Minighid

antidiscriminare

Ne-am propus sã realizãm un material informativ cât

mai accesibil, nelegalist, care sã funcþioneze în acelaºi
timp ca un îndrumar în experienþa practicã a fiecãruia
dintre noi. Aºa cum arãtãm mai departe prin referinþe
statistice recente, în societatea româneascã
discriminarea este endemicã. Chiar dacã ea se
manifestã cel mai adesea faþã de anumite grupuri de
persoane, fiecare dintre noi am putea sã ne aflãm la un
moment dat într-o situaþie discriminatorie. De aceea
este important sã ºtim cum ne putem apãra. Sperãm cã
lucrarea de faþã vã va acorda un ajutor concret în cazul
nefericit de a fi discriminat/ã sau vã va învãþa cum sã
evitaþi sã discriminaþi o altã persoanã.
1 De ce ar trebui sã fiu interesat/ã de acest ghid?
Discriminarea ne poate afecta pe fiecare dintre noi la un moment dat.
Bãrbaþi-femei, majoritari-minoritari, cetãþeni-necetãþeni etc, toþi putem
fi identificaþi ºi categorisiþi la un moment dat printr-o caracteristicã a
noastrã. Aceasta poate duce, în anumite situaþii, la punerea noastrã în
mod nejustificat într-o situaþie dezavantajatã în comparaþie cu alþii.
În plus, unii dintre noi pot fi expuºi mai mult discriminãrii, pentru cã
aparþin sau sunt percepuþi ca aparþinând unui anumit grup de persoane
împotriva cãruia în societate s-au dezvoltat percepþii discriminatorii, fie
cã e vorba de urã, preconcepþii, desconsideraþie, etc.
Conform studiului sociologic „Percepþii ºi atitudini faþã de
fenomenul de discriminare” realizat în decembrie 2005 de
Centrul de Sociologie Urbanã ºi Regionalã CURS-SA
pentru Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii
(CNCD):
Aproape jumãtate din populaþia investigatã (48%)
apreciazã cã în prezent, în România, nu existã o
egalitate realã între femei ºi bãrbaþi.
Categoriile de persoane percepute de populaþie ca
fiind cel mai adesea victime ale discriminãrii sunt
persoanele afectate HIV/SIDA, homosexualii ºi romii.
2 3
2 Cum îmi dau seama cã am fost discriminat/ã?
O faptã reprezintã discriminare dacã îndeplineºte în mod cumulativ
urmãtoarele condiþii:
Este un tratament diferit aplicat unei persoane în comparaþie cu
tratamentul aplicat altor persoane pentru cã prima are sau este
perceputã a avea o anumitã caracteristicã (de exemplu: rasã,
naþionalitate, etnie, limbã, religie, categorie socialã, convingeri,
sex, orientare sexualã, vârstã, handicap, boalã cronicã
necontagioasã, infectare HIV sau apartenenþã la o categorie
defavorizatã).
Are ca scop sau efect îngrãdirea drepturilor legale ale persoanei.
Tipuri de tratament diferit pot fi (cu precizarea cã deseori nu este
posibilã încadrarea exactã a unui tratament doar în una din formele de
mai jos):
1) O deosebire
Organizarea unor activitãþi recreative, care îºi propun
formarea echipei de angajaþi, la care sunt invitaþi doar
angajaþii bãrbaþi dintr-o firmã.
Un restaurant serveºte grupuri de persoane, dar nu un grup
de persoane în care se aflã cetãþeni de etnie romã sau
homosexuali.
Salariul acordat de cãtre angajator unei salariate femei este
mai mic decât cel acordat unui salariat bãrbat în condiþii
echivalente de vechime, muncã etc.
2) O excludere
Persoanele cu dizabilitãþi nu pot avea acces într-o instituþie
publicã datoritã barierelor fizice pe care nu le pot trece.
Un copil afectat de HIV nu este primit în ºcoalã sã studieze
pentru acest motiv.
Homosexualitatea este declaratã situaþie de incapacitate
pentru meseria de profesor, învãþãtor, educator sau
activitãþi auxiliare din sistemul de învãþãmânt.
Un anunþ pentru un loc de muncã în care se precizeazã cã
nu sunt admise persoane cu dizabilitãþi.
3) O restricþie
Interzicerea accesului într-un loc public a persoanelor de
etnie romã.
Împiedicarea accesului la o ofertã specialã în cazul
cuplurilor de acelaºi sex.
4) O preferinþã
Acordarea unor drepturi în plus persoanelor de orientare
heterosexualã faþã de persoanele de orientare
Angajarea unui vorbitor nativ de limbã românã (limba
maternã) pentru un post de vânzãtor la magazin, în
condiþiile în care cunoºtinþele de limbã românã necesare în
