · 6,72 ·1012 = 1,08 mm;
u2,inst = 5 · 5 ·103 · 50004 / 384 · 6,72 ·1012 = 6,05mm;
u1,inst + u2,inst = 7,13mm = l / 700 < l / 300.
b. verificarea deformaţiilor în stadiu final
- acţiuni permanente
Ecm = 30000 / ( 1+2,25) = 9230 N /mm2; Eom =12000 / ( 1+0,60) = 7500 N /mm2;
Kser = 15000 / (1+0,60) = 9375 N/mm;
γ1 = (1+3,142 · 9230 · 25000 ·120 / 9375 · 50002)-1= 0,46;
a2 = 0,46 · 9230 · 25000 · (250+50) / 2 (0,46 · 9230 · 25000 + 7500 · 47500)
= 34,4 mm; a1 = (250+50) / 2 –34,4 = 115,6 mm;
(EI)ef = 9230 · 5,21 · 106 + 0,46 · 9230 · 25000 ·115,62 +7500 · 247,39 ·106
+ 7500 · 47500 · 34,4 2 = 3,74 ·1012 N.mm2;
u1,fin = 5 · 0,9 ·103 · 50004 / 384 · 3,74 ·1012 = 1,96 mm.
- acţiuni de durată medie
Ecm = 30000 / ( 1 + 1,35 ) = 12765 N /mm2;
Eom = 12000 / (1 +0,25) = 9600 N/mm2;
Kser = 15000 / ( 1+0,25) = 12000 N/mm2;
γ1 = ( 1+3,142 · 12765 · 25000 ·120 / 12000 · 50002 )-1 = 0,442;
a2 = 0,442 ·12765 · 25000 · (250+50) / 2 · (0,442 ·12765 · 25000 + 9600 · 47500)
= 34,2 mm; a1 = 300 / 2 – 34,2 = 116 mm;
(EI)ef = 12765 · 5,21 ·106 +0,442 · 12765 · 25000 ·1162 + 9600 · 247,39 ·106
+ 9600 · 47500 · 34,22 = 4,87 ·1012 N.mm2
u2,fin =5 · 5 · 103 · 50004 / 384 · 4,87 ·1012 = 8,35 mm
u1,fin + u2,fin = 1,96+8,35 = 10,31 mm = l / 485 < l / 200