mod real pentru îndeplinirea funcþiei respective trebuie sã
fie de bazã.
Impunerea condiþiei de vârstã maximã la angajare.
4 5
Lista caracteristicilor persoanei nu este limitatã la
exemplele date în lege:
categorie socialã
vârstã rasã etnie naþionalitate
convingeri
limbã religie infectare HIV
apartenenþã la o categorie defavorizatã sex
boalã cronicã necontagioasã
handicap
orientare sexualã
Orice alt criteriu ce poate fi avut în vedere de fãptuitor ºi definit ca atare
poate fi considerat un criteriu de discriminare.
Impunerea unei condiþii la angajare de a avea domiciliul în
localitatea în care se face angajarea sau de a nu avea
obligaþii familiale (necãsãtorit/ã) sau de a avea studii
superioare (pentru un post care nu necesitã studii
superioare pentru a-þi îndeplini obligaþiile de serviciu).
Concedierea unei angajate pentru cã este însãrcinatã.
Nu este nevoie ca victima discriminãrii sã fie
caracterizatã în realitate de acest criteriu. Este suficient
ca fãptuitorul sã creadã acest lucru.
Nu este nevoie ca victima sã fie homosexual; este suficient
ca fãptuitorul sã creadã cã este homosexual.
De asemenea se poate considera discriminatã pe criteriul
orientãrii sexuale ºi persoana care (deºi nu este de
orientare homosexualã) este agresatã sau tratatã într-un
mod discriminatoriu deoarece este împreunã sau este
asociatã cu o altã persoanã perceputã a fi de orientare
homosexualã.)
Intenþia de a îngrãdi drepturile persoanei nu trebuie sã
fie neapãrat prezentã; este suficient ca efectul sã fie
3 Ce înseamnã hãrþuirea?
discriminatoriu pentru persoana în cauzã.
Hãrþuirea este o formã de discriminare manifestatã printr-un
comportament nedorit, prin care este afectatã demnitatea umanã a
persoanei ºi se creeazã un cadru intimidant, ostil, degradant ori
Construirea clãdirii unei instituþii publice nu trebuie sã se fi
ofensiv împotriva unei persoane deoarece aceasta are o anumitã rasã,
fãcut având în minte limitarea accesului persoanelor cu
naþionalitate, etnie, limbã, religie, orientare sexualã, gen etc.
dizabilitãþi, dar efectul construirii unor trepte inaccesibile ºi
a lipsei unei rampe este de a exclude persoanele cu
dizabilitãþi fizice. Textul de lege aplicabil:
1
„(3 ) Constituie hãrþuire ºi se sancþioneazã contravenþional
orice comportament pe criteriu de rasã, naþionalitate, etnie,
Textul de lege aplicabil:
limbã, religie, categorie socialã, convingeri, gen, orientare
„(1) Potrivit prezentei ordonanþe, prin discriminare se sexualã, apartenenþã la o categorie defavorizatã, vârstã,
înþelege orice deosebire, excludere, restricþie sau handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu
preferinþã, pe bazã de rasã, naþionalitate, etnie, limbã, care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant
religie, categorie socialã, convingeri, sex, orientare ori ofensiv.”
sexualã, vârstã, handicap, boalã cronicã necontagioasã, (Art.2 alin.(31) din Ordonanþa Guvernului 137/2000
infectare HIV sau apartenenþã la o categorie defavorizatã, actualizatã pânã în iulie 2006)
care are ca scop sau efect restrângerea ori înlãturarea
În momentul intrãrii în vigoare a Noului Cod Penal, hãrþuirea
recunoaºterii, folosinþei sau exercitãrii, în condiþii de
sexualã va fi sancþionatã ca infracþiune. Conform legii
egalitate, a drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale
penale, hãrþuirea sexualã este fapta care constã în:
ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,
economic, social ºi cultural sau în orice alte domenii ale „Hãrþuirea unei persoane prin ameninþare sau constrângere
vieþii publice.” în scopul de a obþine satisfacþii de naturã sexualã, de cãtre o
(Art.2 alin.(1) din Ordonanþa Guvernului nr. 137 din 31 persoanã care abuzeazã de calitatea sau de influenþa pe
august 2000 privind prevenirea ºi sancþionarea tuturor care i-o conferã funcþia îndeplinitã la locul de muncã, se
formelor de discriminare modificatã ºi completatã prin: pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-
Legea 48/2002, Ordonanþa Guvernului 77/2003, Legea amendã.”
27/2004 ºi Legea 324/2006) (Art.223 din Noul Cod Penal din 28 iunie 2004)

6 7
4 Ce se întâmplã dacã sunt tratatã
5 În ce domenii ºi cine poate discrimina?
discriminatoriu pentru cã
sunt femeie ºi etnie romã? ?
Discriminarea poate apãrea în toate domeniile vieþii sociale:
Aplicarea unui tratament discriminatoriu care are la bazã douã sau mai
multe criterii de discriminare se sancþioneazã mai dur de cãtre lege. În relaþiile de muncã, cu privire la condiþiile de încadrare în
Este ceea ce se numeºte în lege „circumstanþã agravantã”. muncã, criteriile ºi condiþiile de recrutare, selectare ºi
promovare, accesul la toate formele ºi nivelurile de
orientare, formare ºi perfecþionare profesionalã;

Îngrãdirea nelegalã a accesului la indemnizaþia specialã de În domeniul protecþiei ºi securitãþii sociale;

creºtere a copilului nou-nãscut pentru femei de etnie romã
care au dat naºtere unor copii concepuþi în afara cãsãtoriei, În accesul la serviciile publice sau alte servicii, accesul la
în condiþiile în care în comunitãþile de romi cãsãtoria de fapt bunuri ºi facilitãþi;
are o valoare simbolicã similarã cãsãtoriei legale (în cuplu ºi
pentru comunitate) ºi în condiþiile în care majoritarii nu În accesul la educaþie;
trateazã discriminatoriu bãrbaþii romi pentru cã sunt în astfel
de relaþii în afara cãsãtoriei legale.) În asigurarea liniºtii ºi ordinii publice.

Discriminarea este interzisã ºi se sancþioneazã prin lege atât în cazul

Textul de lege aplicabil:
în care fãptuitorul este persoanã fizicã, cât ºi în cazul în care acesta
„(4) Orice deosebire, excludere, restricþie sau preferinþã este o persoanã juridicã, fie ea instituþie publicã sau persoanã
bazatã pe douã sau mai multe criterii prevãzute la alin. (1) privatã.
constituie circumstanþã agravantã la stabilirea rãspunderii
contravenþionale dacã una sau mai multe dintre
componentele acesteia nu intrã sub incidenþa legii penale.”
(Art.2 alin.(4) din Ordonanþa Guvernului 137/2000 A se vedea prevederile art.3 din Ordonanþa Guvernului
actualizatã pânã în iulie 2006) 137/2000 actualizatã pânã în iulie 2006.

8 9
Poate fi sancþionat:
1) cel care sãvârºeºte propriu-zis fapta de discriminare (De
exemplu: evaluatorul din cadrul unei comisii de selecþie în
vederea angajãrii sau doctorul care nu acordã servicii medicale
unei persoane cu statut HIV pozitiv);
2) persoana juridicã în numele cãreia se sãvârºeºte fapta (De
exemplu: firma angajatoare care realizeazã selecþia sau spitalul
în care s-a solicitat intervenþia medicalã);
3) persoana care a dat dispoziþie sã fie aplicat un tratament
discriminatoriu
Directorul de la firma angajatoare sau ºeful de personal
care a creat politica respectivã de angajãri/servicii poate fi
de asemenea tras la rãspundere.
Aceastã din urmã situaþie se numeºte „dispoziþia de a
discrimina” ºi se sancþioneazã de asemenea prin legea
nediscriminãrii.
A se vedea prevederile art.2 alin.(1¹) din Ordonanþa
Guvernului 137/2000 actualizatã pânã în iulie 2006.
10
6 De ce sã mã apãr împotriva discriminãrii?
Alegerea modului în care reacþioneazã împotriva discriminãrii aparþine
individului în cauzã. Dar pentru asta este nevoie de informare ºi este
nevoie de cântãrirea posibilelor avantaje ºi riscuri la care se supune
persoana respectivã.
Trebuie avut în primul rând în vedere cã protecþia împotriva
discriminãrii este datã de legea românã prin Constituþie ºi prin celelalte
legi sau convenþiile internaþionale la care România este parte. Existã
mecanisme ºi instituþii ale statului special create pentru a oferi
protecþie împotriva discriminãrilor (aºa cum vom prezenta mai jos).
Pentru a încuraja victima sã se apere împotriva
comportamentelor discriminatorii, s-a introdus prin
legislaþia antidiscriminare conceptul de „victimizare”.
Astfel, se sancþioneazã contravenþional orice
tratament advers venit ca reacþie la o plângere sau
acþiune în justiþie cu privire la încãlcarea principiului
tratamentului egal ºi al nediscriminãrii.
Dacã un angajat adreseazã o plângere împotriva unei fapte
de discriminare la care a fost supus în cadrul firmei, motiv
pentru care este concediat de cãtre angajator, atunci acesta
din urmã poate fi sancþionat pentru victimizare, chiar înainte
de a se fi determinat sãvârºirea unei fapte de discriminare.
Unei persoane îi sunt refuzate serviciile publice oferite de o
companie pentru cã a fãcut plângere împotriva unei
pretinse fapte de discriminare sãvârºitã de acea companie.
11
 O tânãrã care este hãrþuitã sexual de ºeful ei a depus o
plângere împotriva lui în instanþã. Din acel moment n-a mai
fost inclusã în nici un program de perfecþionare alãturi de
ceilalþi colegi de-ai ei.
A se vedea prevederile art.2 alin.(5) din Ordonanþa
Guvernului 137/2000 actualizatã pânã în iulie 2006.
Cine se ocupã de cazurile
7 de discriminare în România ? amendã contravenþionalã.
1) Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii când e vorba
de aplicarea sancþiunilor contravenþionale.
Detalii de contact:
Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii
Piaþa Valter Mãrãcineanu, nr.1-3, sector 1, Bucureºti,
cod poºtal 010155
tel: 021-312 65 79, fax: 021 312 65 78
website: www.cncd.org.ro (se pot face ºi sesizãri online)
e-mail: cncd@cncd.org.ro
12
2) Instanþele civile când e vorba de cererile de chemare în judecatã
pentru obþinerea de despãgubiri civile (de regulã judecãtoriile de la
domiciliul pârâtului-pretinsul fãptuitor).
3) Instanþele penale în cazul în care este vorba despre infracþiuni.
Faptele de discriminare se încadreazã în general în rândul faptelor
contravenþionale ºi se sancþioneazã în funcþie de gravitate cu:
avertisment,
Când fapta de discriminare vizeazã o persoanã fizicã:
amenda este de la 200 de RON la 2.000 de RON;
Când fapta de discriminare vizeazã un grup de persoane
sau o comunitate: amenda este de la de la 400 de RON la
4.000 de RON – conform art.20 din Ordonanþa Guvernului
137/2000 actualizatã pânã în iulie 2006.
13

Banii pentru achitarea amenzii contravenþionale nu
sunt plãtiþi victimei, ci se fac venit la bugetul de stat. Ei
nu reprezintã despãgubiri pentru suferinþele victimei,
ci sancþiunea aplicatã de stat pentru nerespectarea
legii, a valorilor societãþii.
Pentru obþinerea de despãgubiri civile, victima trebuie
sã se adreseze instanþei de judecatã civilã cu o cerere
de despãgubiri civile.
Întemeierea legalã a acþiunii se poate face pe prevederile
art.998, 999 ºi urmãtoarele din Codul civil, împreunã cu
prevederile art.21 din Ordonanþa Guvernului nr.137 din 31
august 2000 privind prevenirea ºi sancþionarea tuturor
formelor de discriminare modificatã ºi completatã prin:
Legea 48/2002, Ordonanþa Guvernului 77/2003 ºi Legea
27/2004.
Acþiunea în despãgubiri civile este scutitã de taxã de timbru.
Adresarea unei sesizãri la CNCD înainte de
deschiderea procesului civil în instanþã nu este un
demers obligatoriu, dar poate fi un demers avantajos.
Hotãrârea CNCD, deºi nu este obligatorie pentru
judecãtor, ea poate fi un punct de referinþã în
determinarea existenþei unei fapte de discriminare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât CNCD are atribuþii de
investigare proprie a pretinsei fapte de discriminare ºi
prin urmare poate strânge ºi aduce probe în faþa
instanþei, probe care altfel ar fi greu accesibile pentru
victimã.
14
Care sunt paºii pe care trebuie sã îi urmeze
8 o persoanã care se considerã discriminatã
ºi vrea sã se apere ?
Pasul 1 Strângerea dovezilor care sã susþinã
faptele reclamate
Simpla afirmaþie cã s-a suferit de pe urma unei fapte de discriminare nu
este suficientã. Ea trebuie doveditã cu probe. Acestea trebuie gãsite,
strânse ºi prezentate de persoana care se considerã victimã.
Dovedirea existenþei unei fapte de discriminare ºi identificarea
persoanei care a sãvârºit fapta de discriminare nu este un lucru uºor.
Aceasta cu atât mai mult cu cât de multe ori, deºi atitudinea
discriminatorie este prezentã în mintea fãptuitorului ºi se transpune în
acþiunile lui, nu este exteriorizatã explicit prin afirmaþii, decizii scrise.
La concursul pentru ocuparea unui post de secretarã între
douã candidate cu formare ºi experienþã profesionalã
comparabile, angajatorul alege candidata de 25 de ani ºi o
respinge pe cea de 40 de ani. Însã nu afirmã în nici un
moment verbal sau în scris cã a fãcut alegerea respectivã
datoritã vârstei.
Tipuri de dovezi care pot fi folosite pentru a demonstra existenþa unei
fapte de discriminare sunt:
declaraþii ale victimei
declaraþii de martori
dovezi materiale documente
înregistrãri audio sau video
15
 Declaraþiile (victimei sau ale martorilor) trebuie sã conþinã:
data ºi locul unde este datã;
numele, prenumele si calitatea celui ce scrie
declaraþia;
datele personale din actul de identitate, inclusiv codul
numeric personal;
ocupaþia ºi locul de muncã;
descrierea faptei cu indicarea datei, orei ºi locului în
care a fost sãvârºitã;
arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la
aprecierea gravitãþii faptei ºi la evaluarea eventualelor
pagube pricinuite;
indicarea actului normativ în care se încadreazã fapta
(dacã se cunoaºte);
semnãtura.
Trebuie folosite orice documente, dacã existã, prin care se pot proba
faptele la care se face referire.
Cereri, rãspunsuri în scris, proces-verbal, articole de ziar,
anunþuri, CV-uri, raport medico-legal, etc
Solicitãrile adresate cãtre instituþii sau alte persoane
juridice se fac în scris ºi se cere numãr de înregistrare;
la fel se solicitã rãspunsuri în scris.
16
Se trimit cãtre CNCD sau instanþele de judecatã copii
dupã documente, originalele se pãstreazã ºi se
prezintã dacã sunt solicitate. Se pãstreazã un set de
dovezi (inclusiv documente originale) de cãtre
reclamant/petent.
Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii
poate face propriile investigaþii pentru a strânge aceste
dovezi. Dacã nu sunteþi în posesia acestor dovezi nu
trebuie sã renunþaþi sã acþionaþi, însã cu cât aveþi mai
multe dovezi în susþinerea plângerii, cu atât sunt mai
multe ºanse de reuºitã.
Pasul 2 Obþinerea asistenþei juridice de specialitate
Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii are obligaþia de a
asigura asistenþã de specialitate victimelor discriminãrii în ceea ce
priveºte redactarea plângerii, legislaþia existentã, conform art.19
indice 4 lit. e din Ordonanþa Guvernului 137/2000 actualizatã pânã în
iulie 2006.
Existã de asemenea organizaþii neguvernamentale care acordã
asistenþã juridicã unor cazuri individuale, inclusiv în cazurile de
discriminare. Organizaþiile neguvernamentale pot juca rolul de aliaþi ai
celor care pretind cã au fost discriminaþi. ONG-urile au calitate
procesualã activã, conform art. 22 din OG 137/2000 actualizatã pânã
în iulie 2006.
17
 Calitatea procesualã activã constã în:
Cazul 1:
Când pretinsa victimã a discriminãrii = 1 persoanã fizicã
Aceastã persoanã poate ca printr-o simplã cerere scrisã sã
mandateze o organizaþie neguvernamentalã (nu este
nevoie de mandat prin notariat) sã o reprezinte în cazul sãu
de discriminare în faþa CNCD sau în faþa instanþelor
judecãtoreºti naþionale sau autoritãþilor publice, persoane
private, etc.
Cazul 2:
Când pretinsa victimã a discriminãrii= 1 grup de persoane
sau o comunitate
În aceastã situaþie, organizaþia neguvernamentalã poate sã
acþioneze în cazul respectiv de discriminare în nume
propriu, fãrã a fi nevoie de mandat sau de o cerere scrisã.
Pasul 3 Alegerea strategiei/cãii de acþiune
Persoana care se considerã victimã a discriminãrii poate sã aleagã ca
modalitate de apãrare una din cãile de mai jos, fie alternativ, fie în
paralel, dar consecutiv:
a. Sã fãcã sesizare la Consiliul Naþional pentru Combaterea
Discriminãrii – dacã doreºte sã obþinã sancþionarea fãptuitorului
pentru contravenþie (cu amendã sau avertisment)
(A se vedea mai jos modelul de sesizare/plângere cãtre CNCD ataºat)
18
Avantaje:
Obþine sancþionarea administrativã.
Nu este obligatoriu sã aducã toate probele, CNCD
trebuie sã facã propria investigaþie.
Obþine o hotãrâre din partea unei autoritãþi
specializate în domeniul discriminãrii care poate fi
folositã mai departe în instanþã ca o cvasi-expertizã.
CNCD nu acordã despãgubiri victimei. Pentru despãgubiri aceasta
trebuie sã deschidã o nouã acþiune, în instanþã.
Plângerea la CNCD se va face în termen de un an de la sãvârºirea
faptei sau de la data la care putea sã ia cunoºtinþã de sãvârºirea ei.
CNCD trebuie sã rãspundã la sesizare în termen de 90 de zile de la
data sesizãrii prin adoptarea unei hotãrâri. Aceasta se comunicã
pãrþilor în termen de 15 zile de la adoptare.
b. Sã facã acþiune în instanþa civilã pentru despãgubiri civile
În acest caz, pretinsa victimã trebuie sã aducã ea însãºi toate dovezile
care susþin acuzaþia de discriminare.
Avantaj: Poate obþine o sumã de bani pentru daune morale.
Acþiunea în despãgubiri civile este scutitã de taxã de timbru.
Termenul pentru introducerea unei acþiuni în instanþa civilã este de 3
ani de la data sãvârºirii faptei sau de la data la care persoana putea sã
ia cunoºtinþã de sãvârºirea ei.
19
c. Sã încerce o procedurã de mediere victimã-fãptuitor
CNCD are atribuþii în acest sens.
Dacã este vorba de o faptã de discriminare petrecutã la locul de
muncã, sindicatul ar putea avea atribuþii în acest sens.
Organizaþiile neguvernamentale în domeniu pot de asemenea sã
intervinã pe lângã fãptuitor pentru a explica implicaþiile discriminãrii ºi a
cere remedierea situaþiei.

Pasul 4 Atacarea hotãrârii CNCD în cazul

în care aceasta este defavorabilã

Dacã persoana care se considerã discriminatã nu este satisfãcutã de

decizia CNCD, atunci o poate ataca prin procedura contenciosului
administrativ (Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
completatã de OG 137/2000 actualizatã pânã în iulie 2006).
Instanþa competentã este curtea de apel de la domiciliul
reclamantului sau Curtea de Apel Bucureºti.
Termenul de introducere a acþiunii în contencios administrativ este de
15 zile de la luarea la cunoºtinþã (comunicare). Hotãrârile care nu sunt
atacate în acest termen pot fi executate silit.

Modelul de plângere adresatã Consiliului Naþional

pentru Combaterea Discriminãrii este anexat la
mijlocul broºurii.

20
Aceastã publicaþie este finanþatã prin Programul de acþiune pentru
combaterea discriminãrii din cadrul Comunitãþii Europene – „European
Community Action Program to combat discrimination (2001-2006)”. Acest
program a fost creat pentru a sprijini implementarea efectivã a noii legislaþii
anti-discriminare a Uniunii Europene. Programul, care se întinde pe o duratã
de 6 ani, se adreseazã tuturor instituþiilor þi persoanelor din cele 25 de state
membre UE þi statele candidate care pot contribui la dezvoltarea unor
prevederi legale þi politici anti-discriminare adecvate þi eficiente.

Iniþiativa „Action Program” are trei obiective principale. Acestea sunt:

1. Sã îmbunãtãþeascã gradul de înþelegere a problemelor legate de
discriminare
2. Sã dezvolte capacitatea de combatere efectivã a fenomenului
discriminãrii
3. Sã promoveze valorile intrinseci ale luptei împotriva discriminãrii

Pentru mai multe informaþii, a se vedea:

http://europe.eu.int/comm/employment_social/fundamental_rights/index_
en.htm

Conþinutul acestei publicaþii nu reprezintã în mod necesar opinia sau poziþia

Comisiei Europene Directorate-General Employment and Social Affairs.
Comisia Europeanã sau reprezentanþii sãi nu pot fi þinuþi responsabili pentru
folosirea informaþiei din aceastã publicaþie.

Asociaþia ACCEPT
OP 34 - CP 56, Bucureþti, România
Tel./Fax: + 40 (21) 252 56 20, 252 16 37, 252 90 00
E-mail: accept@accept-mail.ro, www.accept-romania.ro

www.antidiscriminare.ro